Calea cea mica, nr. 15 / aprilie 2009

Suflet terezian

Cereþi lui Isus ca sã fiu generoasã în timpul retragerii mele; el mã strãpunge cu înþepãturi de ac; sãrmana „minge micuþã” nu poate mai mult!... Nimic în apropierea lui Isus. Secetã!... Somn!...

Când dulcele prieten este cel care-ºi înþeapã mingea, suferinþa nu-i decât dulceaþã; mâna lui e atât de dulce!...

Dar creaturile!... Sunt totuºi foarte fericitã; fericitã sã sufãr ceea ce Isus vrea sã sufãr. Dacã nu-ºi înþeapã direct mica minge. Totuºi el este cel care conduce mâna care înþeapã!...

Pentru cã Isus vrea sã doarmã, pentru ce l-aº împiedica?

Sunt foarte fericitã cã nu se jeneazã cu mine; tratându-mã astfel îmi aratã cã nu sunt o strãinã, cãci, vã asigur, el nu întreþine conversaþia cu mine.

Dacã aþi ºti cât de mult vreau sã fiu indiferentã la lucrurile pãmânteºti. Ce mã intereseazã toate frumuseþile create? Aº fi nefericitã posedându-le, inima mea ar fi goalã!...

Cât de mare îmi apare el când privesc comorile pãmântului pentru cã, toate la un loc, nu ar putea sã-l mulþumeascã: dar când îl privesc pe Isus, cât de mic îmi pare!...

Aº vrea sã-l iubesc atât de mult!... Sã-l iubesc cum n-a mai fost niciodatã iubit!... Singura mea dorinþã este sã fac totdeauna voinþa lui Isus, sã-i ºterg lacrimile pe care cei pãcãtoºi îl fac sã le verse...

Oh! nu vreau ca Isus sã sufere în ziua logodnei, aº vrea sã-i convertesc pe toþi pãcãtoºii de pe pãmânt ºi sã salvez toate sufletele din purgatoriu!... ...Cred cã lucrarea lui Isus în timpul acestei retrageri a fost sã mã detaºeze de tot ce nu-i el.

Dacã aþi ºti cât de mare e bucuria mea de a nu avea nici una, pentru a face plãcere lui Isus! Este o bucurie rafinatã (dar deloc simþitã).

Sfânta Tereza a Pruncului Isus Surorii sale Agnes de Isus (în timpul retragerii pentru îmbrãcarea veºmântului)

Rugãciune Logodnic mult iubit al sufletelor noastre!

Dacã am avea iubirea tuturor inimilor, aceastã iubire ar fi a ta...

Ei bine, dã-ne aceastã iubire, ºi vino sã-þi potoleºti setea cu micile tale logodnice...

Pentru cã tu eºti adevãrata ºi unica patrie a sufletelor noastre, „cântecele noastre nu vor fi cântate pe un pãmânt strãin” (Ps 134,4).

O, faþã iubitã a lui Isus!

Aºteptând ziua eternã când vom contempla gloria ta infinitã, unica noastrã dorinþã este de a-þi fermeca ochii divini, ascunzându-ne ºi noi faþa, pentru ca aici jos sã nu poatã nimeni sã ne recunoascã...

Privirea ta ascunsã, iatã cerul nostru, o Isuse!

Amin.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Roadele învierii lui Cristos: o viaþã nouã Lucrarea sãvârºitã de Cristos prin pãtimirea, moartea ºi învierea sa nu l-a avut în vedere pe el, Fiul Omului, care nu avea nici vinã, nici pãcat, ci ea a avut drept obiectiv omul ºi mântuirea lui, adicã scoaterea sa din pãcat ºi din moarte, ºi viaþa sa cea nouã în Duh. Jertfa pe care a oferit-o cel ce s-a fãcut om asemenea oamenilor ºi s-a dãruit pentru ei a avut menirea sã deschidã o nouã erã ºi sã introducã în lume o nouã viaþã, viaþa harului ºi a sfinþeniei.

Fiind pãrtaº la aceastã nouã viaþã prin transformarea realizatã pe drumul Damascului, apostolul neamurilor ne aratã prin scrierile sale cã ºi noi suntem invitaþi sã beneficiem de darul învierii ºi al mântuirii, prin Botez, adicã prin moartea noastrã pentru pãcat, unitã cu moartea lui Cristos, mort ºi apoi înviat la o viaþã nouã, cãci dacã printr-un om a intrat pãcatul ºi moartea în lume, tot printr-un om, omul cel nou, a venit ºi viaþa ºi darul harului, revãrsându-se cu prisosinþã asupra celor mulþi (cf. Rom 5,12).

Bucuria noastrã, dupã sfântul Paul, constã tocmai în aceea cã dragostea lui Dumnezeu s-a revãrsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat, tocmai prin moartea lui Cristos, care s-a jertfit pentru noi (cf. Rom 5,5).

Ce lucru minunat! Cristos, murind pentru noi, distruge pãcatul ºi ne aduce o viaþã nouã, beneficiind gratuit de milostivirea lui Dumnezeu. El, înviind din morþi, învie ca noi sã ieºim din mormântul pãcatului ºi sã ne bucurãm de o viaþã nouã.

Retrãind misterul morþii ºi învierii Domnului, fãcându-ne pãrtaºi de bucuria mântuirii, realizatã de Cristos în locul nostru ºi pentru noi, ne simþim cuprinºi în dragostea sa ºi ne umplem de o nouã speranþã ºi viaþã. Participãm la opera iubirii lui Dumnezeu faþã de lume prin Fiul sãu, tocmai noi care simþim îmbrãþiºarea de pe crucea sa - altarul iubirii divine -, cãci ºi nouã, îngerul de lângã mormânt ne spune: Nu vã temeþi! Cel care a fost aºezat în mormânt nu mai este, a înviat ºi merge înaintea voastrã în Galileea. Acolo îl veþi putea vedea (cf. Mt 28, 5-7).

Dupã douã mii de ani, acelaºi Cristos apare în mijlocul nostru, indiferent unde suntem ºi ne spune: Pace vouã! Eu sunt, nu vã temeþi!

Cu aceste bucurii ºi speranþe, vã propun cuvintele sfântului Paul din Scrisoarea cãtre Filipeni 2,5-11, ca o chemare la sãrbãtoare ºi la curaj pe drumul crucii spre înviere.

El este Domn spre mãrirea lui Dumnezeu ºi el este bucuria ºi drumul nostru spre Tatãl. El este viaþa noastrã.

Dragi fraþi ºi surori, Împreunã cu episcopul nostru auxiliar, vã adresez îndemnul pe care apostolul Paul l-a fãcut lui Timotei, preaiubitul sãu ucenic: Pãzeºte tezaurul credinþei (depositum fidei) care þia fost încredinþat (cf. 1Tim 6,20).

Pãziþi tezaurul încredinþat.

Pãziþi învãþãtura cea sfântã a credinþei.

Pãziþi mãreaþa înviere din morþi a lui Isus Cristos ºi Domnul vieþii va fi cu voi, toþi.

Cristos a înviat, aleluia! Pace tuturor!

Petru Gherghel, episcop de Iaºi

aprilie 2 009

3

Calea cea micã

Decret privind virtuþile, în vederea beatificãrii ºi canonizãrii Slujitorului lui Dumnezeu AURELIO BACCIARINI din Congregaþia Slujitorilor Caritãþii, Administrator Apostolic al Diecezei de Lugano „Am fost ales ca martor în faþa oamenilor. Ca ºi în cazul lui Cristos, va depinde de mine dacã voi fi primit sau respins: fie de lumina, fie de întunericul meu. Credinþa îmi va fi judecãtorul neînduplecat”.

Viaþa Mons. Aurelio Bacciarini, pe care aceste cuvinte severe o rezumã bine, este pãtrunsã de dorinþa de a da mãrturie, printr-o credinþã bine definitã ºi prin fapte, despre iubirea lui Dumnezeu faþã de fãpturile sale. Credinþa a fost cârma care i-a dirijat navigarea, existenþa. L-a însoþit în anii grei ai copilãriei, în fervoarea adolescenþei, în meditaþia profundã din timpul formãrii lui în seminar, în slujirea pastoralã rodnicã în fapte pe care le-a realizat ca paroh ºi cãlugãr guanellian, precum ºi în anevoioasa lui slujire episcopalã. Urmând „în pregãtire tãcutã” cursul diferitelor etape ale drumului sãu, Aurelio a trãit, cu luciditate deplinã, o viaþã luminatã în întregime de Cuvântul care este Isus: „Nu voi m-aþi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi” (In 15,16).

Slujitorul lui Dumnezeu s-a nãscut la Lavertezzo, în Cantonul Ticino din Elveþia, la 8 noiembrie 1873, fiind al ºaptelea fiu al unei familii foarte sãrace. A primit Botezul a doua zi, iar mirul, la 7 ani.

Deja în copilãrie a dat dovadã de inteligenþã vie ºi de o fire amabilã; peste acest fundament natural a intrat spiritul aducerii de mulþumire ºi participarea statornicã la rugãciune în familie ºi la parohie. În acest context i s-a maturizat vocaþia la preoþie, iar în 1897 a fost hirotonit preot în mod solemn la Lugano. Pr. Bacciarini ºi-a exercitat primul apostolat la Arzo, fiind apoi educator ºi profesor în seminariile din Lugano ºi Pollegio, unde Pr. Bacciarini a lãsat o strãlucitoare mãrturie de credinþã. „Iubirea lui Cristos nu ne dã rãgaz” (2Cor 5,14): aceastã afirmaþie a apostolului Paul îi înflãcãra inima tânãrului preot ºi îi cãlãuzea alegerile ºi activitatea. Îndemnat de dorinþa unei mai mari desãvârºiri, în 1906 a obþinut de la episcop permisiunea de a intra în Congregaþia, abia apãrutã, a Slujitorilor Caritãþii, a Fericitului Luigi Guanella, iar la 24 martie 1908 a depus voturile.

Pr. Aurelio se confrunta cu experienþe uluitoare. Mai întâi a fost numit paroh al comunitãþii nou formate a Sfântului Iosif în cartierul Trionfale de la periferia Romei. Pe atunci era papã sfântul Pius al X-lea; pr. Guanella l-a ales pentru aceastã însãrcinare pe acel preot deosebit din Congregaþia sa. Pr. Bacciarini ºi-a început slujirea în parohie ºi, în scurtã vreme, a transformat o masã de oameni dezorientaþi ºi nestatornici într-un teren arat, zidind cãsnicii, acordând sacramentele iniþierii creºtine, dând parohiei o structurã nouã, datoritã intuiþiei lui profetice ºi vizionare.

Iubirea lui faþã de aproapele a devenit eroicã în 1915, cu ocazia cutremurului din regiunea Marsica. Asemenea bunului samaritean, a întreprins cãlãtorii la Avezzano ºi Roma, ducând ajutoare orfanilor, bãtrânilor, bolnavilor, celor fãrã adãpost.

La moartea pr. Guanella, pr. Aurelio Bacciarini a fost ales superior general al Congregaþiei. ªi în aceastã nouã funcþie s-a îngrijit cu fervoare ºi angajament sã pãstreze viu spiritul întemeietorului, redactând constituþiunile.

Dupã un an, papa Benedict al XV-lea l-a promovat la episcopat, numindu-l administrator apostolic de Lugano. Pãrintelui Bacciarini, care se împotrivea acestei numiri, simþindu-se nepotrivit, ca rãspuns papa i-a dat inelul sãu ºi crucea pectoralã.

Pr. Bacciarini, intrând în diecezã a descris calea pe care intenþiona sã o urmeze în slujirea episcopalã cu aceste cuvinte: „Îmi aºez biata mea viaþã pe capetele voastre, ca pe un altar, dorind sã mi-o asum ºi sã mi-o jertfesc pentru prosperitatea ºi mântuirea tuturor”. Încã de la început, a arãtat cã inima lui Cristos este izvor de sfinþenie pentru poporul sãu ºi a înlesnit consacrarea familiilor Inimii Preasfinte.

Patrimoniul slujirii lui episcopale este constituit din scrisorile sale pastorale, din congrese, pelerinaje diecezane, vizite la parohii, grija neobositã faþã de seminar ºi vocaþii ºi mai ales de mãrturia pe care a dat-o ca bolnav. Înrãutãþindu-i-se sãnãtatea, a trebuit sã treacã prin spitale pentru a se îngriji. Totuºi, ceea ce nu putea realiza din cauza bolii, înlocuia prin rugãciune neîntreruptã ºi participare promptã la problemele diecezei. A îmbrãþiºat durerea, oferindu-se ca victimã pe un altar care a fost catedrã a sfinþeniei pentru toþi. Aºa cum se întâmplã în istoria multor sfinþi, ºi Aurelio a trecut prin „noaptea întunecatã” a neliniºtii, a îndoielii, a ispitei. Deºi suferea îngrozitor, speranþa creºtinã l-a ridicat triumfãtoare.

La Sorengo, în apropiere de Lugano, episcopul Aurelio, consumat de pasiune pentru suflete, a murit la apusul zilei de 27 iunie 1935, în timp ce se celebrau primele vespere ale sãrbãtorii Preasfintei Inimi, a acelei Inimi pe care el a iubit-o ºi pe care a fãcut-o iubitã. Poporul a simþit imediat cã a murit un sfânt. Funeraliile au devenit atât de impunãtoare, încât mulþi credincioºi le-au urmãrit din afara catedralei. Þinând seama de faima sa de sfinþenie, la 1 iulie 1946 s-a început, în Curia din Lugano, procesul informativ, care s-a încheiat la 25 martie 1964, dupã care au urmat procesele rogatorii; Congregaþia pentru Cauzele Sfinþilor le-a aprobat conþinutul juridic prin decretul public din 9 iulie 1982. S-a redactat cererea obiºnuitã pentru a se afla dacã Slujitorul lui Dumnezeu ºi-a exercitat virtuþile în mod eroic. Rãspunsul a fost afirmativ, prin actul din 30 martie 2007 al Consiliului special al teologilor consultori.

Cardinalii ºi episcopii, în sesiunea ordinarã din 22 ianuarie 2008, dupã ce au ascultat intervenþia promotorului cauzei, Andrea Maria Erba, episcop emerit de Velletri-Segni, au recunoscut cã slujitorul lui Dumnezeu Aurelio Bacciarini ºi-a exercitat virtuþile teologale ºi cardinale în mod eroic.

Papei Benedict al XVI-lea i s-a înaintat, de cãtre subsemnatul Cardinal Prefect, un raport detaliat, iar papa a acceptat cererile Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor proclamând în ziua în care este datat acest decret: „Rezultã limpede virtuþile teologale ale credinþei, speranþei ºi dragostei, atât faþã de Dumnezeu, cât ºi faþã de aproapele, precum ºi virtuþile cardinale ale prudenþei, dreptãþii, tãriei ºi cumpãtãrii, precum ºi cele inerente lor, în mod eroic în persoana Slujitorului lui Dumnezeu Aurelio Bacciarini, din Congregaþia Slujitorilor Caritãþii, Administrator Apostolic al diecezei de Lugano, în cazul ºi în vederea efectului amintit”.

Papa a dispus promulgarea ºi publicarea decretului în Actele Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor.

Roma, 15 martie, Anul Domnului 2008 Card. Jose Saraiva Martins Prefect

Michele Di Ruberto, Secretar Arhiepiscop titular de Biccari

4

Calea cea micã

Adunarea Mondialã a Responsabililor înscriºi la Conferinþa Mondialã a Institutelor Seculare

(Mexic, 19-2 23 noiembrie 2008) Am participat la Adunarea Mondialã a Responsabililor Generali, care are loc din patru în patru ani în diverse þãri. De data aceasta a fost ales Mexicul, pentru cã Institutele din þãrile latino-americane doreau foarte mult sã-i reuneascã pe responsabili în unul din statele lor, pentru a arãta ºi a face cunoscute la faþa locului realitãþile lor. Cãlãtoria a durat pentru mine 26 de ore; desigur a fost interesant ºi nu pot spune cã a fost deosebit de obositor, dar fãrã îndoialã nu au lipsit inconvenientele, neprevãzutul ºi neplãcerile. Totuºi, când þinem privirile îndreptate spre scop, totul se depãºeºte – aºa a fost ºi pentru mine.

Ideea de a cãlãtori în Mexic poate pãrea atrãgãtoare la prima vedere, pentru cã aminteºte exoticul, vacanþa. în realitate, pentru mine a fost vorba de o datorie, pentru cã nu puteam permite ca sã nu fie reprezentatã Compania Sfânta Tereza a Pruncului Isus; totdeauna a fost reprezentatã, ºi atunci când erau Responsabilele care m-au precedat! În Mexic se vorbeºte spaniola ºi în timpul ºederii mele acolo mi se pãrea cã-l aud pe Pãrintele Lobato. Este o þarã tânãrã, vie, plinã de cãldurã umanã, de flori ºi de culori. Temperatura este aproape ca la noi, cu 4-5 grade dimineaþa ºi 22-24 grade în timpul zilei.

Am fost gãzduiþi într-un „sat” condus de Surori, compus din diverse cãsuþe, toate cu un singur etaj, cu destinaþia de cazare, capele, sãli de conferinþã, salã de mese, administraþie, totul foarte frumos, dar un pic dispersat în afara acestui complex, zona era foarte sãracã.

Zilele de lucru au fost foarte intense ºi foarte interesante.

Se începea la ora 7 dimineaþa ºi se termina spre 10 seara. Au fost diferite referate ºi conferinþe. Preºedinta a trecut în revistã ultimii patru ani a CMIS, apoi au fost dezbãtute urmãtoarele teme: Sensul Institutelor Seculare în Bisericã ºi în lume – Specificitatea Institutelor Seculare – Institutele Seculare: experienþã ºi întrupare. La sfârºit ne-am aplecat asupra concluziilor dezbaterilor din diverse adunãri, ºi din fericire, am putut sã ne folosim de traducere simultanã, pentru cã intervenþiile erau în spaniolã, portughezã, francezã, italianã, englezã, germanã, polonezã. Liturghia a fost animatã de seminariºti, de un grup de surori ºi fraþi novici.

Au participat 84 de Institute din cele 215 existente în lume.

Am avut impresia clarã cã toate Institutele cautã cãi pentru a menþine vie propria carismã ºi toate merg sã caute vocaþii în þãrile în care încã se mai pot gãsi. ªi aceste Institute, ca al nostru, fac tot posibilul pentru a da formarea necesarã ºi pentru a permite carismei sã fie întrupatã, chiar într-un mod nou, numai sã fie eficace.

Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea a definit Institutele Seculare „Laboraroare de dialog cu lumea”. Întrebãrile pe care ni le-am pus sunt urmãtoarele: Cum sã dialogãm cu lumea?

Ce implicã dialogul? Cum, unde, când sã realizãm acest proiect?

Ce sã facem pentru a înfrunta ºi a depãºi problemele unui dialog autentic? Aceste sunt întrebãrile pe care ºi le pune fiecare Institut ºi pe care fiecare responsabil ºi le însuºeºte, cãutând în evanghelie rãspunsuri coerente ºi curajoase.

Fiecare Institut are datoria nu numai de a þine vie carisma proprie, iubind-o ºi trãind-o, ci trebuie sã aibã în vedere faptul cã membrii nu sunt pentru ei înºiºi, ci pentru binele Bisericii; ca ºi consacraþi, ei trebuie sã dea exemplu de viaþã comunitarã ºi fraternã, menþinând intactã umanitatea lor, ba chiar sã o facã sã creascã, ºi dedicându-se radical Evangheliei.

Personal, de la aceastã adunare am adus acasã încurajare, încredere ºi speranþã. Trebuie sã ne îndeplinim apostolatul în mod fidel, în lume ºi cu mijloacele lumii.

Maria Teresa Candian (Lugano)

Nr. 15

Spe salvi

Un salut prietenesc ºi plin de respect vouã tuturor ºi fiecãreia în parte, dragi Terezine din România. Sã ne gândim cu afecþiune ºi la surorile Institutului secular al Sfintei Tereza de la Lugano, împreunã cu directoarea, Maria Tereza, aici de faþã, care a venit de mai mult de 60 de ori!

Un gând de recunoºtinþã ºi stimã faþã de ea, dar ºi faþã de pr. Lobato, care v-a cãlãuzit cu înþelepciune încã de la început, ºi faþã de pr. Paºtiu, care acum oferã mult Institutului nostru.

Am voit sã vin personal – pentru prima datã – ca sã vã întâlnesc în numãr mare, sã vã cunosc mai bine, sã vã mulþumesc pentru mãrturia pe care o daþi în Bisericã despre Isus, sã ne împãrtãºim rugãciunea ºi reflecþia ºi, în sfârºit, sã vã încurajez sã continuaþi pe drumul croit în aceºti ani.

Voi, surorile românce, sunteþi chemate la un drum de maturizare. Mulþumim lui Dumnezeu cã aici am primit un rãspuns însemnat ºi nesperat din punct de vedere numeric.

Acum este nevoie de un salt calitativ care sã vã îngãduie sã vedeþi, sã apreciaþi ºi sã acþionaþi în lumina evangheliei. Un salt calitativ în rugãciune, în formare, în unitatea grupurilor, în mãrturia apostolicã.

Mai întâi a fi, apoi a face Aceasta este calea pentru a creºte, fiecare în parte ºi împreunã, în responsabilitate, în discernãmânt, în iniþiativã, în slujirea din parohie.

Spiritul ºi sfinþenia patroanei, Tereza din Lisieux, împreunã cu adeziunea din convingere faþã de constituþiunile Institutului, ne lumineazã ºi ne sprijinã. Doar astfel, Tatãl ceresc ne va ajuta sã înþelegem cine suntem, ce sã facem ºi cum sã ne miºcãm în viitor, cu speranþa ca Institutul terezin din România, în comuniune cu pãstorii (episcopii ºi preoþii), sã fie mereu mai bine cunoscut, acceptat ºi iubit, spre binele acestei Biserici ºi al întregii þãri.

Acesta este un plan ºi un ideal spre care trebuie sã tindeþi, dar trebuie ºi sã credeþi, sã vã rugaþi ºi sã participaþi toate.

Din cer nu ne va lipsi binecuvântarea, puterea ºi însutirea fãgãduitã de Isus ucenicilor sãi.

aprilie 2 009

5

Calea cea micã

sãmânþã”, este chematã sã creascã, pentru a spera, a primi întregul, viaþa adevãratã ºi veºnicã. Credinþa ne dã deja ceva din realitãþile pe care le aºteptãm. Prezentul este luminat de viitor, iar viitorul este deja experimentat într-o anumitã mãsurã astãzi. Speranþa este aºteptare a lui Dumnezeu, a lucrurilor viitoare, începând cu ce ne-a dãruit Isus. în limba spaniolã – limbã romanicã, la fel ca româna ºi italiana – verbul esperar are douã înþelesuri: „a spera” ºi „a aºtepta”. Creºtinul, cultivând speranþa, nãdãjduieºte, aºteaptã, dar nu pasiv, ci înfruntã totul „din iubire faþã de Cristos”, ºtiind sã reînnoiascã lumea.

Setea de speranþã în istorie (§ 16-31) Titlul „Spe salvi” Este un verset din Scrisoarea sfântului Paul cãtre Romani (8,24): „Întru speranþã am fost mântuiþi”. Ar trebui sã citim tot capitolul 8 ca sã cunoaºtem contextul.

Apostolul, dupã ce a vorbit de viaþa în Duhul (v. 1-17), se ocupã de speranþa mãririi viitoare (v. 18-30), încheind cu imn închinat Iubirii lui Dumnezeu (v. 31-39).

Reflecþia paulinã din centrul capitolului 8 ne ajutã sã percepem cã nu ne mântuim singuri ºi cã speranþa este un dar de sus. Este o virtute teologalã, asemenea credinþei ºi dragostei. Acestea vin de la Dumnezeu, iar în Noul Testament sunt întotdeauna legate între ele, ca niºte surori: credinþa, speranþa ºi dragostea.

Creºtinismul este speranþa ce deschide larg porþile omului aflat în întunecimea timpului, îi lumineazã drumul ºi truda omeneascã ºi ajungerea la veºnicie, dincolo de vãlul morþii (§ 1-3).

Iatã un exemplu pe care-l putem lesne înþelege: când facem, în grup, o excursie la munte, ne bucurãm sã vedem vârful, chiar de departe. Simþim cã suntem pe drumul cel bun. Mai este nevoie de efort, de timp, dar vederea piscului ne încurajeazã, ne uneºte în efortul comun. ªtiind unde trebuie sã ajungem, nu ne pierdem cu firea. În schimb, dacã ne-am afla într-o ceaþã deasã, în mijlocul unei furtuni, ne-am simþi mai dezorientaþi ºi n-am mai ºti încotro sã mergem.

Enciclica papei, amintind Cuvântul lui Dumnezeu, menþioneazã piscul, ne aratã mântuirea, punctul de sosire final, dar ne aratã ºi puterea pe care ne-o dã Dumnezeu ca sã ajungem acolo, sã umblãm astãzi ºi sã pregustãm ceea ce ne aºteaptã.

Speranþa înseamnã „deja”, dar ºi „încã nu”. „Deja”, pentru cã mântuirea a intrat în lume prin Isus Cristos, mort ºi înviat. „încã nu”, pentru cã noi, lumea ºi istoria suntem pe cale, ca pelerini spre cer, în tensiune spre cetatea viitoare, spre rãscumpãrarea definitivã.

Definiþia speranþei (§ 4-9) In experienþa creºtinã, speranþa nu este doar o idee.

Speranþa are un chip, este o Persoanã: Isus Cristos, care ni-l reveleazã pe Tatãl ºi ne dãruieºte pe Duhul Sfânt, care este iubire, bucurie ºi pace.

Papa Benedict al XVI-lea ne aminteºte cã, în Antichitate, Isus era privit în douã feluri: ca filozof ºi ca pãstor (§ 6). Isus – ca filozof – este învãþãtorul vieþii, ne învaþã priceperea esenþialã ºi ne dãruieºte adevãrata înþelepciune a evangheliei. Ca pãstor, potrivit întregii tradiþii biblice, ne cãlãuzeºte cu toiagul sãu pe drumul existenþei pãmânteºti spre pãºunile veºnice ale cerului (Psalmul 22).

Pentru a defini speranþa, papa citeazã ºi explicã un pasaj din Scrisoarea cãtre Evrei: „Credinþa este chezãºia celor nãdãjduite, dovada lucrurilor care nu se vãd” (Evr 11,1). Credinþa este o substanþã, un veºmânt, ne este datã la început „ca o

Speranþa este întipãritã de Creator în inima omului. ªi cei care nu cred cultivã aºteptãri, chiar fãcând abstracþie de Dumnezeu. Enciclica aminteºte de revoluþia francezã ºi de cea comunistã, ca încercãri de a face omenirea sã se elibereze de rãu, de nedreptate ºi de oprimare. Dar aceastã încercare, deºi de apreciat, nu este suficientã, pentru cã vrea sã se lipseascã de Dumnezeu. Credinþa în progresul pãmântesc nu a dus la mari rezultate.

Omul se mântuieºte ºi se realizeazã prin iubire, prin dãruirea de sine: aceasta este revelaþia creºtinã, care alimenteazã speranþa. Frãþia lui Isus este un ideal ce-l transformã pe fiecare în parte ºi lumea întreagã, dând prezentului o direcþie spre plinãtatea veºniciei. Nu evadãm de pe pãmânt, ci umblãm pe el ºi lucrãm cu privirea aþintitã în sus, spre cer.

Creºtinismul pune în valoare unitatea persoanei – trup ºi suflet – ºi demnitatea tuturor, insuflând speranþã comunitarã ºi universalã.

Papa ne aminteºte: „Speranþa noastrã este întotdeauna, în mod esenþial, ºi speranþã pentru ceilalþi: doar astfel este cu adevãrat ºi speranþã pentru mine. în calitate de creºtini, n-ar trebui sã ne întrebãm niciodatã doar «Cum mã pot mântui eu?». Ar trebui sã ne întrebãm ºi «Ce pot face ca ceilalþi sã se mântuiascã?». Atunci voi fi fãcut tot ce pot ºi pentru mântuirea mea personalã” (§ 48).

Cultivarea speranþei („Locuri ale învãþãrii ºi deprinderii”) Enciclica aratã patru cãi: 1. Rugãciunea: este prezentatã mãrturia cardinalului vietnamez Nguyen Van Thuan, timp de 13 ani în închisoare, dintre care 9 în izolare (§ 32-34).

2. Acþiunea: „Orice acþiune serioasã ºi corectã a omului este speranþã în act” (§ 35).

3. Suferinþa: Trebuie sã facem tot posibilul sã micºorãm suferinþa, dar fãrã sã fugim de experienþa durerii în unire cu Isus. Este amintit un alt martor al speranþei: martirul Paul Le-Bao-Tinh, mort în 1857.

4. Judecata lui Dumnezeu: „Dumnezeu este dreptate ºi face dreptate. Aceasta este mângâierea ºi speranþa noastrã.

Dar dreptatea sa este, în acelaºi timp, har”. Papa reaminteºe învãþãtura despre existenþa purgatorului ºi a iadului (§ 41-47).

Martori ai speranþei Pe lângã cei deja citaþi, îi amintim pe Francisc din Assisi, Maica Tereza din Calcutta, Iosefina Bakhita, Fecioara Maria în capitolul ºi rugãciunea de încheiere (§ 49).

Încheiere „Cerul nu este gol”. „Nu cunoaºterea îl rãscumpãrã pe om, ci iubirea”. Terezine din România, dãruiþi aceastã speranþã tuturor! Mulþumesc.

Pr. Giuseppe Albisetti (asistent spiritual, Lugano)

6

Nr. 15

Calea cea micã

Votul ascultãrii într-u un institut secular Carisma Institutului ne cere sã fim împreunã când discutãm teme importante pentru toate ºi este de datoria noastrã sã dezvoltãm ºi sã promovãm mereu mai mult unitatea între noi, ca sã fim asemenea primilor creºtini, „o inimã ºi un suflet”.

(Fap 4, 32) Dorim sã reflectãm asupra înþelesului „votului ascultãrii” într-un institut secular aºa cum este al nostru. Ascultarea pune în slujba lui Dumnezeu binele cel mai înalt al omului, adicã libertatea. Ea se inspirã din ascultarea lui Isus faþã de voinþa Tatãlui (In 6,3), care s-a dãruit pânã la moarte, ºi din ascultarea Mãriei, care nu ºovãie sã rosteascã Fiat!

Tema ascultãrii într-un institut secular este o temã mereu actualã, mereu dificilã, mereu necesarã. Vã spun ca sorã, creºtinã ºi directoare. Doresc ca aceastã reflecþie sã fie împãrtãºitã, discutatã, evanghelizatã. La votul ascultãrii întâlnim un anumit paradox, pentru cã acest vot nu-ºi gãseºte o confirmare printre sfaturile din evanghelie, aºa cum se întâmplã cu voturile de curãþie ºi sãrãcie; ºi totuºi, ascultarea ocupã primul loc în istoria vieþii cãlugãreºti ºi consacrate. De fapt, în Evul Mediu, era singurul vot public pentru cãlugãri.

Aceastã reflecþie porneºte de la situaþia noastrã existenþialã ºi culturalã, aminteºte orientãrile Conciliului Vatican II ºi se opreºte asupra Constituþiunilor, mai ales la ºapte articole care trateazã aceastã temã.

Cele douã modalitãþi ale ascultãrii În limba latinã, cuvântul „ascultare” este oboedientia, de la ob-audire, adicã a asculta, iar apoi a face. Este vorba, deci, de ascultarea celui ce vorbeºte, ce porunceºte, iar apoi îndeplinirea respectivei porunci. În evanghelie întâlnim tipul de comandã militarã; centurionul îi spune lui Isus: „Îi spun unuia: «Du-te», ºi se duce, ºi altuia: «Vino», ºi vine” (Mt 8,9). Un astfel de stil de ascultare se aflã în institutele sfântului Ignaþiu de Loyola; el fusese soldat, cãpitan, iar apoi întemeietor al iezuiþilor. Cunoºtea bine acest fel de ascultare ºi îl alege pentru Societatea lui.

Un alt stil de ascultare este cel al participãrii tuturor: principiul prevede ca tot ceea ce aparþine tuturor sã fie discutat ºi hotãrât de cãtre toþi împreunã. În acest caz, este vorba de „ascultare orizontalã”: se hotãrãºte împreunã, decizia devine regulã ºi este acceptatã de toþi.

Orientãrile Conciliului Vatican II Conciliul, convocat de papa Ioan al XXIII-lea, a promovat o aducere la zi. Constituþia Lumen gentium nu se mãrgineºte la învãþãtura tradiþionalã despre voturile cãlugãreºti, care punea pe primul plan curãþia; intrã mai în amãnunt, la rãdãcinile vieþii creºtine, amintind cã toþi creºtinii sunt chemaþi la sfinþenie, cãci primesc harul, care este sãmânþa slavei. Chemarea la sfinþenie este adresatã tuturor ºi nu implicã, aºa cum se credea odinioarã, fuga mundi. Se scoate în evidenþã faptul cã marele mister este cel al lui Dumnezeu care se face Om ºi cã misterul întrupãrii este modelul intrãrii lui în lume pentru mântuirea omului. Deci nu trebuie sã se dea întâietate dispreþului faþã de lume, ci evangheliei mântuirii lumii: „Ei în lume sunt... [dar] nu sunt din lume” (In 17,11.14).

Trebuie sã avem conºtiinþa vocaþiei specifice în institutele seculare: sã fim sãmânþa – ascunsã, dar principiu de viaþã – ºi sã-l urmãm pe Isus care s-a fãcut asemenea nouã.

Sequela Christi nu înseamnã un imbold spre depãrtare, ci spre adâncul omului. Rãmâne caracterul secular, dar secularizarea trebuie depãºitã (LG 4-5).

Ascultarea în Constituþiunile noastre Fie cã vrem, fie cã nu vrem, ne aflãm în mijlocul modernitãþii, o epocã în care etica ºi religia – care sunt douã componente ale culturii – încã nu ºi-au gãsit locul potrivit. Cei patru stâlpi ai culturii apusene – Dumnezeu, raþiunea, dreptul, ºtiinþa – se prãbuºesc sau, în orice caz, sunt în primejdie. În aceastã situaþie, ascultarea nu-ºi aflã locul, ci este lãsatã deoparte. Din fericire, Constituþiunile ne reamintesc aceastã valoare. Se cuvine sã le citim cu atenþie ºi vã semnalez în mod deosebit urmãtoarele articole: Art. 49 - Ascultare ca aceea a lui Cristos (Fil 2,8). Surorile sunt þinute la ascultare.

Art. 50 - Organizarea din partea directoarelor Art. 51 - Regulamentul personal aprobat Art. 52 - Ascultarea ca normã Art. 53 - Fidelitate în situaþii dificile Art. 54 - A nu cãuta ºi a nu refuza funcþii Art. 55 - Ascultare faþã de toate autoritãþile: papã, episcop, superioarã Maria Motta, întemeietoarea noastrã, sã ne fie model. Ea nu avea ambiþia distincþiilor, nu cãuta sã evadeze, ura silnicia.

Ascultarea faþã de autoritãþi, faþã de porunci ºi reguli era pentru ea o poruncã mereu prezentã în inimã. Ascultarea umilã a regulilor, în ea devenea mãrturie; niciodatã nu spunea „reuºesc sã fac acest lucru, dar celãlalt este prea mult”. Asculta cu simplitate, în lucruri mici ºi în lucruri mari, punând iubire în tot ceea ce fãcea; astfel, orice îndatorire, chiar ºi cele împovãrãtoare, se transformau prin caritate. Nu se cruþa în ascultare, nu ºovãia în faþa unui sacrificiu, a unei poveri, a unei rãspunderi. Toate acestea o fãceau sã fie seninã, în pace, ca cineva care ºtie cã slujind Biserica, îi slujeºte lui Cristos!

Acest lucru dovedeºte cã ascultarea dã siguranþã vieþii creºtine: este dãruire de sine, iar într-un fel, „jertfã de ardere de tot”. „Dacã grãuntele de grâu cãzut în pãmânt moare, aduce mult rod” (In 12,24).

Isus Cristos este modelul ascultãrii; papa însuºi este numit Servus servorum Dei; ºi noi suntem chemaþi la slujire, dar în bucurie: Servite Domino in laetitia.

Permiteþi-mi sã vã recomand ºi lectura nr. 41 din Lumen gentium; pentru cele care au posibilitatea, ºi lectura unui document al Sfântului Scaun, foarte recent (Rusalii 2008), pe tema „Slujirea autoritãþii ºi ascultarea”.

Maria Teresa Candian

aprilie 2 009

Calea cea micã

7

Ascultarea Fiului este comuniune de voinþã cu Tatãl „Dacã þineþi poruncile mele, rãmâneþi în iubirea mea aºa cum eu am þinut prouncile Tatãlui meu ºi rãmân în iubirea lui” .

(In 10,15) Ascultare Verbul ebraic „sama be”, tradus a asculta literar înseamnã a lua aminte. Se exprima idea de a se lasa induplecat ºi respectiv a se supune faþã de autoritate. Ideea de ascultare este aceea de a auzi ceea ce are loc sub autoritatea sau influenþa unui vorbitor ºi aceasta auzire duce la conformarea cu cererea vorbitorului.

Pentru ca ascultarea sã fie datoratã unei persoane, persoana aceea trebuie - sã aibã dreptul de a porunci - sã-ºi poatã face cunoscute cerinþele.

Astfel, datoria omului de a asculta de Creator presupune: - stãpânirea lui Dumnezeu, - revelaþia sa.

Ascultarea de Dumnezeu este un concept larg care include toatã moralitatea biblicã. Biblia insistã asupra faptului cã omagiul adus lui Dumnezeu nu poate compensa lipsa de ascultare consecventã în inimã ºi în conduitã.

Când Dumnezeu a dat legãmântul vechi, accentul a fost pus pe ascultarea de cerinþele lui, dacã poporul vrea sã se bucure de favoarea lui. În noul legãmânt accentul este pus pe ascultare ca dar pentru oameni.

Credinþa în evanghelie ºi în Isus Cristos este ascultare deoarece Dumnezeu porunceºte lucrul acesta. Necredinþa este neascultare. O viaþã de ascultare faþã de Dumnezeu este rodul credinþei (vezi Abraham).

Ascultarea creºtinã înseamnã imitarea lui Dumnezeu în sfinþenia lui ºi imitarea Mântuitorului în umilinþã ºi dragoste.

Aceastã ascultare izvorãºte din darul primit, nu dintr-o dorinþã de a câºtiga vreun merit ºi de a te îndreptãþi singur în faþa lui Dumnezeu. De fapt, respectarea legii din acest ultim motiv nu este ascultare de Dumnezeu, ci contrariul.

Dumnezeu Biblia nu conþine tratate despre Dumnezeu, ea nu se distanþeazã de el ca pentru a descrie un obiect, nu ne invitã sã vorbim despre Dumnezeu, ci sã-l ascultãm când vorbeºte ºi sã-i rãspundem slujindu-l. Cu condiþia rãmânerii în ascultare ºi în aducere de mulþumire, se poate formula ceea ce spune Dumnezeu în Biblie despre sine însuºi.

Nicãieri în Biblie nu se presupune o descoperire a lui Dumnezeu, un demers progresiv al omului, care se încheie cu admiterea existenþei lui. A-l cunoaºte înseamnã a fi cunoscut ºi a-l descoperi la izvorul propriei existenþe, a fugi de el înseamnã a se simþi urmãrit de privirea lui. Încã din Vechiul Testament avem o profeþie din care reiese care va fi atitudinea lui Cristos-Mesia: „Din pricina chinului El nu ºi-a deschis gura; ca o oaie la înjunghiere s-a dus ºi ca un miel fãrã de glas în faþa celui ce-l tunde, aºa El nu ºi-a deschis gura” (Is 53,7).

Evangheliile despre ascultarea lui Isus: Rugãciunea lui Isus „ªi, mergând puþin mai încolo, a cãzut cu faþa la pãmânt spunând: Tatã, dacã este posibil, sã treacã de la mine potirul acesta.

Dar nu cum vreau eu, ci cum vrei tu. Iarãºi, pentru a doua oarã a plecat ºi s-a rugat spunând: Tatã, dacã nu este posibil ca sã treacã acest potir fãrã sã-l beau, sã se facã voinþa ta” (Mt 26,39.42).

„Abba, Tatã! Pentru tine totul este posibil. Îndepãrteazã de la mine potirul acesta, însã nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu” (Mc 14,36). „Tatã, dacã vrei, îndepãrteazã potirul acesta de la mine, dar nu voinþa mea, ci a ta sã se facã” (Lc 22,42).

La Marcu, Isus pare tulburat, îndurerat ºi trist (dimpotrivã, Matei îl aratã pe Isus perfect supus în toate ºi care se supune prompt voinþei Tatãlui. Rugãciunea lui Isus la Marcu este tulburatã, dramaticã, s-ar spune cã în sufletul lui Isus avea loc o frãmântarea între tentativa de a se sustrage de la cruce ºi totala acceptare. Marcu insistã asupra acestei tensiuni, lucru ce este probat de faptul cã este amintit de trei ori; 35, 36, 39) ºi numai dupã sfâºierea sufletului ºi tentativa de a se sustrage propriei cãi, El îºi va regãsi încrederea ºi supunerea fãrã rezerve. În Matei, rugãciunea lui Isus, dimpotrivã, este de la început liniºtitã ºi ascultãtoare (Tatã, dacã e cu putinþã...), în mod prompt docilã.

Evanghelistul Luca în loc sã punã în luminã tristeþea ºi neliniºtea lui Isus, preferã sã vorbeascã de agonie, adicã de încercare, de luptã. Ioan ni-l prezintã pe Isus total hotãrât sã asculte pânã la capãt de voinþa Tatãlui. „Dar Isus i-a zis lui Petru: pune-þi sabia în teacã. Oare sã nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatãl?” (In 18,11) „Isus le-a zis: Hrana mea este sã fac voinþa celui care m-a trimis ºi sã împlinesc lucrarea lui” (In 4,34, pasajul cu samariteanca). Este un pasaj important, un text cheie referitor la totala ascultare a lui Isus faþã de cel care l-a trimis. Isus nu are nimic al sãu. Este doar trimisul lui Dumnezeu, gândurile ºi planurile sale sunt gânduri ºi planuri ale Tatãlui sãu; - cuvintele pe care le transmite nu sunt ale sale, ci ale Tatãlui (3,34; 7,16; 8,26.38.40; 10,10.24; învãþãtura mea nu este a mea, ci a celui care m-a trimis; 17,8.14) - nu împlineºte faptele personale, ci faptele Tatãlui (5,17.19.20.30.36; 8,28; 10,25.37; 14,10; Nu crezi cã eu sunt în Tatãl ºi Tatãl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun, nu le spun de la mine; dar Tatãl, care rãmâne în mine, face lucrãrile lui; 17,4), nu îndeplineºte propria voinþã ci voinþa aceluia care l-a trimis (4,34; 5,30 In 5,30; Eu nu pot sã fac nimic de la mine. ¾

8

Calea cea micã

¾ Judec dupã cum aud ºi judecata mea este dreaptã, pentru cã nu caut voinþa mea, ci voinþa celui care m-a trimis; 6,38).

Concluzia acestor texte este clarã: Isus pare sã-ºi anuleze radical propria voinþã într-o ascultare totalã. Pe de altã parte, tocmai în aceastã ascultare totalã Fiul îºi manifestã libertatea, îºi regãseºte propria consistenþã de fiu. El se face asemãnãtor Tatãlui nu din lipsã de ascultare faþã de Dumnezeu, ci tocmai datoritã ascultãrii totale faþã de Dumnezeu. Acest lucru nu l-au înþeles iudeii, acuzându-l de blasfemie. Dar în acest punct de vedere ne revine ºi nouã obligaþia de a înþelege cã în dimensiunea profundã a lui Cristos descrisã mai sus, adicã ascultarea sa, s-a manifestat în noi nu numai natura personalã a Fiului lui Dumnezeu, ci realitatea ultimã a omului ºi a istoriei. În ascultarea faþã de Dumnezeu, omul ºi istoria realizeazã proiectul pentru care au fost gândiþi, deci îºi gãsesc propria consistenþã. „Eu nu pot sã fac nimic de la mine. Judec dupã cum aud ºi judecata mea este dreaptã, pentru cã nu caut voinþa mea, ci voinþa celui care m-a trimis” (In 5,30). În acest capitol 5, gãsim o amplã dezvoltare în jurul raportului care îl uneºte pe Isus cu Tatãl. Iudeii au înþeles foarte bine ceea ce Isus voia sã spunã: îl numeºte pe Dumnezeu Tatãl sãu, fãcându-l egal cu el. Motivul este prezent în toatã evanghelia, începând de la Prolog. Ideea fundamentalã ne este arãtatã în primele cuvinte ale prologului: Cuvântul era la Tatãl ºi îndreptat spre Tatãl. Cuvântul (Logosul) este aproape de Dumnezeu, este Dumnezeu, dar poziþia sa este descrisã ca fiind o fiinþã orientatã spre, în ascultare, în atitudine de primire ºi disponibilitate. Fiul îºi gãseºte consistenþa nu în îndepãrtarea de Tatãl ca ºi cum aºa ºi-ar putea afirma propria originalitate, ci în a fi imaginea Tatãlui.

Se înþelege cã traducerea acestei atitudini profunde ºi esenþiale a Fiului în faþa Tatãlui este ascultarea. „Cãci m-am coborât din cer nu ca sã fac voinþa mea, ci voinþa celui care m-a trimis” (In 6,38).

Paragraful cu pâinea vieþii. Mulþimea cautã o hranã care piere, Isus intenþioneazã sã le dea o hranã care vine de la Dumnezeu. Mulþimea îºi aminteºte de manã ºi de Moise ºi astfel aratã cã propria cãutare este orientatã spre trecut. în schimb, Isus vede în minunea manei prefigurarea adevãratei pâini care este Cuvântul ºi Persoana Sa. Iudeii întreabã care sunt faptele, preceptele ce trebuie respectate: „Ce trebuie sã facem ca sã sãvârºim faptele lui Dumnezeu?” Pentru Isus fapta este una singurã: „Sã credeþi în acela pe care l-a trimis El”. Pentru a-l cãuta pe Dumnezeu din toatã inima, nu este suficient sã împlinim faptele legii, nici numai sã respectãm o lungã serie de practici: trebuie sã credem. [Credinþa în Evanghelie ºi în Isus Cristos este ascultare deoarece Dumnezeu porunceºte lucrul acesta.

Necredinþa este neascultare. O viaþã de ascultare faþã de Dumnezeu este rodul credinþei (vezi Abraham).] „Iar cel care m-a trimis este cu mine; nu m-a lãsat singur pentru cã eu fac întotdeauna ceea ce îi place; dar voi nu l-aþi cunoscut; însã eu îl cunosc ºi, dacã aº spune cã nu-l cunosc aº fi asemenea vouã, un mincinos. Însã îl cunosc ºi pãzesc Cuvântul lui” (In 8,29.55). (A cunoaºte, în Biblie, nu este numai o simplã cunoaºtere prin inteligenþã, ci înseamnã ºi experienþa vie pe care o avem cu o persoanã. Cunoaºterea lui Dumnezeu Tatãl ºi a lui Isus Cristos implicã deci înþelegere, iubire, ascultare, imitare). „Însã lumea trebuie sã ºtie cã îl iubesc pe Tatãl ºi cã fac aºa cum mi-a poruncit Tatãl” (In 14,31). „Dacã þineþi poruncile mele, rãmâneþi în iubirea mea aºa cum eu am þinut poruncile Tatãlui meu ºi rãmân în iubirea lui” (In 15,10, fragmentul cu viþa cea adevãratã). „Eu te-am glorificat pe pãmânt, împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o s-o fac” (In 17,4).

Pr. Gabriel Bucur (Poiana Micului)

Nr. 15

Cultivarea ascultãrii în viaþa practicã de zi cu zi O temã dificilã, într-adevãr ºi iatã de ce: 1. Aparþinem unui tip de culturã occidentalã, care se bazeazã pe structurarea, dezvoltarea ºi exacerbarea individualitãþii fiecãruia, în ideea cã numai individul conteazã ºi satisfacerea propriilor necesitãþi-dorinþe-capricii aici ºi acum. Aceastã exprimã în fapt esenþa consumismului; 2. Ascultarea implicã „supunere”, deci „constrângere”- or noi trãim considerându-ne oameni liberi; 3. Ascultarea implicã „umilinþã”.

Prin urmare, ascultarea e dificilã fiindcã subînþelege recunoaºterea autoritãþii ºi corolarul comportamental al acestei recunoaºteri: umilinþã ºi „depersonalizare”. Ca oameni, suntem conºtienþi de valoarea proprie, iar recunoaºterea valorii celuilalt ºi implicit a autoritãþii sale, genereazã sentimentul de neîmplinire, de „mai mic decât”..., „mai puþin decât”... prin urmare „nesemnificativ”, iar ceea ce e „nesemnificativ” e supus distrugerii. În acest sens, ascultarea ar însemna acceptarea disoluþiei propriei personalitãþi, a contopirii cu voinþa ºi personalitatea celuilalt – într-un fel, propria dispariþie cã entitate umanã semnificativã, adicã moartea ca individualitate. Acumularea, înfruntarea pentru întâietate, originalitatea cu orice preþ nu reprezintã decât cãutarea împlinirii în viaþa noastrã a unei certitudini: aceea pe care fiecare om o are – certitudinea nemuririi.

Numai cã e o cãutare aberantã: ce-i drept, se structureazã în jurul unui adevãr absolut – acela cã omul este nemuritor – însã are la bazã înþelegerea sa distorsionatã ºi recurge la mijloace inadecvate de a-l atinge. În fond, tot aºa a procedat ºarpele biblic, cãruia-i „datorãm” excursia noastrã terestrã. ªi el, tot din neascultare se nãscuse. Aºa cã partea „diabolicã” din noi de acolo vine ºi se traduce prin... neascultare. Fiecare dorim sã fim „ca Dumnezeu” ºi Dumnezeu însuºi ne-a fãcut darul cel mai de preþ: liberul arbitru, adicã libertatea absolutã, lãsându-ne pe noi, dupã ce am muºcat cu poftã din mãrul cunoaºterii, sã ne exercitãm discernãmântul. Iar baza discernãmântului divin este iubirea.

Din iubire Dumnezeu s-a fãcut om ºi s-a rãstignit pentru noi; din iubire Fecioara mamã a spus acel „Da” mântuitor , din iubire îngerii au venit ºi-i slujeau lui Isus dupã ce el, Dumnezeu fãcut om, a fost ispitit de diavol, din iubire se naºte statornicia îngerilor ºi curajul martirilor, din iubire se naºte umilinþa, jertfa, slujirea ºi ascultarea. Noi, oamenii epocii actuale, ne temem ca nu cumva practicând ascultarea, sã ne umilim! Dar existã o adevãratã umilinþã ºi o falsã umilinþã, o ascultare adevãratã ºi o falsã ascultare, o iubire adevãratã ºi o iubire falsã. ªi poate cã uneori nici noi înºine nu suntem conºtienþi în mod absolut de ceea ce e în sufletul, în mintea ºi în comportamentul nostru – ce e adevãrat, ce e fals... fiindcã, de la ºarpele biblic încoace, totul pare sã aibã douã feþe... În mod sigur ºtim însã ºi recunoaºtem un lucru: când suntem iubiþi. ªi acest sentiment nu se poate descrie. Poate fi doar aproximat: încredere, siguranþã, înseninare, liniºte, pace interioarã, bucurie, înveºnicirea ºi în dumnezeirea clipei. Acestea sunt aripile sufletului, pe care tot Dumnezeu ni le dãruieºte ca sã ne susþinã zborul spre el. De aceea, sub toate aspectele ei, iubirea nu este decât ascultare: ascultarea poruncii de a-l iubi pe Dumnezeu, în noi înºine, în aproapele, în fiecare fãpturã, în întreg universul – toate fiind tot atâtea modalitãþi de manifestare a lui Dumnezeu.

Iar perfecþiunea pe care o poate atinge omul este iubirea: „Iubire – cât de perfect e fãcutã inima noastrã pentru ea!” (spunea Therese de Lisieux). Iubirea este impulsul natural al omului, prin urmare nu e resimþitã ca o „poruncã” – e o necesitate fireascã, vitalã, a existenþei noastre. ªi atunci tot ce decurge din iubire devine firesc ºi acceptat fãrã constrângere. Nu mai existã teamã de depersonalizare, nici ideea de umilinþã .

Ascultarea adevãratã înseamnã ascultarea din iubire.

Ascultarea este de fapt exerciþiul suprem de iubire. ªi e o ascultare activã: implicã urmarea celui iubit, împlinirea voinþei sale,

aprilie 2 009

Calea cea micã

contopirea în lumina sa, sacrificiul. Adicã, umilinþa – de care ne temem atât de mult cã ne-ar lipsi de condiþia noastrã de fiinþã inteligentã. Înaintarea pe orice cale spiritualã presupune exercitarea umilinþei. ªi adevãrata umilinþã se poate exercitã pe trei cãi: 1. a nu lasã nimic, dar absolut nimic sã ne despartã de Isus.

Iubind, urmãreºti sã împlineºti cât mai exact voia lui - a iubi înseamnã în primul rând a înfãptui; 2. iubirea faþã de Isus exprimatã în atitudinea: „vreau tot ceea ce Tu vrei”, luându-ne crucea iubirii, umilinþei ºi iertãrii în fiecare zi; 3. renunþarea completã la propriul „eu”, în atitudinea de slujitor umil, care cere lui Dumnezeu un singur lucru: „Poartã-te ºi cu mine cum te-ai purtat cu Fiul Tãu”.

(Joseph Tetlow, SJ, Making Choices în Christ. Foundations of Ignatian Spirituality, 2008, p. 99-103) Aceastã este ascultarea activã, adicã viaþã în Dumnezeu. ªi cuprinde întregul registru de activitãþi umane: în fapte, în cuvinte, în gândire, în inimã. Porneºte din inimã, se întoarce în inimã ºi lumineazã fiecare clipã a zilei, fiecare acþiune, indiferent de felul de viaþã pe care l-am ales: persoanã consacratã sau laicã.

Dar mai este ºi o altã ascultare: ascultarea pasivã – e mai comod sã te supui autoritãþii altuia: celãlalt ia hotãrâri, tu nici nu le aprobi, nici nu le dezaprobi, þi-e lene sã gândeºti, þi-e lene sã simþi, þi-e lene sã iei atitudine, sau... þi-e fricã. Nu faci nimic (îþi spui tu), doar lucrezi pentru împlinirea voinþei celuilalt ºi pentru propria voinþã. Vrei sã fii lãsat în pace, fiindcã aºa e mai comod ºi mai sigur. Numai cã din acest fel de ascultare se nasc crimele, iar afirmaþia „am fãcut ce mi s-a ordonat” nu a constituit niciodatã o apãrare validã... nici în procesul de la Nürenberg. În viaþã de zi cu zi, poate cã e mai simplu sã ascultãm de „ordinele” oamenilor, dar în cele din urmã, tot legea oamenilor dã pedeapsã. Dar mai presus de ea, pedeapsa o dã legea moralã sãditã în conºtiinþã fiecãruia, fiindcã în inima fiecãruia, fie cã ºtim sau nu, existã o singurã poruncã: aceea a lui Dumnezeu – legea iubirii.

Ascultarea adevãratã se bazeazã pe iubire: atunci nici mãcar nu-þi mai dai seamã cã exerciþi „ascultarea”, cu toatã reverberaþia psihicã de frustrare, umilinþã prost înþeleasã, revoltã, individualism, egoism – ci slujirea ºi ascultarea devin elanul pur de iubire ºi bucurie. Pe acest tip de ascultare se întemeiazã deopotrivã familia ºi societatea, comunitãþile persoanelor consacrate, inclusiv a noastrã, din institutul secular – pe acest tip de ascultare sunt fãcute comunitãþile oamenilor sã dureze. „Trupul este corabia ºi nu locuinþa noastrã” - scria Tereza de Lisieux. Pe o corabie, toþi ascultã de cãpitan – altfel corabia nu mai ajunge niciodatã în port. În iubire ºi din iubire, prin ascultare, fiecare îºi ºtie locul ºi datoria, iar împlinirea propriei misiuni dãruitã lui Dumnezeu aduce bucuria, liniºtea ºi sporeºte iubirea între membrii aceleiaºi comunitãþi.

Astfel creºte iubirea faþã de Dumnezeu ºi fiecare act fãcut din ascultare este ofrandã proprie ºi a comunitãþii fãcutã lui Dumnezeu – adicã rugãciunea perpetuã. Aceasta e de fapt copilãria spiritualã. ªi când am putea vorbi mai bine despre copilãria spiritualã exprimatã în ascultare ºi iubire, dacã nu acum în Advent?! „Cât timp ai sã te mai târãºti la picioarele lui?!”, spunea Tereza de Lisieux. „Ridicã-te ºi aruncã-te în braþele lui, copil iubit, fiindcã acolo þi-e locul”. „Isuse, mã încred în Tine” – spune icoana Divinei Îndurãri. Iubire, încredere, bucurie... copil ºi pãrinte în îmbrãþiºarea iertãrii...

De fapt Isus a venit ca sã ne aducã liniºtea mântuirii, împãcarea cu Tatã, ºi sã ne cheme la odihnã: „Luaþi asupra voastrã jugul meu ºi învãþaþi de la mine, cã sunt blând ºi smerit cu inima ºi veþi gãsi alinare pentru sufletele voastre. Cãci jugul meu este lesne de purtat, iar povara mea este uºoarã” – spunea El – fiindcã în iubire jugul – adicã ascultarea – nu înseamnã decât apartenenþã la cel iubit, unirea cu cel iubit – întotdeauna, la jug trag doi – ºi ce bucurie mai mare poate fi decât, împlinindu-þi misiunea oricât de umilã, de tristã, de dificilã sau chiar neplãcutã ar fi ea – zi de zi, zi dupã zi, sã simþi alãturi umãrul lui Isus, iar pe fruntea ta sã lunece blând, în respiraþia timpului, buclele lui?! ... ªi fiindcã e Advent ºi îngerii ne ascultã, iatã ce s-a întâmplat cu ceva timp în urmã: era ziua în care tot ce existã (animale,

9

case, pãmânt, ape, pietre, chiar ºi colbul drumului) poate vorbi cu Domnul. În ziua aceea, Domnul promisese cã va împlini orice dorinþã a celor care au trudit la ceva bun, în folosul tuturor – în anul care trecuse. ªi cine putea sã ducã mai bine dorinþele, decât îngerul fiecãruia? Aºa cã drumul a cerut Domnului sã fie ceva mai neted ca oamenii sã nu se împiedice când trec noaptea, pe el – ºi îngerul a dus dorinþa, iar drumul s-a fãcut drept, neted (aºa cam cum vedeþi voi asfaltul la oraº – sau mai bine nu); apa a cerut sã fie întotdeauna bunã, dulce ºi bogatã, cã sã fie îndestulaþi cei care trãiesc acolo – ºi îngerul apei, cu aripile lui strãlucind în culorile curcubeului s-a dus repede la Domnul, risipind în jur rouã parfumata – ºi Domnul aºa a fãcut; pãmântul a cerut sã fie roditor, casele au cerut sã fie trainice ºi sã aducã numai bucurie celor care stau în ele; animalele au cerut sã fie oamenii mulþumiþi de ele, vântul a cerut sã-i dea Domnul blandeþe... ºi aºa a fost. La urmã, au rãmas pietrele. Îngerul s-a apropiat de dig, dar pietrele erau mute: era cam greu ce fãceau ele, n-aveau timp de vorbe – îºi spuse îngerul ºi dãdu sã plece.

Deodatã, una din pietrele digului glãsui: lumea se bucurã de dig, admirã cum ne þinem una de alta, e frumos ºi bine, dar uite: tare aº vrea sã fiu ºi eu admiratã, mãcar o singurã data, numai ºi numai eu, dintre toate... ºi sã se ducã vestea despre mine peste toate timpurile. Îngerul stãtu ce stãtu, dar cum celelalte nu spuneau nimic, oftã ºi-ºi luã zborul. Domnul nu-ºi putea cãlca promisiunea – aºa cã fãcu sã strãluceascã piatrã aceea, ea singurã, zi ºi noapte, în toate culorile curcubeului. Nimeni nu mai vãzuse o asemenea piatrã pânã atunci. Ziua se lua la întrecere cu soarele, iar noaptea lumina drumul pânã hãt, departe... Vestea despre minune ajunse repede la oraº. Venirã savanþi, venirã magicieni, venirã pietrari, dar ºi o mulþime de ºarlatani, ca întotdeauna – fiecare ar fi vrut sã aibã piatra numai ºi numai pentru el: unii s-o studieze, alþii s-o foloseascã pentru nebãnuitele puteri pe care probabil le avea, alþii sã vadã cum era fãcutã – poate reuºesc ºi ei sã ciopleascã una la fel, iar alþii... gata s-o fure, ca s-o promitã tuturor ºi s-o þinã pentru ei.

Dar n-a fost sã fie aºa. În anul acela, iarna a fost mai grea cã niciodatã. Era un ger cum nu se mai vãzuse – un ger „de crãpau pietrele”. Bine strânse una-n alta, pietrele digului rezistau. Împãrþeau ºi binele, ºi greul, iar gerul trecea din una în altã ºi se ducea departe, în pãmântul îngheþat – ºi nici una nu ducea mai mult ger decât putea sã ducã. Dar piatra cea frumoasã era din alt material. Nu mai putea striga dupã ajutor la suratele ei, fiindcã nu le mai ºtia graiul. A suferit tare mult, sãraca piatrã frumoasã.

Pânã într-o noapte, când gerul nãpraznic s-a cuibãrit în inima ei ºi n-a mai ieºit de-acolo. A douã zi, nu mai rãmãseserã dintr-însa decât fãrâme mici, colorate, care încã se mai þineau una de alta, de ger. Odatã cu primãvarã, au venit ºi puhoaiele de pe munte.

Locul pietrei era acum o spãrturã largã, prin care a nãvãlit apa ºi a mãturat satul, copacii, gospodãriile frumoase, a înecat drumul...

Dupã aceea, oamenii au fãcut alt dig, dar meºteºugul pietrarilor de demult se uitase. Aºa cum vedeþi, digul trebuie acum întreþinut în fiecare an, ca sã ne bucurãm de liniºte ºi siguranþã la adãpostul lui.

Din când în când, în nopþile de toamnã târzie, se vede o licãrire deasupra apei ºi oamenii de pe-aici spun cã e piatrã, care-ºi cautã locul în dig. Iar când apa tresaltã aºa, într-un val mai mare, spun cã piatrã se rostogoleºte spre mâl. Ba unii o ºi aud glãsuind: iertare, drumule, iertare, apei, iertare, animalelor, iertare, oamenilor, iertare, voi, suratelor... N-am sã mai spun niciodatã cã eu singurã vreau sã fiu admiratã... Nu sã fii admirat e totul, ci sã ne facem munca aºa cum trebuie... oricât de grea sau de umilã ar fi ea. Am învãþat lecþia, primiþi-mã înapoi! Dar acum e prea târziu: locul ei nu mai e în digul de pietre, acel dig nu mai existã. Locul ei e în poveste, ca sã ne înveþe ce trebuie lãudat ºi admirat, ce dureazã ºi ce e cu adevãrat important în inima noastrã: iubirea fermã ºi caldã între toþi, munca în folosul tuturor ºi ascultarea, care face truda mai uºoarã, greutãþile suportabile ºi dã rost existenþei fiecãruia.

Sr. Ecaterina

10

Calea cea micã

Nr. 15

Ascultarea în carisma institutului Introducere Pânã acum am reflectat în privinþa fundamentãrii ascultãrii luându-l ca model pe Isus din Evanghelii ºi apoi am meditat asupra votului ascultãrii într-un institut secular.

A venit momentul sã reflectãm împreunã asupra votului ascultãrii aºa cum este el prezentat în Constituþiuni.

Ar pãrea cã este destul de succint prezentat. ªi totuºi prin el dobândim deplina asemãnare cu Isus. El este motivul ascultãrii noastre. De fapt, ce vrem? Sã împlinim în practicã, în viaþa de zi cu zi, ceea ce cerem în rugãciunea „Tatãl nostru” „Facã-se voia ta”: în viaþa noastrã personalã, în familia noastrã, între cei dragi ai noºtri ºi chiar în þara noastrã. „Nu oricine îmi zice:,, Doamne, Doamne va intra în împãrãþia cerurilor, ci cel ce face voia Tatãlui meu din ceruri” (Mt 7,21).

Vom medita împreunã asupra fiecãrui articol din Constituþiunile Institutului.

Art. 49 „Urmându-l pe Cristos care a fost „ascultãtor pânã la moarte ºi încã moartea pe cruce” (Fil 2,8), dupã încheierea perioadei de pregãtire, membrii fac vot de ascultare pentru a se uni mai strâns ºi mai sigur cu voinþa mântuitoare a lui Dumnezeu, de aceea, se angajeazã sã asculte de responsabilele institutului în tot ceea ce dispun potrivit normelor Constituþiunilor.

Scopul este sã ne unim cât mai strâns ºi mai sigur cu voinþa mântuitoare a lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi, atunci când ne-am „trezit” la Dumnezeu, înþelegând importanþa voinþei lui Dumnezeu, am ajuns sã ne întrebãm: „Doamne, ce vrei sã fac?”.

Este întrebarea lui Saul când este trântit de pe cal ºi aude glasul lui Isus. Este întrebarea – cheie a oricãrui convertit autentic. David, Saul, Augustin ºi toþi marii sau mai micii convertiþi au cerut de la Dumnezeu lumina în privinþa voinþei lui Dumnezeu cu ei, a planului mântuitor pe care Dumnezeu îl are cu fiecare dintre noi (chiar dacã uneori ne lasã sã orbecãim mult înainte de a-l înþelege. „Târziu te-am gãsit, iubire” va zice sfântul Augustin.

Mijlocul de realizare a acestui scop: „de aceea se angajeazã sã asculte de responsabilele Institutului în tot ceea ce dispun”, sigur cã potrivit normelor „Constituþiunilor”. Fiind în acelaºi institut, sigur cã ceea ce dispun responsabilele coincide în mare mãsurã cu aceste norme.

Sigur: De cine sã ascultãm? Ascultãm de Dumnezeu, ascultãm de papa, ascultãm de episcopi, ascultãm de preoþi, ascultãm de superiorii Institutului, ascultãm de responsabilele noastre directe. Dacã avem mereu în cap aceastã ierarhie, aceastã scarã ce coboarã spre noi ºi ne „traduce” în practicã voinþa lui Dumnezeu, numai atunci votul pe care-l facem are un rol sigur mântuitor.

Art. 50 – Îndatorirea conducerii este de a organiza viaþa Institutului prin dispoziþii apte sã atingã scopurile acestuia.

De aceea, conducerea trebuie sa vegheze, sã sfãtuiascã ºi sã încurajeze la timpul potrivit.

Art. 51 – Fiecare membru sã aibã ºi sã urmeze cu fidelitate un regulament personal pentru aplicarea Constituþiunilor Institutului în viaþa sa. Acesta va fi stabilit de comun acord cu directoarea sau delegata regionalã ºi cu consilierul spiritual. În aceste douã articole, Constituþiunile se preocupã pe de-o parte de responsabilii conducerii ºi pe de altã parte de membrele Institutului.

Conducerea, responsabilele (înþelegând prin aceºtia directoarea, delegata acesteia, responsabilele regionale sau locale, responsabilii spirituali) au datoria de a organiza viaþa Institutului prin dispoziþii apte de a atinge scopurile acestuia.

Care sunt principalele îndatoriri? Sã vegheze, sã sfãtuiascã, sã încurajeze la timpul potrivit.

Fiecare membru, ce are de fãcut?

Sã-ºi facã un regulament personal pentru aplicarea Constituþiunilor în viaþa concretã, pe care sã-l urmeze cu fidelitate.

Astfel ca acest regulament personal, pentru acel membru este regula de viaþa. El se stabileºte de comun acord între membra respectivã ºi directoarea sau delegata regionalã ºi cu consultarea consilierului spiritual. În aceastã privinþã poate va fi nevoie de o alegere sau desemnare a delegatelor regionale pentru cã directoarea nu poate cuprinde pe toatã lumea. La fel ºi cu consilierul spiritual.

Este o problemã organizatoricã ce va putea fi rezolvatã în viitor.

Art. 52 – Cei conºtienþi cã urmeazã o cale a desãvârºirii nu vor aºtepta sã trãiascã ascultarea numai în cazuri limitã, ci trebuie sã-ºi aminteascã faptul cã atât profesia, cât ºi condiþiile sociale ºi de mediu oferã suficiente ocazii de a-l imita pe Cristos, mereu ascultãtor faþã de voinþa Tatãlui. În acest articol se introduce o altã dimensiune a ascultãrii, aº zice „specificã”, în cadrul unui institut secular ca al nostru. Într-un astfel de institut, la ascultarea, despre care am vorbit ºi pe care am meditat-o pânã acum (comunã, aº zice, pânã la un punct, seamãnã cu ascultarea din instituþiile de viaþã cãlugãreascã clasicã) se adaugã faptul cã fiecare dintre membre îºi desfãºoarã activitatea în locuri ºi medii foarte diferite. Dar acest lucru nu trebuie sã ne împiedice de a urma pe Isus, modelul nostru de ascultare ºi bunãtate. Ne spun Constituþiunile cã în aceastã activitate profesionalã desfãºuratã în diverse medii sociale vom putea întâlni ºi întâlnim chiar „suficiente ocazii” de a-l imita pe Cristos, mereu ascultãtor de voinþa Tatãlui. Dar aici va fi nevoie de a fi mult mai „treze”, mult mai atente ºi mai sensibile la ºoaptele Duhului Sfânt, prezent în sufletul nostru.

Exemplul Fericitei Elisabeta a Sfintei Treimi, care, deºi este consideratã ca o sfântã a Carmelului, este vãzutã de biografii sãi (ex. Conrad de Meester) ca „tânãra sfântã laicã”.

Chemarea ei la viaþa contemplativã în Cârmei a fost foarte timpurie. Deºi mama ei îi dãduse o educaþie religioasã foarte serioasã ºi profundã, aceeaºi mamã o pregãtise pentru o viaþã de lume, cu educaþie muzicalã serioasã (la 13 ani câºtigã premiul I la pian susþinut la Conservatorul din Dijon) se opunea cu înverºunare oricãrei dorinþe a Elisabetei de a intra în Cârmei. Voia sã o ºtie cãsãtoritã, la casa ei etc. Vârsta intrãrii în Cârmei, era pe atunci la 21 de ani. Dar deja la 17 ani, de sãrbãtoarea Neprihãnitei Zãmisliri, din 8 decembrie 1897, apare o poezie cu titlul „Facã-se voia Ta” „Sigur, Elisabeta zicea de mult timp cu atenþie «Tatãl nostru» ºi-i plãcea sã asculte de fiecare dorinþã a Mântuitorului recunoscutã de ea ca atare. Dar acum ea face în mod explicit din voinþa Domnului idealul sãu suprem, unic, formal: sã o cunoascã (voinþa Domnului), sã o împlineascã, sã o lase sã se împlineascã! Dacã voinþa lui Dumnezeu echivaleazã cu prezenþa sa în Cârmei sau în strada Prieur-de-la-Cote-d’or, (adresa ei) aceasta nu mai are mare importanþã. Abandonarea sa se vrea totalã, perpetuã, chiar dacã apar picãturi de sudoare ºi de sânge ca la Isus în gradina Ghetsemani. ªi atunci se «naºte» tânãra sfântã laicã. Acest 8 decembrie 1897 inaugureazã un alt ciclu în poeziile sale de tinereþe, cel al abandonului necondiþionat la voinþa concretã a lui Dumnezeu.

aprilie 2 009

Calea cea micã

11

colþul unei strãzi, ºi într-o bisericã din cartierul sãu. Ea întâlneºte voinþa ºi prezenþa lui Dumnezeu când cãlãtoreºte, când îºi viziteazã prietenii, când danseazã cu eleganþã, joacã tenis, cânta la pian,ajutã în casã, se angajeazã în parohie, când acceptã ºi trãieºte pe deplin tot felul de situaþii neprevãzute.

3. În sfârºit, Elisabeta îºi bazeazã contemplaþia din ce în ce mai mult pe adevãrurile esenþiale ale credinþei. Foarte contemplativã, spiritualitatea sa va fi de fapt foarte puþin „claustralã”. Fãrã ambientul sãu, costumul cãlugãresc, Elisabeta trãieºte ºi dezvoltã o spiritualitate care se bazeazã în profunzime pe adevãrurile comune tuturor creºtinilor: credinþa în prezenþa lui Dumnezeu-iubire, aºa cum ne-a arãtat Isus, deschiderea la voinþa sa concretã, ascultarea Cuvântului în viaþa noastrã cu o atenþie particularã faþa de iubirea lui Dumnezeu ºi a aproapelui.

Pentru cã ea însãºi a trãit toate acestea, mai întâi ca tânãrã creºtinã în lume, ea va putea, într-o zi, fiind cãlugãriþã, sã scrie cu atâta convingere prietenilor sãi laici cã ºi ei pot sã fie contemplativi, creºtini fervenþi plecând de la harul Botezului lor ºi de credincioºi în prezenþa lui Dumnezeu. Ea va scrie unei prietene: „Mi se pare cã am gãsit cerul meu pe pãmânt pentru cã cerul este Dumnezeu ºi Dumnezeu este în sufletul meu. Ziua în care am înþeles aceasta, totul s-a luminat in mine ºi aº vrea sã spun aceasta tuturor celor pe care-i iubesc”. Or, ziua în care a înþeles aceasta, Elisabeth Catez era o tânãrã laicã în lume.

Fericita E lisabeta a S fintei T reimi Existenþa Elisabetei Catez ne face sã ne gândim la o sãgeatã care urcã spre cer. Acest al 18-lea an pare sã fie perioada decisivã. Ea reuºeºte sã intre total ºi necondiþionat în voinþa lui Dumnezeu, intrare realistã care lasã poarta larg deschisã acþiunii Spiritului Sfânt. Sfinþenia adevãratã este marcatã de aceastã disponibilitate durabilã ºi necondiþionatã la voinþa ºi acþiunea lui Dumnezeu. Dacã Elisabeta ar fi murit înainte de intrarea sa în Cârmei, ea tot ar fi fost prezentatã ca un exemplu de sfinþenie în Bisericã.

De atunci Elisabeta devine ºi tânãra laicã sfântã. Mai decisã ca niciodatã ea se converteºte la viaþa concretã de zi cu zi pe care o are în lume. Sigurã de chemarea sa, de consacratã lui Dumnezeu, ea trãieºte în lume fãrã sã-i impunã Domnului condiþii ºi obstacole de timp pentru a se dãrui lui.

Cu o voinþã bine gânditã ºi plinã de credinþã, ea relativizeazã dorinþa sa de a deveni cãlugãriþã: «când» ºi «cum» se va realiza aceasta - ea le încredinþeazã bunului plac al lui Dumnezeu. Sigur, dorinþa rãmâne... Dar atenþia sa nu mai evadeazã în «mâinile» unui loc solitar de «acolo», ci se concentreazã asupra lui «azi - acum» ºi «aici» unde locuieºte.

(Conrad De Meester, Elisabeth de la Trinite – biographie, Edition Presse de la Renaissance, 2006) De asemenea, pentru carisma sa profeticã, abandonul deliberat la voinþa concretã a lui Dumnezeu a fost plin de consecinþe: 1. Elisabeta interiorizeazã din ce în ce mai mult rugãciunea contemplativã. Atenþia sa este din ce în ce mai puþin focalizatã pe rugãciunea într-o mãnãstire materialã, ci este înclinatã, înainte de toate, ca laicã, asupra rugãciunii în „grãdina izolatã” a inimii, în „locuinþa” interioarã pe care curând o va numi „chilia” inimii sale ºi „cerul” din sufletul sãu.

2. Într-un anume sens Elisabeta „secularizeazã” ºi contemplaþia sa. Ea se roagã în lume, într-un apartament obiºnuit din

Art. 53 – Înaintea unor alegeri importante în viaþa familialã, socialã ºi profesionalã, persoana consacratã va trebui sã se raporteze la spiritul Institutului, inspirându-se întotdeauna din principiile credinþei.

Sigur cã, în alegerile noastre în diverse câmpuri de activitate socialã sau profesionalã ne vom confrunta atât cu doctrina Bisericii cât ºi cu îndemnurile din Constituþiuni. Eventual, hotãrârile importante sã le luãm atât dupã reflecþii ºi rugãciuni, cat ºi dupã consultarea responsabilelor noastre.

Art. 54. – Nici una sã nu caute funcþii în Institut, dar nici sã nu le refuze, în afara cazurilor de imposibilitate recunoscutã. În privinþa funcþiilor în Institut sã avem aceeaºi privire ºi atitudine supranaturalã a îndeplinirii, prin votul ascultãrii, a voinþei lui Dumnezeu. Astfel ca membrele sã aibã o atitudine egalã: nici sã nu caute sau sã doreascã funcþii, dar nici sã refuze, în mãsura posibilitãþilor. Sã se þinã seama cã funcþia înseamnã mai ales slujire, responsabilitate în faþa lui Dumnezeu ºi a Bisericii.

Art. 55. – Virtutea ascultãrii sã se extindã la toate autoritãþile legitime, ca mãrturie creºtinã ºi, în mod deosebit, în cazul iniþiativelor de apostolat.

Practicând aceastã virtute care este, de fapt, un rãspuns prompt la ºoaptele harului (care vin, fie din interior, fie prin gura superiorilor) noi putem mãri, amplifica ºi rãspândi dragostea lui Dumnezeu. „O, Feu consumant, Esprit d’amour, survenez en mon ame comme une incarnation du Verbe, que je lui sois une humanite de surcroit en laquelle Il renouvelle tout son mystere” (Elisabeth de la Trinite) Virtutea ascultãrii ne poate duce la împlinirea cuvintelor sfântului Paul: „Vreau sã împlinesc în trupul meu lipsurile suferinþelor lui Cristos” (Col 1,24)

Maria-Emanuela (Câmpina)

12

Calea cea micã

Nr. 15

Slujirea autoritãþii ºi ascultarea Slujirea autoritãþii ºi ascultarea este titlul unui document al Congregaþiei pentru Institutele de viaþã consacratã ºi Societãþile de viaþã apostolicã, din 28 mai 2008. Acest document se adreseazã în primul rând membrilor Institutelor de viaþã consacratã care practicã viaþa fraternã în comunitãþi, dar ºi alte persoane consacrate pot gãsi în el indicaþii utile.

Documentul trateazã în prioritate ascultarea religioasã care este vãzutã ca o cãutare de cãtre credincios, ºi în special de cãtre persoana consacratã, a lui Dumnezeu ºi a voinþei sale. Într-o comunitate religioasã, membrii ei cautã ºi realizeazã împreunã voinþa lui Dumnezeu, dar în acelaºi timp unii sunt chemaþi la o misiune specialã, acea de a fi semn de unitate ºi îndrumãtor în cãutarea ºi împlinirea, personalã ºi comunitarã, a acestei voinþe. Aceasta este slujirea autoritãþii.

Nu existã o modalitate uniformã de practicare a autoritãþii ºi a ascultãrii, existã chiar o diversitate de modele influenþate adesea de variate contexte culturale, dar deºi practicate în multe moduri, autoritatea ºi ascultarea au totdeauna o relaþie deosebitã cu Isus Cristos, slujitorul ascultãtor.

Documentul este format din trei pãrþi. Prima parte, cea mai lungã, se intituleazã Consacrarea ºi cãutarea voinþei lui Dumnezeu.

Orice credincios îl cautã pe Dumnezeul cel viu ºi adevãrat, Dumnezeul care îºi aratã voinþa ºi cãile pentru a ajunge la El. Caracteristicile acestei voinþe sunt atrãgãtoare pentru om: este o voinþã prietenoasã, binevoitoare, care vrea realizarea noastrã, care doreºte mai ales rãspunsul nostru liber la iubirea sa, pentru a face din noi instrumente ale iubirii divine. Aceastã cale a iubirii pe care vine spre om voinþa divinã îi imprimã ascultãrii trãsãturile ei.

Ascultarea este înainte de toate atitudine filialã, iluminatã de siguranþa cã Tatãl are doar lucruri bune de spus ºi de dat Fiului; este o ascultare îmbibatã de acea încredere care îl face pe Fiu sã primeascã voinþa Tatãlui, sigur cã aceasta va fi spre binele sãu. Noi ajungem la plenitudine numai în mãsura în care ne înscriem în planul cu care Dumnezeu ne-a conceput cu iubire de Tatã. Deci ascultarea este unica cale pentru ca o persoanã sã se realizeze în plenitudine, este drum de creºtere ºi de libertate. Dar ascultarea cere sã ne recunoaºtem ca fii ºi sã ne bucurãm cã suntem fii, pentru cã numai un fiu sau o fiicã pot sã se încredinþeze în mod liber în mâinile Tatãlui, aºa cum s-a abandonat Fiul Isus. Dacã în patima sa, el s-a predat lui Iuda, marilor preoþi, celor care l-au biciuit ºi celor care l-au rãstignit, a fãcut aceasta pentru cã era absolut sigur cã fiecare lucru îºi avea semnificaþia sa în fidelitate totalã faþã de planul de mântuire dorit de Tatãl. În realizarea ascultãrii, Cuvântul lui Dumnezeu exprimat în Biblie are un rol esenþial, pentru cã prin el Dumnezeu ni se dezvãluie, ni se comunicã, îºi reînnoieºte zilnic alianþa de iubire. Acest cuvânt educã în descoperirea cãilor vieþii, alimenteazã instinctul spiritual pentru lucrurile plãcute lui Dumnezeu, transmite sensul ºi gustul voinþei sale.

Nu trebuie sã uitãm totuºi cã experienþa autenticã a lui Dumnezeu rãmâne totdeauna experienþa unui „altceva”. În Spe salvi. Sfântul Pãrinte spunea: „Pe cât de mare poate fi asemãnarea dintre Creator ºi creaturã, neasemãnarea dintre ei este ºi mai mare”. Contactul cu misterul suprem este totdeauna contact cu un „Altul”, cu o voinþã care uneori este dramatic diferitã de a noastrã. A asculta de Dumnezeu înseamnã de fapt a intra într-o altã ordine de valori, a gãsi un sens nou ºi diferit al realitãþii, a experimenta o libertate la care nu ne-am gândit, a ajunge în pragul misterului.

În acest drum suntem conduºi de exemplul lui Cristos, cel care ne-a eliberat datoritã ascultãrii sale. Voinþa Tatãlui este hrana care îl susþine pe Isus, care rãspunde prin ascultarea sa chiar ºi atunci când i s-a dat un potir greu de bãut. S-a fãcut ascultãtor pânã la moarte ºi încã moartea pe cruce.

Acest aspect dramatic al ascultãrii ne dezvãluie natura filialã a ascultãrii creºtine: doar Fiul, care se simte iubit de Tatãl ºi îl iubeºte la rândul lui cu toatã fiinþa, poate ajunge la acest tip de ascultare radicalã.

Dar chiar înainte de a fi model al oricãrei ascultãri, Cristos este cel cãruia i se adreseazã orice adevãratã ascultare creºtinã.

Punând în practicã cuvintele lui devenim ucenicii sãi, dându-i propria noastrã ascultare ºi urmându-l.

Dumnezeu îºi aratã voinþa fie prin inspiraþii ale Duhului Sfânt, fie prin numeroase mijlociri exterioare. Istoria mântuirii este o istorie de mijlociri care fac într-un fel vizibil misterul harului pe care Dumnezeu îl realizeazã în adâncul inimilor.

Chiar ºi în viaþa lui Isus pot fi recunoscute destule mijlociri umane prin care el a intuit, a interpretat ºi a perceput voinþa Tatãlui.

Mijlocirile care comunicã exterior voinþa lui Dumnezeu sunt recunoscute în evenimentele vieþii, exigenþele proprii vocaþii fiecãruia, în legi care reglementeazã viaþa în comunitãþi, în dispoziþiile celor chemaþi sã conducã.

Persoanele consacrate sunt chemate în urmarea lui Cristos ascultãtor în cadrul unui „proiect evanghelic” sau carismatic, un Institut religios, inspirat de Duhul Sfânt ºi autentificat de Bisericã. Regula ºi alte indicaþii de viaþã devin medieri ale voinþei lui Dumnezeu. În acest context, autoritatea are un rol important în slujirea ascultãrii faþã de voinþa lui Dumnezeu, în mijlocirea acestei voinþe. În viaþa consacratã, fiecare trebuie sã caute cu sinceritate voinþa Tatãlui, dar este la fel de important sã facem împreunã aceastã cãutare pentru cã tocmai aceastã cãutare uneºte. Autoritatea este în slujba acestei cãutãri pentru ca ea sã se realizeze în sinceritate ºi adevãr. Este grãitor discursul prin care papa Benedict al XVI-lea ºi-a inaugurat ministerul: „Adevãratul meu program de conducere este acela de a nu face voinþa mea... ci de a mã pune, cu întreaga Bisericã, în ascultarea cuvântului ºi a voinþei Domnului ºi de a mã lãsa condus de El, astfel încât sã fie chiar El cel care conduce Biserica”.

Pe de altã parte, nu este uºoarã sarcina de a fi cãlãuza altora.

Persoana chematã sã exercite autoritatea trebuie sã ºtie cã va putea sã facã acest lucru numai dacã ea cea dintâi cautã cu intensitate voinþa lui Dumnezeu, ºi aceastã voinþã trebuie cãutatã cu ajutorul rugãciunii, al reflecþiei ºi al sfatului altora.

Autoritatea trebuie sã acþioneze astfel încât fraþii sau surorile sã poatã percepe cã ea, când porunceºte, o face numai pentru a asculta de Dumnezeu.

Pe drumul cãutãrii ºi realizãrii voinþei lui Dumnezeu, autoritatea are câteva prioritãþi. în primul rând autoritatea se pune în slujba a ceea ce Duhul Sfânt vrea sã realizeze prin darurile pe care le împarte fiecãrui membru al comunitãþii, ºi reuºeºte acest lucru numai într-un climat de rugãciune ºi de cãutare umilã.

Apoi, autoritatea este chematã sã garanteze comunitãþii sale timpul ºi calitatea rugãciunii. Tot ea este cea care trebuie sã promoveze demnitatea persoanei, acordând atenþie fiecãrui membru al comunitãþii. Ea este chematã sã insufle curaj ºi speranþã în dificultãþi, sã menþinã vie carisma propriei familii religioase, sã menþinã viu simþul comuniunii ecleziale, sã însoþeascã drumul de formare. (va urma)

Doina Roman

aprilie 2 009 Din viaþa Bisericii

13

Calea cea micã

Formarea în Institutele Seculare (II)

D) Aspecte particulare Aspectele ºi domeniile de formare pot fi examinate în mod distinct, ceea ce nu înseamnã totuºi separare, pentru cã acestea se intersecteazã ºi uneori se suprapun. A le trata pe fiecare separat înseamnã doar a le ilustra conþinuturile esenþiale.

Formarea spiritualã Sub acest aspect sunt cuprinse exigenþele fundamentale ale vieþii de har ºi ale vieþii de credinþã pentru persoane consacrate lui Dumnezeu în lume. Exigenþe pe care fiecare trebuie sã ºi le însuºeascã pentru a se reînnoi din interior, pentru a trãi în mod concret potrivit sfaturilor evanghelice, pentru a se dãrui total lui Dumnezeu ºi oamenilor, în fidelitate faþã de vocaþia de consacrare secularã în cadrul propriului Institut.

Din cauza lipsei de formare spiritualã la tinerii care cer intrarea în Institut, formarea lor trebuie sã fie foarte concretã: învãþându-i sã trãiascã sfaturile evanghelice prin gesturi ºi atitudini de dãruire lui Dumnezeu în slujirea oamenilor, ajutându-i sã perceapã prezenþa lui Dumnezeu în istoria timpului nostru ºi în istoria fiecãruia, educându-i sã trãiascã în acceptarea crucii.

Formarea spiritualã generalã intrã ºi se specificã în formarea spiritualã potrivit carismei Institutului ºi spiritualitãþii sale. Elementele care se repetã, chiar dacã sublinierea unuia sau altuia poate varia, sunt: - formarea pentru rugãciune ºi pentru a trãi în prezenþa lui Dumnezeu; - aprofundarea vieþii baptismale în consacrarea specificã, practicarea virtuþilor teologale ºi a unei credinþe adulte pentru ca întreaga fiinþã sã aparþinã Domnului; - ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, individual sau comunitar, în meditaþie; - aprofundarea „sensus Ecclesiae” cu conºtientizarea faptului cã, prin consacrare, întreaga viaþã personalã este dãruitã Bisericii ºi participã la misiunea ei; - formarea pentru a face capabilã persoana sã ducã valorile spirituale în interiorul fiecãrei situaþii umane.

Formarea doctrinalã: biblicã ºi teologicã Formarea spiritualã cere o susþinere doctrinalã, adicã de studiu atât al Bibliei cât ºi al învãþãturii Bisericii.

Desigur, Sfânta Scripturã nu este o carte doar pentru cei învãþaþi; totuºi nu este posibil sã o citim ca ºi Cuvânt al lui Dumnezeu dacã nu luãm în serios studiul ei pentru a o înþelege, potrivit capacitãþilor fiecãruia. Lucrarea Duhului Sfânt în noi este valorificatã, ºi nu împiedicatã, de un efort sârguincios de studiu, fãcut pentru a deschide cât mai mult posibil inteligenþa ºi inima la ascultarea Cuvântului. Aceastã formare doctrinalã biblicã ar trebui sã se extindã la întreaga Sfântã Scripturã, dar, desigur, trebuie sã se refere cel puþin la Noul Testament, mai ales la evanghelie. ªi acelaºi lucru este valabil ºi pentru învãþãtura Bisericii; cunoaºterea ºi înþelegerea Conciliului, a magisteriului papei, a magisteriului episcopatului pentru a trãi mai conºtient credinþa ºi pentru a fi mai prezenþi în comunitatea eclezialã.

Astãzi este mai uºor ca în trecut sã gãsim ocazii de studiu biblic ºi teologic în diferite dieceze. Institutul trebuie sã se intereseze pentru ca aceste ocazii sã fie valorificate, rãmânând datoria de a completa eventual cu studiul acelei pãrþi a magisterului Bisericii care se referã chiar la Institutele Seculare.

Formarea psihologicã, moralã ºi asceticã Acest aspect formativ nu este atât pentru o cunoaºtere teoreticã a psihologiei ºi a moralei, cât mai ales din nevoia ca persoana în formare sã se înþeleagã ea însãºi, sã înþeleagã

mediul în care trãieºte ºi sã prevadã loviturile pe care le poate primi de la acesta. Cãutarea unor factori de echilibru, de stãpânire de sine, de deschidere spre ceilalþi este necesarã pentru formarea unei personalitãþi mature, responsabile, bogatã în calitãþi umane: toate acestea, pentru a corespunde mai bine harului printr-un efort constant de convertire personalã ºi printr-o revizuire permanentã a propriei mãrturii de viaþã.

La aspectul cunoaºterii trebuie sã corespundã un efort de autoformare, în care îºi aflã loc virtuþile de abnegaþie ºi de mortificare pentru a-l urma pe Cristos purtând propria cruce.

Formarea pentru apostolatul secular Munca ºi activitatea profesionalã, ºi orice tip de prezenþã în societate, trebuie sã devinã mijloace de sfinþire personalã ºi mijloace de sfinþire a lumii din interior, ºtiind sã includem în acestea valorile creºtine în primul rând iubirea.

De aceea, trebuie subliniatã importanþa de a-i pune pe membrii Institutului în pas cu mersul lumii ºi al Bisericii, de a-i deschide spre orizonturi vaste, de a-i conduce spre asumarea curajoasã a propriilor responsabilitãþi, importanþa de a-i forma pentru a înþelege „transformarea mentalitãþilor ºi structurilor” în act, ºi de „a pãtrunde felul de a gândi ºi de a simþi” al oamenilor de astãzi pentru a putea „aprecia ºi interpreta toate lucrurile cu un simþ creºtin autentic”(GS 7 ºi 62).

Institutul are deci datoria de a favoriza o formare pentru secularitate (la caracterul secular) înþeleasã nu numai ca condiþie socialã, ci ºi ca valoare care intrã în stilul de viaþã, în urmarea sfaturilor evanghelice, în realizarea misiunii apostolice. ªi de a favoriza o formare pentru misiunea de evanghelizare ºi de sfinþire a Bisericii în lume: pentru un apostolat de prezenþã ºi de mãrturie în propriul anturaj ºi în viaþa profesionalã; pentru o mãrturie chiar atunci când, din diverse motive (boalã, vârstã etc.) nu avem decât viaþa obiºnuitã pentru a participa la construirea împãrãþiei lui Dumnezeu; ºi pentru un apostolat în formã vizibilã ºi directã, aºa cum este cerut unui creºtin conºtient ºi angajat, care prin vocaþie specialã simte urgenþa de a-l vesti pe Cristos ºi iubirea Tatãlui, ºi ºtie sã se punã la dispoziþia comunitãþii ecleziale pentru a atinge acest scop.

Pe scurt, formare pentru secularitate ca mod de a trãi vocaþia specificã în lume ºi pentru lume, dar ºi formare pentru curaj, pentru îndrãzneala apostolicã, pentru voinþa unei pregãtiri mai bune, pentru a nu ceda respectului uman.

Formarea profesionalã S-a amintit faptul cã Institutul nu este prin el însuºi competent sã intervinã în mod direct pe plan profesional. Totuºi trebuie sã se acorde atenþie faptului de a asigura formarea în acest domeniu, pentru cã valoarea mãrturiei depinde ºi de aceasta.

Este deci important sã fie sensibilizaþi membrii în privinþa datoriei lor de a dobândi cea mai bunã competenþã posibilã în profesia lor, sã aibã raporturi corecte cu mediul lor de muncã, sã se pregãteascã pentru alegeri valabile în sectorul cultural, social, politic, sindical. Acestea sunt condiþii absolut necesare pentru a avea un impact cu o lume în care cultura ºi tehnica sunt preponderente ºi unde prea des conºtiinþa profesionalã lipseºte.

Exigenþa formãrii profesionale trebuie sã fie primitã ca un serviciu autentic pentru lume, în aderare la vocaþia specificã Institutelor Seculare.

Traducere de Doina Roman (Sebeº)

14

Calea cea micã

Nr. 15

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Slujim lui Cristos ºi Bisericii Reflecþiile asistentului, pr. Giuseppe pentru întrunirea Institutului secular al Sfintei Tereza Iaºi, sâmbãtã, 14 martie 2009 Dragi Surori Terezine din România, îmi exprim faþã de voi salutul afectuos ºi cordial din Ticino. Am primit darurile voastre, împreunã cu urãrile de la întâlnirea din decembrie 2008, prin directoare, sr. Maria Teresa.

Mulþumesc ºi grupului din Bacãu (Sf. Nicolae) pentru urãrile de Crãciun, sosite la timp. Sunt recunoscãtor fiecãreia dintre voi pentru cã aþi participat – chiar cu sacrificii din cauza cãlãtoriei – la întrunirea din Postul Mare, din aceastã dimineaþã.

Ne îndreptãm spre Paºti: sã oferim cu bucurie tot ce avem mai bun Domnului înviat, care este viu chiar azi!

Trebuie sã vã spun cã nu mã gândeam sã mã întorc atât de curând în mijlocul vostru: cererea directoarei ºi importanþa acestei zile m-au fãcut sã accept rapid aceste „trei zile”.

Scopul este de a ne întâlni, de a împãrtãºi intenþii ºi planuri, de a evalua aceºti ultimi ani pentru a privi spre prezent ºi viitor, astfel încât Institutul secular al Sfintei Tereza din România sã poatã continua cu mai multã siguranþã, cu simþ de responsabilitate, cu deschidere faþã de darurile Duhului, cu dorinþa de a se forma în maturitate evanghelicã pentru a „porni în larg” (duc in altum), dupã cum repeta adesea papa Ioan Paul al II-lea. „A porni în larg”: vom vorbi astãzi despre acest lucru mai pe larg ºi împreunã cu directoarea. În acest an, închinat marelui sfânt apostol Paul, ne putem simþi cu toþii ºi cu toate încurajaþi sã slujim lui Cristos ºi Bisericii din toatã inima. „Inima lui Paul este inima lui Cristos”, afirma sfântul Ioan Gurã-de-Aur, episcop al Constantinopolului.

1. A aparþine unui institut secular înseamnã, înainte de toate, a adera la o chemare, la un har, pentru a ne descoperi cu convingere vocaþia Botezului. Botezul rãmâne punctul de plecare ºi de sosire pentru a cultiva familiaritatea cu Domnul Isus, Preot, Profet ºi împãrat. Spiritualitatea celor care aparþinem institutelor seculare ne face sã ne simþim pãrtaºi de viaþa cea nouã pe care o primim de la Pastele lui Isus ºi de la darul Duhului Sfânt.

Pornind de la Botez deci, în unire cu Cristos învãþãtorul, pãstorul ºi mirele Bisericii, putem aduce rod (In 15,1-8) în realitãþile în care suntem prezenþi cu simplitate, încredere ºi speranþã, cu convingerea cã împãrãþia lui Dumnezeu este deja prezentã în lume (Lc 17,21) ºi creºte (Mc 4,26-32). În virtutea consacrãrii voastre baptismale ºi seculare – prin voturi – reînsufleþiþi în fiecare zi frumuseþea faptului de a putea spune împreunã cu sfântul Paul: „Pentru mine, a trãi este Cristos” (Fil 1,21). Sã sporeascã dorinþa de a-l cunoaºte mai mult în cuvântul sãu, Evanghelia, în familiaritatea cu Sfânta Scripturã. Dacã puteþi, dedicaþi mereu ceva timp de reflecþie lecturilor de la Liturghie. În acest an paulin, daþi prioritate lecturii câtorva din epistolele lui, ce pot într-adevãr hrãni meditaþia zilnicã. ªi Liturgia orelor, Laudele ºi Vesperele, celebrate împreunã, în comunitate, atunci când vã adunaþi, cât ºi individual, pot fi o hranã substanþialã pentru rugãciunea personalã ca experienþã de comuniune de credinþã ºi de iubire cu Cel ce bate mereu la uºa inimii noastre, aºteptând sã intre ºi sã rãmânã (Ap 3, 20). Sã-i slujim deci Domnului cu bucurie.

2. Din aceastã relaþie de comuniune ºi prietenie cu Isus trãieºte mãrturia noastrã în Biserica ce este poporul lui

Dumnezeu, trupul lui Cristos, templul Duhului Sfânt (Lumen gentium). Ne cãlãuzeºte din nou apostolul Paul: „Cristos a iubit Biserica ºi s-a dat pe sine pentru ea spre a o sfinþi, curãþind-o în baia apei prin cuvânt” (Ef 5,25-26). Realitatea vie a Bisericii, dupã cum ºtiþi, se exprimã prin locuri, daruri ºi îndatoriri diferite ce-i îndreaptã pe toþi la unitate ºi iubire („în Bisericã, eu voi fi iubirea”, sfânta Tereza a Pruncului Isus).

Sã cultivãm aceastã viziune universalã ºi integralã asupra Bisericii, cu realitatea ºi nevoile ei: Biserica catolicã cu papa, urmaºul lui Petru, Biserica diecezanã cu episcopul, realitatea parohiei, în care sunteþi prezente „în mod capilar” pentru a însufleþi apostolatul în diferitele lui forme. A sluji Bisericii, o faceþi deja prin catehezã, prin animaþia liturgicã, prin colaborarea concretã cu preoþii, prin atenþia faþã de nevoile sãracilor ºi ale „celor din urmã”, care sunt în creºtere pretutindeni. În România, ecumenismul, în ciuda rãnilor din trecut, este perceput ºi trãit la vârf ºi la bazã: un drum care cere încredere reînnoitã, rugãciune ºi angajament, pentru a nu cãdea în descurajare. ªi Institutul secular al Sfintei Tereza poate ºi trebuie sã-ºi aducã aportul în aceastã direcþie.

3. Slujirea lui Cristos ºi a Bisericii nu se încheie niciodatã, ne deschide cãtre fraþi ºi surori cu dorinþa de a fi atenþi faþã de lume. Acesta este specificul aparþinerii la un institut

aprilie 2 009

Calea cea micã

15

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Terezinele în anul Paulin

secular: a fi prezenþi în lume, dar fãrã a prelua mentalitatea lumii (In 17,15-19), a iubi oamenii în logica împãrãþiei lui Dumnezeu, în fidelitate faþã de evanghelie, în felul seminþei (Mt 13,31-32), al plãmadei (Mt 13,33) ºi al sãrii (Mt 5,13).

O scriere de preþ din secolul al III-lea, Epistola cãtre Diognet, care poate fi consideratã magna charta a oricãrui institut secular, ne aminteºte originalitatea luminoasã a prezenþei creºtine ce lasã semne pretutindeni.

Creºtinii nu se deosebesc de ceilalþi oameni nici prin pãmântul pe care trãiesc, nici prin limbã, nici prin îmbrãcãminte. Nu locuiesc în oraºe ale lor, nici nu folosesc o limbã deosebitã, nici nu duc o viaþã strãinã. Învãþãtura lor nu e descoperitã de gândirea ºi cugetarea unor oameni care cerceteazã cu nesocotinþã, nici nu o aratã ca unii, ca pe o învãþãturã omeneascã.

Locuiesc în oraºe greceºti ºi barbare, cum le-a venit soarta fiecãruia, urmeazã obiceiurile bãºtinaºilor ºi în îmbrãcãminte ºi în hranã ºi în celãlalt fel de viaþã, dar aratã o vieþuire minunatã ºi recunoscutã de toþi ca fiind nemaivãzutã. Locuiesc în þãrile în care s-au nãscut, dar ca strãini, iau parte la toate ca cetãþeni, dar pe toate le rabdã ca strãini, orice þarã strãinã le este patrie ºi orice patrie le este þarã strãinã. Se cãsãtoresc ca toþi oamenii ºi nasc copii, dar nu aruncã pe cei nãscuþi. Întind masã comunã, dar nu ºi patul. Sunt în trup, dar nu trãiesc dupã trup. Locuiesc pe pãmânt, dar sunt cetãþeni ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar prin felul lor de viaþã, biruiesc legile. Iubesc pe toþi, dar de toþi sunt prigoniþi.

Nu îi cunoaºte nimeni, dar sunt osândiþi, sunt omorâþi, dar dobândesc viaþa. Sunt sãraci, dar îmbogãþesc pe mulþi, sunt lipsiþi de toate, dar în toate au de prisos. Sunt înjosiþi, dar sunt slãviþi cu toate aceste înjosiri, sunt huliþi, dar sunt îndreptãþiþi. Sunt ocãrâþi, dar binecuvânteazã, sunt insultaþi, dar cinstesc. Fac bine, dar sunt pedepsiþi ca cei rãi, sunt pedepsiþi dar se bucurã, ca ºi cum li s-ar da viaþã. Iudeii le poartã rãzboi ca unora de alt neam, elenii îi prigonesc, dar cei care îi urãsc nu pot spune pricina duºmãniei lor.

Ca sã spun pe scurt, ce este sufletul în trup, aceea sunt creºtinii în lume. Sufletul este rãspândit în toate mãdularele trupului, iar creºtinii în toate oraºele lumii. Sufletul locuieºte în trup, dar nu este din trup, creºtinii locuiesc în lume, dar nu sunt din lume. Sufletul nevãzut este închis în trupul vãzut ºi creºtinii sunt vãzuþi, pentru cã sunt în lume, dar credinþa lor în Dumnezeu rãmâne nevãzutã (V,1 – VI,4). Încã înainte de a face ceva, trebuie sã fim persoane semnificative, contemplative ºi cu propuneri, care dau greutate situaþiilor de zi cu zi. Trãirea voturilor de sãrãcie, curãþie ºi ascultare nu poate fi fugã sau închidere, ci un mod concret de a construi adevãrate relaþii de fraternitate, de „suroritate”, de împãrtãºire, cu aceeaºi pasiune a lui Isus, care i-a iubit pe toþi oamenii ºi a preþuit toate lucrurile bune ºi frumoase.

A preþui cred cã este cuvântul corect pentru a exprima existenþa ºi trãirea secularitãþii. A preþui oamenii ºi lucrurile pe care le gãsim în jurul nostru, cu respect, stimã ºi sensibilitate.

Acest drum continuã ºi va trebui sã continue împreunã ºi în anii urmãtori printre voi. Nu veþi fi pãrãsite. Vom continua sã vã însoþim. Astfel, Dumnezeu Tatãl va duce la împlinire ce a început cu voi, cu Institutul secular din aceastã þarã, cu lunga lui tradiþie, speranþele privind reconstrucþia ºi noul început.

Ca încheiere, ne cãlãuzesc cuvintele apostolului Paul, care sunt o urare ºi pentru Paºtele învierii care va veni: „Bucuraþi-vã, cãutaþi desãvârºirea, întãriþi-vã unii pe alþii, fiþi uniþi în cuget, trãiþi în pace, ºi Dumnezeul iubirii ºi al pãcii va fi cu voi” (2Cor 13,11).

Dar terezinele pot face mai mult. Mai întâi pot cãuta izvoarele din care îl pot cunoaºte pe apostolul Paul ºi acestea sunt multe, dar douã sunt cele mai importante ºi cele mai valoroase ºi anume scrisorile pe care el le-a adresat comunitãþilor creºtine sau colaboratorilor sãi, iar al doilea izvor este cartea Faptele Apostolilor care prezintã începuturile vestirii Evangheliei ºi unde Paul ocupã o parte însemnatã. Fiecare poate alege una din scrisori sau o parte din Fapte ºi sã mediteze fãrã a se grãbi sau cu preocuparea cã nu va termina totul. Este foarte potrivit sã aibã un caiet în care sã noteze ideile cheie precum ºi propriile reflexii ºi concluzii pentru viaþã.

Trebuie pornit cu ideea cã bogãþia pe care ne-a lãsat-o sfântul Paul nu se poate aprofunda într-un singur an, dar toatã viaþa noastrã avem material suficient pentru a hrãni sufletele noastre, învãþãtura sa fiind totdeauna proaspãtã ºi actualã. Tocmai de aceea îl întâlnim pe sfântul Paul în liturgie mai ales când ne pregãtim pentru a lua parte la jertfa Euharisticã.

O situaþie în care ne-am putea afla este, aceea în care vãzând înãlþimile spirituale la care sfântul Paul a ajuns, sã spunem cã noi suntem prea mici ºi prin urmare nu e pentru noi. În acest caz trebuie sã ne gândim cã fiecare dintre noi primeºte har de la Dumnezeu în mãsurã diferitã: unii primesc mai mult, alþii mai puþin, realitatea fiind cã fiecare primim dupã mãsura dãrniciei lui Dumnezeu. Adevãrul e cã toþi primim har de la Dumnezeu. Important este sã-l folosim ºi sã aducem roade în mãsura în care am primit har.

O observaþie finalã: iniþiativa Sfântului Pãrinte a avut ecou mai larg de cât este Biserica Catolicã. Ea a provocat atenþia bisericilor ce nu sunt în comuniune deplinã ºi chiar a lumii musulmane, sfântul Paul fiind un dar al lui Dumnezeu pentru toatã omenirea.

Pr. Giuseppe (Lugano)

Mons. Petru Mureº (asistent spiritual al terezinelor din Bacãu)

Invitaþia Sfântului Pãrinte Benedict XVI-le de a trãi sufleteºte un an în care în centrul gândirii noastre sã fie apostolul neamurilor, Paul, se adreseazã tuturor. Pentru terezinele se naºte întrebarea: Cum sã trãiesc acest an pentru a avea parte de bogãþiile pe care le propune aceastã iniþiativã?

Ideea de bazã care ne poate ajuta sã trãim cu folos acest an este urmãtoarea: Paul are ca bazã a trãirii sale pe Cristos, el exprimând aceastã realitate prin cuvintele „a trãi pentru mine este Cristos”. Prin urmare aprofundarea învãþãturii ºi trãirii sfântului Paul nu este altceva decât aprofundarea învãþãturii ºi trãirii lui Cristos.

Apoi cãutãm sã participãm la iniþiativele pe care le ia Biserica localã pentru a trãi cu folos acest an. Trãirea împreunã a iniþiativelor comunitãþii parohiale ºi diecezane ajutã totdeauna la realizarea unui lucrãri ce cuprind pe toþi, câºtigul fiind al tuturor.

16

Calea cea micã

Nr. 15

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Adunarea Ordinarã a Institutului Secular Dragi surori, Ne-am întrunit pentru adunarea ordinarã care, dupã cum o cer Constituþiile noastre, are loc la fiecare trei ani. Vã vorbesc cu sufletul emoþionat, fiindcã este prima datã când Institutul secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus se adunã în România în acest scop.

Acest institut a fãcut primii paºi aici în septembrie 1996, acum 13 ani. În aceastã perioadã am cunoscut momente diferite, nu întotdeauna simple, dar în mod sigur întotdeauna susþinute de braþul tare al lui Dumnezeu: comunitatea existã, Institutul a avut harul de a-i vedea naºterea, înflorirea... în sfârºit, am putut percepe cã Duhul suflã unde ºi când vrea, dar suflã mereu. Amintesc aici mesajul (din 7 iulie 1929) prin care Fondatorul nostru, Mons. Aurelio Bacciarini, saluta naºterea Institutului în Elveþia: „Este frumos idealul celor care se consacrã lui Dumnezeu în mãnãstiri, dar este mai frumos idealul acelor tinere care, susþinute de forþa distanþãrii ºi a vocaþiei, se aºeazã în inima lumii pãgânizante pentru a lupta cu ea, corp la corp, pentru a sãdi pretutindeni însemnele lui Isus Cristos ºi ale împãrãþiei sale”.

De atunci au trecut mai mult de 80 de ani, un drum valoros de slujire ºi disponibilitate angajantã. Mons. Bacciarini ºi Maria Motta au avut încredere în Providenþa divinã, au vãzut în Calea cea micã a sfintei Tereza drumul care trebuie arãtat surorilor, pentru a trãi în concretul de zi cu zi mesajul evanghelic ºi carisma Institutului nostru.

Mi se pare o datorie sã introduc aici un gând de recunoºtinþã faþã de pr. Lobato. Fãrã îndoialã, el a fost unul dintre iniþiatorii care au permis startul acestei aventuri în România. Plecarea lui, dupã 10 ani de asistenþã ºi prezenþã în mijlocul nostru, ne-a lãsat pe toate puþin descumpãnite; eram obiºnuite sã împãrtãºim totul cu el, cãlãuzirea lui înþeleaptã ne dãdea siguranþã, intuiþiile lui se dovedeau învingãtoare, iar curajul sãu ne dãdea curaj ºi nouã.

Desigur, îi înþelegem motivele ºi îi suntem infinit recunoscãtoare, încredinþate cã acum ne urmãreºte cu afecþiune ºi cu amintire în rugãciune. De altfel, Cerul a fost încã o datã darnic cu noi: ne-a trimis doi noi asistenþi, la fel de înþelepþi, generoºi ºi disponibili.

Sã-i mulþumim lui Dumnezeu!

Exerciþiile spirituale. În fiecare an se organizeazã un curs de exerciþii spirituale. Cu condiþia sã fie pregãtit cu angajament, el nu se dovedeºte a fi doar o etapã obligatorie, ci un punct de referinþã pentru întreaga comunitate ºi pentru fiecare în parte, pe drumul de sfinþire la care suntem chemate ºi pentru misiunea care ne este încredinþatã. Sunt momente de rugãciune ºi formare ce servesc ca refacere spiritualã ce ne îngãduie apoi sã pornim din nou în „cursã”. Ne îngãduie sã experimentãm intens viaþa comunitarã, fãcând mai clarã ºi accesibilã carisma comunã ºi stimulându-ne prin ajutor reciproc la o fidelitate din ce în ce mai mare ºi mai completã faþã de vocaþia noastrã.

Reculegerile lunare. Îmi face plãcere sã constat cã sunteþi fidele acestei întâlniri comunitare lunare. Sunt momente tari, de rugãciune, dialog, împãrtãºire, informare ºi slujire reciprocã.

Comuniunea se realizeazã doar la nivelul credinþei, fiind un dar al Duhului, care trebuie cerut. Experimentarea frãþiei ne permite sã stãm împreunã pentru a ne bucura de darul pe care ni-l facem reciproc; sunt ocazii de schimburi, confidenþe, sprijin. Desigur, trebuie sã þinem seama cã aceastã comunitate a noastrã nu este un scop în sine ºi nu se hrãneºte prin sine însãºi; nu este nici comunitate de lucru, având un domeniu comun de muncã. Este, dimpotrivã, o comunitate de slujire „deschisã oricãrei experienþe ecleziale ºi sociale”, care existã ºi trãieºte pentru a se „rãspândi”

continuu în mijlocul altor comunitãþi. Ea sprijinã ºi stimuleazã viaþa pe urmele sfintei Tereza – în feciorie, sãrãcie ºi ascultare – fãcând experienþa de viaþã a creºtinului în lume.

România. Institutul numãrã astãzi în România 40 de Surori cu voturi, 38 cu primul angajament ºi 40 de simpatizante în formare, împãrþite în 16 comunitãþi, mai mult sau mai puþin active. Vreau sã vã împãrtãºesc aici gândul pe care ni l-a adresat defunctul Episcop de Lugano, Mons. Torti, cu ocazia aniversãrii a 70 de ani de la întemeierea Institutului, un gând care, dupã pãrerea mea, este încã la fel de actual: „Gândindu-mã la voi, m-am gândit la femeile din evanghelie: la cele care-l urmau pe Isus ºi-l slujeau, la femeile îndurerate la picioarele crucii, la cele care, în zorii zilei de Paºti, au alergat la mormânt, gândindu-se cui sã-i cearã sã le rostogoleascã piatra, la femeile care au vãzut ºi au primit cele dintâi misiunea de a vesti învierea. Fiþi ºi voi femei ale evangheliei, femei vestitoare ale învierii!”.

Lugano. La Lugano se aflã sediul central, care este un punct de referinþã pentru toate surorile. Aici trãiesc eu ºi Marina, având funcþia de directoare adjunctã; împreunã cu noi este Lucia Þâmpu, româncã, de mare preþ în mijlocul nostru. Personalul angajat care ne ajutã la gestionarea casei este de mulþi ani în serviciul nostru.

Aºadar, la Lugano este Casa Mamã, care ne adunã pentru reculegeri, exerciþii spirituale ºi care primeºte cu plãcere toate surorile ce vor sã împãrtãºeascã împreunã cu noi momente frãþeºti ºi de creºtere spiritualã.

Surorile externe sunt 25, dintre care multe în vârstã, dar tocmai acestea din urmã sunt luminile care ne aratã calea tuturor, pentru cã viaþa lor a fost trãitã pentru Domnul, împreunã cu Domnul, dupã exemplul Mãriei, Fecioara tãcutã ºi rugãtoare, Fecioara primitoare ºi ascultãtoare.

Cu toate va trebuie sã ne simþim cã facem parte din aceeaºi familie, îndeplinind diferite servicii dupã nevoi. Toate trebuie sã trãim în comuniune sincerã de iubire ºi de frãþie intensã, cu conºtiinþa cã orice chemare este o iniþiativã gratuitã din partea lui Dumnezeu. Fidelitatea faþã de idealul pe care l-am ales trebuie resimþitã de noi ca o îndatorire absolutã, cale pentru sfinþirea noastrã în urmarea lui Cristos rãstignit ºi înviat. Închei aceastã intervenþie exprimându-mi faþã de voi mulþumiri din inimã pentru fidelitatea generoasã faþã de carisma Institutului nostru, manifestatã prin viaþa voastrã bogatã în credinþã ºi de abandonare în voinþa lui Dumnezeu. Îngãduiþi-mi sã închei din nou cu cuvintele fondatorului nostru, slujitorul lui Dumnezeu Mons. Bacciarini, întorcându-ne la izvoare. Erau cuvinte actuale pentru primele Surori, dar mai sunt ºi pentru noi astãzi, trebuind sã ne însoþeascã în orice clipã, de-a lungul drumului nostru. „De voi depinde viitorul Institutului. Dacã veþi fi sfinte, Dumnezeu va sprijini Institutul chiar cu minuni, împotriva oricãrei piedici ce ar putea apãrea. Dacã veþi fi sfinte, viitoarele surori din Institut vor privi mereu la exemplul vostru... Rezultã obligaþia tuturor de a tinde cu adevãrat ºi neîncetat spre desãvârºire... Sã nu credeþi niciodatã cã viaþa pe care o duceþi, o viaþã eminamente activã, viaþã în legãturã neîncetatã cu lumea, ar fi o piedicã în calea sfinþeniei. Amintiþi-vã cã sfânta Tereza a Pruncului Isus a devenit sfântã nu pentru cã era în clauzurã, ci pentru cã a practicat unirea cu Dumnezeu, smerenia, dragostea, renunþarea, virtuþi care pot înflori în forma cea mai frumoasã ºi într-o viaþã activã ca a voastrã”.

Sã-i cerem Fecioarei Maria ºi patroanei noastre, Sfânta Tereza, se ne mai însoþeascã încã multã vreme ºi sã ne binecuvânteze.

Mariei Teresa

aprilie 2 009

17

Calea cea micã

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Tenezine la Lisieux, în drum spre Lourdes Cu fiecare dintre noi Tatãl ceresc are o lucrare ºi nimic nu îi este imposibil. Mereu când cineva îmi povestea de pelerinajele fãcute la marile sanctuare, rãmâneam copleºitã de uimire, dar nu îndrãzneam sã am vreun gând sau dorinþã de a ajunge ºi eu în acele locuri sfinte. Prin lucrarea harului divin ºi prin mijlocirea Mamei noastre cereºti, am primit acest mare dar în luna august 2008, luând parte cu încã douã surori terezine: Teodora P. ºi Elisabeta B., la pelerinajul jubiliar organizat de Dieceza de Iaºi la împlinirea a 150 de ani de la apariþiile sfintei Fecioare Maria în grota Massabielle (Lourdes). În acest sfânt pelerinaj ne-am bucurat de cãlãuzirea Preasfinþitul episcop de Iaºi Petru Gherghel, pr. Iulian Kropp. pr. Cristi Vacaru ºi pr. Mihai Cãtãu.

Toatã cãlãtoria noastrã a fost o rugãciune continuã ºi cântãri spre slava Creatorului nostru pentru toatã frumuseþea naturii pe care a creat-o. S-a recitat rugãciunea Breviarului, sfântul Rozariu, multe ºi frumoase cântãri cãtre Sfânta Fecioarã Maria ºi cãtre sfânta noastrã patroanã cereascã, sfânta Tereza a Pruncului Isus, care ne-a chemat chiar acasã la ea, la Lisieux.

Am vizitat frumoasele meleaguri din Austria unde s-a nãscut ºi a fost botezat Preasfinþitul episcop Anton Durcovici; s-a celebrat sfânta Liturghie în biserica Adormirea Maicii Domnului, o adevãratã capodoperã ºi am admirat parcul de pe malul Dunãrii. Pe data de 22 august 2008 am vizitat, ºi chiar s-a celebrat sfânta Liturghie în capela miraculoasã a þinutului Bavariei, sanctuarul marian german Altotting ºi celelalte biserici ridicate spre slava lui Dumnezeu.

Pe data de 23 august 2008 ne-am îndreptat spre Lisieux, unde patroana noastrã cereascã ne-a primit cu atâta iubire.

Am fost de-a dreptul copleºite de atâta frumuseþe: acea bazilicã mãreaþã care parcã se unea cu cerul. Lisieux te invitã sã trãieºti mai profund ceea ce este fundamentul în evanghelie: mesajul copilãriei spirituale ºi drumul spre sfinþenie pe care sfânta Tereza îl propune în Calea cea Micã. Calea iubirii, vocaþie pe care mica Tereza a numit-o „vocaþie” ºi „loc” al ei în Bisericã, fãrã nici o deosebire, este la îndemâna oricui ºi este mereu nouã de la pruncul Isus pânã la mica sa Tereza, reînnoindu-se în inimile tuturor acelora care se strãduiesc sã „cânte” prin viaþa lor un imn de iubire lui Dumnezeu ºi aproapelui. Trebuie sã înþelegem cã fãrã povara chinurilor nu se ajunge la culmea harului; fãrã cruce nu existã cer! însã crucea poate fi pictatã cu acuarelele iubirii: doar astfel iubirea care s-a dãruit pentru mântuirea noastrã este înþeleasã în aceastã grea lecþie a iubirii, în care micuþa Tereza este doctor, adicã învãþãtor al întregii Biserici, a cãrei Maici este Maria. Mã rog cu multã încredere la sfânta noastrã patroanã, sã-mi mijloceascã harurile necesare pentru ca sã-mi pot împlini datoriile mele, sã cresc în virtute ºi credinþã, sã înþeleg cât mai bine voinþa Tatãlui ceresc; ca prin simplitate, blândeþe ºi iubire sã fiu cât mai asemenea ei, sã pot fi de folos celor din jurul meu.

Deci, la Lisieux s-a celebrat sfânta Liturghie în frumoasa bazilicã unde ne-am rugat pentru întreaga Companie „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” ºi am intonat frumosul imn al terezinelor, Cu inima sãltând de bucurie. Pe 24 august 2008 am vizitat ºi sfântul mormânt al sfintei Tereza: sufletele noastre au fost copleºite de multe haruri; apoi, ne-am continuat drumul spre Lourdes.

Multe sunt minunile sãvârºite la Lourdes, dar sfânta Fecioarã ne îndeamnã sã înþelegem cã acceptarea suferinþei ca pocãinþã,

împreunã cu bucuria, iubirea ºi ascultarea, dupã voinþa lui Dumnezeu, are o valoare infinitã pentru mântuirea noastrã, pentru Bisericã ºi pentru lumea întreagã. La sosire am fost invitaþi de pr. Mihai Percã la una dintre parohiile sfinþiei sale, unde s-a celebrat sfânta Liturghie. În fiecare zi, la ora 17.00 am participat la binecuvântarea Euharisticã unde erau prezenþi toþi bolnavii însoþiþi de asistente; am fost cu adevãrat copleºitã de o trãire creºtinã deosebitã. Prezenþa atât de mare a episcopilor, a preoþilor, a persoanelor consacrate, a bolnavilor imobilizaþi în scaune sau pe tãrgile lor de suferinþã, cu perfuzii... erau cazuri deosebit de grave, atâta omenire sub acelaºi acoperiº, ceva uimitor care m-a trezit la o credinþã ce nu o simþisem pânã în acel moment. Creºtini din toate colþurile lumii, dar uniþi în rugãciune fãrã deosebire de rasã sau limbã, formau poporul lui Dumnezeu ºi toþi eram cinstitorii Preacuratei Fecioare. Seara la procesiunea lumânãrilor erau prezenþi, cu bunul nostru pãstor, episcopul Petru, ºi un grup de 12 preoþi veniþi din dieceza de Iaºi, în acel loc sfânt. Frumoasele ºi sfintele celebrãri se încheiau în cântãrile Ave Maria sau Salve Regina.

Multe ar mai fi de spus dar mã opresc aici. Nu voi înceta sã-i aduc cinstea cuvenita Mamei noastre Preacurate pentru toate harurile primite prin mijlocirea ei. O rog fierbinte ca sã ia sub mantia sa ocrotitoare întreaga noastrã Companie de la Lugano, sã ne uneascã în credinþã cât mai puternic spre a ne întãri vocaþia noastrã, a terezinelor, sã devenim slujitoare fidele lui Isus ºi Bisericii sale, dupã vrednicul exemplu al sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Din inimã aduc mulþumiri surorii noastre superioare, Maria-Teresa Candian, care mi-a dat posibilitatea de a participa la acele zile sfinte, pline de har ºi înãlþare spiritualã. Mulþumiri Preasfinþitului Petru Gherghel ºi celorlalþi preoþi care ne-au însoþit ºi ne-au ajutat sã înþelegem mai profund trãirea credinþei creºtine. Bunul Dumnezeu sã vã rãsplãteascã cu harurile sale, iar Sfânta Tereza a Pruncului Isus sã ne ajute pe toþi ca sã avem o inimã ca de prunc, pentru cã doar astfel vom putea ajunge în împãrãþia cerurilor, unde, mãsuraþi în iubirea pe care o avem, sã sperãm cã vom putea fi numiþi fii ai Mariei ºi ucenici ai lui Isus.

Maria Petre (Bacãu)

18

Calea cea micã

Nr. 15

Institutele seculare: experienþa întrupãrii Noþiunea de întrupare trimite la realitatea întrupãrii Fiului lui Dumnezeu: Cuvântul s-a fãcut Trup ºi a locuit între noi.

Isus s-a fãcut Om ºi ºi-a trãit pe deplin viaþa de Fiu al lui Dumnezeu printre oamenii timpului sãu, în istoria timpului sãu.

Stând printre oameni a adus omenirii mântuirea. Chiar azi ºi pentru totdeauna el este viu: trãieºte în noi, împreunã cu noi, pentru noi.

De aici se naºte istoria institutelor seculare ºi aici îºi are înþelesul: asemenea lui Isus, în lume.

Mai în detaliu, putem spune cã istoria institutelor seculare intrã, în primul rând, în desfãºurarea planului minunat al lui Dumnezeu, Creator ºi Domn, deci în maturitatea istoricã, în nevoile sociale, politice ºi culturale, pe lângã cele spirituale ºi religioase ce caracterizeazã în special evenimentele la care asistãm ºi participãm.

Este bine ca, la 60 de ani dupã Provida Mater Ecclesia sã ne întrebãm despre situaþia de azi a institutelor seculare, în scenariul lumii timpului nostru, pentru a le descoperi chipul în optica planului lui Dumnezeu.

Cum este întruparea astãzi?

Ce experienþe umane semnificative trãiesc ºi propun institutele seculare în diversitatea pe care o reprezentãm? Întrebãrile la care ne putem opri sunt: – cine suntem astãzi, în scenariul postmodernitãþii ºi al globalizãrii; – de ce, cum ºi unde ne aflãm ca persoane ºi grupuri; – spre ce limanuri suntem chemaþi ºi spre ce porturi suntem mânaþi de evenimentele istoriei ºi în adânc de puterea Duhului (pneuma, care înseamnã „vânt”) lui Dumnezeu care, aºa cum spune apostolul Paul, ne îndeamnã arzând în noi?

Schiþez doar câteva sugestii ce pot fi obiectul conversaþiilor noastre, la aceastã întrunire la care ne ascultãm unii pe alþii la ºcoala Duhului lui Dumnezeu, Cãlãuza istoriei ºi a tuturor timpurilor. Întrunirea unui institut secular este un eveniment al Duhului, o clipã de har rodnic pentru el, pentru Bisericã, pentru lume ºi pentru fiecare dintre noi, chemaþi de Dumnezeu în aceastã caracteristicã deosebitã de viaþã consacratã lui.

Cine suntem?

O realitate micã, dar semnificativã Viaþa ºi existenþa institutelor seculare este o realitate micã, foarte micã, cel puþin numeric, dar credem cã are un potenþial foarte înalt: o sãmânþã micã poate da naºtere unui copac mare.

Confruntarea este semnificativã: pe toatã planeta sunt circa ºase miliarde ºi jumãtate de oameni. Dintre aceºtia, circa un miliard ºi ºaptezeci de milioane (adicã 16% din omenire) sunt catolicii botezaþi, dintre care, mai mult sau mai puþin, un milion de persoane consacrate. Numãrul de persoane consacrate în institute seculare este de circa 33 de mii.

Suntem o pietricicã dintr-un mare mozaic, mozaicul unei istorii ce-l are pe Dumnezeu ca izvor, cãlãuzã, mântuire.

Sã nu uitãm niciodatã cã toþi oamenii fac parte din unicul Trup al lui Cristos.

Dar ce semnificaþie putem spune cã avem? Ce specific, originalitate inovatoare?

Riscurile ºi pericolele unei prezenþe autentice a întrupãrii Observãm unele riscuri ale semnificaþiei autentice, ºi anume: – mediocritatea vieþii spirituale fãrã radicalism evanghelic; – îmburghezirea progresivã pânã la urmarea oricãrei mode de gândire ºi comportament;

– mentalitatea consumistã, individualismul, dar ºi pietismul ºi formalismul religios peste mãsurã; – lipsa informaþiei autentice ºi a unei formãri serioase; – un sincretism filozofico-teologic ce poate dãuna miºcãrii ecumenice atât de dorite de papii pe care-i cunoaºtem.

Unde suntem?

Locurile teologice care interpeleazã institutele seculare „Locurile noastre teologice” sunt diferite ºi ele se exprimã acolo unde trãim, în contextul istoric ºi teritorial în care ne realizãm experienþele umane. Sunt realitãþi umane individuale, ale întregului Institut, ale întregii realitãþi. Acestea sunt: – economia; – munca; – politica; – ºcoala; – amestecul între popoare; – familia ºi membrii ei: soþii, copiii, tinerii; – respectarea ºi îngrijirea terrei; – lumea suferinþei ºi noua sãrãcie. Încotro suntem mânaþi de istorie ºi de Duh? Orice institut are o istorie, un mod specific de a fi prezent în viaþa Bisericii ºi în împrejurãrile lumii, un anumit loc unde se realizeazã prezenþa lui Cristos.

Dar istoria, timpul ne preseazã ºi vor rãspunsuri noi ºi semnificative, în stare sâ dea un nou sens vieþii. Deci, este vorba de un discernãmânt ce priveºte fiecare persoanã consacratã în parte ºi fiecare institut în parte.

E vorba de a vedea ºi a revedea rãspunsurile la întrebãrile: „cum”, „când”, „unde”, „încotro”, precum ºi „de ce”.

Lectura istoriei ºi discernãmântul modalitãþii ºi al direcþiei în care Domnul cheamã toate institutele, ca o forþã nouã de sfinþire în lume ºi în Bisericã, iatã scopul întrunirii ºi al întrebãrilor noastre.

Condiþiile fundamentale sunt, în mod evident: – atitudinea de ascultare în cãutarea adevãrului; – zidirea propriei vieþi ºi pe cea a institutului pe Cristos, unicul izvor de înþelepciune, adevãr ºi luminã; – trãirea în mijlocul evenimentelor; – a fi glasul urgenþelor ºi nevoilor; – redescoperirea urgenþelor prioritare ale timpului nostru; – a „ieºi în faþã”, fiind un glas puternic ºi cu felurite aspecte.

Timpul, istoria, omenirea întreagã ne interpeleazã într-un mod nou ºi pregnant. Nouã ºi institutului nostru ne revine responsabilitatea de a da rãspunsuri coerente, fidele ºi curajoase Evangheliei. În sintezã, discuþia noastrã poate avea urmãtoarele obiective: 1. redescoperirea semnificaþiei unei identitãþi în contextul concret în care suntem prezenþi ºi lucrãm cu prospeþime nouã, creativã ºi rodnicã; 2. hotãrârea de a fi prezenþi în dezbaterile culturale, sociale, umane din þara noastrã, în provocãrile de azi, la nivel personal, de institut, al tuturor institutelor, promovând eventual un observator; 3. voinþa de a încheia relaþii între institute, pentru confruntare ºi cãutare de instrumente ºi proiecte de prezenþã ºi acþiune, pentru a fi un glas puternic ºi unanim în proclamarea evangheliei; 4. cãutarea de cãi operative împãrtãºite ºi care pot fi împãrtãºite pentru o prezenþã mai eficientã în istoria actualã.

Concret, încredinþez reflecþiei toate aceste idei ºi direcþii de verificare ºi discernãmânt.

Maria Teresa

aprilie 2 009

19

Calea cea micã

Speranþa creºtinã, expresie a chemãrii noastre Dragi surori, Întrunirile noastre reprezintã întotdeauna o mare bucurie pentru mine. Faptul de a fi cu voi, a mã ruga împreunã cu voi, a vedea în voi o renaºtere minunatã ºi providenþialã a Institutului nostru este într-adevãr un mare dar! Observ la aceste întruniri ºi o rãspundere specificã a fiecãreia din voi, pentru a face sã trãiascã mai profund consacrarea în secularitate, pentru a ne da curaj reciproc, pentru a învãþa sã ne trãim chemarea – dar generos al Duhului Sfânt – fiind în lume, deºi nu suntem din lume, pur ºi simplu prin prezenþa ºi mãrturia noastrã, prin gesturile ºi cuvintele de zi cu zi, respectând cu fidelitate sarcinile asumate faþã de misiunea ce-ºi are rãdãcinile în adâncul vocaþiei noastre. Cu alte cuvinte, trebuie sã fim purtãtoare ºi martore ale lui Dumnezeu iubire, sã fim tari în speranþã... în sfârºit, pe deplin în lume ºi în structurile ei, dar în acelaºi timp, pe deplin cufundate în Dumnezeu Iubire: nu existã misiune mai frumoasã!

Vocaþia noastrã are deci rãdãcini în speranþã ºi, dupã cum spunea Paul al VI-lea, „viaþa noastrã, mai mult decât prin faptele exterioare, este rodnicã în ochii lumii mai ales prin iubirea faþã de Cristos, care ne-a îndemnat la dãruirea totalã de noi înºine”.

Introducere Avem ºansa pontificatului unui papã care ne învaþã cu multã claritate cum sã trãim creºtineºte. Ne-a dãruit douã enciclice, începând cu cea despre iubire, Deus caritas est, urmatã de alta, Spe salvi (Rom 8,24), privind virtutea speranþei. În viaþa creºtinã avem o vreme în care trãim în timp, iar cealaltã, în veºnicie. Speranþa este acea virtute ce ne mângâie „pe când avem încã timpul”, deci virtutea tipicã a vieþii actuale: ne mângâie ºi ne întãreºte, îngãduindu-ne sã facem faþã disperãrii ºi prezumþiei – prezumþia care ne face trufaºi, disperarea care poate ajunge depresie. Speranþa ne dã tãrie sã rãmânem deasupra înºelãciunii, a aparenþelor ºi închipuirilor ºi dincolo de teama în faþa poverii relelor. „Nu vã temeþi”, ne spune Domnul ºi papa Ioan Paul al II-lea, care repeta cu curaj: „Am învins”.

Certitudinea biruinþei lui Cristos asupra rãului, a morþii, a pãcatului ne-o dã virtutea speranþei. Speranþa creºtinului se întemeiazã pe douã mistere: certitudinea vieþii de dupã moarte ºi certitudinea ajutorului divin atunci când îl cerem. Creºtinul sperã ºi se roagã; deoarece sperã, cântã, iar deoarece cântã, înainteazã.

Speranþa pe care v-o vestesc este deci expresie a vocaþiei noastre. Poate ar fi mai bine sã spunem în loc de „expresie”, „drum” sau ajutor, scãpare; suntem femei, apostole ale speranþei în mijlocul unei lumi „fãrã speranþe”.

Enciclica papei pe aceastã temã este densã ºi lungã ºi ar fi nevoie de un curs întreg pentru a o aprofunda. Mã limitez astãzi la o „plimbare” prin ea. Encliclica ne prezintã Speranþa din trei puncte de vedere: Revelaþia biblicã, devieri istorice, locurile unde se dobândeºte. Speranþa fãgãduieºte mântuirea.

Este vorba deci de sperarea unui bine, dificil de cucerit, dar posibil prin har.

Speranþa biblicã (1-15) În revelaþia biblicã sunt prezentate împreunã virtuþile teologale ale credinþei ºi speranþei. Le gãsim împreunã în Scrisoarea cãtre Evrei (10,22-23) ºi în Scrisoarea întâi a lui Petru (3,15). Sunt virtuþi tipice vieþii creºtine, fiindcã pãgânii nu au speranþã (Ef 2,12). Existã cazuri tipice ºi emoþionante, ca cel al sclavei Bakhita, beatificatã împreunã cu întemeietorul lui Opus Dei. Speranþa creºtinã se întemeiazã pe Cristos Mântuitorul. Primii creºtini, sãraci, simpli, îl reprezintã ca

Pãstorul cel Bun ce poartã în spate oaia pierdutã, sau, în catacombe, ca învãþãtor filozof. Creºtinii ascultã cuvântul ºi, având credinþã ºi speranþã, cer Botezul. „Ce îþi oferã credinþa?”, întreabã preotul, iar neofitul rãspunde: „Viaþa veºnicã”.

Actul de credinþã este un act al minþii omului; credem în misterele ce depãºesc mintea omului pentru cã mintea este miºcatã de voinþã, iar voinþa, fiind liberã, este credibilã, pentru cã, la rândul ei, este miºcatã de har. Nu este vorba de un ritual mecanic, ci de un mister al harului. Problema constã în faptul cã credinþa este în „întunecime”.

Sperãm în viaþa veºnicã: ce este aceastã viaþã veºnicã?

Este ceva greu de înþeles, mai ales în vremuri de acum. Cei învãþaþi au dat unele explicaþii, descriind-o ca rãsturnare a vieþii de acum; totuºi, nu suntem în stare sã înþelegem cum va fi viaþa fericitã în care îl vom vedea pe Dumnezeu faþã cãtre faþã. Dacã, în trecut, se vorbea de mântuire la nivel personal, astãzi trebuie sã o vedem ca dimensiune comunitarã: nimeni nu se mântuieºte singur. Credem ce nu vedem. Doamne, credem; ajutã-ne în neºtiinþa noastrã! Între timp, sã ne punem pe treabã, începând cu lucrurile mici; sã ne exersãm speranþa, arãtându-ne cu faþa semnã, folosind cuvinte bune ºi amabile chiar dacã avem griji. Sã ne ducem lupta personalã cãutând sã îndepãrtãm gândurile rele, resentimentele. Sã facem punþi folosind cuvinte ºi gesturi de comuniune, lumina lui Cristos înviat care este în noi trebuie sã devinã vizibilã.

Provocãrile actuale ale speranþei creºtine (16-23) Biserica începuturilor ºi cea din Evul Mediu a sporit speranþa. In ultimele douã veacuri însã, cultura apuseanã ºi-a pierdut unitatea, s-a concentrat asupra omului ºi se simte incapabilã sã ajungã la transcendenþã. Gânditorii Europei au rãtãcit drumul; în loc sã contemple lumea, au pretenþia sã o schimbe. Rãsturnând noþiunea de om creat dupã chipul lui Dumnezeu, omul vrea acum sã se transforme, sã nu mai fie creaturã, ci creator. ªtiinþa ºi tehnica sunt mijloace eficace pentru a stãpâni lumea, iar omul încearcã sã-ºi facã zei dupã chipului omului. Mulþi gânditori iluminiºti s-au crezut ajunºi la vârsta maturitãþii, fiind îndreptãþiþi sã înlãture condiþia eticã ºi chiar cea religioasã; ei exaltã puterea raþiunii ºi proclamã libertatea ºi progresul. Revoluþia francezã este un exemplu: prin lozinca ei, libertate, fraternitate, egalitate, proclamã idei creºtine, dar care parcã „au înnebunit”.

Omul modern pãrãseºte speranþa creºtinã, înlocuind-o cu progresul. Dar ce progres? Fãrã eticã, fãrã Dumnezeu, progresul nu este decât un regres. Niciodatã în toatã istoria de pânã acum, omului nu i s-a cãlcat în picioare atât de mult demnitatea. Adevãratul progres nu este cantitativ, ci etic ºi religios; roadele progresului trebuie sã fie înþelepciunea, dreptatea, sfinþenia.

Este vorba de o provocare radicalã ºi trebuie sã luptãm pentru apãrarea omului, prin intermediul virtuþii speranþei.

ªcoala speranþei creºtine (24-29) Virtuþile creºtine sunt întotdeauna un dar ºi o cucerire.

Trebuie sã semãnãm sãmânþa cea bunã ºi sã ne dãm seama cã nu structurile mântuiesc, ci doar iubirea ºi speranþa sunt temei al libertãþii. Existã ºi locuri deosebite pentru cucerirea speranþei: rugãciunea (32-34), suferinþa împãrtãºitã (35-40), judecata lui Dumnezeu asupra istoriei, focul ce arde ºi purificã (35-48).

Este o cale lungã, dar o vom strãbate alãturi de Maica Domnului; Maria este steaua speranþei ºi ne duce la Isus: Maria este pentru noi Mater spei. Spes nostra salve! (nr. 49).

Maria Teresa Candian (Lugano)

20

Nr. 15

Calea cea micã

Cum sã cultivãm speranþa La Botez, Dumnezeu revarsã în suflet virtuþile teologale (credinþa, speranþa, iubirea) prin care ne face apþi sã participãm la viaþa sa divinã, ne face capabili sã ne comportãm ca fii ai sãi ºi sã meritãm viaþa veºnicã.

Prin ele, Duhul Sfânt lucreazã în noi ºi ne ajutã în creºterea noastrã spiritualã, în transformarea noastrã dupã chipul lui Cristos. Dacã la Botez aceste virtuþi sunt ca sãmânþa de muºtar, ele trebuie sã creascã necontenit în noi, cãci altfel nu s-ar vorbi de viaþã creºtinã, nu am putea ajunge la scopul pentru care am fost creaþi. Cu cât avem mai multã credinþã, speranþã ºi iubire, cu atât suntem mai uniþi cu Dumnezeu. De aceea, este foarte important sã înþelegem cum putem cultiva aceste virtuþi de-a lungul vieþii noastre. În timp ce virtuþile morale sunt atitudini a cãror practicã o putem învãþa ºi care cresc prin educaþie, prin acte deliberate ºi perseverenþã, virtuþile teologale nu sunt rezultatul unei discipline pe care ne-o impunem noi înºine, nu sunt un merit al eforturilor noastre ºi nu noi le facem sã creascã: ele sunt un dar al lui Dumnezeu. Dar în acelaºi timp, acþiunea lui Dumnezeu cere colaborarea umanã, cere o atitudine activã din partea noastrã. Creºterea vieþii divine în noi se aflã „la punctul de întâlnire al darului lui Dumnezeu ºi al libertãþii de primire ºi de fidelitate a omului” (K.H.Pesche, Etica creºtinã).

Dacã virtuþile teologale, deci ºi speranþa, cresc prin acþiune divinã, sufletul are rolul de a pregãti terenul ºi de a favoriza creºterea, sufletul acþioneazã pentru a se deschide ºi pentru a suprima ceea ce poate jena acþiunea lui Dumnezeu. Speranþa presupune un continuu efort de ascezã, de purificare, de detaºare de bunurile exterioare ºi interioare, de trãire a primei fericiri: sãrãcia spiritualã.

Dacã luãm aminte la sfaturile marilor educatori spirituali, poate ne speriem când vedem gradul de ascezã la care trebuie sã ajungem. Sfântul Ioan al Crucii cere chiar o purificare a memoriei de bunurile intelectuale ºi spirituale pe care aceasta le-a acumulat, pentru ca speranþa sã poatã urca spre Dumnezeu purã, simplã ºi luminoasã, fãrã nici un obstacol. „Orice posesiune este opusã speranþei” spunea el. Pentru a ajunge acolo trebuie sã ne folosim de ceea ce ne este mult mai accesibil pentru acest drum al purificãrii. Sã vedem câteva prilejuri spirituale în care speranþa poate sã prindã rãdãcini, sã creascã, sã se antreneze, sã se fortifice.

Cineva a numit rugãciunea „carburantul speranþei”. Rugãciunea ne leagã de Dumnezeu, ne deschide spre prezenþa Lui, spre planul lui cu noi, ne lãrgeºte inima pentru a putea primi ceea ce vrea sã ne dea. Rugãciunea contribuie la purificarea noastrã interioarã, la purificarea dorinþelor ºi a speranþei. Ea presupune speranþa, altfel nu ar avea nici un sens, rugãciunea ºi speranþa se susþin reciproc, ºi cu cât ne rugãm mai mult, cu atât speranþa se întãreºte, se clarificã, se rafineazã sub acþiunea harului. Cu cât speranþa este mai puternicã, cu atât rugãciunea se ridicã cu mai mult elan spre cer. Toate formele de rugãciune sunt bune, dar aº vrea sã insist un pic asupra Liturghiei ºi a rugãciunii contemplative.

Liturghia. Înainte de a publica Spe Salvi, Sfântul Pãrinte, într-o scrisoare pontificalã redactatã în august 2006, ne invitã sã ne hrãnim speranþa creºtinã prin celebrarea Liturghiei care este, înainte de toate, acþiune a lui Dumnezeu. Pentru cã este centratã pe moarea ºi învierea lui Isus Cristos, tocmai fundamentul speranþei noastre, Liturghia este un izvor de speranþã pentru toþi. Catehismul Bisericii Catolice aminteºte o veche rugãciune în care se spune cã prin Euharistie „mintea se umple de har ºi primim chezãºia slavei viitoare”. Evanghelistul Ioan ne transmite promisiunea lui Isus Cristos legatã de Euharistie în 6,54: „Cel ce mãnâncã Trupul Meu ºi bea Sângele Meu are viaþã veºnicã”. La Liturghie primim multe haruri prin care ne purificãm, creºtem în sfinþenie, primim un impuls spre destinul nostru veºnic pe care ni-l promite Dumnezeu. În acest sens, Liturghia este o sursã de neînlocuit de speranþã creºtinã.

Rugãciunea contemplativã. Pentru a creºte în speranþã nu sunt de ajuns speculaþiile intelectuale ºi consideraþiile teologice. Pentru a o cultiva ºi a o hrãni avem nevoie de implicarea inimii, a ceea ce avem mai profund în noi. Aceasta se face prin contemplarea lui Isus Cristos, prin intrarea în intimitatea lui. Învãþãtorii spirituali spun cã în liniºte ºi tãcere se purificã ºi înfloreºte speranþa. Rugãciunea contemplativã, când în tãcere interioarã îndreptãm spre Isus o privire de iubire ca rãspuns la iubirea lui care a mers pânã la moartea pe Cruce, este o ascezã prin care ne golim de lumea exterioarã ºi de zgomotele interioare pentru a-l asculta pe Isus, pentru a ne bucura în credinþã de prezenþa Lui, pentru a ne dãrui. În aceastã întâlnire se realizeazã transformarea profundã a inimii, re-crea-rea fiinþei, unirea tot mai intimã cu Dumnezeu. Pentru cã este lung ºi cere perseverenþã, drumul rugãciunii contemplative ne educã sã trãim în speranþã, sã ne ataºãm tot mai mult de cel care este Speranþa noastrã, sã-i acordãm o tot mai mare încredere.

Doina Roman

Speranþa Catehismul ne prezintã speranþa ca fiind o virtute teologalã: „Speranþa este virtutea teologalã prin care noi dorim ºi aºteptãm de la Dumnezeu viaþa veºnicã drept fericire a noastrã, punându-ne încrederea în promisiunile lui Cristos ºi sprijinindu-ne pe ajutorul harului Duhului Sfânt pentru a o merita ºi a persevera pânã la sfârºitul vieþii pãmânteºti”.

Domnul nostru Isus Cristos venind în lume nu a avut misiunea de a aduce progresul material ºi economic, ci misiunea sa a fost progresul spiritual al omului, salvarea ºi fericirea lui veºnicã. Totuºi cunoaºtem din Sfânta Scripturã cã Isus nu a fost insensibil la condiþiile materiale ale vieþii omului ci a intervenit cu puterea sa dumnezeiascã rezolvând multe dificultãþi în care se aflau oamenii: a vindecat bolnavi, a sãturat pe cei flãmânzi, a potolit furtuna etc.

Pornind de la definiþia speranþei creºtine pe care o gãsim în catehism se poate spune cã Biserica, mergând pe urmele lui Isus, nu-ºi poate propune fericirea pãmânteascã a omului, ci fericirea cereascã. În documentul Conciliului Vatican II – „Gaudium et Spes” se spune: „Misiunea pe care Cristos a încredinþat-o Bisericii sale nu este de ordin politic, economic sau social; scopul pe care i l-a fixat este de ordin religios” (GS 42).

La fel ca ºi dumnezeiescul ei întemeietor, Biserica nu este indiferentã la realitatea în care trãiesc oamenii de astãzi. Ca urmare fel de fel de organizaþii bisericeºti, numeroase congregaþii se ocupã cu opere caritative ºi sociale. Dar aceste activitãþi sunt generate de virtutea iubirii ºi nu a speranþei. „Un lucru este sigur pentru credincioºi, activitatea individualã ºi colectivã, acest uriaº efort prin care oamenii se strãduiesc de-a lungul veacurilor sã-ºi amelioreze condiþiile de viaþã, privit în sine corespunde planului lui Dumnezeu” (GS 34).

Biserica se ocupã deci de problemele materiale ale omului dar în mod indirect deoarece mizeria materialã, sãrãcia îi împiedicã pe oameni de cel mai multe ori sã-ºi împlineascã destinul lor veºnic. Aportul cel mai important pe care îl poate aduce Biserica la progresul vieþii sociale ºi materiale este acela de a-i da omului o bazã religioasã întregii sale vieþi, spus cu alte cuvinte: de a-i cultiva speranþa.

Speranþa în Vechiul Testament era mai degrabã o speranþã a colectivitãþii, a naþiunii întregi decât a individului. În cartea Genezei sau cea a Exodului vedem cum speranþa creºtinã a poporului ales era îndreptatã spre bunurile pãmânteºti, în special spre douã lucruri: a) „o þarã în care curge lapte ºi miere” (Ex 3,8) b) „urmaºi numeroºi ca stelele cerului ºi ca nisipul de pe þãrmul mãrii (Gen 22,17) Profeþii Domnului au prezentat acest „pãmânt al fãgãduinþei” ca pe un simbol, o imagine a unei alte patrii, a patriei cereºti la care se ajunge dupã exilul acestei vieþi pãmânteºti. Dar poporul ºi în special conducãtorii nu au înþeles aceastã perspectivã ci au rãmas la acea perspectivã pãmânteascã, o împãrãþie care sã se întindã pe tot pãmântul al cãrei conducãtor trebuia sã vinã din neamul lui David ºi care sã fie un Mesia politic.

Trebuie spus cã sunt ºi creºtini ale cãror speranþe nu depãºesc hotarul vieþii pãmânteºti. Sfântul Paul spune în Scrisoarea cãtre Corinteni: „Dacã numai pentru viaþa aceasta ne-am pus speranþa în Cristos, atunci suntem cei mai nenorociþi dintre oameni” (1Cor 15,19).

Noul popor al lui Dumnezeu, creºtinii, sunt în aºteptare, au o speranþã orientatã în douã direcþii: - speranþa escatologicã; - speranþa individualã a fericirii cereºti.

Ei aºteaptã a doua venire a lui Cristos când va fi instauratã împãrãþia lui Dumnezeu. Aceasta este speranþa escatologicã, adicã este speranþa care se va realiza la sfârºitul veacurilor.

De altfel însuºi Isus Cristos ne-a învãþat sã spunem în rugãciunea Tatãl nostru: „vie împãrãþia ta”. Nu ne gândim la o împãrãþie pãmânteascã, politicã aºa cum ºi-o imaginau iudeii pe

aprilie 2 009

Calea cea micã

vremea lui Isus. Împãrãþia pe care creºtinii sperã sã o instaureze Cristos la sfârºitul veacurilor este prezentatã astfel de liturgia Bisericii în prefaþa sfintei Liturghii din sãrbãtoarea Cristos, Regele Universului: „împãrãþia adevãrului ºi a vieþii, împãrãþia sfinþeniei ºi a harului, împãrãþia dreptãþii, a iubirii ºi a pãcii”.

La primii creºtini convingerea venirii împãrãþiei lui Dumnezeu era atât de puternicã încât credeau cã Parusia bate deja la uºã, deci munca ºi preocupãrile lor zilnice nu-ºi mai aveau rostul. Sfântul Paul intervine ºi le scrie în Scrisoarea cãtre Tesaloniceni: „cât priveºte venirea Domnului nostru Isus Cristos ºi strângerea noastrã laolaltã cu el, vã rugãm fraþilor, sã nu vã lãsaþi clãtinaþi aºa de repede în mintea voastrã ºi sã nu vã tulburaþi de vreun duh, nici de vreo vorbã, nici de vreo scrisoare ca venind de la noi, ca ºi cum ziua Domnului ar fi venit deja” (2Tes 2,1-2). Aceasta este o greºealã a lor faþã de care apostolul ia atitudine. ªi totuºi aºteptarea ºi speranþa lor era plinã de bucurie ºi nu de spaimã deoarece salutul lor obiºnuit era: „Maranatha” („Vino Doamne”).

O altã caracteristicã a speranþei creºtine este convingerea neclintitã a creºtinului cã viaþa pãmânteascã este provizorie, iar adevãrata viaþã începe dupã moarte; de aici ºi practica creºtinã de a sãrbãtori sfinþii în ziua morþii lor (adevãrata naºtere pentru cer). Putem spune cã în acest sens speranþa creºtinã este neclintitã fiindcã nu se întemeiazã pe promisiuni omeneºti nici pe puterile, virtuþile sau meritele personale ale cuiva, ci pe Isus Cristos care îºi respectã fãgãduinþele. Binefacerile speranþei creºtine asupra vieþii omului sunt: rãbdarea, bucuria, pacea, seninãtatea în viaþã, seninãtatea în clipa morþii. a) Rãbdarea Pentru cei fãrã credinþã rãbdarea este consideratã ca o slãbiciune sau resemnare, dar noi cei cu credinþã vie, ºtim cã rãbdarea este o virtute ce îi caracterizeazã pe cei tari. Trebuie sã ne formãm sufleteºte permanent pentru a fi rãbdãtori adicã sã suportãm cu speranþã susþinutã toate infirmitãþile trupeºti ºi sufleteºti, încercãrile, ispitele ce apar la tot pasul, insuccesele, suferinþele care ne atacã în lumea în care trãim unde întâlnim minciuna, calomnia, viciul, rãutatea, ura, rãzboiul etc. ªi dacã facem aceasta fãrã a blestema, fãrã a ne revolta, fãrã a rãspunde cu urã înseamnã cã am urcat o treaptã importantã care ne duce spre perfecþiune. În scrisorile sale, sfântul apostol Paul ne vorbeºte foarte mult de rãbdare ca fiind rodul speranþei creºtine. Iatã un fragment din Scrisoarea cãtre Romani: „Prin Cristos ne-am ºi apropiat, prin credinþã, de harul acesta în care ne aflãm ºi ne lãudãm întru speranþa mãririi lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurãm chiar ºi în necazurile noastre, cãci ºtim cã necazul aduce rãbdare, rãbdarea aduce biruinþã în încercare. Iar biruinþa aduce speranþã. Iar speranþa nu înºalã cãci iubirea lui Dumnezeu a fost revãrsatã în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Rom 5,2-5).

Sfânta Tereza a Pruncului Isus, patroana noastrã, spune despre rãbdare ºi speranþa creºtinã: „Sperã suflete al meu, sperã! Nu cunoºti ziua nici ceasul. Vegheazã cu grijã; totul trece grabnic deºi nerãbdarea ta face îndoielnic ceea ce e sigur ºi face sã parã lung un timp foarte scurt. Gândeºte-te la aceasta; cu cât vei lupta mai mult, cu atât îþi vei dovedi iubirea pe care o ai faþã de Dumnezeul tãu ºi cu atât mai mult te vei bucura într-o zi cu Preaiubitul tãu, într-o fericire ºi într-o încântare care nu vor avea sfârºit”. b) Bucuria, pacea, seninãtatea în viaþã Creºtinismul este religia ce se caracterizeazã prin speranþã.

Pentru aceasta creºtinii trebuie sã fie senini, rãbdãtori ºi sã se bucure în viaþã în ciuda tuturor necazurilor ºi a suferinþelor. „Bucuraþi-vã întru speranþã. Fiþi rãbdãtori în necaz. Stãruiþi în rugãciune” (Rom 12,12) „Vreau sã vã vãd râzând. Un creºtin nu are nici un motiv sã fie trist, dar are atâtea motive sã fie vesel” (Sf. Ignaþiu de Loyola) c) Seninãtatea în clipa morþii Creºtinul, a cãrui viaþã este caracterizatã de speranþã este un om fericit, diferit de ceilalþi, dar mai mult decât atât ºi în

21

faþa morþii el se manifestã diferit, deoarece el considerã cã moartea este o simplã trecere de la exil în patrie. E o poartã prin care intrã în casa Tatãlui. „Dupã cum o zi bine folositã te face sã adormi bucuros, tot astfel o viaþã bine folositã te face sã mori bucuros” (Leonardo da Vinci). „La drept vorbind creºtinii mor ca toþi ceilalþi, dar cântã cântãri de bucurie. Atunci când un creºtin e aºezat de ei în pãmânt, ceremonia aceea nu o numesc funeralii, ci e o sãrbãtoare ºi o ocazie de bucurie, nici nu îndrãznesc sã spunã cã a murit sau cã s-a stins. E adesea o aducere de mulþumire ºi o bucurie publicã, fiecare dorind sã lase lumea aºa cum a lãsat-o el pentru a-l vedea pe Isus Cristos. Când un creºtin e pe patul de moarte, nu vede printre cei care rãmân în urmã nici pe soþie smulgându-ºi pãru! lângã patul sãu, nici pe copii plângând pentru pierderea apropiatã a tatãlui lor, nici pe servitori rugându-l nemângâiaþi cu lacrimi sã-i încredinþeze cuiva, ci bolnavul, scutit de toate aceste neplãceri, nu se gândeºte decât sã-ºi dea sufletul în cea mai bunã evlavie ºi formã”. (Sf. Ioan Gurã de Aur).

Din Sfânta Scripturã vedem cum Isus de foarte multe ori îi îndeamnã pe ucenicii sãi la iubirea lui Dumnezeu întreþinându-le vie speranþa vieþii viitoare. Face acest lucru când proclamã fericirile: „Bucuraþi-vã ºi veseliþi-vã pentru cã rãsplata voastrã este mare în ceruri” (Mt 5,12).

Aceeaºi speranþã în rãsplata vieþii viitoare îl determinã pe sfântul apostol Paul sã suporte cu curaj toate greutãþile apostolatului: „De acum mã aºteaptã cununa cea dreaptã pe care ne-o va da în ziua aceea Domnul Judecãtorul cel drept ºi nu numai mie ci tuturor celor care iubesc venirea lui. (2Tim 4,8).

Trebuie sã fim conºtiente cã nu vom putea dobândi ºi menþine vie în inima noastrã aceastã virtute, care este speranþa creºtinã, fãrã ajutorul Duhului Sfânt; este adevãrat cã am primit-o în mod gratuit de la Dumnezeu împreunã cu celelalte douã virtuþi teologale, (credinþa, iubirea) dar avem datoria sã cerem mereu de la Tatãl harul de a o menþine vie în inima noastrã. Altfel suntem pierdute. (Speranþa moare ultima!).

Exemple ale speranþei creºtine „Orian, fiul meu, fã-i pe oameni sã înþeleagã cã singura lor datorie pe pãmânt e aceea a bucuriei. Fã-i sã înþeleagã cã bucuria pe care noi o cunoaºtem ºi pe care suntem datori sã le-o dãruim nu e un cuvânt vag, un loc comun, insipid de sacristie, ci o realitate superbã, emoþionantã, puternicã, ºi cã tot restul e nimic... Sunteþi voi în stare sã reînnoiþi lumea sau nu?

Evanghelia e veºnic tânãrã, voi sunteþi cei care aþi îmbãtrânit” (G. Bernanos). „Anii provoacã riduri pe frunte, dar renunþarea la entuziasm provoacã riduri în suflet. Oboseala, îndoielile, neîncrederea în tine însuþi, teama ºi în sfârºit pierderea speranþei constituie grãmada de ani care te fac sã-þi pleci capul ºi sã-þi apropii þãrâna de vioiciunea spiritului. La 70 de ani ca ºi la 16 ani, inima oricãrei fãpturi se poate lãsa cuceritã de uimire, de dulcea minunãþie a stelelor, de lucrurile ºi gândurile care atrag spre înãlþime, de interpelarea nepotolitã a evenimentelor, de dorinþa nepotolitã, de a cunoaºte viitorul, de bucuria ºi de jocul vieþii.

Vom fi tineri atâta timp cât vom avea credinþã ºi ne vom trezi bãtrâni când ne vom lãsa asaltaþi de incertitudini; vom fi tineri atâta timp cât vom avea speranþã ºi vom fi bãtrâni când o vom fi abandonat. Atâta timp cât inima va fi sensibilã la frumuseþe, la adevãr, la curaj, ne vom pãstra tineri; când corzile inimii vor slãbi toate ºi adâncul sufletului va fi învãluit de ceaþa pesimismului ºi de gerul capitulãrii, atunci vom putea sã ne considerãm cu adevãrat bãtrâni ºi atunci sã aibã Dumnezeu milã de noi”. (Samuel Ullman, From the Summit of Yars Four Score) „Iatã a sosit ora, Dumnezeul meu! E timpul, de acum, sã ne vedem, Stãpânul meu iubit”. (Sf. Tereza de Avila, intrând în agonie).

Elena Matei (Bacãu)

22

Calea cea micã

Nr. 15

Sfinþii români Sfinþii sunt prieteni ai lui Dumnezeu. Ei au fost oameni ca ºi noi, dar care au ºtiut sã-l iubeascã pe Dumnezeu în pelerinajul lor pe acest pãmânt, printre persecuþiile lumii ºi mângâierile divine „vestind patima ºi moartea Domnului pânã când va veni” (cf.

1Cor 11,26). În bunãtatea sa nemãrginitã, ºi pãmântul românesc a rodit sub ploaia darurilor Duhului Sfânt, sfinþi pe care îi cunoaºtem sau alþii pe care numai bunul Dumnezeu îi ºtie. Dintre ei fac parte: episcopi, preoþi, persoane consacrate dar ºi persoane laice. Exemple: Fericitul Ieremia – cãlugãr, Anton Durcovici – episcop, Anton Benchea– dascãl, Martin Benedic – preot ºi medic etc.

Viaþa Fericitului Ieremia, prelucrare dupã Teodosio da Voltri – Ven. Fra. Geremia da Valacchia sau L’uomo che non voleva andare all Inferno, Geneva 1961, ne dã posibilitatea sã privim eroismul unui român angajat pe drumul sfinþeniei. Ieremia Valahul este primul român declarat în mod oficial „fericit”, el care ºi-a oferit viaþa simplã în mãnãstirea fraþilor capucini din Napoli pentru preamãrirea lui Dumnezeu, cinstirea Preacuratei ºi slujirea fraþilor în suferinþã. În simplitatea sa, îºi urma confraþii ºi în muncã ºi în rugãciune. Îi socotea pe toþi mai presus de sine ºi avea ochii numai la virtuþile lor, nu ºi la defectele lor. Îl priveau toþi ca pe un înger, spunea Pãrintele Francesco Severini, iar el nu-ºi dãdea seama câtuºi de puþin. Ziua profesiunii sale cãlugãreºti, 8 mai 1579, a fost pentru fratele Ieremia ziua dãruirii totale, generoase ºi irevocabile lui Dumnezeu, Bisericii ºi sãrmanilor de care se va apropia mângâindu-i cu speranþa unei vieþi mai bune bolnavilor faþã de care simþea o duioºie de mamã, a pãcãtoºilor pentru mântuirea cãrora era dispus sã-ºi jertfeascã viaþa.

Timp de 40 de ani, cu fricã ºi cutremur, în simplitatea inimii, îngrijea ca ºi de Cristos pe cei bolnavi, slujindu-i nu de ochii lumii, ci împlinind voinþa lui Dumnezeu din tot sufletul. Trãia ºi lucra cu multã bucurie. Avea grijã sã nu se mândreascã cu bogãþia spiritualã, spunând cu convingere cã „Totul este de la Dumnezeu”. Umbla nu dupã mângâierile lui Dumnezeu, ci dupã Dumnezeul mângâierilor.

A jurat, alãturi de ceilalþi fraþi sã trãiascã „preaînalta sãrãcie”.

Când ceilalþi fraþi se retrãgeau pentru odihnã, el îngenunchea înaintea tabernacolului ºi stãtea de vorbã cu Isus. Biruit de obosealã, se întindea pe salteaua sa de paie. Mereu smerit, nu-ºi dãdea seama cã iradiazã buna mireasmã a lui Cristos. Cuvintele sale erau: „caritatea le rezolvã pe toate”. În arhivele Postulaþiei Generale se aflã înregistrate 200 de minuni ºi haruri primite. Faima atâtor minuni, întãritã de sfinþenia sa, a fãcut ca numai dupã 7 luni de la moartea sa, sã se înceapã dosarul informativ, iar la 30 octombrie 1983, Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea, l-a ridicat pe fratele Ieremia la cinstea altarelor. El îl numeºte „un fiu al României, acea nobilã naþiune care poartã în limbã ºi în nume amprenta Romei”. Tot Sfântul Pãrinte spunea: „În istoria voastrã bimilenarã atât de bogatã, cu atâtea valori de credinþã, Ieremia Valahul este primul român care este ridicat oficial la gloria altarelor” (Osservatore Romano – 31 oct. 1983). În scrisoarea sa „Tertium Milenium Adveniente” din 10 noiembrie 1994, papa Ioan Paul al II-lea, a subliniat faptul cã „Biserica a ajuns din nou la sfârºitul celui de-al doilea mileniu, Biserica-Martir, iar persecuþia credincioºilor, a preoþilor, a cãlugãrilor ºi laicilor a rodit sãmânþa bogatã de martiri în diferite pãrþi ale lumii”. Aceastã constatare se potriveºte ºi Bisericii creºtine din România. În lucrarea „Martiri pentru Hristos din România în perioada regimului comunist” – autori cele trei Biserici: Biserica Ortodoxã, Biserica Romano-Catolicã ºi Biserica Evanghelicã din România, 2007 – gãsim un numãr de 240 de martiri creºtini care ºi-au dat viaþa pentru Cristos, din care 32 de martiri sunt romano-catolici.

Episcopul Anton Durcovici – episcop Iaºi, nãscut la 17 mai 1888 ºi decedat la 10 decembrie 1951, în Penitenciarul din Sighetul Marmaþiei,

iar Mons. Vladimir Ghika, nãscut la 25 decembrie 1873 ºi decedat la 16 mai 1954 în Penitenciarul Jilava.

Episcopul Anton Durcovici nu a pregetat sã-ºi dea viaþa pentru turma încredinþatã. Persecuþiile la care a fost supus au început chiar dupã venirea sa ca episcop la Iaºi, din 13 aprilie 1948, ºi au continuat pânã la data decesului. Tot timpul a dat dovadã de credinþã eroicã ºi de o iubire fãrã limitã pentru Cristos. Învinuirile aduse au fost: întãrirea misticismului religios în mase pânã la absurd, cimentarea legãturilor cu papa, ºi notele informative redactate de ofiþerii securitãþii, unde i se aduceau tot felul de învinuiri împotriva regimului democrat etc.

Un iubitor al Preacuratei, ep. Anton Durcovici, a consfinþit Dieceza de Iaºi, Inimii Neprihãnite. Circulara de consfinþire a constituit pentru securitate, piesã delict, împreunã cu toatã corespondenþa dintre Episcopie ºi parohii, care i-au fost sustrase de „umbra sa”, plutonierul de securitate N. Bãlãnescu. Apoi a fost acuzat cã a trasat linia de conduitã a preoþilor ºi de instigare, vizând regimul comunist.

A fost arestat de securitatea din Bucureºti ºi nu de cea din Iaºi, departe de credincioºii din Moldova care s-ar fi putut uni în apãrarea episcopului lor. Împreunã cu el a fost arestat ºi preotul Rafael Friedrich, în timp ce mergeau în localitatea Popeºti-Leordeni pentru administrarea Mirului. De aici a început tortura în diferite închisori, cum a fost: Jilava ºi Sighetul Marmaþiei. La Sighetul Marmaþiei a fost aruncat în celula morþii pe podeaua de piatrã. Unul dintre deþinuþi mãrturiseºte ce a vãzut ºi a auzit: Durcovici cerea dacã poate cineva sã-i dea ceva sã-ºi acopere trupul. Pãrintele Friedrich, mãturând în faþa celulei, i-a spus episcopului: „Ego Friedrich” iar rãspunsul episcopului a fost: „Morior fame et siti. Da mihi absolutionem”. Primeºte dezlegarea atât din partea pãrintelui Friedrich, cât ºi din partea episcopului greco-catolic Alexandru Todea. În curând avea sã fie dus la groapa comunã.

Conform mãrturiilor episcopilor ºi preoþilor care au suferit împreunã cu episcopul Durcovici în închisoarea comunistã, putem ºti faptul cum a fost umilit ºi chinuit grozav de securitate. A fot supus la un regim de exterminare: hranã imposibil de mâncat, niºte cârpe rele ºi vechi ca haine, murdãrie, fãrã tratament medical, frig, fãrã aerisire, fãrã luminã, nici un contact cu ceilalþi deþinuþi. Era ca un cadavru care umbla. Cei ce i-au dat dezlegarea au auzit prin uºã o voce: „Orate pro me, ut non deficiar” („Rugaþi-vã pentru mine, ca sã nu mã pierd”). Un stâlp de lemn cu un numãr a fost ultimul semn de recunoaºtere, pe care regimul comunist a avut grijã sã disparã.

Monseniorul Vladimir Ghika. Pe fondul accentuãrii represiunii comuniste ºi a plecãrii din þarã a regelui Mihai, Ghika refuzã sã plece în exil, rãmânând sã-ºi apere turma ca un bun pãstor. Împãrtãºind soarta cu majoritatea preoþilor catolici, a fost arestat în 1952 în drum spre locuinþa unui bolnav. Împreunã cu el au fost arestate ºi alte 20 de persoane: preoþi, cãlugãriþe ºi laici. Dupã un an de închisoare a fost acuzat de „trãdare de þarã ºi spionaj în favoarea Vaticanului ºi deferit Tribunalului Militar din Bucureºti ºi condamnat la 3 ani de temniþã grea.

Executarea pedepsei a fost fãcutã la Jilava. A suferit din cauza hranei foarte slabe ºi reduse, a îmbrãcãmintei ºi a bolilor. A fost pãlmuit ºi torturat, fiind supus unui tratament inuman, inclusiv a „spânzurãtorii electrice”, pentru a-l convinge sã semneze declaraþii false. O altã metodã a fost înscenarea unui proces de condamnare la moarte, dupã care a fost scos din celulã pentru execuþie.

A murit la 16 mai 1954, dupã ce ºi-a prezis ziua ºi ora morþii.

La sfârºitul anului 1948 existau 6 episcopi greco-catolici ºi toþi au fost arestaþi. Cinci dintre ei au murit în închisoare: Ioan Suciu, Valeriu Traian Frenþiu, Alexandru Rusu, Vasile Aftenie ºi Ioan Bãlan.

Unicul care a supravieþuit a fost episcopul de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu, care ºi-a petrecut 22 de ani în închisoare ºi în arest la domiciliu.

Agnesa (Buhonca)

Inimii sfinte

Eu am nevoie de o inimã arzând de tandreþe, Rãmânând sprijinul meu pentru totdeauna, Iubind totul în mine, chiar slãbiciunea mea, Sã nu mã pãrãseascã nici noaptea nici ziua.

Nu am putut gãsi nici o creaturã Sã mã iubeascã totdeauna fãrã a muri vreodatã; Îmi trebuie un Dumnezeu care sã-mi ia natura, Devenind fratele meu ºi putând sã sufere.

Aproape de mormânt, sfânta Magdalena, Cãutându-l pe Isus, se apleacã în lacrimi. Îngerii voiau sã-i îndulceascã suferinþa, Dar nimic nu puteau sã-i liniºteascã durerile.

Strãlucirea ta dulce, Arhanghelul luminos, Nu ajungea sã o mulþumeascã; Ea voia sã-l vadã pe Domnul îngerilor, Sã-l ia în braþe ºi sã-l ducã departe.

Tu m-ai auzit, oh! Mirele care iubeºte …

Pentru a-mi încânta inima, fãcându-te muritor, Þi-ai vãrsat sângele, mister suprem! ªi tu trãieºti încã pentru mine pe Altar.

Dacã nu pot vedea strãlucirea Feþei tale, Sau auzi vocea ta plinã de blândeþe, Aº putea, o Doamne, sã trãiesc din harul tãu, Aº putea sã mã odihnesc pe inima-þi sfântã!

La mormântul sfânt, rãmânând ultima, Maria stãtea acolo, cu mult înainte de zori; Domnul ei veni ºi el, voalându-ºi lumina.

Ea nu putea sã-l întreacã în iubire…

Arãtându-i atunci Faþa lui binecuvântatã, Curând un singur cuvânt þâºni din Inima lui; Murmurând numele atât de dulce al Mariei, Isus îi redã pacea, fericirea. Într-o zi, Isuse, ca Magdalena, Am vrut sã te vãd, sã mã apropii de tine, Privirea mea plutea în câmpia imensã, Unde îl cãutãm pe învãþãtorul ºi regele meu. ªi eu strigam , vãzând apa purã Cerul înstelat, floarea ºi pasãrea: Dacã eu nu-l vãd pe Dumnezeu, naturã strãlucitoare, Tu nu eºti pentru mine decât un mormânt vast.

O, inimã a lui Isus, comoarã de tandreþe, Tu eºti fericirea mea, unica mea speranþã!

Tu, care ai ºtiut sã binecuvântezi, sã încânþi tinereþea mea, Rãmâi aproape de mine pânã în ultima searã.

Doamne, doar þie þi-am dat viaþa mea, ªi toate dorinþele mele îþi sunt bine cunoscute. În bunãtatea ta totdeauna infinitã Vreau sã mã pierd, o inimã a lui Isus!

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

De Paºti Înlocuind cifrele cu litere veþi descoperi careul pe orizontalã, iar pe verticala A-B salutul creºtinilor de Paºti.

A 1

8

7

1

6

10

11

7

2

3

7

7

4

10

3

8

3

10

6

2

12

10

3

4

7

13

12

5

7

11

7

8

5

14

3

2

12

9

3

7

15

6

10

6

2

6

3

12

2

14

4

7

10

3

11

8

7

16

7

2

12

5

17

10

6

2

3

18

3

1

7

18

7

2

8

7

14

11

3

8

9

3

12

2

12

17

7

10

3

10

12

12

7

12

14

19

7

2

3

4

5

20

6

4

5

6

10

3

11

1

7

12

B

7

4

7

5

3

12

Dezlegarea aritmogrifului „Pelerinaj marian” din numãrul trecut: Orizontal: 1) EFFES; 2) LORETTO; 3) CACICA; 4) MARIAZELL; 5) CZCESTOCHOWA; 6) CIVITAVECHIA; 7) LOURDES; 8) BEAURAINE; 9) CARMEL; 10) GUADALUPE; 11) NAZARET; 12) FATIMA; 13) MASSABIELLE. Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0723/690020) Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnoredactare computerizatã: ing. Silviu Dogariu