Page 1


mai 2 008

O flacãrã de iubire

Calea cea micã

Cuvântul lui Dumnezeu a alimentat fãrã încetare sufletele privilegiate de Dumnezeu cu un drum special de sfinþenie. Pentru sfinþi, cãrþile sfinte au fost scrisoarea de iubire a lui Dumnezeu adresatã sufletului lor ºi izvorul de unde s-au adãpat fãrã încetare. Acest lucru se poate observa, fireºte, ºi în viaþa Micii Tereza, care încã din cea mai fragedã copilãrie a descoperit în Sfânta Scripturã rãspunsul la dorinþele sale interioare ºi la cãutãrile sale cele mai intime. În scrierile autobiografice încredinþate surorilor sale Paulina ºi Maria ºi în manuscrisele pe care le-a lãsat la cererea superioarei Maria de Gonzaga se poate observa în mod clar drumul sãu spiritual. Acest drum a fost marcat vizibil de iubirea faþã de Dumnezeu, care a crescut neîncetat ºi a gãsit în sufletul ei un rãspuns categoric. Iubirea lui Dumnezeu fiind gratuitã, se revarsã cu generozitate peste acele suflete care se deschid unei astfel de lucrãri. Descoperind în cãrþile Vechiului Testament, mai ales în Cântarea Cântãrilor, drumul predilecþiei lui Dumnezeu faþã de sufletul ei privilegiat precum ºi legãmântul profund al iubirii sponsale ºi întâlnind în cuvintele lui Isus, prezentate mai ales de evanghelistul Ioan, cã „Dumnezeu este iubire” ºi cã el a fost cel dintâi care s-a îndreptat ºi s-a milostivit de ea, a lãsat sã fie inundatã de aceastã dragoste ºi s-a oferit cu totul sã devinã un instrument docil în mâinile sale pentru rãspândirea acestei iubiri în lume. Putem sã spunem, afirmã analiºtii care se ocupã de spiritualitatea terezinã, cã pentru Tereza dragostea lui Dumnezeu este mai presus de orice alt lucru „principiu de bazã” al sfinþeniei. Tocmai acestei iubiri îi atribuie sfânta cea micã predilecþia pe care a întâlnit-o ºi a trãit-o din partea lui Dumnezeu. Tereza a fãcut încã din primii ani ai vieþii experienþa unei iubiri deosebite din partea lui Dumnezeu ºi a celor din familie. În prologul la Istoria unui suflet iatã cum o caracterizeazã cei care o cunoºteau: „Blondã, cu ochi albaºtri, foarte dulce, surâzând mereu, cu o inteligenþã precoce, vioaie ºi deosebit de sensibilã, Tereza devine în curând copilul preferat, «devoratã de sãrutãri» ºi rãsfãþatã de toatã familia”. Referindu-se la aceste realitãþi ºi momente, avea sã scrie mai târziu: „ În întreaga viaþã, bunul Dumnezeu a voit sã mã înconjoare de iubire, iar primele mele amintiri sunt impregnate de surâsuri ºi mângâieri dintre cele mai duioase”. Este experienþa unui suflet care a înþeles cã Isus i-a oferit un privilegiu special, a ales-o pentru cã el a voit aºa, dupã cum a fãcut cu apostolii sãi „Apoi urcându-se pe munte i-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el” (Mc 3,13). S-a iluminat asupra chemãrii, urmãrind modul cum a lucrat Dumnezeu în istorie, cum a procedat Isus în evanghelii ºi dupã cum se poate citi în natura plinã de flori, unele mai frumoase decât altele, pe care soarele le însufleþeºte ºi le înfrumuseþeazã. Isus însuºi i-a descoperit aceastã chemare ºi alegere între sufletele alese ºi numai el a dispus acest lucru, va declara Tereza în istoria vieþii sale: „Isus însuºi a aºezat dinaintea ochilor mei cartea naturii ºi am înþeles cã toate florile pe care le-a creat sunt frumoase, cã strãlucirea trandafirului ºi albul crinului nu împiedicã parfumul micii violete sau simplitatea fermecãtoare a pãrãluþei. Am înþeles cã dacã toate florile mici ar voi sã fie trandafiri, natura ar pierde podoaba ei de primãvarã, câmpiile nu ar fi smãlþuite cu floricele”. Între aceste flori mici, dar fermecãtoare se vede ºi pe ea, gata oricând sã împlineascã ceea ce i-a hãrãzit Isus. În ele se manifestã în mod liber bunul Dumnezeu, care îºi aratã ºi în acest mod mãreþia sa infinitã, care face sã strãluceascã în toþi ºi în toate frumuseþea ºi iubirea sa. Simplitatea ei cuceritoare a fãcut-o sã se deschidã tot mai mult lucrãrii harului lui Dumnezeu ºi a ajutat-o sã-ºi deschidã coroana sufleteascã pentru a se umple mereu de iubire, reuºind sã treacã prin toate încercãrile ºi suferinþele ºi sã descopere surâsul lui Dumnezeu ºi al Maicii Domnului faþã de ea.

3

Este suficient sã citeºti gândurile exprimate înainte de a face prima sfântã Împãrtãºanie, ziua cea mai fericitã pe care a aºteptat-o ºi trãit-o atât de intens, ca sã înþelegi ce fel de iubire ºi ce fel de fericire i-a adus mirele ei, Isus: „Cea mai frumoasã dintre zile sosi în sfârºit, negrãite amintiri mi-au lãsat în suflet cele mai mici amãnunte ale acestei zile a cerului!! Ah! cât a fost de dulce primul sãrut al lui Isus, dãruit sufletului meu! A fost un sãrut de iubire, mã simþeam iubitã ºi spuneam la rândul meu: Te iubesc, mã dãruiesc þie pentru totdeauna” (M.A. 32-44). Experienþa ei în familie, la ºcoalã, la prima Împãrtãºanie, în timpul cãlãtoriei la Roma ºi în vizitã la papa Leon al XIII-lea ca ºi în primii ani din Carmel cu profesiunea ºi actul oferirii totale, toate aceste etape au fãcut-o sã declare ca devizã centralã a vieþii ei de copilã, novice ºi cãlugãriþã, drept rãspuns la toatã iubirea lui Dumnezeu faþã de ea: „ Vocaþia mea e iubirea”. Aceasta a fost concluzia vieþii sale ºi acesta a fost rãspunsul pe care l-a dat la tot ceea ce ea a descoperit în Scripturã, în familie, între surori ºi în Carmel, iubirea. Când papa Ioan Paul al II-lea transmitea întregii Biserici scrisoarea program Novo millennio ineunte, dupã celebrarea marelui jubileu al anului 2000, el îi chema pe toþi, episcopi, cler, persoane consacrate ºi credincioºi, sã devinã martori ai iubirii ºi sã ofere lumii o dovadã sigurã ºi autenticã de ucenici ºi apostoli: sã intoneze ºi sã cânte imnul iubirii, cãci dacã nu avem iubire, totul este nimic (cf. 1Cor 13,2). Iubirea este, aºadar, inima Bisericii, cum bine a intuit sfânta Tereza de Lisieux, expertã în scientia amoris: „Am înþeles cã Biserica are o inimã ºi cã aceastã inimã este aprinsã de iubire. Am înþeles cã numai iubirea face sã acþioneze mãdularele Bisericii. Am înþeles cã iubirea cuprinde toate vocaþiile, cã iubirea este totul”, evidenþia ºi sublinia Sfântul Pãrinte în scrisoarea sa apostolicã (Ms.B. 3v; NMI 42 ). Sfânta Tereza, care reprezintã pentru toþi fiii Bisericii Catolice un adevãrat model de urmare simplã ºi sigurã a lui Isus pe „calea cea micã a copilãriei spirituale”, trebuie sã îndrepte spre fiecare persoanã consacratã un adevãrat mesaj provocator ºi o continuã chemare. Cuvântul lui Dumnezeu este izvorul curat al iubirii divine ºi cine l-a descoperit, a descoperit calea fericirii ºi a desãvârºirii. Lumina ce ne vine din acest mesaj ceresc trebuie sã ne facã pe toþi sã facem din Bisericã, ºcoala ºi casa comuniunii ºi sã purtãm lumii în care trãim o adevãratã razã de curaj ºi speranþã. Aceasta este provocarea cea mare ce ne stã înainte în mileniul pe care l-am început, dacã vrem sã fim fideli planului lui Dumnezeu ºi sã rãspundem aºteptãrilor profunde ale lumii. O astfel de lecþie de iubire ar trebui sã primim de la toate persoanele ce urmeazã spiritualitatea terezinã ºi în acest sens îndrept cãtre toate terezinele din þarã ºi diecezã un îndemn pãrintesc ca sã nu uite cã maestra lor reprezintã un mesaj viu ºi actual în Bisericã, iar fiecare persoanã consacratã dupã modelul ei trebuie sã rãspândeascã în lume chipul frumos, fermecãtor ºi sfânt al îndrãgostitei de Dumnezeu ºi suflete, sfânta Tereza a Pruncului Isus.

? Petru Gherghel, episcop de Iaºi


4

Calea cea micã

Nr. 13

Din viaþa Bisericii

Acesta este timpul pentru voi Cu ocazia simpozionului dedicat aniversãrii a 60 de ani de la promulgarea constituþiei apostolice Provida Mater Ecclesia, papa Benedict al XVI-lea a adresat un mesaj participanþilor la acest eveniment (3 februarie 2007). Au trecut 60 de ani din acel 2 februarie 1947 când predecesorul meu Pius al XII-lea promulga o astfel de Constituþie apostolicã, dând astfel o configuraþie teologico-juridicã unei experienþe pregãtite în deceniile precedente, ºi recunoscând în Institutele Seculare unul din nenumãratele daruri cu care Duhul Sfânt însoþeºte drumul Bisericii ºi o reînnoieºte în toate secolele. Acest act juridic nu a reprezentat punctul de sosire, cât mai ales punctul de plecare al unui drum menit sã contureze o nouã formã de consacrare: aceea a credincioºilor laici ºi a preoþilor diecezani chemaþi sã trãiascã cu radicalitate evanghelicã chiar acea secularitate în care ei sunt implicaþi datoritã condiþiei existenþiale sau ministerului pastoral. Sunteþi aici, astãzi, pentru a continua sã trasaþi acel drum început în urmã cu 60 de ani, care vã vede tot mai pasionaþi purtãtori, în Isus Cristos, ai sensului lumii ºi al istoriei. Pasiunea voastrã naºte din faptul cã aþi descoperit frumuseþea lui Cristos, a modului sãu unic de a iubi, întâlni, vindeca viaþa, de a o înveseli, de a o încuraja. ªi tocmai aceastã frumuseþe vrea sã o cânte vieþile voastre, pentru ca existenþa voastrã în lume sã fie semn al vieþii voastre în Cristos. De fapt, ceea ce face ca prezenþa voastrã în evenimentele umane sã fie loc teologic este misterul întrupãrii: „Într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul sãu unul-nãscut l-a dat” (In 3,16). Opera mântuirii s-a înfãptuit nu în opoziþie, ci în interiorul ºi prin istoria oamenilor. În aceastã privinþã, Scrisoarea cãtre evrei observã: „Dupã ce Dumnezeu odinioarã, în multe rânduri ºi în multe chipuri, a vorbit pãrinþilor noºtri prin proroci, în zilele acestea mai de pe urmã ne-a grãit prin Fiul” (l,l-2a). Acelaºi act rãscumpãrãtor s-a produs în contextul timpului ºi al istoriei, ºi s-a arãtat ca ascultare faþã de planul lui Dumnezeu înscris în opera ieºitã din mâinile sale. ªi este de evidenþiat acelaºi text al Scrisorii cãtre evrei, text revelat: „Dupã ce a spus: «Jertfã, prinos ºi arderi de tot ºi jertfe pentru pãcat nai voit», lucruri care sunt toate oferite potrivit legii, adaugã: „Iatã, vin ca sã fac voia ta” (10,5-7). Aceste cuvinte ale psalmistului pe care Scrisoarea cãtre evrei le vede exprimate în dialogul trinitar, sunt cuvintele Fiului care spune Tatãlui: „Iatã, vin sã fac voia ta”. ªi aºa se înfãptuieºte întruparea. Domnul ne implicã în cuvintele sale care devin ale noastre: iatã, eu vin cu Domnul, cu Fiul, sã fac voia ta. Este astfel conturat cu claritate drumul sfinþeniei voastre: aderarea ca ofrandã la planul mântuitor arãtat în Cuvântul revelat, solidaritate cu istoria, cãutarea voinþei Domnului înscrisã în evenimentele omeneºti conduse de Providenþa sa. ªi în acelaºi timp se indicã caracteristicile misiunii seculare: mãrturia virtuþilor umane, ca „dreptatea, pacea, bucuria” (Rom 14,17), „comportamentul frumos în viaþã”, despre care vorbeºte Petru în prima sa scrisoare (cf. 2,12), fãcând ecou la cuvântul învãþãtorului: „Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor, încât sã vadã faptele voastre cele bune ºi sã slãveascã pe Tatãl vostru cel din ceruri” (Mt 5,16). Pe lângã aceasta, mai face parte din misiunea secularã angajamentul pentru construirea unei societãþi care sã recunoascã în diverse medii demnitatea persoanei ºi valorile la care nu se poate renunþa pentru deplina ei realizare: de la politicã la economie, de la educaþie la sãnãtate publicã, de la gestiunea serviciilor la cercetarea ºtiinþificã. Orice realitate proprie ºi specificã trãitã de creºtin, propria muncã ºi propriile interese concrete, deºi îºi pãstreazã relativa lor consistenþã, îºi gãsesc finalitatea ultimã în a fi îmbrãþiºate de acelaºi scop pentru care Fiul lui Dumnezeu a intrat în lume. Simþiþi-vã,

aºadar, chemaþi de orice durere, de orice nedreptate, ca ºi de orice cãutare de adevãr, frumuseþe ºi bunãtate, nu pentru cã aþi avea soluþii la toate problemele, ci pentru cã orice împrejurare în care omul trãieºte ºi moare constituie pentru voi prilej de a da mãrturie despre lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu. Aceasta este misiunea voastrã. Consacrarea voastrã evidenþiazã, pe de o parte, harul special care vã vine de la Duhul Sfânt pentru realizarea vocaþiei; pe de altã parte, vã angajeazã la o totalã docilitate de minte, de inimã ºi de voinþã faþã de planul lui Dumnezeu Tatãl revelat în Isus Cristos, la a cãrui urmare radicalã aþi fost chemaþi. Orice întâlnire cu Cristos cere o schimbare profundã de mentalitate, dar pentru unii, cum a fost pentru voi, cererea Domnului este deosebit de exigentã: sã lãsaþi totul, pentru cã Dumnezeu este totul ºi va fi totul în viaþa voastrã. Nu este vorba doar de un mod diferit de a vã raporta la Cristos ºi de a exprima aderarea voastrã la el, ci de o alegere a lui Dumnezeu care, în mod constant, cere de la voi o încredere absolutã în El. Punerea în conformitate a propriei vieþi cu cea a lui Cristos intrând în aceste cuvinte, punerea în conformitate a propriei vieþi cu cea a lui Cristos prin practicarea sfaturilor evanghelice este o notã fundamentalã ºi angajantã care, în specificitatea ei, cere angajamente ºi gesturi concrete, de „alpiniºti ai spiritului”, cum v-a numit venerabilul papã Paul al VI-lea. Caracterul secular al consacrãrii voastre evidenþiazã pe de o parte mijloacele de care vã folosiþi pentru a o realiza, adicã cele proprii oricãrui bãrbat ºi oricãrei femei care trãiesc în condiþiile obiºnuite ale lumii, ºi pe de altã parte forma dezvoltãrii ei, aceea a unei relaþii profunde cu semnele timpului pe care sunteþi chemaþi sã le deosebiþi personal sau comunitar, în lumina Evangheliei. De mai multe ori a fost identificatã carisma voastrã chiar în acest discernãmânt, pentru ca sã puteþi sã fiþi laborator de dialog cu lumea, acel „laborator experimental în care Biserica verificã modalitãþile concrete ale raporturilor sale cu lumea” (Paul al VI-lea). Chiar de aici decurge persistenta actualitate a carismei voastre, pentru cã acest discernãmânt trebuie sã se facã nu din afara realitãþii, ci din interior, printr-o implicare deplinã. Acest lucru se întâmplã prin intermediul relaþiilor de zi cu zi pe care le puteþi realiza în raporturile familiale ºi sociale, în relaþiile comunitãþii civile ºi ecleziale. Întâlnirea cu Cristos, faptul de a se situa în urmarea lui deschide ºi dã impuls spre întâlnirea cu ceilalþi, pentru cã dacã Dumnezeu se realizeazã doar în comuniunea trinitarã, ºi omul doar în comuniune îºi va gãsi plenitudinea. Vouã nu vi se cere sã fondaþi forme speciale de viaþã, de angajare apostolicã, de participare socialã, decât cele care pot sã se nascã în relaþiile personale, sursã de bogãþie profeticã. Precum drojdia care face sã creascã toatã fãina (cf. Mt 13,33), tot aºa sã fie viaþa voastrã, uneori tãcutã ºi ascunsã, dar totdeauna afirmativã ºi încurajatoare, capabilã sã genereze speranþã. Ê


mai 2 008

Calea cea micã

5

Demnitatea umanã ºi creºtinã Tema de reflecþie pentru aceastã întrunire a tuturor surorilor este o primã abordare a celei de-a treia pãrþi a Compendiului, care vorbeºte despre lex vivendi („legea trãirii”) sau „viaþa în Cristos”. Tot ceea ce este creºtin ne trimite la Cristos: credem, celebrãm, trãim ºi ne rugãm împreunã cu Cristos. Astfel este pentru noi aceastã lex credendi, celebrandi, vivendi et orandi („legea credinþei, a celebrãrii, a trãirii ºi a rugãciunii”): credinciosul celebreazã ºi aminteºte, se roagã cu siguranþa cã va avea ajutor de la Tatãl. Viaþa se conformeazã modelului ºi urmãrii. „Tu urmeazã-mã!” (In 21,22) cu mintea, cu inima ºi viaþa. Nucleul vieþii creºtine constã în întâlnirea personalã cu Isus din Nazaret ºi în conformarea cu el. Credinþa ne duce la viaþã, iar aceasta ne duce la Dumnezeu. „Eu am venit ca sã aibã viaþã ºi s-o aibã din belºug” (In 10,10). Acesta este planul lui Dumnezeu cu omul, cu fiecare dintre noi. Întâlnirea credinciosului cu Cristos este personalã, este o anume prietenie cu el: „V-am numit prieteni” (In 15,15); ne-a chemat pe nume ºi aºteaptã un rãspuns prin care el este acel tu din faþa lui eu, devenind împreunã noi. Viaþa în Cristos este interpersonalã, adicã întâlnire, dialog, comuniune. Creºtinul trebuie sã descopere demnitatea ce-l caracterizeazã. Este mereu actual îndemnul sfântului Leon cel Mare: „Cunoaºte-þi, creºtinule, demnitatea ta!”. Demnitatea creºtinului merge împreunã cu fiinþa, care este „chipul lui Dumnezeu”. Nr. 358 din Compendiu ne deschide poarta orizontului demnitãþii persoanei care s-a hotãrât sã trãiascã în Cristos. Iatã întrebarea ºi rãspunsul: „Care este rãdãcina demnitãþii umane? – Demnitatea persoanei umane îºi are rãdãcina în crearea dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. Dotatã cu un suflet spiritual ºi nemuritor, cu inteligenþã ºi voinþã liberã, persoana umanã este rânduitã spre Dumnezeu ºi chematã, cu sufletul ºi cu trupul sãu, la fericirea veºnicã”. Demnitatea creºtinã o presupune pe cea umanã, iar aceasta este prima

Æ De aceea, locul apostolatului vostru este omenescul în întregul lui, nu numai în interiorul comunitãþii creºtine – în care relaþia se hrãneºte din ascultarea Cuvântului ºi din viaþa sacramentalã, din care sorbiþi pentru a vã susþine identitatea de botezaþi – repet, locul apostolatului vostru este omenescul în întregul lui, fie în interiorul comunitãþii creºtine, fie în comunitatea civilã unde relaþia se realizeazã în cãutarea binelui comun, în dialogul cu toþi, chemaþi sã daþi mãrturie de antropologia creºtinã care reprezintã propunere de sens într-o societate dezorientatã ºi confuzã din cauza climatului multicultural ºi multireligos care o caracterizeazã. Veniþi din diverse þãri, sunt diferite situaþiile culturale, politice ºi chiar religioase în care trãiþi, munciþi, îmbãtrâniþi. În toate sã fiþi cãutãtori ai adevãrului, ai revelãrii umane a lui Dumnezeu în viaþã. Este, ºtim acest lucru, un drum lung, al cãrui prezent este neliniºtit, dar al cãrui deznodãmânt este sigur. Vestiþi frumuseþea lui Dumnezeu ºi a creaþiei sale. Dupã exemplul lui Cristos, fiþi supuºi iubirii, bãrbaþi ºi femei ai blândeþii ºi ai milostivirii, capabili sã strãbateþi drumurile lumii fãcând numai bine. Viaþa voastrã sã punã în centru fericirile, contrazicând logica umanã, pentru a exprima o încredere necondiþionatã în Dumnezeu care îl vrea pe om fericit. Biserica are nevoie ºi de voi pentru a face completã misiunea ei. Fiþi sãmânþã de sfinþenie aruncatã din abundenþã în brazdele istoriei. Înrãdãcinaþi în acþiunea gratuitã ºi eficace cu care Duhul Domnului conduce evenimentele umane, sã puteþi da roade de credinþã autenticã, scriind cu viaþa ºi cu mãrturia voastrã parabole de speranþã, scriindu-le cu opere sugerate de „fantezia caritãþii” (Ioan Paul al II-lea). Sub aceste auspicii, asigurându-vã de rugãciunea mea constantã, vã acord pentru sprijinirea iniþiativelor voastre de apostolat ºi caritate o binecuvântare apostolicã specialã.

Traducere de Doina Roman (Sebeº)

cale pe care o strãbate Biserica, adãugând-o apoi pe cea care provine din har ºi ne face creºtini. Natura ºi harul îºi dau mâna. Pe lângã aceasta, demnitatea, atât la nivel de naturã, cât ºi de har, este dublã, adicã provine din fiinþã sau din fãptuire. Demnitatea ce urmeazã fiinþei este un dar, un cadou din partea lui Dumnezeu, nedespãrþit de esenþã, în timp ce aceea care urmeazã fãptuirii este ambiguã poate fi o cucerire sau poate deveni o pierdere. Omul liber îi poate spune „nu” binelui, virtuþilor lui Dumnezeu ºi poate spune „da” pãcatului, devenind nedemn, rãu, vicios, „mai rãu decât un animal”, dupã cum spune Aristotel. „Viaþa în Cristos” duce persoana umanã la plinãtatea fiinþei, dupã chipul primilor oameni, Adam ºi Eva, ºi, pe lângã aceasta, la plinãtatea omului conformat lui Cristos, împreunã cu Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu. Dezvoltarea conceptului de demnitate a persoanei se poate face în trei faze complementare. 1. Persoana: noþiune ºi sens. 2. Demnitatea persoanei umane. 3. Demnitatea creºtinã. 1. Persoana în istorie: de la teatru la viaþã Cuvintele sunt semne ale conceptelor, aºa cum conceptele sunt semne ale realitãþii. Le putem cerceta sensul strãbãtând cele douã cãi: ad intra sau ad extra („spre interior” sau „spre exterior”). Pare sigurã originea etruscã a cuvântului persana ºi apartenenþa ei de domeniul teatrului, cu înþelesul precis de „mascã”. Masca reprezintã personajul ºi moduleazã glasul. Boethius afirma cã originea cuvântului constã în aceastã funcþie, adicã în amplificarea vocii, de unde vine cuvântul personare („a rãsuna”). în secolul I, o datã cu Seneca, sensul cuvântului trece de la mascã la personajul pe care-l reprezintã. Apoi, în uzanþa vorbirii în popor, cuvântul se aplicã la oameni de seamã în societate, cum ar fi autoritãþile. Acestea sunt „personalitãþi” sau „demnitãþi”, „demnitari”. Cuvântul dignitates („demnitãþi”) este folosit ºi în domeniul ºtiinþific, pentru a defini principiile ºi axiomele în Evul Mediu, uzul se extinde, atât în tratatele De Homine, cât ºi în ontologie ºi teologie pentru a deosebi cele trei Persoane în Sfânta Treime. Un drum în urcare apare, în mod, analog, pentru cuvântul grecesc prosopon. O datã cu filozofia modernã, cuvântul coboarã la individul uman. Kant precizeazã conceptul de persoanã pentru a-l opune lucrului. Lucrul este întotdeauna un mijloc, în timp ce persoana este un scop; lucrul are un preþ, în timp ce persoana are o valoare nesfârºitã. În 1900, o datã cu Renouvier, în filozofie începe personalismul, ca apãrare împotriva sistemelor totalitare ale secolului. Ioan Paul al II-lea a cãutat cu pasiune o antropologie care sã nu recurgã la categorii ale cosmosului pentru a-l explica pe om. Trebuie sã facem invers; este mai potrivit sã pornim de la spirit ºi de la categoriile acestuia. Persoana este temeiul demnitãþii cei revine fiecãrui om. Afirma acest lucru deja sfântul Augustin: „Fiecare om în parte este o persoanã”. Ajungând aici, reiese cã sensul ºi înþelesul cuvântului au mers oarecum în cerc, capãtul câºtigând în întindere, dar pierzând din greutate ºi calitate. Actuala lipsã de transcendenþã este un obstacol grav în calea demnitãþii persoanei. Suntem cufundaþi în lumea mãºtilor. 2. Demnitatea omului Pe tema demnitãþii umane existã numeroase scrieri. Pico della Mirandola are un loc de seamã cu lucrarea sa Oratio: De hominis dignitate. Lotario dei Conþi di Segni (cel care a devenit papa Inocenþiu al III-lea) ºi-a început rãspunsul la întrebare reflectând asupra contrariului: De miseria conditionis humanae. Calea care ne duce în centrul temei o gãsim în tratatele Sfinþilor Pãrinþi la Hexaemeron, „cele ºase zile (ale Creaþiei)”. Toma de Aquino a strãbãtut toatã aceastã cale, iar eu am arãtat-o în diferitele mele scrieri. Cea mai completã este cartea La dignitã della persona umana: privilegio e conquista (Salamanca 1997, Bologna 2003). O sintezã se poate gãsi în articolul Æ


6

Nr. 13

Calea cea micã

„La persona in San Tommaso d’Aquino”, revista Famiglia e vita, Vatican 2000, pag. 107-127. În sintezã, putem spune cã demnitatea omului are douã modalitãþi clar diferite: una merge împreunã cu fiinþa, iar cealaltã, cu acþiunea sa. Esenþa omului implicã o demnitate înnãscutã, inseparabilã de natura umanã. Faptul de a fi comportã demnitatea ºi drepturile ce-i corespund. Aceastã demnitate se aflã în orice om ºi orice împrejurare a existenþei, de la zãmislire pânã la moarte. Cealaltã modalitate, rod al acþiunii, este o cucerire a fiecãruia care, prin acte ºi obiceiuri, îºi dezvoltã capacitãþile ºi nu numai cã este om, ci un om bun, virtuos, drept, sfânt, devenind, în sfârºit, ceea ce trebuie sã fie secundam rationem („potrivit raþiunii”). Însã în aceastã modalitate, datã fiind natura umanã liberã ºi starea ei dupã pãcatul strãmoºesc, acþiunea omului poate fi contra rationem („împotriva raþiunii”), acolo unde are loc pãcatul, viciile, mizeria condiþiei umane. Aceastã deviere a omului este o cãdere, o pierdere. Sfântul Toma ilustreazã în mod magistral amploarea acestei modalitãþi în tratatul sãu De Malo (Despre rãu). Putem pleca de la aceastã deosebire pentru a descoperi adevãrata demnitate umanã ºi cãile de cucerire a desãvârºirii omeneºti. Printre multele lucruri pe care le poate face omul, nici unul nu este atât de important ca cel al cuceririi plinãtãþii ºi desãvârºirii de sine, prin virtuþile omeneºti: „Sã facem om”. Dezvoltarea esenþei omului are loc prin descoperirea ºi înþelegerea celor trei componente ale demnitãþii esenþiale a omului, care sunt: corporalitatea, spiritualitatea ºi personalitatea. Demnitatea persoanei umane trimite la subzistenþã, raþionalitate ºi singularitate. ªi omul ca individ dobândeºte desãvârºirea ce-i revine omului prin acte libere, din care se nasc virtuþile proprii omului, fie ele intelectuale, artistice sau morale. Îi datorãm sfântului Toma dezvoltarea virtuþilor morale ca centru pentru paideia (gr.: „educaþie”). O datã descoperitã aceastã dimensiune, el s-a dedicat cu pasiune adevãrului întreg asupra omului. Demnitatea omului este privilegiu ºi cucerire. 3. Demnitatea creºtinã Omul îºi descoperã demnitatea nu numai în faþa lumii din care face parte ºi în faþa celorlalþi oameni, unde aflã alteritatea mereu nouã, ci în faþa lui Dumnezeu, de la care provine ºi la care se întoarce. Punctul de plecare este întotdeauna Dumnezeu, care ne-a iubit cel dintâi, ne-a fãcut dupã chipul sãu ºi a venit sã locuiascã printre noi. Aceastã coborâre a lui Dumnezeu spre om este premergãtoare în ordinea fiinþei, dar în ordinea cunoaºterii, totul porneºte de la misterul întrupãrii. Cristos ni-l descoperã pe Tatãl dar, în acelaºi timp, fãcându-se om, i-l descoperã omului pe om, quanta sit dignitas humanae naturae („cât de mare este demnitatea naturii umane”, Summa theologiae III, 1,2). Dumnezeu s-a fãcut om ºi nu înger. Legea întrupãrii înseamnã coborâre pentru înãlþare. Omul cel nou este Cristos. Toþi suntem îndemnaþi la sequela Christi („urmarea lui Cristos”). Chipul lui Dumnezeu în om se realizeazã pe trei niveluri: naturã, har ºi slavã. Omul, prin natura sa, este un microcosmos, prin har este fiu întru Fiul, iar prin slavã se face pãrtaº vieþii lui Dumnezeu. Viaþa în Cristos are la bazã participarea la natura divinã. Prin har, omul cel nou primeºte virtuþile teologale, darurile Duhului, carismele. În el se dezvoltã conºtiinþa moralã, libertatea de fiu ºi lupta împotriva pãcatului. Se trezeºte în el legea moralã ca fundament, simþul comunitãþii ºi al relaþiilor între persoane: întâlnire cu alte persoane, dialog ºi slujire dezinteresatã. Demnitatea creºtinului este cea a fãpturii celei noi, nãscute din apã ºi din Duhul, în care Dumnezeu locuieºte împreunã cu omul, în templul trupului sãu. Socrate îi îndeamnã pe toþi la cunoaºterea de sine; Cristos îndeamnã la urmarea de sine, la descoperirea demnitãþii ºi a adevãrului întreg despre om. Viaþa în Cristos implicã noutatea totalã a faptului de a fi om ºi împlinirea naturii lui restaurate prin puterea minunatã a Duhului. A trãi în Cristos nu este o teorie, ci o întâlnire cu o persoanã numitã Isus din Nazaret. Pavel a mãrturisit: mihi vivere Christus est, „pentru mine a trãi este Cristos” (Fil 1,21).

Pr. Abelardo Lobato, OP (Granada)

Anul familiei: 2008 M-am rugat mult pentru întreaga familie. (Sf. Tereza a Pruncului Isus, MS.A,7v) Fãrã îndoialã, Constituþia pastoralã Gaudium et Spes (Bucurie ºi speranþã) este unul din documentele cele mai importante ale Conciliului Vatican II, deoarece stabileºte un dialog amplu între Bisericã ºi lumea contemporanã, privind marile probleme precum: viaþa personalã ºi socialã, cultura, economia, politica ºi salvgardarea pãcii. La nr. 52 al Constituþiei se menþioneazã: „Cãsãtoria ºi familia constituie unul din bunurile cele mai de preþ ale omenirii”. Iar Catehismul Bisericii Catolice, la nr. 1602 noteazã: „Sfânta Scripturã se deschide cu crearea bãrbatului ºi a femeii, dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu (Gen 1,26-27) ºi se încheie cu viziunea nunþii Mielului (Ap 19,7.9). De la un capãt la altul, Scriptura vorbeºte de cãsãtorie ºi misterul ei, de instituirea ºi sensul pe care Dumnezeu i l-a dat, de originea ºi scopul ei, despre diferitele realizãri de-a lungul istoriei mântuirii, de dificultãþile ivite din pãcat, ºi de reînnoirea ei în Domnul (1Cor 7,39), în alianþa nouã a lui Cristos ºi a Bisericii”.

Pentru Institutul Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus, familia înseamnã o mãrturie foarte importantã a fidelitãþii la chemarea lui Dumnezeu, ºi, totodatã izvor de sfinþire. Tereza a avut privilegiul de a vedea lumina zilei într-o astfel de familie. Anul acesta, pe data de 13 iulie, se împlinesc 150 de ani de când Louis Martin ºi Azélie (Zélie) Guérin s-au unit în sfântã Cãsãtorie, deciºi sã împlineascã cu toatã conºtiinciozitatea creºtinã voinþa lui Dumnezeu. În timpul celor 19 ani de cãsãtorie, soþii Martin au adus pe lume nouã copii: 7 fete ºi doi bãieþi. Patru dintre aceºtia, douã fetiþe (Maria-Elena ºi Maria-Melania Tereza) ºi doi bãieþei (Maria-Iosif-Ludovic ºi Maria-Iosif-Ioan-Botezãtorul) au murit de mici. Devoþiunea specialã a soþilor Martin faþã de Preasfânta Fecioarã Maria, regina familiilor, se vede ºi în faptul cã pe fiecare dintre copii i-au însemnat înainte de toate cu numele Mariei: Maria-Paulina, Maria-Leonia, Maria-Iosif-Ludovic ºi chiar


mai 2 008

7

Calea cea micã

ultimului copil, sfintei noastre patroane, i-au spus: Maria-Francisca-Tereza. Viaþa creºtinã exemplarã a familiei Martin se oglindeºte în principala scriere autobiograficã a Terezei, în corespondenþa ei ºi în arhiva epistolarã a familiei, care au format obiectul a numeroase studii. În prezentul numãr al revistei Calea cea micã, vom prezenta, în traducere, câteva scrisori ale soþilor Martin, îndeosebi ale Zeliei, în ordinea lor cronologicã. A. Scrisoarea lui Louis Martin cãtre soþia sa, Zelia, având data de 8 octombrie 1863, din Paris, unde se afla în interes de serviciu, în drum spre Alençon, unde locuiau la acea datã: Dragã prietenã, nu voi putea ajunge la Alençon decât luni; timpul îmi pare lung, de când am plecat de lângã tine. Nu trebuie sã-þi mai spun ce mare bucurie mi-a fãcut scrisoarea ta, afarã de faptul de a vedea cât de mult te oboseºti. De aceea, îþi recomand stãruitor liniºte ºi moderaþie, mai cu seamã în muncã. Am câteva comenzi din partea Companiei lioneze; încã o datã, nu te zbate atât de mult, vom reuºi, cu ajutorul lui Dumnezeu, sã ne facem o cãsuþã bunã. Am avut fericirea de a primi sfânta împãrtãºanie în biserica Notre-Dame des Victoires, care este un mic paradis pãmântesc. Am aprins o lumânare pentru întreaga noastrã familie. Vã sãrut din toatã inima, aºteptând fericirea de a fi alãturi de voi. Sper ca Maria ºi Paulina sã fie cuminþi! Soþul ºi adevãratul tãu prieten care te iubeºte.

B. Scrisorile Zeliei Martin 1. Cãtre cumnata sa (13 ianuarie 1867) Draga mea sorã, scrisoarea ta amabilã mi-a fãcut cea mai mare bucurie. Ceea ce îmi încredinþezi (în tainã) nu ar fi oare o speranþã de a deveni mamã? Iatã micile griji care vor veni, dar în mijlocul lor existã ºi multe bucurii. Am aflat prin tatãl meu cã ai fost bolnavã; am fost ºi eu ca tine la prima mea fetiþã, când credeam cã totul e pierdut, ºi am plâns, eu, care doream aºa de mult un copil! Însã, asta nu a împiedicat ca micuþa sã vinã cu bine, la termen, ºi era foarte voinicã. 2. Cãtre fratele sãu (1 noiembrie 1868) Aº vrea sã poþi veni pe 15 (noiembrie), dar…vei aºtepta fãrã îndoialã pentru botezul unui nou nãscut, cãci, orice ai zice, ne va mai veni unul! (Zelina se gândea la al 7-lea copil al sãu, care va fi o fetiþã, Maria-Celina, pe care o va naºte în ziua de 28 aprilie 1869). Asta-i sigur, sau poate mi se va întâmpla ceva nedorit înainte. Dacã bunul Dumnezeu vrea sã mi-l ia ºi pe acesta, îi cer sã nu moarã fãrã botez, ºi ca sã am cel puþin mângâierea de a avea trei îngeri în Cer. Înainte de aceastã scrisoare, într-adevãr, doi copilaºi ai familiei Martin: Maria-Iosif-Ludovic ºi Maria-Iosif-Ioan-Botezãtorul muriserã, primul numai de cinci luni, iar al doilea de opt luni.

3. Cãtre cumnata sa (28 februarie 1869) Vãd cu plãcere cã fetiþa ta îþi este bucurie; ºi eu am fost atât de fericitã la prima mea naºtere! În ochii mei, nici un copil nu era ca ea. Speram cã va fi la fel de uºor pentru toþi ceilalþi. M-am înºelat; ceea ce mã va învãþa pentru altãdatã sã nu mai visez la o fericire durabilã, lucru foarte greu aici pe pãmânt!...Cel mai bine e sã punem toate în mâinile lui Dumnezeu ºi sã aºteptãm evenimentele cu calm ºi încredinþare la voinþa sa. Eu aºa mã voi strãdui sã fac. 4. Cãtre cumnata sa (12 februarie 1870) Mã bucur gândindu-mã cã în luna august, acest an, vom avea fiecare un bãieþel, cel puþin aºa sper. Însã, fatã sau bãiat, va trebui sã primim cu recunoºtinþã ceea ce ne dã bunul Dumnezeu, pentru cã el ºtie mai bine decât noi ceea ce ne trebuie. 5. Cãtre cumnata sa (5 august 1871) Vãd cã aºtepþi încã un copil; asta mã neliniºteºte pentru sãnãtatea ta. Dar, în sfârºit , bunul Dumnezeu nu dã niciodatã ceva peste puteri. De multe ori l-am vãzut pe soþul meu suferind în aceastã privinþã pentru mine, care rãmâneam cât se poate de liniºtitã; îi spuneam: „Sã nu-þi fie teamã, Dumnezeu este cu noi!”. Totuºi, eram copleºitã de lucru ºi de tot felul de griji, dar aveam ferma convingere cã „sunt susþinutã de sus…” Pânã acum am suportat foarte bine toate inconvenientele maternitãþii, cu încredere în Providenþa sa. Din toate cele cinci scrisori, patru cãtre cumnata sa ºi una cãtre fratele ei, se vede clar preocuparea Zeliei Martin de a-ºi împlini vocaþia de mamã, în pofida dificultãþilor ºi a suferinþelor mari (pierderea a patru copii la vârstã fragedã. Resemnarea la voinþa lui Dumnezeu îi este ghid permanent. Naºterea la 2 ianuarie 1873 a ultimului copil, Maria-FranciscaTEREZA, care va fi declaratã de cãtre autoritatea bisericeascã supremã, cea mai mare sfântã a contemporaneitãþii, îi rãsplãteºte din plin devotamentul exemplar al maternitãþii. Familia Louis ºi Zélie Martin poate fi caracterizatã ca o familie sfântã: un tatã model, o mamã eroinã ºi nouã copii, tot atâtea ofrande aduse lui Dumnezeu pe altarul vieþii.

Pr. Anton Despinescu


8

Calea cea micã

Valori ºi angajamente zilnice Institutul secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus este o „bisericã familialã”, având caracteristicile Bisericii universale: una, sfântã, catolicã ºi apostolicã. Unitatea este prima caracteristicã ºi este deosebitã: exclude dezbinãrile ºi cere coeziune; este o adevãratã unitate, dar întotdeauna în curs, niciodatã atinsã pe deplin. „Tatã... sã fie una precum noi suntem una” (In 17,22). Unitatea noastrã este o unitate între persoane, fiecare din acestea fiind unicã ºi de nerepetat; ea se poate vedea în cele douã aspecte ale sale, cel al unitãþii între noi toate ºi cel de unitate cu sora directoare. O putem compara cu o sferã ce le cuprinde pe toate surorile ºi are un centru spre care tinde totul ºi de la care pleacã totul. „Centrul” nostru se aflã în Casa Centralã ºi în Directoare. Constituþiile noastre (art. 21-27) ne dau liniile directoare pentru a crea, a pãstra ºi a promova unitatea Institutului ºi în Institut. Doresc sã vã propun câteva consideraþii ce ne pot ajuta sã cãutãm ºi sã gãsim unitatea între noi. Valori importante în viaþa unei persoane consacrate Euharistia (art. 23) sã fie întâlnirea, farul zilnic ce ne adunã pe toate în Cristos ºi sã devinã un imbold pentru o adevãratã viaþã de familie. Hrãnite de aceeaºi Pâine a vieþii, sã nu ne lipseascã niciodatã unirea inimilor ºi dragostea reciprocã, ca sã putem da mãrturie despre prezenþa lui Cristos în mijlocul nostru. Euharistia înseamnã Rusalii veºnice, pentru cã de fiecare datã când participãm la sfânta Liturghie îl primim pe Duhul Sfânt care ne uneºte mai strâns cu Cristos ºi, în el, ne transformã, fãcându-ne martori plini de înflãcãrarea misionarã a lui Cristos înviat. În acest sacrament, Isus ne dovedeºte iubirea sa nesfârºitã, se face tovarãºul nostru de drum, se face sprijin. Când suntem triste, îngrijorate sau descurajate, sã-l ascultãm pe el care ne repetã cu blândeþe: „Veniþi la mine, toþi cei osteniþi ºi împovãraþi, ºi eu vã voi alina” (Mt 11,28). Ar fi cu adevãrat o nerecunoºtinþã de neconceput ca prezenþa sa, semn al iubirii sale, sã ne fie indiferentã! Dãruindu-mi-se pe sine însuºi în întregime în împãrtãºanie, îmi dãruieºte tot ceea ce este ºi tot ceea ce are, iar eu, hrãnindu-mã cu el, nu-l preschimb pe el în mine, ci pe mine în el. Meditaþia (art. 24) sã devinã în fiecare zi hranã consistentã a spiritului ºi îndemn la desãvârºire. Sã încercãm sã dedicãm acestui exerciþiu cel puþin un sfert de orã, cufundându-ne în tãcere, reflectând cu seninãtate, eventual ajutându-ne de o lecturã potrivitã. Laudele ºi Vesperele (art. 25), recitate respectiv ca rugãciune de dimineaþã ºi de searã sunt un ajutor important pentru sfinþirea zilei. Biserica recomandã tuturor fiilor ei recitarea Oficiului divin. Suntem creºtini în mãsura în care ne rugãm; rugãciunea este hrana zilnicã a întregii vieþi spirituale; de fapt, trãim ca sã ne rugãm, sã aducem laudã ºi mulþumire. Toatã agitaþia noastrã nu are valoare fãrã rugãciune, mai ales pentru cã – în virtutea vocaþiei noastre – suntem chemate în mod deosebit la rugãciune. „În mod deosebit” nu înseamnã sã ne folosim cea mai mare parte a timpului pentru rugãciune, ci ne aminteºte cã rugãciunea trebuie sã fie actul principal, sufletul vieþii noastre. Tocmai datoritã rugãciunii dãinuie lumea; acesta este felul nostru de a colabora la lucrarea lui Dumnezeu, atât pentru sfinþirea noastrã, cât ºi pentru rãscumpãrarea lumii. Dumnezeu a voit ca acþiunea sa în adâncul oricãrui suflet ºi în istoria lumii sã depindã de rugãciunea creºtinului. Suntem deci chemate, în virtutea chemãrii noastre, sã ne rugãm cu stãruinþã ºi sã ne însuºim rugãciunea Bisericii. În Casa Centralã din Lugano, surorile sunt chemate sã fie prezente împreunã, în fiecare dimineaþã, pentru rugãciunea Laudelor. Examinarea conºtiinþei (art. 26) este un important mijloc de desãvârºire, pentru cã îngãduie o confruntare zilnicã între propria purtare ºi cea a lui Isus. Este ca o dare de seamã a zilei miresei faþã de mire. Sã învãþãm sã ascultãm glasul conºtiinþei, care este glasul lui Dumnezeu. Tot ceea ce se împotriveºte conºtiinþei este pãcat.

Nr. 13 (Constituþiuni, nr. 21-27)

Pentru a-l face bine trebuie sã lãsãm deoparte grijile pãmânteºti ºi sã scrutãm ungherele cele mai tainice ale sufletului nostru, pentru a auzi glasul lui Dumnezeu care ne vorbeºte. Conºtiinþa ne ceartã, protesteazã dacã facem rãu, dar ne dã bucurie ºi ne încurajeazã dacã facem binele. Ea este deci în stare sã discearnã în noi binele ºi rãul ºi sã ne lumineze; ne reaminteºte îndatoririle, ne dã sugestii, sfaturi. Ca sã auzim glasul conºtiinþei, trebuie sã facem liniºte în jurul nostru ºi în interiorul nostru. În fiecare searã, fiecare, în liniºtea camerei ei, adesea la sfârºitul unei zile obositoare, sã dedice în orice caz câteva momente pentru examinarea zilei care a trecut. Ascultând glasul lui Dumnezeu care ne îndeamnã sã intrãm în noi înºine, sã cãutãm judecata lui Dumnezeu mai mult decât pe cea a oamenilor ºi sã avem încredere în îndurarea lui, vom regãsi seninãtatea. Desigur, viaþa, vârsta care înainteazã, oboseala ne pun în dificultate, ne supãrã, ne rãnesc, dar nu trebuie în nici un caz sã stingã darul harului celui care a fãgãduit credinþã lui Dumnezeu. Sacramentul Pocãinþei (art. 27). Un suflet consacrat trebuie sã înainteze pe calea desãvârºirii. Sã folosim sacramentul Pocãinþei, al Spovezii ºi direcþiunea spiritualã atât de des, cât este nevoie ca sã progresãm neîncetat. Trebuie sã fim în stare sã privim în noi înºine, sã ne recunoaºtem limitele ºi sã muncim zilnic împreunã cu Dumnezeu ca sã mai facem un pas spre desãvârºire. Împãcarea cu Dumnezeu o implicã pe cea cu fraþii, ºi tocmai acest lucru ne îngãduie sã o luãm mereu de la capãt. Cu ce sã începem? Sã începem cu inima, pentru cã dacã inima nu se schimbã, e greu ca alte lucruri sã se poatã urni. Inima trebuie sã fie îndreptatã spre Dumnezeu cu dorinþã de convertire autenticã. Adesea ne oprim la aparenþe, dar Dumnezeu priveºte întotdeauna în intimitate, privirea Tatãlui ajunge pânã în adâncul inimii noastre. Faptele bune ºi caritatea conteazã doar dacã pornesc din inimã! Isus este bun ºi îndurãtor; nu a venit pe pãmânt pentru cei drepþi, ci pentru pãcãtoºi. Nu trebuie deci sã ne temem de el, pentru cã dacã noi vrem, el ne primeºte întotdeauna cu braþele deschise, revãrsându-ºi îndurarea asupra noastrã ºi fãcând ospãþ împreunã cu noi ºi pentru noi. Pãcatul este ruºinos în momentul în care îl sãvârºim, dar atunci când devine obiectul cãinþei ºi al mãrturisirii, ne aduce cinste ºi mântuire, pentru cã iubirea lui Cristos rãstignit este mai mare decât pãcatele noastre, este iubirea nesfârºitã. Ar rãmâne de tratat art. 21 ºi 22. în ce priveºte art. 21, am spus deja cã, pentru a fi o familie, trebuie ca toþi sã colaboreze, sã ia parte la ea; este de la sine înþeles cã, dacã o datã chiar nu putem fi de faþã, sã avem amabilitatea sã le anunþãm pe responsabile, în ce priveºte art. 22, situaþia actualã, cu distanþele ºi costurile care decurg de aici, nu ne permite sã ne deplasãm cu toate; totuºi facem cât ne permit împrejurãrile, încercând sã ne adunãm pe grupuri, de 4-5 ori pe an, chiar ºi cu surorile care locuiesc cel mai departe. Articolele 21-27 din Constituþiuni sunt valabile pentru toate, dar mai ales pentru Casa Centralã. Personal consider o ºansã faptul cã am fost primitã în ea încã de la început ºi cã mã aflu ºi azi aici. Întemeietorii noºtri au subliniat cum se cuvine funcþia dublã a Casei Centrale, ºi anume cea a serviciilor ºi cea a exemplului pentru toate comunitãþile. Mons. Bacciarini a privit viaþa Institutului ca având douã ramuri, cu surori interne ºi surori externe. Institutul este secular, iar Casa Centralã are funcþia de a „da luminã” ca centru de servicii ºi sã coordoneze persoanele ºi apostolatul. Toate surorile sunt egale ºi toate trãiesc caracterul secular al Institutului; prin adeziune, îºi iau angajamentul irevocabil de a participa ºi colabora. Permiteþi-mi deci, printr-o recomandare, sã cer participarea voastrã cu bucurie la întâlniri, la exerciþiile de pietate ºi la apostolat! Doresc tuturor Surorilor un serios angajament spiritual ºi cale bunã sub cãlãuzirea Maicii noastre cereºti.

Maria Teresa Candian


mai 2 008

9

Calea cea micã

Importanta poruncilor în viaþa creºtinului „De mã iubiþi, pãziþi poruncile mele” (In 14,15) Ce sunt poruncile pentru un creºtin? Sunt oare cele 10 porunci date de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai? ªi da ºi nu. Nu, pentru cã poruncile au fost date poporului condus de Moise, deci evreilor din acele timpuri ºi urmaºilor lor. În repetate rânduri, toþi cei care i-au succedat lui Moise au insistat asupra respectãrii poruncilor. Da, pentru cã prin venirea lui Isus printre noi, poruncile au fost înglobate în Legea nouã a iubirii datã de Isus, exprimatã de Isus, sintetizatã de Isus. Isus ne ºi spune clar: „N-am venit sã stric” (sã modific) legea, ci s-o plinesc sau/ºi s-o împlinesc. „De mã iubiþi, pãziþi poruncile mele”. Poruncile, însã, constituie nucleul Legii. Ce se înþelege, însã, prin lege? Legea este o orânduire dictatã de raþiune. În vederea binelui comunitãþii, impusã ºi promulgatã de superior. Legea fizicã este orânduirea dictatã de mintea divinã ºi întipãritã în lumea fizicã. Ea e urmatã necesar. Aceastã lege fizicã face obiectul de studiu al tuturor celor care fac ºcoalã. Cu cât se face mai multã ºcoalã, cu atât aflãm mai multe legi ºi aplicaþiile lor. Încã nici nu au fost descoperite toate legile. Legea moralã este o regulã, o orânduire dictatã de raþiune. Ea este însãºi manifestarea voinþei superiorului care ne leagã de ceva raþionabil. Sub legea moralã omul rãmâne liber. Legea moralã este impusã, nu recomandatã. Este imperativã, nu sfãtuitoare. Scopul legii este binele comunitãþii, nu al individului, nu al unei clase. Legea moralã ne aratã ºi ne obligã la binele sufletesc de care este legatã apoi mântuirea ºi fericirea noastrã. Ea ne este datã ca sã îndrume libertatea la sãvârºirea binelui. Ce este, de fapt, libertatea? Puterea de a face binele. Felurile legii Dupã autorul lor, legile sunt dumnezeieºti ºi omeneºti. Legile dumnezeieºti sunt o orânduire a minþii divine impusã libertãþii noastre. Ele sunt: legea eternã, legea naturalã ºi legea pozitivã. Legile omeneºti sunt orânduite de oameni: legi bisericeºti, legi civile. Legea eternã este planul inteligenþei dumnezeieºti dupã care e plãsmuitã ºi cãlãuzitã creaþiunea întreagã. Legea naturalã este întipãrirea legii eterne în creaturi. Se manifestã în legile fizice, matematice, chimice, în instinctul animalelor etc. Legea naturalã moralã este întipãrirea legii eterne în raþiunea omeneascã. Astfel, principiul moral: „Fã binele ºi evitã rãul”, aºa sunt chiar ºi poruncile (dintre cele 10 porunci, 9 sunt înscrise în inima omului, ºi numai una þine de legea divinã pozitivã). Legea divinã pozitivã ne orienteazã spre scopul supranatural, arãtându-ne ºi impunându-ne datorii morale. Legea mozaicã. Dumnezeu a dat prescripþii morale patriarhilor, însã prin Moise a promulgat o lege care obligã numai pe izraeliþi. Aceastã lege trebuia sã-i pregãteascã la venirea Mesiei. Cu venirea lui Isus, nu a mai rãmas obligatoriu din ea decât ceea ce privea legea naturalã, cum sunt cele zece porunci. Legile ceremoniale ºi civile au încetat. Legea evanghelicã sau creºtinã este legea adusã de Isus Cristos. E cuprinsa în Evanghelie ºi predicatã de Bisericã. Este Legea iubirii. Rezumã cele 10 porunci, la 2: Iubirea lui Dumnezeu ºi Iubirea aproapelui. (Celelalte legi mici, Isus le încalcã, parcã special, pentru a ne învãþa cum sã gândim: vindecã în zi de sâmbãtã, calcã – transgreseazã unele legi în

favoarea unor fapte bune, acuzã fariseii ºi cãrturarii cã „strecoarã þânþarul ºi înghit cãmila” etc. La ce ne ajutã aceste legi, aceste porunci, care la prima vedere, impuse fiind, ni s-ar pãrea cã ne îngrãdesc libertatea (aºa eram învãþaþi în comunism ºi materialism)? Mi-am gãsit un rãspuns personal când, l-am cunoscut pe Dumnezeu (sau invers). Pentru a ne putea apropia cat mai mult de Isus, soarele nostru. Poruncile sunt pentru noi ca niºte puncte de frontierã, de apãrare a teritoriului lui Dumnezeu. Dincolo de ele este prãpastia, pericolul de moarte. Poruncile dumnezeieºti ºi bisericeºti ne ajutã sã rãmânem înãuntrul Împãrãþiei lui Dumnezeu, acolo unde domneºte iubirea. Cu cât respectãm mai multe aspecte ºi mai bine fiecare dintre porunci, cu atât ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Toate poruncile au prescripþii foarte generale ºi grosolane, am putea spune, dar cu cât le meditãm ºi le respectãm mai bine, ºi le punem în practicã”, cu atât devenim mai apropiaþi de Dumnezeu. Astfel, aºa putem înþelege îndemnul sfântului Augustin „iubeºte ºi fã ce vrei!”. ªi Isus ne încurajeazã de mai multe ori în evanghelie: „Cel ce are poruncile mele ºi le pãzeºte, acela este cel care mã iubeºte, iar cel ce mã iubeºte pe mine, va fi iubit de Tatãl meu, ºi-l voi iubi ºi eu ºi mã voi arãta lui” (In 14,21), sau „Dacã mã iubeºte cineva, va pãzi cuvântul meu ºi Tatãl meu îi va iubi, ºi vom veni la el ºi vom face lãcaº în el” (In 15,10). Poruncile, pentru un creºtin, stau la baza convieþuirii ºi mântuirii sale. Poruncile pot fi asemãnate ºi cu semnele de circulaþie de pe drumurile publice (care tot legi sunt, omeneºti). Dacã vrem sã ajungem la scopul nostru, la fericire, mântuire, trebuie sã respectãm toate poruncile. Este spre binele nostru ºi al celorlalþi.

Maria-Emanuela (Câmpina)

Tatãl nostru

Tu vii sã ne întâlneºti Tu chemi la existenþã Poporul care trãieºte alianþa ta ªi tu ºtii care lucrãtori sunt necesari Bisericii tale. Noi venim la tine, Cu inima deschisã speranþei Converteºte inimile noastre! O Cristoase, Fiul Tatãlui. Tu ne arãþi un drum de încredere De sãrãcie ºi abandonare Converteºte inimile noastre! Învaþã-ne sã punem fiecare proiect În mâinile Tatãlui ºi sã-i spunem “Vie împãrãþia ta în inima acestei lumi pe carte tu o iubeºti”. Duhule Sfânt, tu ne reanimi Cu sufletul Rusaliilor Tu susþii credinþa ºi lupta pentru Împãrãþie Converteºte inimile noastre! Dã-ne sã fim fideli ºi inventivi În serviciul Veºtii celei Bune Dã Bisericii tale slujitori ai Evangheliei bucuroºi ºi încrezãtori Dumnezeule Tatã, Fiu ºi Duh Sfânt, noi îþi oferim lauda ºi mulþumirea noastrã Vie Împãrãþia Ta Azi ºi în fiecare zi! Amin.

Elena Solcan (Iaºi)


10

Nr. 13

Calea cea micã

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Scriisoare de la padre Abelardo Lobato cu ocaziia zileii de reculeg gere de la Iaºii (3-8 octombrie 2007) Dragã Maria Teresa, Giorgio, dragi surori ºi toþi ceilalþi... ...lipseºte UNUL. Unde este Abelardo? Cãuta-þi-l! A primit de sus darul „bi-locaþiei”, adicã de a fi prezent simultan în douã locuri: cu trupul în vecinãtatea palatului Alhambra ºi cu inima în România, în Moldova, la Iaºi... cu voi... Nu îi vedeþi? Închideþi ochii pentru o clipã, deschideþi „undele” memoriei ºi ale inimii... iatã-l cã este în mijlocul vostru ºi vã salutã vã îmbrãþiºeazã cu multã afecþiune ºi vã mulþumeºte pentru tot ce i-aþi dãruit... Atât episcopului Gherghel, cât ºi noului patriarh al României, prietenilor preoþi, lui Mons. Despinescu, rectorului Institutului Teologic Willi Dancã, tuturor surorilor terezine din România, calde salutari ºi multã sãnãtate de acum încolo! Vouã tuturor, împreuna cu sfânta Teresa a Pruncului Isus, doctor al Bisericii ºi mare „învãþãtoare” alãturi de sfântul Toma d’Acquino în aulele cereºti, care ne vorbeºte despre „calea cea micã”, directoarei Maria Teresa Candian ºi lui Don Giorgio Paºtiu, vã doresc o zi de reculegere binecuvântatã ºi o îmbogãþire a virtuþilor umane ºi creºtine! Fr. Abelardo Lobato OP, ex-asistent al Companiei

*****

Munci ºi zile Nu e uºor sã reiau jurnalul „Munci ºi zile” pe care Pãrintele Rector Abelardo Lobato l-a þinut în jur de ºapte ani cu rãbdare ºi precizie benedictinã, aº îndrãzni sã spun, chiar dacã autorul, dupã cum ºtim, este dominican. Nu este uºor, pentru cã nu este vorba despre un simplu jurnal care înregistreazã cu minuþiozitate ºi fidelitate contabilã faptele, ci de o adevãratã operã literarã, cu ritm narativ captivant, evocând cu talent evenimente ºi personaje, în stare sã descifreze, sub aparenþele cele mai banale, sensuri existenþiale profunde. Reiau aceastã lucrare cu multã smerenie, conºtient de sãrãcia înzestrãrilor mele literare. Dar o fac pentru cã mã simt, din punct de vedere spiritual, apropiat de Institutul secular al sfintei Tereza ºi coautor – în îndepãrtatul an 1996 – la naºterea secþiei sale române. Mi se pare de datoria mea sã dau mãrturie despre o muncã misionarã importantã, unicã în felul ei. Creºterea impresionantã în þara mea a Institutului secular creat la Lugano în 1926 demonstreazã cã intuiþia întemeietorilor – Episcopul Bacciarini ºi Maria Motta – a fost profeticã ºi clarvãzãtoare. Dat fiind cã România este o þarã cu majoritate ortodoxã, la carisma iniþialã – slujirea lui Cristos ºi a Bisericii- s-a adãugat un element nou: în spirit ecumenic. Înflorirea vocaþiilor pe pãmânt românesc ºi spiritul ecumenic demonstreazã cã acþiunea misionarã ce face sã creascã Biserica nu ascultã numai de criterii ºi planuri omeneºti, ci de iniþiativa Duhului Sfânt, care completeazã din belºug insuficienþa ºi necorespunderea noastrã.

Pr. George Paºtiu

Reînnoire interioarã

Urmând îndemnurile ºi sfaturile superiorilor noºtri, grupul de terezine din Bacãu se preocupã permanent de formarea spiritualã a tuturor membrelor. Zilele de reculegere lunare se desfãºoarã dupã un plan stabilit încã de la începutul anului. Acest program a fost discutat în cadrul grupului þinându-se cont ºi de propunerile primite de la membrele comunitãþii. S-au propus teme de meditaþie care sã ne ajute în formarea noastrã spiritualã. Spre exemplu, în perioada Postului Mare, s-au discutat urmãtoarele teme: - 10 februarie 2008: Îndoiala ºi umilinþa - 2 martie 2008: Speranþã, viaþã, înviere. Viaþa harului, moartea pãcatului. Iatã câteva dintre intervenþiile noastre pe marginea temelor de meditaþie propuse: 10 februarie 2008 – Duminica I din Postul Mare Tema de meditaþie: Îndoiala ºi umilinþa 1) Unul din darurile pe care ni-l oferã credinþa noastrã este posibilitatea omului de a lãsa în urmã trecutul ºi de a o lua de la capãt. Postul Mare este timpul când putem pune în practicã o astfel de posibilitate. Începem un nou timp. Biserica ne îndeamnã sã nu rãmânem în obiºnuinþele noastre: ºovãieli, nepãsare, ci sã ne pregãtim pentru înviere. Un teolog austriac spune: „pãcatul cel mai mare al omului nu este pãcatul sãvârºit, deoarece tentaþia este mare, iar voinþa slabã; adevãratul pãcat al omului este faptul cã în orice clipã se poate converti ºi totuºi nu o face”. Lecturile liturgice din duminica I din Postul Mare ne prezintã douã tablouri: a. Adam care cedeazã ispitei (prima lecturã); b. Isus Cristos (noul Adam) care învinge ispita. (Evanghelia) În faþa celor douã tablouri sã ne întrebãm: care este alegerea noastrã? Alegem drumul neascultãrii ºi al pãcatului, deci alegem moartea? Sau alegem viaþa, îl alegem pe Isus Cristos. Suntem conºtiente cã ispitele fac parte din viaþa noastrã. În lumina credinþei ispita apare ca o încercare care formeazã ºi cãleºte caracterul nostru spiritual, întãreºte prietenia ºi fidelitatea faþã de Dumnezeu. (Elena Matei) 2) Nimeni nu trebuie sã se descurajeze când este asaltat de ispite. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom învinge orice ispitã. Tactica diavolului folositã astãzi este aceeaºi ca în cazul primilor oameni ºi în cazul lui Isus. („A zis oare Dumnezeu sã nu mâncaþi? ...”; „dacã eºti Fiul lui Dumnezeu...”) Omul de azi pune la îndoialã atotputernicia ºi mãreþia lui Dumnezeu („Dacã tu eºti Dumnezeu puternic fã cutare lucru pentru mine...”; „M-am rugat, am postit dar nu mi-am îndeplinit dorinþa” etc.) (Silvia Ambãruº) Iaºi, 6 octombrie 2007


mai 2 008

11

Calea cea micã

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

3) Cea de-a treia ispitire a lui Isus este un exemplu de umilinþã. Prin respingerea ispitei el ne aratã cã Dumnezeu este singurul care meritã sã fie adorat, cãruia sã i se aducã închinare. Nu trebuie sã ne închinãm în faþa rãului. Rãul din lumea de azi: puterea, averea, dorinþa de stãpânire, dorinþa de a avea cât mai mult, indiferent de mijloace (Elisabeta Bãlan) 4) Îndoiala care se instaleazã uneori în sufletul nostru ne dãuneazã fizic dar ne poate duce la pãcat. De aceea e bine sã înlãturãm orice îndoialã din minte ºi din inimã rezistând ispitelor. O putem face sfãtuindu-ne cu spiritualul nostru. Concluzia: în umilinþã, sã învãþãm ascultarea faþã de Cuvântul lui Dumnezeu sã fim atente la formarea noastrã spiritualã. (Monica Petraºc) 2 martie 2008 – Duminica a IV-a din Postul Mare Tema de meditaþie: Speranþã, viaþã, înviere. Viaþa harului, moartea pãcatului 1) În timpul Postului Mare, pe mãsurã ce ne apropiem de sãrbãtoarea învierii, Biserica aduce în faþa fiilor ei, fragmente evanghelice care sã constituie o pregãtire sufleteascã a lor pentru marea sãrbãtoare ce se apropie. Gãsim texte precum: minunea vindecãrii orbului din naºtere (cea de azi), dialogul lui Isus cu Samariteana (cea din duminica trecutã) ºi cea din duminica viitoare: învierea lui Lazãr. În cele trei texte evanghelice amintite, comunitatea creºtinã vede semnul profetic al misterului care se celebreazã în Bisericã adicã trecerea de la moartea pãcatului la voinþa harului. Aceastã semnificaþie vine din primele veacuri creºtine, când catecumenii se pregãteau pentru a primi Botezul în noaptea de înviere. Tema centralã care dominã în cele trei texte ºi cu precãdere în cea de azi, este tema luminii. Lumina se identificã cu viaþa însãºi. O lume fãrã luminã ar fi moartã dupã cum un cer fãrã stele ar fi rece. De fapt întreaga revelaþie biblicã este strãbãtutã de tema luminii. începând cu actul creator al lui Dumnezeu, din Genezã, care desparte lumina de întuneric, continuând cu istoria mântuirii care este plinã de intervenþiile lui Dumnezeu ce lumineazã ºi conduce la cunoaºterea sa pe cel ce se încrede în el ºi pânã la venirea Mântuitorului în lume, care el însuºi se declarã: „Eu sunt lumina lumii”. (Elena Matei) 2) Revenind la lecturile de astãzi: - Profetul Samuel când trebuie sã aleagã pe viitorul rege, cu siguranþã primeºte o iluminare de la Domnul, care-i comunicã planul sãu, ce se deosebea de legile omeneºti în alegerea urmaºului la tron. Dumnezeu nu priveºte aparenþele ci inima omului. - Orbul vindecat îndeplineºte un drum de credinþã. Pentru el, la început, Isus nu este decât un necunoscut. El ºtie numai cã se numeºte Isus, în rest ignorã totul despre el. Dar Iaºi, 6 octombrie 2007

Per crucem ad lucem

„A doua oarã dupã ce m-am împãrtãºit, cuvintele Mariei mi-au revenit în minte; am simþit înfiripându-mi-se în inimã un dor adânc de suferinþã ºi în acelaºi timp încredinþarea intimã cã Isus îmi rezervã un numãr mare de cruci; m-am simþit scãldatã de mângâieri atât de mari încât acum le privesc ca pe unul dintre cele mai mari daruri ale vieþii mele. Am început sã fiu atrasã de suferinþã...” (Istoria unui suflet). Timpul Postului Mare nu este un timp de tristeþe, de pocãinþã, ci mai curând timpul fericit al pãtimirii. De ce? Pentru cã pãtimirea, crucea, suferinþa, moartea este calea Învierii, calea victoriei, calea fericirii adevãrate. Cuvintele sfintei Tereza sã ne încurajeze ºi pe noi sã privim dincolo de vãlul omenesc care ne acoperã ochii ºi sã trãim din plin purtarea crucii cu speranþa vieþii ºi a învierii. Doresc tuturor persoanelor care au ales „calea cea micã” sã pãºeascã cu curaj pe urmele lui Cristos, asemenea sfintei lor ocrotitoare, ºi sã-ºi trãiascã cu bucurie ºi entuziasm vocaþia lor, pentru a trãi în veºnicie Paºtele fericit.

Pr. Isidor Dâscã, decan de Bacãu odatã vindecat, în disputa cu farizeii, el descoperã în mod progresiv cã Isus este un profet, un trimis al lui Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu. La sfârºit, urmeazã profesiunea de credinþã: „Eu cred, Doamne!” de la Isus istoric (acel om care se cheamã Isus) el ajunge la credinþa în Domnul. (Monica Petraºc) 3) Drumul spiritual parcurs de orbul vindecat este drumul oricãrui creºtin botezat care trebuie sã treacã de la simpla cunoaºtere istoricã a lui Cristos la încrederea ºi adeziunea deplinã faþã de el. Credinþa primitã la Botez îi cere creºtinului o mare responsabilitate prin care el, creºtinul va avea o conduitã creºtinã. Roadele acestei conduite sunt: bunãtate, dreptate, adevãr. Odatã iluminaþi trebuie sã devenim iluminatori. (Maria Petre) 4) Postul Mare trebuie sã fie timpul în care sã ne întrebãm: mai posedãm noi lumina primitã? ªi dacã o avem, mai foloseºte la ceva? Cristos ne-a vorbit despre o luminã care nu trebuie ascunsã ci trebuie aºezatã în candelabru pentru a lumina pe cei care sunt în casã, o luminã care sã nu ne serveascã numai nouã ci ºi celor din jur. Sã fim aºadar luminã acum, cât încã este zi, cãci va veni noaptea ºi nu vom mai putea iradia. Iar atunci când Dumnezeu ne va întreba: „Voi care aþi vãzut, ce aþi fãcut cu lumina?” Noi sã-i putem arãta roadele luminii credinþei pe care am primit-o la Botez. (Silvia Ambãruº) Iaºi, Crãciun 2007


12

Calea cea micã

Nr. 13

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Pelerinaj la Lourdes ºi Fatima „Înþeleg ºi ºtiu din experienþã cã, împãrãþia lui Dumnezeu este în noi. Descopãr la timp, tocmai când am nevoie, luminile pe care nu le mai vãzusem”. (Tereza a Pruncului Isus MSA, 830) Orice creºtin, mai ales catolic, doreºte sã ajungã în pelerinaj la Lourdes ºi Fatima pentru a o venera pe mama lui Isus ºi a noastrã. În luna septembrie 2007 acest vis a devenit realitate pentru 35 de persoane din Dieceza de Iaºi, printre aceºtia ºi douã terezine: Ana T. ºi Iulia Ioana. Eram cu toþii conºtienþi cã pelerinajul nostru era unul spiritual spre cele mai ascunse locuri ale sufletului nostru, unde nãdãjduim sã-l „vedem” pe Dumnezeu, conduºi de sfânta Fecioarã Maria. Avem ºi în þara noastrã bazilici în care ne arãtãm iubirea faþã de mama noastrã sfântã, la Cacica ºi Iaºi. Inima noastrã de pelerini pe acest pãmânt, vrea sã cunoascã, sã aibã trãiri alãturi de alþi fraþi ºi surori ºi în alte locuri, despre care am auzit, de-a lungul vieþii, cã sunt locuri sfinte, vindecãtoare ale trupului ºi sufletului. Am plecat în pelerinaj conduºi de pãrintele Iulian Kropp. Alãturi de noi se aflau ºi pãrintele decan Iosif Pãuleþ ºi pãrintele Cãtãu. Cu bucurie mare, în comuniune sfântã, în cântãri, rugãciuni, mai ales ale Rozariului, ale laudelor ºi vesperelor, timpul a trecut repede, în timp ce autocarul strãbãtea Ungaria, Austria, nordul Italiei, sudul Franþei. Priveliºtile minunate ale naturii ºi localitãþile ne umpleau de încântare ºi recunoºtinþã faþã de Creator. Pãrintele Iulian ne fãcea ºi o geografie spiritualã a locurilor prin care treceam. În apropierea Lourdes-ului, neam simþit parcã în altã lume, timpul s-a oprit în loc. Era ajunul zilei de 8 septembrie. Facem prima noapte la grotã ºi în curtea bazilicii ne întâmpinã o statuie, în întregime albã, a sfintei Tereza a Pruncului Isus, care parcã se bucurã la vederea noastrã. Participãm la toate manifestãrile sfinte ale serii: procesiunea, recitarea Rozariului; mulþimea bolnavilor purtaþi de personalul spitalelor, de voluntari ºi de familii ne fac sã avem revelaþia suferinþei umane. Dimineaþa dupã o vizitã la grota precedatã de spãlarea feþelor în apa izvorului, participãm la sfânta Liturghie cu preoþii noºtri, iar mai târziu în sala Pius al X-lea la Liturghia solemnã, internaþionalã: Unii dintre noi au stat ºase-ºapte ore pentru a se scufunda în bazinele cu apa izvorului. În timpul aºteptãrii s-a cântat, s-a recitat Rozariul. Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea spunea: „Apa Lourdesului spalã toate conºtiinþele”. Lourdes-ului fãcea pregãtiri pentru începerea sãrbãtorii jubileului de 150 de ani de la apariþii, care începea pe 8 decembrie 2007 ºi se încheia peste un an. Fiecare din noi a avut timp ºi pentru a cumpãra mici suveniruri pentru cei de acasã. Dar cel mai preþios dar era acela cã i-am luat pe toþi în gând ºi în rugi; mai ales pe mamele noastre dintre care multe erau deja în pacea cereascã. Ce greu ne-am despãrþit de Lourdes!

Dimineaþa devreme, dupã celebrarea sfintei Liturghii am plecat spre Spania, dar mai alea spre Portugalia! În Spania neam oprit la Santiago de Compostella la catedrala „Sfântul Iacob”. Dupã un drum pe autostrada plinã de flori de oleandru am ajuns la Fatima, unde ne-am cazat la un hotel frumos cu numele Vergine Marie. Ne-am grãbit spre bazilicã, altã „casã” sfântã a Reginei Rozariului. Era în ajunul zilei când începea sãrbãtoarea a 90 de ani de la apariþia sfintei Fecioare celor trei ciobãnei la Cora d’Iria. Plini de evlavie, credinþã ºi iubire ne-am rugat la Capela Apariþiilor, în vechea bazilicã la mormintele vizionarilor, la procesiunile de seara ºi din cursul zilei de 13 septembrie. O mulþime imensã, din toate þãrile, pe feþele cãrora se citea fericirea de a fi aici, la picioarele Reginei Portugaliei ºi a lumii. Îmi simt sufletul convertit, inima plinã de pace, ochii plini de lacrimi ca ai tuturor, când ne luãm rãmas bun de la aceste lucruri sfinte. Facem o scurtã vizitã în Lisabona ºi trecem din nou în Spania, pe lângã Madrid. Vizitãm alte catedrale închinate sfintei Maria: la Zaragoza „Madona del Pilar” la Montserrat „Madona Neagrã” care ne-a impresionat în mod deosebit, fiind construitã pe înãlþimi de 1.000 de metri, parcã nu mai eram pe lumea aceasta! La trecerea pe drumul de întoarcere spre þarã vizitãm vechea reºedinþã a papilor de la Avignon. Aici sfânta Fecioarã e veneratã ca madona del Duomo. Ne oprim apoi la Torino, unde pr. Gelu Miclãuº ne întâmpinã cu bucurie, ne prezintã istoria giulgiului concelebreazã o Liturghie cu preoþii noºtri ºi cu noi. La trecerea prin nordul Italiei, vizitãm Veneþia. Ajungem târziu, pe înserate, pe o ploaie torenþialã dar tot vizitãm Piaþa San Marco. Trecem apoi printre Alpii Dolomiþi, spre Ungaria. Facem o croazierã scurtã pe Dunãre, cu muzicã, gulaº ºi ºampanie. Noi petrecem o noapte în Ungaria, iar dimineaþa înainte de a intra în România, ne oprim la Sanctuarul de la Mariapocs, sanctuar greco-catolic. În þarã ne oprim la Carei pentru Liturghia de încheiere a pelerinajului de obþinere a indulgenþei, unde ne întâmpinã pr. Mihai Vãtãmãnelu. Aducem în þarã toate harurile cu care ne-a binecuvântat Sfânta Treime, cu sufletele convertite pline de milostivirea Domnului, cu speranþa renãscutã, cu credinþã. PS Petru Gherghel ne îndeamnã mereu „sã înaintãm în larg când mergem îl întâlnim pe Isus”. Am trãit aceasta ºi ne exprimãm iubirea ºi recunoºtinþa noastrã pentru toþi. Am un vis: un pelerinaj la Lisieux cu toate terezinele din România.

Iulia Ioana (Iaºi)


mai 2 008

Calea cea micã

13

Femeia ºi comunitatea creºtinã Trãim în epoca globalizãrii. „Globalizarea nu este, aprioric vorbind, nici bunã, nici rea” spunea papa Ioan Paul al II-lea. „Globalizarea va deveni ceea ce oamenii vor face din ea”, iatã însã la ce asistãm în momentul actual: ºtergerea voitã a rãdãcinilor creºtine ale Europei ºi tendinþa ca globalizarea sã însemne uniformizare ºi asimilare (deznaþionalizare) în loc de comuniune cu pãstrarea specificului naþional. În acest context, bazele morale ale comportamentului uman se ºterg: etica nu coopereazã cu logica (raþiunea) în comportamentul social al omului, ci este înlocuitã de aceasta. Rezultã transformarea omului în robot, „programabil”, docil, executant perfect ºi lipsit, evident, de comportament moral; faptul cã recent s-au descoperit bazele genetice ale comportamentului moral uman ºi s-au definit ariile cerebrale care servesc ca suport „simþului etic” atrage atenþia asupra manipulãrii conºtiente/interesate a acestora. Se constatã o serie de mutaþii majore, dragostea devine fitness ºi sex, vocaþia – business, iar credinþa – hobby. Femeia a devenit fie un fel de bãrbat fãrã barbã, fie un obiect sexual, iar bãrbatul a ajuns, cum spunea un film francez, „une femme comme les autres”, „o femeie ca oricare alta”. „Things fall apart, the centre cannot hold” – „toate se destramã, centrul nu mai þine”, scria vizionarul Yeats (citatul aparþine lui Adrian Papahagi, în „Averea”, 23 august 2005) – fiindcã acel centru, religia, este astãzi pusã sub semnul întrebãrii – aºa cum citim pe situl „ Catholica” se reaprinde dezbaterea despre existenþa lui Dumnezeu (ºi se folosesc aceleaºi argumente ºtiinþifice, cu care un om de bunã credinþã ar demonstra tocmai existenþa lui Dumnezeu). În plus, sã ne amintim cã tendinþa la uniformizare/egalizare sau dimpotrivã, exagerarea diferenþelor între oameni în detrimentul unor anumite categorii, indiferent cum ar fi definite acestea (biologic, rasial, naþional etc.) sunt premisele marilor tragedii istorice: marxism-comunismul ºi nazismul. Concepþia ambelor ideologii referitor la femeie era: fie „femeia = tovarãºã cu bãrbatul, fãrã nici o deosebire” sau, dimpotrivã: „destinul femeii este triplul k: kirche-kuche-kinder” (bisericã-bucãtãrie-copii). Se insistã mereu, cel puþin în comunitatea creºtinã laicã, pe ideea cã femeia a pãcãtuit, cã din cauza femeii lumea a cãzut din paradis, cã femeia „este pãcãtoasã” (dovezile discriminãrii sunt numeroase, dar þin mai mult de tradiþie ºi superstiþie decât de spiritul scripturii: în altarul bizantin nu sunt admiºi pruncii de sex feminin, ci numai bãieþi etc.). ªi totuºi, Dumnezeu acordã femeii (nu bãrbatului) cea mai mare onoare în lumea terestrã, fãcând ca Fiul Sãu sã se nascã din femeie. Culpabilizarea eternã a femeii face parte din Vechiul Testament, dar comunitãþile creºtine laice continuã „tradiþia” (nefastã), în ciuda literei ºi spiritului Noului Testament ºi a documentelor Bisericii (cf. Mulieris Dignitatem, Ioan Paul al II-lea). De altfel, o mare parte dintre creºtini nu acceptã ideea Neprihãnitei Zãmisliri a Maicii Domnului, cu alte cuvinte o considera tot pãcãtoasã prin naºtere, deºi nu ezitã sa-i atribuie cele mai delicate ºi pure adjective în rugãciuni de o mare frumuseþe. Dar, e mai bine pentru toatã lumea sã urmãm sfatul Psalmului 130 ºi sã nu ne ocupãm de lucruri „prea mari ºi prea înalte pentru mine”. Ne vom opri la douã aspecte care privesc direct condiþia femeii în Noul Testament: - primul aspect: mama ºi fraþii lui Isus nu puteau sã ajungã pânã la El din cauza mulþimii. „I s-a fãcut cunoscut: «Mama ta ºi fraþii tãi stau afarã ºi vor sã te vadã». Dar el le-a rãspuns: «Mama mea ºi fraþii mei sunt aceºtia care ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi îl îndeplinesc” (Lc 19-21); similar: Mt 12,46-50

ºi Mc 3,31-35. Este momentul în care Isus restaureazã demnitatea omului: bãrbaþi ºi femei devin mama ºi fraþii lui prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Expresia lui Isus, care pare durã la prima vedere, nu se adreseazã Maicii lui (fiindcã cine altcineva era mai ascultãtoare de cuvântul lui Dumnezeu decât ea – ci ne are în vedere pe noi, oamenii din totdeauna, care devenim mama ºi fraþii lui prin ascultare) – de altfel, evanghelistul Luca menþionase mai înainte parabola semãnãtorului („sãmânþa este Cuvântul lui Dumnezeu” – Lc 8,11) ºi a candelei, cu ideea înmulþirii/iradierii binelui prin ascultare, iar dupã fragmentul 8,19-21, accentueazã ideea credinþei în puterea cuvântului lui Dumnezeu (liniºtirea furtunii: 8,22-25); - al doilea aspect: „Aºadar, vãzând Isus cã stãtea acolo mama lui ºi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: «Femeie, iatã-l pe fiul tãu!» Apoi i-a spus discipolului: «Iat-o pe mama ta»” (In 26-27). Iarãsi, cuvintele par dure la adresa Maicii sale ºi existã exegeþi care deplâng „decãderea” la care o supune Fiul sãu ceresc: cea care a fost mama lui Dumnezeu devine „mama” unui om de rând. Interpretãri sunt numeroase, dar e bine sã ne amintim douã lucruri: cuvintele lui Isus sunt testamentul de înfiere pentru noi; ºi al doilea: în limba aramaicã, termenul de „femeie” nu are conotaþia negativã pe care o dobândeºte inevitabil în traduceri: substantivul „femeie” este forma femininã a substantivului „bãrbat” (cu sens de egalitate în faptã), deci acum Isus o considerã pe Maica sa drept „tovarãºa” sa în împlinirea actului de mântuire a lumii. Prin urmare, în comunitatea creºtinã actualã rolul femeii este: ascultarea/împlinirea cuvântului lui Dumnezeu ºi prin aceasta, împãrtãºirea actului de mântuire a lumii. Ca modalitate practicã sau „ghid” ar putea fi folositã (aºa cum a fost veacuri de-a rândul) cartea numita Imitaþiunea sau Urmarea Maicii Domnului, scrisã în sec. al XVI-lea (dupã De Imitatione Christi de Thomas a Kempis, publicatã în 1418); Imitaþiunea sau Urmarea Maicii Domnului a fost tradusã în limba românã de pr. Iosif Tãlmãcel în 1930 ºi reeditatã în 2004 Ed. „Serafica”, Roman. „Paºii” sunt: smerenia, modestia, rãbdarea, blândeþea, curãþia, darurile cãtre sãraci, singurãtatea, intenþia dreaptã, ascultarea, rugãciunea, rãspândirea pãcii, sinceritatea, sãrãcia în Duh; buna întrebuinþare a harurilor, groaza de pãcat, credinþa, nãdejdea ºi încrederea în timpul întristãrii, înfrânarea limbii, dragostea cãtre aproapele, dragostea de Dumnezeu; evlavia cãtre sfânta Euharistie, pregãtirea de moarte, evlavia cãtre sfântul Iosif (care este desãvârºirea evlaviei cãtre Maria). Dar cum timpul pe care-l trãim pare cã trece tot mai repede, poate cã ar fi bine sã ne amintim cã toþi paºii aceºtia cuprind unul ºi acelaºi adevãr: iubirea. Iubirea lui Dumnezeu faþã de noi, iubirea pe care noi putem s-o cuprindem ºi apoi s-o dãruim. În comunitatea creºtinã, femeia este aceea care aduce în lume iubirea ºi o transmite. În comunitatea creºtinã, femeia este cea care ascultã Cuvântul lui Dumnezeu ºi-l împlineºte, dãruindu-l – ºi odatã cu el, dãruindu-se pe sine – fãrã sã aºtepte recunoºtinþã sau rãsplatã – aºa, ca lumina soarelui – ca Dumnezeu, adicã, prin Dumnezeu, cu Dumnezeu ºi în Dumnezeu.

Ecaterina Hanganu (Iaºi)


14

Calea cea micã

Nr. 13

Întâlnirea personalã a femeii cu Isus din Nazaret Pentru a înþelege mai bine felul în care se realizeazã întâlnirea personalã a femeii cu Isus din Nazaret este bine sã punem în evidenþã douã dimensiuni istorice: - felul în care era privitã femeia în acea epocã; - atitudinea lui Isus faþã de aceastã situaþie existentã. Este cunoscut faptul cã în Vechiul Testament femeia era consideratã o fiinþã inferioarã bãrbatului, nu era luatã în consideraþie pãrerea ei în nici o împrejurare. Femeile nu erau salutate sau nu li se rãspundeau la salut. Mântuitorul, venind în lume, instaureazã o nouã împãrãþie ºi îi oferã o lege care depãºeºte dreptatea legalã. Aceastã lege cuprinde ºi atitudinea oamenilor faþã de femeie. Cei care intrã în aceastã împãrãþie trebuie sã trãiascã o dreptate superioarã dreptãþii cãrturarilor ºi farizeilor, mergând pânã la imitarea Tatãlui din cer. Trebuie sã-l vedem pe Isus mai mult învãþãtorul decât fãcãtorul de minuni care atrage atenþia asupra sa. În cele patru evanghelii sunt numeroase situaþii prezentate de evangheliºti în care interlocutorii lui Isus sunt femeile în diverse situaþii de viaþã personalã sau publicã. Se observã texte comune celor 3 evangheliºti sinoptici (Marcu, Matei, Luca) ºi particulare aparþinând evanghelistului Ioan. Iatã textele din care se desprinde tema propusã: Matei 8,14-15: vindecarea soacrei lui Petru; 9,18-25: vindecarea unei femei ºi învierea fiicei lui Iair; 15,21-28: vindecarea fiicei unei canaanene; 28,1-10: mormântul gol; Marcu: 1,29-31: vindecarea soacrei lui Petru; 5,21-43: vindecarea unei femei ºi învierea fiicei lui Iair; 7,24-30: credinþa unei femei pãgâne; 16,1-11: mormântul gol; Luca: 1,26-38: Buna Vestire; 1,39-56: vizita Fecioarei Maria la veriºoara sa Elisabeta; 6,11-17: învierea fiului vãduvei din Naim; 7,36-50: iertarea femeii pãcãtoase; 8,1-3: femeile evlavioase; 8,40-56: vindecarea unei femei ºi învierea fiicei lui Iair; 10,38-42: Marta ºi Maria; 13,10-17 vindecarea unei femei în zi de sâmbãtã; 21,1-4: ofranda vãduvei; 24,1-12: mormântul gol; Ioan: 4,1-42: Isus ºi samariteana; 8,1-11: femeia adulterã; 20,11-18: Isus se aratã Mariei Magdalena. Cred cã nu este o mare deosebire între situaþiile prezentate în aceste texte ºi viaþa noastrã de azi. Situaþiile prezentate sunt mai degrabã un buchet de flori multicolore care povestesc viaþa agitatã din acele vremuri îndepãrtate, felul în care îl întâlnesc femeile pe Dumnezeu ºi felul cum rezolvã însuºi Dumnezeu problemele. Aceste situaþii privite cu ochii credinþei ne pot fi model de rezolvare a problemelor noastre de azi la fel de grele. Atunci când alegem sã ne întâlnim cu Dumnezeu, chiar în mijlocul unei zile agitate, luãm cea mai bunã decizie ºi astfel credinþa ne poate modela viaþa. Noi „terezinele” care trãim în mijlocul lumii ºi totuºi dorim sã fim cât mai aproape de Dumnezeu, prin carisma pe care ne-o impune Institutul nostru, trebuie sã ne facem prezente prin glasurile noastre, glasurile unor femei mature: în familie, în societate ºi în Bisericã. Astfel ne orientãm viaþa dupã adevãrul lui Dumnezeu fiind o luminã pentru cei din jur, dovedind prin aceasta dragostea faþã de Dumnezeu ºi dorinþa continuã de a cunoaºte ºi de a înþelege cât mai bine cuvântul lui Dumnezeu. Iatã câteva idei care se desprind din câteva texte propuse: Luca 1,26-38: Buna Vestire Evanghelistul Luca este pictorul Mariei. Urmãriþi cum se desfãºoarã întâlnirea Fecioarei cu Dumnezeu prin intermediul îngerului Gabriel ºi totodatã felul cum este tratatã Maria. - Îngerul intrã pentru a-ºi împlini misiunea; începe cu salutul „Ave” (contrar obiceiului de a nu saluta o femeie).

- Urmeazã transmiterea mesajului care cuprinde douã pãrþi: a) „Tu cea plinã de har” Maria a fost aleasã de Dumnezeu (Neprihãnitã) „Domnul este cu tine”. b) Îngerul precizeazã cã „vei naºte un Fiu...” Tu îi vei pune numele Isus (în Vechiul Testament tatãl dãdea numele copilului). - Fecioara Maria nu se opune, nu stã mult pe gânduri. Totuºi întreabã: „Cum va fi posibil?”. Aceastã întrebare nu este un dubiu ci denotã cã ea vrea sã ºtie, sã înþeleagã ca o fiinþã responsabilã. Îngerul o determinã sã înþeleagã cã Maria a intrat în misterul divin („Pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil”). - Rãspunsul Mariei este prompt (nu cere explicaþii suplimentare) este generos ºi este dat cu bucurie. Sfântul Augustin spune cã Maria l-a conceput în sine pe Isus printr-o concepere spiritualã ºi o concepere fizicã. ªi noi trebuie sã fim instrumente ale Domnului pentru a da viaþã lumii, pentru a da speranþã. Vocaþia noastrã trebuie sã fie un rãspuns prompt, generos, dat cu bucurie. Vocaþia vine de la Dumnezeu ºi ne leagã de alþii. Trebuie sã ducem în lume ceea ce am primit (Constituþiunile art. 20). Luca 6,11-17: Învierea fiului vãduvei din Naim Sfântul evanghelist Luca, fiind de profesie medic, trateazã în acest fragment o problemã umanã cu care ne întâlnim la tot pasul: moartea. Moartea este totdeauna o tragedie. El prezintã în detaliu care sunt circumstanþele tragediei. În cazul de faþã tragedia este mai mare pentru cã a murit un tânãr. Un element în plus al tragediei este faptul cã era fiul unic, iar mama era vãduvã. Evanghelistul noteazã „Domnului i s-a fãcut milã”, Isus îºi aratã compasiunea faþã de acea mamã în grea suferinþã. De obicei numai o mamã poate avea aceste sentimente profunde. Iatã cã Dumnezeu este ºi tatã ºi mamã. Isus se comportã deci ca o mamã. El nu este impasibil ci intervine, vorbeºte: „Îþi zic scoalã-te!”. Cuvântul divin aduce viaþã. Apoi „l-a dat mamei” (l-a restituit). Isus n-a rezolvat o problemã naþionalã (boli, epidemie, calamitãþi etc). El rezolvã o problemã moralã a unei femei, e atent la o dramã umanã. Luca 7,36-50: Iertarea femeii pãcãtoase Femeia este o pãcãtoasã anonimã. Ea intrã, stã în spatele lui Isus. Acþiunile ei concrete: intrã, plânge, udã picioarele lui Isus cu lacrimile ei, le ºterge cu pãrul capului sãu, îi sãrutã picioarele, le unge cu miresme. Din text se distinge clar care este perspectiva farizeilor ºi perspectiva lui Isus. Farizeul este prizonierul trecutului („este o pãcãtoasã”). Isus acþioneazã în prezent. Nu este prizonierul trecutului. El cere sã se înceapã o viaþã nouã mergând spre viitor („credinþa ta te-a salvat”). Îi dã posibilitatea de a se ridica. De fapt Isus este primul care a iniþiat feminismul. Exemple: se naºte dintr-o fecioarã (o naºtere miraculoasã); intervine în rezolvarea unor probleme din viaþa femeilor care erau marginalizate precum: vindecarea unei femei care a atins haina lui (Mt, Mc, Lc); vindecarea unei femei în zi de sâmbãtã (Lc 13,10-17) vindecarea fiicei unei canaanene (Mt 15,21-28); apreciazã credinþa ºi faptele bune ale femeilor; femeile evlavioase (Lc 8,1-3); ofranda vãduvei (Lc 21,1-4). Toate acestea sunt probleme de viaþã pe care Isus le rezolvã în mod minunat. Probleme de viaþã pentru noi, în prezent ºi viitor: - Sunt bucuroasã cã sunt femeie? - Cum îmi exercit feminitatea? - Cum îmi exercit serviciul feminin? - Comportamentul meu este un imn adus feminitãþii? - Modelul meu de viaþã spiritualã este sfânta Tereza a Pruncului Isus? (Constituþiunile, art. 17,18,19).


mai 2 008

Calea cea micã

Luca 10,38-42: Marta ºi Maria (despre prioritãþi) În acest fragment sfântul evanghelist Luca vrea sã ne transmitã echilibrul spiritual ce trebuie sã ne caracterizeze. Acest echilibru este alcãtuit din acþiune ºi meditaþie. Cele douã elemente ale echilibrului sunt redate în mod minunat de cele douã surori Marta ºi Maria în casa cãrora poposise Isus. Dupã modul cum se comportã, cele douã nu sunt în contradicþie ci complementare, îmi place felul în care Isus rezolvã problemele. El le aborda direct, ºtia sã se apropie de oameni într-un chip minunat, astfel încât relaþiile cu ei sã nu sufere. Aici este vorba despre prioritãþi. În viaþa cotidianã toate sunt importante ºi trebuie rezolvate prompt ºi cu simþ de rãspundere dar e necesar sã deosebim care sunt prioritãþile. Ceea ce e mai important are totdeauna întâietate. „Mai întâi învãþãtorul, apoi mâncarea” – vrea el sã-i spunã Martei”. Nu cã s-ar putea fãrã a face, dar mai întâi este nevoie de a fi ºi atunci vom constata cã ceea ce trebuie fãcut nu va rãmâne nefãcut. Ioan 4,1-42 Isus ºi samariteana (progresul spiritual) Mereu Isus ne uimeºte prin acþiunile sale. Într-o zi ºi-a propus sã traverseze Samaria. Iudeii nu traversau niciodatã Samaria. Isus a voit sã facã aceasta nu ocazional ci pentru cã a voit. Prin convorbirea sa cu samariteana Isus a voit în primul rând sã revoluþioneze atitudinea greºitã a iudeilor faþã de femei dar, ceea ce este ºi mai important, sã transmitã mesajul divin ºi celor care nu-l cunoºteau pe Dumnezeu unic (samaritanii). Evanghelistul Ioan redã o povestire a unui fapt din viaþa lui Isus. Povestirea se desfãºoarã sub forma unui dialog din care distingem trei pãrþi, trei teme: apa, lumea interioarã, revelaþia. I. apa – Isus provoacã dialogul folosindu-se de un lucru banal ºi totuºi foarte important în viaþa unei femei: apa („dã-mi sã beau”). Isus vorbea despre o altã apã. În acest dialog se disting în acelaºi timp douã lumi diverse: lumea iudeilor ºi Isus. II. lumea interioarã – Pe parcursul dialogului femeia se simte radiografiatã, viaþa ei era bine cunoscutã de Isus, dar recunoaºte cã este tratatã cu delicateþe („ai avut cinci bãrbaþi...”). III. Isus se reveleazã – Este singura ocazie când Isus zice „eu sunt Mesia” , ºi o spune unei femei ºi nu unei femei sfinte. Ideea importantã care predominã în acest dialog este cã femeia îl descoperã pe Isus ºi îl face cunoscut ºi celorlalþi. Aceastã descoperire ne aratã progresul spiritual al femeii dupã cum urmeazã: v. 9: iudeii; v. 19: profetul; v. 29: Mesia; v.42: Salvatorul lumii. În urma întâlnirii cu Isus femeia îºi începe activitatea sa misionarã, îl face cunoscut pe Isus oamenilor. Pentru noi: de meditat, care este progresul meu spiritual (Constituþiunile, art. 24,27). Ioan 20,11-18: Isus se aratã Mariei Magdalena (revelaþie) Din versetele anterioare acestui fragment aflãm cã Maria Magdalena face parte din grupul de persoane mai apropiate de Isus (alte femei). Sã observãm transformarea Mariei: la început era foarte supãratã pentru moartea Domnului apoi devine bucuroasã, foarte grãbitã sã anunþe învierea. - „plânge încet”: capacitatea de control al sentimentelor - „vede doi îngeri înveºmântaþi în alb (culoarea Domnului) unul la cap...” - „nu-l recunoaºte pe Isus” De ce? Pentru cã Isus se reveleazã treptat celor care au nevoie de sporirea credinþei. - Isus o cheamã „Maria”: momentul central al revelaþiei, Isus o trimite pe Maria sã anunþe pe „ fraþii lui” Isus se reveleazã pentru prima datã dupã înviere, unei femei care a stat sub cruce împreunã cu Fecioara Maria; de aici valoarea misionarã a Mariei Magdalena care devine „apostolã a apostolilor” (don Mauro Orsati-Lugano) Sã fim pentru cei „rãstigniþi” ai vremurilor noastre, sprijin ºi încurajare pentru cã în ei îl întâlnim pe Cristos.

Elena Matei (Bacãu)

Sãrãcia evanghelicã

15

Carisma surorilor din Institutul Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus implicã sãrãcia evanghelicã, atât pentru fiecare dintre noi, cât ºi pentru Institutul însuºi ºi nu numai ca virtute, ci ºi ca vot. Virtutea sãrãciei este un veºmânt, un fel de a fi al omului; votul este o fãgãduinþã fãcutã în faþa lui Dumnezeu ºi a Bisericii. Sarcina noastrã este de a dobândi acest fel de trai, devenind astfel ucenice ale lui Isus care, bogat fiind, pentru noi s-a fãcut sãrac (2Cor 8,9). Sãrãcia nu este o listã de lucruri pe care nu trebuie sã le avem sau pe care sã le evitãm, ci renunþare la voinþa proprie. Isus a spus: Mâncarea mea este sã fac voia Celui care m-a trimis (In 4,34). Tatã... nu voia mea, ci a ta sã fie! (Lc 22, 42). Fiul Omului nu a venit sã fie slujit, ci ca sã slujeascã. Trebuie sã avem suflet de sãrac! In sine, tânãrul bogat din evanghelie avea o purtare mult mai bunã decât cea a Apostolilor, era credincios Legii, dorea desãvârºirea, era simplu, dar nu avea încã acest suflet de sãrac. a) Isus cel sãrac Viaþa consacratã este tocmai cea care urmeazã sfaturile evanghelice, adicã felul tipic de viaþã pe care l-a ales Isus pentru sine ºi pentru cei chemaþi sã trãiascã asemenea lui. El a arãtat greutãþile pe care le întâmpinã bogaþii ca sã se poatã mântui (Mt 19, 23-24). Le-a spus celor care voiau sã-l urmeze sã lase tot ca sã poatã rãmâne cu el (Mc 19,21). Deci avem nevoie sã ºtim cum a trãit el. Despre el ºtim unele lucruri, dar multe altele ne scapã. Era cunoscut ca fiul lemnarului, fabri filius (Mt 13,55). A trãit la Nazaret ºi a muncit cu mâinile lui. Din acest punct de vedere, îi putem intui stilul de viaþã în contextul societãþii: Isus nu era un sãrac care trãieºte din cerºit, ci cel care trãieºte din munca lui. În aceasta poate, cu adevãrat sã fie pildã pentru toþi. Din fire era bogat, Domn al lumii, ºi a voit sã fie sãrac din iubire. b) Sãrãcia în Bisericã Sãrãcia este un fel în care omul se raporteazã la lume ºi la lucrurile din lume. Dumnezeu Creatorul a fãcut lumea pentru om, pentru toþi oamenii. Trebuie sã facem deosebire între fiinþa ºi averea omului. Fiinþa este personalã, demnã, nobilã, un scop absolut, dar niciodatã un mijloc. Averea reprezintã lucrurile pãmânteºti, casa, banii. Sfântul Pavel ne învaþã: Voi sunteþi ai lui Cristos, iar Cristos – al lui Dumnezeu (1Cor 3,23). Dacã lumea ºi toate lucrurile sunt pentru om, adicã pentru toþi oamenii, nimeni nu este stãpân peste aceste lucruri, ci doar administrator. Dumnezeu i-a lãsat pe oameni sã hotãrascã în ce fel sã fie bunurile lumii pentru toþi oamenii. În acest scop, pot fi douã moduri de a administra bunurile pãmântului: comunismul, în care totul este al tuturor, ºi proprietatea privatã, în care bunurile sunt doar ale unora. Primii creºtini din Ierusalim au ales sã aibã totul în comun, o inimã ºi un suflet (Fap 4,32); toþi trebuiau sã lucreze pentru obºte ºi toþi aveau dreptul sã primeascã dupã cum aveau nevoie fiecare (Fap 2,44). Totuºi, aceastã experienþã s-a dovedit un eºec, a mers prost. Acest model nu s-a putut introduce în alte pãrþi ca normã de viaþã. Cu trecerea timpului însã a fost aplicat în centrele de viaþã consacratã. Mãnãstirile au acceptat comuniunea bunurilor, iar cãlugãrii depun votul sãrãciei evanghelice. Francisc ºi Clara din Assisi au scos sãrãcia în relief, ca semn convingãtor al apartenenþei la Cristos. Nu este de ajuns „sã avem toate de obºte”, pentru cã, prin deviza monasticã ora et labora („roagã-te ºi munceºte”), marile mãnãstiri (cum ar fi Montecassino) au devenit bogate ºi puternice. Reformele vieþii cãlugãreºti insistã pe sãrãcia absolutã ºi propun viaþa de cerºetor, bãtând la porþile bogaþilor. Sãrãcia a devenit astfel piatrã din capul unghiului dar, în definitiv, este oare creºtineºte sã cerºim? Oare nu a spus Sfântul Pavel: Cine nu vrea sã lucreze, nici sã nu mãnânce (2Tes 3,10)? Æ


16

Calea cea micã

Æ Omul, tocmai datoritã condiþiei lui trupeºti, are nevoie de economie, de producþie, distribuþie ºi consum. A cerºi din poartã în poartã nu este uman. Sãrãcia evanghelicã trebuie conceputã ca semn de detaºare de bunuri ºi de împãrtãºire cu ceilalþi. Bunurile sunt fãcute pentru om ºi nu omul pentru bunuri! Sãrãcia implicã lucrul ca sursã a economiei, iar omul trebuie sã devinã în stare sã dãruiascã, ºi nu doar din prisos. Spune Domnul: Mai fericit lucru este a da decât a primi (Fap 20,35). c) Fericiþi cei sãraci Dacã între fiinþã ºi avere, primatul îi revine fiinþei, între sãrac ºi sãrãcie, se poate spune cã Dumnezeu nu iubeºte sãrãcia, care este un rãu, dar îl iubeºte pe sãrac cu iubire preferenþialã. Domnul a spus cã pe sãraci îi avem totdeauna cu noi (Mt 26,11), dar a mai spus ºi fericiþi cei sãraci, cãci a lor este împãrãþia cerurilor (Mt 5,3). Desigur, sãrãcia este un rãu greu de suportat. Sãrãcia a fost mereu consideratã mãsura unei nenorociri, dar astãzi se dovedeºte de-a dreptul scandaloasã. Sãrãcia implicã privaþiuni ºi lipsuri ale unor lucruri fãrã de care viaþa pare cã nu meritã sã fie trãitã. Sãracului îi lipseºte hrana, îmbrãcãmintea, casa, cultura. Aceste lipsuri se dovedesc ºi mai aspre atunci când lângã sãraci se aflã bogaþii, aºa cum era omul cel bogat lângã Lazãr (Lc 16,19-20) sau vãduva sãrmanã printre domnii din templu (Lc 21,1-2) sau, în zilele noastre, þãrile sãrace colonizate de þãri bogate. Sãrãcia este o grea încercare pentru mulþi oameni ºi aici, în România. Pe plan mondial, sãracii reprezintã probabil 80% din populaþie. Cifrele ne înspãimântã, ca ºi imaginile ce reprezintã realitatea crudã. În zilele noastre încã se moare de foame ºi din sãrãcie extremã. Iar acest lucru devine ºi mai intolerabil dacã ne gândim cã astãzi s-ar putea remedia aceste lucruri. Ar fi de ajuns sã folosim cât se cheltuieºte câteva luni pentru armament ca sã potolim foamea tuturor ºi ca sã-i învãþãm pe sãraci cum sã munceascã ºi sã cultive. Maica Tereza de Calcutta este pilda de urmat. Dragostea faþã de Dumnezeu ne îndeamnã la iubirea faþã de sãraci. Izbânda împotriva materialismului timpului nostru se câºtigã prin împãrtãºirea bunurilor. Epistola I a lui Ioan, cu expresiile ei frumoase ºi mângâietoare – Dumnezeu este iubire [...]. Cel care nu-l iubeºte pe fratele sãu, pe care îl vede, pe Dumnezeu, pe care nu-l vede, cum poate sã-l iubeascã? (1In 4,8.20) – ne aratã calea pe care trebuie sã o strãbatem în mãrturisirea sãrãciei evanghelice. Sãrãcia este o valoare dacã este pusã în practicã de iubirea lui Dumnezeu. Creºtinul poate înmulþi pâinea ºi peºtii împãrþind bunurile cu ceilalþi. Sãracul Lazãr este fericit în rai, pentru cã pe pãmânt a ºtiut sã se mulþumeascã cu cele ce cãdeau de la masa bogatului (Lc 16,21). Prima fericire este a sãracilor în împãrãþia lui Dumnezeu. Sunt cei care au ales sãrãcia ca imitare a lui Cristos. Aceastã sãrãcie este exigentã, trebuie sã fie adevãratã, de bunã-voie, dãruieºte roadele muncii, se transformã în caritate ºi face toate acestea pentru a-l imita pe Cristos de pe Cruce, întâlnindu-l în chipul sãracilor: Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui meu (Mt 25,34). Aºadar, Surorilor, sã ne convertim cu seriozitate; trebuie sã pãrãsim omul cel vechi ºi sã devenim sãrace, dar sãrace nu numai ºi nu atât pe dinafarã, ci mai ales înãuntru, adicã sãrace în spirit; cu alte cuvinte, sã devenim smerite! Smerenia este cea mai grea dintre sãrãcii. Sã ne strãduim deci sã dezvoltãm un dialog frãþesc, senin, constructiv. Sã analizãm cu seriozitate diferitele puncte ale constituþiunilor noastre, sã discutãm împreunã despre problemele spirituale ºi apostolice ale zilei, sã aprofundãm gândul întemeietorilor. În acest fel, va spori spiritul de familie ºi ne vom vedea mai clar locul în Bisericã. Ne vom simþi stimulate ºi ajutate sã creºtem în sfinþenie ºi sã fim ceea ce trebuie sã fim, adicã fãclii aprinse în lume.

Maria Teresa Candian (Lugano)

Imagini ºi exemple de „sãraci cu duhul”

Nr. 13

Imaginea ne reprezintã indirect un obiect, o fiinþã. Imaginile sunt lucruri care se vãd pentru a ne face sã înþelegem lucruri care nu se vãd. Ele au o dublã funcþie: de a acoperi ºi de a descoperi. Este o tãinuire ºi o dezvãluire. Este un ecran care se interpune între noi ºi Dumnezeu. Spunem aceasta, întrucât îl acoperã privirii noastre directe pe Dumnezeu, îl tãinuieºte, dar pentru cã este ecran transparent, ni-l dezvãluie. Biblia ne interzice folosirea imaginilor? Pentru a rãspunde celor care ne contrazic, trebuie sã vedem ceea ce ne zice aceastã Carte Sfântã. În Cartea Leviticului, a treia carte a Bibliei, citim: „Sã nu vã faceþi idoli, sã nu vã ridicaþi statui... sã nu puneþi în pãmântul vostru pietre lucrate pentru a vã închina în faþa lor” (Lev 26,1). În Cartea Deuteronomului ni se spune mai pe larg: „Sã nu greºiþi dar, sã nu vã faceþi chipuri cioplite sau închipuiri ale vreunui idol, care sã înfãþiºeze bãrbat sau femeie sau închipuirea vreunui dobitoc de pe pãmânt” (Dt 4,16-18). În alte episoade din istoria Israelului, întâlnim personaje evlavioase care folosesc pentru cult, imagini ºi obiecte cu figuri. De exemplu: Ghedeon, unul dintre judecãtorii lui Israel, a fabricat din inele ºi alte obiecte de aur, o figurã a lui Iahve, cãruia îi aducea cult. Iar pe de altã parte, nici un profet antic nu a cenzurat imaginile, ei care erau santinelele lui Dumnezeu ºi care se ridicau împotriva oricãrui pãcat. Motivul interzicerii imaginilor este cã toate popoarele care erau în contact cu Israelul, considerau imaginea, nu numai un simplu simbol, ci o dublurã a divinitãþii, mai mult cã divinitatea locuia acolo în mod real. Israelul a ajuns sã înþeleagã în cele din urmã cã Iahve era unicul Dumnezeu al tuturor popoarelor. Prin urmare, orice imagine, altar sau act de cult, se ºtia cã este dedicat lui Dumnezeu. Dacã în Vechiul Testament, Dumnezeu ne apare sub formã de simboluri (teofanii), de la luminã, strãlucirea Domnului Sabaot, Faþa lui Dumnezeu, la foc, Dumnezeu este foc, cuvântul ºi faptele lui sunt înflãcãrate, foc vizionar, carul de foc, apã, vânt ºi suflu etc., în Noul Testament, Dumnezeu a voit sã se apropie de oameni prin intermediul unei persoane, a lui Isus Cristos, pentru a-l asculta, a-l vedea; sã-l atingã ºi sã-L priceapã. De aceea, în noaptea de Crãciun, citim cã îngerii vor da pãstorilor un semn al noii revelaþii „Veþi gãsi un prunc înfãºat In scutece ºi culcat în iesle” (Lc 2,12). Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu s-a fãcut trup, trupul lui Cristos este delimitat (cf. Conciliul din Lateran – 1649). De aceea, chipul omenesc al lui Cristos, poate fi „zugrãvit” (Gal 3.1). Biserica a recunoscut ca legitim sã fie reprezentat pe imagini sfinte chipul lui Cristos ºi învãþãturile sfintelor Evanghelii. De fapt, întruparea Fiului lui Dumnezeu e cea care a inaugurat o nouã „economie” a imaginilor. Altãdatã, Dumnezeu care nu avea nici trup, nici chip, nu putea fi reprezentat prin imagine. Acum cã s-a arãtat în trup ºi a trãit împreunã cu oamenii, ne putem face o imagine. Imaginile sacre ale Sfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu ºi ale Sfinþilor, simbolizeazã de fapt pe Cristos care este preamãrit în ei. Prin imaginile lor se reveleazã credinþei noastre omul „creat” dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, „transfigurat” dupã asemãnarea lui, precum ºi îngerii recapitulaþi în Isus Cristos. Sf. Ioan din Damasc spune: „Frumuseþea ºi culoarea imaginilor îmi însufleþesc rugãciunea. Ele constituie o sãrbãtoare pentru ochii mei, aºa cum priveliºtea câmpului îmi îndeamnã inima sã-l preamãresc pe Dumnezeu”. Sfântul apostol Paul vorbeºte despre Cristos care este „chipul lui Dumnezeu” (2Cor 4,4) ºi cãruia îi dedicã un imn minunat în Col 1,15 – chipul Dumnezeului nevãzut. Într-o discuþie cu apostolul Filip, Isus a spus: „Cine mã vede pe mine, l-a vãzut pe Tatãl” (In 14,8). Aºadar, Dumnezeu a voit sã ia chip uman ºi totodatã a arãtat dimensiunea temporalã a poruncii a II-a ºi utilitatea reprezentãrilor


mai 2 008

17

Calea cea micã

tangibile. Prin urmare, existã o imagine pe care nu o putem ignora ºi pe care nu putem sã nu o construim în noi, aceia a lui Isus Cristos. Imaginea lui Cristos, a sfintei Cruci, a sfintei Fecioare Maria, a sfântului Iosif, a sfântului Anton ºi ale altor sfinþi se gãsesc în bisericile noastre. Conciliul Vatican II, în Constituþia despre liturgie, Sacrosanctum concilium, la punctul 125, capitolul VII, ne spune: „Se va menþine practica de a expune în biserici imagini sacre spre a fi venerate de credincioºi; dar ele vor fi expuse în numãr moderat... pentru a nu favoriza o devoþiune mai puþin corectã”. Ceea ce este, însã, mai important este ca imaginea lui Cristos sã fie construitã în noi. Cum? Prin harul lui Dumnezeu. În acest sens, sfântul apostol Paul, declara în Scrisoarea cãtre Romani: „Aceia pe care el i-a iubit, i-a ºi predestinat sã poarte chipul fiului sãu” (Rom 18,29). A nu cultiva aceastã imagine în noi, înseamnã a distruge scopul pentru care am fost creaþi. Tot ce facem pentru cei sãraci, pentru cei cu un handicap, pentru tinerii cu dizabilitãþi, pentru bãtrâni, toate acþiunile noastre care contribuie la dreptatea în lume, la binele comun, la solidaritate..., cizeleazã în mod luminos ºi exact imaginea lui Cristos în vieþile noastre. Pentru a da exemple de „sãraci cu duhul” în Biserica Romanã, mai întâi trebuie sã vorbim despre sãrãcia aceluia care a întemeiat aceastã Bisericã. Credinþa, ca expresie a sãrãciei spirituale, gãseºte un model în Isus Cristos. Apostolul Paul, în scrisoarea sa cãtre Corinteni (2Cor 8,9) ne vorbeºte despre sãrãcia lui Dumnezeu. „Din iubire faþã de voi, deºi era bogat, s-a fãcut sãrac pentru ca, prin sãrãcia lui, voi sã vã îmbogãþiþi” Cristos s-a fãcut sãrac pentru oameni ºi este trimis de Tatãl pentru a aduce Vestea cea Bunã sãracilor. De la iesle ºi pânã la cruce, Isus împãrtãºeºte viaþa celor sãraci. Cunoaºte foamea, setea ºi lipsurile. Se identificã cu sãracii în toate felurile ºi face din iubirea activã faþã de ei, condiþii pentru a intra în împãrãþia cerurilor. Isus cere ucenicilor sãi „sã se lepede de tot ce au” (Lc 14,33) de dragul Lui ºi al Evangheliei. Apoi le-a dat exemplu pe vãduva sãracã din Ierusalim, care, din sãrãcia ei a dat tot ceea ce avea pentru a trãi. Porunca dezlipirii e obligatorie pentru a intra în împãrãþia cerurilor. Isus, deºi Dumnezeu fiind, a trãit acest stil de viaþã, al sãracilor. Isus se naºte într-un grajd, în iesle, „nu era loc de gãzduire pentru ei” (Lc 2,7); este numit „fiul tâmplarului”, „mãncãcios ºi bãutor de vin, prieten al vameºilor ºi al pãcãtoºilor” (Mt 1,19); „numãrat printre cei fãrãdelege” (Lc 22,37); „nebun” (Mc 3,21); „amãgitor” (Mt 27,63). „ Nu are unde sã-ºi plece capul” (Mt 8,20), lucru care ne aratã ce viaþã marginalã, a cuiva care umblã tot timpul; moare în afara oraºului (Ev 13,12) pe cruce; este o moarte proprie sclavilor, a rãufãcãtorilor. Stilul de viaþã a lui Isus este acela al unui om simplu, smerit, a unui om de rând. În viaþa lui Isus, gãsim douã momente în care sãrãcia lui ajunge la extreme, în care El – Dumnezeu, se face dependent faþã de cei din jur ºi apare în neputinþa Lui, ca în urma unui eºec. „Betleemul ºi Calvarul”. Isus, la Betleem, nu a fost primit de ai sãi, ºi a trebuit sã se nascã în condiþii inumane. Pe Calvar nu s-a putut ajuta cu nimic, pentru cã mâinile sale care au binecuvântat mulþimile sunt þintuite în cuie pe cruce, însângerate. El nu s-a putut folosi nici de picioarele sale, pentru cã picioarele care duceau Vestea cea Bunã, acum sunt bãtute în cuie. Crucea exprimã nebunia iubirii lui Dumnezeu. Pe cruce, sãrãcia lui Isus a atins apogeul. ªi tocmai aceastã nebunie ne-a adus mântuirea. Destinatarii primei fericiri „sãraci cu duhul” sunt cei apãsaþi de povara vinei proprii sau a vinei altora ºi care îºi recunosc sãrãcia lãuntricã înaintea lui Dumnezeu. Este vorba de cei care vin la Dumnezeu cu mâinile goale. Istoria Bisericii ne prezintã o mulþime de oameni ai lui Dumnezeu, bãrbaþi ºi femei, persoane consacrate sau laice, care au copiat imaginea lui Cristos pentru a fi fericiþi, aºa cum învaþã

chiar el, autorul „predicii de pe munte”. „Fericiþi cei sãraci cu duhul”, este o invitaþie la a fi mic, a fi gol de cele lumeºti, a fi supus voinþei lui Dumnezeu. (cf. Is 61,1). Sãracul, la care se referã evanghelia, ºtie cã trebuie sã caute la Dumnezeu adevãrul ultim al vieþii sale. Sfinþii s-au angajat cu hotãrâre sã-l caute pe Dumnezeu fãrã sã se lase descurajaþi de dificultãþi. încãrcaþi de o tensiune de iubire, aceºtia au primit sãrãcia ca pe o vocaþie ce o vor experimenta, ca pe o chemare, ca pe „talantul ce trebuie valorificat” cu curaj. Nu le este fricã sã-i slujeascã pe ceilalþi, ba chiar sunt convinºi cã numai iubirea angajatã, disponibilitatea sincerã, constituie mãrturie, proclamând demnitatea de a fi imagine ºi fii ai lui Dumnezeu. Sãrãcia din „Fericiri” este virtutea împãrtãºirii: ea cheamã la punerea în comun ºi la împãrþirea bunurilor materiale ºi spirituale, nu din constrângere, ci din dragoste, pentru ca belºugul unora sã acopere lipsurile altora. Isus este trimis sã vindece „pe cei cu inima zdrobitã ºi smeritã”. Printre aceºtia, amintim pe sfântul Augustin, care cu harul lui Dumnezeu, devine disponibil, spunând: „Primeºte, te rog, Tatã preabun, pe fugarul tãu”. „Târziu te-am iubit... Iatã cã în mine erai, Iar eu afarã ºi acolo te cãutam În creaturile tale frumoase, urât mã tãvãleam... Acum... respir ºi dornic dupã tine aspir. Am gustat ºi sunt înfometat ºi însetat de tine”. Sfântul Ioan al Crucii, dupã reformarea primei mãnãstiri carmelitane, unde domnea sãrãcia, este legat ºi maltratat; este închis într-o încãpere scobitã în zid, care era folositã ºi ca latrinã, iar lumina nu intra aproape deloc; are doar o deschidere de trei degete; este hrãnit numai cu pâine ºi apã ºi câteodatã o sardinã întreagã sau jumãtate, cu o singurã hainã care putrezeºte pe el, tarã a o putea spãla. În fiecare vineri este biciuit pe spate cu o violenþã care avea sã-i producã rãni adânci. Pãduchii îl mâncau, febra îl slãbea. De ce toate acestea? Pentru cã voia sã-l imite pe Cristos sãrac ºi învinuit cã s-a reformat pentru ca sã comande ºi pentru a fi considerat sfânt. Cu toate aceste lipsuri, strivit ca ºi un vierme, sufletul sãu rãmâne îndrãgostit, dulce, umil ºi rãbdãtor. Aici a avut loc întâlnirea dintre nimic ºi totul. În cartea sa Flacãra vie, accentueazã faptul cã ceea ce conduce sufletul la unirea cu Dumnezeu într-o adevãratã „sãrbãtoare a dragostei”, este cunoaºterea goliciunii lãuntrice, a sãrãciei spirituale. „Pentru a ajunge sã ai totul Sã nu doreºti sã ai nici un lucru. Pentru a ajunge sã fii totul, Sã nu doreºti sã fii nimic. Pentru a ajunge sã cunoºti totul, Sã nu doreºti sã ºtii nimic”. Aceasta este vocea inconfundabilã a celui numit doctor mistic ºi care în Ascensiunea Muntelui Cârmei îºi enunþase celebra doctrinã spiritualã „a nimicului” – a nimicirii de sine, pentru a putea cunoaºte singura realitate, pe Dumnezeu. „Dacã vrei sã pãstrezi neatins chipul, Chipul lui Dumnezeu Limpede ºi simplu în sufletul tãu, Goleºte ºi curãþã sufletul tãu De fãpturile lui Dumnezeu cât poþi mai bine ªi atunci vei pãºi în lumina divinã”. (continuare în numãrul urmãtor)

Agnesa (Buhonca)


18

Calea cea micã

Nr. 13

Fericiþi cei sãraci cu duhul, cãci a lor este împãrãþia Cerurilor Într-o societate în care se vorbeºte mult despre fericire ºi cautã pe toate cãile posibile sau imposibile sã o dobândeascã, seriile de fericiri prezente în evanghelii nu înceteazã sã provoace stupoare printre auditori ori de câte ori sunt proclamate, chiar dacã a trecut atâta timp de la pronunþarea lor de cãtre Isus. Unele expresii din formula fericirilor precum „sãraci cu duhul”, „curaþi cu inima”, „blânzi”, se regãsesc în limbajul curent al oamenilor, dar deseori cu o conotaþie peiorativã, aºa încât la proclamarea textului fericirilor din evanghelie conþinutul lor bogat în semnificaþie îºi pierde din vitalitate. Tocmai de aceea se face tot mai necesarã o mai bunã înþelegere a acestor fraze scurte ºi simple dar pline de semnificaþie, deoarece ele proclamã împãrãþia lui Dumnezeu. Noi ne vom axa pe prima dintre fericiri ºi anume: Fericiþi cei sãraci cu duhul, cãci a lor este împãrãþia cerurilor. Faptul cã fericirile au ca temã împãrãþia lui Dumnezeu ºi ating un punct foarte important ºi în acelaºi timp nevralgic al teologiei ºi anume problema gratuitãþii harului ºi a rolului intenþiilor ºi faptelor noastre bune, face abordarea lor mai atractivã ºi mai interesantã pentru toþi. De la prima fericire ne dãm seama deja cã fericirile lui Isus sunt paradoxale, cã rãstoarnã modul obiºnuit de a gândi al oamenilor. Dupã logica lumii fericit este cel care are bani. Dupã logica lui Isus fericit este cel sãrac. Cã cei sãraci sunt mai fericiþi decât cei bogaþi este lucru neîndoielnic. La vremea când Isus a spus aceste cuvinte, când i-a introdus pe sãraci în împãrãþia cerurilor, a fost o noutate absolutã, o adevãratã revoluþie în gândirea omenirii. Dar cine sunt aceºti sãraci cu duhul, sau sãraci în duh, pe care Isus îi proclamã fericiþi ºi cãrora le promite împãrãþia cerurilor? În vorbirea obiºnuitã sãraci cu duhul sunt cei reduºi la minte, simpli, prostuþi. Acest înþeles umilitor l-a dat cuvintelor lui Isus în antichitatea creºtinã împãratul Iulian Apostatul, iar în timpurile moderne Voltaire. Fãrã îndoialã cã, în prima dintre fericiri, Isus nu canonizeazã fericirea materialã ºi nici nu condamnã bogãþia materialã. Bogãþia materialã în sine nu este rea. Banul poate sã fie cel mai bun servitor, dar poate sã fie ºi cel mai rãu stãpân, spunea papa Pius al XI-lea într-un discurs de-al sãu. Depinde de felul cum îl câºtigi ºi de felul în care îl foloseºti. Bogãþiile sunt darul bunãtãþii ºi dãrniciei lui Dumnezeu „De la mine vin bogãþia ºi slava ºi avuþiile trainice”, spune Biblia în Cartea Proverbelor 8,19. „Sãraci cu duhul”: expresia „cu duhul” ne spune totul. Isus nu condamnã bogãþiile exterioare, ci dezordinea interioarã din inima omului provocatã de bogãþii. Isus condamnã bogãþiile pe care el le numeºte bogãþii nedrepte. Bogãþiile nedrepte îl nedreptãþesc în primul rând pe Dumnezeu. Sunt bogãþiile dobândite în mod necinstit prin furt, jaf, minciunã, înºelãtorie, nedreptate, mitã, procese ºi jurãminte false, crimã, lãcomie, zgârcenie. În acest caz, banul, averea iau locul lui Dumnezeu. Banul devine un idol cãruia omul îi sacrificã totul: onoarea, conºtiinþa sufletului. Cã toþi cei care posedã bogãþii nedrepte nu sunt fericiþi, este limpede. Judecata, aºa cum ne-o descrie Isus în Evanghelia dupã Matei, va fi necruþãtoare pentru cei care s-au închis în egoismul lor, ºi-au închis inima la suferinþele celor flãmânzi, lipsiþi de îmbrãcãminte, abandonaþi. Sãraci în duh. sãraci în inimã, aºa ne vrea Dumnezeu: sã primim de la el ºi în acelaºi timp, sã dãm altora. Precum cele douã miºcãri ale inimii: sistola ºi diastola, prin care inima primeºte sângele din vene pentru al restitui apoi purificat, oxigenat întregului organism. Ce s-ar întâmpla dacã inima, egoistã, ar reþine în ea sângele pe care îl primeºte? Sfântul Ambroziu descrie în cuvinte admirabile fericirea celor sãraci, dar care îl au pe Dumnezeu. Ah, cât de bogat este cel care-l cunoaºte pe Dumnezeu, care e preocupat de veºnicie, care adunã comori, dar nu de aur, de argint sau lucruri preþioase, ci de virtuþi! Nu vi se pare bogat cel care are pacea sufleteascã, liniºtea, odihna? A poseda fãrã a fi posedaþi, a poseda ca ºi cum nu am poseda, a nu fi obsedaþi ca pãgânii de frica zilei de mâine, a munci cu hãrnicie ºi încredere în providenþã, a ne mulþumi cu puþin, cu necesarul pentru viaþã, a nu ne crea trebuinþe artificiale ºi inutile, a nu invidia pe nimeni pentru ce are, a avea mereu privirea îndreptatã spre Paradis, fãrã a ne lamenta prea mult de lipsurile ºi sãrãcia noastrã: acesta este programul de viaþã pe care Isus ni-l traseazã în prima

fericire. Sfântul Beda Venerabilul spunea: „Toþi creºtinii sunt bogaþi, nimeni sã nu se considere mai prejos decât este. Cel credincios este sãrac în bani, dar bogat în virtuþi, el doarme mai liniºtit culcat pe pãmântul gol decât bogatul pe patul sãu acoperit cu purpurã.” Cu privire la sfânta Tereza, surorile afirmau cã dinadins se abþinea sã cearã o canã de apã rece, un ciorchine de strugure pentru cã spunea cã spiritul de sãrãcie nu-i permite sã cearã ceea ce îi face doar plãcere, fãrã a fi chiar necesar. Sfântul Paul le scria corintenilor: „Noi suntem sãraci ºi totuºi îi îmbogãþim pe mulþi, nu avem nimic ºi totuºi posedãm toate lucrurile” (2Cor 6,10). Chiar dacã suntem modeºti, sãraci în bani ºi bunuri materiale, avem destule bogãþii în inima noastrã, cu care sã-i îmbogãþim pe alþii: oferind altora în mod dezinteresat un zâmbet, o vorbã bunã, un sfat, un cuvânt de încurajare, oferind serviciile noastre, ceva din timpul nostru, din ºtiinþa ºi talentele noastre, îi îmbogãþim pe alþii. Dupã cum spunea ºi Lev Tolstoi: „În viaþã nu e decât un mod de a fi fericit: a trãi pentru alþii”. ªi astfel am aflat secretul fericirii pe care nu-l cunosc cei care au inima îngropatã în bani ºi bogãþii. Sãraci în duh sunt oamenii care ºtiu cã sunt sãraci în interior, persoane care iubesc, care acceptã cu simplitate ceea ce Dumnezeu le dã, ºi tocmai pentru aceasta trãiesc în acord intim cu esenþa ºi cuvântul lui Dumnezeu. Afirmaþia sfintei Tereze de Lisieux, conform cãreia ea va apãrea într-o zi în faþa lui Dumnezeu cu mâinile goale ºi le va îndrepta deschise cãtre el, descrie spiritul acestor sãraci ai lui Dumnezeu: ajung cu mâinile goale, nu cu mâini care prind ºi þin strâns, ci cu mâini care se deschid ºi dãruiesc, ºi astfel, sunt pregãtite pentru bunãtatea lui Dumnezeu care dãruieºte. Biserica pentru a fi comunitate a sãracilor lui Isus, are nevoie mereu de persoane care sã ºtie sã facã mari renunþãri, are nevoie de comunitãþi care sã le urmeze, care sã trãiascã sãrãcia ºi simplitatea ºi sã arate astfel adevãrul fericirilor pentru a-i zgudui pe toþi, ca sã înþeleagã averea numai ca slujire, ca sã se opunã culturii averii în numele unei culturi a libertãþii interioare, ºi sã creeze în felul acesta, fundamentele dreptãþii sociale. Francisc din Assisi a perceput promisiunea din aceastã fericire în radicalitatea sa extremã pânã acolo încât ºi-a dat ºi propria hainã ºi a cerut una de la episcop, reprezentant al bunãtãþii paterne a lui Dumnezeu, care îmbracã crinii câmpului mai bine de cum se îmbracã Solomon (Mt 6,28). Pentru Francisc aceastã umilinþã extremã însemna, mai ales, libertatea de a sluji, libertate pentru misiune, încredere extremã în Dumnezeu, care nu are grijã numai de florile câmpului, ci se îngrijeºte chiar de copiii sãi. ªi Biserica în ansamblul ei nu trebuie sã piardã conºtiinþa cã trebuie sã poatã fi recunoscutã drept comunitatea sãracilor lui Dumnezeu. Dupã cum Vechiul Testament s-a deschis spre reînnoire cãtre Noua Alianþã pornind de la sãracii lui Dumnezeu, tot aºa, ºi orice reînnoire a Bisericii poate sã porneascã mereu numai de la cei care trãiesc aceeaºi umilinþã hotãrâtã ºi aceeaºi bunãtate gata de slujire. Sãrãcia cu duhul, adicã cea autenticã, adevãratã în faþa lui Dumnezeu, nu exclude în mod necesar ºi totdeauna bogãþia sociologicã, economicã. Unii prieteni de-ai lui Isus ºi unii dintre primii discipoli aparþineau clasei sociale înalte, precum Lazãr ºi surorile Marta ºi Maria (In 12,1-8), femeile care îl ajutau pe învãþãtorul în timpul ministerului sãu (Lc 8,1-3), Iosif din Arimateia (Mc 15.42-46), familia evanghelistului Marcu (Fap 12,12). De fapt, a dispune de mijloace economice este numai un aspect al „bogãþiei” omului, care cuprinde sub acelaºi titlu bunurile inteligenþei ºi ale inimii, ale culturii, artei, puterii politice, ale timpului disponibil, ale sãnãtãþii, ºi, la un nivel diferit ºi superior, bunurile mai profunde ale vieþii de rugãciune ºi prietenie cu Dumnezeu. Sãracul cu duhul va uni la absoluta ºi umila încredere numai în Dumnezeu promtitudinea ajutorului faþã de cei nevoiaºi, voinþa efectivã de slujire, simplitatea raporturilor cu alþii. Prima fericire e fericirea de bazã, cãci ea exprimã atitudinea fundamentalã necesarã apartenenþei la împãrãþie, atitudinea de receptivitate. Fãrã ea e imposibil de a ne lãsa îmbogãþiþi, a trãi ºi a creºte în comuniune cu Dumnezeu ºi cu ceilalþi.

Teodora (Iaºi)


Calea cea mica, nr. 13 / mai 2008  

Publicatie bianuala a Institutului Secular Sfanta Tereza a Pruncului Isus

Advertisement
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you