Calea cea mica, nr. 12 / octombrie 2007

Suflet terezian

„Nu credeam cã putem iubi fãrã a suferi, mult. Sãrmana noastrã naturã este afectatã ºi ea nu are nici o legãturã cu durerea.

Aceasta-i bogãþia, subzistenþa noastrã!

Ea este atât de preþioasã încât Isus a venit pe pãmânt anume pentru a o cunoaºte. Sã suferim cu amãrãciune înseamnã a suferi fãrã curaj!...

«Isus a suferit cu tristeþe; fãrã tristeþe sufletul ar suferi?»

(R.P. Pichan) ªi noi am vrea sã suferim cu generozitate, cu mãrinimie...

Cèline!... Ce iluzie!... Noi am vrea sã nu cãdem niciodatã?

Ce importanþã are, Isuse, dacã eu cred în fiecare clipã; eu vãd prin aceasta slãbiciunea mea ºi asta e un mare câºtig.

Iar tu vezi astfel ce pot face eu ºi eºti mai atent acum sã mã porþi în braþele tale... Dacã nu o faci, este pentru cã îþi place sã mã vezi pe jos... atunci eu nu vreau sã mã neliniºtesc, ci mereu îmi voi întinde spre tine braþele rugãtoare ºi pline de iubire!

Nu pot sã cred cã m-ai abandonat!...

Dragã Cèline, dulce ecou al sufletului meu!... Dacã mi-ai cunoaºte mizeria! Oh, dacã ai ºti! Sfinþenia nu constã în a spune lucruri frumoase, nici în a le gândi, a le simþi; ea constã în a voi sã suferi...

Sã profitãm de unicul nostru moment de suferinþã, sã nu privim decât clipa de faþã... O clipã este o comoarã... un singur act de iubire ne va face sã îl cunoaºtem mai bine pe Isus, ne apropia de el pentru toatã eternitatea!...

(26 aprilie 1889, Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Scrisoarea a ºaptea cãtre sora ei, Cèline)

Consacrare cãtre Sfânta Faþã

Pr. Abelardo Lobato o.p.

îºi ia rãmas bun de la Lugano o

Dupã unsprezece de ani petrecuþi în acest oraº, patru în calitate de Rector al Facultãþii de Teologie ºi ºapte ca Asistent Spiritual al Institutului Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus, superiorii lui din Spania i-au cerut sã se întoarcã în scumpa lui Peninsulã Ibericã, la mãnãstirea lui!

A pãrãsit Cantonul Ticino spre sfârºitul lui iulie.

Dorim sã-i mulþumim pentru tot ce ne-a dat în aceºti ani. Nu a încetat nici o clipã sã semene, ne-a încurajat, ne-a fãcut pãrtaºi de „viziunile” lui, care au devenit, într-un fel, ºi ale noastre; ne-a arãtat zãri îndepãrtate ºi ne-a îndreptat pe calea ce duce la þintã; ne-a fãcut sã redescoperim cât este de dificilã, dar fascinantã în acelaºi timp, viaþa unui creºtin convins.

Ne vom aminti de vitalitatea, competenþele, capacitatea sa de dialog ºi vom fi mereu alãturi de el, prin rugãciune ºi cu cele mai bune urãri: întoarcere cu bine în Granada, iar noua sa activitate sã fie cu folos, aºa cum a fost ºi cea de la Lugano!

Mulþumim, dragã Pãrinte Lobato!

Institutul Secular al Sfintei Tereza *** *** ***

Dragi suro ori, Sper cã aþi petrecut senin aceastã varã. Vã scriu ca sã vã bucur inimile cu vestea bunã a noilor asistenþi spirituali desemnaþi de episcopul Pier Giacomo Grampa: – pr. Giuseppe Albisetti, asistent; – pr. George Paºtiu, adjunct pentru România.

Amândoi sunt persoane cunoscute ºi suntem recunoscãtoare faþã de Domnul, care ni-i aºeazã acum în cale. Ei sunt rãspunsul la rugãciunile noastre. Îi cerem Duhului Sfânt sã-i lumineze ca sã ne poatã cãlãuzi Institutul spre o desãvârºire tot mai mare ºi sã ne ajute pe fiecare din noi sã ne înnoim viaþa, în spiritul veneratului nostru întemeietor.

Cu cele mai bune urãri,

Maria Teresa Candian *** *** ***

Mesaj de la Do on Giuseppe Albisetti

(compusã pentru noviciat) O, Faþã adorabilã a lui Isus!

Pentru cã ai binevenit sã alegi în mod deosebit sufletele noastre spre a te da lor, venim sã þi le consacrãm.

Ni se pare o Isuse, cã te auzim spunându-ne: „Deschideþi-mi surorilor, logodnicilor preaiubite; cãci Faþa mea este acoperitã de ranã, iar pãrul umezit de picãturile nopþii”. (Ct 2) Sufletele noastre înþeleg limbajul iubirii tale; vrem, sã ºtergem dulcea ta Faþã ºi sã te consolãm de uitarea celor rãi! În ochii lor, tu eºti încã „ascuns... ei te privesc ca pe ceva demn de dispreþ” (Is 53,3).

O, Faþã mai frumoasã decât crinii ºi trandafirii primãverii, tu nu eºti ascunsã ochilor noºtri.

(va urma)

(noul asistent spiritual al Companiei Sf. Tereza) Sunt foarte bucuros sã vã pot adresa, prin intermediul publicaþiei „Calea cea micã”, un salut cordial tuturor terezinelor ºi asistenþilor care le însoþesc în formare. În ziua de 29 august am participat cu multã emoþie la profesiunea solemnã a Luciei Þâmpu, ºi am întâlnit câteva surori românce venite la Lugano pentru exerciþiile spirituale.

Doresc sã vã asigur pe toate de amintirea în rugãciuni ºi de apropierea de Casa mamã din Lugano. În persoana directoarei generale, Maria-Tereza Candian se concentreazã întreaga strãdanie pentru ca orice comunitate sã se poatã dezvolta în spiritul Constituþiilor.

Un gând special de recunoºtinþã ºi de afecþiune cãtre pr.

Lobato care în ultimii ani a contribuit cu întreg potenþialul sãu spiritual, în spirit de echilibru ºi umanitate la binele Institutului.

Cerem Duhului Sfânt sã vã însoþeascã mereu cu darurile sale: al sfatului, al înþelegerii ºi al tãriei. Înainte cu tot curajul!

Vã salut ºi vã binecuvântez din toatã inima, Lugano, 12 sept. 2007

Don Giuseppe Albisette, asistent spiritual

octombrie 2007

Calea cea micã

3

Adio din Granada Dragi surori, Vã scriu aceastã scurtã scrisoare ca sã vã mulþumesc din inimã, sã vã povestesc pe scurt despre „saltul” din Via Nassa, de la Lugano, la Mãnãstirea Santa Cruz la Real din Granada, Spania, ºi sã amintesc perioada serviciului meu ca asistent al Institutului, o amintire necesarã, pentru cã, pentru a face bine saltul înainte, este nevoie sã facem doi paºi înapoi.

1. Mulþumiri Vã mulþumesc, Surori, pentru primirea pe care am aflat-o întotdeauna la întrunirile voastre, pentru interesul ºi rezonanþa cu scrisorile mele ce istoriseau ce am trãit, pentru docilitatea arãtatã în urmarea hotãrârilor luate împreunã. împreunã cu voi aduc mulþumiri Domnului: Agimus tibi gratias omnipotens Deus, Thank You, Grazie tanto, Mulþumesc.

2. Adio din Granada Unul dintre evenimentele care, într-un fel, se rãsfrânge asupra istoriei Institutului, este încheierea mandatului meu ca Asistent spiritual al acestuia. Serviciul început în august 1998 se încheie în 2007. L-am primit de la Episcopul Torti ºi l-am dat înapoi Episcopului Grampa. Durata a fost de nouã ani. Pentru mine au fost nouã ani de har. Dacã toate lucrurile bune sunt trei, atunci cele mai bune, ca în acest caz, sunt de trei ori trei, adicã nouã. Putem spune cã începutul s-a fãcut aproape în tãcere, pe vremea când eram Rectorul Facultãþii de Teologie, la începuturile ei, ºi locuiam pe Via Nassa la numãrul 66. La sfârºitul mandatului de Rector, Surorile mi-au pregãtit un apartament la etajul VI de la numãrul 64, simplu, complet, potrivit pentru studiu ºi contemplaþie. Aici eram în locul potrivit. Pe de o parte, locuiam alãturi de Casa centralã a Institutului ºi puteam participa împreunã cu Surorile la liturghie, mese ºi întruniri, iar, pe de altã parte, eram liber sã plec din timp în timp în strãinãtate, pentru promovarea studiului Sfântului Toma.

Cei nouã ani au trecut, zi dupã zi, în pace, muncã, bucurie ºi suferinþe împãrtãºite, îmi aminteam adesea de proverbul german: „Bucuriile împãrtãºite se dubleazã, iar suferinþele împãrtãºite se înjumãtãþesc”. În viaþa de comunitate se gãseºte rãspunsul la zicala spontanã ºi plinã de curiozitate: „Spune-mi cu cine te însoþeºti, ca sã-þi spun cine eºti”. Eu, frate dominican, eram în armonie cu spiritualitatea Institutului, poate pentru acelaºi motiv pentru care Sfânta Tereza de Avila mãrturisea cã se simte „dominicanã ca pasiune”. în procesul ascendent al spiritualitãþii, eu deveneam „terezin”, iar Surorile, „lobatine”. În acest ritm de viaþã, deopotrivã contemplativã ºi activã, fidelã dictonului dominican contemplãri et contemplata aliis tradere („contemplare ºi transmiterea celor contemplate altora”), un model ales de Isus însuºi, a sosit încheierea mandatului meu. Cauza este aceasta: Superiorul meu din Spania mã cheamã pentru a mã întoarce în Provincia mea. în faþa acestei chemãri, eu nu am alt rãspuns decât cel biblic, al Maicii Domnului: „Iatã-mã!” Noul meu destin este mãnãstirea dominicanã din Granada, din care am plecat în îndepãrtatul an 1962, ajungând la Roma. Pentru mine, este ca întoarcerea în casa pãrinteascã. Aceastã întoarcere nu se putea face în tãcere, ca ºi intrarea. în tot acest timp, „averea” mea sporise remarcabil, iar „fiinþa” depãºise Rubiconul celor optzeci de ani.

Eram eu, acelaºi, dar nu în acelaºi fel, nu cu acelaºi glas ºi nu cu aceeaºi „sãnãtate de fier”, neavând nevoie, în timpul celor nouã ani, datoritã ocrotirii deosebite a Sfintei Fecioare, a Sfântului Toma ºi a sfântului Ioan Macias, sã rãmân la pat nici mãcar o singurã zi. Este harul pe care românii îl doresc într-o urare: ani ºi sãnãtate, „La mulþi ani cu sãnãtate!”

Nu este uºor sã povestesc tot ce am trãit. A fost o pregãtire, o punere în practicã ºi o despãrþire.

Pregãtirea cu grijã s-a fãcut în timpul unei sãptãmâni din iulie. Firma de transporturi Bollinger & Tanzi ne-a pregãtit cutiile pe care le-am umplut cu multe cãrþi, haine, ustensile.

Surorile ºi personalul au trudit mult. Vineri, 20 iulie, camerele mele erau goale. Oamenii de la firmã au pus totul în TIR. Cutiile numerotate depãºeau numãrul de o sutã. Aceastã pregãtire mi se pãrea strângerea cortului de cãtre pãstori.

Era semnul condiþiei noastre de om cãlãtor, homo viator.

Rãmânea foarte clarã deosebirea dintre a avea ºi a fi. Toatã „averea” mea pleca, eu rãmâneam acelaºi, în subzistenþa ºi personalitatea mea, în acelaºi timp incomunicabilã ºi deschisã faþã de persoane ºi lucruri. în camerele care mai înainte erau prea pline se arãta problema totului ºi a nimicului, a obiectului ºi a subiectului. îmi aminteam de Evanghelie: „Unde este comoara ta, acolo va fi ºi inima ta”. Eu îmi stimam mica „avere”, dar nu la acelaºi nivel cu persoanele, cu fiecare Terezinã în parte, pe care le-am „asistat” în aceºti nouã ani.

Am golit camerele, dar nu inimile. O sutã de cutii ajung pentru mutarea unor lucruri, dar o sutã de mii nu sunt de ajuns sã conþinã iubirea dintre persoane. Amor meus pondus meum, spunea Augustin, „greutatea mea este iubirea mea”.

Cãrþile sosiserã una câte una ºi puteau pleca împreunã ºi ascunse. Persoanele sunt întotdeauna un EU ºi un NOI, cu valoare ºi greutate deosebite. Distanþa nu este un zid despãrþitor. Iubirea îl încalecã ºi îl învinge. „Averea” toatã o voi revedea la Granada, întreaga „fiinþã” pleacã ºi rãmâne. Aceasta este minunea iubirii.

Punerea în practicã s-a fãcut cu douã mijloace diferite, cu TIR-ul agenþiei, pentru cutii, între 23 ºi 25 iulie, ºi într-o maºinã Citroen, pentru persoane. în evenimentele obiºnuite ale vieþii putem descoperi mâna Providenþei. Aceastã mânã pãrinteascã ne-a dat bucuria însoþitorilor ºi ºoferul pentru cãlãtoria Lugano-Granada. Maºina era a preotului ortodox Mihai Mãrgineanu, fost student în teologie la Lugano ºi care a devenit prieten drag prin frecventele noastre activitãþi în România. Directoarea terezinelor, Maria Teresa, a hotãrât sã vinã cu noi, ca sã mã însoþeascã pe mine, asistentul.

Duminicã, 22 iulie, la ora douã ºi jumãtate, dupã despãrþirea de surorile din Casa centralã, dupã „lacrimi”..., am pornit la drum pe autostrãzi spre Spania, în trei etape: pe 22 pânã la Girona, pe 23 pânã la Garrucha, pe 24 pânã la Granada.

Era amiazã când am intrat în Mãnãstirea Santa Cruz la Real.

Superiorul ºi fraþii ne-au îmbrãþiºat de bun venit cu multã bucurie. Toatã aceastã cãlãtorie, de la Lugano la Granada, plinã de surprize ºi de mici lucruri, ca ºi viaþa, ar merita o povestire aparte.

4

Calea cea micã

În ziua de 25 a fost despãrþirea. Era ziua sãrbãtorii Apostolului Iacob, cu multe tradiþii în Spania. Se crede cã el a venit sã evanghelizeze aceastã þarã ºi cã relicvele lui odihnesc la Compostela. Noi patru - soþii Mãrgineanu, Maria Teresa ºi cu mine - am vizitat oraºul în dupã-amiaza de 24. N-am putut gãsi bilete de intrare la Alhambra ºi ne-am resemnat, ca Iosua la Ierihon, cu o vizitã în jurul zidurilor, capela unde odihnesc regii catolici Ferdinand ºi Izabela, ºi cu o plimbare prin centrul oraºului, oprindu-ne la Alhambra Palace, ca sã putem admira apusul soarelui ºi sã gustãm, la cinã, gazpacho andaluz. Miercuri 25, dimineaþa, Maria Teresa ºi cu mine am vizitat biserica mãnãstirii. Aici se cinsteºte o statuie a Maicii Domnului, Fecioara Rozariului, pe care cãpitanul Alvaro de Bazan a purtat-o în bãtãlia de la Lepanto, la 7 octombrie 1572. Altarul este plin de îngeri. Dupã vizitã, un taxi ne-a dus la aeroport, de unde Maria Teresa pleca la Lugano. Acolo, aºezându-ne faþã în faþã, ne-am amintit de evenimentele Institutului în toþi aceºti ani. împreunã i-am mulþumit Domnului ºi am împãrtãºit bucurii ºi încercãri. Despãrþirea noastrã aduna într-un buchet tot ce a fãcut Domnul cu noi ºi pentru noi. îmi veneau în minte multe lucruri, cum ar fi Suspinul Maurului, cuvintele lui Chateaubriand, „existã ceva mai bun decât vederea Granadei, ºi anume revederea ei”, lauda Granadei din partea poetului Alberto Icaza, în timp ce Maria Teresa cânta în surdinã cântecul lui A. Lara, Granada, tierra sonada. Apoi îmbrãþiºare ºi rãmas bun: „La revedere”. Era amiazã. La orizont se vedea Sierra Nevada, cu înãlþimea de 3.480 m, iar în spate, Mare Nostrum, dincolo de care este Africa.

Eu rãmâneam în Granada, iar Maria Teresa, în avion, zbura spre Lugano.

3. Amintirea trecutului ce rãmâne Memoria este garanþia identitãþii, nu numai pentru individ, ci ºi pentru instituþii. Isus însuºi a voit în Bisericã amintirea lui, amintire ºi memorial al misterului pascal. Institutul a împlinit încã de la început acest imperativ de a se întoarce asuprã-ºi. Unul din semnele memoriei este grija Surorilor de a duce flori la mormântul Fondatorului, în aceºti nouã ani ca Asistent am lucrat împreunã la sãrbãtorirea celor douã aniversãri semnificative, de 75 ºi 80 de ani. Mi se pare potrivit sã atrag atenþia în legãturã cu trei orizonturi ale memoriei în care am lucrat: carisma Institutului, profilul spiritual al Fondatoarei Maria Motta, evenimentul creºterii minunate a Institutului în România. În privinþa carismei Institutului, servire Cristo et Ecclesiae, am cules documente ºi mãrturiile de preþ ale Surorilor Agnese ºi Teresa, amândouã de la început în Institut. Pe aceastã temã avem un articol în volumul dedicat Episcopului Torti.

Referitor la viaþa Mariei Motta, cofondatoare, împreunã cu Episcopul Bacciarini, am publicat ºi o broºurã care, la fel ca ºi cealaltã, a fost tradusã în româneºte.

Extinderea Institutului în România a ajuns la al zecelea an ºi face parte din istoria ºi memoria carismei. Directoarea Maria Teresa Candian a început, a îngrijit ºi promovat aceastã extindere. În scrisorile pe care de obicei le-am scris dupã cãlãtorii existã material pentru istorie. Dupã 10 ani ºi mai mult de 50 de cãlãtorii, suntem în etapa de consolidare.

Acceptarea, formarea în viaþa creºtinã, în carismã ºi apostolat, trebuie sã fie dezvoltate.

Dragi Surori, vã salut pe fiecare în parte, în primul rând pe cele din Casa centralã, apoi pe cele ticineze ºi pe cele românce.

Nu pot încheia aceastã scrisoare fãrã sã vã comunic întreita bucurie pentru numirea noilor asistenþi, pr. Giuseppe Albisetti ºi pr. George Paºtiu.

Cu multe urãri pentru viitor,

Pr. Abelardo Lobato, o.p.

Nr. 12

Apostolat terezian

Consacrarea, dãruirea totalã lui Dumnezeu, include disponibilitatea împlinirii voinþei sale, sfinþirea. Dumnezeu vrea ca toþi sã se împãrtãºeascã din opera rãscumpãrãtoare a Fiului sãu, Domnul nostru Isus Cristos.

Alegându-ºi ucenicii pe care îi formeazã la ºcoala sa, înzestrându-i cu Duhul sãu Sfânt, îi trimite în toatã lumea sã vesteascã evanghelia ºi sã conducã pe cât mai mulþi la Tatãl.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus a fost foarte convinsã de vocaþia ei apostolicã, datoritã ataºamentului total, iubirii înflãcãrate de Dumnezeu. În acest sens, s-a ºi declarat strâns unitã cu slujirea preoþeascã. Tocmai de aceea, marele papã terezian, Pius al XI-lea (1922-1939), care a declarat-o fericitã în 1923, sfântã în 1925, i-a încredinþat ºi patronajul misiunilor în 1927.

Mulþi preoþi, cunoscând acest rol providenþial al sfintei Tereza, îºi împlinesc munca evanghelizatoare în Uniunea Apostolicã Terezianã.

Un mare prieten al Terezei a fost ºi preotul carmelit MarieEugène al Pruncului Isus (1894-1967), în familia pãrinþilor cu numele Henri Grialou. Procesul sãu de canonizare a fost deschis pe data de 7 aprilie 1985 de cãtre Mons. Bouchex, arhiepiscopul din Avignon.

Marie-Eugène al Pruncului Isus Henri Grialou (2.12.1894 – 27.03.1967)

Fiu de miner, rãmas orfan de tatã la vârsta de 10 ani, mama a trebuit sã se îngrijeascã de cei cinci copii ai familiei. Viaþa creºtinã exemplarã a mamelor explicã vocaþia preoþeascã sau cãlugãreascã a unor copii. A fost ºi cazul lui Henri Grialou.

Intrã în seminar pentru a deveni preot misionar. Foarte dotat spiritual ºi intelectual, este fascinat de viaþa carmelitei normande, Tereza a Pruncului Isus, trecutã la Domnul în septembrie 1897, foarte îndrãgitã în Franþa ºi în alte þãri europene.

Participant combatant în Primul Rãzboi Mondial (1914-1918), rãnit în douã rânduri, este salvat de un glonþ ucigaº care se opreºte în broºura La rose effeuillée ( trandafirul scuturat ), închinatã Terezei, cãrticicã pe care o purta la pieptul sãu. Dupã rãzboi, continuã seminarul, preocupat mereu de vocaþia carmelitanã, accentuatã de apariþia unei biografii a sfântului Ioan al Crucii. Este sfinþit preot în ziua de 4 februarie 1922. Cu mare bucurie exclamã: Sunt preot pentru eternitate!

Spre uimirea familiei ºi a superiorilor diecezani, îndatã dupã hirotonire intrã în carmelul din Avon. Ca ºi novice, trãieºte o viaþã de rugãciune intensã ºi de ascezã severã, primind haruri deosebite din partea Duhului Sfânt. Tereza, declaratã fericitã în 1923, îl conduce pe calea ei cea micã de încredere ºi iubire.

Dupã profesiunea simplã, fãcutã la data de 11martie 1923, este trimis sã predice în mãnãstiri ºi parohii; tema la ordinea zilei este Tereza din Lisieux. Se bucurã nespus de mult de canonizarea ei, în ziua de 17 mai 1925 ºi de proclamarea ca doctor al Bisericii a sfântului Ioan al Crucii în 1926. ¾

octombrie 2007

Calea cea micã

Cine va realiza ecumenismul?

La începutul lui septembrie 2007, Sibiul transilvan a reunit mii de persoane la cea de-a III-a Întâlnire Ecumenicã Europeanã.

Aici s-au întâlnit peste 2.500 de persoane care aveau ceva în comun: dorinþa de unitate a celor care cred ºi îl mãrturisesc pe Cristos. Au fost discursuri, angajamente, recomandãri, vorbe frumoase, rugãciuni, declaraþii solemne, proiecte, mesaje cãtre forurile politice ºi economice, temeri, uneori priviri pieziºe, neîncredere, întrebãri, suspiciuni, de toate.

Eu, participând la aceste lucrãri, aº sublinia un aspect ºi o întrebare pe care am întâlnit-o la Sibiu: Cine ar trebui sã realizeze unitatea?

Sunt voci care spun cã unitatea trebuie sã o realizeze ierarhii, capii Bisericilor. În parte e adevãrat. Dar e pericolul ca toate eforturile lor sã se rezume la niºte congrese, niºte declaraþii comune, care nu vor ajunge niciodatã sã fie cunoscute ºi puse în practicã de marea majoritate a creºtinilor. Sau se vor gãsi mulþimi de credincioºi care nu le vor accepta ºi iar e pericolul apariþiei altor schisme ºi frânturi. (a se vedea schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian).

Alþii spun cã în mod concret unitatea o vor realiza creºtinii între ei, la nivel de localitãþi ºi familii, trãind împreunã viaþa de zi cu zi ºi, mai ales, sãrbãtorile. Iar în parte e adevãrat. Însã trãirea doar la acest nivel a unitãþii poate duce la o oarecare relativizare a credinþei fiecãruia, dacã practica nu se bazeazã pe înþelegerea concretã ºi atentã a Sfintei Scripturi ºi a rugãciunii comune.

Atunci rãmâne întrebarea: Cine va realiza unitatea?

Aº rãspunde zicând cã unitatea creºtinilor nu e opera, lucrarea oamenilor, ci e opera lui Dumnezeu. Ce pot face oamenii, ierarhii ºi credincioºii e doar pregãtirea care are mai multe trepte.

Noul Patriarh al României, Preafericitul Pãrinte Daniel, a fãcut în aceste zile o afirmaþie interesantã: „Despre ecumenism pot vorbi doar cei pregãtiþi pentru asta.” ªi are dreptate pentru cã existã multã lume care încã se teme de ecumenism. De aceea primul pas ar fi cel al cunoaºterii reciproce. Al doilea este de a vedea ceea ce este în comun. Prea adesea se vãd doar diferenþele, pe care daca le mai ºi exagerãm un pic, chiar cã sunt catastrofale.

Dar un suflet pacifist, ºi dornic de pace ºi de unitate, va evidenþia doar punctele comune ºi nu va jigni niciodatã pe cel care are alte opinii. Trebuie sã spun cã la Sibiu nu am vãzut jigniri reciproce, chiar dacã adesea eram aºa de diferiþi. Dar punctul cel mai important

¾

Lucreazã cu multã râvnã în cadrul ordinului carmelitan. Întâlnirea, la o ºcoalã din Marseille, cu trei profesoare care doreau sã se consacre lui Dumnezeu, ºi care fuseserã refuzate de a intra în Carmel, i-a sugerat pãrintelui Eugène-Marie înfiinþarea unei forme speciale de trãire duhovniceascã: L’Institut Notre-Dame de Vie (Institutul Maicii Domnului a Vieþii). În 1947, papa Pius al XII-lea îl va înscrie printre institutele seculare de viaþã consacratã, bucurându-se de mare apreciere în viaþa Bisericii contemporane. În 1953, pãrintele Eugène-Marie, devine superiorul general al ordinului carmelitan. În aceastã calitate, ia parte la consacrarea bazilicii din Lisieux, în ziua de 11iulie 1954.

Urmãreºte îndeaproape Institutul Maicii Domnului a Vieþii, cãruia pe lângã ramura femininã i se va adãuga una masculinã ºi chiar preoþeascã. Din 1961, îºi va stabili reºedinþa în localitatea Venasque, în sudul Franþei, susþinând conferinþe intelectualilor din Marseille precum ºi în diferite mãnãstiri carmelitane.

Cartea sa best-seller, publicatã prima oarã în 1949, intitulatã Je veux voir Dieu (Vreau sã-l vãd pe Dumnezeu), a fost republicatã de mai multe ori ºi tradusã în cinci limbi, fiind consideratã ca operã clasicã a vieþii spirituale, în spiritul sfintei Tereza de Avilla, al sfântului Ioan al Crucii ºi al sfintei Tereza de Lisieux. Poate fi cititã ºi ca o autobiografie. La pag. 833, scrie despre sfânta Tereza a Pruncului Isus: „Ea este mai aproape

5

pe care îl putem face este rugãciunea. Cine se roagã pentru unitate, sigur o doreºte. Cine nu se roagã pentru unitate, nu poate vorbi despre ecumenism.

Abia acum pot sã rãspund la întrebarea: Cine va realiza unitatea? Singurul care va realiza unitatea este Duhul Sfânt. Dacã vã întrebaþi cum, vã voi rãspunde cu ceea ce spunea odatã PS Petru Gherghel: „Când lumea va fi suficient de pregãtitã, Dumnezeu va trimite doi oameni carismatici, douã mari personalitãþi care sã aibã autoritate în faþa tuturor, ºi ei vor semna actul istoric al unitãþii creºtine”.

Pânã atunci nu ne rãmâne decât datoria de a pregãti ºi de a cere de la Dumnezeu marele dar al unitãþii creºtine. ªi voi încheia cu o afirmaþie pe care cardinalul Walter Kasper, trimisul Vaticanului la Sibiu, a fãcut-o în plen la Sibiu ºi care a fost îndelung aplaudatã: „Darul ecumenismului este faptul cã am recunoscut aceastã apropiere fundamentalã ºi am descoperit cã nu suntem strãini unii de alþii ºi nici nu ne facem concurenþã unii altora, ci fraþi întru Cristos. Nu putem fi niciodatã suficient de recunoscãtori pentru acest dar. Nu trebuie sã lãsãm ca bucuria primirii acestui dar sã se stingã vreodatã; nici mãcar atunci când diferenþele ºi problemele ne nãpãdesc. Nici nu trebuie sã renunþãm la ea lãsându-ne convinºi de cei care cred cã ecumenismul este un total eºec. Pentru noi ecumenismul este o sarcinã pe care am primit-o de la Isus Cristos, care s-a rugat ca „toþi sã fie una” (17.21); este îndemnul Sfântului Duh (Unitatis Redintegratio 1,4) ºi un rãspuns la chemarea vremurilor. Astfel ne-am întins mâinile unii altora ºi nu mai vrem sã ne despãrþim… Nu existã nici o alternativã responsabilã pentru ecumenismul creºtin. Orice altceva ar fi contrar responsabilitãþii noastre faþã de Dumnezeu ºi faþã de lume. Întrebarea despre unitate ar trebui sã ne neliniºteascã; ea trebuie sã ardã în noi.” Admirabil ºi cutremurãtor, în acelaºi timp.

Pr. Iosif Dorcu de noi; ni se pare cã am cunoscut-o aºa de bine încât ne comportãm ºi vorbim ca ea; este o tânãrã maestrã care se aºazã lângã noi pentru a ne vorbi despre experienþele ei; nu-i decât o micã învãþãtoare cu idei atât de simple încât par sãrace; dar ne cucereºte cu lumina care se degajã din cuvintele ei, prin viaþa ºi iubirea ei, prin învãþãturile care nu privesc numai pe contemplativii din rândul cãrora face parte ºi ea, dar atinge toate sufletele mici, prin relatare simplã, vioaie, imagisticã, în fine, prin surâsul cu care ne primeºte ºi care ne aratã delicateþea iubirii supranaturale pe care ne-o împãrtãºeºte de la bun început”. „Vã mãrturisesc faptul cã am studiat-o aproape 40 de ani; deseori m-a uluit, aºa am vãzut-o de mare. Ne-a fãcut sã redescoperim ºi a reînnoit ºtiinþa despre darurile Duhului Sfânt, în mod practic. ªtiinþa contemplaþiei sale este aceea a sfântului Toma de Aquino. Nu sunt lucruri noi, nu sunt dulcegãrii, nu, e vorba despre o redescoperire ºi ilustrare a doctrinei tradiþionale. Cred cã e unul din marile haruri ale epocii noastre”.

(Conferinþã þinutã în ziua de 7 septembrie 1965) Contemplativ, activ, scriitor, teolog, fondator, predicator, director spiritual; cum le-a putut cuprinde pe toate într-o singurã viaþã? Secretul pãrintelui Eugène-Marie al Pruncului Isus constã, fãrã îndoialã, în deviza sa: Predat harului lui Dumnezeu.

P.A.D.

6

Calea cea micã

Cristos ºi sacramentele Bisericii Când spun cele ºapte sacramente ale Bisericii ºi ajung la cifra ºapte, mã întreb de multe ori: de ce avem numai ºapte sacramente? De ce nu sunt mai multe? Cristos, Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat, nu a ºtiut sã numere mai departe? Nu se poate! Cristos nu a întemeiat numai ºapte sacramente. De fapt, El nu spus vreodatã cã un gest al sãu ar fi sacrament. Toatã viaþa lui Cristos a fost un sacrament continuu al Tatãlui, care, atât de mult iubeºte lumea pe care a creat-o, încât „l-a trimis pe Unicul sãu Fiu, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã.” Am putea spune, fãrã teama de a greºi, cã nu existã mai multe sacramente, ci unul singur: Cristos. El este Sacramentul Tatãlui. Când vorbim despre cele ºapte sacramente, vorbim, de fapt, de un numãr perfect, de însuºi Cristos, care este plinãtatea Tatãlui. Prin Cristos, Tatãl ceresc acþioneazã asupra lumii, oferindu-i toate harurile necesare spre mântuire.

Cristos, Sacramentul Tatãlui, a fost oferit lumii, mai precis Bisericii. El a fost pus la dispoziþia oamenilor, ca tot cei ce cred în El, sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã. Biserica dispune de Cristos, aºa cum mireasa dispune de mirele ei. Mai bine zis, Mirele se pune la dispoziþia Bisericii, Mireasa lui, slujindo în toate nevoile ei. De aceea sunt ºapte sacramente, pentru cã ºapte, adicã nenumãrate sunt nevoile Bisericii ºi infinite sunt modurile în care Dumnezeu ºtie sã rãspundã la aºteptãrile omului.

Biserica, mireasa lui Cristos, a primit puterea de a acþiona în numele lui Cristos, de a se folosi de puterea lui Cristos, ori de câte ori omul are nevoie. Ea acþioneazã în persoana lui Cristos, în aºa fel încât, atunci când ea acþioneazã, este Cristos care acþioneazã. Când, de exemplu, Biserica iartã pãcatele cuiva, este însuºi Cristos care iartã; când Biserica celebreazã Misterul morþii ºi învierii Fiului lui Dumnezeu, este însuºi Cristos care celebreazã. Când Biserica predicã, este însuºi Cristos care vesteºte Cuvântul lui Dumnezeu.

Cristos este în Biserica sa, iar Biserica este ea însãºi prin Cristos în puterea Duhului sãu Sfânt. Când Biserica celebreazã un sacrament ea se edificã pe sine însãºi, ºi, în acelaºi timp, îl edificã pe însuºi Cristos în ea. Cristos ia chip ºi fiinþã în ea. Aºa cum Cristos a iubit Biserica ºi s-a jertfit pentru ea, asemenea unui mire care se dãruieºte în totalitate miresei sale, la fel Biserica trebuie sã se ofere Mirelui ei Cristos, dãruindu-se lui.

Cele ºapte Sacramente ale Bisericii nu sunt decât Unul: Cristos, Unicul ºi adevãratul Sacrament al Tatãlui. El se dãruieºte Bisericii sale perfect, adicã în ºapte moduri diferite.

Cum sã nu rãmânem extaziaþi în faþa unui asemenea miracol de har. Cât de bine ºtie Dumnezeu sã-l fascineze pe om, oferindu-i mult mai mult decât el se aºteaptã!

Pr. Pavel Chelaru

Nr. 12

Liturgia

în carisma Institutul secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus

Institutul secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus a trecut de 80 de ani; am amintit acest eveniment prin diferite activitãþi ºi prin publicarea unei mici broºuri în douã limbi, italianã ºi românã. întâlnirea de astãzi, ultima verigã a lanþului, trebuie sã fie cea mai bunã: vã rog sã o trãiþi în profunzime spiritualã!

Aº vrea sã vã vãd cu Compendiul în mânã. Creºtinii de odinioarã, în familie ºi la catehezã, îl învãþau pe dinafarã. Ne-am propus, pentru viitoarele întâlniri, sã ne îndreptãm interesul ºi atenþia asupra studiului Compendiului Catehismului Bisericii Catolice. Oameni ne naºtem, creºtini devenim, pas cu pas; a deveni sorã în Institut este, în acelaºi timp, har ºi cucerire.

Aceastã devenire ºi creºtere a creºtinului are nevoie de har ºi de virtuþile teologale. Catehismul ºi cateheza sunt cãlãuze ale acestei minunate deveniri creºtine. în lumina Catehismului, itinerarul creºtin se deznoadã în patru etape de strãbãtut, care sunt ca patru borne kilometrice: mãrturisirea de credinþã, celebrarea misterului creºtin, viaþa în Cristos ºi rugãciunea creºtinã. în limba latinã, itinerarul este descris ca ºi cum ar fi cuprinsul unei legi deosebite: lex credendi, lex celebrandi, lex vivendi, lex orandi.

Punctul de plecare se aflã în punctul de sosire de data trecutã. La ultima întrunire am tratat Crezul - lex credendi „Eu cred, noi credem”. Etapa credinþei noastre este o minã de diamante ºi ne vom mai apleca asupra ei. Astãzi însã facem încã un pas, ca abordare a unei alte etape, celebrarea misterului, lex celebrandi.

Abordarea mea asupra temei nu va fi nici teoreticã, nici doctrinarã, ci mai curând practicã, familiarã, istoricã ºi concretã. Ca introducere la studiul textului am considerat potrivit sã mã limitez la urmãtoarele trei puncte: amintirea celebrãrilor fondatorilor noºtri Bacciarini ºi Maria Motta, cultivarea liturgiei în Casa centralã ºi ajutorul Surorilor în parohii.

Liturgia este celebrarea misterului lui Cristos. La Conciliul Vatican II, Biserica a reînnoit liturgia, publicând un document special. Compendiul, la nr. 219, oferã o sintezã a acestuia. Se pune întrebarea despre locul pe care-l ocupã liturgia în viaþa Bisericii ºi se rãspunde cu aceste cuvinte: „Liturgia, acþiune sacrã prin excelenþã, constituie cuhnea spre care tinde acþiunea Bisericii ºi în acelaºi timp izvorul din care provine forþa sa vitalã. Prin liturgie, Cristos continuã în Biserica sa, cu ea ºi prin ea, opera rãscumpãrãrii noastre”. Douã cuvinte ne aratã poziþia, locul cel mai înalt, „culmea”, ca ºi rãdãcina cea mai adâncã ºi creativã, „izvorul”. Acestea sunt expresii conciliare, apar deci dupã câteva decenii dupã Mons. Bacciarini ºi sunt totuºi cu totul în acord atât cu practica, cât ºi cu concepþia Fondatorului nostru. Bacciarini recurge, în slujirea sa pastoralã, la Cristos preotul, cãruia i se roagã împreunã cu noi, în noi, pentru noi. El este Capul Bisericii, Mijlocitorul. Aceastã acþiune preoþeascã este exercitatã în trei feluri complementare: în Liturgia orelor, în rugãciunile poporului, în celebrarea Sfintei Liturghii. Biografia Mons. Bacciarini, scrisã cu multã grijã ºi precizie de secretarul sãu, Cattori, ne prezintã un Episcop în rugãciune împreunã cu poporul, în timpul pelerinajelor la Roma, Lourdes, Þara Sfântã ºi la sanctuarele mariane ale diecezei. Liturgia orelor reprezenta una din activitãþile principale de fiecare zi: pregãtirea ºi celebrarea Sfintei Liturghii, adoraþia euharisticã erau pentru el edificatoare. În capela Casei Centrale din Lugano pãstrãm toiagul sãu pastoral ºi ostensorul, relicve ale râvnei lui pentru lucrurile lui Dumnezeu, pentru celebrarea liturgicã. Magisterul sãu de episcop îl gãsim în predicile,

octombrie 2007

Calea cea micã

conferinþele, scrierile lui, o comoarã ce-ºi pãstreazã valoarea încã ºi astãzi. Institutul secular al Sfintei Tereza a învãþat de la întemeietorul ei rolul ºi locul liturgiei în viaþa Surorilor.

Casa centralã a Institutului a cultivat, încã din vremea Mariei Motta, liturgia, prin rugãciunea zilnicã a Laudelor ºi Vesperelor ºi prin participarea zilnicã la Sfânta Liturghie - participarea la Euharistie este semn de unitate, izvor de frãþie - ca ºi prin pelerinaje.

Suntem popor al lui Dumnezeu ºi participãm la „lucrarea lui Dumnezeu”. A-l întâlni pe Isus înseamnã a întâlni Biserica. ªi participarea ta, prezenþa ta personalã este o mãrturie. În jurul altarului ni se oferã posibilitatea sã ne zidim comunitatea prin mijlocirea lui Cristos, care este legãtura ce ne uneºte.

Constituie liturgie ºi participarea la un curs biblic, la o lectio divina, o întâlnire de rugãciune, la zilele de reculegere în comunitate, exerciþii spirituale. Zilele de reculegere ºi exerciþiile devin un punct de referinþã pentru toate ºi pentru fiecare în parte, sunt popasuri de refacere pe calea sfinþirii ºi pentru misiunea la care suntem chemate. Orice întâlnire comunitarã trebuie sã se transforme într-un moment de rugãciune, pentru cã reprezintã punctul de sprijin al vieþii noastre spirituale în plinãtatea ei. Adevãrata celebrare constã în a fi comunitate

ºi trebuie sã fie expresia bucuriei de a-l întâlni pe Domnul.

Sacramentele, apoi, ne introduc, ca mãdulare ale unui singur Trup, în misterul lui Dumnezeu. Când „merg la Sfânta Liturghie”, sunt atrasã de misterul Tatãlui, pentru a primi bucurie ºi a fi cu Cristos în aducerea de mulþumire. ªi cântarea are valoarea ei, pentru cã este expresia palpabilã a tresãltãrii de bucurie pentru întâlnirea cu Cel înviat, ca în dimineaþa Paºtelui.

Multe surori care trãiesc în familie gãsesc timp sã colaboreze la diferite activitãþi legate de liturgie în parohia lor: îngrijirea veºmintelor sacre, curãþenia în bisericã, îngrijirea florilor, cântarea – în sfârºit, tot ceea ce este de folos pentru un cult cuviincios. Pe lângã aceasta, dragi Surori, aº vrea sã vã rog sã fiþi atente ca fãcând seara examenul de conºtiinþã sã nu cãutaþi satisfacþii personale, ci mai curând sã vã cercetaþi adânc, astfel încât mãrturia voastrã sã fie edificatoare pentru cei care vã vãd, pentru cei care vã cunosc. Consacrarea voastrã trebuie sã reiasã din purtarea voastrã, spiritualitatea voastrã trebuie sã aibã ceva în plus faþã de un creºtin obiºnuit. Nu vã spun acest lucru ca sã vã mustru, ci vã spun pentru cã mã simt datoare, ca responsabilã, sã vã îndemn la desãvârºire din ce în ce mai înaltã. Toate ar trebui sã fim atente reciproc ºi la acest aspect: dojana frãþeascã!

Carisma Institutului este slujirea ºi deci, în mãsura posibilului, Surorile trebuie sã colaboreze la nobila slujire a Liturgiei aceasta este lecþia pe care ne-o dã istoria noastrã.

Maria Teresa Candian (Lugano)

Formarea pentru rugãciune ºi unirea cu Dumnezeu

7

În Evanghelia lui Luca 11,1 ni se spune cã Isus se ruga singur, iar dupã ce a încetat, un ucenic i-a spus: „Doamne, învaþã-ne sã ne rugãm”. Cel ce i-a cerut acest lucru era un evreu care, cu siguranþã, a fost învãþat din copilãrie sã se roage potrivit tradiþiei poporului sãu ºi care a respectat totdeauna aceastã obligaþie. Dar vãzându-l pe Isus rugându-se, a avut intuiþia unei rugãciuni care merge dincolo de ceea ce a experimentat sau a vãzut în comunitatea sa. Probabil, modul lui Isus de a se ruga în singurãtate ºi ore întregi, mai ales din noapte, avea partea sa de mister, ridica multe semne de întrebare ucenicilor, ºi aceºtia nu erau capabili sã îl imite. Rãspunsul lui Isus la întrebare a fost rugãciunea Tatãl Nostru, o rugãciune perfectã prin cererile ei ºi care vrea sã transmitã ceva din atmosfera intimitãþii lui Isus cu Tatãl, ceva din atitudinea interioarã a lui Isus îndreptatã în întregime spre slava Tatãlui. Nu avem nicãieri mãrturia cã Isus i-a învãþat pe apostoli rugãciunea contemplativã. Rolul acesta l-a încredinþat Bisericii care, sub acþiunea Duhului Sfânt, urma sã aprofundeze acest drum spre intimitatea cu Dumnezeu.

Acum, dupã douã milenii de creºtinism, avem o impresionantã experienþã spiritualã în privinþa rugãciunii, atât în Occident cât ºi în Orient, dar din pãcate prea puþin cunoscutã ºi însuºitã de marea masã a creºtinilor. De-a lungul istoriei creºtinismului, Dumnezeu a dat multor aleºi lumini ºi experienþe profunde prin care aceºtia au devenit adevãraþi ghizi pe acest traseu anevoios al unirii cu Dumnezeu. Pentru a analiza unele aspecte ale rugãciunii, voi recurge în special la doi maeºtri spirituali, unul din Occident, sfânta Tereza de Avila, ºi celãlalt din Orient, Teofan Zãvorâtul.

Dacã rugãciunea este esenþialã în viaþa noastrã, ea nu este un scop în sine. Am fost creaþi pentru a trãi în comuniune cu Dumnezeu, ºi cât trãim în aceastã viaþã trebuie sã ne strãduim din toate puterile sã ajungem la aceastã comuniune. Dar fãrã o mare iubire nu putem sã atingem sublima noastrã chemare. De aceea, rugãciunea este drumul pe care ajungem la unirea cu Dumnezeu, pentru cã ea este cea care aprinde în inimã flacãra iubirii divine. Rugãciunea este atât de importantã încât Teofan Zãvorâtul afirma: „Dacã nu reuºiþi în rugãciune, sã nu speraþi sã reuºiþi în altceva. Cãci rugãciunea este rãdãcina a toate”, iar papa Pius al X-lea a spus: „Acela ºtie sã trãiascã bine care ºtie sã se roage bine”.

Se vorbeºte de trei feluri de rugãciune, mai precis de trei trepte care corespund fiecãrei faze la care se aflã cel care se roagã. Prima treaptã este rugãciunea vocalã: lectura unor texte de rugãciune însoþitã de anumite poziþii corporale (îngenunchiere, statul în picioare). Dar trebuie sã fim conºtienþi cã o rugãciune spusã cu buzele, fãrã ca mintea sã fie atentã la ea, nu serveºte la nimic, „nu va fi auzitã de Dumnezeu ºi va rãmâne fãrã rod” (Dimitri de Rostov). Puterea rugãciunii nu constã în cuvinte, ea trebuie cãutatã mult mai profund. Pãrinþii Bisericii ne învaþã cã psalmii ºi celelalte rugãciuni vocale nu erau vocale la origine. Ele îºi au originea în spirit sub acþiunea Duhului Sfânt ºi abia apoi au fost îmbrãcate în cuvinte ºi au luat o formã vocalã.. De aceea trebuie sã fim atenþi la ceea ce exprimã rugãciunea, sã înþelegem tot mai bine sensul profund al cuvintelor rugãciunii ºi astfel, în mod firesc, rugãciunea vocalã devine rugãciunea minþii, rugãciune mentalã, a doua treaptã a rugãciunii. Sfânta Tereza de Avila în Drumul desãvârºirii definea rugãciunea mentalã astfel ; „sã ne gândim la ceea ce spunem, sã înþelegem ceea ce spunem, sã înþelegem cui vorbim ºi cine este cea care îndrãzneºte sã-i vorbeascã unui atât de mare Domn”. Ea le spunea fiicelor ei spirituale: „Voi face totdeauna sã meargã mânã în mânã rugãciune mentalã ºi rugãciunea vocalã”. Acest mod de a ne ruga duce la o interiorizare treptatã a rugãciunii. Elementul esenþial este atenþia, fãrã ea nu este rugãciune. Si pe mãsurã ce rugãciunea se interiorizeazã, recitarea exterioarã devine mai puþin importantã. Este suficient ca mintea sã gândeascã interior cuvintele fãrã nici o miºcare a buzelor. Sfânta Tereza de Avila explica fiicelor ei: „Dacã, atunci când

8

Calea cea micã

vorbesc, înþeleg ºi vãd cu adevãrat cã îi vorbesc lui Dumnezeu, dacã acord acestui lucru mai multã atenþie decât cuvintelor pe care le spun, aceastã rugãciune este în acelaºi timp mentalã ºi vocalã” (Calea desãvârºirii).

Dar nu este de ajuns sã atingem a doua treaptã a rugãciunii. Atâta timp cât ea rãmâne în cap, în creier, este incompletã. În rugãciune trebuie sã intervinã inima, care este omul profund, locul în care Dumnezeu ni se comunicã ºi noi comunicãm cu Dumnezeu. Rugãciunea noastrã trebuie sã tindã sã fie o rugãciune a minþii în inimã. Pãrinþii Bisericii orientale vorbeau despre coborârea minþii în inimã, de unirea minþii cu inima, ºi aceasta era pentru ei restaurarea naturii decãzute ºi fragmentare a omului, redobândirea unitãþii sale originare. Pentru a merge pe drumul perfecþionãrii rugãciunii, nu este de ajuns sã fim atenþi ºi sã înþelegem ceea ce spunem, trebuie sã intrãm în spiritul cuvintelor, sã le reproducem în inima noastrã ºi apoi sã le oferim lui Dumnezeu, ºi astfel, atunci când ne rugãm vom exprima ceea ce simþim deja profund în noi înºine.

Teofan Zãvorâtul explica: „Dacã vã mulþumiþi doar cu rugãciunea exterioarã, veþi risca sã vã rãciþi în efortul vostru, chiar dacã o practicaþi cu atenþie ºi înþelegere. Lucrul principal în rugãciune este sentimentul inimii”. Si în altã parte: „Orice rugãciune trebuie sã vinã din inimã”. Dacã omul rãmâne la nivelul minþii, el poate ajunge sã ºtie ceva despre Dumnezeu, dar nu poate sã-l cunoascã, în sensul de experienþã personalã, intimã. Doar calea inimii îl poate duce pe om în adâncurile intimitãþii divine.

Sfânta Tereza de Avila spunea: „important nu este sã gândeºti mult, ci sã iubeºti mult”. Acestei sfinte Dumnezeu i-a dat multe experienþe în rugãciune, dar ºi harul de a le transpune în cuvinte, ºi de aceea, oricine se dedicã rugãciunii nu poate ignora scrierile ei. Prin cãrþile pe le-a scris, Tereza de Avila a intenþionat sã explice fiicelor ei spirituale drumul spre unirea cu Dumnezeu prin aprofundarea rugãciunii inimii. În Castelul interior ea considerã sufletul ca un glob de cristal care reprezintã ºapte rânduri de încãperi aºezate concentric ºi din ce în ce mai luminate pe mãsurã ce ne apropiem de centru, zona a ºaptea unde se aflã Dumnezeu. De la periferie, sufletul porneºte spre centru, scopul fiind de a se uni perfect cu Dumnezeu ºi a trãi complet în lumina lui. Într-o primã fazã, care cuprinde primele trei rânduri de încãperi, Dumnezeu asigurã sufletului harul obiºnuit, lãsându-i iniþiativa în viaþa spiritualã. începând cu a patra zonã, Dumnezeu intervine printr-un ajutor special, ia iniþiativa ºi lucreazã tot mai profund în suflet. (ªi în spiritualitatea orientalã se vorbeºte despre douã forme distincte de rugãciune a inimii: una este grea, anevoioasã, atunci când omul se strãduieºte prin propriile forþe sã ajungã la Dumnezeu, ºi cealaltã spontanã, acordatã omului ca un dar.) În prima fazã, iniþiativa sufletului în rugãciune, în cãutarea lui Dumnezeu, se manifestã prin moduri care se simplificã treptat. Asceza se concentreazã asupra reculegerii în rugãciune ºi asupra a ceea ce o poate favoriza. Pentru a ajunge la ceea ce Tereza numeºte „rugãciune de reculegere” se pot folosi toate mijloacele pe care tradiþia creºtinã le pune la dispoziþie pentru a ne îndrepta atenþia spre prezenþa lui Dumnezeu: rugãciune vocalã, lecturã meditatã, meditaþie propriu zisã. Pe mãsurã ce evoluãm, activitatea intelectualã lasã tot mai mult locul tãcerii contemplative în care vorbeºte inima. Rugãciunea poate atunci deveni o simplã privire de credinþã spre Cristos prezent. A ajunge la aceastã rugãciune a inimii presupune multã voinþã, efort, suferinþã ºi hotãrârea de a merge înainte în ciuda obstacolelor exterioare sau interioare. Sfânta Tereza a folosit o formulare foarte sugestivã, spunând cã pentru a evolua pe calea rugãciunii contemplative trebuie sã avem „o fermã hotãrâre foarte clarã”.

Aceastã reculegere în Dumnezeu pe care noi o putem obþine prin voinþã ºi prin exerciþiu îndelungat, ajutaþi de harul obiºnuit, este dificilã ºi pentru faptul cã de obicei trebuie sã facem faþã atâtor distracþii ºi preocupãri care ne invadeazã tocmai când am decis sã luãm un rãgaz ºi sã ne detaºãm de problemele zilnice. De multe ori, rugãciunea apare atunci ca un sacrificiu pe care îl suportãm ºi îl oferim lui Dumnezeu cu curaj. În orice caz, sfatul spiritualilor este sã nu ne descurajãm ºi

Nr. 12

sã continuãm cu perseverenþã ºi încredere în milostivirea divinã. Noi trebuie sã facem tot ceea ce ne stã în putinþã pentru a ajunge la rugãciunea inimii, iar trecerea spre rugãciunea ca dar este o iniþiativã divinã care þine de planul lui Dumnezeu. El ºtie ceasul potrivit pentru fiecare.

Unii nu îl primesc deloc în aceastã viaþã, dar aceasta nu trebuie sã fie motiv de descurajare. Sfânta Tereza ne spune cã ea care nu va primi darul contemplaþiei nu va fi mai puþin perfectã: „meritul ei va fi poate mai mare, cãci ea se strãduieºte mai mult; Domnul o trateazã ca pe o persoanã puternicã ºi îi rezervã bucuriile pe care nu le are aici pentru a i le da toate împreunã.”

Dar trebuie sã þinem seama ºi de faptul cã existã dispoziþii ale sufletului care atrag acþiunea harului. Aº vrea sã menþionez doar patru: credinþa, lupta împotriva imperfecþiunilor, umilinþa ºi acceptarea suferinþei.

Credinþa. Rugãciunea trebuie fãcutã cu credinþã, in Evanghelie se subliniazã în mai multe pasaje importanþa credinþei: „Credinþa ta te-a mântuit”. Trebuie sã fim atenþi cãci credinþa se poate anemia dacã nu este alimentatã. Este necesar sã venim la rugãciune cu o cunoaºtere tot mai profundã ºi nuanþatã a lui Dumnezeu cãruia ne adresãm. Cu cât îl cunoaºtem mai bine, cu atât vom avea o mai mare încredere ºi deschidere. De aceea, rugãciunea merge mânã în mânã cu efortul nostru de a hrãni credinþa prin lectura Bibliei ºi scrierilor marilor învãþãtori spirituali, prin cunoaºterea vieþii sfinþilor, prin studiul teologiei. Contemplaþia noastrã trebuie sã fie susþinutã de o cunoaºtere a lui Isus Cristos mereu reînnoitã într-o cãutare plinã de iubire dusã în credinþã.

Umilinþa. Este sfatul pe care Sfânta Tereza de Avila îl dã fiicelor sale spirituale în toate scrierile sale. În Autobiografie spune: „întreg acest edificiu (al rugãciunii contemplative) este fondat pe umilinþã”.

Aceastã învãþãtoare a Bisericii subliniazã atât de mult importanþa acestei virtuþi încât declarã cã: „atâta timp cât suntem pe acest pãmânt nimic nu trebuie sã aibã mai multã importanþã pentru noi decât umilinþa. Ea este cea care îl convinge pe Dumnezeu sã ne dea tot ceea ce aºteptãm de la el.

Lupta împotriva tendinþelor rele. Este o luptã durã, dar necesarã, cãci numai aºa ne putem elibera de acele piedici puse lucrãrii harului în sufletul nostru. În Drumul desãvârºirii Tereza de Avila ne spune cã „Viaþa rãsfãþatã ºi rugãciunea nu sunt compatibile”, ºi tot în aceastã scriere adaugã: „Regele slavei nu va veni niciodatã în sufletul nostru pentru a se uni cu el, atâta timp cât nu ne vom strãdui sã dobândim virtuþi solide”. Teofan Zãvorâtul ne învaþã pânã unde trebuie sã mergem cu lupta împotriva tendinþelor rele: „Aceastã luptã contra forþelor rãului este absolut esenþialã, dacã vrem sã frângem voinþa proprie. Trebuie sã continuãm sã luptãm astfel contra noastrã pânã când, în loc de aceastã milã faþã de noi, sã ne simþim fãrã milã ºi compasiune faþã de noi, pânã când avem dorinþa de suferinde a ne persecuta, de a epuiza sufletul ºi trupul nostru.” Este foarte durã aceastã ascezã propusã de spiritualul oriental ºi poate este accesibilã unor aleºi, dar ea ne îndeamnã sã nu ne facem iluzii prea mari în lupta împotriva tendinþelor noastre rele.

Acceptarea suferinþei. În mod natural, omul respinge suferinþa, fuge de ea în mãsura posibilului, se revoltã împotriva ei. Si tocmai suferinþa este drumul mântuirii noastre. Teofan Zãvorâtul spune: „Nu existã decât un singur drum spre împãrãþie: crucea, voitã sau nu”.

Ne este foarte greu sã acceptãm acest adevãr ºi trebuie sã cerem harul de a primi ºi de a oferi suferinþa ca pe o condiþie a purificãrii noastre.

Sfânta Tereza a înþeles bine acest lucru atunci când afirma: „Sau sã sufãr sau sã mor”. Experienþa proprie a fãcut-o sã ajungã la concluzia cã viaþa celui care vrea sã devinã un prieten apropiat al lui Dumnezeu este „un lung martiriu”.

Din cele spuse pânã acum, vedem cât de complexã este formarea pentru rugãciune ºi unirea cu Dumnezeu. Ea implicã întreaga noastrã personalitate ºi pretinde o continuã transformare, o re-creare a celui care se roagã, astfel încât Dumnezeu sã poatã sã lucreze în el ºi prin el.

Noi care suntem chemate la apostolat în mijlocul lumii trebuie sã înþelegem cã valoarea realã a apostolatului nostru depinde de progresul nostru în rugãciune ºi în unirea cu Dumnezeu.

Roman Doina (Sebeº)

octombrie 2007

Calea cea micã

Celebrarea misterului creºtin

a) Unde se celebreazã? În Vechiul Testament cultul adus lui Dumnezeu se desfãºoarã doar în Templul din Ierusalim, unde iudeii erau obligaþi sã aducã jertfe cel puþin o datã pe an. În Noul Testament, celebrarea liturgiei nu este legatã de un loc anume deoarece cultul se desfãºoarã în spirit ºi adevãr.

Tot pãmântul e sfânt ºi încredinþat fiilor oamenilor. Atunci când credincioºii se adunã într-un loc pentru celebrare, cele mai importante sunt „pietrele vii” strânse laolaltã pentru „zidirea unei case spirituale”. Trupul lui Cristos înviat este templul spiritual de unde þâºneºte izvorul de apã vie. încorporaþi în Cristos prin Duhul Sfânt „noi suntem templul Dumnezeului celui viu” (2Cor 6,16).

Atunci când exercitarea libertãþii religioase nu este împiedicatã, creºtinii construiesc edificii destinate cultului divin: biserici - care sunt o mãrturie vizibilã a prezenþei lui Dumnezeu în mijlocul poporului sãu, casa lui Dumnezeu. De-a lungul timpului construirea acestor biserici a evoluat odatã cu dezvoltarea culturii la diferite popoare. Fiecare ºi-a manifestat ataºamentul, fidelitatea ºi admiraþia faþã de Creator ºi prin aceste edificii (biserici, catedrale, bazilici sau simple capele)

Biserica (ca edificiu) este casa de rugãciune în care este celebratã ºi pãstratã Sfânta Euharistie, este locul în care se adunã credincioºii, locul în care prezenþa Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, oferit pentru noi pe altarul de jertfa, este veneratã spre ajutorul ºi mângâierea credincioºilor. Biserica trebuie sã fie un loc frumos, cel mai frumos, potrivit pentru rugãciune ºi pentru celebrãrile liturgice. în aceastã „Casã a lui Dumnezeu” adevãrul ºi armonia semnelor ce o alcãtuiesc trebuie sã îl arate pe Cristos care este prezent ºi lucreazã în acel loc ca miel de jertfa, preot, profet ºi rege.

Orice Bisericã are în mod obligatoriu urmãtoarele elemente: altarul, tabernacolul, scaunul (catedra), amvonul (pupitrul), baptisteriul, confesionalul.

Altarul Noului Legãmânt este Crucea Domnului din care decurg sacramentele. Este centrul Bisericii. Pe altar se face prezentã jertfa Crucii sub speciile sacramentale. Altarul este ºi Masa Domnului la care este invitat poporul lui Dumnezeu. în anumite liturgii orientale, altarul este ºi simbolul mormântului (Cristos a murit cu adevãrat ºi a înviat cu adevãrat).

Tabernacolul - unde se pãstreazã perpetuu Sfânta Euharistie pentru a fi împãrþitã credincioºilor ori de câte ori, în caz de necesitate, este dusã bolnavilor ºi muribunzilor.

Tabernacolul trebuie sã fie aºezat „în biserici, într-un loc dintre cele mai demne cu cea mai mare cinstire”. Amplasarea tabernacolului trebuie sã favorizeze adorarea Domnului prezent realmente în Sântul Sacrament al altarului. Aceastã nobilã prezenþã este semnalizatã prin lumina aprinsã, iar credincioºii îºi exprimã sentimentul de adoraþie atunci când

9

se apropie de El prin gestul de îngenunchiere.

Securitatea ºi nobleþea tabernacolului sunt obligatorii.

Scaunul, catedra, (tronul) episcopului sau al preotului trebuie sã exprime funcþia celui care prezideazã adunarea ºi îndrumã rugãciunea.

Amvonul (pupitrul) este locul care favorizeazã vestirea Cuvântului lui Dumnezeu ºi spre care în timpul liturgiei Cuvântului, se îndreaptã în mod spontan atenþia credincioºilor.

Baptisteriul – Biserica trebuie sã aibã un loc pentru celebrarea Botezului, deoarece strângerea laolaltã a Poporului lui Dumnezeu începe odatã cu Botezul.

Confesionalul - Pentru reînnoirea vieþii baptismale se cere pocãinþã. Biserica trebuie sã ofere prilejul ºi locul unde penitenþii îºi pot exprima cãinþa ºi primesc iertarea. Acesta este confesionalul care este de obicei aºezat la intrarea în bisericã.

Biserica vãzutã simbolizeazã casa pãrinteascã spre care poporul lui Dumnezeu se aflã în mers ºi în care Tatãl „va ºterge orice lacrimã din ochii lor”. ªi din acest motiv biserica este casa tuturor fiilor lui Dumnezeu, larg deschisã ºi primitoare. b) Pluralitatea (diversitatea) de rituri ºi tradiþii Începând cu prima comunitate din Ierusalim, continuând cu bisericile de-a lungul timpului (peste 2.000 de ani de existenþã) ºi pânã la Parusie (a II-a venire a lui Isus Cristos, sfârºitul veacurilor) în orice loc, Bisericile lui Dumnezeu au rãmas fidele credinþei apostolice, celebrând acelaºi mister pascal.

Misterul celebrat în liturgie este unul singur, însã formele celebrãrii sale sunt variate. Celebrarea liturgicã trebuie sã fie în concordanþã cu spiritul ºi cultura diferitelor popoare. Misterul lui Cristos trebuie vestit, celebrat ºi trãit în toate culturile astfel încât ele sã nu fie suprimate ci recuperate prin el.

Mulþimea fiilor lui Dumnezeu poate ajunge la Tatãl ca sã-l preamãreascã într-un singur Duh cu ºi prin propria lor culturã umanã asumatã ºi transfiguratã în Cristos. În liturgie, mai ales în cea a sacramentelor, existã o parte neschimbãtoare, fiindcã este o ordine divinã lãsatã, rostitã de însuºi Cristos ºi care este pãstratã de Bisericã în mod obligatoriu ºi pãrþi ce pot fi schimbate, pe care Biserica are dreptul ºi uneori datoria de a le adapta la culturile popoarelor nou evanghelizate.

Diversitatea liturgicã poate fi izvor de îmbogãþire, dar totodatã ea poate da naºtere la tensiuni, neînþelegeri reciproce ºi chiar schisme. În acest domeniu e limpede cã diversitatea nu trebuie sã dãuneze unitãþii.

Ea se poate exprima doar dacã rãmânem fideli faþã de credinþa comunã, faþã de semnele sacramentale pe care Biserica le-a primit de la Cristos ºi faþã de comuniunea ierarhicã.

Adaptarea la culturi necesitã o convertire a inimii ºi, dacã e nevoie, anumite rupturi cu obiceiurile strãvechi incompatibile cu credinþa catolicã.

Tradiþiile liturgice sau riturile aflate astãzi în uz în Bisericã sunt: – ritul latin (îndeosebi cel roman, dar ºi riturile unor Biserici locale cum ar fi ritul ambrozian sau cel al unor ordine cãlugãreºti); – ritul bizantin; – ritul alexandrin (copt); – ritul siriac; – ritul armean; – ritul maronit; – ritul caldeean; „Conciliul Vatican II declarã cã sfânta Maicã Bisericã socoteºte egale în drepturi ºi în demnitate toate Riturile legitim recunoscute ºi vrea ca în viitor sã fie pãstrate ºi cultivate în toate modurile” (S.C. 4).

Elena Matei

10

Calea cea micã

Cine, cum ºi când se celebreazã?

(COMPENDIU, nr. 233-2 243) Ca lucrare a lui Cristos ºi a Bisericii sale, liturgia este un adevãrat izvor de viaþã; ea realizeazã ºi manifestã Biserica drept semn vizibil al comuniunii lui Dumnezeu ºi a oamenilor în Cristos, îi angajeazã pe credincioºi în viaþa comunitãþii ºi implicã o participare activã ºi rodnicã a tuturor (cf. Constituþia despre liturgie Sacrosanctum concilium [SC], nr. 11). „Liturgia e culmea spre care tinde acþiunea Bisericii ºi totodatã izvorul din care emanã toatã puterea ei” (SC 10). Ea este, aºadar, locul privilegiat al catehezei poporului lui Dumnezeu, ce are ca scop sã introducã în misterul lui Cristos, trecând de la vizibil la invizibil, de la „sacramente” la „mistere”.

Aceastã catehezã fundamentalã a celebrãrilor sacramentale va fi în mãsurã sã rãspundã la întrebãrile pe care ºi le pun credincioºii pe aceastã temã: Cine celebreazã? Cum trebuie celebrat? Când trebuie celebrat?

1. Cine celebreazã?

1.1. Prezenþa lui „Cristos întreg” în liturgie Isus Cristos este mereu prezent în Bisericã, mai ales în acþiunile liturgice. El este prezent în jertfa sfintei Liturghii, atât în persoana preotului, cât mai ales sub speciile euharistice. Cristos este prezent în cuvânt ºi în sacramente, ca ºi atunci când Biserica se roagã ºi aduce laude, el care a promis: „Unde sunt doi sau trei adunaþi în numele meu, sunt ºi eu acolo în mijlocul lor” (Mt 18,20). Într-o operã atât de mare, în care i se aduce lui Dumnezeu preamãrire, iar oamenii sunt sfinþiþi, Cristos îºi asociazã întotdeauna Biserica, trupul sãu mistic, care se roagã Domnului ºi prin el aduce cult Tatãlui veºnic. Aºadar, „liturgia este consideratã ca exercitarea misiunii sacerdotale a lui Cristos, prin care sfinþirea omului este reprezentatã prin semne vãzute ºi este realizatã într-un mod propriu fiecãruia ºi, în acelaºi timp, se aduce cultul public integral de cãtre trupul mistic al lui Cristos, de cãtre cap ºi mãdularele sale” (SC 7). Orice celebrare liturgicã, întrucât este opera lui Cristos Preotul ºi a trupului sãu, care este Biserica, este acþiunea sacrã prin excelenþã, a cãrei eficacitate nu o poate atinge în acelaºi grad nici o altã acþiune a Bisericii.

Aºadar, liturgia este acþiunea lui „Cristos întreg” (Christus totus). Cei care o celebreazã acum dincolo de semne se aflã deja în liturgia cereascã, acolo unde celebrarea este în întregime comuniune ºi sãrbãtoare.

1.2. Celebranþii liturgiei cereºti Apocalipsul sfântului apostol Ioan, citit în liturgia Bisericii, ne reveleazã cine sunt cei care celebreazã liturgia cereascã.

Mai întâi, sfântul Ioan descrie un tron înãlþat în cer (cf. Ap 4,2), pe care ºedea cineva, „Domnul Dumnezeu” (Is 6,1). Apoi, prezintã imaginea Mielului înjunghiat, stând în picioare (cf. Ap 5,6), Cristos rãstignit ºi înviat, unicul mare preot (cf. Ev 4,14-15; 10,19-21), precum ºi pe cea a râului de apã vie ce izvorãºte din tronul lui Dumnezeu ºi al Mielului (cf. Ap 22,1), unul dintre cele mai frumoase simboluri ale Duhului Sfânt (cf. În 4,10-14; Ap 21,6).

Adunaþi laolaltã în Cristos, participã la liturgia cereascã: puterile cereºti, întreaga creaþie, slujitorii vechiului ºi ai noului legãmânt, noul popor al lui Dumnezeu (cf. Ap 4-5; 7,1-8; 14,1), mai ales martirii (cf. Ap 6,9-11) ºi preasfânta Fecioarã Maria (cf. Ap 12; 21,9), precum ºi „o mulþime mare pe care nimeni nu putea sã o numere” (Ap 7,9).

Ori de câte ori se celebreazã misterul mântuirii în sfintele sacramente, noi participãm la liturgia cereascã celebratã în împãrãþia lui Dumnezeu, spre care ne îndreptãm ca niºte

Nr. 12

cãlãtori. Împreunã cu toþi îngerii, ºi noi, cei de pe pãmânt, îl preamãrim pe Domnul ºi, amintindu-i cu veneraþie pe sfinþi, sperãm sã avem parte împreunã cu ei de gloria cereascã (cf. SC 8).

1.3. Celebranþii liturgiei de pe pãmânt Toate acþiunile liturgice sunt celebrãri ale Bisericii, poporul sfânt adunat ºi organizat sub conducerea episcopilor. De aceea, acestea „aparþin întregului trup al Bisericii, îl manifestã ºi se rãsfrâng asupra lui, dar pe fiecare membru îl implicã în mod diferit, dupã diversitatea stãrilor, a îndatoririlor ºi a participãrii efective” (SC 26).

Adunarea care celebreazã este comunitatea celor botezaþi, care „sunt consacraþi pentru a fi lãcaº spiritual ºi preoþie sfântã” (LG 10). Aceastã „preoþie comunã” este cea a lui Cristos, unicul Preot, de care se împãrtãºesc toþi membrii ei. Însã „nu toate membrele au aceeaºi funcþie” (Rom 12,4). Unii sunt chemaþi de Dumnezeu la o slujire deosebitã a comunitãþii; aceºtia sunt: episcopul, preoþii ºi diaconii, care sunt aleºi ºi consacraþi prin sacramentul Preoþiei ºi acþioneazã în persoana lui Cristos-capul pentru slujirea întregii Biserici (cf. PO 2; 15), ilustratã în mod deosebit în prezidarea Euharistiei.

Aºadar, în celebrarea sacramentelor, atât preoþii, cât ºi credincioºii „împlinesc liturgia” potrivit funcþiei proprii, dar în „unitatea Duhului Sfânt”, care „lucreazã toate în toþi” (1Cor 12,6).

2. Cum trebuie celebrat?

2.1. Semne ºi simboluri. Semnele sacramentele Fiecare celebrare sacramentalã este þesutã din semne ºi simboluri, a cãror semnificaþie îºi are rãdãcinile în lucrarea creaþiei ºi în cultura umanã, este precizatã în evenimentele vechiului legãmânt ºi este revelatã pe deplin în persoana ºi opera lui Cristos. În viaþa pãmânteascã, semnele ºi simbolurile ocupã un loc important. Ca fiinþã trupeascã ºi spiritualã, omul exprimã ºi percepe realitãþile spirituale prin semne ºi simboluri, iar ca fiinþã socialã, omul are nevoie de semne ºi simboluri pentru a comunica prin limbaj, gesturi ºi acþiuni cu ceilalþi. Acelaºi lucru este valabil ºi în ceea ce priveºte relaþia cu Creatorul.

Dumnezeu îi vorbeºte omului prin creaþie; lumina ºi întunericul, focul ºi vântul, apa, pãmântul ºi roadele lui, toate acestea vorbesc despre Dumnezeu, despre mãreþia sa ºi despre apropierea lui Dumnezeu de oameni. Aceste realitãþi sensibile pot deveni locul de manifestare a acþiunii lui Dumnezeu care îi sfinþeºte pe oameni ºi a acþiunii oamenilor care îi aduc preamãrire lui Dumnezeu. La fel ºi semnele ºi simbolurile din viaþa socialã (a spãla, a unge, a frânge pâinea, a bea din acelaºi pahar) pot exprima prezenþa sfinþitoare a lui Dumnezeu ºi recunoºtinþa omului faþã de Creator.

octombrie 2007

Calea cea micã

De la Rusalii, Duhul Sfânt înfãptuieºte lucrarea de sfinþire prin semnele sacramentale ale Bisericii, care purificã ºi înglobeazã bogãþia de semne ºi simboluri din univers ºi din viaþa socialã, conferindu-le demnitatea de semne ale harului ºi ale noii creaþii în Cristos.

2.2. Cuvintele ºi acþiunile în celebrarea sacramentalã Fiecare celebrare sacramentalã e o întâlnire cu Dumnezeu Tatãl, prin Cristos, în Duhul Sfânt, exprimatã sub forma unui dialog, prin cuvinte ºi acþiuni. Cuvântul lui Dumnezeu ºi rãspunsul de credinþã trebuie sã însoþeascã ºi sã însufleþeascã aceste acþiuni. Acþiunile liturgice semnificã ceea ce exprimã cuvântul lui Dumnezeu: iniþiativa lui Dumnezeu ºi rãspunsul de credinþã al Bisericii.

Inseparabile în calitatea lor de semne ºi învãþãturã, cuvântul ºi acþiunea liturgicã sunt inseparabile ºi prin faptul cã împlinesc ceea ce semnificã. Duhul Sfânt dãruieºte înþelegerea cuvântului lui Dumnezeu, actualizeazã ºi comunicã lucrarea Tatãlui împlinitã prin Cristos.

2.3. Cântul ºi muzica în celebrarea liturgicã Cântul ºi muzica îndeplinesc funcþia de semne într-un mod cu atât mai semnificativ, cu cât sunt mai strâns legate de acþiunea liturgicã. De aceea, ele trebuie sã respecte unele criterii fundamentale. Mai întâi, textele destinate cântului sacru trebuie sã fie conforme cu doctrina catolicã ºi sã fie luate de preferinþã din Sfânta Scripturã ºi din izvoarele liturgice. Apoi, nu trebuie pierdute din vedere frumuseþea expresivã a rugãciunii, participarea unanimã a adunãrii în momentele stabilite ºi caracterul solemn al celebrãrii. Armonia semnelor (cânt, muzicã, cuvinte, acþiuni) este cu mult mai expresivã ºi mai rodnicã atunci când se exprimã în bogãþia culturalã proprie Bisericii care celebreazã (cf. SC 119).

2.4. Imaginile sfinte Iconografia creºtinã transcrie prin imagine mesajul evanghelic pe care Scriptura îl transmite prin cuvânt. Toate semnele celebrãrii liturgice se referã la Cristos; la fel ºi imaginile sfintei Fecioare Maria, ale îngerilor ºi ale tuturor sfinþilor. Ele îl simbolizeazã, de fapt, pe Cristos, care este preamãrit în ei.

Dupã învãþãtura Catehismului, contemplarea imaginilor sfinte, unitã cu meditarea cuvântului lui Dumnezeu ºi intonarea imnurilor liturgice, „face parte din armonia semnelor celebrãrii, astfel încât misterul celebrat sã se înrãdãcineze în inimã ºi sã se exprime apoi în viaþa nouã a credincioºilor” (CBC, nr. 1162).

3. Când trebuie celebrat?

3.1. Centrul timpului liturgic Ca fundament ºi nucleu al întregului an liturgic, care îºi are culmea în sãrbãtoarea Paºtelui, duminica sau ziua Domnului reprezintã centrul timpului liturgic. În aceastã zi, Biserica celebreazã misterul pascal, conform tradiþiei apostolice care dateazã încã din ziua învierii lui Cristos.

Duminica este prin excelenþã ziua adunãrii liturgice, când credincioºii se adunã pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu ºi a participa la Euharistie, pentru a-ºi aminti de pãtimirea, învierea ºi gloria Domnului Isus ºi pentru a-i aduce mulþumire lui Dumnezeu Tatãl, care i-a „renãscut la o speranþã vie prin învierea lui Isus Cristos din morþi” (1Pt 1,3) 3.2. Funcþia anului liturgic În ciclul anual, Biserica desfãºoarã întregul mister al lui Cristos, de la întrupare pânã la întoarcerea sa glorioasã. În felul acesta, ea deschide credincioºilor comorile meritelor lui Cristos, „actualizându-le într-un fel în tot decursul timpului, pentru ca astfel credincioºii sã vinã în contact cu ele ºi sã se umple de

11

harul mântuirii” (SC 102). Începând cu triduum-ul pascal, sãrbãtoarea Învierii Domnului strãbate cu strãlucirea sa întregul an liturgic. De aceea Paºtele nu este, pur ºi simplu, o sãrbãtoare printre atâtea altele, ci este sãrbãtoarea sãrbãtorilor, aºa cum Euharistia este sacramentul sacramentelor. În desfãºurarea diferitelor aspecte ale unicului mister pascal, anul liturgic include ºi un ciclul de sãrbãtori dedicate Preasfintei Fecioarei Maria ºi comemorãrii sfinþilor, care au trãit pentru Cristos, au suferit împreunã cu el ºi sunt glorificaþi împreunã cu el.

3.3. Liturgia orelor Misterul lui Cristos celebrat în Euharistie, impregneazã timpul fiecãrei zile prin celebrarea Liturgiei orelor sau a Oficiului divin. Întrucât este „rugãciunea publicã a Bisericii” (SC 98), Liturgia orelor e destinatã sã devinã rugãciunea întregului popor al lui Dumnezeu. În ea, Cristos însuºi „continuã sã-ºi exercite funcþia preoþeascã prin Biserica sa” (SC 83) ºi fiecare participã la ea potrivit locului propriu în Bisericã: preoþii, în virtutea chemãrii de a fi stãruitori în rugãciune ºi slujirea cuvântului; cãlugãrii ºi cãlugãriþele, în virtutea carismei vieþii lor consacrate; toþi credincioºii, dupã posibilitãþile lor.

Celebrarea Liturgiei orelor cere atât armonizarea glasului cu inima care se roagã, cât ºi cunoaºterea profundã a liturgiei ºi a Sfintei Scripturi, mai ales a Psalmilor (cf. SC 90). Citirea cuvântului lui Dumnezeu, ca ºi lecturile din sfinþii pãrinþi ºi din maeºtrii spirituali, reveleazã sensul misterului celebrat, ajutã la înþelegerea psalmilor ºi pregãtesc pentru rugãciunea în tãcere. Mai mult decât atât, Liturgia Orelor atrage diferitele devoþiuni ale Bisericii, mai ales adoraþia ºi cultul preasfântului sacrament.

Concluzii Aspectele prezentate pânã acum ne oferã cadrul general privind natura ºi aspectele esenþiale ale celebrãrii liturgice.

Reþinem, aºadar, cã liturgia este lucrarea lui Cristos întreg, pe care o celebreazã fãrã încetare în liturgia cereascã, împreunã cu Fecioara Maria, cu apostolii, cu toþi sfinþii ºi cu mulþimea de oameni care au intrat deja în împãrãþie. Biserica de pe pãmânt celebreazã liturgia ca popor sacerdotal, fiecare acþionând dupã propria chemare, în unitatea Duhului.

Celebrarea liturgicã include semne ºi simboluri care se referã la creaþie, la viaþa umanã ºi la istoria mântuirii, iar inserate în lumea credinþei ºi asumate de puterea Duhului Sfânt, ele devin purtãtoare ale acþiunii mântuitoare ºi sfinþitoare a lui Cristos. În celebrarea sacramentalã, cuvintele ºi acþiunile liturgice sunt inseparabile: cuvintele ritului sunt necesare pentru a însoþi ºi a da viaþã acþiunilor, iar împreunã, ele realizeazã ceea ce semnificã. Strâns unite cu acþiunea liturgicã, cântul ºi muzica implicã: frumuseþea expresivã a rugãciunii, participarea unanimã a adunãrii ºi caracterul sacru al celebrãrii. Imaginile sfinte proclamã mesajul evanghelic pe care Scriptura îl transmite prin cuvânt ºi ajutã la trezirea ºi la hrãnirea credinþei în misterul lui Cristos.

Centrul timpului liturgic este duminica, fundament ºi nucleu al întregului an liturgic, care îºi are culmea în Paºtele anual. În anul liturgic, Biserica celebreazã întregul mister al lui Cristos, de la întrupare pânã la întoarcerea sa glorioasã. Comemorându-i pe sfinþi, Biserica aratã cã este unitã cu liturgia cereascã ºi îl preamãreºte pe Cristos pentru cã ºi-a împlinit mântuirea în mãdularele lui glorificate. Credincioºii care celebreazã Liturgia orelor se unesc cu Cristos prin rugãciunea psalmilor, prin meditarea cuvântului lui Dumnezeu, prin cântãri ºi binecuvântãri, pentru a fi asociaþi rugãciunii sale de preamãrire a lui Dumnezeu Tatãl.

Teodora Pantazi (Iaºi)

12

Calea cea micã

Nr. 12

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Zile de har, zile de spiritualitate – izvor de luminã

„Tu eºti lumina mea Doamne! Domnul lumineazã întunericul meu”. (2Sam 22,29)

Mulþumim lui Dumnezeu cã ºi în acest an 53 de terezine de pe întreg þinutul românesc s-au unit în rugãciune în acest preþios templu carmelitan de la Luncani (Bacãu), în perioada 26-29 iulie, pentru exerciþii spirituale.

Cu acest prilej minunat ne-am apropiat mai mult de Dumnezeu, ne-am hrãnit zilnic sufletele cu cuvântul sãu, precum ºi cu trupul ºi sângele unicului sãu fiu, Isus Cristos.

Pornind de la tema contemplarea lui David ºi a lui Isus Cristos, împreunã cu pãrintele iezuit Mariu Taloº (de la mãnãstirea Xaverianum din Iaºi) am navigat prin Vechiul ºi Noul Testament dupã modelul ignaþian.

Pãrintele Tiberio ne-a însoþit zilnic cu zâmbetul, bunãtatea ºi rugãciunea sa ºi ne-a oferit întreaga sa ospitalitatea ºi iubire carmelitanã.

La sfârºitul celor trei zile de liniºte sufleteascã, de rugãciune, de har ºi spiritualitate surorile terezine ne-au împãrtãºit din gândurile ºi trãirile lor sufleteºti primite de la Duhul Sfânt.

Formarea trebuie sã aleagã nucleul a ceea ce este cu adevãrat folositor ºi necesar. Spun aceasta deoarece suntem zilnic „bombardate” cu tot felul de informaþii mai mult sau mai puþin folositoare prin publicitatea care se face în massmedia sub toate aspectele cotidiene.

Sunt recunoscãtoare surorilor terezine pentru invitaþia de a participa la aceste exerciþii spirituale.

Aveam nevoie de o reînnoire spiritualã care nu se poate realiza în contextul vieþii cotidiene. Am venit aºadar la Luncani cu dorinþa ºi speranþa cã aceste zile de reculegere vor realiza minunea: un restart al vieþii spirituale, iar Dumnezeu mi-a oferit acest har. Îi mulþumesc din toatã inima lui Dumnezeu, pãrintelui Marius ºi surorilor terezine!

(Iulia Cucu, Suceava) În aceste trei zile, pline de har divin, am ajuns în adevãrata luminã a cuvintelor sfinte, în afara timpului, întrevãzând veºnicia.

Ne-a condus cu sfinþenie, înþelepciune, blândeþe ºi inteligenþã pãrintelui Marius Taloº. Contemplând figurile lui David ºi Isus Cristos am simþit cum harpele ruginite din noi au început sã cânte melodia sfântã a comuniunii. Ne-am îmbogãþit sufletele cu umilinþã, iertare ºi iubire crescând valoarea companiei noastre.

(Iulia Ioana, Iaºi) Aceste zile de reculegere me-a umplut sufletele de bucurie ºi mângâiere.

Sã dea bunul Domnul ºi Maica Domnului sã fim „o picãturã de bunãtate ºi credinþã în oceanul vieþii!”

Sã ne ajute Dumnezeu sã ducem binecuvântarea sa la cei dragi.

(Popescu) Adoraþia este intimitatea noastrã cu Dumnezeu. Sã-l recunoaºtem ca Tatã iubitor ºi rãscumpãrãtor prin fiul sãu Isus Cristos ºi sã-i mulþumim pentru chemarea noastrã în comuniune cu el ºi sã-i cerem credinþã, speranþã ºi iubire.

Aceste zile de reculegere m-a eliberat de griji, m-a întãrit sufleteºte ºi m-a hrãnit cu cuvântul lui Dumnezeu.

(Florica, Bucureºti)

În cele trei zile de exerciþii spirituale am avut posibilitatea, fiecare dintre noi de a intra în propria persoanã ºi de „a face ordine”. Ne-am strãduit sã luãm „sã prindem” informaþia necesarã pentru a ne autoeduca în cele trei dimensiuni: umanã, creºtinã, terezianã. Am înþeles un lucru esenþial ºi anume cã „învãþãtorul” vine în întâmpinarea noastrã în timp ce ne aflãm pe drum.

Dintre toate lucrurile pe care le putem face, nici unul nu este atât de important ca acela de a aduce la împlinire propria noastrã fiinþã. ªi avem mult de lucru în aceastã privinþã.

Formarea integralã are un început, dar nu se încheie în timpul vieþii. Formatori pot fi mulþi, dar în realitate cel mai important este ca noi sã avem capacitatea de „a asculta” de inspiraþiile ce ne vin de la Duhul Sfânt ºi de a ne strãdui sã înþelegem care este voinþa lui Dumnezeu ºi a ne conforma cu smerenie ºi iubire.

Mulþumim Domnului cã ne-a oferit în aceste zile, un „bun învãþãtor ºi sfãtuitor” prin persoana pãrintelui Marius, un predicator atât de înzestrat ºi dãruit misiunii sale.

Mulþumim comunitãþii carmelitanilor de la Luncani, pr. Tiberio, mãnãstirii, întregului colectiv de cãlugãri ºi cãlugãriþe care ne-au acceptat ºi ne-au gãzduit, oferindu-ne posibilitatea de a mai face un pas pe calea formãrii noastre. (Elena Matei, Bacãu)

Doamne ajutã-mã sã înving, prin crucea ta, toate gândurile mele, vindecã sufletul meu! „Tu care eºti în mine mai mult decât mine! Rãmâi cu mine mereu! Fã-mã prezent prezenþei tale!” (Sf. Augustin).

(Monica, Bacãu) Participând pentru prima oarã în viaþã la exerciþii spirituale am rãmas profund impresionatã de absolut tot: meditaþii pline de har, Calea crucii prin pãdurea mãnãstirii, rugãciuni în comuniune ºi nu în ultimul rând sfintele Liturghii.

Mulþumesc din inimã pãrintelui predicator, Marius pentru meditaþiile ºi seminariile propuse; mulþumesc surorilor din companie pentru atmosfera creatã, de o profundã încãrcãturã spiritualã.

Din zorii dimineþii pânã-n searã În meditaþii ºi în rugã ne plecãm Ca inimile noastre însetate. În dragostea cea dulce-a Domnului sã batã, C-al nostru creator ºi rãscumpãrãtor Ne fie-n orice clipã ajutor, Pe-acest pãmânt durerilor supus Nãdejdea toatã-i la Isus.

Mulþumesc bunului Dumnezeu cã mi-a îndrumat paºii în aceste locuri minunate pentru a-mi reîmprospãta sufletul.

Doamne ajutã-mã sã nu te mai pierd niciodatã!

(Cornelia, Piatra Neamþ)

octombrie 2007

13

Calea cea micã

La ceas aniversar

Asistentul spiritual al grupului terezinelor din Iaºi, pr.

Anton Despinescu profesor la Institutul Teologic, a serbat împreunã cu toþi cei ce-l preþuiesc aniversarea de 80 de ani de viaþã. Dintre aceºtia 54 a slujit cu devotament ºi har Biserica, iar de cinci ani conduce grupul spiritual grupul nostru.

Cu acest prilej a fost onorat de cãtre PS Petru Gherghel cu Crucea Sinodalã, oferitã în cadrul unei sfintei Liturghii din ziua Sfintei Fecioare Maria Reginã.

Domnul ni l-a dat pentru cã are o mare devoþiune la sfânta noastrã Patroanã, Tereza de Lisieux ºi a studiat ca nimeni altul viaþa ºi spiritualitatea acesteia. Din aceastã bogatã cunoaºtere ºi înþelepciune ne-am îmbogãþit sufletele de plinãtatea adevãrului divin.

Fiecare dintre noi ºi-a exprimat în ziua de 19 iulie iubirea ºi recunoºtinþa. Cum vom putea noi sã-l rãsplãtim pentru liturghiile celebrate, pentru prelegerile despre Sfânta Tereza, pentru rugile fãcute împreunã, pentru sfaturile înþelepte pe care ni le-a oferit cu generozitate. Suntem atât de mici! Numai cerul va putea face aceasta.

Noi spunem pentru sfinþia sa frumoasele cuvinte ale rugãciunii din „Liturgia Orelor”: „cei înþelepþi vor strãluci ca lumina cerului ºi cei care îi învaþã pe mulþi, dreptatea sfântã, vor fi precum stelele în vecii vecilor; sã strãluceascã faþa Ta pe slujitorul tãu, Doamne!”

La Mulþi Ani!

Terezinele din Iaºi

Asemãnarea dintre figura lui David ºi figura lui Isus m-a fãcut sã-mi pun mai multe întrebãri: în ce mãsurã ne asemãnãm cu David ºi cu Isus? Avem noi oare credinþa ºi iubirea faþã de aproapele ºi mai ales faþã de duºmani asemenea lui David? Suntem blânzi ºi smeriþi cu inima ca Isus?

De la aceste exerciþii spirituale am învãþat cã nu trebuie sã fim niciodatã fãrã Dumnezeu, niciodatã fãrã aproapele, niciodatã fãrã noi înºine.

Mulþumesc bunului Dumnezeu cã am putut participa ºi în acest an alãturi de surori la aceste trei zile de meditaþii, har ºi luminã.

(Mihaela, Oneºti) Dumnezeu ne-a ascultat rugãciunea ºi am revenit la mãnãstirea carmelitanã de la Luncani.

Am parcurs aceste zile de exerciþii spirituale îmbogãþindu-ne cunoºtinþele prin meditaþiile prezentate de pãrintele iezuit Marius Taloº de la Iaºi.

Plecãm mai convinse cã am primit putere, înþelepciune ºi har pentru a trãi în rugãciune, fidelitate, dragoste ºi pace.

(Grupul de terezine din Focºani) Cu ajutorul pr. Marius Talos, prin cele trei zile de meditaþii, colocvii ºi spovezi ne-am deschis sufletele în faþa lui Dumnezeu, mulþumindu-i pentru harurile date ºi faptele bune fãcute în anul scurs. De asemenea, i-am cerut iertare pentru umbrele din viaþa noastrã, rugându-l sã ne dea în continuare harurile de care avem nevoie, dupã voinþa sa, pentru a trãi încã un an o viaþã plãcutã lui ºi mirelui nostru etern, Isus.

Mulþumim tuturor celor care au contribuit la realizarea acestei întâlniri binefãcãtoare fiecãrei terezine pentru þelul suprem – mântuirea sufletului.

(C.T., Iaºi)

Meto odã de rugãciune pornind de la un text din Scrip pturã.

Meto oda ignaþianã Intru în rugãciune Cãutând pacea ºi liniºtea lãuntricã – în tãcere; – respirând rar ºi adânc; – gândindu-mã cã îl voi întâlni pe Domnul; – cerând iertare pentru ofensele aduse ºi iertând din inimã ofensele primite.

Punându-mã înaintea lui Dumnezeu – îmi fac semnul crucii; – vreme de un Tatãl nostru privesc la felul în care Dumnezeu se uitã la mine; – încep rugãciunea în genunchi sau în poziþia care mã ajutã cel mai mult, cerându-i Tatãlui, în numele lui Isus, pe Duhul Sfânt, pentru ca dorinþa ºi voinþa mea, mintea ºi memoria mea sã fie orânduite numai ºi numai spre lauda ºi slujirea lui Dumnezeu.

Mã reculeg – înfãþiºându-mi locul în care se desfãºoarã scena la care voi lua aminte.

Cer Domnului ceea ce vreau – acesta va fi darul pe care fragmentul din Scripturã doreºte sã mi-l facã ºi care corespunde cu ceea Isus face sau spune în istorisirea respectivã.

Meditez sau contemplu scena – citind textul fãrã sã mã grãbesc, punct cu punct; – ºtiind cã îndãrãtul fiecãrui cuvânt se aflã însuºi Domnul care-mi vorbeºte; – întrebuinþând: - memoria pentru a-mi aduce aminte scena ºi cuvintele; - mintea pentru a înþelege ºi pentru a aplica scena meditatã la viaþa mea; – voinþa sã doresc, sã cer, sã mulþumesc, sã iubesc, sã ador.

N.B. Nu mã voi grãbi, nu e necesar sã fac totul; important este sã simt ºi sã gust lãuntric lucrurile meditate; mã opresc acolo ºi câtã vreme gãsesc rod, inspiraþie, pace, mângâiere; voi avea un respect ºi mai mare atunci când, oprindu-mã din cugetat, încep sã vorbesc cu Domnul

Închei – având un dialog cu Domnul, ca de la prieten la prieten, vorbind cu el despre cele meditate – termin cu un Tatãl Nostru – ies încet din rugãciune.

N.B. Dupã rugãciune, voi reflecta câteva momente asupra felului în care s-a desfãºurat, întrebându-mã: – dacã am reuºit sã pãstrez metoda propusã?

– dacã am întâmpinat greutãþi? de ce oare?

– ce roade sau miºcãri spirituale am simþit în mine?

pr. Marius Taloº

14 Din viaþa Bisericii

Biserica perpetuã

Nr. 12

Calea cea micã

Nu de mult timp Bacãul a fost în sãrbãtoare: s-au împlinit 400 de ani de la întemeierea Episcopiei Romano-Catolice de aici. Evenimentul a fost marcat printr-o serie de momente de cinstire a istoriei ºi memoriei înaintaºilor, de respect faþã de credincioºii catolici din Bacãu, faþã de cãlugãri, preoþii ºi episcopii care au slujit în fosta Episcopie de Bacãu. În primul rând a fost dezvelit ºi binecuvântat un monument comemorativ de cãtre PS Petru Gherghel ºi s-a fãcut o rugãciune pentru cei care se odihnesc în cimitirul ce se aflã în zona respectivã.

Monumentul aminteºte cã în acest oraº s-au aflat: biserica „Adormirea Maicii Domnului” (sec XV-XVII); reºedinþa Episcopiei Romano-Catolice de Bacãu (1607-1818) ºi cimitirul catolic (sec XV-XX).

Dupã surparea catedralei în 1676, centrul de cult al catolicilor s-a mutat la Biserica „Sfântul Nicolae”. Aceasta a fost singurul locaº de cult pentru credincioºii din Bacãu.

Acum în Bacãu sunt patru parohii.

Necesitãþile pastorale au impus sã se ridice noi lãcaºe de cult.

Biserica Romano-Catolicã „Ss. Petru ºi Paul” este situatã în partea centralã a oraºului, având o suprafaþã de peste 1.300 mp.

Finisajele sunt o armonizare de clasic ºi modern, specific lãcaºurilor de cult romano-catolic.

S-a mers în procesiune spre aceastã primitoare bisericã, unde la ora 11.00 s-a celebrat sfânta Liturghie. A prezidat PS Petru Gherghel. Au participat PS Anton Coºa, episcop de Republica Moldova, PS Aurel Percã, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, peste 90 de preoþi, mulþi credincioºi, profesori ºi cercetãtori în istorie, autoritãþile locale ºi judeþene ºi nu în ultimul rând terezinele din Bacãu.

La omilie, episcopul diecezei a dezvoltat pilda bobului de grâu care, dacã moare aduce mult rod. Toþi cei care au lucrat în Episcopia de Bacãu, episcopi ºi preoþi, s-au jertfit, au murit pentru ca astãzi sã vedem roadele.

Pãrintele decan Isidor Dâscã a vorbit despre cele trei noi biserici construite dupã 1989 unde aproape 30.000 de catolici continuã ce-au început înaintaºii lor ºi îºi trãiesc credinþa cu evlavie ºi devotament. „Fericiþi sunt cei care locuiesc în casa Ta, Doamne, cãci în veci te vor lãuda!” (Ps 83,5) Sãrbãtoarea Bacãului s-a încheiat cu momentul comemorativ istoric, prezidat de pãrintele ªtefan Lupu ºi lansarea cãrþii „Catolicii din Bacãu”, coordonatã de Dãnuþ Doboº. Au luat cuvântul pr. Anton Despinescu, pr. Isidor Dâscã, PS Petru Gherghel ºi alþii.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus, care nu de mult „a vizitat” acest minunat oraº, ne-ar spune: „Da, totul e bine când nu cãutãm decât voinþa lui Isus. De aceea, eu, sãrmana floricicã, ascult de Isus încercând sã-i plac mamei mele preaiubite!… DA, mi-am gãsit locul în Bisericã, iar acest loc Dumnezeul meu, tu mi l-ai dat! În inima Bisericii, mama mea, eu voi fi iubirea”.

Muntele San Salvatore

„Inima lui Isus, dorul munþilor veºnici”.

În fiinþele noastre este sãditã ºi dorinþa de a urca un munte, de a ajunge mai aproape de cer, de a contempla frumuseþile naturii, de a-L lãuda ºi preamãri pe Creator. În Lugano, sunt multe locuri sfinte pentru noi: basilica Sacro Cuore, cimitirul oraºului, multe biserici. Lacul Laugano, înconjurat de munþi semeþi, pânã în zãrile depãrtate, dã oraºului un farmec nespus. Dintr-unul din cartierele oraºului, numit Paradiso, se ridicã, cu demnitate un munte cu o înãlþime modestã, 912 m, dar care invitã fiecare vizitator la o ascensiune. Un fanicular, ne duce în 20 minute spre vârf. Trenuleþul trece printre ultimele vile cochete ale oraºului, apoi prin pãdurea cu arbori seculari iar pe jos vedem diverse specii de flori de munte. Sus ne întâmpinã, un muzeu, o bisericuþã ºi multe locuri amenajate pentru a admira o bunã parte din cantonul Ticino. Într-o zi de sfârºit de varã, zi de aur, mai multe terezine române, ne aflam pe înãlþimi, pline de bucurie ºi pace sufleteascã.

Am mers mai întâi la bisericuþa modestã, construitã în sec. XVII închinatã sfintelor Marta ºi Maria ale cãror statui strãjuiau altarul. Ne oprim în liniºtea ºi rãcoarea bisericii, în care aflãm cã se celebreazã sfintei Liturghii în fiecare sãrbãtoare, ne rugãm mulþumind pentru cã ne aflãm la Lugano, în casa mamã a Campaniei.

Urcãm în turnul bisericuþei þi vreme îndelungatã admirãm panorama splendidã ce ne înconjoarã: locuri, munþi, oraºul Lugano ºi alte localitãþi, în depãrtare munþi ciudaþi, unii albiþi de zãpadã. Vizitãm apoi muzeu, ce prezintã obiecte vechi de artã, statui, tablouri, vase ºi unelte de altãdatã.

Cel mai extraordinar lucru l-am aflat citind niºte panouri ce erau în prima salã. Muntele era ºi acum în grija urmaºilor unei vechi asociaþii numitã „Vechea frãþie a morþii” (Arhianfrateria della morte) ce a funcþionat pânã la mijlocul secolului XIX. Membrii ei pregãteau, ºi însoþeau, pe ultimul drum, pe cei condamnaþi la moarte, de justiþia omeneascã. Mi s-a pãrut o dovadã extraordinarã a comuniunii oamenilor, a iubirii de semeni. Scenele afiºate aratã adevãrate procesiuni religioase care-l însoþeau pe ce condamnat la moarte pentru o crimã sãvârºitã, în cântãri ºi rugãciuni. În momentul deprinderii sufletului de trup, moment atât de dureros, existenþa semenilor este o mângâiere. Astãzi nu mai existã în Europa pedeapsã cu moartea.

Mi-a venit în minte scena morþii tatãlui meu: cât a mai fost conºtient, ne-a spus „staþi aici, lângã mine”. Ne-a vãzut pe noi, cei opt copii, a închis ochii, respirând încã ºi pe faþã apãrut un zâmbet liniºtit, care a rãmas ºi dupã ce n-a mai respirat. Câþi semeni ai noºtri nu mor în spitale, izolaþi, fãrã nimeni în jur! Ce sã facem? Sã ne rugãm pentru bolnavii terminali dacã e posibil sã fim în jurul lor. Îmi amintesc, cum în casele din satele noastre catolice, dar nu numai acolo, se fac rugi la cãpãtâiul muribundului. Cei din Vechea Frãþie a morþii, urmaºii lor, cãci restul e istorie, fac ºi acum acelaºi lucru, se roagã pentru cei ce mor. Muntele San Salvatore e îngrijit de ei. În aceeaºi liniºte ºi pace sufleteascã de la începutul urcãrii noastre pe munte, montãm meditãm la ultimele momente ale vieþii noastre, gândurile mergând la Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Ea a dorit, ºi le-a avut pe surorile carmelitane, alãturi în momentul despãrþirii misterioase a sufletului de trup. Ea a murmurat „surioarelor, surioarelor rugaþi-vã pentru mine” (Istoria unui suflet, p. 278-280).

Comuniunea noastrã dorim sã se manifeste de-a lungul vieþii tuturor terezinelor ºi în clipa despãrþirii misterioase.

Muntele San Salvatore, nume plin de semnificaþii, ne-a oferit posibilitatea unui mic pelerinaj ºi a unei profunde meditaþii asupra sensului vieþii. Ne rugãm în inimile noastre: „Îndurarea lui Dumnezeu, care ne îmbrãþiºezi, mai ales în ceasul morþii, mã încred în tine!” (din Litania Divinei Îndurãri) Frumuseþea muntelui, demnitatea lui, cu toate cã e un munte blajin ºi modest, ne face sã ne gândim cã oricât de neînsemnate am fi, oricât de neînsemnatã este munca noastrã, Creatorul ne-a dat un rol pe care trebuie sã-l îndeplinim cu cinste: acela de a fi adevãrate terezine.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus descriind în autobiografia sa, pelerinajul ºi cãlãtoria la Roma, scrie la p. 132, trecând prin Elveþia cu trenul: „aceste frumuseþi ale naturii rãspândite din belºug, au fãcut atâta bine sufletului meu, înãlþându-l cãtre Acela care a binevoit sã semene atâtea capodopere pe un pãmânt atât de trecãtor…oferind privirilor noastre vrãjite spectacolul cel mai poetic ºi mai încântãtor care se poate vedea!”

Iulia Ioana

Roua divinã

sau

Laptele virginal al Mariei

Dulcele meu Isus, la sânul mamei tale, îmi apari strãlucind de iubire; binevoieºte sã descoperi inimii mele misterul care te-a exilat în pãdurea celestã.

Ah! Lasã-mã sã mã ascund sub voalul care te ascunde de orice privire muritoare.

Aproape de tine, o stea matinalã, sufletul meu gãseºte o pregustare a cerului!

Când, la rãsãritul unei aurore vãd primele raze ale soarelui de aur, delicata floare care începe sã se deschidã.

Aºteaptã din înãlþime un balsam preþios: este perla strãlucitoare a dimineþii, misterioasã ºi plinã de prospeþime care, producând o sevã abundentã, face sã se întredeschidã încetiºor floarea.

Tu eºti, Isuse, floarea abia înfloritã.

Te contemplu la prima trezire; tu eºti, Isuse, trandafirul încântãtor, bobocul fraged, graþios ºi roºu.

Braþele atât de pure ale mamei tale iubite formeazã pentru tine: leagãn, tron regal.

Soarele tãu dulce este sânul Mariei ºi roua ta este laptele virginal!

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Dedicaþie Preacuratei Înlocuind cifrele cu litere veþi descoperi careul pe orizontalã, iar pe verticala A-B: Stãpâna cerului ºi a pãmântului.

A 11

6

1

4

6

4

9

2

1

4

12

6

6

7

3

7

9

14

4

5

15

6

14

4

11

6

13

2

1

5

6

16

2

14

6

1

17

18

6

1

4

7

4

9

7

9

11

6

3

5

4

15

4

12

6

12

6

12

4

12

6

6

1

6

8

6

3

3

4

17

14

2

1

2

18

6

6

16

17

1

11

4

1

2

2

10

4

9

6

13

2

14

10

17

7

1

16

2

9

16

6

10

7

19

2

12

1

7

12

2

19

1

4

20

6

13

12

3

7

5

6

2

B

5

4

14

Dezlegarea aritmogrifului „Glorificare” din numãrul trecut: Orizontal: 1) TRECERE; 2) MARIA; 3) ÎNVIERE; 4) PAªTI; 5) APOSTOLI; 6) TOMA; 7) EPISCOP; 8) SACRAMENT; 9) GALILEEA; 10) CENUªÃ; 11) CUVÂNT; 12) TREIME; 13) MAGDALENA; 14) PETRU. Vertical: A-B Cristos a înviat.

6

14

6

Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0723/690020) Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnoredactare computerizatã: ing. Silviu Dogariu