Calea cea mica, nr. 11 / aprilie 2007

2

Nr. 11

Calea cea micã

Suflet terezian Micã lirã dragã lui Isus Céline…, Isus a aºezat în preajma ta un înger din cer care te pãzeºte neîncetat, te conduce în mâinile lui, ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de vreo piatrã; tu nu-l vezi ºi totuºi, el este cel care, de 25 de ani þi-a ocrotit sufletul, i-a pãstrat albeaþa virginalã; el este cel care îndepãrteazã de tine ocaziile de a pãcãtui…

Céline, nu te teme de furtunile de pe pãmânt… Îngerul tãu pãzitor te acoperã cu aripile sale ºi, în inima ta, se odihneºte Isus, puritatea fecioarelor.

Tu nu-þi vezi comorile, Isus dormiteazã, iar îngerul rãmâne într-o tãcere misterioasã; totuºi ei sunt acolo, cu Maria, care te ascunde ºi ea sub voalul ei!

Nu te teme, draga mea Céline, atâta timp cât lira ta nu va înceta sã cânte pentru Isus, ea nu se va sfãrâma niciodatã…

Fãrã îndoialã e fragilã, mai fragilã decât cristalul; dacã ai da-o unui muzician neexperimentat, în curând ar fi spartã, dar Isus este cel care face sã vibreze lira inimii tale… El este fericit cã îþi simþi slãbiciunea; el imprimã în sufletul tãu sentimentele de neîncredere în tine însãþi. Mulþumeºte-i lui Isus, el te copleºeºte cu haruri alese.

Dacã rãmâi totdeauna statornicã în a-i face plãcere în lucrurile mici, el se va simþi obligat sã te ajute în cele mari.

Iatã caracteristica lui Isus: el dã în Domnul, dar vrea umilinþa inimii…

Timpul trece ca o umbrã, în curând vom fi reuniþi acolo sus.

(La aniversarea Célinei, Scrisoarea a XXII-a - 26 aprilie 1894)

Rugãciune de oferire a mea însãmi, ca victimã de jertfã a iubirii milostive a bunului Dumnezeu (continuare din nr. 10)

Înainte de a trãi într-un act de perfectã iubire, mã ofer ca victimã de sacrificiu iubirii tale milostive, rugându-te sã mã consumi fãrã încetare, lãsând sã se reverse în sufletul meu valurile de tandreþe infinitã care sunt închise în tine ºi ca, astfel, sã devin martirã a iubirii tale, Doamne!

Fie ca acest martiriu, dupã ce mã va fi pregãtit ca sã apar în faþa ta, sã mã facã, în fine, sã mor, ºi ca sufletul meu sã se avânte fãrã întârziere în îmbrãþiºarea eternã a iubirii tale milostive!

Eu vreau, preaiubitul meu, ca fiecare bãtaie a inimii mele sã-þi reînnoiascã aceastã ofrandã de un numãr infinit de ori, pânã ce umbrele risipindu-se, voi putea sã-þi mãrturisesc iubirea mea faþã în faþã, etern!...

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Sfânta a Tereza a a Pruncullui Isus

Temeiul ei misionar

(Din revista Therese de Lisieux, nr. 875, martie 2007) În noaptea de Crãciun 1886, Tereza a trãit o profundã transformare, de la adolescenta de 14 ani, în femeia puternicã ºi în apostol: Isus a fãcut din mine un pescar de suflete; am simþit o mare dorinþã de a lucra la convertirea pãcãtoºilor,...trebuinþa de a fi datã uitãrii pentru a face bine altora, ºi din acel moment am fost fericitã. (Ms A,45v) A înþeles deja, ºi datoritã educaþiei primite de la pãrinþii ºi surorile sale, cã nu poþi fi fericit decât ieºind din tine însuþi, dând din persoana ta, plasându-te în serviciul altora . A te mãrgini la tine însuþi înseamnã sã rãmâi un suflet sterp, spunea ea.

Puþin dupã aceastã convertire, un eveniment capital a intervenit în viaþa sa, care o va determina sã fie mereu în ajutorul altora, nu numai când ºi când, în cazuri izolate, ca acela al cerºetorului infirm care i-a refuzat pomana, ºi de care îºi va aminti în ziua primei sale împãrtãºanii, dar sã îmbrãþiºeze trebuinþele spirituale ale tuturor sufletelor.

Strigãtul lui Isus rãstignit Tereza îºi aminteºte cã într-o duminicã, pe o iconiþã care aluneca dintre paginile cãrþii ei de rugãciuni, la vederea unei mâni rãstignite a lui Cristos, a auzit rãsunând în inima ei strigãtul lui Isus de pe cruce: Mi-e sete ! A simþit atunci o durere foarte mare, ca o ranã a inimii care nu se va închide niciodatã, la a salva pe cineva. Din aceastã zi nu va înceta, pânã la ultima ei suflare, sã-l mângâie pe Isus, cu iubirea cu care nu este iubit, oferindu-i suflete pe care le va fi salvat prin rugãciunile ºi sacrificiile ei.

Râvna misionarã a Sfintei Tereza îºi are deci aici adevãrata sursã, raþiunea ei de a fi ºi întreaga ei forþã. Cu alte cuvinte, prin suferinþa din iubire pentru Isus, Tereza a fost pur ºi simplu proiectatã sã-i câºtige suflete, cât mai multe suflete. În conformitate cu doctrina sfintei Tereza de Avilla, a cãrei fiicã spiritualã a voit sã fie ºi mica Tereza din Lisieux, orice zel misionar adevãrat nu poate avea ca sursã ºi motiv statornic decât iubirea de Dumnezeu care tinde sã se exprime ca o forþã de nestãvilit, cãci acolo unde este nu poate rãmâne fãrã sã activeze.

Prima manifestare puternicã a acestui zel care va pune stãpânire pe inima Terezei, va fi cazul criminalului Pranzini care asasinase trei persoane, ºi a cãrui convertire va voi s-o obþinã, pentru a-l salva de la osânda veºnicã.

(Ms.A, 46 r ) Partea cea mai surprinzãtoare din acest demers este aceea cã ea, fetiþa model, a reacþionat împotriva curentului ºi a sentimentelor anturajului ºi a opiniei publice care, nu numai cã îl condamnau pe criminal dar îºi manifestau indignarea ºi dispreþul faþã de el.

Tereza nu contesta hotãrârile justiþiei umane, dar personal îl compãtimea pe acest om pãcãtos. Punând la cale, în taina sufletului ei,salvarea lui; doar sora ei, Celina, îi va ghici secretul, cum va da mãrturie în ceea ce s-a pãstrat sub denumirea de Sfaturi ºi amintiri. (continuare în pag. 14)

aprilie 2 007

Calea cea micã

3

Paºtele, sãrbãtoarea frumuseþii care a învins moartea În romanul „Idiotul”, scriitorul rus Dostoievski pune pe buzele ateului Hipolit urmãtoarele cuvinte adresate principelui Myskin: „Este adevãrat, principe, cã într-o zi aþi spus cã lumea va fi salvatã de „frumuseþe?” Domnilor – a strigat el tare tuturor celor de faþã – principele afirmã cã lumea va fi salvatã de frumuseþe... ºi care frumuseþe va salva lumea?” Principele nu rãspunde la întrebare (aºa cum Isus din Nazaret înaintea lui Pilat nu a rãspuns cu prezenþa sa la întrebarea „Ce este adevãrul?”). S-ar pãrea cã tãcerea principelui Myskin – care stã alãturi de un tânãr muribund cu o infinitã iubire - vrea sã spunã cã frumuseþea care salveazã lumea este iubirea care împãrtãºeºte durerea.

Frumuseþea la care suntem trimiºi nu este aceea lumeascã ºi seducãtoare, dar aceea pe care sfântul Augustin o mãrturiseºte ca „frumuseþe atât de veche, ºi totuºi atât de nouã” (Confesiuni 10,27), care este frumuseþea lui Dumnezeu, având ca punct culminant al descoperirii sale Învierea lui Cristos. În Paºtele lui Isus suntem chemaþi sã descoperim ºi sã recunoaºtem Frumuseþea care a învins moartea, Frumuseþea care a salvat lumea, Frumuseþea care ne înnoieºte viaþa.

Ne lãsãm pentru un moment conduºi în aceastã reflexie asupra Frumuseþii cu ajutorul Mariei Magdalena, femeia care a cunoscut ºi iubit Frumuseþea apãrutã în formã omeneascã ºi pe care evanghelia ne-o prezintã ca prima martorã a Învierii (cf. In 20,11-18).

Alergând la mormânt pe când era încã întuneric, Maria plânge, disperatã, pierderea Domnului ei. Este noapte Frumuseþii: acea Frumuseþe care dãdea sens ºi plinãtate vieþii nu mai este. Mormântul este gol, dar credinþa nu umple încã acel gol.

Pe cine cautã Maria ?

Pe Cel care nu o judecase pentru pãcatele sale… Pe Cel care vestea un mesaj nou ºi aducea pace ºi speranþã fiecãrei inimi… Pe Cel care se ocupa de cei din urmã ºi frecventa caselor celor excluºi… Pe Cel care, nevinovat, nu s-a sustras morþii pe cruce. Astfel îl cunoscuse Maria, îl iubise ºi l-a urmat pe Isus pânã sub Cruce. ªi în Faþa desfiguratã a lui Isus, Maria recunoscuse pe Domnul sãu ºi a rãmas alãturi de el.

Dar în dimineaþa urmãtoare nu-l mai vede. Moartea pare sã fi spus ultimul cuvânt…

Deºi disperatã, Maria cautã: „l-au luat pe Domnul meu ºi nu ºtiu unde l-au pus” ºi dupã aceea „dacã l-ai luat tu, spune-mi unde l-ai pus ºi voi merge sã-l iau”.

Plânsul întunecã vederea ºi Maria nu-l recunoaºte pe Isus cel Înviat: îl ia drept grãdinar pânã când… chematã pe nume, atinsã pe nume („Maria”), regãseºte pe Învãþãtorul ei („Rabbuni”), pe Cel care a învins moartea ºi este viu pentru totdeauna!

O descoperire cutremurãtoare ºi trecãtoare în acelaºi timp, minunea unei clipe, care schimbã istoria. Strãlucirea Celui Înviat i-a rãpit cu adevãrat inima ºi o face vestitoare a darului lui Dumnezeu, gustând-i frumuseþea ºi bucuria… ªi Maria „a mers imediat sã vesteascã”…

Ca ºi Maria Magdalena, ºi noi suntem într-o grãdinã, într-o grãdinã în care vedem întuneric, dar care din momentul Învierii nu mai este grãdina morþii. Frumuseþea ºi-a înfipt rãdãcinile pentru totdeauna, ºi ne revine nouã misiunea acum sã le cãutãm, sã le descoperim, sã le pãstrãm, sã face sã încolþeascã ºi sã creascã.

La Paºti strãluceºte Frumuseþea care salveazã, strãluceºte Iubirea divinã care se rãspândeºte în lume. În Cristos cel Înviat se realizeazã nu numai victoria asupra tãcerii morþii ºi este oferitã forma Omului nou, dar se realizeazã ºi suprema „trecere” de la Dumnezeu la om ºi de la om la Dumnezeu, spre care aspirã inima omului.

Frumuseþea Paºtelui este armonie ºi strãlucire, glorie ºi fascinaþie.

De aceea cântãm bucuria vieþii noi, a frumuseþii care ni se dãruieºte. În Isus se dezvãluie frumuseþea lui Dumnezeu, a misterului divin care se lasã cunoscut ºi iubit de noi, întrucât este poarta care introduce în abisul iubirii divine ºi ne comunicã nouã aceastã iubire. „Care frumuseþe va salva lumea?”

Rãspunsul creºtin este unul singur: Iubirea rãstignitã este adevãrata frumuseþe care depãºeºte oricare armonie din forme perfecte…

Frumuseþea care tulburã ºi cheamã, care se propune – ºi nu se impune niciodatã – în figurile caritãþii gratuite, smerite, deseori ascunse ºi oferitã cu sacrificiu.

Frumuseþea aparent neînsemnatã, care totuºi nu scapã ochilor capabili de uimire. Ochilor celui care ºtie sã se facã mic.

Frumuseþe fragilã, efemerã, care se reveleazã într-un crâmpei de luminã, ca în zorii zilei primului Paºti, ºi cheamã pe nume: Frumuseþe care cheamã la dialog, Frumuseþe care trimite în misiune de a duce vestea Învierii ºi care dã puterea de a construi pacea; Frumuseþea care reconciliazã omul ºi fraþii, omul ºi Dumnezeu, omul ºi creaturile, omul ºi pe sine însuºi.

Este minunea mereu actualã a Frumuseþii Paºtelui care salveazã lumea…

Aurel Percã, episcop auxiliar

4

Calea cea micã

Celebrarea Învierii Pe cât este de adevãrat cã trãim în epoca comunicaþiilor, pe atât de adevãrat este cã modul de a comunica sa diversificat, depãºind cu mult puterea medie de imaginaþie. La tot pasul folosim expresii ca: am auzit, am citit sau am vãzut. Ori de câte ori ne exprimãm aºa, trãdãm faptul cã unul sau altul din simþurile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu a participat la un eveniment. La rândul lor, simþurile pun în miºcare întreg trupul ºi sufletul, inducându-i omului senzaþiile trãite. Anumite trãiri sunt mai puternice, altele sunt mai slabe, dupã cum este omul capabil sã se lase impresionat de tot ceea ce îi oferã simþurile care iau contact cu o realitate sau alta.

Oricum ar fi, devreme ce ne situãm la nivelul simþurilor, impresiile lãsate de acestea, mai curând sau mai târziu dispar, lãsând locul unei amintiri, care devine din ce în ce mai vagã.

Nu aºa stau lucrurile atunci când avem de-a face cu o celebrare, adicã cu trãirea unui eveniment la cel mai înalt grad, dupã cum indicã însãºi etimologia cuvântului de origine latinã. Ceea ce dã un asemenea calificativ de excepþie unui eveniment nu este doar participarea omului, fie ea chiar la modul cel mai înalt ºi intens posibil, dar prezenþa în acel eveniment a aceluia care a fost, este ºi va fi, a aceluia care dã sens ºi valoare tuturor lucrurilor ºi evenimentelor, fie ele cele mai simple.

Celebrarea sfintei Liturghii, de exemplu, celebrarea Paºtelui este în primul rând ºi peste toate, opera lui Dumnezeu, a acelui Dumnezeu care realizeazã mântuirea noastrã prin atotputernicia sa, folosindu-se de slãbiciunea noastrã, de rodul muncii noastre, asociindu-ne pe noi la opera sa în beneficiul nostru, al Bisericii, al universului spre lauda ºi mãrirea numelui sãu.

Celebrarea unui eveniment salvific, înfãptuit cândva de Dumnezeu înseamnã, actualizarea, aducerea lui în prezent de cãtre Cel care l-a înfãptuit prin intermediul celui care este abilitat prin consacrare.

Participarea la o asemenea celebrare, înseamnã intrarea afectivã ºi efectivã într-un ambient tainic în care puterea înfãptuitoare a lui Dumnezeu se slujeºte de slãbiciunea actualizatoare a omului. Cel care înfãptuieºte misterul este Dumnezeu, cel prin care se înfãptuieºte este omul.

Când intri în evenimentul tainic celebrat, intri într-un torent care te poartã, de bunã voie, prin însãºi puterea sa intrinsecã, realizând în tine acum, ceea ce evenimentul a realizat cândva în alþii.

Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, devenit Duhul Sfânt, care prin acceptarea noastrã, locuieºte în noi, templul sãu, celebreazã în noi, dar nu fãrã de noi, Paºtele, scoþându-ne din moartea pãcatului ºi ne redã viaþa harului, garantându-ne astfel actualizarea aceluiaºi eveniment, la sfârºitul lumii, când prin puterea sa vivificatoare, ne va scoate din moartea trupului ºi ne va reda viaþa veºnicã.

Aceste realitãþi celebrate de Dumnezeu în noi prin Duhul sãu Sfânt, întrucât nu se adreseazã doar unor simþuri, ºi nici mãcar tuturor la un loc, ci omului întreg, trup ºi suflet, îl ating pânã în profunzime ºi îl marcheazã pentru totdeauna, realizând în el ceea ce, de fapt, semnificã. Ele rãmân imprimate în fiinþa noastrã umanã, constituind o marcã, prin care se pot deosebi fiii luminii de fiii întunericului.

Celebrarea Paºtelui ne face sã trãim deja în spirit învierea pe care într-o zi o vom trãi în trup.

Pr. Pavel Chelaru

Conferinþa Mondialã a Institutelor Seculare

Nr. 11

În zilele de 3 ºi 4 februarie 2007 am participat la Simpozionul organizat la Roma de Conferinþa Mondialã a Institutelor Seculare, în amintirea celor 60 de ani de la promulgarea Constituþiei apostolice Provida Mater Ecclesia a lui Pius al XII-lea, 2 februarie 1947.

Au venit la Roma responsabili ce reprezentau 116 institute (în lume, institutele seculare sunt 230), provenind din 26 de þãri, deci din toatã lumea. întrunirile s-au þinut în Sala Sinodului Episcopilor, la Vatican, iar tema stabilitã era „Acum este vremea noastrã!”.

A fost o experienþã foarte puternicã ºi profundã de mulþumire ºi încurajare. O singurã „familie mondialã”, o singurã nãzuinþã: cea de a-l urma pe Cristos din ce în ce mai fidel în varietatea diferitelor carisme ºi responsabilitatea de a fi purtãtori de speranþã în viaþa noastrã de zi cu zi.

Arhiepiscopul Gardin, la începutul Simpozionului, a subliniat: „prezenþa voastrã în lume nu este un simplu fapt fizic, ci, în primul rând, o atitudine lãuntricã, aproape un element, un dar, o stare a cãutãrii voastre spirituale, a faptului cã sunteþi, ca toate persoanele consacrate, cãutãtori ai lui Dumnezeu!”

Momentele cele mai semnificative pe care le-am trãit sunt: - gãzduirea în Casa Aurelio Bacciarini, în cartierul „Trionfale” din Roma, loc care l-a avut ca prim paroh pe episcopul Aurelio Bacciarini, ºi participarea la sfânta Liturghie în biserica închinatã sfântului Iosif ºi construitã în îndepãrtatul an 1912. Întâlnirea cu pr. Mano Carrera, postulator al cauzei de beatificare a întemeietorului nostru.

- 2 februarie: Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate.

Sfânta Liturghie de searã în Bazilica Sf. Petru - sãrbãtoare a luminii ºi prima întâlnire cu papa Benedict al XVI-lea.

- 3 februarie: ora 12.00 - audienþã a tuturor participanþilor la papa, în Sala Clementinã, la Vatican (vezi textul cuvântãrii sale, anexat).

Am urmãrit toate diferitele intervenþii prezentate în timpul Simpozionului: toate au fost foarte profunde ºi bogate în conþinut, culminând cu o „masã rotundã” privind experienþa de viaþã ºi de misiune a institutelor seculare, cu vorbitori veniþi din Filipine, Spania, Polonia, Republica Democratã Congo, Canada ºi Argentina - deci de pe toate continentele.

Un profesor de la Universitatea Catolicã din Milano a prezentat o reflecþie despre Epistola cãtre Diognet, un document dintre cele mai semnificative, prin conþinut ºi formã, din literatura creºtinã încã din primele veacuri, mai precis despre partea centralã a Epistolei (capitolele V ºi VI), în care autorul, necunoscut, descrie modul de viaþã al creºtinilor, poziþia lor în lume. Pe atunci, ca ºi în zilele noastre. Închei aceastã scurtã prezentare reluând ceea ce scrie Maria Mazzei în Dialoghi (trim. IV, 2006): „În aceºti ºaizeci de ani - ºi chiar mai înainte! - istoria institutelor seculare ºi a oamenilor care le aparþin, s-a «rãspândit» pe drumurile lumii, ca «sarea pãmântului» ºi «lumina lumii» (Mt 5, 13), în universitãþi, în birouri, în ºcoli ºi spitale, în aºezãri sãrãcãcioase..., în orice loc unde oamenii luptã, muncesc, suferã ºi nãdãjduiesc!”

Este o urare pentru noi toate. Acum este vremea noastrã!

Sã fim lucrãtori ai speranþei întotdeauna, la Lugano ºi în România.

Un salut din inimã tuturor, mereu în comuniune de rugãciune ºi intenþie.

Maria Teresa Candian (Lugano)

aprilie 2 007

Calea cea micã

5

Discursul Sanctitãþii Sale Benedict al XVI-llea adresat participanþilor la Conferinþa Mondialã a Institutelor seculare Sala Clementinã. Sâmbãtã, 3 februarie 2007 Iubiþi fraþi ºi surori, Mã bucur sã fiu astãzi printre voi, membrii institutelor seculare, pe care vã întâlnesc pentru prima datã dupã alegerea mea la Catedra Apostolului Petru. Vã salut pe toþi cu drag. Îl salut pe Cardinalul Franc Rode, Prefect al Congregaþiei pentru Institutele de viaþã consacratã ºi Societãþile de viaþã apostolicã, ºi îi mulþumesc pentru expresia devoþiunii filiale ºi a apropierii spirituale adresatã mie ºi în numele vostru. II salut pe Cardinalul Cottier ºi pe Secretarul Congregaþiei voastre. O salut pe Preºedinta Conferinþei Mondiale a Institutelor Seculare, care a exprimat sentimentele ºi aºteptãrile voastre, ale tuturor, care aþi venit din diferite þãri, de pe toate continentele, pentru a celebra un simpozion internaþional despre Constituþia apostolicã Provida Mater Ecclesia.

Au trecut, dupã cum s-a spus deja, 60 de ani de la acel 2 februarie 1947, când predecesorul meu, Pius al XII-lea, promulga aceastã Constituþie apostolicã, dând astfel o configuraþie teologico-juridicã unei experienþe pregãtite în deceniile precedente ºi recunoscând în institutele seculare unul din nenumãratele daruri cu care Duhul Sfânt însoþeºte drumul Bisericii ºi o înnoieºte în toate veacurile. Actul juridic de atunci nu a reprezentat punctul de sosire, cât mai degrabã punctul de plecare al unui drum îndreptat spre conturarea unei noi forme de consacrare: cea a credincioºilor laici ºi a preoþilor diecezani, chemaþi sã trãiascã, în radicalitate evanghelicã, tocmai acea secularitate din care fac parte, în virtutea condiþiei existenþiale sau a slujirii pastorale. Sunteþi astãzi aici pentru a continua trasarea acelui drum început acum ºaizeci de ani, pe care sunteþi purtãtori din ce în ce mai pasionaþi, în Cristos Isus, ai sensului lumii ºi al istoriei. Pasiunea voastrã se naºte din descoperirea frumuseþii lui Cristos, a modului sãu unic de a iubi, de a întâlni, de a vindeca viaþa, de a o alina ºi mângâia. Aceastã frumuseþe vor sã o cânte vieþile voastre, pentru ca voi sã fiþi în lume un semn al faptului cã sunteþi în Cristos.

Faptul cã prezenþa voastrã în mijlocul ocupaþiilor omeneºti devine loc teologic reprezintã, de fapt, misterul întrupãrii („Aºa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul sãu unul-nãscut l-a dat”, In 3,16). Lucrarea mântuirii s-a împlinit nu în opoziþie cu istoria oamenilor, ci în ea ºi de-a lungul ei. În aceastã privinþã, Scrisoarea cãtre Evrei observã: „Dupã ce Dumnezeu, odinioarã, în multe rânduri ºi în multe chipuri a vorbit pãrinþilor noºtri prin proroci, în aceste timpuri de pe urmã ne-a vorbit nouã prin Fiul” (1,1-2a). Însuºi actul Rãscumpãrãrii a avut loc în contextul timpului ºi al istoriei ºi s-a caracterizat ca ascultare faþã de planul lui Dumnezeu înscris în lucrarea ieºitã din mâinile sale. Tot acelaºi text al Scrisorii cãtre Evrei, text inspirat, subliniazã: „Zicând la început: «Jertfe ºi prinoase ºi arderi de tot ºi jertfe pentru pãcat n-ai voit ºi nu þi-au plãcut» - care sunt aduse dupã Lege - , zice apoi: «Iatã, vin sã fac voia ta»“ (10,8-9a). Aceste cuvinte ale Psalmului, pe care Scrisoarea cãtre Evrei le vede ca fiind exprimate în dialogul intratrinitar, sunt cuvintele Fiului care îi spune

Tatãlui: „Iatã, vin sã fac voia ta”. Astfel se împlineºte întruparea: „Iatã, vin sã fac voia ta”. Domnul ne implicã în cuvintele sale, ce devin ale noastre: iatã, vin împreunã cu Domnul, cu Fiul, sã fac voia ta.

Se contureazã astfel limpede calea sfinþirii voastre: adeziune altruistã la planul de mântuire care se aratã în Cuvântul revelat, solidaritate cu istoria, cãutarea voinþei Domnului, înscrisã în ocupaþiile omeneºti, cãlãuzite de Providenþa sa. Iar în acelaºi timp se precizeazã caracteristicile misiunii seculare: mãrturia virtuþilor umane, cum ar fi „dreptate, pace ºi bucurie” (Rom 14,17), „purtarea bunã”, despre care vorbeºte Petru în Prima lui Scrisoare (cf. 2,12), fãcându-se ecoul cuvintelor învãþãtorului: „Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor încât sã vadã faptele voastre cele bune ºi sã-l preamãreascã pe Tatãl vostru din ceruri” (Mt 5,16). Pe lângã aceasta, din misiunea secularã face parte angajamentul pentru construirea unei societãþi care sã recunoascã în diferitele domenii demnitatea persoanei ºi valorile indispensabile pentru realizarea deplinã a acesteia: de la politicã la economie, de la educaþie la angajamentul pentru sãnãtatea publicã, de la administrarea de servicii la cercetarea ºtiinþificã. Orice realitate proprie ºi specificã trãitã de creºtin, locul sãu de muncã ºi interesele lui concrete, deºi îºi pãstreazã consistenþa relativã, îºi aflã scopul ultim în faptul cã sunt cuprinse în scopul pentru care Fiul lui Dumnezeu a intrat în lume.

De aceea, simþiþi-vã interpelaþi de orice durere, de orice nedreptate, precum ºi de orice cãutare a adevãrului, a frumuseþii ºi bunãtãþii, nu pentru cã aþi avea soluþia la toate problemele, ci pentru cã orice împrejurare în care trãieºte ºi moare omul constituie pentru voi un prilej de a aduce mãrturie lucrãrii de mântuire a lui Dumnezeu.

Aceasta este misiunea voastrã. Consacrarea voastrã evidenþiazã, pe de o parte, harul deosebit care vã vine de la Duhul pentru înfãptuirea vocaþiei, iar, pe de alta, vã angajeazã la o totalã docilitate a minþii, a inimii ºi a voinþei faþã de planul lui Dumnezeu Tatãl revelat în Cristos Isus, fiind chemaþi la urmarea lui radicalã.

Orice întâlnire cu Cristos cere o profundã schimbare de mentalitate, dar, pentru unii, aºa cum a fost ºi pentru voi, cererea Domnului este deosebit de exigentã: sã lãsaþi totul, pentru cã Dumnezeu este totul ºi va fi totul în viaþa voastrã. Nu este vorba doar de un mod diferit de a vã raporta la Cristos ºi a vã exprima adeziunea faþã de El, ci de o alegere a lui Dumnezeu care, în mod statornic, vã cere încredere absolut totalã în El. Conformarea vieþii voastre cu cea a lui Cristos, intrând în aceste cuvinte, conformarea vieþii voastre cu cea a lui Cristos prin practicarea sfaturilor evanghelice, este o însuºire fundamentalã ºi obligatorie care, în specificul ei, cere angajamente ºi gesturi concrete, de „alpiniºti ai spiritului”, dupã cum v-a numit veneratul papã Paul al VI-lea (Discurs adresat participanþilor la Prima întrunire internaþionalã a institutelor seculare: Insegnamenti VIII, 1970, p. 939).

Caracterul secular al consacrãrii voastre evidenþiazã, pe de o parte, mijloacele de care vã folosiþi pentru realizarea »

6

Calea cea micã

» ei, adicã cele proprii oricãrui om ce trãieºte în împrejurãri obiºnuite în lume ºi, pe de altã parte, forma dezvoltãrii ei, adicã cea a unei relaþii profunde cu semnele timpului pe care sunteþi chemaþi sã le înþelegeþi personal ºi comunitar, în lumina Evangheliei.

De mai multe ori s-a precizat cu autoritate, tocmai în acest discernãmânt, carisma voastrã, ca sã puteþi fi un laborator al dialogului cu lumea, acel „laborator experimental în care Biserica verificã modalitãþile concrete ale relaþiilor ei cu lumea” (Paul al VI-lea, Discurs adresat Responsabililor generali ai Institutelor seculare: Insegnamenti XVI, 1976, p. 676). Tocmai de aici decurge actualitatea persistentã a carismei voastre, pentru cã acest discernãmânt trebuie sã aibã loc nu din afara realitãþilor, ci din interior, prin implicare deplinã. Acest lucru se întâmplã prin intermediul relaþiilor obiºnuite pe care le puteþi þese în raporturile familiale ºi sociale, în activitatea profesionalã, în organismul comunitãþilor civile ºi bisericeºti. întâlnirea cu Cristos, urmarea lui deschide larg întâlnirea cu oricine ºi o grãbeºte, pentru cã dacã Dumnezeu se împlineºte numai în comuniunea trinitarã, ºi omul, doar în comuniune îºi va afla plinãtatea.

Vouã nu vi se cere sã instituiþi forme deosebite de viaþã, de angajament apostolic, de intervenþie socialã, în afarã de cele care se pot naºte în relaþiile personale, izvor de bogãþie profeticã. Asemenea plãmezii ce dospeºte toatã fãina (cf. Mt 13, 33) sã fie ºi viaþa voastrã, uneori tãcutã ºi ascunsã, dar întotdeauna plinã de propuneri ºi încurajatoare, în stare sã dea naºtere speranþei. Locul apostolatului vostru este, de aceea, omenescul în întregime, nu numai în cadrul comunitãþii creºtine - unde relaþia devine substanþialã prin ascultarea Cuvântului ºi prin viaþa sacramentalã, din care sorbiþi pentru a susþine identitatea baptismalã - spun, locul apostolatului vostru este omenescul întreg, atât în cadrul comunitãþii creºtine, cât ºi în comunitatea civilã, unde relaþia se înfãptuieºte în cãutarea binelui comun, în dialogul cu toþi, chemaþi sã daþi mãrturie despre acea antropologie creºtinã ce constituie propunerea unui sens într-o societate dezorientatã ºi tulburatã de climatul multicultural ºi multireligios ce o caracterizeazã.

Veniþi din diferite þãri, diferite sunt situaþiile culturale, politice ºi chiar religioase în care trãiþi, munciþi, îmbãtrâniþi. în toate sã fiþi cãutãtori ai Adevãrului, ai revelaþiei umane a lui Dumnezeu în viaþã. ªtim cã aceasta este o cale lungã, în care prezentul este plin de neliniºte, dar rezultatul este sigur.

Vestiþi frumuseþea lui Dumnezeu ºi a creaþiei sale.

Dupã exemplul lui Cristos, fiþi ascultãtori faþã de iubire, oameni blânzi ºi îndurãtori, în stare sã strãbateþi cãile lumii fãcând numai bine.

Vieþile voastre sã punã în mijloc Fericirile, contrazicând logica omeneascã, exprimând încredere necondiþionatã în Dumnezeu care-l vrea pe om fericit. Biserica are nevoie ºi de voi ca sã-ºi întregeascã misiunea. Fiþi sãmânþã de sfinþenie aruncatã din belºug în brazdele istoriei. înrãdãcinaþi în acþiunea gratuitã ºi eficace prin care Duhul Domnului cãlãuzeºte evenimentele omeneºti, sã puteþi da roade de credinþã autenticã, scriind prin viaþa ºi mãrturia voastrã parabole de speranþã, scriindu-le cu lucrãrile sugerate de „fantezia caritãþii” (Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea apostolicã Novo millennio ineunte, 50).

Cu aceste urãri, încredinþându-vã de rugãciunea mea statornicã, vã împart, în sprijinul iniþiativelor voastre de apostolat ºi de caritate, o binecuvântare apostolicã deosebitã.

Benedict al XVI-lea

Formarea continuã

Nr. 11

Sora terezinã, chematã la slujirea lui Cristos ºi a Bisericii, are nevoie de formare. Oameni ne naºtem, dar creºtini devenim. Devenirea este o lege pentru toate fiinþele vii ºi este astfel, în mod deosebit, pentru oameni. Fiinþa umanã are multe capacitãþi, datoritã deschiderii ei spirituale, datoritã condiþiei ei de chip al lui Dumnezeu. Dezvoltarea acestor potenþialitãþi prin formare adecvatã, atât în bine, cât ºi în rãu, este nucleul devenirii ei unice ºi de nerepetat.

Sora terezinã îºi începe formarea cu etapa experienþei premergãtoare consacrãrii. învaþã sã se roage, sã cugete, sã trãiascã. Primii ani sunt de probã ºi de „antrenament” în noua viaþã, cu stilul ei. Este o etapã asemãnãtoare celei din ºcoala primarã, fãrã de care nu putem deveni o persoanã pregãtitã, educatã, cultã. într-o vreme era de ajuns ºcoala primarã. Dar astãzi este nevoie de mult mai mult. Cultura este în progres neîncetat ºi trebuie sã ne urcãm în tren ca sã fim la înãlþimea timpurilor. Papa Ioan al XXIII-lea a vorbit de nevoia de aggiornamento, de aducere la zi. Carisma Terezinei implicã faptul de a fi „la zi” cu formarea continuã, permanentã, actualizatã.

Trebuie sã fim atenþi la exigenþele formãrii. Astãzi este nevoie de informare, de cunoaºterea faptelor importante ale momentului. Mijloacele de comunicare ne bombardeazã cu ºtiri, cu publicitate, cu globalizarea, cu imaginile ºi propaganda pentru toate. Informaþia a devenit o povarã de nesuportat ºi, în bunã parte, inutilã. Formarea trebuie sã aleagã nucleul a ceea ce este cu adevãrat folositor ºi necesar pentru creºterea personalitãþii ºi a participãrii culturale a fiecãruia.

Este actual încã ºi astãzi îndemnul filozofului Socrate: „cunoaºte-te pe tine însuþi”. Sfântul Augustin ne sfãtuieºte: „nu merge departe în afara ta; intrã în tine însuþi ºi depãºeºte-te pe tine”. Astfel putem avea informaþia necesarã pentru formare, iar cea pentru educaþie, în cele trei dimensiuni implicate: umanã, creºtinã, terezianã.

Formarea integralã are un început, dar nu se încheie în timpul vieþii. Formatorii pot fi mulþi, dar în realitate sunt trei: Duhul Sfânt care vine la noi, pãrinþii ºi învãþãtorii noºtri de acasã ºi de ia ºcoalã ºi, pe lângã ei, fiecare din noi, ca agent liber ºi responsabil, care ascultã glasul conºtiinþei ca glas al lui Dumnezeu ºi-1 urmeazã pentru a se conforma învãþãtorului Isus Cristos. „Devino ceea ce eºti”, spunea poetul Pindar.

Aº vrea, în acest context, sã vã îndemn la cunoaºterea vieþii ºi gândirii a celor trei femei care au trãit pânã la capãt aceastã carismã. Prima este francezã, Tereza de Lisieux, învãþãtoare a Bisericii, care a descoperit „calea cea micã”.

A doua este spaniola Tereza de Avilla, ºi ea învãþãtoare genialã a Bisericii. A treia este Tereza Benedicta a Crucii, Edith Stein, evreicã filozof ºi martirã, care s-a convertit citind autobiografia sfintei din Avilla. Trei femei exemplu pentru vremea noastrã ºi pentru promovarea femeii.

Formarea continuã coincide cu „Istoria unui suflet”, aºa cum ºi-a intitulat biografia Tereza de Lisieux. Nu este posibilã o formare integralã care sã-ºi propunã ca ideal ºi ca scop o metodã uniformã, aceeaºi pentru toþi, aºa cum fac ideologiile. Unde este spirit, se impune diferenþa. Unde se aflã persoana, nu este posibilã repetarea. Educaþia cere subiecþi personali ºi relaþii interpersonale: comuniune, iubire, spirit de familie ºi siguranþa cã învãþãtorul vine în întâmpinarea noastrã în timp ce ne aflãm pe drum.

Printre toate lucrurile pe care le putem face, nici unul nu este atât de important ca a duce la împlinire propria noastrã fiinþã. Formarea continuã este mijlocul potrivit ºi la îndemâna fiecãruia.

Fratele Abelardo Lobato, OP

aprilie 2 007

7

Calea cea micã

Formarea in sânul Institutului în decursul primilor 80 de ani Vã salut pe fiecare în parte, dragi Surori, ºi vã mãrturisesc cã mã bucur sã fiu din nou cu voi aici. întâlnirile noastre sunt mereu scurte, dar foarte intense: de fiecare datã ne lasã amintiri frumoase care ne fac sã dorim repetarea lor. Psalmul 132 descrie bine sentimentele de la întrunirile noastre: „Iatã cât e de bine ºi de plãcut sã locuiascã fraþii laolaltã: ca mirul de preþ pe creºtet, ce coboarã pe barbã, pe barba lui Aaron”. Faptul cã suntem împreunã ne mângâie ºi corespunde planului lui Dumnezeu cu noi: „Tatã... sã fie una precum Noi suntem una” (In 17,22).

Orice turmã micã, orice comunitate tinde spre idealul creºtin - ideal niciodatã epuizat -, cel de a fi „o inimã ºi un suflet” (Fap 4, 32).

Ne-am propus un program de reflecþii asupra fundamentelor spirituale ale carismei Institutului, ca metodã pentru a adera mai bine la ea ºi pentru a gãsi un traseu prin trecutul nostru de optzeci de ani, deja. La întrunirile la care participã toate Surorile, ne vom apleca asupra Compendiului Catehismului Bisericii Catolice, în timp ce, la reuniunile pentru responsabile, vom citi atent Constituþiile. Aceste douã trasee ne cãlãuzesc la asimilarea nucleului vieþii creºtine, adicã la întâlnirea cu Cristos, iar în acelaºi timp, ne fac sã descoperim carisma Institutului, care este slujirea lui Cristos ºi a Bisericii sale. Avem noroc cã putem participa la aceste întruniri! Voi, „responsabilele”, aveþi deci ocazia sã învãþaþi mereu mai mult, pentru a putea apoi împãrtãºi celorlalte Surori.

Studiul Constituþiilor ne introduce azi în Capitolul IV, unde aflãm liniile generale pentru formarea membrilor comunitãþii. Grupul sau comunitatea sunt trecerea vie dintre Institut ºi persoanã, locul de întâlnire pentru un drum spre þelul ideal, mediul ce favorizeazã maturizarea progresivã a persoanei, unde frãþia devine moment dinamic, trãit în credinþã, sub imboldul Duhului Sfânt, în cãutarea propriei misiuni în Bisericã ºi în lume. În mod special ne vom apleca asupra art. 9-14. Formarea este o fazã fundamentalã ºi esenþialã a creºterii lãuntrice a persoanei ce doreºte sã înfãptuiascã urmarea lui Cristos; formarea înseamnã drum spre maturitate ºi întruparea treptatã a darului vocaþiei. Este adevãrat ºi cã formarea trebuie adaptatã la cultura þãrii în care este trãitã; nu trebuie sã fim deci intransigenþi, în afara de un aspect de bazã: a-i aparþine lui Dumnezeu în lume, în mijlocul celorlalþi oameni. Deci trebuie sã facem tot posibilul sã fãurim convingeri solide, sã favorizãm înrãdãcinarea în motivaþii concrete ºi personale; acestea devin o forþã, chiar dacã cineva este singur ºi trãieºte departe de casã. Important este sã avem ca bazã rugãciunea, o cunoaºtere intimã a lui Cristos ºi mare iubire faþã de Bisericã, lume, persoane.

Intervenþia mea va aminti stilul formãrii folosit în trecut, de la Maria Motta pânã astãzi. Pãrintele Asistent ne va duce însã la rãdãcinile formãrii persoanei, subliniind nevoia de a fi permanent, toatã viaþa, pe calea formãrii. Urmãtoarele trei intervenþii, þinute de trei Surori competente, se concentreazã pe textul Constituþiilor. Pe lângã aceste intervenþii, pregãtite dinainte, am dori ca Surorile care ascultã sã nu rãmânã ca atare, ci sã participe activ, ridicând probleme, aducând sugestii. Scopul nostru este de a trezi în toate Surorile foamea ºi setea de formare în carisma Institutului.

Dupã aceste premise, pot intra acum în tema propriu-zisã. În orice instituþie este nevoie sã se poatã bine împãca cei doi poli ai realitãþilor istorice, adicã tradiþia ºi înnoirea. Fãrã tradiþie, nu existã identitate, iar fãrã noutate, nu este viaþã. Punctul de plecare îl aflãm la fondatorii noºtri, Mons. Bacciarini ºi Maria Motta. Procesul de formare este conºtiinþa crescândã a dimensiunii apostolice a Institutului ºi a contextului secular în care trãiesc surorile. Situaþia din prezent este cea descrisã de Constituþii. Dupã acest traseu, prin cele trei faze ale istoriei noastre, mai putem face încã un pas, adicã o evaluare pentru a ne da seama ºi a aprecia ce este viu ºi a respinge ce este mort. Toatã aceastã muncã - expunerea istoricã ºi aprecierea criticã - poate fi fãcutã pe larg, intrând în amãnunte, dar poate fi privitã ºi din afarã, din zbor, aºa cum vom face astãzi.

Formarea în vremea fondatorilor noºtri, din 1926 pânã în 1935, de cãtre Mons. Bacciarini, ºi pânã în 1948 de cãtre Maria Motta, se aseamãnã cu metodele folosite de Isus faþã de Apostoli: i-a chemat unul câte unul, îndemnându-i sã-l urmeze ca sã fie cu El. Acesta era ºi stilul rabinilor evrei ºi al ºcolilor filosofice din Grecia. Viaþa ºi carismele se transmit trãind în comuniune, lucrând laolaltã.

Institutul s-a nãscut într-un tren de pelerini, cu ocazia unei cãlãtorii de întoarcere de la Roma. Acest eveniment poate fi vãzut ca repetarea a ceea ce s-a întâmplat pe drumul de la Emmaus, când Cel înviat umblã împreunã cu cei doi ucenici, le lãmureºte Scripturile ºi le deschide ochii la frângerea pâinii (Lc 24,35). Fondatorii au adoptat metoda „veniþi ºi

vedeþi” (In 1,39); primul sediu este în Cartierul Maghetti. Episcopul a fost foarte apropiat de micul grup de la început; fãcea vizite dese ºi le îndemna pe Surori prin scrisorile lui. Insista pe tema formãrii prin viaþa comunitarã, îngrijindu-se mai ales de surorile interne, printre care convieþuirea se aseamãnã cu cea a unei familii, unde exemplul valoreazã mai mult decât multe vorbe. Maria Motta, în ceea ce o priveºte, discuta cu toate, munca ei era exemplarã ºi pãstra legãturi epistolare cu surorile externe.

Dupã moartea Mariei Motta, formarea continuã sã urmeze linia convieþuirii familiale, în Casa centralã, unde trãiesc mare parte din surori.

Schimbarea reºedinþei, din Cartierul Maghetti în Via Nassa, deschide porþile unor noi activitãþi: întruniri ale Acþiunii Catolice, exerciþii spirituale pentru preoþi, congrese, întruniri de apostolat ºi chiar un internat pentru tinere studente. Surorile se ocupã, asemenea Martei, de toate: masã, cazare, curãþenie ºi ajutã chiar ºi în taberele de varã. În acei ani, formarea era mai ales pregãtire pentru diferitele activitãþi. Orientarea ºi formarea pentru viaþa spiritualã este delegatã asistenþilor spirituali.

La surorile externe, accentul se punea pe pregãtirea individualã, în funcþie de activitatea fiecãreia, de condiþia lor familialã ºi socialã, de parohie, de contextul social în care se aflau. Erau deosebite, ca persoane consacrate, prin viaþa lor exemplarã, prin spiritualitate profundã, prin disponibilitate ºi iubire faþã de activitãþi calitative, mereu în acord cu furorile interne.

Constituþiile din 1983 scot în evidenþã tema formãrii. Încã de la primul angajament, sora se angajeazã sã înveþe ºi sã se conformeze la stilul de viaþã al Institutului. Aceastã formare este încredinþatã directoarei sau unei delegate a ei. Cadrul propus cuprinde întreaga viaþã spiritualã, atât în interior, cât ºi în exterior, atât pentru minte, cât ºi pentru inimã. Un izvor important pentru formare sunt viaþa ºi învãþãtura Sfintei Tereza a Pruncului Isus, în special „Calea cea micã”.

Institutul are misiunea de a le îndemna neîncetat pe membrele sale sã reflecteze asupra înþelesului muncii lor spirituale ºi sociale, sã le ajute pe acelea aflate pe cãile unei vocaþii dificile, aºa cum este a noastrã, ca sã poatã fi strãbãtute cât mai repede posibil. În decursul celor 80 de ani de istorie a Institutului, formarea a avut aceastã dezvoltare, simplã, familialã, evanghelicã. Acum, ne revine nouã sã ne asumãm responsabilitãþile situaþiei de faþã ºi sã o anticipãm pe cea din viitor. Ca sã facem acest lucru, trebuie sã evaluãm trecutul ºi sã desprindem o judecatã întemeiatã, care sã ne poatã ajuta sã promovãm Institutul în mileniul III. În aceastã privinþã, am de fãcut douã observaþii; prima despre valorile de pãstrat, iar a doua despre lipsurile care trebuie îndreptate.

Institutul se sprijinã pe o adevãratã tradiþie a carismei de la început.

Conciliul Vatican II a recomandat tuturor institutelor cãlugãreºti întoarcerea la izvoare, studiul carismei fondatorilor ºi al întemeierii.

Printre noi este foarte bine înrãdãcinatã amintirea Mons. Bacciarini ºi a Mãriei Motta. Episcopul a primit carisma, Maria Motta a trãit-o ºi a transmis-o. Surorile din Casa centralã îngrijesc mormântul Episcopului care odihneºte în cripta bazilicii Preasfintei Inimi; toate suntem în aºteptarea nerãbdãtoare a beatificãrii Slujitorului lui Dumnezeu. Biografiile documentate ale celor doi fondatori ne înlesnesc întoarcerea la izvoare, întâlnirea cu ei, ºi învaþã comunitãþile noastre stilul familial amintit mai sus, în simplitate ºi plinã disponibilitate.

Lacunele se datoreazã lipsei de pregãtire pentru viaþa creºtinã ºi apostolatul în societatea de azi. Surorile au nevoie de culturã, de pregãtire profesionalã, de înnoire. Cultura este mereu în mers; cine nu þine ritmul, pierde trenul. Familia, în vremea noastrã, nu mai este în stare sã ofere pregãtire profesionalã ºi nici ºcoala generalã numai este suficientã.

Unele surori se simt în încurcãturã din cauza acestei situaþii. Vârsta unora dintre surori ºi imposibilitatea de a avea un loc, o casã de formare deschisã tuturor, ne obligã sã îndreptãm aceste lipsuri cu mijloacele pe care le avem la dispoziþie: lecturi personale, cursuri de aducere la zi, discuþii cu specialiºtii, intensificarea rugãciunii.

Dragi surori, acestea sunt problemele! Prin consacrare, trebuie sã dãm mãrturie despre apartenenþa noastrã la „tinereþea Bisericii”, care se reînnoieºte neîncetat cu darurile Duhului. Este limpede cã viitorul Institutului depinde de formare, iar formarea depinde de noi. Suntem deci îndemnate sã colaborãm, fie asimilând tradiþia, fie reînnoind-o. Cei 80 de ani care au trecut sunt o moºtenire de preþ, care ne îndeamnã sã promovãm carisma, în timp ce avem deja în vedere centenarul care ne aºteaptã!

Maria Teresa Candian (Lugano)

8

Calea cea micã

Nr. 11

Tatãl Ceresc

Cum l-am cunoscut pe Tatãl Ceresc?

Fiind crescutã în epoca anilor 50-60 am primit o educaþie atee. Pe Dumnezeu îl ignoram sau, mai rãu, râdeam de El. Totuºi am fost învãþatã rugãciunea „Tatãl Nostru”.

Poate cã o spuneam câteodatã seara, dar mai des o spuneam înainte de a fi ascultatã la ºcoalã de vreun profesor sau înainte de a da o tezã sau un examen.

Atunci mã rugam „Tatãl Nostru” cu o credinþã superstiþioasã cã voi fi ajutatã cu un subiect la tezã pe care sã-l fi ºtiut mai bine. Totuºi, în adâncul sufletului recunoºteam în mine cã nu e drept ceea ce fac: sã mã rog doar când am nevoie.

Apoi am trecut printr-o criza a adolescenþei în care mã întrebam ºi întrebam pe cei din jur: „Pentru ce trãim? De ce suntem pe lume? Care e scopul nostru pe pãmânt? De ce ne-am nãscut?” Nu ºtiam atunci cã aceasta era de fapt ºi prima întrebare din Catehism. Nici nu ºtiam cã exista Catehism. Am aflat ulterior.

Care era rãspunsul care a venit mai târziu? Din Catehism: Omul a fost creat pentru a-l cunoaºte, a-l sluji, a-l iubi pe Dumnezeu. Mi-a mai rãspuns ºi sfântul Augustin care ºi el îl cãutase mult pe Dumnezeu: „Ne-ai fãcut Doamne pentru tine ºi neliniºtitã este inima noastrã pânã nu se va odihni întru Tine”.

Apoi am luat Evangheliile în mânã ºi din ele, încet, încet, am început sã-l cunosc pe Tatãl, sã spun astfel: „Tatãl Nostru”.

De mare folos în cunoaºterea Tatãlui Ceresc mi-a fost sfânta Tereza a Pruncului Isus din istoria sa. Toatã cartea ei este strãbãtutã de firul roºu al iubirii Tatãlui Ceresc. Ea, trãind în copilãrie mai mult cu tatãl ei pãmântesc, ajunsã în Carmel a înþeles ºi ne-a fãcut ºi pe noi sã-l înþelegem pe Tatãl Ceresc.

Apoi am luat Catehismul ºi am gãsit rãspunsurile la întrebãrile esenþiale: Dumnezeu, Tatãl este creatorul. Creatorul universului (micro ºi macrocosmosului) a tuturor lucrurilor vãzute ºi nevãzute (Crez) Dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor vãzute ºi nevãzute: a tuturor fiinþelor spirituale ºi materiale, adicã al îngerilor ºi al lumii vãzute ºi în mod deosebit al omului. Ce tip de legãturã exista între lucrurile create? Între creaturi existã o interdependenþã ºi o ierarhie, voite de Dumnezeu. În acelaºi timp existã unitate ºi solidaritate între creaturi pentru ea: toate au acelaºi creator, toate sunt iubite de El, toate sunt orânduite spre slava Sa. Aºadar, a respecta legile înscrise în creaþie ºi raporturile care derivã din natura lucrurilor este un principiu de înþelepciune ºi un fundament al moralei.

Crearea omului În ce sens omul este creat „dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu”? În sensul cã este capabil sã-l cunoascã, sã-l iubeascã în libertate pe Creatorul sãu. Este singura creaturã pe acest pãmânt pe care Dumnezeu a voit-o pentru ea însãºi ºi pe care a chemat-o sã împãrtãºeascã viaþa sa divinã, în cunoaºtere ºi în iubire. Deoarece este creat dupã chipul lui Dumnezeu, el are demnitatea de persoanã: nu este ceva, ci cineva, capabil sã se cunoascã, sã se dãruiascã în mod liber.

Toþi oamenii formeazã unitatea neamului omenesc prin originea comunã pe care o au de la Dumnezeu; prin faptul cã Dumnezeu a creat „dintr-unul singur tot neamul omenesc” (Fap 17,26); prin faptul ca toþi au un Unic Mântuitor, toþi sunt chemaþi sa împãrtãºeascã fericirea lui Dumnezeu (Isaia).

Cum formeazã sufletul ºi trupul în om o unitate?

Persoana umanã este o fiinþa trupeascã ºi spiritualã în acelaºi timp. În om, spiritul ºi materia formeazã o unicã naturã.

Cine dãruieºte omului sufletul? Sufletul spiritual nu vine de la pãrinþi, ci este creat direct de Dumnezeu ºi este nemuritor. Despãrþindu-se de trup, în momentul morþii, el nu piere; se va uni din nou cu trupul în momentul învierii finale.

Relaþia bãrbat ºi femeie Au fost creaþi de Dumnezeu cu o demnitate egalã deoarece sunt persoane umane ºi în complementaritate reciproca. Amândoi sunt chemaþi sã transmitã viaþa umanã ºi sã fie administratori ai lui Dumnezeu faþã de creaþia sa (deci au faþã de creaþie o mare responsabilitate).

Providenþa Divinã constã în dispoziþiile cu care Dumnezeu conduce creaturile sale spre perfecþiunea ultimã la care el le-a chemat. Dumnezeu este autorul suveran al planului sãu. Însã pentru realizarea sa se foloseºte ºi de cooperarea creaturilor. În acelaºi timp, el dãruieºte creaturilor demnitatea de a acþiona ele însele, de a fi cauzã unele pentru altele.

Tatãl necunoscut Cum îl cunoaºtem pe Tatãl? Din Biblie: cele doua teofanii (Moise ºi Ilie). Din Evanghelii - Isus ne-a vorbit mult de Tatãl: ne-a orientat pietatea spre Tatãl (Tatãl nostru), ni la prezentat ca scop, þintã de perfecþiune, ni l-a prezentat ca supremul bine, vrednic de toatã preamãrirea, în milostivirea sa nemãrginitã, iubitoare, caldã.

Un tatã cu o inimã de mamã În Biblie gãsim texte care vorbesc despre Dumnezeu în termeni mai degrabã materni. „O femeie uitã ea oare de pruncul pe care îi alãpteazã? Chiar dacã s-ar gãsi una care sã uite, eu nu te voi uita niciodatã!” (cf. Is) Este de la sine înþeles cã Dumnezeu nu este nici tatã nici mamã în sensul pe care limbajul nostru îi dã acestor termeni. Dumnezeu este Dumnezeu, iar diferenþa dintre sexe þine de lumea noastrã creata, nu de creator.

Un Tata care vorbeºte A vorbit odinioarã pãrinþilor din Biblie, apoi prin prooroci, ºi prin Cuvântul Întrupat - logosul Tatãl ºi Legea Un tatã care iartã. Când iertãm (rugãciunea Tatãl nostru) semãnãm cel mai bine cu Dumnezeu. În Levitic gãsim îndemnul „Fiþi sfinþi, cãci Eu, Domnul Dumnezeul vostru sunt sfânt, îndemn reluat de Isus în Luca: „Fiþi milostivi precum ºi Tatãl vostru este milostiv”.

Maria Emanuela (Câmpina)

aprilie 2 007

Calea cea micã

9

Cred în Isus Cristos

Vestea cea Bunã este vestirea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, mort ºi înviat. Este un eveniment situat istoric - în timpul regelui Irod ºi a împãratului Cezar August -, eveniment care înseamnã împlinirea fãgãduinþelor fãcute lui Abraham ºi descendenþei sale.

Vestea cea Bunã se rãspândeºte prin evanghelizare, vestirea lui Isus Cristos. care a început cu primii discipoli ai lui Isus ºi a continuat ºi dupã aceea.

Cred în Isus Cristos, Fiul sãu unic, Domnul nostru Numele lui Isus Cristos este semnificativ, Isus înseamnã „Dumnezeu mântuieºte”, ºi acest nume exprimã identitatea ºi misiunea sa: este Dumnezeu ºi a venit pentru a mântui poporul sãu de pãcate. Cristos în limba greacã, Mesia în limba ebraicã, înseamnã „uns? Isus este consacrat de Dumnezeu, uns cu Duhul Sfânt pentru misiunea sa rãscumpãrãtoare.

Isus este Fiul unul nãscut al lui Dumnezeu în sens unic ºi perfect. Glasul Tatãlui a confirmat acest lucru la botez ºi la schimbarea la faþã. ºi Isus a afirmat relaþia sa unicã cu Tatãl.

Isus este Domnul nostru. În Biblie, acest titlu este atribuit Dumnezeului suveran, Isus ºi-l atribuie ºi reveleazã suveranitatea sa divinã prin puterea asupra naturii, asupra diavolilor, asupra pãcatului ºi a morþii, mai ales prin învierea sa.

S-a zãmislit de la Duhul Sfânt, s-a nãscut din Maria Fecioarã, Fiul lui Dumnezeu s-a fãcut om: pentru mântuirea noastrã, pentru a ne împãca cu Dumnezeu; pentru a ne face cunoscutã iubirea sa infinitã; pentru a fi modelul nostru de sfinþenie; pentru a ne face pãrtaºi de natura sa divinã. Întruparea înseamnã misterul unirii admirabile a naturii divine ºi a naturii umane în unica persoanã divinã a Cuvântului. Isus este în mod indivizibil Dumnezeu adevãrat ºi om adevãrat în unitatea persoanei sale divine. Acest adevãr l-a apãrat Conciliul din Calcedon (451) în faþa ereziilor care au apãrut. În umanitatea lui Isus totul - minuni, suferinþã, moarte - trebuie atribuit persoanei sale divine care acþioneazã prin natura umanã asumatã.

Isus Cristos a avut un trup animat de un suflet raþional uman. Cu inteligenþa sa umanã, Isus a învãþat multe lucruri din experienþã. Avea în acelaºi timp o cunoaºtere intimã ºi nemijlocitã a lui Dumnezeu Tatãl. De asemenea pãtrundea gândurile secrete ale oamenilor ºi cunoºtea în mod deplin planurile veºnice pe care a venit sã le reveleze.

Isus are o voinþã divinã ºi o voinþã omeneascã. Isus, în viaþa pãmânteascã a voit în mod uman ceea ce a decis în mod divin cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. Voinþa omeneascã a lui Isus este supusã, fãrã opoziþie, voinþei divine.

Isus s-a zãmislit de la Duhul Sfânt, înseamnã cã Mãria 1-a zãmislit prin lucrarea Duhului Sfânt ºi fãrã colaborarea bãrbatului. Maria este Nãscãtoare de Dumnezeu pentru cã este mama lui Isus, care este ºi Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu el însuºi.

Maria a fost aleasã din veºnicie de cãtre Dumnezeu sã fie mama Fiului lui Dumnezeu, ºi pentru aceastã misiune a fost neprihãnit zãmislitã ; prin harul lui Dumnezeu ºi în vederea meritelor lui Isus Cristos, ea a fost feritã de pãcatul strãmoºesc încã de la zãmislirea ei. Ea este „cea

plinã de har” care nu a avut nici un pãcat personal în timpul existenþei sale. Maria s-a oferit în totalitate persoanei ºi misiunii Fiului sãu, acceptând voinþa divinã. La zãmislirea lui Isus, la naºterea lui ºi de-a lungul întregii sale vieþi, Maria a fost fecioarã.

Maria este mama lui Isus, dar maternitatea sa spiritualã se extinde la toþi oamenii. Ea este noua Evã care coopereazã cu iubire de mamã la naºterea ºi formarea oamenilor în ordinea harului. Maria este figura ºi realizarea cea mai desãvârºitã a Bisericii.

Misterele vieþii lui Isus Cristos Toatã viaþa lui Isus Cristos este eveniment de revelaþie. Ceea ce este vizibil în viaþa pãmânteascã conduce la misterul sãu invizibil, mai ales la misterul filiaþiei sale divine. Întreaga viaþã a lui Cristos este mister de mântuire, pentru cã tot ceea ce Isus a fãcut, a spus ºi a suferit, avea ca scop mântuirea omului ºi restabilirea lui în vocaþia de fiu al lui Dumnezeu.

Misterele lui Isus au fost pregãtite multe secole prin vechea alianþã, pânã la Ioan Botezãtorul, ultimul ºi cel mai mare dintre profeþi.

Misterele naºterii ºi ale copilãriei - Crãciun - naºterea - Circumciziunea - semn al apartenenþei la poporul evreu ºi prefigurarea botezului nostru.

- Epifania - manifestarea regelui-Mesia al lui Israel, tuturor neamurilor.

- Prezentarea la templu - prin Simeon ºi Ana toatã aºteptarea lui Israel vine la întâlnirea cu Mântuitorul.

- Fuga în Egipt ºi uciderea pruncilor nevinovaþi - vestesc cã întreaga viaþã a lui Cristos va fi sub semnul persecuþiei.

- Întoarcerea din Egipt - aminteºte exodul ºi îl prezintã pe Isus ca noul Moise. » El este adevãratul ºi definitivul eliberator.

10 »

Calea cea micã

Viaþa ascunsã la Nazaret - Isus rãmâne în tãcerea unei existenþe obiºnuite. Ne permite sã fim în comuniune cu el în sfinþenia unei vieþi zilnice alcãtuitã din rugãciune, simplitate, muncã, iubire familialã.

Botezul - începutul vieþii publice ºi anticiparea „botezului” morþii sale. Este de asemenea o prefigurare a botezului nostru.

Ispitirea lui Isus în pustiu - recapituleazã ispitirea lui Adam în paradis ºi ispitirile lui Israel în pustiu. Noul Adam rezistã ºi victoria sa vesteºte victoria pãtimirii sale, ascultarea supremã a iubirii sale filiale.

Vestirea împãrãþiei lui Dumnezeu. Isus îi invitã pe toþi oamenii sã facã parte din împãrãþie, chiar ºi cel mai mare pãcãtos este chemat sã se converteascã ºi sã accepte milostivirea Tatãlui. Împãrãþia aparþine deja aici pe pãmânt celor care îl primesc pe Dumnezeu cu inima smeritã. Isus însoþeºte cuvântul sãu cu semne ºi minuni pentru a arãta cã împãrãþia este prezentã în El. Apostolii. Isus ºi-a ales 12 apostoli, viitori martori ai învierii sale ºi îi face pãrtaºi la misiunea ºi la autoritatea sa pentru a învãþa, a dezlega de pãcate, a zidi ºi a conduce Biserica. Petru primeºte primul loc.

Schimbarea la Faþã, în care apare Sfânta Treime, dã o anticipare a învierii ºi a venirii glorioase a lui Isus.

Dupã intrarea mesianicã în Ierusalim începe misterul pascal al lui Isus. Acest mister, care cuprinde patima, moarte, învierea ºi glorificarea sa este în centrul credinþei creºtine pentru cã prin el s-a împlinit pentru totdeauna planul mântuitor al lui Dumnezeu.

Acuzele aduse lui Isus: acþioneazã împotriva Legii, împotriva Templului din Ierusalim ºi împotriva credinþei în Dumnezeul unic pentru cã el se proclamã Fiul lui Dumnezeu. Dar Isus Cristos nu a abolit legea datã de Moise, ci a dus-o la împlinire, dându-i interpretarea definitivã. In privinþa Templului, el 1-a venerat ca pe „locuinþa Tatãlui sãu” (In 2,16). Apoi, Isus niciodatã nu a contrazis credinþa întrun Dumnezeu unic, dar este vorba de o neînþelegere a sinedriului care 1-a considerat blesfamator.

Patima ºi moartea lui Isus nu pot fi imputate tuturor evreilor care trãiau atunci. nici celorlalþi evrei nãscuþi dupã aceea. Fiecare om pãcãtos este cauzã ºi instrument al suferinþelor Mântuitorului.

Moartea lui Isus a avut loc „dupã scripturi”, adicã face parte din planul lui Dumnezeu. Dumnezeu a luat iniþiativa de a-1 trimite pe Fiul sãu ca sã moarã pentru pãcãtoºi.

Toatã viaþa lui Cristos este o oferire liberã Tatãlui pentru a împlini planul sãu de mântuire. La ultima Cinã cu apostolii, Isus anticipeazã oferirea voluntarã de sine ºi instituie Euharistia ca „memorial” al jertfei sale ºi pe apostolii sãi ca preoþi ai noii jertfe. În agonia din Grãdina Ghetsemani voinþa umanã a Fiului lui Dumnezeu aderã la voinþa Tatãlui pentru a ne mântui, el devine „ascultãtor pânã la moarte”.

Efectele jertfei lui Isus pe Cruce. Prin jertfa pascalã, Cristos îi rãscumpãrã pe oameni în mod unic, perfect ºi definitiv ºi le deschide comuniunea cu Dumnezeu.

Cristos a cunoscut o moarte adevãratã ºi o înmormântare adevãratã. Dar puterea divinã a ferit trupul sãu de putrezire.

A coborât în iad, a treia zi a înviat din morþi. Iadul este starea tuturor celor care, drepþi sau rãi, au murit înainte de Cristos. Cu sufletul unit cu persoana sa divinã, Isus a ajuns în iad la cei drepþi care îl aºteptau ºi le-a deschis porþile Cerului.

Nr. 11

Învierea lui Cristos este adevãrul culminant al credinþei noastre. Semnele care atestã învierea lui Isus sunt în primul rând mormântul gol, apoi întâlnirea lui Isus cu femeile, apoi cu Petru, cu cei 12 apostoli, cu 500 de fraþi ºi cu alþii. Învierea este un eveniment istoric, dar este ºi un eveniment transcendent pentru cã este intrarea umanitãþii lui Isus în slava lui Dumnezeu. Este un mister de credinþã. Învierea lui Isus nu a fost o întoarcere la viaþa pãmânteascã. Trupul sãu înviat este cel care a fost rãstignit ºi poartã semnele pãtimirii, dar are proprietãþile unui corp glorios. învierea este lucrarea Preasfintei Treimi: fiecare din cele trei Persoane acþioneazã conform cu ceea ce îi

este propriu. Tatãl manifestã puterea sa, Fiul ia din nou viaþa pe care ºi-a dat-o în mod liber, reunind sufletul cu trupul, cãruia Duhul Sfânt îi dã viaþã ºi îl glorificã. Învierea confirmã divinitatea lui Isus, precum ºi tot ceea ce a fãcut ºi a învãþat el. Isus cel înviat este principiul îndreptãþirii ºi învierii noastre, încã de acum ne dã harul înfierii ºi la sfârºitul timpurilor va învia trupul nostru.

S-a suit la Cer, ºade la dreapta lui Dumnezeu, Tatãl Atotputernicul Dupã 40 de zile de la înviere, Isus s-a suit la Cer ºi sade la dreapta Tatãlui. Acolo mijloceºte pentru noi, ni-l trimite pe Duhul Sfânt ºi ne dã speranþa cã ºi noi vom ajunge într-o zi la el.

De unde are sã vinã sã judece pe vii ºi pe morþi Cristos glorificat rãmâne în mod misterios pe pãmânt unde împãrãþia sa este prezentã ca germen ºi început în Bisericã. Într-o zi, se va întoarce glorios. Venirea lui va avea loc prin triumful definitiv al lui Dumnezeu în parusie ºi prin judecata de pe urnã. Astfel se va desãvârºi împãrãþia lui Dumnezeu.

Cristos va judeca pe cei vii ºi pe cei morþi cu puterea pe care a dobândit-o ca Rãscumpãrãtor al lumii. Vor fi dezvãluite tainele inimii ºi purtarea fiecãruia faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele. Fiecare om va primi viaþa fericitã sau va fi condamnat pentru veºnicie, în funcþie de faptele sale.

Doina Roman (Sebeº)

aprilie 2 007

Calea cea micã

11

Iubirea care sfinþeºte

La orice pas întâlnim modele. În tot locul: pe stradã, la serviciu, pe ecranele televizoarelor, ba chiar ºi în Bisericã, întâlnim modele, ºi mai ales acolo. Am putea spune cã în tot locul, chiar în toate timpurile, gãsim modele care vin sã propunã, sã cheme la ceva, sã atragã, cu sau fãrã voia lor, tot mai multe persoane la ceea ce ele sunt deja, sau vor sã parã.

Desigur cã nu toate modelele pe care lumea de astãzi ni le propune ne sunt întotdeauna în ajutorul, în beneficiul nostru, însã existã ºi astfel de modele care au reprezentat ºi reprezintã o adevãratã comoarã, din care generaþii de-a rândul au luat exemplu, ºi care parcã împotriva curentului actual, rãmân totuºi ºi în zilele noastre, adevãrate puncte de referinþã, în dorinþa de a duce o viaþã cât mai bunã.

Aceste capodopere ale lui Dumnezeu care ne servesc drept exemple, sunt creaturile care s-au apropiat, într-un fel sau altul, tot mai mult de Izvorul vieþii, de cel care ne este Creator, Tatã, Frate, Rãscumpãrãtor, Ocrotitor, ºi care deþinând toate calitãþile fãrã numãr ºi fãrã mãsurã ne este, prin excelenþã, Exemplu. Sfinþii sunt cei care s-au apropiat prin diferite mijloace de Dumnezeu; unii au fãcut acest lucru prin posturi deosebit de severe ºi rugãciune, alþii prin slujire pânã la sacrificiu chiar al propriei vieþi, alþii prin curajul mãrturisirii credinþei ºi martiriu, dar toþi, prin iubire.

Deºi sunt mai mulþi sfinþi care într-un mod atât de delicat au intrat în dialog cu Dumnezeu, doresc” sã mã opresc pentru o clipã la ceea ce înseamnã pentru mine modelul sfintei Tereza a Pruncului Isus, sfântã care a declarat cã ºi-a gãsit vocaþia, chemarea în sânul Bisericii, ºi aceasta nu este altceva decât iubirea.

Iatã cã a trecut deja o perioadã de mai bine de patru ani de când am aflat despre Institutul Secular sfânta Tereza a Pruncului Isus, trei ani de când am depus primul angajament ºi prin acesta am cunoscut mai multe despre patroana acestui grup (mica Tereza), grup care ºi-a ales ca model o sfântã atât de gingaºã ca sfânta Tereza. Ceea ce mã impresioneazã cel mai mult în viaþa sfintei, lucru care de altfel se regãseºte ºi în carisma Institutului, este simplitatea ºi iubirea în aceastã simplitate. Sfânta Tereza iubeºte atât de mult ºi atât de simplu. Contrar aºteptãrii oamenilor, iubirea ei este mult mai preþioasã decât o întreagã serie de practici ascetice sau studii filosofice sau teologice ale credinþei. Ea iubeºte cu o iubire de copil.

Cred cã astãzi, în aceastã lume în care trãim ºi care pare sã se complice tot mai mult, este nevoie de simplitatea Terezei, este nevoie de iubirea de copil, care creeazã o relaþie între om ºi Dumnezeu, ce cu mari strãduinþe poate fi realizatã prin alte cãi. ªi cred cã acest lucru este datorat ºi cuvintelor lui Isus: „De nu veþi fi ca pruncii, nu veþi intra în împãrãþia cerurilor”. Tereza face tocmai acest lucru, este ca pruncii; ºi astfel se face iubitã de cãtre Dumnezeu, ºi gãseºte calea cea mai bunã pentru a rãspunde iubirii sale, tot cu iubire, ºi încã cu o iubire greu egalabilã în gingãºie, sinceritate, implicare, dorinþã, necesitate; o iubire care o face sã-ºi merite numele de Tereza „a Pruncului Isus”.

Aºa cum spuneam, am descoperit un adevãrat model în iubirea sfintei Tereza. O iubire care nu se laudã, care nu cere rãspuns; o iubire care se vrea desãvârºitã în Iubire - însã toate acestea prin fapte mici. Când îþi propui lucruri foarte mari, nici nu apuci sã începi sã le sãvârºeºti ºi deja eºti istovit de puteri; însã atunci când îþi propui prin fapte mici sã sãvârºeºti lucruri mari este mult mai uºor ºi mai plãcut. Iar acest lucru este posibil zi de zi ºi carisma institutului nostru dovedeºte ºi trãieºte din acest „exerciþiu”, care de fapt reprezintã acþiunea noastrã, angajarea ºi trãirea ca surori ale acestui institut. începând de la salutul adresat familiei, ºi apoi la serviciu, unde sunt atât de multe ocazii în care se poate creºte, se pot înfãptui multe acte de iubire terezianã, ºi continuând apoi cu întreaga zi, cu rugãciunile, sfânta Liturghie, relaþiile cu semenii, ºi, în primul rând, cu micuþul Isus care trebuie sã ne fie cel mai apropiat. Toate acestea reprezintã „frontul de bãtãlie”, unde luptãm cu o singurã armã, dar deosebit de puternicã: iubirea. Aceasta a fost ºi arma sfintei Tereza ºi nimeni nu poate nega victoria pe care a avut-o ºi rãsplata pe care a obþinut-o cu acest mijloc.

Prin botez toþi creºtinii sunt destinaþi sfinþeniei. Prin mântuirea pe care ne-a adus-o Isus, noi suntem destinaþi pentru fericirea veºnicã ºi sfinþenie, însã pentru a ajunge la aceastã þintã trebuie sã parcurgem aceastã viaþã, ºi prin calea pe care ne-o alegem trebuie sã tindem tot mai mult spre cer. Aceasta se poate face pe mai multe cãi, însã noi avem privilegiul de a pãºi pe calea iubirii. Avem siguranþa cã cea care este numitã floarea din Carmel, sfânta Tereza, ne susþine ca o adevãratã sorã ºi ne indicã calea pe care ºi ea a urmat-o, conducându-ne spre cel, care din iubire, ni s-a fãcut frate, ºi care cu desãvârºire este iubirea care sfinþeºte.

Sunt cu adevãrat bucuroasã cã am onoarea de a fi sorã într-o familie ca aceasta care existã pentru a vorbi despre Iubire, care împãrtãºeºte iubire, care respirã ºi doreºte sã trãiascã iubirea care sfinþeºte.

Maria Petre (Bacãu)

12

Nr. 11

Calea cea micã

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Mãrturie

„Ieºind din confesional, eram atât de fericitã ºi uºoarã pentru cã niciodatã nu simþisem o bucurie atât de mare în sufletul meu”.

(Sf. Tereza a Pruncului Isus, Ms A,17r) Pe faþa sorei Maria se citea o adâncã tristeþe; era tãcutã, puþin comunicativã. Doar în ziua depunerii voturilor lumina interioarã se reflecta în fizionomia ei transmiþându-le ºi celor din jur. Peste puþin timp, iar au venit gândurile vechi.

Am încercat sã pãtrund în lumea ei interioarã. Eram ºi eu asaltatã de regrete, neîmpliniri, amãrãciunea, lipsa rãbdãrii: eram în cãutarea pãcii interioare. Eram convinsã cã dãruind ceea ce nu aveam, puteam obþine harurile dupã care inima mea tânjea.

Maria m-a lãsat, într-un târziu, sã pãtrund în inima ei: mi-a spus cã, în urmã cu mulþi ani, discutând cu un teolog, pe care-l respecta mult, i-a mãrturisit cã-oi este teamã cã nu-i e integrã credinþa, cã i se clatinã uneori ºi nu obþine acea unire perfectã cu divinitatea. I s-au spus urmãtoarele cuvinte: „Eºti ca un vas de argilã fisurat pe care nu-l mai poþi drege. Îndoielile pe care le accepþi fac aceasta!” Maria a primit aceste vorbe ca pe o loviturã, au devenit o obsesie. Rugãciunile, meditaþiile, ajutorarea semenilor, dar mai ales participarea zilnicã la masa euharisticã, erau bucurii reale – dar tristeþea persista. Timpul trecea, anii se scurgeau unii dupã alþii ºi ea mai cãuta, nu putea alunga definitiv pãrerile de rãu.

Pânã într-o, când, în confesional primeºte urmãtoarele vorbe salvatoare: „Da, vasul tãu de argilã în care Isus îþi toarnã toate harurile ºi iubirea sa milostivã ºi duioasã, e fisurat.

Dar priveºte în urmã la drumul vieþii tale: prin aceste fisuri curge în urma ta apa dãtãtoare de viaþã ºi mântuire.

Au rãsãrit pe urmele apei scurse, modeste flori, pãrãluþele sfintei Tereza a Pruncului Isus. Priveºte la unele dintre vasele celorlalþi ce sunt intacte: pãmântul în urma lor e uscat, nu a rãsãrit nimic sub paºii lor!”.

Totul s-a luminat în fiinþa Mariei, a ajuns la limanul miraculos al pãcii sufleteºti. Simþea o adevãratã comuniune cu toate surorile. Bucuria o putea împãrtãºi cu fiecare, fãrã rezerve. „Ce stare binecuvântatã, gândea ea, amintindu-ºi de cuvintele sfintei Tereza a Pruncului Isus. Doamne, acum cred; îþi mulþumesc cã ai ajuta necredinþei mele!”.

Iar eu, stând mereu aproape de sora Maria, m-am simþit invadatã de lumina din ea; ne rugãm ºi acum adesea împreunã, ne împãrtãºim fãrã rezerve trãirile, simþindu-ne bine, ca picãturile de apã în marele ocean al vieþii. „Dãruind ceea ce nu aveam, ceea ce-i lipsea ºi sufletului meu, buna credinþã, speranþã, le-am dobândit! Dând ceea ce nu ai, dobândeºti ºi tu ceea ce ai dat altuia”. (N. Steinhardt) Stãm pe stânca de neclintit a credinþei, în deplinã comuniune. „Nu vã temeþi, îndrãzniþi!” (Mt 10,31). Iubirea adevãratã alungã frica! (In 4,18). Curajul de a trãi în pace, în dragoste, sunt virtuþi nepieritoare.

Dumnezeu ne dãruieºte zilnic nestemate de preþ: libertatea ºi curajul – crede, iubeºte ºi nu te înfricoºa!

Compania noastrã este o forþã în Bisericã prin trãirea comuniunii: sã semãnãm mereu cuvintele vieþii celei bune!

Atotputernicul ne-a dat ca pârghie rugãciunea care cuprinde focul iubirii ºi ridicã lumea sã fim micii ei apostoli!

Terezinele din Bacãu

Cãlãtorie apostolicã

Surorile terezine din Bacãu, prin trei reprezentante: Maria Petre, Elena Matei ºi Monica Patraºc, însoþite de Ecaterina Ionel de la Focºani, am efectuat o cãlãtorie la Piatra-Neamþ. Am fost aºteptate de pr. Mihai Enãºel, pentru a face cunoscutã carisma institutului secular câtorva persoane disponibile ºi atrase de viaþa consacratã.

Am purtat în noi dragostea ºi dorinþa de a-i urma pe apostoli, iar în „desagã” am avut câteva materiale pe care le-am oferit pentru a prezenta noþiunile de bazã ºi orientative: carisma, pliante despre fondatori, recomandãri despre realizarea unei zile de reculegere, Breviare – pentru citirea laudelor ºi vesperelor, pliante privind profilul terezinelor, imnul institutului cãtre sfânta Tereza a Pruncului Isus, precum ºi „Salve Regina”, în cinstea Preacuratei Fecioare Maria. Împreunã cu pr. Enãºel, sora ºi câteva persoane interesate, am recitat sfântul Rozariu, Vesperele ºi am fãcut lectio divina, din evanghelia zilei.

Mulþumim bunului Dumnezeu ºi dorim ca aceastã lucrare sã aibã o frumoasã comunitate. Doamne ajutã!

Monica Patraºc (Bacãu)

Au trecut la Domnull

„Eu nu mor, intru în viaþã” (Sf. Tereza a Pruncului Isus)

VICTORIA DÃMÃTÃRCÃ (52 de ani) - a cunoscut compania în 2002; - primul angajament în 2003; - primele voturi la 7 octombrie 2006; - a trecut la Domnul la 14 ianuarie 2007, la Bacãu.

MARIA ROBBIANI (93 de ani) - a intrat în Compania „Sf. Tereza a Pruncului Isus” la 27 de ani ºi a fost activã în casa mamã din Lugano timp de 65 de ani; - a trecut la Domnul la 22 martie 2007, la Lugano.

Lumina lui Cristos sã le cãlãuzeascã paºii spre Paradis alãturi de fondatorii institutului ºi celelalte surori, întoarse acasã.

Condoleanþe Lumina pe care o rãspândea sora Maria, zâmbetul ei bun precum ºi înfãþiºarea ei firavã ne-a rãmas în suflete ºi ne va rãmâne mereu.

Toate terezinele din România, care au cunoscut-o, au apreciat-o ºi au iubit-o.

Ea a cunoscut începuturile companiei noastre fiind alãturi de fondatorii noºtri ºi trãind intens carisma încã de la vârsta de 27 de ani, iar în ultimii ani a suportat cu stoicism suferinþele de care a avut parte.

Suntem alãturi în rugãciune la toate celebrãrile ce-i însoþesc plecarea.

Domnul s-o binecuvânteze ºi sã se odihneascã în pace. Amin.

Terezinele din Iaºi

aprilie 2 007

Calea cea micã

13

Din documentele Bisericii

Martori curajoºi ºi coerenþi de adevãrata sfinþenie în situaþiile cele mai variate Sfântul Pãrinte, papa Ioan Paul al II-lea, a rostit un discurs cu ocazia Simpozionului organizat la a 50-a aniversare a Constituþiei apostolice „Provida Mater Ecclesia” (1 februarie 1997). Redãm câteva fragmente.

Dupã o jumãtate de secol, „Provida Mater Ecclesia” ne apare încã în actualitatea sa. Aþi pus în evidenþã acest lucru în timpul lucrãrilor Simpozionului internaþional. Ea se caracterizeazã prin suflul sãu profetic, care meritã sã fie subliniat. Forma de viaþã a Institutelor Seculare, de fapt, azi mai mult ca niciodatã, se aratã ca o providenþialã ºi eficace modalitate de mãrturie evanghelicã în împrejurãrile concrete ale condiþiei culturale ºi sociale de astãzi, în care Biserica este chematã sã trãiascã ºi sã-ºi exercite propria misiune. Prin aprobarea unor astfel de institute, Constituþia, încoronând o tensiune spiritualã care însufleþea viaþa Bisericii cel puþin din timpul Sfântului Francisc de Sales, recunoºtea cã perfecþiunea vieþii creºtine poate ºi trebuie sã fie trãitã în orice împrejurare ºi situaþie existenþialã, vocaþia la sfinþenie fiind universalã (cf. PME, 118). În consecinþã, afirmã cã viaþa religioasã - înþeleasã în forma sa canonicã - nu epuizeazã prin ea însãºi orice posibilitate de urmare integralã a Domnului, ºi dorea ca prin prezenþa ºi mãrturia consacrãrii seculare sã se determine o reînnoire creºtinã a vieþii familiale, profesionale ºi sociale, datoritã cãreia sã aparã noi ºi eficace forme de apostolat, adresate unor persoane ºi medii îndepãrtate, în mod normal, de Evanghelie ºi aproape impenetrabile vestirii ei.

Deja cu ani în urmã, adresându-mã participanþilor la al doilea Congres internaþional al Institutelor Seculare, afirmam cã ele se aflã „ca sã spunem aºa, în centrul conflictului care agitã ºi dezbinã sufletul modern”. Cu aceastã expresie încercam sã reiau unele consideraþii ale venerabilului meu predecesor, Paul al VI-lea, care a vorbit despre Institutele Seculare ca despre rãspunsul la o preocupare profundã: aceea de a gãsi calea sintezei între deplina consacrare a vieþii, potrivit sfaturilor evanghelice, ºi deplina responsabilitate a unei prezenþe ºi a unei acþiuni transformatoare în interiorul lumii, pentru a o modela, a o perfecþiona ºi a o sfinþi.

Pe de altã parte, asistãm la o rapidã rãspândire a unor forme de religiozitate care propun experienþe fascinante, în unele cazuri chiar angajante ºi exigente. Insã accentul este pus pe nivelul emotiv ºi sensibil al experienþei, mai mult decât pe cel ascetic ºi spiritual. Se poate recunoaºte cã astfel de forme de religiozitate încearcã sã rãspundã la o mereu reînnoitã dorinþã de comuniune cu Dumnezeu, de cãutare a adevãrului ultim despre El ºi despre destinul omenirii. ªi se prezintã cu atracþia noutãþii ºi a universalismului facil. Aceste experienþe presupun însã o concepþie despre Dumnezeu, ambiguã, care se îndepãrteazã de cea oferitã de Revelaþie. În plus, acestea se dovedesc fãrã legãturã cu realitatea ºi cu istoria concretã a omenirii.

Biserica din Cana Galileii

La aceastã religiozitate se contrapune o falsã concepþie despre secularitate, potrivit cãreia, Dumnezeu rãmâne strãin construirii viitorului omenirii. Relaþia cu El este consideratã ca o alegere privatã ºi o problemã subiectivã, care poate fi cel mult toleratã, numai sã nu pretindã sã influenþeze într-un fel, cultura sau societatea.

Cum sã înfrunþi, prin urmare, acest conflict enorm care strãbate sufletul ºi inima omenirii contemporane? El devine o provocare pentru creºtin : provocarea de a deveni fãuritorul unei noi sinteze între maximum posibil de aderare la Dumnezeu ºi la voinþa sa ºi maximum posibil de participare la bucuriile ºi speranþele, neliniºtile ºi durerile lumii, pentru a o întoarce spre planul de salvare integralã pe care Dumnezeu Tatãl ni l-a arãtat în Cristos ºi îl pune continuu la dispoziþia noastrã prin darul Duhului Sfânt.

Tocmai la aceasta se angajeazã membrii Institutelor Seculare, exprimând deplina lor fidelitate faþã de însuºirea sfaturilor evanghelice într-o formã de viaþã secularã, plinã de riscuri ºi exigenþe deseori imprevizibile, dar bogatã în potenþialitatea specificã ºi originalã.

Purtãtori umili ºi mândri ai unei forþe transformatoare a împãrãþiei lui Dumnezeu ºi martori curajoºi ai obligaþiei ºi misiunii de evanghelizare a culturilor ºi popoarelor, membrii Institutelor Seculare sunt, în istorie, semn al unei Biserici prietenã a oamenilor, capabilã sã ofere mângâiere pentru orice fel de durere, gata sã susþinã orice progres adevãrat al omenirii, dar ºi intransigentã faþã de orice opþiune de moarte, de violenþã, de minciunã ºi de nedreptate. Ei sunt, deci, semn ºi avertisment pentru creºtini, privind obligaþia de a avea grijã, în numele lui Dumnezeu, de o creaþie care rãmâne obiect al iubirii ºi al bunãvoinþei Creatorului ei, chiar dacã este marcatã de contradicþia rãzvrãtirii ºi a pãcatului ºi are nevoie sã fie eliberatã de stricãciune ºi de moarte.

14

Calea cea micã

Este oare de mirare dacã mediul cu care ei vor trebui sã se confrunte va fi adesea puþin dispus sã înþeleagã ºi sã accepte mãrturia lor?

Astãzi Biserica aºteaptã bãrbaþi ºi femei care sã fie capabili de o reînnoitã mãrturie pentru Evanghelie ºi exigenþele sale, stând în interiorul condiþiei existenþiale a majoritãþii creaturilor umane ºi chiar lumea, adesea fãrã sã fie conºtientã de aceasta, doreºte întâlnirea cu adevãrul Evangheliei pentru un progres adevãrat ºi integral al omenirii, dupã planul lui Dumnezeu. Într-o condiþie de acest gen, se cere membrilor Institutelor Seculare o mare hotãrâre ºi o limpede aderare la carisma tipicã a consacrãrii lor : aceea de a realiza sinteza dintre credinþã ºi viaþã, dintre Evanghelie ºi istoria umanã, dintre dedicarea integralã spre slava lui Dumnezeu ºi disponibilitatea necondiþionatã de a sluji plinãtatea vieþii fraþilor ºi surorilor, în aceastã lume.

Membrii Institutelor Seculare sunt prin vocaþie ºi prin misiune la punctul de întâlnire dintre iniþiativa lui Dumnezeu ºi aºteptarea creaþiei: iniþiativa lui Dumnezeu pe care o aduc în lume prin iubire ºi unire intimã cu Cristos; aºteptarea creaþiei, pe care o împãrtãºesc în condiþia cotidianã ºi secularã a semenilor lor, luând asupra lor contradicþiile ºi speranþele fiecãrei fiinþa umane, mai ales a celor mai slabi ºi mai suferinzi.

Institutelor Seculare le este încredinþatã responsabilitatea de a aminti tuturor aceastã misiune, atestând-o cu o specialã consacrare, în radicalitatea sfaturilor evanghelice, pentru ca întreaga comunitate creºtinã sã împlineascã cu tot mai mult zel misiunea pe care Dumnezeu, în Cristos,ia încredinþat-o prin darul Duhului Sfânt.

Lumea contemporanã pare sensibilã în mod deosebit la mãrturia celui care ºtie sã-ºi asume cu curaj riscul ºi responsabilitatea discernãmântului privind epoca ºi planul

Nr. 11

de construire a unei omeniri noi, mai drepte. Timpurile noastre sunt timpuri de mari rãsturnãri culturale ºi sociale.

Din acest motiv reiese din ce în ce mai clar cã misiunea creºtinului în lume nu poate fi redusã la un exemplu de onestitate, competenþã ºi fidelitate în obligaþiile sale. Toate acestea se presupun. Este vorba de a ne îmbrãca chiar cu simþãmintele lui Cristos Isus, pentru a fi în lume semne ale iubirii sale. Acesta este sensul ºi scopul adevãratei secularitãþi creºtine, ºi deci scopul ºi valoarea consacrãrii creºtine trãitã în Institutele Seculare. În acest sens se dovedeºte a fi cât se poate de important, ca membrii institutelor seculare sã trãiascã cu intensitate comuniunea frãþeascã, fie în interiorul propriului institut, fie cu membrii unor altor institute. Tocmai pentru cã, împrãºtiaþi ca drojdia ºi sarea în mijlocul lumii, ei ar trebui sã se considere martori privilegiaþi ai valorii fraternitãþii ºi ai prieteniei creºtine, atât de necesarã astãzi, mai ales în marile arii urbane care acum adunã cea mai mare parte a populaþiei mondiale.

Doresc ca fiecare Institut Secular sã devinã un loc de iubire fraternã, acel focar aprins la care mulþi bãrbaþi ºi femei sã poatã sã ia luminã ºi cãldurã pentru viaþa lumii. În final, cer Mariei sã dea tuturor membrilor Institutelor Seculare luciditatea privirii sale asupra situaþiei lumii, profunzimea credinþei sale în cuvântul lui Dumnezeu ºi promptitudinea disponibilitãþii sale în realizarea misterioaselor planuri pentru o colaborare tot mai radicalã la opera de mântuire. Încredinþând mâinilor sale materne viitorul institutelor seculare, parte aleasã din poporul lui Dumnezeu, acord fiecãruia dintre voi aici prezenþi binecuvântarea apostolicã, pe care o extind bucuros tuturor membrilor institutelor seculare rãspândiþi pe cele cinci continente.

Doina Roman (Sebeº)

Sfânta a Tereza a a Pruncullui Isus – Temeiull ei misiona ar

(continuare din pag. 2)

Aflând din ziarul La Croix cã Dumnezeu i-a ascultat rugãciunea, ºi-a ascuns emoþia, evocând hotãrârea milostivã a Aceluia care declarã cã în cer este mai mare bucurie pentru un singur pãcãtos care face pocãinþã decât pentru câþiva drepþi care nu au nevoie de pocãinþã (Ms A,46 r).

Acesta e modul Terezei de a privi pe pãcãtoºi, oricine ar fi ei ºi oricât de monstruoase au fost pãcatele lor; aceastã privire milostivã o va expune mai târziu ºi în Calea cea Micã a ei.

O experienþã decizivã Experienþa reuºitã a intervenþiei sale la Dumnezeu în favoarea lui Pranzini, a fost hotãrâtoare în orientarea vieþii Sfintei, pentru cã a avut dovada incontestabilã a eficacitãþii suverane a rugãciunii. Certitudinea ei a fost cu atât mai puternicã prin faptul cã Dumnezeu însuºi a confirmat-o, acordându-i semnul pe care îl ceruse. Într-adevãr, în anunþarea prin presã a execuþiei lui Pranzini, ea a putut citi cã în ultimul moment, condamnatul a luat crucea pe care i-o prezenta preotul, sãrutând de trei ori rãnile sfinte ale Rãstignitului ! Ah ! O datã acordat acest har

aºa de mare, dorinþa mea de a salva suflete a devenit din zi în zi mai mare; mi se pãrea cã aud pe Isus spunându-mi cum a spus samaritencei: Dã-mi sã beau !

Era un adevãrat schimb de iubire; sufletelor le dãdeam sângele lui Isus, iar lui Isus îi ofeream aceste suflete rãcorite cu roua sa dumnezeiascã; în felul acesta mi se pãrea cã îi potolesc setea, ºi cu cât îi dãdeam sã bea mai mult, cu atât setea sãrmanului ºi micului meu suflet devenea mai mare, iar aceastã sete arzãtoare îmi dãdea cea mai delicioasã bãuturã a iubirii sale.

(Ms A,64V) Aceste câteva linii ne aratã motivul secret ºi profund al râvnei care o va consuma ca un foc, pânã la moarte, ºi care a determinat-o sã renunþe la prima ei aspiraþie de a deveni misionarã în acþiune, alegând, sus ºi tare, Carmelul.

A înþeles cã într-o viaþã pur contemplativã, ar avea posibilitãþi mai mari, prin rugãciune ºi sacrificii, de a salva mai multe suflete, acþionând direct asupra Inimii lui Isus, decât de a merge într-o þarã de misiuni, unde, în mod necesar, activitatea ei ar fi fost limitatã de locurile în care s-ar fi aflat.

Fr. Emmanuel Renault, CD

aprilie 2 007

Calea cea micã

A trãi din iubire (II)

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

„Dacã mã iubeºte cineva, va pãzi cuvântul meu, ºi Tatãl meu îl va iubi… ºi noi vom veni la el, ºi vom locui împreunã cu el. (…) Vã dau pacea mea… rãmâneþi în iubirea mea”. (In 14,23.27; 15,9) A trãi din iubire înseamnã a trãi din viaþa ta, Rege glorios, desfãtarea celor aleºi!

Tu trãieºti pentru mine ascuns într-o ostie…

Eu vreau, pentru tine, sã mã ascund, o Isus! Îndrãgostiþilor le trebuie singurãtate, O intimitate care dureazã noapte ºi zi; Doar privirea ta face fericirea mea, Eu trãiesc din iubire!

A trãi din iubire înseamnã a izgoni orice teamã, Orice amintire a greºelilor din trecut, Eu nu mai vãd nici o urmã a pãcatelor mele, Fiecare s-a ºters în focul divin.

Flacãra sacrã, o vãpaie prea dulce, În vatra ta, îmi fixez reºedinþa; Isuse, de aceea eu cânt fericitã: Eu trãiesc din iubire!

Aritmogrif

Glorificare A 5

3

8 12

2 10

8 13

5 11

2 10 8

11

8

2

7

9

3 10

12

8

4

5 10

6

4

5

6 14

5

6

11

1

4

1

2

8

10 12 4

1 10

1

3

2 10

3

8 6 12 7

5

8 14

3 14 10 10

8

1 10

7 16

4

8

1 16

9

7

5

2 10

3

8 13 15 12 10

11 10

8

11 10

8 14 10 5

2 16

B Vertical A-B: Minunea Minunilor!

7

8

A trãi din iubire înseamnã a naviga fãrã încetare, Semãnând bucurie ºi pacea în inimi; Pilot iubit! Iubirea mã zoreºte, Cãci eu te vãd în suflete, în surorile mele.

Iubirea, iatã singura mea stea; La lumina ei, plutesc fãrã ocol; Am o devizã scrisã pe vãlul meu.

Sã trãieºti din iubire!

A trãi din iubire, când Isus doarme, Este odihna pe valurile zbuciumate.

Oh! Nu te teme, Doamne, cã te voi trezi.

Eu aºtept în pace þãrmul de dincolo…

Credinþa, în curând, îºi va rupe voalul, ªi speranþa mea nu va numãra decât o zi; Iubirea umflã ºi împinge pânzele corabiei mele: Eu trãiesc din iubire!

15