Calea cea mica, nr. 10 / octombrie 2006

2

Calea cea micã

Suflet terezian

Draga mea Celine, Tandreþea noastrã de copii s-a schimbat în unitatea sufletelor, a sentimentelor ºi a gândurilor.

Isus ne-a atras împreunã, deºi pe cãi diferite, împreunã ne-a ridicat deasupra tuturor lucrurilor fragile ale acestei lumi a cãrui chip trece (1Cor 7,31).

El a pus, ca sã spun aºa, toate bucuriile sub picioarele noastre.

Ca ºi Zaheu, ne-am urcat într-un arbore ca sã-l vedem pe Isus… (cf. Lc 19,4).

Am putea spune cu sfântul Ioan al Crucii: „Totul este al meu, totul este pentru mine: pãmântul este al meu, cerul este al meu, Dumnezeu este al meu ºi mâna Domnului este a mea”.

Venind vorba de sfânta Fecioarã, trebuie sã-þi mãrturisesc una din simplitãþile mele cu ea: uneori, mã surprind spunându-i: „O, buna mea sfântã Fecioarã, mi se pare cã sunt mai fericitã decât tine, cãci te am ca mamã, iar tu nu ai o sfântã Fecioarã ca s-o iubeºti.

E adevãrat cã eºti mama lui Isus, dar pe acest Isus mi l-ai dat ca mamã, astfel, suntem mai bogaþi ca tine, de vreme ce îl avem pe Isus, iar tu eºti a noastrã!

Altãdatã în smerenia ta, doreai sã fii într-o zi mica slujitoare a fericitei Fecioare care ar fi avut cinstea sã fie mama lui Dumnezeu ºi iatã cã eu, sãrmanã micã creaturã, nu sunt slujitoarea ci copilul tãu; tu eºti Mama lui Isus ºi Mama mea!”

Fãrã îndoialã sfânta Fecioarã trebuie sã râdã de naivitatea mea ºi, totuºi ceea ce îþi spun eu este adevãrat.

Celine, ce mister e mãreþia noastrã în Isus! Iatã, tot ce ne-a arãtat el, fãcându-ne sã urcãm în arborele simbolic, de care tocmai þi-am vorbit. ªi acum, ce ºtiinþã vrea sã ne înveþe? Nu ne-a învãþat totul? Sã ascultãm ce ne spune: „Grãbiþi-vã sã coborâþi, trebuie ca azi sã locuiesc la voi” (Lc 19,5). Isus ne spune sã coborâm ca sã putem servi de locuinþã pentru el. Isus doreºte sã-l primim în inimile noastre.

El, regele regilor „s-a umilit astfel încât ºi-a ascuns faþa (cf. Is 58,3) ºi nimeni nu-l recunoºtea. ªi eu vreau sã-mi ascund faþa; vreau ca doar preaiubitul meu sã mi-o poatã vedea, doar el sã-mi numere lacrimile, ca mãcar în inima mea sã-ºi poatã odihni capul drag ºi sã simtã cã acolo este cunoscut ºi înþeles.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus (Scrisoarea a XV-a, 19 octombrie 1892)

Rugãciune de oferire a mea însãmi, ca victimã de jertfã a iubirii milostive a bunului Dumnezeu (continuare din nr. 8)

Îþi mulþumesc, o Doamne, pentru toate harurile pe care mi le-ai acordat; mai ales pentru cã m-ai fãcut sã trec prin creuzetul suferinþei. Te voi contempla cu bucurie în ultima zi, purtând sceptrul crucii; pentru cã ai binevoit sã-mi dai ca parte aceastã cruce aºa preþioasã, sper sã te întâlnesc în cer, ºi sã vãd strãlucind pe trupul meu glorificat stigmatele sfinte ale Patimii tale.

Dupã exilul pãmântului, sper cã mã voi bucura de tine în cer, dar nu vreau sã culeg merite, vreau sã lucrez doar pentru iubirea ta, cu singurul scop de a-þi face plãcere, de a consola inima ta sfântã, ºi de a salva suflete care te vor iubi etern. În scara acestei vieþi, voi apãrea în faþa ta cu mâinile goale; cãci nu îþi cer, Doamne, sã-mi numeri lucrãrile… Toate îndreptãþirile noastre sunt pãtate în ochii tãi (Is 65,5; Ps 89,4).

Vreau sã mã îmbrac cu propria ta dreptate, ºi sã primesc de la iubirea ta posesia eternã a ta însuþi.

Nu vreau alt tron ºi altã coroanã decât pe tine, o preaiubitul meu! În ochii tãi timpul nu este nimic; o singurã zi este ca o mie de ani” (Ps 89,4).

Tu mã poþi pregãti într-o clipã ca sã apar în faþa ta. (va urma) Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Nr. 10

Remember… ora bilanþului „Nu am decât «azi» al meu ca sã-þi dau ca rod al iubirii acest ciorchine unde fiecare bob este un suflet: dã-mi tu înflãcãrarea unui apostol, Isuse, ºi dã-mi-o azi!”

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus) Buna noastrã patroanã, sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi-a întors faþa ºi spre þara noastrã unde lucreazã cu iubire ºi dãruire.

Iatã cã Institutul secular, care-i poartã numele, a sosit în România din Lugano-Elveþia la ceas de bucurie, la ceas de trebuinþã, la ceas binecuvântat de Dumnezeu.

Era în 1996 când la Blaj (Transilvania) au rãsãrit primele terezine. Pr. Abelardo Lobato împreunã cu Maria-Teresa, directoarea companiei, ºi-au început apostolatul. Sãmânþa a fost repede aruncatã la Cugir, Sebeº ºi apoi la Iaºi. În „grãdina Maicii Domnului” sfânta Tereza de Lisieux a trimis „o ploaie de trandafiri” peste Moldova ºi astfel în anul 2000, cu binecuvântarea PS Petru Gherghel, episcopul diecezei, au înflorit aproape 100 de flori (terezine).

Pr. Abelardo Lobato ºi Maria-Teresa, care de curând au împlinit cea de-a 50-a cãlãtorie în România, ne-au chemat, ne-au îndrumat ºi ne-au trimis în lume pentru a nu fi ale lumii.

La ceas aniversar (80 de ani de la înfiinþarea institutului, zece ani de apostolat în România ºi cinci ani în Dieceza de Iaºi – putem face o micã statisticã: Transilvania: zece persoane (din care opt cu voturi ºi una cu promisiune) Muntenia: trei persoane (din care una cu voturi ºi una cu primul angajament) Dieceza de Iaºi (Iaºi, Bacãu, Roman, Huºi, Oneºti, Focºani, Piatra-Neamþ, Butea): 96 persoane (din care 17 cu voturi, 33 cu primul angajament ºi trei cu promisiuni) În total sunt 109 de persoane: 26 cu voturi, 34 cu primul angajament, 3 cu promisiuni ºi 36 aspirante.

De-a lungul celor zece ani, în zilele de reculegere, care se desfãºoarã de douã ori pe an pentru terezinele din toatã þara la Iaºi, superiorii noºtri ne-au propus diferite teme pe care le-am dezbãtut împreunã (prin conferinþe sau lucrãri în grup).

Am început cu „Primii paºi în viaþa consacratã ºi carisma institutului nostru”, apoi am studiat cele trei voturi (ascultarea, sãrãcia ºi curãþia) pe care fiecare terezinã consacratã trebuie sã le respecte. Euharistia, Liturgia euharisticã, noua evanghelizare, apostolatul institutului secular apostolic, demnitatea femeii în mileniul al III-lea sau Maria – idealul femeii creºtine ºi spiritualitatea sfintei Tereza a Pruncului Isus sunt teme pe care terezinele le-au pregãtit, le-au meditat ºi le-au pus în practicã – fiecare în comunitatea sa.

Toate aceste conferinþe au fost publicate în unicul ziar al terezinelor Calea cea micã, care astãzi este la numãrul 10.

O bucurie pentru toþi. „Compania sfânta Tereza a Pruncului Isus nu este o companie de contemplative, este o companie de suflete lucrãtoare neobosite ale împãrãþiei lui Dumnezeu… Trebuie sã ardã în voi focul sacru al rugãciunii…, dar munca pentru Domnul ºi pentru suflete formeazã partea preþioasã a zilei voastre sfinte” – ne îndeamnã fondatorul institutului, Aurelio Bacciarini.

Aºadar, sã spunem împreunã cu mica ºi preþioasa noastrã patroanã: „Doamne, fiica ta a înþeles lumina ta divinã” (Sfânta Tereza a Pruncului Isus).

Teodora (Iaºi)

octombrie 2006

Popas aniversar pe drumul trasat de sfânta Tereza Am înþeles cã acest numãr al publicaþiei Calea cea micã are un caracter comemorativ: se împlinesc ºi se retrãiesc cu bucurie câteva evenimente din istoria cinstirii celei mai populare ºi atrãgãtoare sfinte din timpurile noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus, precum ºi câteva aniversãri din istoria Companiei „terezinelor” care s-au angajat sã o urmeze pe „maestra ºtiinþei iubirii” pe calea cea mai scurtã de sfinþenie.

Spiritul ei de iubire, de seninãtate ºi de simplitate câºtigã tot mai mult teren ºi gãseºte atâtea suflete care sã se lase cucerite ºi inspirate de el pentru a gãsi fericirea ºi mântuirea.

Nu e de mirare cã iubirea pe care a descoperit-o în inima bisericii – iubire care se revarsã din însãºi mama lui Cristos, capul ºi viaþa întregii familii creºtine, ce continua neîncetat în lume prin spiritul sãu sfânt – este descoperitã de cei care privesc spre cele mai nobile suflete care s-au apropiat de el, Maica preasfânta ºi sfinþii sãi.

Descoperind aceastã iubire, Tereza nu s-a mai îndepãrtat de ea, nu a gãsit altã bucurie decât în El, mirele sufletului sãu. S-a pus la dispoziþia lui comparându-se cu o minge cu care El, maestru, putea sã se joace cum ar fi dorit, s-o ia în braþe, s-o trânteascã de pãmânt, s-o arunce cu toatã libertatea dupã cum credea cã e mai bine.

O astfel de atitudine ºi disponibilitate este rezultatul unei adevãrate iubiri, a unei înþelegeri depline a locului ºi legãturii sale cu Isus întemeietorul Bisericii ºi cu sfinþii sãi.

Ne bucurãm când ºtim cã exemplul ei e molipsitor, cã aceastã atitudine se extinde la atâtea suflete care au ajuns sã o descopere, cã iniþiativa ei de a crea o cale micã dar atât de eficace a prins rãdãcini ºi la noi, între atâtea suflete generoase ºi între atâtea persoane dornice ºi ele sã rãmânã în inima Bisericii – sã se angajeze la o iubire simplã ºi fãrã rezerve.

Scrierile care au circulat pe la noi, mai vechi sau mai noi despre ea ºi cele ale ei, au aprins multe suflete ºi au produs frumoase roade.

Paginile din „Lumina creºtinului” ca ºi cele ce apar în alte edituri, au avut ºi au un ecou binefãcãtor.

Publicaþia Calea cea micã, ajunsã la numãrul 10, reprezintã o bunã ºcoalã pe drumul deschis de sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi a avut menirea sã reaprindã în atâtea suflete gustul pentru cel mai sigur mod de a te sfinþi ºi cel mai uºor mijloc de a înþelege rolul unei persoane laice consacrate în viaþa Bisericii locale.

Ne bucurãm sã exprimãm preþuirea noastrã pentru tot ce a fãcut compania terezianã în dieceza noastrã ºi dorim întregii familii a terezinelor, coordonatã de Maria Tereza, multã bucurie în urmarea sfintei lor mijlocitoare ºi protectoare, ºi descoperirea cât mai uºoarã ºi perfectã a drumului simplu de sfinþenie, calea cea micã înspre Isus ºi spre oameni.

Cu dorinþa ca petalele de trandafiri sã cadã cât mai din abundenþã spre toate sufletele dornice de sfinþenie le împart tuturor terezinelor o reînnoitã binecuvântare, iar publicaþiei îi doresc nu numai încã zece ani ci de o sutã de ori zece ani.

Cu aleasã preþuire,

3

Calea cea micã

„Spiritualitatea” sfintei Tereza a Pruncului Isus Spiritualitatea decurge din „spirit” ºi cuprinde trei orizonturi ale creºtinului: cel al învãþãturii, cel al vieþii ºi cel al faptelor. Posibilitãþile pe care le avem în aceastã zi sunt limitate. Pentru unele surori poate cã este prima întâlnire cu sfânta, pentru altele, o descoperire nouã, iar pentru altele, un punct de plecare asemenea unei convertiri. Despre sfânta noastrã se poate spune, ca despre sfânta Ecaterina din Siena, cã nimeni din cei ce o întâlneau nu rãmânea la fel, ci se schimba în bine.

Pentru aceastã întrunire mi s-a pãrut de folos sã citesc împreunã cu voi documentul papei Ioan Paul al II-lea în care o proclamã „Învãþãtoare a Bisericii”. Este un document scurt, la îndemâna tuturor, care trebuie citit personal. Intervenþia mea nu va înlocui citirea lui, ci îndeamnã la aceasta. În document se justificã titlul de Învãþãtoare a Bisericii. Îmi limitez intervenþia la trei reflecþii: 1. Tereza, a treia femeie Învãþãtoare a Bisericii. 2. Învãþãtura ei. 3. Surorile terezine, ucenice la aceastã ºcoalã.

I. Tereza, a treia femeie Învãþãtoare a Bisericii Puncte de dezvoltat: înaintea Terezei, au primit acest titlu alte douã femei: prima este spaniola Tereza de Avila (1970), iar a doua, italianca Ecaterina din Siena (1970). Timp de douãzeci de veacuri s-a luat ca interdicþie cuvintele apostolului: Mulieres in ecclesia docere non permitto (1Tim 2,12). Papa Pius al X-lea, asupra cauzei Terezei de Avila a scris Obstat sexus. Conciliul Vatican II afirmã cã a venit ceasul femeii. Edith Stein ºi opera sa, Die Frau. Scrisoarea lui Ioan Paul al II-lea, Mulieris dignitatem (1988). „Lectura” din partea lui Paul al VI-lea a textelor pauline. Învãþãtorii Bisericii: pânã la sfântul Toma proclamat de papa Pius al V-lea în 1567 al cincilea învãþãtor al Bisericii latine. Tereza de Lisieux, 19 octombrie 1997.

Nr. 33 ºi ultimul, fecit mihi magna!

II. Scrisoarea ºi condiþiile cerute Scrisoarea nu este împãrþitã decât în numere, de la 1 la 12. Se porneºte de la principiul evanghelic al sapientiae cordis ºi de la faptul cã tainele împãrãþiei sunt descoperite celor mici ºi ascunse celor înþelepþi ºi puternici ai acestei lumi. Tereza de Lisieux iese în evidenþã printre „cei mici” (Lc 10,21-22). Textul trece în revistã cele trei condiþii cerute pentru proclamarea ca Învãþãtor al Bisericii: învãþãtura în acord cu credinþa, de rãspândire universalã, viaþa ºi experienþa lui Dumnezeu, faptele ucenicului în Bisericã. Iatã o rapidã trecere în revistã a temelor, cu dovezile lor.

1. Cei mici sunt preferaþi. Un loc de cinste pentru sfânta Tereza a Pruncului Isus 2. Ascensiune rapidã: papii, de la Pius al X-lea la Pius al XII-lea, poporul ºi cultul în Bisericã 3. Faptele: sfinþenia ºi învãþãtura în „Istoria unui suflet” din 1898.

4. Cererea titlului de Învãþãtoare a Bisericii ºi comisia ad hoc.

5. Viaþa începând cu 2 ianuarie 1873. Familia Martin-Guerin. Cãlugãriþã pânã la 30 septembrie 1897.

6. Opere: 3 manuscrise (A, B, C), 266 scrisori, 54 poezii, 8 recreaþii, 21 rugãciuni.

7. Învãþãturã eminentã, înþelepciune profundã, experienþã, lumini, carismã.

8. Învãþãtoare a credinþei ºi a vieþii. Îndurare, iubire, copilãrie, Trup mistic, Maria.

9. Izvor: Cuvântul lui Dumnezeu. Iubirea: locul ei. Catehism, Ioan.

10. Învãþãtura ºi Magisteriul: sfântã modernã, stea a pontificatului.

11. Actualitate: femeie, contemplativã, tânãrã.

12. Cererea titlului de Învãþãtoare. Documentaþie. 19 octombrie 1997: cuvintele papei Ioan Paul al II-lea.

Titlul de Învãþãtoare a Bisericii cere „învãþãturã eminentã”. Aceasta este baza.

Reiese clar cã Tereza a avut o carismã deosebitã a înþelepciunii. Dintre cele trei feluri de „înþelepciuni”, ea a avut-o pe cel a darului înþelepciunii, sapientia cordis, ce coincide cu „ºtiinþa Iubirii”.

III. Ucenicele pe itinerarul „cãii celei mici” Toate surorile terezine sunt îndemnate sã facã aceeaºi experienþã ca ºi învãþãtoarea lor, Tereza. La aceastã ºcoalã se învaþã copilãria spiritualã sau calea cea micã, prin care se cunoaºte bine cât de blând este jugul ºi de uºoarã povara. „Doresc – spunea ea – sã caut modul de a ajunge în Cer pe o cale micã, frumoasã, dreaptã, foarte scurtã, o cale micã ºi cu totul nouã” (Ms. C, 2v). Voia ºi sã rãmânã „o copilã micã în faþa bunului Dumnezeu”. Aceastã atitudine trebuie imitatã ºi îmbrãþiºatã.

Relaþia cu Dumnezeu la aceastã ºcoalã trebuie trãitã în descoperirea Iubirii îndurãtoare, printr-o totalã abandonare în El. Relaþia cu Cristos este cea a fecioarei mirese: la Crãciun, în 1886, a descoperit chipul sfânt al Pruncului Isus. Ea se simte copilã-mireasã, iar pe Isus, Mire ºi Cel care, de copil, anticipã pãtimirea, îi este sete de suflete, îºi varsã sângele pentru toþi. Isus arde de iubire pentru noi ºi spune: Eu sunt Isus al Terezei.

Calea cea micã este cea a evangheliei integrale, primitã cu bucurie ºi cu simplitatea copiilor ºi cu radicalitatea iubirii. „Adevãratul chip” al Terezei se oglindeºte în ucenicele autentice: contemplative, cu experienþa lui Dumnezeu, vesele, creative, apostolice.

Pr. A. Lobato, OP

4

Calea cea micã

Nr. 10

Evlavia Terezei cãtre Preasfânta Fecioarã Maria În perioada cercetãrilor scrierilor sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi a Divinei Feþe, în vederea declarãrii sale, în 1997, ca doctor al Bisericii, s-a urmãrit îndeaproape cât de conforme sunt ele cu doctrina Bisericii. În acest scop, actele Conciliului Vatican II au servit ca puncte de reper, îndeosebi acelea care fac referire la preasfânta Fecioarã Maria. Ne intereseazã acest aspect, având în vedere pietatea marianã a Terezei, exprimatã într-un mod deosebit în poemul Pourquoi je t’aime, ô, Marie? (Pentru ce te iubesc, o, Marie?), compus cu puþin timp înaintea morþii sale.

Douã gânduri mari o stãpânesc pe Tereza: adevãrul ºi iubirea. În acest sens, ea regretã cã nu e preot pentru a putea predica tuturora despre sfânta Fecioarã. Era conºtientã de faptul cã Maria e prea puþin cunoscutã (apariþiile de la Lourdes erau relativ recente).

Sursa principalã pentru o bunã cunoaºtere a Maicii Domnului trebuie sã fie Evanghelia: Viaþa realã a Mariei, trebuie sã fi fost foarte simplã.

Tereza insistã asupra acestei realitãþi pentru a-i convinge pe oameni cã Maria este imitabilã, scoþându-i în evidenþã virtuþile, arãtând cã ea trãia din credinþã ca ºi noi. Îndrãzneºte chiar sã afirme cã sfânta Fecioarã a avut o ºansã mai micã decât noi, pentru cã ea nu a avut o sfântã Fecioarã ca s-o iubeascã. Desigur, Evanghelia ne aratã cum o putem imita pe Maria în credinþa ei. Tereza ne dã rãspunsul iubirii: parce que je t’aime (pentru cã te iubesc).

Conciliul Vatican II a procedat la fel. În numerele 56 ºi 59 din Lumen Gentium se face referire la viaþa Mariei, pornind de la textele Sfintei Scripturi: Maria este mai presus de toate creaturile în cer ºi pe pãmânt, dar ºi descendentã fiind din Adam, e reunitã ansamblului omenirii care are nevoie de mântuire. În aceastã privinþã ea este aproape de noi. Prin consimþãmântul ei de credinþã, dat la Bunavestire, ºi reînnoit pe tot parcursul vieþii, ea a fost asociatã la opera mântuirii într-un mod cu totul unic...Ea a cooperat la opera Mântuitorului ca nimeni altul, prin ascultarea sa, prin credinþa, speranþa ºi dragostea ei arzãtoare, pentru ca sã fie redatã sufletelor viaþa supranaturalã.

De aceea, ea a devenit pentru noi, în ordinea harului, Mama noastrã (nr. 61), o Mamã a cãrei rol nu se limiteazã la timpul existenþei sale pãmânteºti, pentru cã persistã ºi dupã înãlþarea ei la cer, fãrã sã micºoreze cu nimic unica mediere a lui Cristos. Cooperarea Mariei se exercitã în dependenþã de unicul izvor (nr.62).

Conciliul a descoperit în Evanghelie câteva trãsãturi majore ale comportamentului Mariei: Fericita Fecioarã înainta în pelerinajul ei de credinþã, pãstrând cu fidelitate unirea cu Fiul ei pânã la cruce, unde stând în picioare suferind cumplit cu Isus, asociatã cu inima ei de mamã la jertfa lui, dându-ºi consimþãmântul iubirii, pentru a fi în sfârºit datã de cãtre acelaºi Isus murind pe cruce, ca mamã ucenicului: Femeie, iatã fiul tãu (nr. 58). Pe acest temei evanghelic, conciliul o prezintã apoi pe Maria ca model de imitat cât priveºte virtuþile ei: Adevãrata credinþã ne face sã recunoaºtem demnitatea eminentã a Maicii Domnului ºi ne îndeamnã sã o iubim pe aceastã Mamã cu o iubire filialã, imitându-i virtuþile (nr. 67).

Tocmai aºa a împlinit cu tot succesul, Tereza. Cele 25 de strofe ale poemului amintit, scris de cãtre Tereza, sunt o succesiune a scenelor evanghelice. Ceea ce o atrage cu totul pe Tereza, este comportamentul Mariei, apropierea ei, virtuþile umilinþei, credinþei ºi iubirii. În faþa acestora, singurul rãspuns adecvat al Terezei este: Cum sã nu te iubesc, o, Mamã scumpã, vãzând atâta iubire ºi o aºa de completã umilinþã? (strofa 21).

Tereza ne-o spune rãspicat: Sunt sigurã cã viaþa realã a Mariei trebuie sã fi fost foarte simplã. Asta o face pe Tereza sã simtã cã Maria este aproape de noi: Meditând viaþa ta, evidenþiatã în Evanghelie, îndrãznesc sã te privesc ºi sã mã apropii de tine; nu îmi este greu sã mã consider copila ta pentru cã te vãd muritoare ºi suferind ca ºi mine (strofa 2).

Referindu-se la viaþa Mariei la Nazaret, Tereza noteazã: Viaþa ta de aici, o, tu reginã a celor aleºi, nu este evidenþiatã de miracole, de extaze!

Tu, neasemuitã Mamã, preferi sã mergi pe un drum obiºnuit, ca sã conduci la cer pe cei mici (strofa 17). Aceastã absenþã a extraordinarului în

viaþa Mariei, este reflexul sufletului ei care se vede încã de la Bunavestire: Te iubesc, o, Marie, când te declari servitoarea Domnului pe care îl cucereºti prin umilinþa ta; aceastã virtute ascunsã te face foarte puternicã, atrãgând în inima ta Sfânta Treime (strofa 4).

Prima virtute observatã de Tereza în Maria este într-adevãr umilinþa, pentru cã aceasta a fãcut ca Sfânta Treime sã coboare în inima ei. Ea trebuie sã ne facã ºi pe noi sã primim fãrã teamã pe Dumnezeu Atotputernicul în neputinþa noastrã. Dar, suntem noi umili ca Maria ? Tereza ne spune cã Maria, Mama noastrã, trãieºte oarecum în noi, copiii ei, oferindu-ne virtuþile ei: O, Mamã preaiubitã, în pofida micimii mele, asemenea þie, eu posed în mine pe cel atotputernic, ºi nu tremur vãzându-mi slãbiciunea; comoara mamei aparþine copilului, iar eu sunt copila ta, o, Mamã scumpã! Virtuþile tale, iubirea ta, oare nu sunt ºi ale mele? (strofa 5) În felul acesta, apropierea Mariei, prin viaþa ei simplã, asemenea cu a noastrã, este dublatã de o apropiere interioarã, datoritã prezenþei tainice a mamei faþã de copilul ei.

Tereza ne-a atras atenþia asupra umilinþei Mariei, îndemnându-ne sã învãþãm a ne-o însuºi. În continuare, vrea sã ne arate credinþa ei, spunând: ea trãia din credinþã ca ºi noi. Episodul pierderii ºi aflãrii lui Isus copil, în templul din Ierusalim, îi spune mult: Fiul meu, pentru ce ne-ai fãcut aceasta? ªi Fiul lui Dumnezeu rãspunde (o! ce mister profund!) mamei sale care îºi întinde braþele spre el: Pentru ce mã cãutaþi? (strofa 14).

Evanghelia aflã aici o adâncã rezonanþã în sufletul Terezei care, ºi dânsa, se aflã în noaptea credinþei, încã din luna aprilie a anului precedent: Acum înþeleg misterul Templului, cuvintele ascunse ale iubitului meu Rege; o, Mamã, dulcele tãu copil vrea ca tu sã fii exemplu de suflet care îl cautã în noaptea credinþei (strofa 15). Tereza conclude pentru ea, ca ºi pentru noi: Deoarece Regele cerurilor a voit ca Mama sa sã se scufunde în noapte, în neliniºtea inimii, Marie, este deci un bine sã suferim pe pãmânt? Da, a suferi iubind, este cea mai curatã fericire ! Nu are decât sã se ascundã (Isus), consimt sã aºtept pânã în ziua fãrã apus, când credinþa mea va înceta (strofa 16) Umilinþa este un sipet care conþine cele douã nestemate ale credinþei ºi iubirii. Aceastã ultimã virtute a Mariei este urmãritã de Tereza pe parcursul Evangheliei, îndeosebi în episodul în care Isus predicã, iar cei din familie vin sã-l caute: Cineva îi spune lui Isus cã tu ai vrea sã-l vezi, iar el rãspunde: Cine e mama mea, fratele meu, sora mea, dacã nu cel care împlineºte voinþa mea? Tereza cântã plinã de uimire: Ascultându-l pe Isus, nu te întristezi, dar te bucuri cã ne face sã înþelegem cã sufletele noastre devin familia sa, încã aici pe pãmânt...Da, te bucuri cã ne dã viaþa sa. Cum sã nu te iubesc, o, Mama mea scumpã, vãzând atâta iubire ºi umilinþã! (strofa 21). Tereza se minuneazã, fãcând legãtura dintre iubirea Mariei pentru noi cu iubirea lui Isus pentru noi, prin cuvintele dupã cum, pe care însuºi Isus le-a înscris în Evanghelie: Iubiþi-vã unii pe alþii, dupã cum v-am iubit eu (In.13,34).Maria este prima care împlineºte desãvârºit porunca lui Isus care ne cheamã sã dãm totul: Ne iubeºti, Marie, aºa cum ne iubeºte Isus, ºi consimþi sã te îndepãrtezi de el. A iubi înseamnã a da totul ºi chiar a se da pe sine însuºi. Ai voit s-o dovedeºti, fãcându-te sprijinul nostru. Mântuitorul îþi cunoºtea iubirea cea mare, ºtia tainele inimii tale de mamã (strofa 22).

O ultimã privire asupra poemului ne dezvãluie trei dorinþe ale Terezei: Aºteptând cerul, o, Maicã scumpã, vreau sã trãiesc cu tine, sã te urmez în fiecare zi. Contemplându-te, mã cufund rãpitã când descopãr în inima ta abisuri de iubire (strofa 18).

Dorinþei de a trãi cu Maria ºi a o urma zilnic, prima ºi ultima strofã îi adaugã alte douã: a cânta ºi a repeta: Oh! Aº vrea sã cânt, Marie, pentru cã te iubesc, pentru cã numele tãu atât de dulce face ca inima mea sã tresalte de bucurie (strofa 1).

Cu tine am suferit, iar acum vreau sã cânt pe genunchii tãi, Marie, pentru cã te iubesc, ºi sã repet în veci cã sunt copila ta.

P.A.D.

octombrie 2006

5

Calea cea micã

Viaþa spiritualã pe „calea cea micã” În istoria creºtinismului gãsim numeroase modele ºi parcursuri de viaþã spiritualã, care comportã diferite accente în funcþie de persoane, de timp ºi de loc, de condiþiile de viaþã ºi de obiectivele urmãrite. Prin urmare, dacã vrem sã definim „viaþa spiritualã”, trebuie sã facem referinþã la experienþele acelor persoane ºi comunitãþi care au interpretat vocaþia proprie ºi au întrupat în viaþa de zi cu zi darurile sau carismele pe care le-au primit de la Dumnezeu ca har pentru binele Bisericii ºi al lumii. Privind de la distanþã mulþimea acestor experienþe, putem spune cã viaþa spiritualã a fost înþeleasã fie ca drum de unire mereu mai mare cu Dumnezeu, fie ca viaþã în Duhul Sfânt – darul cel mai mare pe care Isus l-a fãcut Bisericii – fie ca urmare a lui Isus. Pe scurt, diferitele forme de viaþã spiritualã din cadrul creºtinismului sunt „cãi”, drumuri sau itinerarii individuale ºi/sau comunitare, care au ca punct de pornire carismele primite sau ca punct de referinþã prezenþa lui Isus Cristos, prin care ºi în Duhul cãruia se cautã întâlnirea cu Dumnezeu Tatãl. În funcþie de punctele de pornire, vom gãsi diferite forme de rugãciune ºi meditaþie, reguli de viaþã comunitarã, activitãþi de îndeplinit în viaþa zilnicã. În ce priveºte modelele de viaþã spiritualã, vom gãsi în fiecare dintre ele dorinþa de a transforma în normã de viaþã conþinutul predicii de pe munte a lui Isus ºi strãduinþa de a trãi în simplitate ºi limpezime, împreunã cu Isus, unirea cu Dumnezeu. Pe urmele lui Isus, pânã pe cruce, viaþa oamenilor spirituali s-a transformat în dãruire ºi slujire pânã la sfârºit. Pe aceastã cale, nu pe alta, este prezent Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Isus, care face diferenþa între persoanele spirituale ºi cele non spirituale.

Ca formulare, carismã ºi trãire spiritualã, „calea cea micã” a fost croitã de sfânta Tereza a Pruncului Isus. Dupã cum se ºtie, la cererea surorii ei mai în vârstã, între 13 ºi 16 septembrie 1896, Tereza a redactat un text intitulat Scrisoare cãtre sora Maria a preasfintei Inimi, un text cunoscut astãzi sub numele de Manuscrisul C, în care Tereza spune cum ºi-a descoperit vocaþia dupã o cãutare ce a durat opt ani. În partea finalã a scrisorii gãsim aceste cuvinte: „Atunci, într-un exces al bucuriei mele delirante, am strigat: o Isuse, Iubirea mea…, vocaþia mea, în sfârºit am gãsit-o, vocaþia mea… este iubirea”. În mod obiºnuit se spune cã Tereza ºi-a descoperit vocaþia dupã ce a meditat capitolele al XII-lea ºi al XIII-lea din Prima scrisoare a sfântului Paul cãtre Corinteni. Fãrã îndoialã, sfântul Paul poate sã fi fost un ajutor în aceastã descoperire, însã, dupã cum mãrturiseºte sfânta Tereza, lumina i-a venit de la Duhul Sfânt. Ea spune cã aceastã vocaþie i-a fost dãruitã de Dumnezeu, iar în inima ei nutrea deja aceastã dorinþã puternicã. Într-adevãr, Dumnezeu nu dãruieºte ceva fãrã ca fãptura sã doreascã acel ceva; în mod similar, vocaþia nu cade din cer precum un meteorit, ci se înscrie în lumea interioarã a dorinþelor omului: „Da, mi-am gãsit locul meu în Bisericã ºi acest loc, o Dumnezeul meu, Tu mi l-ai dat… în inima Bisericii, Mama mea, voi fi Iubirea… astfel voi fi totul… astfel visul meu va fi împlinit!”. Aºadar, iatã în ce constã calea cea micã: iubirea trãitã cu însufleþire în interiorul Bisericii.

Dar cum sã facem ca viaþa noastrã spiritualã sã rãmânã pe calea cea micã? Formulez aceastã întrebare în numele creºtinilor laici care, deºi trãiesc într-o lume tot mai complexã, dispersaþi între zeci de datorii ºi obligaþii zilnice, au dreptul sã-ºi cultive viaþa spiritualã, bogatã calitativ în ciuda timpului puþin pe care îl au la dispoziþie. Cum spuneam mai

sus, în istoria Bisericii existã atâtea modele de rodnicie a vieþii spirituale, care se constituie în tot atâtea sfaturi, observaþii, exemple, experienþe de viaþã în Duhul Sfânt. Dar aici nu este vorba de a da reþete potrivite fiecãrei persoane, de a inventa sau de a spori numãrul acþiunilor de înfãptuit pentru a trãi o autenticã viaþã spiritualã. Mai curând cred cã este nevoie de un efort de simplificare ºi sobrietate, de o anumitã esenþializare, care sã-i ajute pe cei ce se aflã pe calea cea micã sã-ºi unifice persoana, sã trãiascã în prezenþa lui Dumnezeu ºi sã asculte ºoaptele ºi suspinele Duhului Sfânt.

Viaþa în Duhul lui Cristos se sprijinã pe douã temelii solide: ascultarea Cuvântului ºi celebrarea Euharistiei. În sensul acesta, fiecare creºtin laic ar trebui sã gãseascã, printre atâtea alte lucruri de fãcut, un spaþiu de zece minute pe zi, dimineaþa sau seara, zece minute de tãcere, de ascultare a Cuvântului ºi de rãspuns la Cuvântul Domnului cu ajutorul Psalmilor. Scopul acestei simplificãri a rugãciunii zilnice este acela de a prelua un verset din lectura biblicã drept însoþitor pentru ziua care începe sau care va fi începutã dupã odihna nopþii. Referitor la Euharistia duminicalã (zilnicã) ºi având în vedere contextul în care trãiesc creºtinii laici, se impun douã observaþii: mereu în acelaºi loc ºi la aceeaºi orã. Astfel creºtinii laici pot beneficia de continuitatea unor omilii sau predici specifice, îndeosebi în timpul liturgic al Adventului ºi Postului Mare, ºi pot cultiva comuniunea umanã cu acele persoane prezente în respectiva bisericã. Aceste douã întâlniri cu Dumnezeu prezent în Cuvânt ºi în Euharistie trebuie trãite mereu, chiar dacã nu se simte foamea dupã ele. Aºa dupã cum omul se hrãneºte ºi atunci când nu este înfometat, pentru cã altfel trupul slãbeºte, la fel trebuie hrãnitã ºi viaþa spiritualã, fiindcã în caz contrar spiritul se usucã. În viaþa spiritualã, în mãsura în care omul se hrãneºte cu Dumnezeu, în aceeaºi mãsurã creºte ºi foamea dupã el; dacã omul nu-ºi procurã aceastã hranã, atunci se îndepãrteazã de El, nu mai simte nevoia de a se hrãni cu prezenþa Lui. Însã viaþa în Duhul lui Cristos pe calea cea micã poate fi întãritã ºi cu alte mijloace. Printre acestea, subliniez importanþa relaþiilor frãþeºti ºi prieteneºti. Fiecare întâlnire cu oamenii ar trebui sã devinã un prilej de împrospãtare a disponibilitãþii faþã de Domnul, care se manifestã, lucreazã ºi vine sã-l întâmpine pe om prin creaturi. Creºtinul laic nu este o insulã; fraþii ºi surorile sale îi pot stimula credinþa, dorinþa de a-ºi modela viaþa dupã Evanghelie ºi mãrturisirea lui Cristos în spaþiul public. Dar la fel de importante sunt cinstea ºi profesionalitatea la locul de muncã, sobrietatea în folosirea lucrurilor din aceastã lume, sprijinirea eforturilor locale pentru instaurarea dreptãþii ºi solidaritãþii în societate, educarea discernãmântului în alegerea modului cuviincios de a trãi timpul liber. Desigur, mai sunt ºi alte mijloace, dar toate ar trebui sã fie puse sub semnul simplificãrii – calea cea micã. În spiritualitatea benedictinã se subliniazã faptul cã esenþialã în drumul spiritual al unei persoane umane este dorinþa de a trãi. Omul care rãspunde „eu” la întrebarea „este cineva care doreºte viaþa ºi tânjeºte dupã zile fericite?” ajunge la maturitate în mãsura în care rãmâne legat de dorinþa simþitã la început, chiar înainte de a face primul pas pe calea vieþii spirituale. Cu prilejul acestui numãr aniversar, mã adresez cititorilor revistei, spunându-le: dacã doriþi viaþa ºi tânjiþi zile fericite, rãmâneþi pe „Calea cea micã”.

Pr. prof. univ. Wilhelm Dancã

6

Nr. 10

Calea cea micã

Tereza, învãþãtoare pentru mileniul trei Într-o societate a aparenþelor ºi a scenariilor care aduc emoþii puternice pentru a ieºi din plictiseala unei vieþi fãrã „ºtiri”, Tereza pune în relief adevãrul unei fidelitãþi puternice, a unei construcþii pline de dragoste ºi de gesturi fragile, dar produse de o inimã mare.

Existã în ea o lecturã sapienþialã faþã de tot ceea ce trãim, o armonie de voci ºi de speranþe negândite în spaþiile înguste ale mãnãstirii din Lisieux, dar deschise pentru lume, pentru problemele sale, deschise pentru Biserica misionarã rãspânditã în lumea întreagã.

Un alt aspect al actualitãþii sale este în structura spiritualitãþii sale. La prima vedere totul pare ceva copilãresc ºi sclifosealã, dar studiile din aceºti ultimi 30 de ani cu documentaþia completã, au demonstrat cã existã linii determinate ºi structurate ale spiritualitãþii sale. Iatã unele. a) Pasiunea pe care a avut-o pentru cuvântul lui Dumnezeu: ar fi voit sã fie preot pentru a studia în formularea originalã ebraicã ºi greacã pentru a o cunoaºte mai bine. Stãpânea numai Evanghelia ºi apoi numai unele lucruri luate din Liturgie, din Breviar, ºi „faimosul carneþel” al Celinei ºi totuºi a putut însuºi înþelepciunea vitalã a Cuvântului. Mai bine de 1.000 de citiri ale Bibliei din care unele formeazã cheia fundamentalã a spiritualitãþii sale. În Scripturã cãuta Tereza rãspunsul la întrebãrile sale. Proverbele 9,4 ºi Isaia 66,11-13 cât priveºte calea cea micã ºi mai ales 1Cor 12-13 unde a aflat chemarea sa în Bisericã. b) Apoi existã centralitate în urmarea lui Cristos: avem mai bine de 60 de titluri cu care îl numeºte pe Isus. Isus e ceva înlãuntrul existenþei sale. „El ne iubeºte, pentru cã ne iubeºte”! c) O altã mare categorie biblicã e cea a „alianþei” care se exprimã într-o manierã sublimã în actul de oferire la dragostea cea milostivã dar de fapt pãtrundea întreaga compoziþie a scrierilor sale. O alianþã cântã în compoziþiile poetice, în textele teatrale ºi, mai ales, în „Novissima Verba”.

Tereza simte aceastã unire profundã care o leagã de Domnul, ca pe un dar al iubirii, ca o dragoste cerºetoare ºi o exprimã în terminologia „cãii celei mici”, a fidelitãþii cotidiene.

Alianþa, pentru ea, aparþine Domnului, pentru cã Domnul însuºi a voit sã ne aparþinã; „umilirea” sa (un alt cuvânt cheie terezian) din dragoste.

Examinând viaþa Terezei din Lisieux ºi aprofundând învãþãturile sale care sunt actuale ºi universale, care este aspectul experienþei, doctrina care o face învãþãtor ºi doctor al Bisericii, în perspectiva evanghelizatoare a mileniului trei care le rezumã pe toate celelalte: dragostea paternã-maternã a lui Dumnezeu.

Tereza, condusã de Duhul Sfânt, a fost ajutatã sã înþeleagã revelarea dragostei milostive a lui Dumnezeu, care rezumã în sine toatã Evanghelia.

Dumnezeu este dragoste care se reveleazã celor sãraci ºi simpli. Dumnezeu iubire ne cheamã a trãi în comuniune cu El ºi cu aproapele pentru a sluji pe fraþii noºtri cum a fãcut-o Isus pentru a mãrturisi pentru a proclama Vestea cea Bunã.

Tereza: Învãþãtoarea experienþei unui Dumnezeu apropiat ºi milostiv Descoperirea feþei paterne – materne a lui Dumnezeu a fost punctul de plecare al drumului nou spre sfinþenie de la 1894 (la 21 de ani), în experienþa slãbiciunii sale.

Isus i-a arãtat – cum spune ea – cã drumul e acela al dãruirii ºi al încrederii unui copil care doarme, fãrã teamã, în braþele Tatãlui sãu. „Dacã cineva e prea mic sã vinã la mine, a spus Duhul Sfânt prin gura lui Solomon; ºi acelaºi Spirit de iubire a spus cã ºi cei mici au parte de milostivire. În numele sãu, profetul

Isaia ne descoperã cã în ultima zi, aºa cum o mamã îºi dezmiardã copilul, aºa vã voi mângâia, vã voi purta în braþe ºi vã voi dezmierda pe genunchii mei. Isus nu cere fapte mari, dar numai dãruirea ºi recunoºtinþa”. (B 1rv) Aceastã experienþã a Terezei de Lisieux este experienþa evanghelicã a unui Dumnezeu Tatã – Mamã care îi iubeºte pe nerecunoscãtori ºi rãi (Lc 6,35); care cunoaºte ceea ce avem nevoie chiar înainte de a-i cere; care ne apãrã ºi se îngrijeºte de noi (Mt 6,8-9; 14 – 15.26) Suntem în faþa lui Dumnezeu ca fii ºi fiice în faþa tatei ºi a mamei.

A-l recunoaºte pe Dumnezeu ca Tatã ºi Mamã se cere o inimã de copil care tinde sã rãmânã mic: „Ceea ce îi place lui Isus este de a-mi iubi propria micime, sãrãcia mea ºi speranþa oarbã pe care o am în milostivirea sa!

Este încrederea ºi nimic altceva decât încrederea care trebuie sã ne ducã la dragoste.”

Tereza, învãþãtoarea experienþei dragostei de Dumnezeu care se transformã în comuniune ºi slujire În lumea de azi esenþialã sunt mãrturia ºi experienþa; tot la fel ºi în viaþa creºtinã.

Tereza de Lisieux este învãþãtoarea unei autentice experienþe de Dumnezeu care se strãduieºte sã-l urmeze pe Isus. Ea ne învaþã exercitarea contactului cu Cuvântul lui Dumnezeu; sensul fraternitãþii pe care Isus ne-o comunicã; exigenþa rãspunsurilor concrete de dragoste.

Noi primim diferite daruri ale Duhului spre slujirea comunitãþii. Dar Tereza trãieºte pentru Bisericã, trupul lui Cristos. În ea doreºte sã trãiascã toate chemãrile pentru a mãrturisi ºi a vesti evanghelia în cele mai îndepãrtate locuri ale pãmântului, pânã când meditând asupra lui (1Cor 12;13) descoperã chemarea ei ºi misiunea ei în Bisericã: „O Isuse, dragostea mea. În sfârºit mi-am gãsit chemarea! Chemarea mea este dragostea! Da, am gãsit locul meu, în Bisericã e acel loc, o Dumnezeul meu, tu eºti cel care mi l-ai dat: în inima Bisericii, Mama mea, eu voi fi Dragostea!.. Astfel voi fi totul.. astfel visul meu va fi realizat.” (B 3v) Tereza de Lisieux, care a trãit avându-l pe Dumnezeu ca centru unic absolut, a dialogat cu el în rugãciune, luând asupra ei trebuinþele fraþilor ºi surorilor ei.

Pornind de la acest dialog, s-a jertfit altora ºi a trãit chemarea ei pentru mântuirea lumii. „Doamne, tu o ºtii, eu am alte comori decât sufletele pe care ai binevoit sã le uneºti cu al meu”. (C 34r) Tereza transpune în viaþã exigenþa evanghelicã a slujirii celor mai mici ºi sãraci cãrora li se descoperã faþa lui Cristos.

Tereza, doctor al drumului evanghelic al sfinþeniei Ioan Paul al II-lea în Redemptoris Missio (90) afirmã: „Chemarea universalã la sfinþenie este strâns legatã de chemarea universalã la misiune”.

Tereza a transformat aceastã doctrinã într-o experienþã trãitã, de aceea a fost declaratã patroana misionarilor.

Experienþa – doctrina este de mare actualitate pentru noua evanghelizare. Ea intrã în Carmel pentru a ajunge la sfinþenie prin viaþa contemplativã. „Dumnezeu m-a fãcut sã înþeleg cã gloria mea nu va ajunge la ochii muritorilor ci constã în a deveni o mare sfântã”. (A 32r) Chiar de la început Tereza a avut convingerea cã ea intrã în Carmel nu pentru a fugi de lume, dar pentru a intra în ea mai profund. Experienþa ei spiritualã nu este cãutarea unui refugiu în faþa unei lumi ostile, dar o oferire conºtientã pentru martiriu. (continuare în pag. 19)

octombrie 2006

7

Calea cea micã

Spiritualitatea terezianã a institutului nostru Introducere Spiritualitatea este un element constitutiv al vieþii omului. Dumnezeu l-a creat pe om dupã chipul ºi asemãnarea sa. Dumnezeu este Duh. Omului, luat din þãrâna pãmântului, i-a insuflat duhul, adicã sufletul, suflându-i în faþã. Sufletul spiritual îl deosebeºte pe om de toate celelalte vieþuitoare. În crearea din nou a omului prin lucrarea lui Isus, omul nou renaºte din apã ºi din Duh; Isus înviat suflã asupra ucenicilor – „primiþi pe Duhul Sfânt!” -, iar la Rusalii trimite, însoþit de semnele vântului ºi focului, pe Duhul ce reînnoieºte faþa pãmântului, împlinind astfel fãgãduinþa: Voi trimite Duhul meu. Ucenicii trãiesc din Duhul.

Din aceste afirmaþii, rezultã limpede cã viaþa creºtinã are ca temei o spiritualitate împãrtãºitã de toþi cei credincioºi ºi botezaþi în Cristos. Spiritualitatea creºtinã fundamentalã este cea a ucenicului lui Cristos, a lui sequela Christi. Aceastã spiritualitate unicã este un dar ºi se numeºte har; din el purcede faptul de a fi ºi fãptuirea. Astfel, aºa cum sufletul dã fiinþã ºi cãlãuzeºte diferitele activitãþi proprii omului, harul o face prin virtuþile ºi darurile pe care le aduce cu sine. Creºtinul trãieºte din spirit, este în acelaºi timp om în carne ºi oase, viu ºi spiritual.

Aceste trei dimensiuni sunt distincte ºi pot fi în luptã între ele, dupã cum ne spune sfântul Paul. Însã idealul creºtin este cel al unirii ºi unitãþii între ele.

Spiritualitatea fundamentalã a creºtinului îngãduie, aºa cum îngãduie ºi viaþa, diferite modulãri. Unde este viaþã ºi spirit, acolo este ºi creativitate. Harul suscitã diferite alte haruri, gratis datae, ce þin de cunoaºtere, cuvinte ºi fapte (cf. 1Cor 12-13). Harul trezeºte harisme („carisme”), adicã diferite feluri de spiritualitate; aºa se nasc, la nivel instituþional, feluri de viaþã creºtinã, spiritualitãþi ale ordinelor cãlugãreºti ºi persoane ce primesc carisme deosebite. Vocaþia de a aparþine uneia din aceste instituþii implicã o nouã spiritualitate. O sorã din Institutul secular al sfintei Tereza a Pruncului Isus trebuie sã fie în stare sã-ºi dezvolte în acelaºi timp, pe lângã spiritualitatea creºtinã ºi stilul propriei personalitãþi, ºi spiritualitatea tipicã Institutului, adicã cea trãitã ºi dezvoltatã de sfânta Tereza a Pruncului Isus. În aceastã intervenþie a mea aº vrea sã vã prezint ce spun Constituþiunile noastre referitor la aceastã spiritualitate. Institutul propune aceastã spiritualitate tuturor Surorilor; o aflãm rezumatã chiar în numele sãu, care este Institutul secular al sfintei Tereza a Pruncului Isus, în scopul sãu, de slujire lui Cristos ºi Bisericii, în misiunea sa, pentru cã a o numi pe sfânta Tereza drept patroanã înseamnã a o propune ca model de urmat, nu numai în raport cu Mirele, ci ºi în apostolat ºi, în mod deosebit, pe calea cea micã a smereniei ºi a dãruirii totale faþã de fraþi. Prezenþa sfintei pe calea apostolatului este garanþia autenticitãþii ºi a fidelitãþii faþã de chemarea Terezinei. Toate aceste lucruri sunt explicitate în Constituþiuni, care sunt, pentru noi, calea regalã. Pe lângã textul ca atare, pentru descoperirea carismei ºi a nucleului spiritualitãþii tereziane, ne sunt de ajutor ºi observaþiile întemeietorului nostru, episcopul Bacciarini.

I. Sfânta Tereza a Pruncului Isus – patroana noastrã Constituþiunile vorbesc despre sfântã încã de la primul articol; chiar primul paragraf evocã amintirea sfintei prin textul Evangheliei: „Te preamãresc Tatã, Domnul cerului ºi al pãmântului, pentru cã ai ascuns acestea de cei înþelepþi ºi pricepuþi ºi le-ai descoperit pruncilor” (Mt 11,25). Sfânta Tereza este patroana institutului: ce înseamnã a fi patroanã? Acest titlu implicã douã însuºiri caracteristice: cã ne este ajutor ºi ocrotire în greutãþi ºi model de urmat în sequela Christi.

Amândouã lucrurile sunt necesare în viaþa Institutului. înainte de toate, patronatul sfintei asupra Institutului însuºi, care zilnic are nevoie de mãrturia Evangheliei; dupã exemplul ei, putem spune nu numai „Institutul sfintei Tereza”, ci ºi „Sfânta Tereza a Institutului”!

La articolul 2 se precizeazã modul ales pentru înfãptuirea carismei slujirii, care, ºi acesta, implicã douã însuºiri: „secularitatea consacratã” ºi „spiritul sfintei Tereza”. Bacciarini adaugã: „Institutul nu va neglija nici un efort pentru a transpune în practicã, cât mai fidel cu putinþã, spiritul sfintei ºi preavrednicei de iubire ei patroane”.

Art. 4 propune ca normã a Institutului spiritualitatea copilãriei spirituale: „urmarea, ca normã a propriei vieþi, a copilãriei spirituale, aºa cum ne-a fost datã de Isus Cristos ºi practicatã în mod exemplar de patroana institutului”.

Aceastã copilãrie nu este o fugã de situaþii dificile, ci un mod de a fi întotdeauna gata de a gãsi cãi noi de a lucra ºi a face binele, pentru a nu ne pierde nicicând în faþa piedicilor. Trebuie sã-i cerem patroanei o tãrie asemenea celei pe care o avea ea în faþa piedicilor.

Numele este un semn al realitãþii; patroana noastrã merge înaintea noastrã, ne cãlãuzeºte, ne ocroteºte. Împreunã cu ea suntem puternice ºi sigure, ca niºte copile în braþele mamei.

II. Sfânta Tereza – model de urmat Modelul de sfinþenie propus de sfânta Tereza este accesibil tuturor; totuºi, nu este puþin lucru sau joacã de copii. Tereza a vrut sã fie numitã „a Pruncului Isus ºi a sfintei Feþe”. Trandafirii au ºi ghimpi. Constituþiile ne aratã calea virtuþilor surorii terezine.

Art. 10 ne recomandã exercitarea abandonãrii în Dumnezeu, un abandon plin de încredere, filial, iluminat, copilãresc. „În orice încercare, cuvântul de ordine sã fie: Preasfântã Inimã a lui Isus, mã încred în tine”. Caritatea trebuie sã fie nota dominantã. Bacciarini o propune astfel: „Caritatea cu care sfânta patroanã a parfumat Carmelul trebuie sã fie ºi o moºtenire de mare preþ a Institutului. Oricine se apropie de surorile institutului trebuie sã poatã vedea în ele pe adevãratele ucenice ale acestei învãþãtoare de vazã a caritãþii, blândeþii, smereniei Inimii lui Isus”.

Sfânta patroanã ne merge înainte în iubirea suferinþei. Bacciarini, om încercat de durere, ne sfãtuieºte sã nu uitãm aceastã însuºire: „Institutul va cultiva – cu pasiune nesãturatã – iubirea Crucii; va îmbrãþiºa nu doar cu resemnare, ci cu bucurie, toate suferinþele spiritului ºi trupului pe care Dumnezeu va binevoi sã ni le trimitã... Pãtimirea e scurtã, veºnicã este cununa.

Sufletele se mântuiesc prin pãtimire”.

Depunere de voturi, Iaºi (aprilie 2006)

Altã virtute este cea a simplitãþii. „Simplitatea este ºi ea o însuºire a sfintei patroane ºi nu va fi deci niciodatã îndeajuns de recomandatã în Institut”.

Calea regeascã este practicarea cu dãrnicie ºi credinþã a sfintelor voturi. Cea mai mare nãzuinþã a Surorilor este „sã se numere printre miresele mistice ale lui Isus prin aceste sfinte voturi”. Spiritul de meditaþie ºi rugãciune, caritatea, râvna apostolicã, simþul de rãspundere, culturã biblicã, liturgicã ºi teologicã sunt însuºiri ale surorii terezine. „Smerenia este temeiul cãii celei mici învãþate ºi strãbãtute de sfânta patroanã. Aºadar, smerenia sã fie piatra unghiularã a Institutului”.

III. Sfânta Tereza ºi dezvoltarea personalitãþii Prin depunerea voturilor, Sora se consacrã lui Dumnezeu ºi este încredinþatã cã dobândeºte pentru toatã viaþa o mijlocire deosebitã a patroanei (art. 38). Urmarea modelului nu ºtirbeºte cu nimic dezvoltarea personalitãþii fiecãreia. În istoria omenirii existã un loc deosebit pentru fiecare. Ne-au mers înainte atâtea miliarde de oameni, fiecare cu chipul sãu deosebit. Cu toþii trebuie sã-l imitãm pe Cristos, dar modelul nu s-a repetat niciodatã. Maria Motta a început aceastã cale a Terezinelor ºi, din 1926 ºi pânã astãzi, toate suntem împreunã cu ea, dar toate cu propria noastrã personalitate ºi cu chipul nostru de nerepetat. Art. 32 ne dã acest sfat: s-o imitãm pe sfânta noastrã ºi sã fim noi înºine: „Sã ne îngrijim a ne lãsa pãtrunsã întreaga viaþã de modelul sfintei Tereza a Pruncului Isus, în abandonul filial în Dumnezeu”. Rãspunsul Surorii la chemarea Domnului sã fie asemenea Mariei: Iatã-mã! Natura ne dã înzestrãri diferite, asemenea ºi harul, iar fiecare dintre Surori trebuie sã-ºi chiverniseascã bine talentele primite. Închei aceastã scurtã cercetare despre patroana pe care trebuie sã o invocãm, despre modelul de urmat, despre calea de strãbãtut cu paºii noºtri, îndemnându-vã sã rãspundeþi cu generozitate ºi convingere fermã: Iatã-mã!

Maria Teresa Candian, directoare

8

Calea cea micã

Nr. 10

Sf. Tereza a Pruncului Isus ºi a sfintei Feþe: Istoria unui suflet Istoria unui suflet este formatã din trei manuscrise autobiografice pe care Tereza le-a scris în ultimii ani ai vieþii (între 1895 ºi 1897), când ajunsese la o mare maturitate spiritualã, dupã ce a trecut, de la o vârstã fragedã, prin „creuzetul încercãrilor”.

Manuscrisul A este scris la cererea Maicii Agnes de Jesus (Pauline) în 1895. Tereza avea 22 de ani. Când cineva îºi scrie amintirile, se concentreazã asupra propriei persoane care devine centrul în jurul cãruia se rotesc persoane ºi evenimente. Scriind despre viaþa ei, Tereza nu vrea sã se punã în evidenþã pe ea însãºi, ci pe Cel fãrã de care viaþa ei nu ar fi putut fi ceea ce este. Privind înapoi, ea îl vede pe Cel Nevãzut care, cu o milostivire infinitã, i-a cãlãuzit paºii, a trecut-o prin atâtea evenimente, multe dureroase, astfel cã dupã ºapte ani de viaþã retrasã, austerã, anonimã, fãrã strãlucire exterioarã, din inima ei se înalþã un cântec de recunoºtinþã, care se vrea veºnic, despre „îndurãrile Domnului”. Cea care scria: „Existã oare un suflet mai încercat ca al meu?” este fascinatã de milostivirea lui Dumnezeu faþã de ea.

Ceea ce frapeazã în cazul Terezei este precocitatea spiritualã. Când avea trei ani, mama ei scria Paulinei: „Are o bogãþie spiritualã cum nu am mai vãzut la nici una dintre voi”.

Aceastã afirmaþie nu este supraestimarea unei mame care îºi adorã copilul, este o realitate care parþial poate fi explicatã prin mediul în care a crescut micuþa Tereza, în mijlocul unei familii în care pe primul loc era Dumnezeu, înconjuratã de persoane sfinte care de la primele cuvinte au învãþat-o sã rosteascã numele lui Isus. Idealul ei era Pauline, sora cu 12 ani mai mare, care ºi ea, cu precocitate, ºi-a descoperit vocaþia religioasã. Pauline este cea pe care Dumnezeu a ales-o pentru „a o logodi cu el”, cea care, încã de la vârsta de 2 ani „m-a condus cãtre Mirele fecioarelor”. Dacã mediul familial a jucat un rol primordial în aceastã precocitate spiritualã, nu explicã el totul.

Dincolo de partea vizibilã, existã totdeauna misterul fiecãrei persoane, partea care este ascunsã ochilor noºtri aici pe pãmânt ºi care þine de planul pe care Dumnezeu îl are cu fiecare, de harurile pe care le revarsã prin Duhul Sfânt în inima aleºilor sãi. Încã de la începutul Manuscrisului A, Tereza vorbeºte despre misterul vocaþiei ei ca fiind o chemare din partea lui Isus, nu pentru meritele ei, ci pentru cã El a vrut acest lucru, pentru cã „Dumnezeu se îndurã de cine vrea” (Rom 9,15).

Perioada fericitã din viaþa ei trece repede, ia sfârºit o datã cu moartea mamei, când Tereza avea patru ani ºi jumãtate. Începe o altã etapã, care va dura aproape 10 ani ºi pe care o va numi cea mai dureroasã din viaþa ei. De altfel, începe lungul ºir al suferinþelor, ºi dacã o numeºte „cea mai dureroasã” este ºi pentru faptul cã nu era încã transfiguratã de har, aºa cum va fi cãtre sfârºitul scurtei sale vieþi. Moartea mamei o rãneºte profund ºi aceastã ranã se va manifesta printr-o hipersensibilitate, o timiditate care o fãcea sã plângã mult, sã nu mai suporte persoane strãine în preajmã, sã nu mai regãseascã bucuria decât în intimitatea familiei. Tereza nu mai poate sã aibã o viaþã de copil normalã, relaþii normale cu copiii de vârsta ei. De mai multe ori menþioneazã faptul cã nu ºtia sã se joace cu pãpuºile, nu ºtia sã se joace cu alþi copii, nu se adapteazã nici la ºcoalã (la Abaþie), unde a petrecut „anii cei mai triºti din viaþã”, nu se adapteazã nici cu veriºoarele sale, simþind „un adevãrat chin” când trebuia sã se joace cu ele. Neputinþa de a trãi la fel ca ºi copiii de vârsta ei este pânã la urmã un câºtig: „Bunul Dumnezeu mi-a dat harul sã nu cunosc lumea decât pentru a o dispreþui ºi a mã îndepãrta de ea” (de spiritul lumii). Viaþa i se va concentra asupra evoluþiei spirituale, ºi în valul suferinþei sufletul i se dezvoltã. În timp ce rana interioarã îi creeazã o anumitã blocare psihologicã, viaþa spiritualã nu înceteazã sã creascã, atât prin educaþia pe care o primeºte constant în familie, cât ºi

prin lucrarea harului în sufletul ei. Mãrturiseºte cã inima i s-a înãlþat spre Dumnezeu încã din momentul trezirii ei. Ceea ce este foarte important, încã de foarte micã începe sã i se dezvolte vocaþia contemplativã, învaþã sã-l priveascã pe Isus, sã-ºi dezvolte relaþia intimã cu El. La ºase ani, la mare, ia hotãrârea de a nu-ºi îndepãrta niciodatã sufletul de privirea lui Isus.

Tatãl ei o lua la vizitele zilnice pe care le fãcea la sfântul Sacrament ºi Isus devine o persoanã realã în funcþie de care îºi ordoneazã întreaga existenþã. Astfel cã la 11 ani, când face prima Împãrtãºanie, poate sã spunã cu siguranþã: „Isus ºi sãrmana Tereza se priveau ºi se înþelegeau de multã vreme”. La vârsta când fetiþele abia se desprind de jocul cu pãpuºile, Tereza îºi descoperã, cu o siguranþã pe care nimic nu o va clinti, prima ºi unica sa iubire, iubirea definitivã asupra cãreia îºi va concentra energiile inimii sale mai maturã decât vârsta ei. Astfel, la nouã ani, când trece prin încercarea dureroasã a plecãrii Paulinei la Carmel, are „certitudinea unei chemãri divine”, aceea de a merge la Carmel „numai pentru Isus”.

Prima sfântã Împãrtãºanie, la 11 ani, este o nouã etapã a acestei relaþii de iubire. Primeºte harul unirii cu Isus ºi vorbeºte ca o tânãrã îndrãgostitã, fascinatã de cel cãruia i se dãruia: „Ah, cât a fost de dulce primul sãrut al lui Isus dãruit sufletului meu ! A fost un sãrut de iubire, mã simþeam iubitã ºi spuneam la rândul meu „te iubesc, mã dãruiesc þie pentru totdeauna”... „doar Isus mã putea mulþumi, îmi era dor de momentul când voi putea sã-1 primesc a doua oarã”. ªi dupã a doua împãrtãºanie: „Ce dulce amintire am pãstrat de la aceastã a doua vizitã a lui Isus!”, ºi dorinþa de a-l primi este tot mai mare. La abaþie, aºteptându-l pe tatãl ei, rãmânea în faþa sfântului Sacrament; „era singura mea mângâiere. Isus nu era oare unicul meu prieten? Nu ºtiam sã-i vorbesc decât lui”.

Deºi dupã prima Împãrtãºanie începe sã fie atrasã de suferinþã, iar dupã Mir primeºte puterea de a suferi, Tereza continuã sã se zbatã în neputinþa de a-ºi depãºi inhibiþia, de a ieºi din sine însãºi pentru a se dãrui cu adevãrat. Surâsul sfintei Fecioare a vindecat-o de boala ciudatã pe care a avut-o, dar era nevoie de o vindecare mai profundã. ªi acest lucru l-a fãcut harul, la Crãciun 1886. Dumnezeu a vindecat-o într-o clipã, ºi Tereza va numi aceastã vindecare „harul de a ieºi din copilãrie – harul totalei convertiri”. Acum poate sã iasã din sine, înceteazã lupta sterilã împotriva sensibilitãþii exagerate, este eliberatã, simte nevoia de a uita de ea ºi de a dãrui bucuria.

Din acea noapte a devenit puternicã ºi curajoasã, ºi a simþit o mare dorinþã de a trudi la convertirea pãcãtoºilor. Se aºazã la picioarele Crucii pentru a strânge picãturile de sânge care cad din mâna rãstignitului, ca apoi sã le reverse asupra sufletelor. Maturizarea pe care a realizat-o în ea harul de Crãciun a fãcut-o capabilã de dãruire, capabilã sã parcurgã drumul realizãrii vocaþiei feminine: fiicã a Tatãlui Ceresc, mireasã a lui Cristos ºi mamã a sufletelor. Iubirea ei pentru Isus creºte: „Voiam sã-l iubesc, sã-l iubesc pe Isus cu pasiune, sã-i dau mii de semne de iubire”. Acestei dorinþe Dumnezeu îi rãspunde ºi o cãlãuzeºte pe drumul iubirii, „se cobora pânã la mine ºi mã instruia într-ale iubirii sale”, astfel cã „nu-mi mai trebuia altã cãlãuzã decât Isus”.

Sigurã de vocaþia ei, începe lupta pentru a fi admisã în Carmel ºi întâlnirile cu reprezentanþii Bisericii, pânã la audienþa la papa Leon al XIII-lea. Pentru ea este o încercare grea, toþi vedeau în ea o fetiþã de 14 ani, nimeni nu putea bãnui maturitatea ei realã ºi era foarte greu sã-i convingã pe cei care îi decideau soarta. Tot iubirea este cea care o susþine: „numai iubirea pentru Isus mã putea face sã depãºesc aceste dificultãþi... cãci lui i-a plãcut sã mã facã sã-mi dobândesc vocaþia plãtind multe ºi foarte mari încercãri”. Din drumul la Roma amintesc un singur amãnunt: la mormântul sfintei Cecilia, deºi pânã atunci nu îi acordase o atenþie deosebitã, simte

octombrie 2006

Calea cea micã

pentru ea o mare devoþiune ºi este încântatã mai ales de abandonarea de sine, de încrederea nelimitatã de care sfânta a dat dovadã. Sunt tocmai elementele esenþiale ale micii cãi pe care mai târziu, la Carmel, o va trãi ºi o va propune ca moºtenire spiritualã.

La 15 ani, în 1888 intrã la Carmel. În Manuscrisul A vorbeºte despre primii ºapte ani de mãnãstire care pot fi caracterizaþi de douã cuvinte: suferinþã ºi iubire. Boala ºi moartea tatãlui, pe care l-a iubit atât de mult, uscãciunea spiritualã care i-a fost pâinea zilnicã, noaptea pe care o simþea uneori încât nu mai ºtia dacã este iubitã de Dumnezeu, coexistã cu o pace adâncã de care vorbeºte de mai multe ori ºi cu afirmaþia „eram cea mai fericitã dintre fãpturi, vãzându-mi toate dorinþele împlinite”. Treptat, dorinþa de a suferi (îmi era sete sã sufãr ºi sã fiu uitatã) este întrecutã de dorinþa de a iubi, „de a-l iubi pe Isus nebuneºte”. Nu era uºor într-o epocã marcatã încã de jansenism, în care greºelile erau interpretate cu severitate ºi înconjurate de reproºuri, ºi în care dreptatea lui Dumnezeu era mai mult amintitã decât iubirea lui. Din fericire, la niºte exerciþii spirituale pe care le face (1891), un predicator o asigurã cã Dumnezeu nu se supãrã pentru greºelile pe care le face, lucru care o elibereazã ºi o statorniceºte pe valurile încrederii ºi ale iubirii. De altfel, va zbura pe acest drum, va face paºi de uriaº, dãruindu-se tot mai mult, dorind sã împli-neascã întru totul voinþa divinã, pânã ajunge la Actul de ofrandã iubirii milostive (9 iunie 1895), oferindu-se ca ardere de tot. Acest act permite ºi deschide larg uºa harului, ºi Tereza vorbeºte atunci despre oceanele de haruri care i s-au revãrsat în suflet. Din acea zi „mi se pare cã iubirea mã pãtrunde ºi mã învãluie, mi se pare cã în fiecare moment aceastã Iubire îndurãtoare mã reînnoieºte”.

Manuscrisul B este adresat sorei Maria a Sfintei Treimi în septembrie 1896. El ne relateazã cum ºi-a descoperit Tereza vocaþia – iubirea – pornit de la prima Epistolã cãtre Corinteni, cap. 13. Descoperã ceea ce ea trãia dintotdeauna: sfântul Paul a ajutat-o sã formuleze în cuvinte ceea ce a crescut în ea de-a lungul anilor. Descoperã esenþa vocaþiei fiecãrui om: suntem pe pãmânt sã creºtem în iubire, iubire pe care Tereza a trãit-o pânã la ultimele consecinþe.

Manuscrisul C este scris la ordinul superioarei Maria de Gonzague, în urma unui demers al Maicii Agnes de Jesus, ºi cuprinde ultima perioadã a vieþii ei (1896-897).

Tereza trece prin mari încercãri atât fizice, cât ºi spirituale. Pe de o parte încercarea credinþei, simte un zid care se înalþã între ea ºi cer, pe de altã parte tuberculoza care înainteazã ºi o slãbeºte fizic tot mai mult. Un suflet lãsat în limitele umanului ar fi copleºit de aceste suferinþe, care l-ar acapara, l-ar duce poate la disperare. Dar Tereza, în ultimul an ºi jumãtate de viaþã, era o fiinþã transfiguratã de har, ºi chiar dacã aminteºte de suferinþele ei, le foloseºte pentru a-ºi exprima bucuria ºi iubirea. Dãruitã total, suferinþa nu o face sã se concentreze asupra ei; întreaga ei atenþie se îndreaptã spre Isus pentru a-i împlini voinþa, pentru a nu-l mâhni niciodatã, pentru a-i fi pe plac: „Toate sunt bune când nu cãutãm decât voia lui Isus”. La a doua aniversare a Actului de ofrandã îºi exprimã dorinþa; „sã iubesc pânã mor de iubire”; harul pe care îl doreºte este ca viaþa sã-i fie „zdrobitã de iubire”. Unitã cu Isus, ea devine un canal prin care milostivirea divinã se revarsã asupra necredincioºilor ºi asupra surorilor ei din mãnãstire. Atinsã de o boalã mortalã, cu sufletul cufundat într-o mare noapte, Tereza ne apare ca o tânãrã fericitã care se strãduieºte sã ne convingã „cât de blând ºi îndurãtor este Domnul”.

Concluzia întregii sale vieþi, Tereza o exprimã ea însãºi cãtre sfârºitul Manuscrisului C: „ªtii bine, Doamne, n-am dorit niciodatã altceva decât sã te iubesc... Iubirea Ta m-a întâmpinat încã din copilãrie, a crescut o datã cu mine, iar acum este un abis a cãrui profunzime nu a pot pãtrunde... Aici pe pãmânt nu-mi pot imagina o imensitate mai mare de iubire decât cea pe care þi-a plãcut sã mi-o dãruieºti din abundenþã, fãrã nici un merit din partea mea”. Înainte de moarte, Tereza are certitudinea cã misiunea ei în Cer va fi de a-i face pe alþii sã-l iubeascã pe Dumnezeu aºa cum l-a iubit ea.

Doina Roman (Sebeº)

9

Calea cea micã: De ce? Ce? Cum? 1. De ce ?

Trãim în vremuri de rãzboi: • pe plan internaþional: conflictele armate par limitate, dar la nivelul tehnicii actuale de luptã, nu existã „rãzboi limitat”: consecinþele se rãsfrâng asupra întregii lumi; • pe plan socio-economic: lupta pentru supravieþuire cu distrugerea celor mai puþin adaptaþi ºi adaptabili – naþiuni, naþionalitãþi, indivizi; • pe plan individual: lupta pentru supravieþuire are drept consecinþã depersonalizarea individului, dezumanizarea sa ºi crearea unui robot perfect manevrabil în cadrul unui grup de interese, sub ameninþarea „te adaptezi sau mori”.

La rândul sãu, fiecare conºtiinþã treazã se aflã în stare de rãzboi pe douã fronturi: • pe de o parte, pentru propria-i duratã ºi dezvoltare, • pe de altã parte, pentru trezirea ºi dezvoltarea conºtiinþei semenilor, pentru ca singurul lucru care ne deosebeºte pe noi, care suntem Creaþia lui Dumnezeu, de roboþi, creaturile noastre mereu mai perfecþionate, este conºtiinþa.

Ne-am putea întreba, pe bunã dreptate, de ce acest rãzboi? ªi de fapt, de ce rãzboaiele dintotdeauna? Fiindcã am fost creaþi de Dumnezeu pentru bucurie ºi duratã, dar am dorit sã fim asemeni lui Dumnezeu ºi ne-am pierdut pe noi înºine. De atunci, am continuat sã cãutãm mereu bucuria ºi durata dar într-o lume pe care ne-am ales-o singuri: efemerã ºi plinã de suferinþã. Întreaga istorie a omenirii este istoria acestui conflict, iar întreaga istorie a fiecãrui suflet este drumul cãutãrii ºi întoarcerii la Dumnezeu. Pentru cã în conºtiinþa noastrã este înscrisã noþiunea de Dumnezeu ºi în existenþa noastrã conºtientã, planul sãu: convertirea.

Fiecare dintre noi pornim sã realizãm acest plan din puncte diferite: suntem diferiþi între noi, de fapt suntem unici în univers, astfel încât punctele de plecare, ca ºi drumurile noastre, sunt unice. Ceea ce ne uneºte este scopul: întoarcerea la Dumnezeu. Ne asemãnãm cu o roatã cu o infinitate de spiþe, unite prin circumferinþa (lumea în care trãim) ºi prin centrul pe care-l vom atinge. Drumul nostru poate fi anevoios ºi îndelungat, parcurgând circumferinþa ºi înaintând în spiralã, în cercuri din ce în ce mai strânse, pânã când ajungem la butucul roþii – casa noastrã – Dumnezeu, sau poate fi scurt, mergând direct la þintã, pe raza (spiþa) roþii.

Drumul cel lung ºi anevoios este drumul conflictelor zilnice pentru acumulãri materiale ºi ascensiune socialã; cuceririle sunt efemere, iar cãderile, abisul disperãrii ºi suferinþa care rezultã încearcã sã ne înveþe cã durata nu se cucereºte astfel, cã Dumnezeu nu este acumularea de bunuri ºi nepãsarea în faþa suferinþei celorlalþi, cã pacea nu se cucereºte prin rãzboi ºi nici liniºtea noastrã prin nedreptatea ºi suferinþa provocatã altora.

Drumul cel scurt este calea cea micã: ne gãsim liniºtea atunci când am renunþat la noi, bucuria – când alinãm suferinþele altuia, împlinirea – atunci când muncim pentru binele comunitãþii ºi iubirea adevãratã – atunci când înþelegem cã Dumnezeu este iubire.

2. De fapt, ce este calea cea micã?

Termenul se referã la calea cea micã spre sfinþenie pe care sfânta Tereza de Lisieux a descoperit-o spre sfârºitul anului 1894, în pragul celei de a 22-a aniversãri a vieþii sale ºi pe care Isus a realizat-o în ea ºi cu ea. Acum, în cel de-al treilea mileniu, sfânta Tereza de Lisieux este, dupã sfânta Fecioarã, personalitatea femininã cea mai iubitã în lume.

Viaþa ei, desfãºuratã pe durata a 24 de ani (2 ianuarie 1873 – 30 septembrie 1897) este farul sigur ºi luminos care relevã cea mai uºoarã cale spre Isus; În ce constã aceastã cale? Iubirea. Dumnezeu este iubire.

Dumnezeu ne iubeºte pe fiecare în parte cu acea iubire perfectã, absolutã, nesfârºitã pe care o cãutam dintotdeauna; Dumnezeu aºteaptã sã fie iubit de fiecare om pentru ca fiecare om sã cunoascã binele, libertatea ºi bucuria. Dar iubirea presupune ºi exprimarea ei, fiindcã, aºa cum scria sfânta Tereza, ¾

10

Calea cea micã

¾ „un suflet îmbrãþiºat de iubire nu poate sã rãmânã inactiv”.

Calea cea micã este acest triplu aspect al iubirii ºi implicit, norma de viaþã activã ºi conºtientã pe care o implicã ea.

Cum a luat naºtere calea cea micã?

Sfânta Tereza de Lisieux reunea trei calitãþi: o inteligenþã remarcabilã, cunoaºterea profundã a mesajului Evangheliei ºi revelarea lui Isus în sufletul ei; Mama avea un atelier de dantelãrie, tatãl era ceasornicarbijutier: minuþiozitate, delicateþe, frumuseþe, strãlucire – iatã mediul în care s-a nãscut Tereza. A fost un copil dorit ºi iubit, care s-a simþit iubitã ºi a ºtiut sã dãruiascã iubirea, de la începutul existenþei ei. Cu atât mai dureros aveau sã rãsune în acest univers pe care-l simþea plin de iubire ºi protector, loviturile care aveau sã urmeze; A trãit drama despãrþirii (dupã primele douã luni a fost datã spre adopþie nutritivã, apoi, 13 luni mai târziu, adusã acasã; la patru ani ºi nouã luni moare mama sa, iar la nouã ani sora sa, Paulina, pe care Tereza o considera „a doua mamã” intra la carmelitane). A trãit frica paralizantã de moarte, de despãrþire, frica de a lua hotãrâri. S-a simþit singurã, fãrã apãrare, pãrãsitã, într-un univers al durerii, temându-se mereu sã nu întreprindã ceva rãu, izbucnind în lacrimi la fiecare oscilaþie psihicã ºi concretizându-ºi suferinþa; o nouã loviturã avea sã se adauge mai târziu (în 1889) când tatãl sãu avea sã-ºi gãseascã sfârºitul în azil, cu mintea rãtãcitã (motiv de grav oprobriu social în acea vreme) (Tereza avea atunci 16 ani).

Trecerea timpului nu amelioreazã fenomenele, pânã când, într-o zi de Rusalii, când tulburãrile atinseserã paroxismul, ºi-a întors privirea spre statuia sfintei Fecioare: în frumuseþea divinã care iradia din chipul Mamei, Tereza sesizeazã uluitã surâsul ei, criza trece, respiraþia devine uºoarã, dar se amplificã suferinþa scrupulelor ºi sensibilitatea excesivã; Tereza avea zece ani ºi jumãtate.

La 13 ani, în noaptea de Crãciun (1886), Tereza reuºeºte sã-ºi stãpâneascã lacrimile ºi sã simtã deodatã bucuria. Eforturile ei dãduserã rod: Tereza o numeºte „noaptea convertirii”. Aºa începe renaºterea sa spiritualã: plinã de bucurie ºi recunoºtinþã, ea se deschide spre ceilalþi ºi spre Dumnezeu, orientând totul spre Isus. La 15 ani, plinã de forþã, luciditate ºi de o credinþã „atât de vie ºi atât de clarã”, cum se exprimã ea însãºi, intra la carmelite, pentru a-ºi urma idealul sãu de sfinþenie; Iubirea faþã de Isus începuse încã din viaþa laicã: „Mi-e sete!” îi rãsunaserã în suflet cuvintele lui Isus crucificat ºi Tereza a înþeles cã setea lui era setea pentru sufletele celor care erau departe de el; iubirea ei era profundã ºi activã; trãia în stare de rugãciune permanentã, „fiindcã – spunea ea – este imposibil sã nu te gândeºti tot timpul la cel pe care îl iubeºti”, îºi dorea ca ea sã-l poatã iubi pe Isus mai mult decât oricine. Bucuria ei era certitudinea iubirii împãrtãºite: „O, Isuse al meu, (...) mi se pare cã nu ai putea sã umpli un suflet cu mai multã iubire decât l-ai umplut pe al meu”. ªi iubirea nu rãmâne numai pentru sine ºi nici inactivã: a învãþat cã perfecþiunea iubirii constã în a vedea ºi a iubi chipul lui Isus în orice om (în acest sens, Manuscrisul autobiografic C este un adevãrat „tratat de iubire fraternã”); ar fi dorit sã devinã misionar, apostol, preot. A devenit unul din marii maeºtri spirituali ai lumii creºtine, fiindcã iubirea lui Isus i-a dezvãluit esenþa vocaþiei sale: „În inima Bisericii, Mama mea, eu voi fi iubirea... în felul acesta, voi fi totul”.

3. Cum putem trãi calea cea micã?

Calea cea micã este iubirea activã. Ce înseamnã aceasta?

Timpul este scurt, timpul vieþii Terezei de Lisieux nu a fost nici mãcar 25 de ani; dar „timpul este nava ºi nu locuinþa ta” repeta adesea sfânta versul lui Lamartine; durata sa efemerã se compenseazã prin intensitatea bucuriei: „Un moment, este o comoarã”, spunea ea, iar „fiecare moment este o eternitate de bucurie pentru cer” iar toatã aceastã bucurie este iubirea fãrã sfârºit ºi fãrã umbrã pentru Dumnezeu.

Nr. 10

La lumina orbitoare a acestei iubiri, Tereza ºtie sã vadã nivelul cel mai adânc al fiecãrui om, planul profund al fiecãrui lucru, proiectul divin conform cãruia a fost creat totul, iar aceasta nu face decât sã amplifice ardoarea iubirii; Dar iubirea este plinã de umilinþã: Tereza are conºtiinþa cã Isus a copleºit-o cu atâta iubire fiindcã sufletul ei este mai mic decât toate (fiindcã, spune ea, dacã Isus ar gãsi un alt suflet, ºi mai mic, l-ar copleºi cu daruri încã ºi mai mari); De aici, dorinþa de a aduce iubire în viaþa (adesea dificilã) a comunitãþii ºi mai ales, de a sluji comunitatea, biserica, pe Isus. Iubirea nu înseamnã gesturi mari (acestea sunt ocazii rare), ci gesturile mãrunte, de fiecare zi, paºii mãrunþi ai casei, ai ocupaþiilor zilnice, ai slujirii înþeleasã ca rugãciune permanentã, deci ca iubire; ea doreºte sã devinã instrumentul pur, „slujitoarea celorlalþi” ca sã guste bucuria absolutã a „celor sãraci cu duhul”; Iar în noaptea aridã a spiritului, atunci când simte cã nu are nimic de dãruit, sfânta nu ezita sã-i dãruiascã „acest nimic” Mirelui ei, fiindcã e tot ce are ºi ºtie cã El îl va primi cu iubire.

Fiindcã iubirea este însãºi esenþa creºtinismului. De la apostolul Paul, cu desãvârºitul lui imn al iubirii, la papa Ioan Paul al II-lea ºi strigãtul lui: „Omul este iubit de Dumnezeu!

Acesta este mesajul pe care Biserica trebuie sã-l dea omului” (Christifideles laici, 34), la prima enciclicã a papei Benedict al XVI-lea (Deus caritas est), totul nu relevã decât legãtura de iubire între Dumnezeu ºi om.

Este acest mesaj accesibil ºi mai ales, actual astãzi?

Calea cea micã este iubire, slujire, umilinþã divinã, bucurie în fiecare clipã a vieþii, în fiecare tip de activitate umanã unde se respectã adevãrul, iar acolo unde activitatea propriu-zisã nu poate fi desfãºuratã, rugãciunea este posibilã – deci mesajul este accesibil.

Calea cea micã are valoare misionarã deosebitã: se poate aplica pe fondul oricãrei religii tradiþionale ºi o poate orienta spre desãvârºirea în creºtinism ºi iatã de ce: – iubirea este celebratã în toate religiile, dar numai creºtinismul recunoaºte cã Dumnezeu ºi-a trimis propriul fiu sã rãscumpere pãcatele omului; în alte religii, omul este lãsat sã-ºi consume singur pãcatele prin suferinþã; în creºtinism intervine ideea iertãrii pline de iubire; – greºelile sunt recunoscute ºi asumate: sfinþii au o viaþã perfectã numai în cer; aici sunt supuºi ei înºiºi greºelilor; – ideea suferinþei care consumã pãcatele se întâlneºte, de asemenea, în religiile ºi sistemele filosofice orientale; dar suferinþa transformatã în izvor de bucurie fiindcã se uneºte cu suferinþa lui Isus pentru mântuirea tuturor adaugã dimensiunea divinã condiþiei umane; – ideea iubirii personale între Dumnezeu ºi om este de asemenea întâlnitã în religiile orientale, dar se insistã asupra infidelitãþii omului; dimensiunea iertãrii, cu ºtergerea absolutã a pãcatului este numai creºtinã; – faptul de a dãrui lui Dumnezeu fiecare gând, acþiune etc. este de asemenea o idee pe care o întâlnim ºi în alte religii (orientale) – interpretarea diferã însã: actul creºtin este absolut gratuit, se face din preaplinul inimii, fiindcã iubirea se dãruieºte pe sine ºi dãruieºte tot ce are.

Aºadar, pe terenul unor idei ºi concepte religioase deja cunoscute, calea cea micã suprapune mesajul iubirii mântuitoare a lui Isus (aceasta este esenþa creºtinismului) iar aceastã iubire este personalã, plinã de bucurie, pasiune ºi tandreþe ºi i se poate rãspunde în actele mici de fiecare zi ºi în umilinþa plinã de adoraþie a inimii (aceasta este particularitatea cãii celei mici).

De aici, valoarea sa excepþionalã ca instrument misionar.

Dincolo de tot ceea ce se poate spune, ca valoare apostolicã, profeticã, misionarã etc., calea cea micã este în realitate medicamentul lumii actuale: ura nu poate fi stinsã cu urã, violenþa prin violenþã, conflictele prin lupta armatã – ci numai prin iubire.

Ecaterina (Iaºi)

octombrie 2006

Calea cea micã

11

SFÂNTA TEREZA A PRUNCULUI ISUS

Examinarea ºi descoperirea locului ei în Bisericã „O, Dumnezeul meu!... Vreau sã lucrez pentru glorificarea sfintei Biserici salvând suflete de pe pãmânt ºi eliberând pe acelea care suferã în purgatoriu”.

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Pri 6)

Biserica este trupul tainic al lui Cristos, este casa lui Dumnezeu, împãratul cerului ºi al pãmântului care convoacã poporul sãu pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu ºi care, hrãniþi cu trupul lui Cristos, devin ei înºiºi Trupul Tainic al Mântuitorului, mãdulare vii ale lui Cristos.

De douã mii de ani Biserica reprezintã Taina lui Isus cel înviat; în ea, viaþa lui Cristos este împãrtãºitã oamenilor prin Duhul Sfânt, care s-a coborât la Rusalii asupra apostolilor ºi a Fecioarei Maria sub formã de limbi de foc; ea este cu adevãrat taina împãrãþiei lui Dumnezeu ºi mireasa lui Cristos.

Prin urmare, Isus a încredinþat tezaurul mântuirii în mâinile apostolilor ºi urmaºilor lor, episcopilor ºi tuturor celor chemaþi – aleºii ºi trimiºii lui Dumnezeu. Ei asigurã de 20 de secole prezenþa continuã a lui Cristos cel viu prin evanghelii ºi prin sfintele taine, prin acþiunea Duhului Sfânt ºi sub ocrotirea Maicii preacurate, Maria.

Altarul Bisericii a fost împodobit cu o micã floare culeasã de Isus în noaptea de joi, 2 ianuarie 1873, la ora 11.30, la Alençon, în Franþa, iar sâmbãtã, 5 ianuarie, a fost botezatã primind numele de Maria-Francisca-Tereza.

Ca mezinã a familiei Martin Guérin, Tereza e foarte iubitã de pãrinþi ºi de surori, iar primii ei patru ani de viaþã sunt fericiþi. Era o copilã fermecãtoare, veselã ºi cu o inimã sensibilã. Fiind prea micã, duminica nu putea merge la bisericã ºi astfel rãmânea acasã împreunã cu mama sa bolnavã ºi era foarte cuminte. Întoarcerea surorilor de la sfânta Liturghie reprezenta bucuria nemãsuratã a micuþei Tereza, pentru cã sora Céline îi dãdea „o bucãþicã de pâine sfinþitã”, nu înainte de a recita „Ave Maria”. Aceasta era „Liturghia” sa; se simþea asemenea îngerilor binecuvântaþi de Dumnezeu. Voia sã atingã perfecþiunea ºi se apropia tot mai mult de Isus.

O boalã necruþãtoare (cancer) a rãpit-o pe mama Zélie, ºi Tereza a suferit o primã traumã la numai patru ani ºi jumãtate.

Pauline devine a doua sa mamã timp de ºase ani. Rana pierderii mamei s-a redeschis atunci când Pauline s-a cãlugãrit la Mãnãstirea Carmelitelor din Lisiéux. La 10 ani „micuþa reginã”, dupã cum o dezmierda tatãl sãu, se îmbolnãveºte grav: i-a dispãrut pofta de mâncare, plângea mereu, avea halucinaþii.

Cu toate leacurile unchiului-farmacist ºi eforturile medicilor alarmaþi de întreaga familie, Tereza devine tot mai apaticã ºi lipsitã de vlagã. Numai rugãciunile fierbinþi ale tatãlui ºi slujbele speciale ale cãlugãriþelor-surori reuºesc ceea ce ºtiinþa doctorilor nu mai spera. O statuie a sfintei Fecioare Maria surâde copilului bolnav ºi astfel îi redã puterile ºi pofta de a trãi.

O a treia mamã, Marie, sora cea mai mare, cu devotament ºi iubire, are grijã de micuþa Tereza ºi o pregãteºte pentru ziua primei sale Împãrtãºanii. Prin aceasta, la 11 ani, devine conºtientã cã „vocaþia” sa „este iubirea”. Ea ajunge deja la o incredibilã perfecþiune misticã spunând: „a fost un sãrut de iubire: simþeam cã sunt iubitã ºi eu la rândul meu spuneam: te iubesc ºi mã dãruiesc þie pentru totdeauna… Nu mai erau douã persoane: Tereza dispãruse ca picãtura de apã în ocean, rãmânând doar Isus”.

Se simte iubitã de Isus ºi înþelege cã trebuie sã devinã puternicã pentru „mirele” sãu ºi pentru cei din jurul sãu. Întãritã

de Duhul Sfânt, prin primirea sfântului Mir, Tereza devine o participantã excelentã în viaþa Bisericii ºi afirmã plinã de încredere: „Da, mi-am aflat locul în Bisericã, iar locul acesta, Dumnezeul meu, tu mi l-ai dat! În inima Bisericii, mama mea, eu sunt iubirea”.

Despãrþirea de sora Marie, care a intrat la rândul ei la mãnãstire, o destabilizeazã iar pe micuþa hipersensibilã avidã de bunãtate ºi de cãldura maternã. De data aceasta, îºi gãseºte resurse sã învingã slãbiciunea ºi cu sfânta împãrtãºanie, de Crãciun, îºi primeºte „mica minune” iar prin forþa credinþei devine seninã, încrezãtoare, veselã ºi întreprinzãtoare. De la 13 la 15 ani trãieºte „cea mai frumoasã perioadã a vieþii” sale împreunã cu sora sa Céline.

Dorinþa ei precoce de a deveni cãlugãriþã carmelitanã îl lãmureºte pe bãtrânul sãu tatã cã destinul ei este de a salva pe cei pãcãtoºi în numele Mântuitorului ºi pleacã împreunã în pelerinaj la Roma pentru a cere papei dispensã de a intra la 15 ani în ordinul cãlugãresc al Carmelitelor.

Suveranul Pontif i-a atins cu dragoste buzele ºi a binecuvântat-o. Chiar dacã rãspunsul sãu era ambiguu: „Bine, bine… vei intra, dacã Dumnezeu o va vrea”, acest pelerinaj a fost hotãrâtor în viaþa Terezei. Ea s-a întors în þara sa, convinsã cã a se ruga pentru inimile preoþilor este una din sarcinile cele mai urgente pentru cei care iubesc Biserica. „Mi-am înþeles vocaþia în Italia” – spune ea.

Va explica astfel, în examenul canonic precedat profesiunii sale religioase, scopul vocaþiei sale Carmelitane: „Am venit pentru a salva sufletele ºi mai ales sã mã rog pentru preoþi”.

La 10 ianuarie 1889, Tereza a îmbrãcat haina cãlugãriþelor, de faþã fiind tatãl sãu, care, deºi mãcinat de boalã, radia de fericire. Astfel „fetiþa” a ajuns carmelitã pentru a duce o viaþã austerã, nu lipsitã de numeroase probleme. Aici Tereza va avea douã taine pe care þinea sã le trãiascã: copilãria lui Isus (care cere atitudini de ascultare ºi abandon simplu ºi intim) ºi pãtimirea sa (care cere participare ºi sacrificiu). Dupã un an de viaþã plinã de umilinþã ºi ascultare, la 8 septembrie 1890 face prima profesiune ºi primeºte numele de Tereza a Pruncului Isus ºi a sfintei Feþe.

Lectura operelor sfântului Ioan al Crucii, a „Imitaþiunii lui Cristos” ºi mai ales a Sfintei Scripturi, i-a alimentat curajul de a lupta cu boala care o mãcina ºi cu viaþa deloc uºoarã de mãnãstire.

Tereza e convinsã cã „atunci când Dumnezeu gãseºte suflete care se deschid spre iubirea sa, el le consumã rapid cu un foc care arde”. A accepta iubirea Domnului înseamnã a dãrui iubirea noastrã pânã la sacrificiu.

Mica floare a Carmelului a promis tatãlui sãu cã va încerca sã fie „mãreþia” sa, devenind o mare sfântã. Domnul a avut grijã de ea ca de lumina ochilor. Asemenea unui vultur a purtat-o pe aripile sale ºi i-a fost cãlãuzã pentru a rãsplãti „iubirea cu iubire”. Dragostea – spunea sfânta Tereza – includea toate celelalte vocaþii”, deci ºi pe aceea de preot. Fiecare chemare preoþeascã este o chemare personalã ºi comunitarã, cu totul unicã. Â

12 Â

Calea cea micã

Dumnezeu dã credinþã tuturor, dar chemare sacrã numai unora: „Apoi Isus s-a suit pe munte, ºi i-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el” (Mc 3,13). Aceastã chemare a simþit-o sfânta Tereza; misterul vieþii sale a fost o iubire totalã faþã de Isus ºi faþã de cei care au nevoie de milostivirea lui Dumnezeu.

Chiar dacã nu a urmat nici o facultate, nu s-a evidenþiat cu nimic special pe plan intelectual, nu a publicat nimic în timpul vieþii, totuºi „cea mai mare sfântã a timpurilor moderne”, dupã cum o numeºte papa Pius al X-lea, este declaratã „Învãþãtor al Bisericii” ºi „patroana tuturor misiunilor”. Singurã afirmã: „Simt în mine vocaþia de preot: cu atâta iubire, o Isuse, te-aº purta în mâini când, la chemarea mea ai coborî din cer… Cu atâta iubire te-aº da sufletelor!... Ah! În ciuda micimii mele, aº vrea sã luminez suflete ca profeþii ºi doctorii; am vocaþia de a fi apostol… Aº vrea în acelaºi timp sã vestesc evanghelia în cele cinci pãrþi ale lumii, pânã în insulele cele mai îndepãrtate… Aº vrea sã fiu misionarã… Am înþeles cã Biserica are un trup alcãtuit din mãdulare diferite, am înþeles cã Biserica are o inimã ºi cã inima aceasta arde în iubire. Am înþeles cã numai iubirea lucreazã în mãdularele Bisericii… „O Isuse, iubirea mea… vocaþia mea este iubirea!”

Boala a înaintat rapid ºi cu toate cã avea dureri insuportabile, mica Tereza spune: „Pot încã sã-i spun bunului Dumnezeu cã-l iubesc ºi cred cã e suficient… Vreau sã-mi petrec cerul, fãcând bine pe pãmânt”. ªi acolo vrea sã lucreze pentru suflete. A simþit cã fericirea veºnicã nu poate fi pasivitate.

A murit la 30 septembrie 1897, la doar 24 de ani ºi nouã luni.

Papa Pius al XI-lea care a ridicat-o la onorurile altarelor a numit-o „steaua pontificatului meu”, iar cardinalul Pacelli, trimis al papei în 1937 la consacrarea Bazilicii din Lisieux, a definit-o pe Tereza „mic tabernacol al lui Dumnezeu”, devenitã „templu al unei umanitãþi cuceritã de ea”. În iunie 1980 papa Ioan Paul al II-lea fiind în pelerinaj la Lisieux a spus: „Sã aducem mulþumiri pentru frumuseþea simplã ºi purã care s-a manifestat prin ea Bisericii ºi lumii… însã frumosul existã deoarece ne fascineazã pentru muncã. Pentru munca cea mai importantã prin care omul învaþã taina umanitãþii sale”.

La centenarul morþii sale a fost proclamatã „Învãþãtor al Bisericii Universale”. La Roma, acelaºi papã o recomandã tinerilor astfel: „La ºcoala evangheliei, ea vã deschide calea maturitãþii creºtine, vã cheamã sã arãtaþi o infinitã generozitate; vã invitã sã fiþi «inima Bisericii», discipolii ºi martorii arzãtori ai dragostei lui Cristos”.

Sfânta Tereza care este patroana ºi modelul nostru de viaþã, se bucurã cu Isus cel înviat ºi trãieºte roadele Paºtelui în sfinþenia cerului, sã pãstreze viu în noi idealul pe care l-am ales: slujirea lui Cristos ºi a Bisericii. Trebuie sã fim iubirea ce pune în miºcare toate mãdularele acelui trup mistic care este Biserica.

Prin rugãciune, prin jertfe fãcute în tainã, prin simþire suntem chemate sã ajutãm poporul lui Dumnezeu, peregrin pe pãmânt, sã cultivãm spiritul misionar, sã fim iubirea în aceastã lume secularizatã. Noi suntem creaþia rugãciunilor sfintei Tereza ºi în ciuda evidentei noastre nevrednicii, suntem un mic buchet de trandafiri sub protecþia lui Isus.

Sã-l ascultãm pe fondatorul nostru Aurelio Bacciarini ºi sã-i urmãm sfaturile: sã-i mulþumim sfintei noastre patroane care a intervenit pentru noi la Isus ca aceastã companie sã ajungã ºi pe meleagurile româneºti. „Oh, ce har! Veþi vedea ce haruri a rezervat Dumnezeu tuturor! Cred cã ºi vouã Dumnezeu vã dã haruri speciale – dar nu uitaþi cã, cu cât harul este mai abundent, cu atât mai strictã devine obligaþia de a-i corespunde… Dumnezeu va fi mulþumit de efortul nostru. Corespundeþi harului fãcându-vã sfinte, adevãrat sfinte”.

Sfânta Tereza, sora noastrã, fã sã cadã iar o ploaie de trandafiri, mijloceºte înaintea Domnului pentru dobândirea unor sfinte chemãri care sã batã la uºa noastrã. În unire cu tine cerem darul simplitãþii ºi al unei iubiri asemenea iubirii tale, pentru Dumnezeu ºi pentru poporul sãu, ºi ajutã-ne pe noi, care suntem în inima Bisericii, sã devenim adevãraþi martori ai lui Isus care a înviat ºi ne cheamã pe fiecare pe nume.

Teodora (Iaºi)

Nr. 10

Sf. Tereza a Pruncului Isus

o sfântã pentru mileniul al treilea „Eu nu mor, eu intru în viaþã”. În zorii celui de-al treilea mileniu s-a celebrat centenarul morþii Terezei, moarte survenitã la 30 septembrie 1897.

Pe parcursul întregului an 1997, toþi cei care o cunosc ºi o iubesc pe sfânta Tereza ºi aceºtia sunt milioane în toatã lumea, în diferite þãri, dieceze, parohii ºi comunitãþi, s-au pregãtit pentru acest eveniment care a scos în evidenþã influenþa sa asupra vieþii spirituale a lumii moderne.

Sanctuarul de la Lisieux a propus nenumãraþilor pelerini de pretutindeni un bogat program de festivitãþi care a reamintit tuturor descoperirea a ceea ce este fundamental în Evanghelie: mesajul copilãriei spirituale ºi drumul sfinþeniei pe care Tereza îl propune – calea cea micã – mica sa cale de încredere ºi de dragoste deschisã pentru toþi, fãrã nici o deosebire.

Nu vom putea niciodatã sã enumerãm tot ceea ce îi datorãm sfintei Tereza: primatul absolut al iubirii „în inima Bisericii eu voi fi Iubirea”, vocaþia de misionar, deschiderea spre universal, fãrã a mai numãra ºi toate minunile sãvârºite, „ploaia de trandafiri” promisã transformându-se într-o ploaie binefãcãtoare care a fãcut sã înfloreascã speranþa creºtinã pe toatã suprafaþa pãmântului.

Dumnezeu a rãspuns atitudinii eroice a Terezei – modelul femeii unui nou mileniu prin teologia sa existenþialã. Dupã un secol de geniu spiritual terezian, strãlucirea postumã ºi universalã a sfintei Tereza, prodigioasa ºi fecunda sa activitate, deschide lumii imense orizonturi.

Angelica Spiru (pe umãrul cãreia a cãzut o petalã din ploaia de trandafiri a sfintei Tereza)

octombrie 2006

Calea cea micã

13

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Terezine la Lourdes

„Sã trãieºti din iubire, aici pe pãmânt, înseamnã dãruire fãrã mãsurã ºi fãrã preþ”.

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus)

În perioada 20-26 august 2006, trei dintre noi, terezinele Ausilia, Doris ºi Elena Matei, am beneficiat de fericita ocazie de a participa la pelerinajul anual la Lourdes împreunã cu Dieceza de Lugano (Elveþia).

Multe lucruri aº putea sã spun despre acest pelerinaj, dar cred cã oricât m-aº strãdui sã o fac, simt cã nu gãsesc cuvintele necesare. Mã simt copleºitã de ceea ce am vãzut ºi am trãit în aceste zile. Totul este grandios, totul te invitã la rugãciune, la meditaþie… ªi totuºi trebuie sã dau mãrturie.

Voi începe cu o întrebare pe care PS Giacomo Grampa, episcopul de Lugano, ne-a adresat-o în cadrul unei omilii, la începutul pelerinajului: „Pentru ce am venit la Lourdes? Pentru destindere? Pentru a face o cãlãtorie? Pentru comerþ? Dacã admitem ultima motivaþie – „per negotio” – sã o facem doar pentru a transmite, pentru a duce celor rãmaºi acasã, ceea ce am dobândit în acest pelerinaj: lumina, bucuria, mângâierea ce le-am primit de la Maria. Am venit la Lourdes pentru a aprinde ºi a alimenta lampa credinþei ce ne-a fost datã la Botez. Este foarte important faptul de a menþine aprinsã aceastã lampã ºi de a o face sã lumineze, sã strãluceascã ºi celor din jur („Voi sunteþi lumina lumii”, spune Isus). Am avut din plin prilejul „sã alimentãm lampa cu uleiul credinþei” în cadrul acestui pelerinaj.

La început am admirat minunãþiile care au fost create de oameni pentru a te invita la rugãciune ºi meditaþie. Concomitent cu aceasta am trãit din plin momente minunate de bucurie pe care ni le oferã viaþa de credinþã. Amintesc în continuare câteva dintre ele.

• Grota cu minunata statuie a Mariei Neprihãnit Zãmislitã, aºezatã exact în locul apariþiei sfintei Fecioare când îi vorbea Bernadetei ºi îi spunea: „Eu sunt Neprihãnita Zãmislire”. Aici este un ºir imens de pelerini care se perindã neîncetat, atingând stâncile înnegrite ºi lustruite cu mâinile lor, implorând ajutor de la Fecioara Maria.

• Biserica construitã deasupra grotei, de fapt trei biserici suprapuse, construite în diferite etape, de-a lungul anilor ce s-au scurs de la apariþiile sfintei Fecioare Maria. Cea mai nouã este biserica „Sfântul Rozariu” pe zidurile cãreia am admirat minunatele picturi cu cele 15 mistere, iar deasupra altarului o reprezentare a sfintei Fecioare, copilã fiind, ºi sub care este scris: „Prin Maria la Cristos”.

• Construitã în stil modern biserica „Sfânta Bernadeta” se înalþã ca un amfiteatru, de cealaltã parte a râului ce strãbate platoul. Aceastã bisericã a fost construitã special pentru bolnavi, cu o intrare accesibilã pentru cãrucioarele celor în suferinþã. Aici a celebrat sfânta Liturghie PS Grampa alãturi de toþi pelerinii din Lugano (aproximativ 800 de persoane), iar bolnavii aduºi (în numãr de 94) au primit sacramentul ungerii bolnavilor. De fapt bolnavii erau purtaþi peste tot, la toate celebrãrile ei fiind în fruntea grupului. Ce imagine minunatã!

Nu sunt ei oare cei care suferã, cei care sunt parte integrantã, vizibilã a suferinþei Domnului nostru Isus Cristos care mijloceºte la Tatãl pentru iertarea noastrã, a tuturor?

• La bazilica „Reconcilierii” pelerinii au posibilitatea în mod permanent sã se spovedeascã. Aici l-am întâlnit pe pr. Mihai Percã, venit la Lourdes pentru pelerinii români ºi nu numai.

Pentru mine, aceastã întâlnire a fost un dar deosebit pe care

l-am primit de la Domnul deoarece mi-a oferit posibilitatea de a beneficia de sacramentul Reconcilierii la Lourdes.

• Biserica „Pius al X-lea” este o grandioasã construcþie subteranã în stil modern în care încap 25.000 de pelerini. În ziua de joi 24 august, aici s-a celebrat adoraþia euharisticã precedatã de o impresionantã procesiune cu Preasfântul Sacrament la care au participat toþi pelerinii prezenþi în acea zi la Lourdes.

Rãspunzând la o întrebare care mi s-a pus de cãtre diverse persoane, când m-am întors la Lugano ºi anume: „Ce te-a impresionat mai mult?”, pot spune: Totul, dar în mod deosebit aceastã celebrare. De ce? Pentru cã aici am avut în faþa ochilor (ochii credinþei) imaginea Ierusalimului ceresc prezentat în cartea Apocalipsei, când Isus, regele universului, stã în mijloc pe tron (Sfântul Sacrament expus pe uriaºul altar) înconjurat de apostoli (toþi episcopii) veniþi la Lourdes cu diecezele lor ce sunt pãrþi ale poporului lui Dumnezeu pe care le pãstoresc. Este magnific sã participi la o asemenea celebrare în care Domnul este lãudat, aclamat ºi implorat în diverse limbi ale lumii.

• Un complex de sãli de conferinþã reunite într-o construcþie impunãtoare în care se organizeazã întâlniri cu diverse grupuri de laici, tineri, de persoane consacrate, lectio divina cu grupurile venite în pelerinaj. Cu grupul de la Lugano s-au organizat trei acþiuni de acest gen la care am luat parte. Lectio divina s-a desfãºurat de fiecare datã, într-un cadru foarte bine organizat în sala Hémicycle pe diverse teme.

Din dezbaterea temelor propuse am înþeles cã pentru o bunã alimentare a lãmpii cu uleiul credinþei sunt necesare douã condiþii: - ascultarea cuvântului lui Dumnezeu; Scriptura ne face sã înþelegem misterul creaþiei; - viaþa în Bisericã; Biserica este oriunde ºi oricând un semn de luminã pentru cei dezorientaþi, ne face liberi.

Din aceste douã condiþii rezultã o a treia: Biserica este Ierusalimul ceresc care nu are nevoie de lumina soarelui, deoarece ea este luminatã de Cristos.

• Nu pot sã nu amintesc de procesiunile care se fac în fiecare searã cu statuia „Încoronata” (este o copie a statuii de la grotã). La procesiune participã toþi pelerinii veniþi la Lourdes în acea zi, dar în mod oficial sunt programate anumite grupuri (fiecare grup este programat o singurã datã în cele ºapte zile) care se încoloneazã având în frunte episcopul, înconjurat de preoþii sãi, urmat de diferite persoane, de organizaþii de tineret care poartã însemnele diecezei ºi ale þãrii, urmeazã bolnavii în cãrucioare conduºi de infirmieri, apoi toþi pelerinii din diecezã. Toþi poartã în mâini lumânãri aprinse. Se recitã Rozariul, se cântã dupã fiecare decadã în diferite limbi. Procesiunea începe când se însereazã, dureazã aproximativ douã ore, pânã când toate diecezele ajung la platoul din faþa bisericii centrale. ªi la aceastã celebrare, auzind în jurul meu cum oamenii se roagã ºi cântã în diferite limbi, m-am simþit cuprinsã de o bucurie imensã gândindu-mã cã fac parte din Biserica Universalã care o laudã pe sfânta Fecioarã. Iar la finalul celebrãrii, în noaptea târzie, cu lumânãri aprinse în mâini, toþi cântã în aceeaºi limbã: Salve Regina! În încheiere aduc mulþumiri celor care mi-au oferit posibilitatea de a participa la aceste zile pline de har ºi înãlþare spiritualã: conducerii Companiei „Sfânta Tereza”, Diecezei de Lugano.

Elena Matei

14

Nr. 10

Calea cea micã

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Un vis cu parfum de Lugano

Maria vorbeºte permanent lumii Am putea spune cã Maica Domnului, pe tot parcursul evangheliilor, tace. Doar de câteva ori spune ceva, dar ºi atunci vrea doar sã vinã în ajutorul oamenilor: spune doar câteva cuvinte în dialogul cu arhanghelul Gabriel, apoi un scurt dialog cu Elisabeta. Ultimele sale cuvinte sunt spuse la nunta din Cana, tot spre a veni în ajutorul acelor miri. Apoi nu mai spune nimic. Chiar ºi pe Calvar tace. Însã La Salette tãcerea sa e mai mult decât vorbire, e mai grãitoare decât cuvintele. Maria ºtie sã vorbeascã prin tãcere. În decursul istoriei, însã, Maria viziteazã pãmântul ºi de fiecare datã vorbeºte (mai ales copiilor) ºi prezintã mesaje.

Dar e interesant cã, de fiecare datã, ceea ce spune Maria este ºi rãmâne actual pentru orice creºtin ºi în orice timp.

Mesajul de la Cana Galileii, de exemplu, poate fi actual pentru fiecare dintre noi: „Faceþi tot ce vã va spune!” (pentru cã veþi vedea fapte minunate, am putea noi continua).

E valabil mereu. Cine ascultã de Cristos nu iese niciodatã în pierdere, are doar de câºtigat, gãseºte ºi vede lucruri minunate.

Am fost recent la sanctuarul de la La Salette (Franþa). Aici Maica Domnului s-a arãtat la doi copii în anul 1846. Totul e interesant ºi frumos acolo: sanctuarul, istoria locului, amplasarea pe munte, etc. Dar pe mine m-a frapat într-un mod aparte actualitatea mesajului Mariei. Acest mesaj prezintã trei puncte: pãstrarea duminicii (care se pare cã era o problema atunci ca ºi acum), gravitatea înjurãturii (ca ºi acum, de altfel) ºi importanþa covârºitoare a rugãciunii (mereu valabilã).

La un alt sanctuar, Lourdes, Maria insistã, de asemenea asupra altor valori perene în lumea creºtinã: pocãinþa, convertirea ºi rugãciunea.

Mã întreb: oare cum ar fi lumea, cum ar fi creºtinãtatea, cum am fi noi dacã am asculta întocmai mesajele Mariei? Rãspunsul ni-l dau nuntaºii din Cana: ascultând de Maria au devenit martorii unei mari minuni. Rãspunsul îl mai aflãm ºi de la toþi aceia care, ascultând de mesajele Mariei, prezentate în diferite locuri de pe pãmânt, s-au convertit, s-au sfinþit, sau chiar au fost martori ai unor minuni.

Maria are locul ei în istoria Bisericii tocmai prin aceste arãtãri ºi mesaje. Maria ne vorbeºte neîncetat prin apariþiile ºi mesajele sale.

Observaþi cã Maria se adreseazã, de obicei, copiilor, pentru cã aceºtia sunt mai disponibili, mai capabili de a primi mesajul, mai curajoºi în a-l transmite altora. Copiii cred întocmai, fãrã a comenta, fãrã a pune condiþii. Pe de altã parte copiii sunt mai credibili în faþa lumii pentru sinceritatea ºi coerenþa lor. Copiii nu mint. Cred cã de aceea Isus ne îndeamnã sã devenim copii, sã devenim ca pruncii. Iar sfânta Tereza, pe care toþi o admirãm, ne dã un minunat exemplu în acest sens.

Pentru a înþelege mesajele Mariei ni se cere un comportament de copil, o sinceritate de copil, un curaj de copil, o rugãciune minunatã de copil, o atitudine de copil.

Pr. Iosif Dorcu

„A trãi din iubire înseamnã a naviga, semãnând pacea ºi bucuria în toate inimile”.

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus) Iatã-ne ºi noi, un alt grup de românce, pe meleaguri ticineze (Elveþia).

Sunt fericitã cã am avut privilegiul de a fi invitatã, alãturi de alte terezine în Lugano, la casa-mamã, timp de zece zile.

Toatã aceastã perioadã a fost ca un vis prea frumos, un vis care mã îndeamnã sã înaintez în iubire, un vis care mi-a dat aripi. În primele zile am vizitat casa-mamã, pe fondatorii noºtri Mons. Aurelio Bacciarini ºi Maria Motta, la mormintele lor, apoi am fãcut pelerinaje la sanctuare mariane, urcând pe munþi ºi meditând patimile Domnului, Rozariul, cântând ºi admirând locurile minunate de pe vaporul care ne-a plimbat pe lacul Lugano. O splendoare! Doamne, cât de minunate sunt darurile tale!

Ultimele trei zile le-am petrecut în exerciþii spirituale împreunã cu terezinele ticineze.

Interiorul bisericii „Sacre Coure” din Lugano

Încheierea s-a fãcut cu o sfântã ºi solemnã Liturghie în amintirea împlinirii a 80 de ani de la fondarea institutului nostru. Aceasta a fost concelebratã de 25 de preoþi în frunte cu episcopul de Lugano, Mons. P.G. Grampa. În cadrul acestei sfinte Liturghii surorile ticineze ºi-au reînnoit voturile, douã românce au fãcut primul angajament. ªi una primele voturi.

Mulþumim din inimã Domnului ºi Mariei-Teresa, directoarea companiei noastre, pentru acest mare dar fãcut nouã, iar împreunã cu sfânta Tereza a Pruncului Isus vom spune toatã viaþa: „Ce fericire când ne gândim cã întreaga Sfântã Treime ne priveºte, cã este în noi, îi place sã ne ia în seamã” (LT 165)

G.C. (Iaºi)

octombrie 2006

15

Calea cea micã

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Zile de har, zile de spiritualitate carmelitanã „Sunt momente când mã întreb dacã este adevãrat cã sunt în Carmel; uneori nu pot crede!... Ce am fãcut ca bunul Dumnezeu sã mã copleºeascã astfel cu harurile sale?”

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus I.T.28) Mulþumim Domnului pentru cã ºi anul acesta, 56 de terezine au participat la zilele de reculegere de la Luncani (Bacãu).

Exerciþiile spirituale s-au þinut în perioada 27-30 iulie, într-o posturã ineditã ºi anume într-o mãnãstire carmelitanã (cu biserica închinatã Maicii Domnului de pe Muntele Carmel ºi profetului Ilie) – specificã trãirii vieþii de credinþã a patroanei noastre spirituale, sfânta Tereza a Pruncului Isus.

Atât meditaþiile, reflexiile, cât ºi sfânta Liturghie, adoraþia Rozariul ºi rugãciunea orelor ne-au încãrcat sufletul ºi fiinþa noastrã pentru a trãi conform carismei institutului nostru secular – slujirea lui Cristos ºi a Bisericii.

Aflându-ne într-o regiune montanã, putem spune cã într-adevãr am urcat pe muntele Carmel, asemenea profetului Ilie, ºi am primit hranã spiritualã ºi trãire în credinþã de la Domnul, prin pr. Tiberio, pentru a putea face faþã tuturor problemelor cu care ne confruntãm zi de zi în calitate de laici consacraþi în societatea de azi.

Redãm în continuare ce am aflat despre aceste minunate zile de reculegere din discuþiile purtate cu terezienele venite din toate colþurile þãrii.

Am venit cu mare emoþie la exerciþiile spirituale de la Luncani. Peisajul mirific, un colþiºor de rai, ne-a întâmpinat cu multã iubire, tandreþe, iar sfânta Fecioarã Maria ne-a primit ca o mamã iubitoare ºi plinã de har.

Pãrintele Tiberio, surâzãtor, blând ºi totodatã sobru ne-a luminat prin meditaþiile þinute cu mult har, dându-mi seama de nevrednicia mea ºi de inegalabila iubire a Creatorului faþã de creaturile sale. Privindu-l ºi ascultându-l pe pr. Tiberio aveam impresia cã însuºi profetul Ilie ne descoperã Carmelul atât de iubit de patroana noastrã, sfânta Tereza a Pruncului Isus.

Pentru mine a fost un dar, încã o minune venitã din cer, sã mã întâlneascã. Mulþumesc Domnului.

Silvia (Bacãu)

Viaþa spiritualã este ca un pom roditor. La început roa-

dele pomului sunt crude ºi mici, nu au aroma ºi dulceaþa necesarã. La fel ºi credinþa omului, la început este firavã, îndoielnicã. Când credinþa începe sã se maturizeze – îþi înþelegi sensul vieþii. Roadele pomului cresc, se coc ºi devin aromate ºi dulci. La aceste zile de reculegere am simþit gustul bun ºi dulceaþa harului dumnezeiesc.

Eugenia B. (Huºi) Spiritualitatea carmelitanã este o sursã de încãrcare a sufletului prin rugãciuni, liniºte ºi natura înconjurãtoare.

Maria (Piatra Neamþ) Exerciþiile spirituale sunt un dialog intim cu Dumnezeu.

El ne cheamã pe fiecare pe nume, pentru cã ne iubeºte ºi vrea sã ne cunoascã mai bine, sã ne mângâie inima.

Aceste trei zile, pentru mine au fost o reînnoire a chemãrii mele în companie ºi mi-au arãtat cã drumul meu este împreunã cu Domnul pânã la sfârºit, ºi apoi în veºnicie.

Mulþumesc lui Dumnezeu pentru cã mã iubeºte.

Florica (Bucureºti) În acest loc minunat închinat Maicii Domnului am, descoperit lipsurile sufletului meu. Prin cuvintele pline de har ale pãrintelui Tiberio, mi-am înãlþat sufletul cãtre Dumnezeu ºi am

simþit binecuvântarea sa asupra mea. Ce minunat! Aceastã binecuvântare o voi purta toatã viaþa ºi o voi duce ºi celor dragi mie acasã, dar ºi celor care au nevoie de iubirea lui Dumnezeu, celor care încã nu l-au cunoscut cu adevãrat.

Doamne, ocroteºte pe toþi cei care ne-au fãcut aºa de frumoase zile aici!

Gabriela Popescu (Huºi)

Am avut prilejul de a auzi glasul Domnului. Aici la Lun-

cani, într-o atmosferã mirificã am întâlnit iubirea. Dumnezeu ºi-a revãrsat asupra noastrã toate harurile ºi ne-a trezit identitatea noastrã de terezine, iar noi vrem sã-i rãspundem un „Da” continuu, împlinindu-i voinþa”.

Monica P. (Bacãu)

Doamne, tu nu încetezi sã mã înveþi prin opera creaþiei

tale, prin minunatele tale cuvinte, prin dãruirea ºi iubirea ta! Întâlnirea cu spiritualitatea carmelitanã a fost dar ºi binecuvântare. Comuniunea ºi iubirea, pocãinþa ºi iertarea, rugãciunea ºi mântuirea sunt toate opera Creatorului nostru.

Ce va fi atunci când mã vei primi în locuinþa slavei tale, Doamne? Osana! Îþi repetã iubirea mea.

Teodora (Iaºi) Luncani este un loc minunat ºi binecuvântat de Dumnezeu. Aici ne-am simþit în familia noastrã carmelitanã. De fapt aici mi-am dorit sã ajung ºi sunt fericitã. Liniºtea m-a condus mai bine la comuniunea cu Isus, pe care l-am ascultat atât în mod personal, cât ºi prin glasul pãrintelui Tiberio.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus a fost cu noi împreunã cu sfânta Fecioarã Maria de pe muntele Carmel ºi prorocul Ilie, ale cãror modele dorim sã le imitãm.

Luncani, o cale spre Paradis!

Agnesa (Buhonca, NT)

Un mic colþ de rai – aceasta oferã mãnãs-

tirea carmelitanã din Luncani. Am trãit o experienþã nouã: liniºtea, rugãciunea, ascultarea, meditaþia ºi contemplaþia. Dumnezeu a fost cu noi împreunã cu Fecioara Maria ºi profetul Ilie.

Ca sã ne încãrcãm sufletele cu ºi mai mult har, pr. Tiberio ne-a oferit un moment unic: ne-a acordat sfântul scapular al Maicii Domnului, veºmânt de har pe care-l vom purta ca pe cel mai de preþ giuvaier.

L-am rugat pe Isus sã rãmânã cu noi, sã putem medita la tot ce am învãþat, sã fim mai buni, mai umili ºi mai iubitori. Sperãm sã revenim sã revedem ºi sã trãim aceastã experienþã.

Ecaterina Ionel (Focºani)

Clipele frumoase petrecute în acel colþ de rai nu le vom uita nicicând ºi sperãm ca la anul toate terezinele sã-ºi gãseascã liniºtea ºi fericirea spiritualã împreunã.

Mulþumim pr. Tiberio care ne-a þinut cu multã dãruire, blândeþe ºi iubire în aceste zile conferinþele, pãrintelui vicar ºi surorilor carmelitane care ne-au fost alãturi, au trudit zi de zi pentru ca noi sã ne simþim bine.

La finalul exerciþiilor spirituale, dupã sfânta Liturghie, surorile terezine au primit onoarea de a face parte din marea familie carmelitanã, oferindu-ni-se haina Maicii Domnului de pe muntele Carmel (printr-o ceremonie specialã) de cãtre pr. Tiberio ºi invitaþia de a face pelerinaj la acest sanctuar cu ocazia hramului.

Ne-am întors în comunitãþile noastre având dorinþa de a împlini voinþa Domnului spre a ne mântui. Mulþumim lui Dumnezeu pentru tot binele ce ni l-a oferit de a fi împreunã la Luncani.

Marian (Huºi) ºi Monica (Bacãu)

16

Calea cea micã

Compania sfintei Tereza celebreazã 80 de ani În casa centralã a Companiei sfintei Tereza, din Via Nassa, Lugano (Elveþia), a avut loc, la 7 septembrie 2006, celebrarea sãrbãtoreascã de mulþumire pentru cei 80 de ani de existenþã, în slujba Bisericii. A prezidat celebrarea euharisticã episcopul Grampa, înconjurat de o frumoasã adunare de preoþi ºi persoane consacrate, de Surorile Terezine din Ticino ºi de un grup din partea surorilor române, precum ºi de multe persoane prietene care s-au adunat timp de câteva zile pentru a participa la exerciþiile spirituale sub cãlãuzirea prof. Mauro Orsatti.

Compania a fãcut primii paºi ai existenþei sale începând cu 21 ianuarie 1926, de atunci au trecut 80 de ani; anul 2006 este aºadar un prilej deosebit pentru rememorarea istoricã a acelui eveniment. În 1996 a fost celebratã solemn împlinirea a 70 de ani ºi se poate afirma cã acea sãrbãtoare a avut un rãspuns pozitiv. De la acel eveniment, ca un reînnoit punct de plecare, compania a avut curajul de a depãºi hotarele zonei Ticino ºi ale Elveþiei, unde se nãscuse ºi crescuse în timpul primilor 70 de ani. A sosit în România, unde a gãsit o primire care a depãºit orice aºteptare. Aceastã realitate mângâietoare stã acum în centrul celebrãrilor pentru a 80-a aniversare.

Celebrãrile pentru recuperarea memoriei istorice sunt de ajutor în cucerirea identitãþii proprii. Existã o anumitã analogie între lumea naturii vii ºi aceea a culturii: viaþa este întotdeauna o moºtenire, un dar primit. Azi vorbim de genomul fiinþelor vii, ca un cod care conþine programul de a fi ºi de a deveni al fiinþei vii. Tot copacul este cuprins în sãmânþã.

Natura fiinþei vii conduce procesul de creºtere ºi de multiplicare a indivizilor aceleiaºi specii ºi orice pas cere o revenire la codul de origine. În culturã omul descoperã cã procesul necesar este asemãnãtor cu cel din naturã. În aceastã imitaþie trebuie sã se þinã cont de un factor nou, care este acela al libertãþii ºi al inteligenþei, factor care este decisiv în cele trei momente ale temporalitãþii umane, descrise ca cele trei „extaze ale temporalitãþii”. Prima etapã obstacol este viitorul care trebuie cucerit, al doilea angajament este trecutul care nu trebuie uitat, iar al treilea constã în aplicarea proiectului, în realitatea complexã a prezentului.

De aceste dimensiuni trebuie sã se þinã cont în procesul cãtre identitate, proces care cere mereu proiect, memorie ºi curaj. Celebrarea trebuie sã ne conducã spre descoperirea carismei originare, spre lectura trecutului pânã la momentul prezent ºi spre decizii adecvate pentru viitor. Biserica îºi însuºeºte acest proces pentru propria dezvoltare în istorie ºi îl recomandã institutelor ecleziale.

Noi, toþi oamenii împreunã, facem istoria, dar Dumnezeu o dirijeazã cu providenþa sa care dispune toate lucrurile ºi depãºeºte întotdeauna judecãþile noastre. În Bisericã, pe lângã harul care ne conformizeazã cu el în Botez, Dumnezeu rãspândeºte carisme sub forma unor haruri ºi a unor daruri pentru slujire ºi ministerele din Bisericã. Carisma fondatorilor cade în brazdã ca o sãmânþã ºi este la originea procesului în timp. În „lectura” trecutului companiei întâlnim trei etape bine definite. Prima este aceea a cãutãrii localizãrii în Dieceza de Lugano, în timp ce sunt în viaþã cei care au primit atât carisma fondatorilor, cât ºi pe cea a fondãrii companiei: Aurelio Bacciarini ºi Maria Motta. În experienþa lor în carisma

Nr. 10

Dragi surori, În timp ce vã exprim încã o datã mulþumirea ºi recunoºtinþa pentru mãrturia voastrã ºi pentru lucrarea voastrã generoasã în Biserica noastrã din Lugano, vã sunt recunoscãtor pentru frumoasa experienþã pe care am trãit-o cu voi în timpul celebrãrii euharistice de joi, 6 septembrie, în timpul cãreia l-am lãudat împreunã pe Domnul ºi i-am mulþumit pentru darul prezenþei voastre ºi pentru drumul vostru preþios timp de 80 de ani.

Sã privim înainte, primind nevoile ºi cererile de astãzi, invocând darul unor noi vocaþii ºi rugându-ne ca beatificarea fondatorului vostru, episcopul Aurelio Bacciarini, sã fie izvor de bucurie ºi de angajare reînnoitã pentru compania fondatã de el, pentru episcopul sãu succesor ºi preoþii din jurul sãu, ca ºi pentru întreaga noastrã Bisericã pe care el o cãlãuzeºte cu profundã iubire pastoralã ºi cu atât de multã suferinþã.

Mulþumindu-vã pentru generozitatea voastrã, vã sunt aproape cu rugãciunea, invocând cu iubire fraternã binecuvântarea lui Dumnezeu asupra drumului vostru.

primitã, locul companiei era în cadrul Acþiunii Catolice a Femeilor. Putem sã spunem cã a doua etapã a început în anii 1948-1949, dupã moartea fondatorilor. Este momentul noii înþelegeri, la nivel de Bisericã, a institutelor seculare, cu „Provida Mater” a papei Pacelli (Pius al XII-lea). Aceastã nouã etapã comportã schimbãri în constituþii ºi în regulamente.

Cu noua ordine juridicã, ºi compania îºi gãseºte locul sãu între institutele seculare ºi îºi asumã „secularitatea sa consacratã”, pãstrându-ºi propria carismã de slujire apostolicã în diecezã, cu clerul ºi seminarul, în noul sediu din Via Nassa.

A treia etapã o trãim acum, cu paradoxurile ºi „miracolele” sale, graþie expansiunii neaºteptate, dar formidabile, în toatã România. Dovada stã în faþa ochilor noºtri: unele surori române, prezente la aceastã celebrare, sunt primite în companie cu voturi de consacrare sau cu un prim angajament pentru o perioadã de probã. Altele vor face acelaºi pas în decursul lunilor urmãtoare, în România.

Totul aratã cã în aceastã nouã etapã, pe care Domnul o pune în mâinile noastre, ne aºteaptã noutãþi. Proiectul de viitor, primit de sfântul episcop Aurelio, rãmâne valid ºi este asemãnãtor cu steaua care ne cãlãuzeºte de sus. Lecþia trecutului ne invitã sã ne ocupãm cu grijã în mod preferenþial de formarea persoanelor, în vederea apostolatului în ambiente specifice. Paradoxul companiei constã în a putea sã concilieze legea întrupãrii, care e coborâtã în profunzimea omului, cu „fuga mundi” („fuga de lume”) din trecut. Va fi nevoie sã recunoaºtem ºi paradoxul culturii actuale, care, în timp ce pare sã revinã la religiozitatea omului, se încãpãþâneazã în schimb – aºa cum afirmã papa Benedict al XVI-lea – în eclipsa de Dumnezeu ºi trãieºte ca ºi cum Dumnezeu nu ar exista.

La a 80-a aniversare, Compania sfintei Tereza a Pruncului Isus îi mulþumeºte lui Dumnezeu, asumându-ºi slujirea în Bisericã, simþindu-se trimisã sã anunþe vestea cea bunã, aºa cum a fãcut de la început, în timp ce aºteaptã cu încredere atingerea primului centenar, mereu fidelã în slujire.

A. Lobato, OP, asistent

octombrie 2006

17

Calea cea micã

File de cronicã

Fraþilor, siliþi-vã cu stãruinþã sã faceþi temeinicã chemarea ºi alegerea voastrã, cãci, fãcând acestea, nu veþi greºi niciodatã. (2Pt 1,10)

Cu siguranþã, trãirile noastre personale, frumuseþea sufleteascã ºi multe din trãsãturile de caracter au la origine oamenii pe care i-am întâlnit. Felul lor de a fi, modul de a se exprima, sfaturile oferite, dar mai cu seamã modelul concret pe care ni-l oferã în confruntarea de fiecare clipã cu viaþa înscriu adânc în inimã principii ºi criterii de evaluare a realitãþii spre propria noastrã edificare spiritualã.

Vrem sau nu a vedea, între Dumnezeu ºi fiecare dintre noi este un lanþ uman menit sã ne ridice la El, la iubirea ºi comuniunea care înnobileazã simþirile noastre fireºti. Acest lanþ începe cu Hristos, „Piatra din capul unghiului” (Mt 21,42) ºi se continuã prin toþi sfinþii, ca cei care ne-au oferit pilduitor exemplu de viaþã moralã, dar desigur, cea mai puternicã înrâurire asupra conºtiinþei o au persoanele pe care Dumnezeu a rânduit sã le întâlnim în aceastã viaþã. De aici ºi constatarea unui mare adevãr: nici o întâlnire umanã nu este întâmplãtoare. Fiecare om pe care-l întâlnim ne-a fost trimis de Dumnezeu, pentru folosul nostru sufletesc. Mai mult, chiar judecata, evaluarea vieþii noastre înaintea lui Dumnezeu se raporteazã la timpurile pe care le-am trãit, la oamenii în mijlocul cãrora ne-am manifestat ºi la ceea ce am reuºit sã punem în valoare din tot ce am cules, am învãþat sau pur ºi simplu am auzit sau am vãzut la ei. Ne-am obiºnuit sã ne privim aproapele ca pe un beneficiar al faptelor, al cuvintelor ºi gândurilor noastre. Minunat ar fi sã stãruim mai mult asupra ceea ce el ne oferã, nu atât din punct de vedere material, aºa cum avem tot mai mult tendinþa de a analiza, cât mai ales prin simplul fapt cã el existã, cã ne vorbeºte, cã uneori, spre bucuria comunã, se surpã zidul egoismului care ne desparte. Iatã de ce, sã trãieºti ºi sã înþelegi „taina aproapelui” constituie o cale de a ne apropia de însuºi Dumnezeu.

Din acest punct de vedere mã pot considera cu adevãrat fericit: Dumnezeu mi-a dãruit sã întâlnesc multe persoane deosebite ale cãror modele luminoase de vieþuire, de gândire ºi exprimare îmi strãlucesc în mod ziditor pe firmamentul memoriei. Aº dori sã evoc în acest context o întâlnire pe care am avut-o la Iaºi în anul 2001 cu doi oameni de excepþie: pãrintele Abelardo Lobato ºi sora Maria Tereza Candian. În urmã cu doi ani vizitaserã oraºul fiind fascinaþi de evlavia moldovenilor. În aceºti doi ani, în timpul cât am studiat la Lugano, în Elveþia, ºtiind cã deja funcþiona în Transilvania un nucleu al terezinelor, le-am propus de mai multe ori sã vinã ºi sã cunoascã mai îndeaproape râvna catolicilor din Moldova.

Deºi sunt preot ortodox, contextul interconfesional ieºean ºi frumoasele relaþii dintre Mitropolia Moldovei ºi Bucovinei ºi Episcopia Catolicã de Iaºi, dar ºi dintre ierarhii celor douã instituþii bisericeºti, mi-au permis în numeroase ocazii sã cunosc preoþii ºi chiar credincioºii catolici din Iaºi. Frumoasa impresie pe care au fãcut-o primele trei tinere aspirante ieºence care s-au deplasat la Sebeº, a îndreptat atenþia grupului de terezine cãtre Iaºi ºi astfel invitaþia pe care o adresasem pãrintelui Lobato ºi sorei Maria Tereza a fost primitã cu bucurie. Încã din primele momente ale întâlnirii noastre de la Iaºi, am înþeles cã de data aceasta prezenþa pãrintelui Lobato ºi a sorei Maria Tereza nu au în vedere doar o vizitã, ci doresc sã rãsãdeascã în ogorul fertil al sufletelor credincioºilor seminþele unei experienþe spirituale de opt decenii, a Companiei sfânta Tereza a Pruncului Isus. Înflãcãrarea cu care mi-au vorbit, modul concret în care-ºi trãiau credinþa m-au determinat sã le acord tot sprijinul meu în acest demers.

Revista Calea cea micã a terezinelor din România la al 10-llea numãr Cu sfânta Tereza a Pruncului Isus m-am întâlnit prima oarã în copilãrie, cu mai mult de 70 de ani în urmã, când mergeam cu mama la sfânta Liturghie, dupã care ne duceam sã ne rugãm în faþa frumoasei statui a sfintei din catedrala veche. În vara anului 1972 am avut fericita ocazie sã merg prima datã la Lisieux. Am celebrat atunci în capela Carmelului, unde sfânta lucrase ca ºi sacristanã, îngrijitoare. Am revenit ºi altã datã aici.

Nu-i de mirare, cã la propunerea pãrintelui rector Wilhelm Dancã, am acceptat cu dragã inimã, când s-a înfiinþat grupul de terezine la Iaºi, sã le fiu asistent spiritual.

Lunã de lunã ne întâlnim în casa surorilor „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” la seminarul din Iaºi, pentru un program spiritual: Rozariu, sfânta Liturghie, meditaþie, lectio divina ºi discuþii.

De douã ori pe an ne întâlnim la Iaºi pentru reculegere cu toate terezinele din România, la care iau parte directoarea generalã de la Lugano (Elveþia) a Institutului secular al sfintei Tereza a Pruncului Isus, Maria Tereza Candian ºi îndrumãtorul spiritual, pr. Abelardo Lobato o.p.

Mulþumim sfintei Tereza cã ne-a dobândit de la Dumnezeu acest mare har ca în România sã avem suflete consacrate, care, în spirit terezian sã slujeascã lui Dumnezeu ºi Bisericii.

Revista Calea cea micã, vrea sã oglindeascã viaþa ºi activitatea terezinelor din România.

Felicitãri la aniversare. Cu Dumnezeu înainte!

Pr. Anton Despinescu

ªi astãzi îmi aduc aminte de prima noastrã primire la PS Petru Gherghel, episcopul de Iaºi. Am admirat bunãvoinþa sa, deºi, judecând dupã aparenþe, noi formam un grup oarecum ciudat: o doamnã însoþitã de doi preoþi, unul catolic ºi unul ortodox. Ne-a ascultat pe fiecare, urmãrind cu multã atenþie prezentarea fãcutã de cãtre Maria Tereza, delegatã a acestui institut secular, care-i arãta cã întreaga lucrare a terezinelor este în beneficiul fiecãrei parohii, contribuind semnificativ la îmbunãtãþirea misiunii laicatului în Bisericã. În calitatea sa de asistent spiritual al companiei pãrintele Lobato a adãugat cã celor trei voturi care se reînnoiesc anual, fiecare membrã a Companiei mai adaugã pe acela al slujirii – a sluji lui Hristos ºi Bisericii Sale. A fost o discuþie frumoasã, la sfârºitul cãreia PS Petru a concluzionat cã acordã tot sprijinul ºi chiar el însuºi a fãcut ºi prima recomandare. Printr-o fericitã coincidenþã, persoana recomandatã, care a devenit ºi prima terezinã purta numele... Tereza! Le-am spus atunci, pãrintelui Lobato ºi Mariei Tereza cã acest fapt trebuie sã-l privim ca pe un semn de la Dumnezeu. S-au scurs de atunci cinci ani ºi acelei vizite i-au urmat încã multe altele, de fiecare datã sporind numãrul acelora care manifestã interes pentru viaþa consacratã în cadrul acestui institul secular.

Astãzi, privind retrospectiv, raportându-mã la numãrul cãlãtoriilor, dar ºi la bucuria pe care ne-o procurã de fiecare datã prin prezenþa lor, am învãþat sã-i privesc ca pe doi tineri entuziaºti ºi am tot mai mult sentimentul cã, atât pentru pãrintele Lobato, cât ºi pentru Maria Tereza, timpul parcã merge invers ºi, aici, împreunã cu noi trãiesc o a doua tinereþe – tinereþea slujirii jertfelnice ºi a împlinirii sufleteºti.

Pr. Mihai Mãrgineanu

18

Calea cea micã

Calea cea micã la ceas aniversar „ªi totuºi, existã un lucru de care am fost sigur toatã viaþa: o singurã cale ºi numai una te apropie de esenþa vieþii, ºi anume urcuºul, înãlþarea”.

(Nikos Kazantzakis, Raport cãtre El Greco) Cât de frumos sunã formula identificatã de sfânta Tereza a Pruncului Isus de a ajunge la Dumnezeu-iubire prin ºi numai pe calea cea micã, aceasta fiind o cale scurtã, dreaptã ºi cu totul nouã.

Publicaþia bianualã a Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” se aflã la al zecelea numãr – o bucurie pentru mine!

A început timid, dar sigur, a reuºit sã facã primii zece paºi pe calea atingerii scopului propus de patroana spiritualã a companiei, însuºit ºi de terezine, în special aspecte legate de apostolatul laic.

Practicarea acestui apostolat pentru laici nu este uºoarã deoarece condiþiile în care trãiesc sunt cufundate în viaþa cotidianã cu multitudinea de aspecte (sociale, culturale etc.) ºi trebuie sã acþioneze în acest mediu pentru evanghelizarea persoanelor, pentru reînnoirea mersului societãþii în sens pozitiv, adicã a face ca lumea sã accepte spiritul de pace, dreptate, iubire ºi frãþie în evanghelie.

Consider cã cele zece numere sunt un început, sau mai bine zis primii paºi pe Calea cea micã, pe care trebuie sã-i parcurgem ºi cã, pentru realizarea acestui fapt avem nevoie de harul divin ºi ajutorul Duhului Sfânt.

Arta de a iubi este individualã ºi are ca model iubirea lui Isus, dar ºi universalã deoarece toþi suntem fãcuþi sã învãþãm aceastã artã.

Maria Calistru

Nr. 10

Gânduri despre Calea cea micã Revista este un instrument ce menþine unitatea între noi, cãci locuind în toatã þara e absolut necesar sã comunicãm între noi.

Titlul publicaþiei, dat de spiritualitatea sfintei Tereza a Pruncului Isus, e un mod simplu ºi profund de a-l percepe pe Dumnezeu ºi ni se potriveºte.

Maria-Emanuela (Câmpina) Ne încurajeazã faptul cã avem o revistã a noastrã ce conþine învãþãturi ale superiorilor noºtri dar ºi ale terezinelor.

Existenþa unei astfel de publicaþii ne acordã un statut adevãrat, un loc aparte în Biserica Catolicã ºi Greco-Catolicã din România.

Doina (Sebeº)

Avem o revistã bunã, utilã; e solicitatã de multe persoane dinafara companiei noastre.

Toate terezinele au acces sã-ºi publice gândurile, trãirile sufleteºti.

Mulþumim celor ce ostenesc pentru a o realiza.

Elena Matei (Bacãu)

Prin conþinutul ei, revista ne îmbogãþeºte spiritual, dar ºi teologic.

Cuvintele oamenilor de seamã: PS Petru Gherghel, episcop de Iaºi, PS Aurel Percã, episcop auxiliar de Iaºi, episcopul de Lugano, PS Grampa, preoþi, decani, parohi, îndrumãtori spirituali, ne-au încãlzit sufletele, i-am simþit mai aproape de noi, au fãcut sã creascã comuniunea dintre noi, iar graniþa Elveþia-România a dispãrut.

Terezinele sunt unite prin Calea cea micã.

Maria Petre (Bacãu) Gânduri preluate de Iulia-Ioana (Iaºi) la Blaj, septembrie 2006

Decalog terezian Unde este pãstorul este ºi turma ºi unde este turma este ºi pãstorul.

La 2 martie 2002 a apãrut la Iaºi primul numãr al publicaþiei bianuale a Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” – Calea cea micã, „minune” spunea pr. Lobato.

Am putea spune cã aceastã revistã ne bucurã pentru cã este un semn al apartenenþei noastre ecleziale ºi o mãrturie a ceea ce suntem ºi ne dorim sã fim: „servire”.

Suntem mici ºi slabi, dar curajul pãstorului nostru, care ne este alãturi, ne susþine.

Publicaþia a apãrut ca un dar al lui Dumnezeu, destinatã cinstitorilor sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi cunoaºterii mesajului spiritualitãþii sale în scopul rãspândirii petalelor de trandafiri în sufletele creºtinilor dornici de sfinþenie. În cele zece numere, cred cã gãsim deja ghidul formãrii noastre, decalogul terezian ºi doctrinar: 1. Institutul secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” – carisma 2. Platforma spiritualitãþii laicilor.

3. Consacrarea în lume.

4. Contabilitate terezianã ºi „maestra scientiae amoris”.

5. Maria – model de slujire.

6. Chipul lui Cristos.

7. A fi în lume, dar nu a lumii.

8. „Faceþi tot ce vi se va spune”.

9. Evanghelia – trãire zi de zi.

10. Alãturi de Bisericã.

Iatã, avem în spirit dogmatica profundã ancoratã în evanghelie, care este cuvântul Tatãlui: - spirit cristologic, imitarea ºi cunoaºterea lui Cristos; - spirit mariologic, în Maria, model de slujire ºi devotament; - spirit ecleziologic – fãcând parte din Biserica Universalã în colaborare cu biserica localã.

Ancoraþi-vã în bunul Dumnezeu, cel care ne susþine ºi ne ajutã sã ne luãm uºor zborul spre patria cereascã, pe urmele sfintei Tereza, în umilinþã, slujire, iubire ºi dãruire de sine.

Dacã vrei sã fii mare trebuie sã fii mic: „Doamne, fiica ta a înþeles lumina ta divinã” (sfânta Tereza).

La ceas aniversar, urãm revistei viaþã lungã, iar celor care o coordoneazã ºi colaboratorilor mult succes ºi har.

Agneza (Buhonca, NT)

octombrie 2006

Calea cea micã

Gânduri la aniversare

„Totul îmi surâdea pe pãmânt; la fiecare pas gãseam flori, iar firea mea veselã îmi fãcea viaþa ºi mai plãcutã”.

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus) Sã ne bucurãm la aniversarea a 15 ani de la înfiinþarea Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” în Moldova, în România. „Bucuraþi-vã pururi în Domnul, bucuraþi-vã!” ne îndeamnã de nenumãrate ori sfânta evanghelie.

Bucuraþi-vã surori terezine din România! „Sã ne bucurãm cu bucurie mare” ne spune sfântul apostol Paul (Cor 2,13) ºi sfântul Petru (Pt 1,4).

Bucuria sã nu ne fie umbritã de nimic, inimile sã ni se umple de pacea divinã!

Gânduri de recunoºtinþã pentru sfinþii noºtri fondatori: Aurelio Bacciarini ºi Maria Motta; rugi aprinse cãtre preasfintele noastre ocrotitoare ºi patroane: sfânta Fecioarã Maria ºi mica sfântã Tereza de Lisieux.

Institutul nostru e asemenea copacului lui Iesse, dar cu douã rãdãcini: una în Lugano (Elveþia) ºi alta în România, ne spunea PS Pierre Luigi Grampa, episcop de Lugano la vizita de la Iaºi, din noiembrie 2005. Rãdãcina româneascã a devenit viguroasã cãci este îngrijitã de pãrintele Abelardo Lobato ºi Maria-Teresa, directoarea noastrã. Ei s-au aflat deja la a 50-a cãlãtorie în România.

Sã ne bucurãm ºi pentru cel de-al zecelea numãr al revistei Calea cea micã ce apare acum la Iaºi.

Tereza, învãþãtoare pentru mileniul trei (continuare din pag. 6)

Tereza uneºte în mod admirabil sfinþenia cu misiunea, o contemplare autenticã ce împinge la evanghelizare, pornind de la propria identitate personalã. Ea propune un drum evanghelic pentru a mãrturisi ºi anunþa vestea cea bunã înaintea provocãrilor lumii actuale.

Concentrând sfinþenia în iubire, Tereza ajutã la depãºirea separãrii între contemplaþie ºi acþiune, pentru cã dragostea este aceea care uneºte cele douã dimensiuni. Ea intrã în viaþa contemplativã pentru a realiza pentru a avea mai mare eficacitate apostolicã. În afara mortificãrilor trupeºti, punee mortificarea produsã de slujirea altora: capacitatea de a primi, de a înþelege, de a ierta ºi solidaritatea. Toate aceste sunt învãþãminte mari pentru a trãi noua evanghelizare.

Tereza, doctorul drumului pentru integrarea persoanei Tereza ca orice fiinþã umanã, a fost supusã la condiþionãri proprii oricãrei vieþi umane. Despãrþirea de cele „patru mame” a pus în ea o stare dureroasã care a fãcut-o sã plângã des, sã se interiorizeze, sã pãrãseascã lumea ºcolii, mai mult, fiind foarte sensibilã, a trebuit sã sufere într-o lume incredibilã boala mentalã a regelui ei, tatãl. La acestea se adaugã un rãzboi teribil contra scrupulelor. „Când începeam sã mã consolez de lucrul în sine, plângeam pentru cã am plâns. (A 44v) Trãia închisã într-un cerc vicios fãrã a ºti cum sã iasã. Începe sã parcurgã drumul dragostei ºi al oferirii lui Isus care face posibilã vindecarea psihologicã completã a hipersensibilitãþii sale în noaptea de Crãciun a anului 1886. Începând din acel moment se elibereazã de ataºamentele inconºtiente care o fãceau sã se închidã în sine. Astfel se poate deschide total la viaþa de studiu, la contacte, la naturã, la cãlãtorii.

Pentru bãrbatul ºi femeia de azi, torturaþi de atâtea experienþe negative în ambientul familial ºi social ºi care îi duc la preocupãri, la nesiguranþã în faþa viitorului, Tereza demonstreazã cã frica în faþa nesiguranþei de fiecare zi se rezolvã prin deschiderea la iubirea lui Dumnezeu ºi faþã de aproapele. ªi astfel câºtigând pacea ºi bucuria, prin care se cunoaºte cã existã un Dumnezeu Tatã milostiv care însoþeºte cu dragostea sa ºi cu providenþa sa pe fiii sãi, sfânta aratã lumii

19

Teodorei îi urãm putere de muncã, rãbdare ºi numere multe! Ea s-a îngrijit cu dãruire ºi competenþã de redactarea revistei împreunã cu pr. Anton Despinescu ca îndrumãtor; nu-l uitãm pe pãrintele rector Wilhelm Dancã, cel care ne-a sugerat titlul acestei publicaþii.

Revista noastrã conþine comori de credinþã, înþelepciune ºi iubire.

Prin intermediul ei ni s-au adresat superiorii noºtri din Lugano ºi Dieceza de Iaºi; ne-am exprimat ºi noi sentimentele nobile ºi sfinte, ne-am informat ºi ne-am regãsit printre rânduri, ne-am cunoscut ºi chiar ne-am destins prin joc ºi poezie.

Astfel a crescut comuniunea dintre noi, fãrã de care congregaþia noastrã nu ar putea exista. În fiecare numãr am avut, prin grija Teodorei, o scrisoare, o rugãciune sau o poezie a sfintei Tereza a Pruncului Isus pe care nu le cunoºteam.

Toate suntem mândre de revista noastrã, o mândrie sfântã; ºtiu cã Maria Motta a condus o revistã la Lugano.

Cerem binecuvântãri asupra tuturor acelora care muncesc la redactarea revistei.

La acest aniversar sã strigãm din toatã inima: Doamne, binecuvânteazã Compania noastrã! Întru mulþi ani pentru conducãtorii noºtri spirituali ºi pentru fiecare terezinã în parte!

Sã ne umplem de bucurie ºi Duh Sfânt. Sã spunem împreunã cu sfânta Tereza: „Am simþit dragostea intrând în inima mea, trebuinþa de a mã uita pe mine pentru a face plãcere altora; de atunci am fost fericitã” (Ms A.45v.)

Iulia Ioana (Iaºi) bolnave de fricã ºi întristare terapia dragostei ºi a încrederii în Dumnezeu ºi a slujirii ºi angajãrii pentru aproapele. Sfânta a descoperit ºi ne-a transmis adevãrul profund al unui Dumnezeu al milei care vrea sã comunice pe deplin tuturor acelora care i se deschid lui.

Tereza, doctor al credinþei pentru o lume a necredinþei Unul din ambientele în care apare în formã clarã actualitatea doctrinei sfintei Tereza este cel al ateismului ºi al necredinþei.

Tereza a cunoscut încercarea credinþei în mijlocul unei lumi care, în numele ºtiinþei ºi al raþionalismului, nega existenþa lui Dumnezeu ºi orienta spre ateism.

Astãzi existã mai ales agnostici ºi indiferenþii.

Tereza abordeazã problema preocupãrii în faþa morþii care stã chiar la baza ateismului, care se întreabã asupra existenþei lui Dumnezeu ºi a altei vieþi.

Sfânta se vede cufundatã în abisul acestei preocupãri ºi a experimentat, în încercarea credinþei, preocuparea de nimic („noaptea nimicului, zidul”). A trãit separarea de ceea ce numea „bucuria credinþei” sau „bucuria acestui cer frumos pe pãmânt”. În mijlocul acestei situaþii Tereza de Lisieux pãstreazã credinþa ºi dragostea. În acest fel experienþa nopþii întunecoase s-a transformat în solidaritate dinamicã ºi fecundã cu cei care trãiesc cufundaþi în necredinþã. În faþa încercãrii credinþei, ea afirmã cã nu poate accepta cã ar exista persoane care sã nu creadã, dar dupã lunga experienþã dureroasã s-a convins de contrariul: „În astfel de zile ale timpului pascal, Isus m-a fãcut sã simt cã existã într-adevãr suflete care nu au credinþã” (C 5v).

Drama Terezei se naºte din faptul de a trãi în acelaºi timp lumina credinþei ºi întunecimile necredincioºilor, înþelegând cã Dumnezeu vrea ca ea sã ofere pentru necredincioºi aceste suferinþe pe care le trãieºte în dragoste, stând la masã cu pãcãtoºii ºi mâncând cu ei pâinea încercãrii” (C 6r).

Dumnezeu din nou ne surprinde cu aceastã sorã a noastrã, în care se rup atâtea scheme din logica umanã, pentru a sublinia iniþiativa divinã care alege pe cine vrea ºi când vrea pentru a realiza lucrarea sa ºi a manifesta mãreþia puterii sale ºi a acþiunii sale în cine se deschide cu încredere la dragostea sa pentru a împlini voinþa sa.

Pr. Tiberio Scorrano

20

Calea cea micã

Nr. 10

Din documentele Bisericii

Sã iubeºti realitãþile temporale cu spiritul evangheliei Discurs þinut de papa Ioan-Paul al II-lea cu ocazia Celui de-al treilea Congres Internaþional al Institutelor Seculare (28 august 1984), a cãrui temã era formarea membrilor Institutelor Seculare. Înainte de toate ºi mai cu seamã vã îndemn sã vã îndreptaþi privirea spre învãþãtorul divin de la care sã luaþi luminã pentru o astfel de obligaþie (de formare).

Evanghelia poate fi cititã ºi ca o expunere a lucrãrii lui Isus faþã de ucenicii sãi. Isus proclamã chiar de la început „vestea fericitã” a iubirii lui Dumnezeu, dar apoi învaþã treptat profunda bogãþie a acestui anunþ, se dezvãluie treptat pe sine ºi pe Tatãl, cu o rãbdare nesfârºitã, reluând dacã era necesar: „De atâta vreme sunt cu voi ºi nu m-ai cunoscut?” (In 14,9).

Am putea citi Evanghelia ºi pentru a descoperi pedagogia lui Isus în a le da ucenicilor formarea de bazã, formarea iniþialã. „Formarea continuã” – cum se spune – va veni dupã aceea, ºi o va împlini Duhul Sfânt, care îi va duce pe Apostoli la înþelegerea a tot ceea ce Isus i-a învãþat, îi va ajuta sã ajungã la adevãrul întreg, sã-l aprofundeze în viaþã, într-un drum spre libertatea fiilor lui Dumnezeu (cf. In 14,26; Rom 8,14 º.u.).

Din aceastã privire asupra lui Isus ºi a ºcolii sale vine confirmarea unei experienþe pe care toþi o facem: nici unul din noi nu a ajuns la perfecþiunea la care este chemat, fiecare dintre noi este mereu în formare, este mereu pe cale.

Sfântul Paul scrie cã Cristos trebuie sã fie format în noi (cf. Gal 4,19), la fel cum suntem capabili „sã cunoaºtem iubirea lui Cristos, cea mai presus de cunoºtinþã” (Ef 3,19). Dar aceastã înþelegere nu va fi deplinã decât când vom fi în slava Tatãlui (cf. 1Cor 13,12) Este un act de umilinþã, curaj ºi încredere sã ne ºtim mereu pe cale, care îºi gãseºte corespondent ºi învãþãturã în multe pagini ale Scripturii. De exemplu: drumul lui Abraham din þara sa spre þelul necunoscut de el la care Dumnezeu îl cheamã (cf. Gen 12,1 º.u.); peregrinarea poporului lui Israel din Egipt spre þara fãgãduinþei, de la sclavie la libertate (cf. Ex); însãºi urcarea lui Isus spre locul ºi momentul în care, înãlþat de la pãmânt, va atrage totul la el (cf. In 12,32).

Act de umilinþã care ne face sã recunoaºtem propria noastrã imperfecþiune; de curaj, pentru a înfrunta osteneala, deziluziile, dezamãgirile, monotonia repetiþiei ºi noutatea reînceperii; mai cu seamã de încredere, pentru cã Dumnezeu merge pe drum cu noi, ba chiar: calea este Cristos (cf. In 14,6), iar primul ºi principalul artizan al oricãrei formãri creºtine este, nu poate fi altul decât El. Dumnezeu este adevãratul Formator, chiar servindu-se de ocazii umane: „Doamne, tu eºti Tatãl nostru, noi suntem lutul ºi tu olarul, toþi lucrul mâinilor tale suntem” (Is 64,7).

Aceastã convingere trebuie sã conducã angajarea noastrã fie în propria formare, fie în contribuþia la care putem fi chemaþi în formarea altor persoane. A adopta o atitudine justã în îndatorirea formativã înseamnã a ºti cã Dumnezeu este cel care formeazã, ºi nu noi. Noi putem ºi trebuie sã devenim un prilej ºi un instrument, totdeauna cu respect faþã de acþiunea misterioasã a harului. În consecinþã, angajamentul formativ faþã de noi ºi faþã de cei care ne sunt încredinþaþi este orientat totdeauna, dupã exemplul lui Isus, spre cãutarea voinþei Tatãlui: „Nu caut voia mea, ci voia celui care m-a trimis” (In 5,30). Formarea, de fapt, în ultimã analizã, constã în a creºte în capacitatea de a se pune la dispoziþia planului lui Dumnezeu asupra fiecãruia ºi asupra istoriei, de a oferi în mod conºtient colaborarea la planul de mântuire a persoanelor ºi a creaþiei, de a ajunge sã descoperi ºi sã trãieºti valoarea de mântuire conþinutã în fiecare clipã: „Tatãl nostru, facã-se voia ta” (Mt 6,9-10), Aceastã referire la voinþa divinã mã face sã reamintesc o indicaþie pe care v-am dat-o deja la întâlnirea noastrã din 1980: în orice moment al vieþii voastre ºi în toate activitãþile zilnice trebuie sã se realizeze „o disponibilitate totalã faþã de voinþa Tatãlui, care v-a pus în lume ºi pentru lume” (A.A.S. LXXII; n.7, p. 1021). ªi acest lucru – vã spuneam încã – înseamnã pentru voi o atenþie deosebitã faþã de trei aspecte care converg în realitatea vocaþiei voastre specifice, ca membri ai Institutelor Seculare.

Primul aspect se referã la urmarea lui Cristos mai îndeaproape pe calea sfaturilor evanghelice, cu o dãruire de sine totalã Mântuitorului pentru a împãrtãºi viaþa ºi misiunea sa. Aceastã dãruire, pe care Biserica o recunoaºte a fi o consacrare specialã, devine ºi o

Biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Verona

contestare a siguranþelor umane când ele sunt rodul orgoliului, ºi înseamnã mai explicit „lumea nouã” voitã de Dumnezeu ºi inauguratã de Isus (cf. LG 42; PC 11).

Al doilea aspect este cel al competenþei în câmpul vostru specific, oricât de modest ºi de comun ar fi, cu „conºtiinþa deplinã a rolului propriu în edificare a societãþii” (AA 13) necesarã pentru „a-i sluji cu tot mai multã generozitate ºi eficienþã pe fraþi (GS 93). Mãrturia va fi aºa mai credibilã: „Întru aceasta vor cunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii mei, dacã veþi avea dragoste unii faþã de alþii” (In 13,35).

Al treilea aspect se referã la o prezenþã transformatoare în lume, adicã la a-ºi aduce „contribuþia personalã la realizarea planului lui Dumnezeu în istorie” (GS 34), însufleþind ºi perfecþionând ordinea realitãþilor temporale cu spiritul evanghelic, acþionând chiar în interiorul acestor realitãþi (cf. LG 31; AA 7,16,19).

Vã urez, ca rod al acestui Congres, sã continuaþi în aprofundare, mai ales punând în acþiune mijloacele utile, pentru a pune accentul formativ pe cele trei aspecte menþionate, ºi pe orice alt aspect esenþial, ca de exemplu educaþia pentru credinþã, pentru comunicarea eclezialã, pentru acþiunea evanghelizatoare: ºi totul unit într-o sintezã vitalã tocmai pentru a creºte în fidelitate faþã de vocaþia ºi misiunea voastrã, pe care Biserica le stimeazã ºi vi le încredinþeazã, pentru cã le recunoaºte ca rãspunzând la aºteptãrile sale ºi ale omenirii. Înainte de a încheia, aº vrea sã mai subliniez un punct fundamental: faptul cã realitatea ultimã, plenitudinea este în iubire – caritate: „Cel ce rãmâne în iubire rãmâne în Dumnezeu ºi Dumnezeu rãmâne în el” (1In 4,16). Scopul însuºi al oricãrei vocaþii creºtine este iubirea; în Institutele de viaþã consacratã, profesiunea sfaturilor evanghelice devine calea principalã a iubirii, care duce la Dumnezeul iubit mai presus de toate ºi duce la fraþi, chemaþi toþi la filiaþiunea divinã.

Dar, în interiorul îndatoririi formative, iubirea îºi gãseºte expresie ºi susþinere, ºi maturizare în comuniunea frãþeascã, pentru a deveni mãrturie ºi acþiune.

Institutelor voastre, din cauza exigenþelor de inserare în lume, cerute de vocaþia voastrã, Biserica nu le cere acea viaþã comunã care este proprie, în schimb, institutelor religioase. Totuºi, ea cere o „comuniune frãþeascã înrãdãcinatã ºi fondatã pe iubire”, care sã facã din toþi membrii „o singurã familie specialã” (can, 602); ea cere ca membrii unui institut secular „sã pãstreze comuniunea între ei, veghind cu grijã la unitatea de spirit ºi la o autenticã fraternitate” (can. 716.2).

Dacã persoanele respirã aceastã atmosferã spiritualã, care presupune cea mai amplã comuniune eclezialã, obligaþia formativã în integralitatea ei nu îºi va rata scopul. În momentul concluziei, privirea noastrã se întoarce la Isus.

Fiecare formare creºtinã se deschide spre plinãtatea vieþii fiilor lui Dumnezeu, astfel cã subiectul activitãþii noastre este, în fond, Isus însuºi: „Nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine”(Gal 2,20). Dar acest lucru este adevãrat numai dacã fiecare dintre noi poate sã spunã: „M-am rãstignit împreunã cu Cristos”, acel Cristos „care s-a dat pe sine însuºi pentru mine” (Gal 2,20).

Este legea sublimã, sequela Christi: îmbrãþiºarea Crucii. Drumul formativ nu poate sã facã abstracþie de ea.

Fecioara Maria sã vã fie un exemplu ºi în aceastã privinþã. Ea care – cum aminteºte Conciliul Vatican II – „trãind pe pãmânt o viaþã obiºnuitã, plinã de grija familiei ºi de muncã” (AA4) „a înaintat în peregrinarea credinþei ºi a pãstrat cu fidelitate unirea cu Fiul sãu pânã la picioarele crucii” (LG 58). ªi cu garanþia protecþiei divine vã dau din toatã inima, vouã ºi tuturor membrilor Institutelor voastre, binecuvântarea apostolicã.

Doina (Blaj)

octombrie 2006

21

Calea cea micã

Înþelepciunea inimii în chemarea noastrã Tema abordatã la aceastã întâlnire cere curaj: ne propunem nici mai mult, nici mai puþin decât sã vorbim despre „pricepere” sau „înþelepciune”, adicã de „cunoaºterea” cea mai înaltã dintre toate cunoaºterile. Ar putea pãrea utopie sau vis; noi nu suntem un centru de studii, ºcoalã sau universitate. De obicei, nu avem multe cãrþi în geantã, nu frecventãm biblioteca fãcând cercetãri, nu urmãm cursurile unor mari dascãli ºi nici nu avem diplome. Suntem femei simple pe care Domnul le-a ales pentru o consacrare deosebitã prin mãrturisirea sfaturilor evanghelice ale curãþiei, sãrãciei ºi ascultãrii, dupã carisma Institutului secular al sfintei Tereza din Lisieux, iar prin aceasta, sã-l slujim pe Cristos ºi Biserica. Înþelepciunea noastrã nu se bazeazã, pe titluri academice, ci pe un stil de viaþã creºtinã. Suntem în cãutarea „ºtiinþei iubirii”.

Aceastã înþelepciune implicã dezvoltarea inteligenþei practice ºi rânduirea vieþii spre Dumnezeu, judecând lucrurile ºi oamenii în lumina lui Dumnezeu. Este vorba de „înþelepciune creºtinã”, adicã împãrtãºire din Dumnezeu care este „înþelepciunea”, pentru a putea gusta ºi înþelege cât de blând ºi bun este Dumnezeu ºi tainele sale. Tuturor ne e foame ºi sete de înþelepciune pentru a ne trãi chemarea de femei care au primit harul de a-l alege pe Cristos drept Mire. Cãutãm înþelepciunea inimii ca femei ale timpului nostru, ca slujitoare smerite ale Domnului.

Acesta este deci cadrul în care vreau sã plasez reflecþiile pe care vi le propun, în trei pãrþi: 1. Situaþia culturalã în care ne aflãm. Este vorba de o situaþie nouã; a sosit ceasul femeii. 2. Isus ne-a arãtat calea înþelepciunii pentru promovarea femeii, o cale ce-i iubeºte în mod deosebit pe cei mici pentru descoperirea tainelor împãrãþiei. 3. Cum sã descoperim, sã cucerim ºi sã dezvoltãm aceastã „înþelepciune a inimii” în apostolatul specific carismei „Terezinelor”.

1. Ceasul femeii Domnul ne-a învãþat, în Evanghelie, sã citim „semnele timpului” în istoria mântuirii, în acelaºi fel în care ºtim sã descoperim semnele naturii, privind plantele sau stelele. În vremurile de acum sunt „semne” ce vestesc rolul femeii în societate ºi în Bisericã. Un fapt foarte grãitor este proclamarea oficialã a trei femei printre învãþãtorii Bisericii: papa Paul al VI-lea, în 1970, la interval de mai puþin de o sãptãmânã, le-a proclamat ca învãþãtoare ale Bisericii pe Tereza de Avila ºi Ecaterina din Siena. În 1997, papa Ioan Paul al II-lea a fãcut acelaºi lucru cu Tereza de Lisieux. Sunt fapte absolut noi, mai înainte considerate imposibile, atât din pricina cuvintelor lui Paul „femeii nu-i dau voie sã înveþe pe alþii” (1Tim 2,12), cât ºi din tradiþia Bisericii. Sfântul papã Pius al X-lea ar fi spus, despre cauza Terezei din Avila: „Nu se poate, e femeie” (obstat sexus). Lucrurile au început sã se schimbe o datã cu Pius al XII-lea, care a afirmat demnitatea umanã esenþialã în bãrbat ºi femeie. Enciclica Pacem in terris a papei Ioan al XXIII-lea, în 1963, recunoaºte semnele timpurilor în ceea ce priveºte promovarea femeii în societate. Conciliul Vatican II, apoi, înglobeazã un mesaj cãtre femei, arãtând cã a sosit ceasul femeii în Bisericã.

Paul al Vl-lea sãrbãtoreºte, în 1975, primul an dedicat femeii. Marele promotor al cauzei femeilor a fost însã papa Ioan Paul al II-lea, cu scrisoarea enciclicã Mulieris dignitatem din 1988 ºi cu canonizarea Terezei Benedicta a Crucii, în lume Edith Stein. Acest „ceas al femeii” ne-a învãþat sã cãutãm adevãrul despre femeie în Revelaþia Cuvântului lui Dumnezeu, în Creaþia înfãptuitã de Dumnezeu: „Bãrbat ºi femeie i-a creat” (Gen 1,27), ca ºi în purtarea lui Isus din Nazaret faþã de femei ºi chiar în învãþãtura lui Paul care afirmã unitatea tuturor în Cristos, fie iudei sau greci, robi sau liberi, bãrbaþi sau femei (cf. Gal 3,28). În aceastã atmosferã, femeia ºi-a recuperat, în Bisericã, locul, în egalitate, demnitate ºi diferenþã datorat darului maternitãþii. Bãrbatul ºi femeia sunt voiþi de Dumnezeu Creator ºi amândoi, în diferenþele lor, sunt complementari, relativi ºi reciproci. Rolul femeii în familie, societate, culturã, dupã milenii de supunere, iese acum la ivealã, în vremea noastrã. Feminismul moderat a fost necesar pentru promovarea femeii, atât în egalitate, cât ºi în diversitate. Existã multe devieri ºi provocãri pentru femeia timpului nostru, dar ºi multe cãi noi de promovare a femeii. Dumnezeu l-a voit pe om în „unitate dualã”, unul în faþa celuilalt, fiecare cu propriul trup ºi posibilitãþi. Maria, Fecioarã, femeie, soþie, mamã, este ºi ucenica ce, la Cana, a anticipat ceasul lui Isus ºi, în istorie, ceasul tuturor femeilor. În ea aflãm ºi „scaunul înþelepciunii”.

2. Femeia ºi rolul ei „sapienþial” Femeia, prin natura ei, are un rol propriu în familie ºi în societate. Ei îi revine, într-un mod cu totul deosebit, maternitatea. Dumnezeu i-a încredinþat îngrijirea omului, mic, slab, bolnav, bãtrân. În Bisericã, nu i-a încredinþat preoþia – care este o slujire „petrinã” – ci slujirea sfinþenie, o slujire „marianã”. În trecut se credea cã bãrbatul ar avea o superioritate naturalã faþã de femeie, al cãrei creier pãrea sã aibã mai puþine posibilitãþi pentru cultura obiectivã. Abia în secolul XX, femeile au putut intra în universitãþi. Astãzi, în Occident, sunt mai multe femei decât bãrbaþi prezente în toate domeniile culturii, inclusiv cel militar. În privinþa femeii ºi al locului ei în vestirea mântuirii, trebuie sã spunem cã Domnul, încã de la început, a vrut ca femeile sã-l urmeze. Evanghelia dupã Luca, în capitolul 8, istoriseºte cã, pe lângã cei 12 apostoli, îl urmau pe Isus ºi câteva femei, de pildã, Maria Magdalena, Ioana ºi Suzana, care urcau împreunã cu El la Ierusalim ºi „îi slujeau cu avutul lor”. Rolul femeii, în împãrãþie, nu depinde doar de înzestrãrile naturale, ci depinde ºi de darurile lui Dumnezeu. În acest domeniu, are loc o adevãratã rãsturnare: Psalmul 8 spune cã Dumnezeu trezeºte în cei mici ºi în copii o laudã mai presus de cea a învãþaþilor, iar în Evanghelia dupã Luca (10,21), Isus, tresãltând de bucurie în Duhul Sfânt, îl preamãreºte pe Tatãl pentru cã a descoperit ucenicilor – chiar ºi celor fãrã carte – cele ale împãrãþiei; le-a descoperit celor mici ºi smeriþi tainele sale. Aceastã iubire de predilecþie pentru cei mici ºi smeriþi este scoasã în evidenþã ºi de cãtre Maria în cântarea Magnificat.

Duhul se descoperã celor mici, fãcându-i în stare sã cerceteze toate, „chiar ºi adâncurile lui Dumnezeu” (1Cor 2,10). Cu ajutorul acestor persoane, Dumnezeu cãlãuzeºte Biserica spre adevãrul întreg. Femeile primesc aceastã luminã care vine de la Duhul ºi pot deveni luminã a lumii ºi sare a pãmântului. În acest fel, apare posibilitatea de a avea o înþelepciune diferitã de pura cunoaºtere ba, mai mult, descoperim cã înþelepciunea lui Dumnezeu este „nebunie” pentru înþelepþii acestei lumi. Alegerea slãbiciunii ºi Calea crucii – kenosis – pe care a ales-o Dumnezeu devine „scandal” pentru evrei, care cautã putere ºi stãpânire ºi „nebunie” pentru raþiunea omului, care se încredinþeazã înþelepciunii lumeºti. Aceste douã mistere ale credinþei, cel al Sfintei Treimi ºi al Crucii, nu sunt accesibile raþiunii omului, dar sunt o stâncã a credinþei. Dumnezeu le descoperã femeilor credincioase aceastã tainã a împãrãþiei ce se rezolvã în iubire. Femeia înþelege mai bine „ºtiinþa iubirii” ca dãruire de sine ºi ca rãspuns la iubirea infinitã. Iubirea atrage, miºcã întreaga fiinþa a femeii, care rãspunde cu dãruire de sine. Aceastã cunoaºtere este un dar al lui Dumnezeu, al lui Dumnezeu care este IUBIRE. 3. Sora terezinã ºi apostolatul ei Ceasul femeii cere femei promovate în umanitatea lor femininã. Terezina ºtie despre carisma ei cã o duce la slujirea lui Cristos ºi a fraþilor în Bisericã. Celei trei femei învãþãtoare ale Bisericii le-au precedat în aceastã „diaconie” sau slujire ºi toate trei ne-au lãsat un secret al lor. În timp, ne precede Ecaterina din Siena, a cãrei tainã a fost de a purta ramul de mãslin (sau al pãcii) în cetãþi; a putut face aceasta deoarece l-a aflat pe Cristos pe Cruce, ca punte între douã þãrmuri. El este Iubirea rãstignitã, îi îndeamnã pe toþi sã-i sãrute picioarele, coasta deschisã, chipul.

Tereza de Avila era îndrãgostitã de misterul lui Dumnezeu fãcut om ce devine Mire ºi ne transformã viaþa, în timp ce Tereza din Lisieux a gãsit în Paul rãspunsul la cãutarea unui loc în Bisericã, aflând ºi cauza ºi originea tuturor chemãrilor în Bisericã, atât ale Apostolilor, cât ºi ale martirilor, pãstorilor ºi fecioarelor: aceastã tainã este Iubirea. Iubirea, ca ºi binele, se rãspândeºte, duce la extaz ºi unire, duce la dialog cu cel iubit. Terezina trebuie sã devinã apostol prin dezvoltarea vocaþiei ei la maternitate spiritualã. Este foarte expresivã parabola celor zece fecioare ce aºteaptã venirea mirelui: cele înþelepte au candela aprinsã, la cele fãrã minte, e stinsã.

Casa ºi familia sunt primul loc pentru exercitarea carismei, apoi vine domeniul parohiei, cu toate miºcãrile ei. Evanghelia se transmite aºa cum se transmit virtuþile familiale, mai mult prin mãrturia vieþii decât prin cuvinte ºi cuvântãri iscusite. îngrijirea celor mici, bolnavi, nevoiaºi, este un ideal îmbrãþiºat prin exercitarea carismei Institutului. Oriunde se aflã o sorã terezinã trebuie sã se afle caritatea ºi „ºtiinþa iubirii”.

Ziua responsabilelor, 16 septembrie 2006, Blaj

Maria Teresa Candian

22

Calea cea micã

Santinelele nopþii

Nr. 10

„Odihna veºnicã dã-o ei, Doamne!”

„Vegheaþi cãci nu ºtiþi timpul când va veni Domnul” (Mt 24,42).

Papa Ioan Paul al II-lea le spunea adesea tinerilor: „Voi sunteþi santinelele dimineþii”. Noi cele în vârstã, ce facem parte din institutul secular, ºi suntem destul de numeroase, trebuie sã ne considerãm santinelele de noapte. Rugãciunea noastrã trebuie sã continue în ceasurile nopþii, ca sã ne pãzim semenii ºi pe noi înºine de uneltirile vrãjmaºului. „Rugaþi-vã fãrã încetare!” ne învaþã evanghelia. „Vegheaþi ºi vã rugaþi!” Cum facem aceasta noaptea, când majoritatea semenilor noºtri dorm? ªi noaptea e un timp binecuvântat de Domnul. În acest timp ne putem detaºa mai uºor de zgomotele lumii, de mintea ºi conºtiinþa noastrã, rãmânând în faþa lui Dumnezeu ca niºte vase de lut. Ajungem astfel la pacea deplinã a inimii, facultãþile sufletului înþeleg ºi acceptã tot ce vrea Dumnezeu. Atunci, nu noi ne rugãm, ci El se roagã în noi. Duhul Sfânt se roagã cu suspine negrãite ºi umple vasele noastre de lut.

Ruga aceasta trebuie sã fie simplã; sã invocãm numele lui sau sã spunem: „Dumnezeule, iartã-mã pe mine pãcãtoasa”.

Ruga noastrã a coborât din minte în inima noastrã, ne cuprinde starea de har numitã pacea inimii.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus spune în rugãciunea sa de consfinþire: „Vreau, preaiubitul meu, sã-mi reînnoiesc ofranda cu fiecare bãtaie a inimii, de un numãr nesfârºit de ori” (Ms. A,319).

Douã terezine în vârstã stãteau de vorbã. Una o întreabã pe cealaltã: „Cât timp te rogi pe zi în afara «Liturgiei orelor»?”.

Cealaltã rãspunde: „Cam 6-8 ore, cãci spun de 28 de ori Rozariu ºi citesc din cartea de rugãciuni mult. Dar tu?”. „Eu mã rog fãrã încetare atât ziua, cât ºi noaptea cãci inima mea, la fiecare bãtaie spune Numele Domnului. Dar mereu stau sub semnul milostivirii lui”. Rugãciunea inimii ne duce în afara timpului pãmântesc, ne oferã darul unirii cu Dumnezeu.

Cred cã fericirea de a fi curat cu inima se poate dobândi prin rugãciunea inimii.

Ca santinele ale nopþii, lumina Celui care umple vasele noastre de lut o purtãm pe cãile „cetãþii oamenilor” ferindu-i de primejdii, anunþându-i când se apropie duºmanii. Îndrumãtorul nostru spiritual ne spunea cã altã datã, când familiile erau toate numeroase, pãrinþii îºi trimiteau unul sau mai mulþi copii la preoþie sau cãlugãrie. Familiile rãmâneau liniºtite ºi în pace cãci ºtiau cã este cineva care se roagã pentru ei fãrã încetare.

Noi, cele în vârstã, trebuie sã ne pregãtim ºi pentru marea tainã a morþii. Moartea e o realitate; fãrã cântecul morþii, cântecul vieþii e fãrã nici un farmec. Ignorând dimensiunea morþii, lipsim viaþa de adevãrata ei mãreþie. Rugãciunea, convorbirea noastrã cu Dumnezeu, e o stare de permanentã recunoºtinþã, abandonare, mulþumire, pocãinþã, cerere. Sã privim moartea cu bucuria fiului rãtãcitor care se întoarce la casa pãrinteascã dupã un drum lung ºi obositor.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus scrie despre tatãl ei, în vârstã ºi bolnav: „Pãrea cã nu mai aparþine pãmântului, atât de mult, sufletul lui, dorea sã se scufunde în adevãrurile eterne”.

Rostim adesea: „Învaþã-ne sã numãrãm zilele noastre, ca sã dobândim o inimã înþeleaptã” (Ps 89,12) sau „Mã gândesc la tine, în ceasurile de veghe, noaptea” (Ps 1,5). Papa Benedict al XVI-lea spune: „A deveni credincios înseamnã a deveni uºor, a ieºi din gravitaþia ce ne trage în jos ºi a intra astfel în plutirea credinþei”. Credinþa în iubirea milostivã ne lumineazã zilele ºi nopþile ºi ne duce sufletul la El, lumina necreatã.

Acum, la ceas aniversar, spunem: Doamne, binecuvânteazã Compania noastrã ºi ajutã-ne sã facem mereu voia ta!

Sã ne rugãm din nou cu sfânta Tereza a Pruncului Isus: „Dupã ce umbrele se vor ºterge sã-þi pot spune din nou: «Iubirea mea, într-o veºnicã întâlnire faþã în faþã»!” (Ms A 319) ºi din Psalmul 22 atât de îndrãgit de sfântã: „Chiar dacã ar fi sã umblu prin valea întunecatã a morþii, nu mã tem de nici un rãu, cãci tu eºti cu mine, toiagul ºi nuiaua ta mã mângâie” (Ps 22,4).

Iulia Ioana

Am stat mult ºi m-am gândit ºi m-am întrebat: ce-ºi doreºte omul mai mult în aceastã viaþã? Rãspunsul pe care l-am gãsit eu a fost: odihna, pacea, liniºtea, tihna. ªi oare sã nu fie aºa? De ce muncim? Ca sã avem. De ce dorim sã avem? Ca sã nu ducem lipsã. De ce dorim sã nu ducem lipsã? Ca sã nu avem griji, probleme ºi bãtaie de cap.

Am stat ºi m-am gândit mai profund: ce-ºi doreºte omul mai mult în viaþa de dincolo? Rãspunsul pe care l-am gãsit eu a fost tot: odihna, pacea, liniºtea, tihna. Într-o zi omul va muri ºi ce-i dorim cu toþii? Sã se odihneascã în pace! Ce altceva mai bun i-am putea dori decât odihna?

Citind viaþa sfintei Tereza a Pruncului Isus am putut observa cã cele spuse mai sus nu se verificã. Viaþa ei a fost o muncã continuã, o cãutare continuã, o nemulþumire continuã.

Ea nu s-a cruþat pe sine, ci s-a jertfit încontinuu pentru aproapele.

Ea nu ºi-a cãutat propriile plãceri ºi satisfacþii, ci ºi-a mortificat simþurile interne ºi externe.

Ea s-a dãruit total lui Isus, oferindu-i-se pânã la epuizare.

Culmea pe care a atins-o sfânta Tereza întrece orice închipuire. Ea se gândea la moarte ca la o nouã viaþã, o viaþã în care va intra nu ca sã stea , sã se odihneascã, ci sã munceascã, adicã sã continue ceea ce a fãcut pe pãmânt. Cuvântul ei testamentar a fost: „Îmi voi petrece cerul fãcând bine pe pãmânt!” Promisiunea ei nu a rãmas la stadiu de dorinþã ci a transformat-o în faptã, neîngãduindu-ºi odihnã nici mãcar în cer ºi revãrsând asupra pãmântului fãgãduita ploaie de trandafiri peste toþi cei care o iubesc, o invocã ºi se strãduiesc sã-i calce pe urme, alegând calea cea micã pentru a ajunge în cer.

O, minunatã ploaie de trandafiri, cât de mult îmi aminteºti de numele atât de suav ºi gingaº al sfintei Tereza, al celei care îmi place sã-l traduc în TE-ROSA (Tu, rozã! Tu, trandafirule!)

Pr. Pavel Chelaru

octombrie 2006

23

Calea cea micã

A trãi din iubire

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

„Dacã mã iubeºte cineva, va pãzi cuvântul meu, ºi Tatãl meu îl va iubi… ºi noi vom veni la el, ºi vom locui împreunã cu el. (…) Vã dau pacea mea… rãmâneþi în iubirea mea”. (In 14,23.27; 15,9) În seara iubirii, vorbind fãrã parabole, Isus spunea: „Dacã cineva vrea sã mã iubeascã, Sã pãstreze fidel cuvântul meu; Tatãl meu ºi cu mine vom veni sã-l vizitãm; ªi, din inima sa fãcându-ne locuinþa noastrã, Palatul nostru, reºedinþa noastrã vie, Umplut de pace, noi vrem ca el sã rãmânã În iubirea noastrã”.

A trãi din iubire înseamnã a te pãstra pe tine, Cuvânt necreat! Cuvânt al Dumnezeului meu!

Ah! Tu o ºtii, Isuse divin, eu te iubesc!

Duhul iubirii mã îmbrãþiºeazã cu focul sãu.

Iubindu-te, eu îl atrag pe Tatãl.

Inima mea slabã îl pãstreazã statornic; O, Trinitate! Eºti prizoniera Iubirii mele.

A trãi din iubire nu înseamnã ca, pe pãmânt, Sã-þi fixezi cortul pe culmea Taborului; Înseamnã sã urci cu Isus Calvarul, Sã priveºti crucea ca o comoarã! În cer, eu trebuie sã trãiesc de plãcere, Atunci încercarea va fugi pentru totdeauna; Dar, aici jos, eu vreau ca în suferinþã Sã trãiesc din iubire!

A trãi din iubire înseamnã a dãrui fãrã mãsurã, Fãrã a cere vreo rãsplatã aici jos; Ah! Eu dau fãrã sã numãr, fiind convinsã Cã atunci când iubeºti nu calculezi.

Inimii divine, pline de tandreþe, Eu i-am dat totul! Acum alerg uºor…

Nu mai am nimic, decât singura mea bogãþie: Sã trãiesc din iubire!

La ceas aniversar

Sã mor din iubire, iatã speranþa mea!

Când voi vedea rupându-mi-se legãturile, Dumnezeul meu va fi marea mea recompensã; Nu vreau deloc sã deþin alte bunuri.

Eu sunt pasionatã de iubirea sa; Sã vinã, în sfârºit, sã mã îmbrãþiºeze pentru totdeauna!

Iatã cerul meu, iatã destinul meu: Sã trãiesc din iubire!

A 1 2

Orizontal: 1. Episcop fondator.

2. Dialog spiritual.

3. Supunere terezianã.

4. Templu.

5. Casa-mamã.

6. Vot monahal.

7. „Mica” sfântã.

8. Pâinea vieþii.

9. Clauzura Terezei.

10. Apostol.

11. Carmel bãcãuan.

12. Rugãciune marianã.

Vertical: A-B: Revistã terezianã.

A trãi din iubire înseamnã a o imita pe Maria, Scãldând în lacrimi, parfumuri preþioase, Picioarele tale divine, pe care le sãrutã fermecatã, ªtergându-le cu pletele ei lungi; Apoi, ridicându-se, cu un curaj sfânt, Îþi înmiresmeazã ºi obrazul tãu dulce; Parfumul cu care înmiresmez eu faþa ta, Este iubirea mea!

3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Teodora (Iaºi)

Dezlegarea careului „Cartea sinodalã” din numãrul trecut: Orizontal: 1) CUVÂNT. 2) EPISCOP. 3) PAROHIE. 4) PASTORAÞIE. 5) LAIC. 6) DIECEZA. 7) HIROTONIRE. 8) EVANGHELIE. 9) CÃSÃTORIE. 10) VOCAÞIE. 11) ECUMENISM. 12) LITURGHIE. 13) DUC IN ALTUM. 14) CATEHUMEN. 15) ªCOALA.

B Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0723/690020) Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnoredactare computerizatã: ing. Silviu Dogariu