Calea cea mica, nr. 4 / octombrie 2003

Calea cea micã Publicaþie b ianualã a I nstitutului S ecular „ Sfânta T ereza a P runcului I sus”

Iubirea este misionarã În autobiografia sfintei Tereza de Lisieux gãsim o paginã care ne aminteºte cum trebuie sã ne înþelegem chemarea pe care am primit-o de la Dumnezeu.

Viaþa ei trecea printr-o perioadã de secetã sufleteascã. Se simþea nefolositoare, inutilã, mãcinatã de boalã ºi cuprinsã de apatie.

Citeºte Noul Testament; este prima Scrisoare a sfântului Paul cãtre Corinteni; sfârºitul capitolului al 12-lea stimuleazã în ea dorinþa de a ocupa un loc în trupul mistic al lui Cristos, Biserica. Dar boala ei o constrânge la pat. Începutul capitolului al 13-lea – elogierea caritãþii – îi sugereazã o cale de ieºire din temniþa neliniºtii sale. În autobiografie scrie: „Considerând trupul mistic al Bisericii, nu mã regãseam în nici un membru pe care sfântului Paul îl descrisese sau, mai bine zis, voiam sã mã vãd în toate. Iubirea mi-a oferit punctul de susþinere a vocaþiei mele.

Am înþeles cã Biserica are un trup compus din diferite mãdulare, dar cã în acest trup nu poate lipsi un mãdular mai necesar ºi mai nobil. „Am înþeles cã Biserica are o inimã, o inimã care arde de iubire.

Am înþeles cã numai iubirea împinge la acþiune toate mãdularele Bisericii, ºi cã, dacã aceastã iubire s-ar fi stins, apostolii nu ar fi putut sã mai vesteascã evanghelia, martirii nu ºi-ar mai fi vãrsat sângele.

Am înþeles ºi am cunoscut cã iubirea cuprinde în sine toate vocaþiile, cã iubirea este totul, cã ea se extinde la toate timpurile ºi la toate locurile, într-un cuvânt, iubirea este veºnicã. Atunci, cu bucurie imensã ºi extaz sufletesc, am exclamat: «O Isuse, iubirea mea, am gãsit, în sfârºit, vocaþia mea! Vocaþia mea este iubirea!».

Da, am gãsit locul meu în Bisericã ºi acest loc mi l-ai dat tu. În inima Bisericii, mama mea, eu voi fi iubirea ºi, astfel, voi fi totul ºi dorinþa mea se va traduce în realitate” (Autobiografia).

Sfânta Tereza a Pruncului Isus ar fi voit sã fie preot, misionarã, teolog... Ea ar fi voit sã exerseze toate vocaþiile în acelaºi timp, dar dorinþele ei imense se loveau de limite. Dumnezeu a fãcut-o sã înþeleagã în ce fel ea ar fi putut sã rãspundã mai bine la toate aceste chemãri care strigau în ea: iubirea. Iubirea se aflã în inima Bisericii, cãci iubirea este necesarã tuturor vocaþiilor ºi, fãrã iubire, spunea sfântul Paul, vocaþia noastrã este fãrã sens.

Preluând aceste ultime expresii ale sfintei Tereza, expertã în scientia amoris (ºtiinþa iubirii), scrisoarea apostolicã a papei Ioan Paul II, Nuovo millennio ineunte, spune cã într-adevãr „iubirea este inima” Bisericii” (cf. n.42).

Putem prelungi aceastã afirmaþie ºi sã spunem cã iubirea este ºi inima vocaþiei noastre. Dacã va lipsi iubirea toate acþiunile noastre vor fi zãdarnice.

Intuiþia sfintei Tereza trebuie sã ne lumineze ºi sã ne convingã de o realitate fundamentalã: vocaþia voastrã în Bisericã trebuie sã fie un rãspuns de iubire.

Pentru a descoperi iubirea care este Dumnezeu, trebuie sã rãmânem în mod esenþial în iubire; a fi în mod constant „branºat” pe Dumnezeu poate iradia iubirea în inima oamenilor. Vocaþia noastrã, misiunea noastrã, se situeazã în inima fiinþei, acolo unde nimic nu poate pãtrunde decât Dumnezeu; de asemenea ea nu poate avea graniþe: prin Dumnezeu noi putem atinge toate fiinþele, ºi locul nostru de acþiune – misiunea noastrã – se aflã acolo unde este Dumnezeu, locul nostru este în el, ºi cu cât suntem mai ascunºi în el, cu atât suntem mai puternici pentru lume.

Sfânta Tereza de Lisieux ne învaþã care este misiunea noastrã cea mai urgentã, cea mai eficace: aceea de a face cunoscutã iubirea lui Dumnezeu.

Ep. Aurel Percã

„...vreau sã caut modalitatea de a merge în cer pe o cale micã ºi foarte dreaptã, foarte scurtã, o cale micã ºi cu totul nouã.”

Sf. Tereza a Pruncului Isus (Ms,C,2v) •

Nr. 4

•

octombrie 2 003

Familie sfântã Poetul Unirii Principatelor Române, Vasile Alecsandri, spunea: „Din stejar, stejar rãsare”. În limbaj creºtin spunem: Familia creºtinã care preþuieºte binecuvântarea Cãsãtoriei, oferã lui Dumnezeu copii sfinþi. Aºa au fãcut Ludovic ºi Zelia Martin.

Deºi dispuºi sã intre în viaþa monahalã, Dumnezeu i-a binecuvântat în cea familialã.

Fãcând parte din mica burghezie francezã de la mijlocul secolului al XIX-lea, soþii Martin nu urmãreau altceva decât sã-ºi împlineascã exemplar viaþa creºtineascã. Au înþeles sã lucreze cu pricepere ºi hãrnicie, el ca ºi ceasornicar, ea în broderie, pentru a da hrana de toate zilele celor opt copii pe care i-au avut.

Grija principalã a familiei Martin era ca Dumnezeu ºi Maica preacuratã sã fie în centrul atenþiei.

Mama Zelia, fiinþã jertfelnicã, vegheazã cu multã dragoste asupra fiecãreia dintre comorile pe care Tatãl ceresc i le-a încredinþat, ca sã creascã în virtute, în ataºarea conºtientã faþã de Dumnezeu care vrea ca toþi sã fie sfinþi. Stãpânul ceresc a chemat-o, când a voit el, s-o încununeze ca pe o slujitoare credincioasã. Tereza avea atunci doar patru aniºori.

Rãmânând vãduv, la vârsta de 54 de ani, Ludovic Martin se dedicã din toatã inima creºterii copiilor sãi, îndeosebi celor cinci fete (bãieþii muriserã de mici), ultima fiind Tereza, „mica sa reginã”. Tereza se ataºeazã de bunul ei tatã, despre care mama Zelia spunea: „Soþul meu este un om sfânt; aº dori ca toate femeile sã aibã un astfel de soþ”.

Dupã moartea Zeliei, Ludovic rãmâne stâlpul principal al familiei, administrând bunurile casei, rezervând timp special pentru lecturã pioasã ºi meditaþie, fãrã a neglija pescuitul ºi grãdinãritul. Barba îi este deja complet albã; de aceea, fiicele sale îl numesc cu drag patriarhul, cãci pentru ele ideea de Dumnezeu Tatãl are un corespondent familial pe pãmânt. Tereza zicea tuturor: „Nu pot sã spun cât de mult îl iubeam pe tatãl meu, totul în el îmi trezea admiraþia”. Împreunã cu el, Tereza a învãþat sã iubeascã natura.

Când îl privea în Bisericã, înþelegea ce înseamnã sã te rogi, tot de la el a învãþat sã iubeascã ºi sã ajute pe cei sãraci.

Familia Martin avea un program de viaþã spiritualã bine conturat. O statuie a preasfintei Fecioare Maria, pe care fiicele mai mari, Maria ºi Paulina, o instalaserã la loc de cinste, atrãgea atenþia tuturor. În cursul sãptãmânii, toatã familia era prezentã la Liturghia de dimineaþã, în catedrala din Lisieux care, de pe colina unde este amplasatã, domina întreg oraºul. (continuare în pag. 8)

Mons. Anton Despinescu

2

Nr. 4

Calea cea micã

Suflet terezian Nu, nu te teme de furtunile de pe pãmânt!… Îngerul tãu pãzitor te acoperã cu aripile sale ºi, în inima ta, se odihneºte Isus, puritatea fecioarelor.

Tu nu-þi vezi comorile, Isus face sã vibreze lira inimii tale… El te copleºeºte cu haruri alese.

Dacã rãmâi totdeauna statornicã în a-i face plãcere în lucrurile mici, Isus se va simþi obligat sã te ajute în cele mari…

Apostolii Domnului nostru au lucrat toatã noaptea ºi nu au prins peºte, dar munca lor plãcea lui Isus. Voia sã le dovedeascã cã doar el singur poate sã le dea ceva. Voia ca ucenicii sãi sã se umileascã… „Copii, le spunea el, nu aveþi nimic de mâncare? – Doamne, a rãspuns sfântul Petru, am pescuit toatã noaptea ºi nu am prins nimic.”

Poate dacã ar fi prins câþiva peºti mici, Isus nu ar mai fi fãcut o minune, dar el nu avea nimic ºi atunci Isus i-a umplut mreaja astfel încât era sã se rupã.

Timpul trece ca o umbrã, în curând vom fi reuniþi acolo sus.

N-a spus Isus: „În curând veþi vedea pe Fiul Omului, aºezat la dreapta lui Dumnezeu venind pe norii cerului?” Noi vom fi acolo.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus – Scrisoarea XXI

Votul sãrãciei „Nu spiritul, talentele ºi bogãþiile a venit sã le caute Isus aici jos.

El nu s-a fãcut floare de câmp decât pentru a ne arãta cât de mult îndrãgeºte simplitatea.

Crinul vãilor nu aspirã decât spre o picãturã de rouã, micã…”

Sfânta Tereza a Pruncului Isus Viaþa creºtinã se caracterizeazã prin faptul cã este „sequela Christi” (urmare a lui Cristos), a lui Dumnezeu fãcut om, calea, adevãrul ºi viaþa noastrã. Întregul drum al creºtinului se concentreazã în patru dimensiuni: credinþã, celebrare, fapte, rugãciune în Cristos.

1. Sãrãcia în viaþa ºi învãþãtura lui Cristos Pentru noi, întâlnirea cu Cristos, atât prin har, cât ºi prin credinþã, este punctul de plecare. ªi noi „vrem sã-l vedem pe Isus” (In 12,21). El este învãþãtorul, cel care ne învaþã ºi ne slujeºte. Se simte trimis sã vesteascã „vestea cea bunã sãracilor” (Lc 4,18). Ucenicilor le cere sãrãcia spiritului, capacitatea de a-ºi modera dorinþa dupã bunuri pãmânteºti ºi de a împãrþi bunurile cu cei care nu au. Celor ce-l urmeazã mai îndeaproape, Isus le cere sã lase toate, chiar sã-ºi vândã averile ºi sã le dea sãracilor. De aceea unii din bogaþi nu-l urmeazã (cf. Mt 19,21).

Viaþa ºi învãþãtura lui Isus, cel sãrac vor fi idealul desãvârºirii creºtine.

2. Votul de sãrãcie al persoanelor consacrate

RUGÃCIUNEA sfintei Tereza pentru obþinerea umilinþei O, Isuse, când erai cãlãtor pe pãmânt, ai spus: „Învãþaþi de la mine, cãci sunt blând ºi smerit cu inima ºi veþi gãsi odihna sufletelor voastre” (Mt 11,29); „Ucenicul nu este mai mare decât învãþãtorul” (In 13).

Eu înþeleg, Doamne, aceste cuvinte ieºite din inima ta blândã ºi smeritã, vreau sã practic umilinþa cu ajutorul harului tãu.

Dar, Doamne, slãbiciunea mea îþi este cunoscutã; în fiecare dimineaþã iau hotãrârea sã practic umilinþa, dar seara recunosc cã am comis încã multe greºeli din cauza mândriei. Atunci sunt tentatã sã mã descurajez; dar o ºtiu, descurajarea este, de asemenea, orgoliu; vreau deci, o Doamne, sã-mi întemeiez pe tine speranþa mea; pentru cã tu poþi totul, binevoieºte sã faci sã se nascã în sufletul meu virtutea pe care o doresc.

Pentru a obþine acest har de la milostivirea ta infinitã, îþi voi repeta adesea: „Isuse, dulce ºi smerit cu inima, Fã inima mea asemenea cu inima ta”.

Toþi creºtinii, fiind ucenicii lui Cristos, sunt chemaþi la „sequela” („urmare”), la a se conforma lui. Dar el a voit sã fie douã feluri de a-l urma în viaþã: unul valabil pentru toþi, pe „calea poruncilor”, altul pentru cei care, primind harul unei carisme deosebite, aleg „calea sfaturilor evanghelice”, stilul pe care Isus a voit sã-l trãiascã: celibatar, sãrac, ascultãtor. Încã de la începutul Bisericii, mulþi au fost chemaþi la aceastã urmare deosebitã a sfaturilor evanghelice printr-o consacrare mai profundã. Acest fel de viaþã evanghelicã este un arbore cu multe ramuri, cãci în Bisericã sunt: pustnici, monahi, cãlugãri, fecioare consacrate, institute seculare. Se obiºnuieºte ca aceastã consacrare sã se facã prin voturi, adicã fãgãduinþe fãcute lui Dumnezeu de a trãi mai bine viaþa creºtinã. Voturile sunt ajutoare ale dragostei pe calea desãvârºirii, iar aceastã desãvârºire creºtinã izvorãºte din har, se dezvoltã în practicarea virtuþilor teologale, mai ales a dragostei, care nu moare niciodatã.

Misiunea consacratei seculare se desfãºoarã în realitatea în care trãieºte zi de zi ºi trebuie sã recunoascã mereu îndatorirea de a exercita sãrãcia. Bunurile rãmân, ca principiu, proprietatea fiecãruia ºi îi revine sã le pãstreze cu detaºare, libertate ºi solidaritate.

3. Votul sãrãciei – aºa cum trebuie sã-ll trãiascã surorile Companiei „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” Pentru noi sãrãcia înseamnã a face voinþa lui Dumnezeu folosind bunurile; sãrãcia nu e ceva ce trebuie sã cãutãm sau sã înþelegem, ci o întâlnim în viaþã, e legatã de fiinþa noastrã, de persoana ºi sãnãtatea noastrã, în spaþiu ºi timp.

Vestirea cea mai radicalã a sãrãciei o face Isus în predica de pe munte: „Fericiþi cei sãraci în spirit” (Mt 5,3).

Prin votul sãrãciei îl primim pe Dumnezeu ca parte de moºtenire, paharul nostru este bunãtatea creºtinã; am intrat în aceastã lume sãraci, fãrã nimic, ºi vom ieºi din ea fãrã sã luãm nimic pãmântesc, în afarã de mireasma faptelor bune. (continuare în pag. 9)

octombrie 2 003

3

Calea cea micã

Maria pe Calvar

Piramida trebuinþelor omeneºti

Dacã parcurgem cu atenþie paginile evangheliei, rãmânem uimiþi de toate gesturile ºi cuvintele Mariei, de atenþia ei faþã de cei din jur (la veriºoara sa Elisabeta sau la Cana Galileii), de umilinþa ei (vorbeºte aºa de puþin pentru a lãsa loc lui Isus sã vorbeascã), ºi multe altele.

Dar Maria ne uimeºte, prin curajul sãu ºi capacitatea de a înfrunta suferinþa, pe calea crucii ºi pe Calvar. Cine era Maria în momentul condamnãrii lui Isus? O femeie singurã, vãduvã, cu un fiu de 33 de ani. Dar acest fiu, care era bunãtatea întruchipatã, este supus la cele mai crude nedreptãþi ºi chinuri. În aceastã situaþie Maria ar fi trebuit sã se manifeste cu furie, cu cuvinte aspre, rãzbunãtoare. Dar nu. Maria plânge în inima sa ºi ºtie sã depãºeascã cu curaj aceste momente grele. Nici mãcar un cuvânt nu scoate. E atâta tãrie de caracter, e atâta putere sufleteascã în aceastã mamã!

Porneºte cortegiul spre Calvar cu tot acel spectacol dureros: soldaþi, coroanã de spini, nedreptate, bice, cruce, cãderi, sânge, obosealã, lume care þipã ºi batjocorãºte, transpiraþie, piatra asprã a drumului, urcuºul greu…, toate sunt greu de suportat pentru Isus. Dar Maria suferea la fel în inima ei.

Doar o inimã de mamã poate sã înþeleagã ce înseamnã pentru ea suferinþa propriilor copii! Noi niciodatã nu vom putea înþelege suficient de bine chinul Mariei!

Dar examenul cel mai mare îl va da Maria pe Calvar: asistã fãrã putere la uciderea fãrã milã ºi în chinuri groaznice a propriului fiu: singurul ei fiu ºi la vârsta de doar 33 de ani!

Atunci ar fi putut sã strige de durere, de disperare sau de furie. ªi totuºi nu scoate nici mãcar un cuvânt, nu se opune cu nimic. Ba mai mult, are puterea de a sta chiar sub cruce, de a mângâia picioarele fiului muribund. Poate pe umãrul ei se scurg picãturi de sânge din trupul Fiului. Sau poate le strânge cu mâna tremurândã în cãuºul palmei ºtiind cã e sânge divin. Poate se bucurã cã Isus al ei a reuºit sã ducã pânã la capãt misiunea încredinþatã. Poate mai are încã puterea de a-i mângâia ºi încuraja pe cei din jur.

Oricum ar fi, Maria nu putea lipsi de pe Calvar în acest ceas aºa de dureros pentru Isus. Ba chiar a primit aici o misiune aºa de mare: a devenit mama tuturor creºtinilor când Isus i-a spus lui Ioan: „Iatã mama ta!”. Ea n-a murit pe Calvar, dar ne mirãm cã inima ei sensibilã a putut sã suporte asemenea dureri. Maria, în acele momente, chiar dacã asista la moartea lui Isus, ºtia ºi credea cã cel de pe cruce e Mesia ºi cã va învia. Isus a repetat de multe ori acest lucru: cã Fiul Omului va trebui sã sufere multe, cã va fi ucis, dar apoi va învia. Apostolii, pentru cã nu au înþeles acest lucru, l-au uitat repede. Maria l-a înþeles ºi nu l-a uitat. Cu siguranþã, Maria a reuºit sã reziste la toate evenimentele de pe Calvar datoritã speranþei sale cã toatã aceastã tragedie se va termina cu bine, adicã cu Învierea lui Isus.

Din aceastã piramidã se pot distinge trebuinþele, într-o anumitã ordine, pe care orice om le are. Într-o societate normalã aceste trebuinþe, toate, într-o mãsurã mai micã sau mai mare, ar putea fi satisfãcute din munca omului. Sãrãcia este perceputã de om în momentul când aceste trebuinþe nu mai pot fi satisfãcute pentru individ ºi familia sa; iar sãrãcia extremã este cea în care nici trebuinþele biologice (mâncare, bãuturã, îmbrãcãminte, adãpost) sunt insuficient satisfãcute.

Dar Isus, în evanghelie, ne prezintã sãrãcia ca un ideal de atins. Sãrãcia de bunãvoie presupune o renunþare conºtientã ºi responsabilã la satisfacerea acestor trebuinþe mergând pânã la cele biologice (vezi sfinþii pãrinþi, sfântul Francisc din Assisi º.a.) Aº zice chiar cã pe mãsura înaintãrii în viaþa spiritualã, piramida se rãstoarnã, trebuinþele biologice trecând pe un plan mai redus în favoarea celor spirituale, astfel încât se poate realiza ºi „fericirea” promisã de Isus (Fericiþi cei sãraci…) ºi câºtigul singurului lucru necesar: „Un singur lucru este necesar, Maria ºi-a ales partea cea mai bunã” (Lc 10,42).

De aceea, omul înþelept ºi sfânt va cãuta mereu ºi în toate „împãrãþia cerurilor” ºi toate celelalte i se vor adãuga cu prisosinþã. (Mt 6,33).

Pr. Iosif Dorcu

Maria Manuela (Câmpina)

(Maslow)

„Ce va folosi omului de va câºtiga lumea toatã, dar sufletul sãu ºi-l va pierde?” (Lc 9,25) „Unde este comoara ta, acolo este ºi inima ta” (Mc 8,36). „Fericiþi cei sãraci cu duhul cãci a lor este împãrãþia cerurilor” (Lc 6,20).

Ce fel de sãrãcie este în România actualã ?

Pentru a încerca sã înþelegem aceasta, sã privim puþin cu atenþie piramida trebuinþelor omeneºti (descrisã de Maslow în anul 1972):

SPIRITUALE culturale afective de cunoaºtere de apartenenþã biologice

artã (a face ºi a consuma artã) iubire, simpatie, încredere, a învãþa, a se instrui, a se perfecþiona la o familie, o comunitate, o þarã a mânca, a bea, a avea un adãpost, pãstrarea sãnãtãþii

4

Nr. 4

Calea cea micã

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Mãrturisirea unui predicator

Un popas necesar

În ziua comemorãrii liturgice a sfântului Augustin, care a fost un mare învãþãtor al Bisericii, dar ºi întemeietor al unei comunitãþi monahale pentru clerici ºi creator al unei reguli de viaþã cãlugãreascã, am avut bucuria de a asista, în casa-mamã de la Lugano, la depunerea primului angajament din partea a trei tinere românce – Teodora, Lucia ºi Monica – ce aspirã sã-ºi trãiascã consacrarea în lume potrivit spiritului ºi carismei Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”.

Bucurie mare, deoarece, ca preot, vãd cã ºi surorile noastre din România pun în valoare acest mod de a trãi voturile de curãþie, sãrãcie ºi ascultare, rãmânând în societate ºi trãind viaþa zilnicã obiºnuitã în cadrul propriului angajament ºi profesie pentru a „consacra lumea din interior”. În bucuria mea mi se pare cã vãd bucuria unui mare papã – concetãþean al meu – Paul al VI-lea, care a pus mult în valoare ºi a ilustrat prin înaltul sãu magisteriu importanþa pentru Biserica de azi a acestei noi stãri de viaþã. Într-adevãr, Paul al VI-lea explica astfel valoarea deosebitã a celor trei sfaturi evanghelice de curãþie, sãrãcie ºi ascultare, trãite prin votul celor consacraþi în lume: – „sãrãcia voastrã spune lumii cã se poate trãi printre bunurile vremelnice ºi se pot folosi bunurile civilizaþiei ºi ale progresului fãrã a deveni sclavi ai acestora; – curãþia voastrã spune lumii cã se poate iubi dezinteresat ºi cu statornicia ce ajunge la inima lui Dumnezeu ºi cã poate exista dedicare voioasã faþã de toþi, fãrã a ne lega de nimeni, îngrijindu-ne mai ales de cei mai pãrãsiþi; – ascultarea voastrã spune lumii cã existã fericire fãrã oprirea într-o comodã alegere personalã, ci rãmânând pe deplin disponibili voinþei lui Dumnezeu, aºa cum reiese din viaþa zilnicã, din semnele timpurilor ºi din exigenþele de mântuire ale lumii de astãzi.”

Bucuria se traduce pentru Teodora, Lucia ºi Monica într-o urare caldã de a ºti sã transmitã un atât de fericit mesaj cât mai multor tinere din România.

În zilele de 25-28 august 2003 ne-am întâlnit în casa centralã a Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Lugano pentru sfintele exerciþii spirituale.

Au fost zile senine, zile necesare, care ne-au obligat sã ne desprindem de treburile noastre zilnice pentru a ne dispune cugetul, în tãcere, la o întâlnire mai personalã cu Domnul, pentru a ne putea potoli setea la izvorul sãu de pace, seninãtate, bucurie, mângâiere, încredere ºi iubire ºi pentru a ne recãpãta avântul vocaþiei noastre deosebite.

28 august 2003

Mons. Enrico Tosi (Brescia, Italia)

Un salut din biserica „Sf. Maria a Îngerilor” Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” are sediul în Via Nassa 64, la Lugano, ºi face parte din Parohia „Sfânta Maria a Îngerilor”. Ca paroh al acestui loc sunt bucuros cã mã pot întâlni zilnic cu surori din acest institut, care mã primesc pentru masa de prânz ºi îmi oferã posibilitatea de a-l întâlni pe asistentul spiritual, pr. Abelardo Lobato, ºi pe surorile care vin în vizitã în mod obiºnuit.

Profit de ocazia depunerii primului angajament de cãtre surorile Monica, Teodora ºi Lucia pentru a transmite tuturor surorilor românce un salut din inimã ºi cu drag în Domnul.

Ne amintim des de voi ºi suntem întãriþi de apropierea voastrã în rugãciune, formare ºi apostolat în spiritul institutului.

Invoc asupra tuturor sfinþenia episcopului Mons. Aurelio Bacciarini ºi a cofondatoarei Maria Motta. Cu binecuvântarea Preasfintei Treimi.

Pr. Giuseppe Albisetti, (Lugano)

Momente profunde de reflecþie pentru: a ne lãsa plãsmuite de Duhul Sfânt spre a deveni din ce

în ce mai mult persoane libere de grijile noastre excesive ºi în special libere de pãcat; a face viaþa noastrã sã devinã armonie, unitate în in-

tenþii, fiindcã singurul motiv pentru care facem atâtea lucruri trebuie sã fie spre slava lui Dumnezeu ºi mântuirea semenilor noºtri; a fi persoane cinstite ºi sincere, dupã cum ne spun ºi

Constituþiile, închegate ºi ferme în principiile creºtine, pentru a nu ne coborî niciodatã la a face compromisuri ºi pentru a ne aminti mereu cã scopul nu scuzã niciodatã mijloacele; a avea simþ ºi gust pentru cunoaºterea lucrurilor din rai.

Trebuie sã fim atente la a nu ne opri pur ºi simplu la activitãþi sociale – pe cât de valabile ar fi –, ci a ne concentra mai ales la cãutarea sincerã a adevãrului, dând mereu mãrturie despre el în orice împrejurare.

Aceste patru însuºiri sunt baza esenþialã pentru orice persoanã, dar mai ales pentru persoanele consacrate.

Vom reuºi sã ni le însuºim, sã le trãim pe deplin dacã ne lãsãm transformate de cuvântul lui Dumnezeu ºi de rugãciunea ce dã tãrie ºi orientare la tot ce facem zilnic pentru a da un rãspuns mai vioi, mai generos ºi conºtient pe drumul greu, dar nu imposibil, al sfinþeniei.

Gândul nostru se îndreaptã adesea spre voi, toate surorile dragi pe care le-am întâlnit în cãlãtoria noastrã în România, ºi vã simþim prezente cu inima ºi în rugãciune.

Am dori sã vã transmitem multele emoþii ºi impresii pe care le-am trãit în aceste zile de reculegere, dar vã vor istorisi Lucia, Monica ºi Teodora, prezente la Lugano ºi unite cu noi în a-l lãuda pe Domnul ºi a-i mulþumi pentru multele minuni pe care, prin Duhul sãu Sfânt, le înfãptuieºte în inimile noastre.

Sfânta Fecioarã sã ne însoþeascã cu grija ei de mamã ºi sã ne îndrepte mereu privirea spre Fiul sãu, Cristos cel rãstignit, pentru a ne aminti de pãtimirea lui din iubire nesfârºitã faþã de toatã fãptura. În numele tuturor surorilor din Lugano, vã transmitem cel mai frãþesc salut ºi o urare caldã pentru angajamentul vostru zilnic de apostolat ºi de mãrturie, ajutate de „calea cea micã” pe care sfânta Tereza a Pruncului Isus ne-a propus-o pentru un rãspuns generos ºi simplu la îndemnurile Domnului.

Rita ºi Rosangela (Lugano)

octombrie 2 003

5

Calea cea micã

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Din nou despre iubire „Eu îi cer lui Isus sã mã atragã la dânsull… penttru cã un sufllett atins de iubire nu poatte rãmâne inacctiv” (Sfânta Tereza a Pruncului Isus – Ms 35,5-336 ).

Suntem creaþi de miracolul iubirii lui Dumnezeu. Iubirea sa ne lumineazã, ne dã puterea credinþei. Suntem ºi noi iubire, deci trebuie sã i-o înapoiem lui, prin semenii noºtri, pe care-i iubim ca pe noi înºine. Tatãl ceresc ne iubeºte cu o iubire infinitã, milostivã ºi duioasã, o iubire de tatã ºi de mamã.

Celebrarea iubirii este Liturghia, la care suntem în comuniune cu Cristos, dar ºi unii cu alþii. Timp de celebrare ºi comuniune sunt ºi exerciþiile spirituale: timp care ne remodeleazã sufletul ºi toatã fiinþa, timp de mântuire.

La sfârºitul lunii august 2003 mai multe persoane din grupul terezian au participat la trei zile de reculegere, în Casa Xaverianum din Iaºi, þinute de pr. Pavel Chelaru în cadrul Asociaþiei Misionare „Inimã de Mamã”.

Tema, extrem de importantã, a fost mântuirea, scopul vieþii noastre. Prelegerile s-au þinut sub forma unui dialog activ ºi continuu. Cu harul sãu, pãrintele Pavel ne-a remodelat gândirea, ne-a iluminat sufletele cu lumina ce vine de la Dumnezeu. Am pãtruns astfel în adâncurile credinþei ºi am simþit o adevãratã convertire interioarã, deoarece am cunoscut cât de imperfecþi suntem noi ºi cât de bun, iubitor ºi milostiv este Dumnezeu.

Dumnezeu face iar sãrbãtoare la Bacãu „Isus a dat acest har copilului tãu, de a pãtrunde misterioasele profunzimi ale dragostei”.

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus) Minunatã searã a sãrbãtoririi Trupului ºi Sângelui lui Isus, din luna iunie, din care s-au revãrsat nespuse bucurii: bucuria de a fi cu Isus în biserica sa, bucuria de a aparþine celor douã inimi: inimii lui Isus ºi inimii neprihãnitei sale mame, Maria, din care s-au revãrsat minunatele haruri de a-i avea în mijlocul nostru, în aceastã sãrbãtoare sfântã, pe dragii noºtri oaspeþi: surorile de la Lugano, Maria-Teresa, Rita ºi Rosangela, precum ºi sora Tereza Dorcu, sora Iulia, Luminiþa ºi pãrintele Mihai Mãrgineanu din Iaºi.

Sala de conferinþe a parohiei noastre s-a umplut de vesele chipuri, de sfinte cântece, de frumoasa comuniune fotografiatã în nenumãrate rânduri de pãrintele Mihai.

Gazde fiind, i-am mulþumit lui Dumnezeu pentru aceastã chemare pe care ne-a dat-o ºi am încercat sã prezentãm în câteva cuvinte felul în care ne-am trãit fiecare carisma ºi cum am rãspuns harului sãu ºi, nu în ultimul rând, trãirea spiritualitãþii sfintei Tereza a Pruncului Isus. Împreunã cu noi s-au aflat pr. Petru Mareº ºi Mons. ªtefan Erdeº, de la care am primit binecuvântarea finalã.

Minunata noastrã întâlnire s-a încheiat în armoniile cântecului: „Leagã-ne Doamne pe toþi împreunã, cu lanþuri ce nu pot fi rupte” – dupã care am condus pe dragele noastre surori la microbuzul care urma sã le ducã la Iaºi.

Imediat, gândul nostru de recunoºtinþã s-a îndreptat spre patroana noastrã sfântã ºi am recitat împreunã cu ea: „Ce fericitã soartã! Eu sunt aleasã printre boabele de grâu pur care, pentru Isus, îºi pierd viaþa; cât de mare îmi este încântarea!” (Sfânta Tereza a Pruncului Isus)

Monica Patraºc (Bacãu)

Spre bucuria noastrã, în zilele 5, 6 ºi 7 septembrie, împreunã cu grupul AMCR Iaºi, am fãcut exerciþii spirituale conduse de pr. Claudiu Dumea. Tema a fost „Virtuþile teologale: credinþa, speranþa ºi dragostea”.

Omul este mãsura iubirii sale; iubirea Domnului – foc ce arde pãcatele noastre, e un dar cu care ne-a îmbogãþit Creatorul. Am urcat cu toþii, o datã cu pãrintele, pe Carmelul nostru interior, prin meditaþiile sfinte, mesele euharistice, rugãciunile în grup, meditaþia în tãcere sau rugãciunea inimii. Încet-încet, am pãtruns mai bine spiritualitatea patroanei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus, doctorul iubirii.

Ne-am umplut sufletele cu uleiul milostivirii, pe care vrem sã-l dãruim semenilor noºtri pentru a ne mântui cu toþii.

EXERCIÞII SPIRITUALE

Ca o încununare a acestor trãiri sufleteºti pline de har ºi iubire, în zilele de 10, 11 ºi 12 septembrie ne-a vizitat directoarea Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, Maria-Teresa Candian. Am vizitat împreunã cu ea grupurile de terezine din Oneºti, Suceava ºi Huºi. Am avut bucurii, dar ºi insuccese care ne-au mãrit ºi mai mult credinþa în a-l sluji pe Cristos ºi Biserica.

Iubirea e un miracol care ne reînnoieºte în fiecare zi. „Am bãut apã cu bucurie, din izvoarele mântuirii”.

Verile mele sunt mereu foarte agitate. În general, plec în satul meu natal (un sat mic, pierdut într-o vale din munþi) ºi acolo reîntâlnesc rude, prieteni, locuri ºi amintiri din copilãria mea. E frumos sã mã întorc înapoi în timp, dar, într-un fel, e ºi o împrãºtiere… Astfel, la încheierea vacanþei, simt nevoia de a mã regãsi pe mine însãmi, cea de azi, sã-mi ºterg de praf convingerile, sã-mi reiau obiceiurile regulate de rugãciune ºi slujire. Sfintele exerciþii creeazã un climat ideal pentru aceasta. Surorile terezine îmi sunt un stimulent prin exemplul ºi seninãtatea lor. Redescopãr de fiecare datã cã ºi aceasta e o familie! O familie lãrgitã anul acesta, datoritã prezenþei a trei surori românce. Mulþumesc lui Dumnezeu ºi pentru aceasta, pentru cã experienþa lor este izvor de îmbogãþire ºi un îndemn pentru noi toate.

Bineînþeles cã ajutã mult meditaþiile predicatorului; el aratã drumul în lumina Scripturilor, încurajeazã la înlãturarea vreunui obstacol, reaminteºte îndatoriri ºi sensibilitãþi care poate sunt neglijate. Uneori se întâmplã sã facã descoperiri neaºteptate, chiar pe texte foarte cunoscute!

Rugãciunea în comun ºi acele celebrãri euharistice trãite fac restul; rezultatul este cã, la sfârºit, bucuria umple inimile; o vedem pe feþele tuturor, în toate privirile, o respirãm în aer, o simþim în naturã.

Dumnezeu poposeºte în mijlocul nostru.

Iulia - Ioana (Iaºi)

Annamaria (Lugano, 28 august)

6

Nr. 4

Calea cea micã

PRIMELE FLORI DIN APRILIE „Sunt suflete care vor sã fie rãsplãtite dupã mãsurã.

Eu însã joc la banca iubirii… pentru câºtigul cel mare.”

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus, CSG71) Domnul ne recomandã sã citim semnele timpului. Primãvara e anunþatã de primii ghiocei. Noi suntem martori ai semnelor primãverii companiei în România. Bunul nostru Bacciarini când anunþa naºterea institutului secular ºi consacrarea primelor surori care veneau ca picãturile una câte una, avea o mare încredere în viitor ºi profetiza cã „va veni un timp în care nu vor mai veni una câte una, ci va fi o procesiune de surori”. Ceea ce am trãit o citim ca semn al timpurilor pentru compania din România. În zilele de 5 ºi 6 aprilie s-a concretizat aceastã profeþie.

E drept sã-i scrii cronica. În acest mileniu ochii surorilor privesc cu atâta speranþã spre România. Acesta mi se pare pãmântul care primeºte acum carisma Mariei Motta ºi produce miracolul atât de aºteptat al înmulþirii vocaþiilor.

FAPT ISTORIC: 3 noi surori Ziua de duminicã, 6 aprilie 2003, va fi consideratã ca o datã istoricã pentru companie. La Liturghia din duminica a V-a din Postul Mare, trei românce: Tereza Dorcu, Elena Solcan ºi Maria Nicoarã, dupã ce au parcurs cu succes primii paºi ºi perioada primului lor angajament, în timpul cãruia au dat dovezi de seriozitate a vocaþiei lor, au fãcut profesiunea voturilor în faþa directoarei Marina Anzini.

Cu acestea numãrul actual al surorilor este de ºapte; ele au ajuns scopul de a aparþine cu drept deplin Institutului „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”; una dupã alta au fost chemate pe nume, au rãspuns chemãrii directoarei ºi au fost primite cu bucurie ºi îmbrãþiºãri.

Lecturile zilei despre alianþã ºi despre grãuntele care cade în pãmânt pentru a da roade abundente, au creat perspectiva adevãratã pentru rãspunsul fiecãreia: „Iatã-mã!”

Au fost date daruri: o carte, flori, pâine ºi vin, semne ale inimilor noilor surori pline de emoþii. Un semn al cerului a fost zãpada care cãdea din plin, ca pe timpul sfintei Tereza.

Fulgi de zãpadã pãreau cã danseazã în aer pentru celebrarea evenimentului. Eram toþi emoþionaþi în splendida ºi primitoarea capelã a Surorilor Divinei Providenþe din Iaºi.

Domnul, prefigurat ca bunul pãstor, aºezat primitor cu cârja în mânã ºi douã simple oiþe la picioare, pãrea mulþumit. Circa 100 de participanþi au asistat la ceremonie cu multã reculegere ºi devoþiune, astfel încât toþi au fost reconfortaþi sufleteºte. Alte trei surori au fãcut primul angajament ºi alte trei ºi-au reînnoit voturile. Maria Motta ºi episcopul Aurelio Bacciarini erau alãturi de noi în duh.

„LECTURA” evenimentului În faþa evenimentului trãit e drept sã ne întrebãm asupra viitorului Institutului „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” pe pãmânt românesc. Lectura nu poate fi decât pozitivã, realistã ºi prudentã.

Este pozitivã datoritã numãrului mare de doamne care se apropie ºi cer sã fie primite ca surori. Astãzi numãrul lor este de aproximativ 80. Pe noi ne întãreºte primirea fãcutã de episcopul de Iaºi, PS Petru Gherghel.

Carisma companiei ca institut secular, care nu scoate surorile din oraº ºi din parohie, li se pare foarte bunã ºi oportunã pentru ele. Chiar ºi preoþii din parohii apreciazã acest tip de consacrare.

Lectura trebuie sã fie realistã, nu trebuie deci sã uitãm cã facem primii paºi ai unui drum lung. Transplantarea carismei companiei de la Ticino (Elveþia) în România nu poate fi realizatã în câteva zile. Ca ºi la construcþia unei case este necesar sã fii atent la fundament.

Carisma trebuie sã fie trãitã de persoane. În România nu existã încã experienþa consacrãrii în secularitate, nici a apostolatului femeilor.

Prudenþa este necesarã. Ea este virtutea care dirijeazã toatã acþiunea umanã. Suntem la primii paºi. Toate se învaþã în timp. Surorile din România au religiozitate profundã ºi sunt în general docile, cu o viaþã spiritualã de rugãciune ºi practicã creºtinã.

Am plecat de la Iaºi, via Bucureºti spre Malpensa ºi, în fine, Lugano, cu gândul la cele trei surori consacrate, care, împreunã cu celelalte patru, formeazã un buchet de ghiocei – darul primãverii noastre. Pe drumul întoarcerii mi-am amintit cuvintele din Psalmul 125,6: „Plecând, mergeam ºi plângeam aruncând în pãmânt sãmânþa, venind se întorceau bucuroºi adunându-ºi snopii.”

Dragi surori, primele surori de aprilie, sunteþi semne ale vieþii noi în companie, de bucurie ºi speranþã pentru noi toþi.

Pr. Abelardo Lobato

octombrie 2 003

7

Calea cea micã

Din documentele Bisericii

Roma, Bazilica „Sf. Paul”

Papa Paul al VI-lea a încurajat mult dezvoltarea institutelor seculare ºi în diverse ocazii a aprofundat vocaþia de laic consacrat, gãsindu-i nenumãrate caracteristici ºi nuanþe care îi dau fizionomie proprie în cadrul Bisericii. Redãm aici un fragment din discursul þinut cu ocazia Primului Congres Internaþional al Institutelor Seculare (1970).

Eficacitatea apostolicã depinde de sfinþirea personalã „Voi aþi ales, cãlãuziþi de atâtea motive bine chibzuite, desigur, ºi aþi decis: rãmânem seculari, adicã în forma comunã tuturor, în viaþa din lume. ªi nu se poate spune cã alegerea voastrã, în raport cu scopul desãvârºirii creºtine pe care ºi ea ºi-l propune, este uºoarã, pentru cã ea nu vã separã de viaþa din lume, de acea lume profanã în care valorile preferate sunt cele seculare, ºi în care atât de des norma moralã este expusã unor continue ºi formidabile tentaþii. Disciplina voastrã moralã va trebui sã fie de aceea mereu în stare de vigilenþã ºi de iniþiativã personalã, ºi va trebui sã extragã, în fiecare ceas al consacrãrii voastre, corectitudinea acþiunilor voastre. Îndemnul moraliºtilor «Abstine et sustine» va trebui sã exercite o acþiune continuã în spiritualitatea voastrã.

Veþi avea astfel un câmp al vostru, chiar unul imens, în care sã desfãºuraþi dubla voastrã lucrare: sfinþirea personalã a sufletului vostru, ºi «consacratio mundi», al cãrei angajament delicat ºi atrãgãtor îl cunoaºteþi; ºi acesta este câmpul lumii. Voi mergeþi pe latura unui plan înclinat, care ispiteºte pasul la uºurinþa coborârii ºi îl stimuleazã la oboseala urcuºului.

Este un drum greu, de alpiniºti ai spiritului!

Dar, în acest îndrãzneþ program de viaþã, þineþi minte trei lucruri: consacrarea voastrã va fi nu numai o obligaþie,

va fi un ajutor, va fi un sprijin, va fi o iubire, va fi o fericire, la care veþi putea recurge mereu, o plenitudine care va compensa orice renunþare ºi care vã va face capabili pentru acel minunat paradox al iubirii: sã dai, sã dai altora, sã dai aproapelui pentru a avea în Cristos. Iatã al doilea lucru de þinut minte: sunteþi în lume ºi nu ai lumii, ci pentru lume.

Domnul ne-a învãþat sã descoperim sub aceastã formulã, care pare un joc de cuvinte, misiunea de mântuire a lui ºi a noastrã. Þineþi minte cã voi, ca membri ai institutelor seculare, aveþi de îndeplinit o misiune de mântuire pentru oamenii din timpurile voastre. Astãzi lumea are nevoie de voi, care trãiþi în lume, pentru a deschide lumii cãile mântuirii creºtine.

Vã voi spune al treilea lucru de þinut minte: Biserica. Voi aparþineþi Bisericii cu un titlu special, apelativul de consacraþi seculari; ei bine, sã ºtiþi cã Biserica are încredere în voi. Biserica vã urmãreºte, vã susþine, vã considerã ai sãi, ca fii aleºi, ca membri activi ºi conºtienþi, puternic ataºaþi unui sens, antrenaþi în apostolatul pentru ceilalþi, dispuºi la mãrturia tãcutã, la slujire ºi, dacã e nevoie, la sacrificiu.

Sunteþi laici care, din profesiunea creºtinã, fac o energie constructivã, dispusã sã susþinã misiunea ºi structurile Bisericii, diecezele, parohiile, instituþiile catolice în special, ºi sã însufleþeascã spiritualitatea ºi caritatea.”

Doina Roman (Sebeº)

Programul întâlnirilor de la Institutul Teologic „Sf. Iosif”, Iaºi 26 aprilie

– rugãciune ºi meditaþie

31 mai

– rugãciune ºi meditaþie

15-20 iunie

– reculegere (Moldova)

28 iunie

– rugãciune ºi meditaþie

26 iulie

– rugãciune ºi meditaþie

30 august

– rugãciune în Bisericã pentru rãposaþi

10-12 septembrie – reculegere (Oneºti, Suceava, Huºi) 27 septembrie

– conferinþa „Rugãciune ºi spiritualitate” susþinutã de PS episcop Rino Fisichella, rector magnific al Institutului Teologic din Lateran

11-12 octombrie

– reculegere (participã toate surorile din România)

Pentru relaþii suplimentare vã puteþi adresa la: IAªI

– Tereza Dorcu – tel.: 0232/265167 – Iulia-Ioana – tel.: 0232/311535 BACÃU – Monica Patraºc – tel.: 0234/513591 ROMAN – Ana Roca – tel.: 0233/720160 ONEªTI – Ioana Minea – tel.: 0234/314066 HUªI – Eugenia Faraon – tel.: 0235/471743 Responsabil pentru România – Doina Roman – tel.: 0258/733588

8

Nr. 4

Calea cea micã

Familie sfântã

(continuare din pagina 1)

Pe frontispiciul din faþada bisericii este sculptatã figura Maicii preacurate care invitã pe toþi la Isus. Motivul pentru care Ludovic Martin þinea sã participe la prima Liturghie de dimineaþã (vara la ora 6.00 ºi iarna la ora 7.00) era faptul cã aceasta era Liturghia servitorilor ºi muncitorilor. El spunea: „La aceastã Liturghie suntem împreunã cu cei sãraci pe care Isus îi iubeºte”.

Sfânta Împãrtãºanie, pe care o primeau deseori, însemna pentru întreaga familie, lauda prin excelenþã a lui Dumnezeu. De la bisericã pânã acasã, Ludovic pãstra o reculegere care îi punea în uimire pe cei din familie, mai ales pe copii. „E bine sã fim în prezenþa lui Dumnezeu care ni se dãruieºte”, obiºnuia sã-ºi justifice atitudinea de pietate euharisticã.

Recitarea Rozariului ºi vizita la preasfântul Sacrament fãceau parte din programul zilnic. Cu o astfel de viaþã creºtinã radicalã nu-i de mirare dacã patru din cele cinci fiice ale familiei au ales viaþa consacratã, în mãnãstire.

Dupã canonizare ºi declararea ca patroanã a misiunilor a sfintei Tereza a Pruncului Isus, tot mai mult s-a luat în consideraþie viaþa creºtinã exemplarã a pãrinþilor sfintei. S-a procedat la strângerea de date, în conformitate cu legislaþia bisericeascã.

Prima treaptã a fost deja împlinitã: în 1994, Ludovic ºi Zelia Martin au fost declaraþi venerabili. Pentru treptele urmãtoare, beatificarea ºi canonizarea, sunt necesare noi miracole verificate în conformitate cu toate rigorile procesuale canonice.

Revista Térèse de Lisieux, nr. 836, septembrie 2003, în editorialul intitulat Miracolul de la Milano, semnat de Mons. Guy Gaucher, episcopul auxiliar de Bayeux-Liseiux, relateazã tocmai ceea ce este necesar pentru declararea canonicã de fericiþi a pãrinþilor sfintei Tereza: „În ziua de 10 iunie 2003, mã aflam în capela cardinalului arhiepiscop de Milano, Mons. Dionigi Tettamanzi, împreunã cu trei judecãtori ºi secretari, pentru un act solemn: încheierea oficialã a procesului privind vindecarea prin mijlocirea soþilor Ludovic ºi Zelia Martin, a copilaºului Pietro Schilirò, nãscut la 25 mai 2002, în oraºul Monza-Italia. Erau prezenþi: întreaga sa familie, pãrinþii ºi cei patru fraþi ºi surori, precum ºi o sutã de alte persoane, printre care carmelitul preot Simeon al Sfintei Familii, postulatorul cauzei de beatificare, ºi un alt carmelit, Antonio Sangalli, cel care sugerase pãrinþilor lui Pietro sã se adreseze mijlocirii soþilor Martin. Au fost aduse cu aceastã ocazie ºi moaºtele sfintei Tereza, care erau în pelerinaj în nordul Italiei. Erau de faþã ºi numeroºi medici care au constatat vindecarea uimitoare a copilului nãscut cu plãmânii diformi, într-o stare care din punct de vedere medical nu se putea trãi. Pus la un aparat respirator îndatã dupã naºtere, se vedea totuºi cã era în zadar ºi cã pruncul era condamnat la o moarte sigurã. Între timp se fac mai multe novene, implorând mijlocirea pãrinþilor sfintei Tereza. În sãrbãtoarea sfinþilor apostoli Petru ºi Paul, 29 iunie 2003, starea copilului se îmbunãtãþeºte. În ziua de 3 iulie se renunþã la respiraþia artificialã, iar în ziua de 24 iulie este preluat acasã de cãtre pãrinþii sãi, pe deplin sãnãtos. Dupã ancheta fãcutã numeroºilor martori, printre care ºi ºapte medici, cardinalul Tettamanzi declarã solemn vindecarea miraculoasã. De nouã ani se aºtepta minunea necesarã pentru beatificarea venerabililor Ludovic ºi Zelia Martin. Vindecarea lui Pietro va fi semnul aºteptat. Sperãm cã beatificarea lor sã fie declaratã cât mai curând ºi sã contribuie la revigorarea spiritului creºtin în familii, atât de necesarã epocii în care ne aflãm. Suntem recunoscãtori soþilor Ludovic ºi Zelia Martin, „pãrinþii mei incomparabili”, cum îi numea fiica lor, sfânta Tereza.

Mons. Anton Despinescu

Ce ne mai spune sfânta Tereza? „Nu existã iubire mai mare decât aceea de a-þi da viaþa pentru aceia pe care îi iubeºti” (Sfânta Tereza a Pruncului Isus, M5, C.12f) Sfinþii sunt cei mai îndreptãþiþi sã ne vorbeascã atât prin cuvinte, cât ºi prin faptele lor. „Care este cuvântul pe care Dumnezeu vrea sã mi-l spunã?” Printre aceºti sfinþi s-a numãrat ºi „mica Tereza” care ne-a spus cã un singur lucru înaintea lui Dumnezeu este foarte preþios, ºi anume „umilinþa”. Dumnezeu ne cheamã mereu sã lucrãm împreunã cu aceastã umilinþã, sã acceptãm sacrificiile, sã avem încredere totalã în Tatãl ceresc, ºi mai presus de toate, o adevãratã iubire, ca rãspuns la iubirea pe care el ne-a arãtat-o. Sã fim fideli faþã de datoria stãrii, indiferent care ar fi aceasta, în orice sferã ºi nivel omenesc în care Dumnezeu ne-a plasat.

Sfânta Tereza a experimentat ºi a trãit intens îndemnurile lui Isus, a identificat ea însãºi „calea cea micã” pentru mântuire ºi ne invitã la milostivirea faþã de om ºi, mai ales, pentru omul care greºeºte.

Adesea ºtim sã ne iertãm pe noi înºine, însã nu pe cel care este aproape de noi. Aceastã umilinþã reprezintã pentru noi o lecþie zilnicã; dacã o vom aplica pentru a aspira la un sfârºit creºtinesc ºi la o reîntâlnire cu „mica Tereza” acolo unde ne aºteaptã ºi ne ajutã sã ajungem, trebuie sã-i urmãm ºi sfatul: „A fi mic înseamnã sã nu îþi atribui virtuþile pe care le practici ºi sã te crezi capabil de ceva, dar sã recunoºti cã bunul Dumnezeu pune acest tezaur în mâna copilaºului sãu ca sã se foloseascã de el când are nevoie, dar totdeauna tezaurul este al bunului Dumnezeu…” „Numai Isus aude când nimeni ºi nimic nu ne rãspunde…”

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus).

Maria Calistru (Iaºi)

Marie, fecioarã ºi mamã, ajutã-ne sã fim împãrþitori fideli ai marilor mistere ale lui Dumnezeu.

Ajutã-ne sã învãþãm adevãrul pe care Fiul tãu l-a anunþat ºi sã extindem iubirea, care este principala poruncã ºi primul rod al Duhului Sfânt.

Ioan Paul al II-lea

octombrie 2 003

9

Calea cea micã

Votul sãrãciei (continuare din pagina 2)

Numai cine este cu adevãrat sãrac are inima largã ºi reuºeºte sã dea totul.

Constituþiile ne ajutã, sugerând mijloace de a deveni realmente mai sãraci, mai detaºaþi, mai liberi, cumpãtaþi ºi solidari, aºa cum a fost Cristos în timpul vieþii sale pãmânteºti. Iatã glasul întemeietorului, Mons. A. Bacciarini: „Sãrãcia este o virtute dumnezeiascã ce l-a însoþit pe Isus Cristos de la iesle pânã la cruce.

Spiritul de sãrãcie trebuie considerat stâlp al micului nostru institut secular”.

Cristos este total dependent de Tatãl, dar pe deplin liber faþã de bunuri. Libertatea noastrã este de a avea o totalã încredere în Dumnezeu, pentru cã el ne iubeºte ºi, aºa cum spune Isus, sã acceptãm cu bucurie providenþa sa, ce hrãneºte pãsãrile cerului ºi îmbracã florile câmpului, se gândeºte ºi la noi, ba chiar, în primul rând la noi!

Un alt aspect al sãrãciei este de a nu pretinde sã fim slujiþi de ceilalþi. Trebuie sã vedem viaþa socialã ca o slujire reciprocã.

E nevoie de sãrãcie ºi în judecatã, acceptând cã ideea mea nu este înþeleasã sau primitã, acceptând cã nu avem dreptate, sã nu fim prea mult luaþi în consideraþie de ceilalþi. Sã acceptãm ºi neputinþa de a interpreta inteligent realitatea, sã acceptãm boala: toate acestea înseamnã împãrtãºirea darurilor pe care ni le-a fãcut Dumnezeu. În obligaþiile sãrãciei intrã ºi cea de a fi economi; e nevoie de respect pentru bani; a fi economi nu pentru a ne îmbogãþi, ci pentru cã ºtim cã banii sunt rodul muncii noastre, al trudei, ºi nu sunt ai noºtri pe deplin; mai avem ºi îndatorirea de a-i ajuta pe alþii. ªi rugãciunea e legatã de tema sãrãciei. Adesea suntem înclinaþi sã ne rugãm pentru a primi ceva. Trebuie sã învãþãm sã dãruim o pãrticicã din timpul nostru fãrã a primi nimic în schimb.

Iubirea lui Dumnezeu nu are hotare „O, far luminos de iubire, ºtiu cum sã ajung pânã la tine, am aflat secretul de a-mi însuºi flacãra ta.”

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Mb, B3v) Când Dumnezeu cheamã, iar omul rãspunde cu generozitate ºi iubire sincerã, viaþa lui se transformã într-o armonie.

Surorile din Compania „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, în activitatea lor de slujire în Institutul Teologic din Lugano (Elveþia), au cunoscut un tânãr român, Georgio Pastio, seminarist ºi fost profesor de limba românã la Alba–Iulia. Dupã ce a studiat în Franþa, a fost trimis la Lugano pentru a termina facultatea. În scurt timp a devenit preot romano-catolic ºi i s-a cerut sã facã apostolat în Ticino (Elveþia).

Rãmânând prieten fidel terezinelor de la via Nassa 64, le-a sugerat sã-ºi extindã carisma, nu în Polonia, dupã cum intenþionau, ci în România – o þarã micã, dar cu mult har de la Dumnezeu. Efortul lor nu a fost uºor, însã perseverenþa, speranþa ºi tenacitatea Mariei-Teresa, precum ºi ale pr. Lobato au dat roade.

Cu permisiunea episcopului Petru Gherghel s-au gãsit persoane care doresc sã cunoascã ºi sã trãiascã spiritualitatea sfintei Tereza precum ºi carisma acestui institut secular: slujirea lui Cristos ºi a Bisericii.

Noi mulþumim tuturor celor care s-au gândit la noi ºi mai ales mulþumim bunului Dumnezeu care nu înceteazã sã iubeascã creatura sa chemându-o neîncetat la slujire ºi iubire. El cheamã pe toþi oamenii la mântuire, dar sãdeºte flori numai în inima celor aleºi.

Isus spune: „Adevãr, adevãr vã spun: nu este nimeni care sã fi lãsat casã, sau soþie, sau copii pentru împãrãþia lui Dumnezeu ºi care sã nu primeascã cu mult mai mult în timpul de faþã, iar în veacul viitor, viaþa veºnicã” (Lc 18,29-30) Aºa s-a extins carisma Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” însumând astãzi aproximativ 80 de terezine.

Lucia Þâmpu

4. Concluzie Sãrãcia nu este un scop în sine, adicã a fi sãraci pentru a fi sãraci, pentru a ne mortifica, pentru ascezã; sãrãcia trebuie sã aibã, în mod esenþial, ca scop evanghelizarea. Iubirea devine astfel o condiþie esenþialã pentru a trãi pe deplin caritatea, adevãrata frãþie, adevãrata relaþie cu Dumnezeu, pentru a fi cu adevãrat fii ai lui Dumnezeu.

Pentru a avea un suflet sãrac, o trãsãturã importantã este smerenia, iar curãþia este un act deliberat de sãrãcie. Deci putem spune împreunã cu sfântul Toma cã, în esenþã, în votul sãrãciei sunt cuprinse ºi celelalte voturi, toate cuprinzând o serie întregã de renunþãri, din iubire faþã de Dumnezeu.

Toate aceste voturi sã lumineze misiunea noastrã de a trãi în inima Bisericii ºi în lume, iar maica noastrã, Maria, sã ne însoþeascã zi de zi pentru a creºte în iubire ºi har.

Pr. Abelardo Lobato ºi Maria-Teresa Candian

Tatã, fã din mine tot ce vei vrea; orice ai face din mine, îþi mulþumesc. Încredinþez sufletul meu în mâinile tale; þi-l dau cu toatã dragostea sufletului meu, cãci simt nevoia, din dragoste sã mã dau, sã mã încredinþez fãrã mãsurã în mâinile tale, cu o încredere infinitã, cãci tu eºti Tatãl meu.

Charles de Foucauld

10

Nr. 4

Calea cea micã

•

octombrie 2 003

CE IUBEAM EU… Oh, cât iubesc amintirea Zilelor binecuvântate ale copilãriei mele!

Pentru a-m mi pãstra floarea inocenþei Domnul m-a a încurajat totdeauna Cu iubire.

Isus, frumosule crin din vale, Parfumul tãu dulce m-a a captivat.

Buchet de smirnã, corolã înmiresmatã, Vreau sã te pãstrez în inima mea, Sã te iubesc!

Iubeam, în primãvara vieþii, Pe sfântul Iosif, pe Fecioara Maria Deja sufletul meu se cutremura miºcat Când în ochii mei se reflecta Cerul!

Am toate în tine, Isuse, Am grâne, flori întredeschise, Am norul care întretaie soarele; Înainte de a dispare de pe cer, Am focul.

Iubeam câmpurile de grâu, ºesul, Iubeam colina îndepãrtatã; Abia respiram în fericirea mea, Culegând cu surorile mele Flori…

Isuse, lângã tine o voi vedea pe Maria Pe sfinþi, familia mea dragã.

Merg dupã exilul acestei vieþi Sã regãsesc acoperiºul pãrintesc În cer.

VIAÞA CONSACRATÃ

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

1

2

3

ORIZONTAL: 1 1. Cel trimis în lume sã vesteascã evanghelia; 2 2. Membru al ordinului înfiinþat în anul 1223 de „sãrãcuþul din Assisi”; 3. Congregaþia „… Franciscane Misionare ale Sfântului Sacrament” 3 de la Brãila (art.); 4 4. Aceºti sfinþi ºi-au dat viaþa pentru credinþã ºi Cristos (sg.); 5 5. Chemare ºi slujire – într-o congregaþie, institut; 6 6. Congregaþie înfiinþatã la Paris, 1843 – … de Sion (2 cuv.); 7 7. Fondatã de sfânta Angela Merici în 1535, aceastã congregaþie este prima 8 care ºi-a propus educarea fetelor sãrace; 8. Prima slujitoare în Compania „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” (Maria); 9 9. Slujitoarele sale se regãsesc în fiecare parohie (fondator PS Petru 10 Gherghel, episcop de Iaºi); 11 10. Îmbracã haina Carmelului la Lisieux la 10 ianuarie 1889 (sfântã); 12 11. Episcop ticinez, fondator al unei companii de laici consacraþi, 13 la 21 ianuarie 1926; 12. Membrii ai ordinului întemeiat de sfântul Ignaþiu de Loyola; 14 13. Primul episcop al Diecezei de Iaºi (Nicolae Iosif); 15 14. Oraº din Elveþia, sediul Companiei „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”; 15. Ordin înfiinþat în 1247, la Ierusalim, fondat pe muntele cu acelaºi nume.

4

5 6 7 8 9 10 11 12 A

B

VERTICAL: A-B Companie a laicilor consacraþi cu rol de a fi „lumina care strãluceºte ºi nu se stinge în întunericul lumii”.

Teodora P. (Iaºi) Dezlegarea careului: „Timpul pocãinþei” – din numãrul trecut: ORIZONTAL: 1) PÃCAT; 2) RUGÃCIUNE; 3) GOLGOTA; 4) CONVERTIRE; 5) MARIA; 6) APOCALIPSA; 7) IERTARE; 8) ISUS; 9) EPISCOPIE; 10) SPINI; 11) CREDINÞÃ. VERTICAL: A-B – CALEA CRUCII. Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123) Director spiritual: Mons. Anton Despinescu Tehnoredactare computerizatã: Ilona Iordache ºi Silviu Dogariu