Calea cea micã
„...vreau sã caut modalitatea de a merge în cer pe o cale micã ºi foarte dreaptã, foarte scurtã, o cale micã ºi cu totul nouã.” Sf. Tereza a Pruncului Isus (Ms,C,2v)
Publicaþie b ianualã a I nstitutului S ecular a l S fintei T ereza a P runcului I sus
•
Nr. 1
•
martie 2 002
SPIRITUALITATEA L AICULUI ÎNTRE I UBIRE ª I D REPTATE În împrejurãrile de astãzi, formarea permanentã a laicilor este o provocare care cere un rãspuns. Tradiþia ºi învãþãturile Bisericii, bogate în exemple de laici împliniþi în faþa lui Dumnezeu ºi a oamenilor, constituie izvorul din care ºi grupul terezienelor din Iaºi vrea sã se adape. Pe urmele sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi a întemeietorului Institutului Secular, episcop A. Bacciarini, începem un drum împreunã, de aprofundare a identitãþii ºi misiunii noastre în societatea româneascã de astãzi. Din aceastã perspectivã, recuperarea legãturilor între oameni, între creºtini, în spiritul dreptãþii ºi al iubirii, mi se pare o urgenþã. Platforma comunã a spiritualitãþii laicului este harul baptismal reînnoit în sacrificiul ei euharistic. Spiritualitatea este dimensiunea religioasã, divinã, cristicã, spiritualã a moralei. În planul vieþii religioase, pãcatelor li se opun: curãþia, sãrãcia ºi ascultarea. Spiritualitatea laicilor constã în a lua în serios imperativele dreptãþii ºi ale iubirii în toate domeniile vieþii concrete ºi trebuie centratã pe salvgardarea valorilor care umanizezã. Toate valorile se raporteazã direct sau indirect la dreptate ºi iubire. Dreptatea este identicã cu respectul, adicã „voinþa ca celãlalt sã fie celãlalt”. Doar când existã celãlalt este posibilã iubirea. A iubi înseamnã a renunþa la eul propriu pentru a promova un alt „eu”, care devine centrul existenþei. Laicul ºi laicul consacrat participã la construirea lumii, îndumnezeind-o prin „Liturghia” vieþii proprii. Spiritualitatea laicului precizeazã locul în care se aflã Cristos în actul libertãþii, adicã în deciziile pe care le ia. Cristos este prezent acolo unde este ºi omul, unde omul este mai om ºi anume, în exerciþiul libertãþii sale, în decizia sa. Când vorbim despre Cristos, e bine sã nu despãrþim niciodatã aceste cuvinte: Cristos înviat, deci viu, prezent, activ, transformând, divinizând. Toate acestea au loc nu în timpul somnului, ci în decizia omului care vrea ca valorile sã triumfe, la scarã micã sau mare, în viaþa concretã. Spiritualitatea laicilor este noutatea timpurilor noastre, care-l face cunoscut pe Dumnezeu ºi împãrãþia sa, prin opþiunile lor zilnice, în favoarea unei civilizaþii de pace, fraternitate, iubire ºi dreptate. Sfinþenia laicului înseamnã consimþãmânt liber la lucrarea Sfintei Treimi, care începe la Botez ºi se desãvârºeºte în Euharistie. Modelul unic al sfinþeniei este Cuvântul întrupat. În zilele noastre, modelul sfinþeniei se prezintã sub forma credibilitãþii ºi maturitãþii umane. Laicii rãmân în lume cu problemele lor, iar rezolvarea acestora în spirit creºtin depinde de gradul lor de maturitate evanghelicã. Libertatea în Cristos aduce roade în viaþa de familie, în societate, în politicã, când laicii fructificã darul creativitãþii primit de la Dumnezeu. Urmarea sfinþilor se bazeazã pe motivaþii profunde, izvorâte din credinþã. De aceea, spunea papa Paul al VI-lea, omul de astãzi are nevoie nu de reformatori, ci de martori autentici ºi credibili !
Preot prof. dr. Wilhelm Dancã Rector al Institutului Teologic Romano-Catolic Iaºi
Sfânta Tereza mai trãieºte pe pãmânt „Eroii mor cu faima lor o datã Se pierd în pagini de istorii Dar sfinþii-s vii, trãiesc mereu ºi astãzi ªi ne surâd de sus din glorii”. Atunci când ne gândim la un sfânt, de obicei aducem în actualitate un fapt sau altul întâmplat cândva în viaþa lui, spunând: „sfântul cutare a fãcut aºa ºi aºa...” Dacã însã ne gândim la sfânta Tereza a Pruncului Isus trebuie sã facem numaidecât rabat de la aceastã obiºnuinþã. Faptele vieþii ei trecute sunt aºa de viu rãmase în memoria oamenilor încât ele se prezintã ºi astãzi cu prospeþimea emanatã de la cineva care abia le-ar fi terminat de sãvârºit. Sfânta Tereza trãieºte ºi astãzi, e printre noi. O poþi întâlni mai în toate bisericile ºi capelele din lume sub forma unei statui sau a unui tablou; te poate întâmpina în zâmbetul candid al atâtor persoane consacrate care îi întrupeazã ºi îi continuã carisma simplitãþii ºi a dãruirii generoase în slujba lui Dumnezeu. În mod cu totul deosebit îi simþi prezenþa în lumea misionarã. Numeroase misiuni ºi lãcaºuri de cult sunt aºezate sub patronajul ei, împãrtãºind din spiritul ei misionar care nu s-a lãsat claustrat în mãnãstirea carmelitanã din Lisieux. Numeroase asociaþii ºi institute misionare de viaþã consacratã au luat-o ca model ºi nu vor sã-ºi dea odihnã pânã nu vor face sã cadã din cer promisa ploaie de trandafiri pânã ºi peste cele mai îndepãrtate ºi uitate colþuri ale pãmântului. Compania sfintei Tereza, sositã de curând în România, ºi-a propus sã urmãreascã un asemenea nobil scop. Persoane generoase ºi dornice de a se pune în slujba acestui scop s-au înrolat în aceastã companie. Nu le putem dori altceva mai bun decât luminã, putere ºi perseverenþã în tot ce ºi-au propus sã întreprindã pentru cauza lui Dumnezeu, având-o ca model ºi ocrotitoare pe sfânta Tereza.
Pr. Pavel Chelaru
2
Nr. 1
Calea cea micã
SUFLET TEREZIAN
INSTITUTUL SECULAR
Isus ne prezintã un potir atât de amar, cât îl poate suporta natura noastrã slabã. Sã nu ne retragem buzele de pe acest potir... Sã privim viaþa în lumina ei adevãratã! Este o clipã între douã eternitãþi. Sã suferim în pace! Mãrturisesc cã acest cuvânt- pace- îmi pãrea puþin anevoios. Dar, reflectând, am gãsit secretul de a suferi în pace. Cine spune pace, nu spune bucurie, sau cel puþin bucurie sensibilã; pentru a suferi în pace, ajunge sã vrei ceea ce vrea Isus. Pentru a fi mireasa lui Isus, trebuie sã semeni cu el; Isus este însângerat, este încoronat cu spini! „O mie de ani în ochii tãi, Doamne, sunt ca ziua de ieri, care a trecut deja!” (Ps 89,4) „Stând pe malul fluviilor Babilonului, ne-am aºezat ºi am vãrsat lacrimi, amintindu-ne de Sion... Ne-am agãþat harpele de sãlciile care sunt în câmpii... Cei care ne-au luat prizonieri ne-au spus «Cântaþi-ne unul din frumoasele noastre cântece din Sion». Cum sã cântãm noi cântecele Domnului pe un pãmânt strãin?” (Ps 136,1-4) Nu, sã nu cântãm cântecele cerului creaturilor... ci, ca Cecilia, sã cântãm în inima noastrã un cântec melodios Preaiubitului nostru! Cântecul suferinþei unite cu suferinþele sale este ceea ce încântã mai mult inima sa... Isus arde de iubire pentru noi... priveºte faþa sa adorabilã! Priveºte ochii stinºi ºi aplecaþi!... priveºte-i rãnile... priveºte-l pe Isus în faþã... Acolo, vei vedea cât ne iubeºte.
AL SFINTEI TEREZA A PRUNCULUI ISUS
(Din scrisorile Sfintei Tereza a Pruncului Isus cãtre sora sa, Celine, VI)
R U G Ã C I U N E C ÃT R E I S U S a s f i n t e i Te r e z a d e L i s i e u x O Isuse, mirele meu divin, fã în aºa fel încât eu sã nu pierd niciodatã cea de-a doua hainã a botezului meu! Ia-mã la tine înainte de a comite chiar ºi cel mai uºor pãcat voluntar. Fã ca sã nu caut ºi sã nu gãsesc altceva decât numai pe tine. Fã ca pentru mine celelalte creaturi sã nu însemne nimic ºi fã ca nici eu sã nu însemn nimic pentru ele. Dar tu Isuse, fii pentru mine totul! Fã ca lucrurile pãmânteºti sã nu poatã sã neliniºteascã niciodatã sufletul meu ºi nimic sã nu tulbure pacea mea interioarã. Isuse, nu-þi cer decât pacea. Îþi mai cer însã ºi iubirea, iubirea infinitã fãrã vreo altã limitã decât tu: iubirea prin care nu mai trãiesc eu, ci tu, o Isuse! Isuse, fã ca sã se împlineascã pe deplin voinþa ta asupra mea ºi eu sã pot sã ajung la locul pe care tu ai mers sã mi-l pregãteºti în cer. Isuse, fã ca eu sã pot salva multe suflete: astãzi nici mãcar unul sã nu fie condamnat ºi toate sufletele din purgator sã fie eliberate. Isuse, iartã-mã dacã spun lucruri care nu trebuiesc spuse. Eu vreau doar sã te fac bucuros ºi sã te consolez. „O, preaiubitul meu, Isus! Cine va putea spune cu câtã dragostea ºi blândeþe conduci bietul meu suflet! Cât îþi place sã faci sã lumineze raza harului tãu în mijlocul celei mai negre furtuni! Da, totul este bun când nu cauþi decât voinþa lui Isus.” „Când sunt bunã, Isus e cel care acþioneazã în mine; cu cât sunt mai unitã cu el, cu atât iubesc mai mult pe toþi ºi pe toate. Iubirea faþã de semenii noºtri e totul pe pãmânt. Îl iubim pe Dumnezeu în mãsura în care practicãm iubirea.”
„Servire Christe et Ecclesiae” „Slujirea lui Cristos ºi a Bisericii” O cerinþã fundamentalã a omului este nevoia de a avea un sens corect al propriului eu. Dumnezeu are mereu iniþiativa. El, mai întâi se dezvãluie pe sine, apoi ne transmite misterul divin. 1. Slujirea creºtinã A sluji lui Dumnezeu înseamnã a domni. Biserica este pãrtaºã la zestrea lui Cristos ºi îi slujeºte pe oameni. A te numi slujitor al altuia este un compliment. Slujitorul este un om liber. „Cel mai mare dintre voi sã fie slujitorul vostru.” (Mt 23,11) – este sfatul lui Isus dat apostolilor. Fiecare creºtin trebuie sã se considere chemat la slujirea lui Dumnezeu ºi a fraþilor, „prin Cristos, cu Cristos ºi în Cristos”. Omul trebuie sã se angajeze în întregime: inimã–minte–voinþã. A fi fiu–slujitor este un dar. Precum Isus, Fiul lui Dumnezeu, s-a fãcut slujitor tocmai pentru cã este fiu, nepregetând sã se coboare pânã la noi, sã ne vindece, sã ne spele picioarele, sã moarã pe cruce ºi sã se împovãreze cu pãcatele noastre, tot aºa ºi pentru noi slujirea þine de dispunerea spiritului, care trebuie sã implice virtuþile creºtine. În aceasta perspectivã de a înþelege slujirea, episcopul Aurelio Bacciarini (1873-1935) a întemeiat în Dieceza de Lugano Institutul Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus, un institut feminin, care ºi-a început activitatea la 21 ianuarie 1926 ºi a primit ca dar ºi misiune carisma slujirii. Este vorba de a duce la împlinire, într-un stil de viaþã bine precizat, ceea ce þine de vocaþia fiecãrui creºtin. 2. Carisma fondatorului Carisma este un dar deosebit, dar al Duhului Sfânt, dat fondatorului ºi apoi transmis Institutului ºi destinat unei evoluþii neîncetate în istorie. Carisma se exprimã de obicei prin fapte. Monseniorul A. Bacciarini semneazã actul de întemeiere al Institutului în biroul sãu din strada Nassa 66, în sãrbãtoarea Sfintei Agneza. El a transmis acest har d-rei Maria Motta din Airolo. Sub conducere acestei surori sunt primite ºi pregãtite, în casa din strada Maghetti, toate domniºoarele care se simþeau chemate la slujire. Ajutatã de douã surori din Congregaþia Sfintei Cruci din Menzingen ºi alãturi de pr. Emilio Cattori, episcopul le încredinþeazã pregãtirea primelor surori. Ca ºi cum ar fi fost un noviciat, aceastã perioadã a durat din 1926 pânã la 30 august 1930. Primele ºapte surori au primit din mâna episcopului o medalie ca semn al consacrãrii în slujirea lui Cristos ºi a Bisericii. Pe faþa medaliei era chipul sfintei Tereza de Lisieux, aleasã drept patroanã a misiunii, iar pe revers, motto-ul „Servire Christo et Ecclesiae”. Monseniorul Bacciarini are carisma de fondator, dupã care urmeazã d-ra Maria Motta ºi alte tinere care au rãspuns chemãrii. Acestea nu sunt cãlugãriþe în mãnãstire, ci laice în mijlocul lumii. Slujirea apostolicã a fost începutã prin presã, binefacere, promovarea femeii în bisericã ºi în lume ºi în alte activitãþi insuflate de Duhul Sfânt. Monseniorul Bacciarini repeta: „Nu fiþi doar creºtine, fiþi apostoli!”. Maria Motta a fost prima care a primit, a înþeles ºi a asimilat carisma fondatorului. Episcopul a intuit foarte bine cã surorile erau consacrate asemenea cãlugãriþelor, dar în loc sã meargã departe de lume, într-o mãnãstire, mergeau în inima lumii pentru a fi „plãmadã a schimbãrii” ºi pentru a duce oamenilor Evanghelia. Un prim statut a fost dat de Monseniorul Bacciarini ºi transmis în caiete manuscrise, ºi fiecare sorã trebuia sã-l copieze pentru propriul uz. Acest document, care nu a fost niciodatã tipãrit, a fost normã de viaþã în primii ani. Episcopul Angelo Jelmini, continuând în acelaºi spirit, a aprobat primele Constituþiuni la 13 iunie 1948. Maria Motta a murit la 21 octombrie 1948, dupã ce a sãrbãtorit cu bucurie ziua sfintei Tereza, patroana Institutului. În anul 1996 acest Institut ºi-a fãcut simþitã prezenþa ºi în România, la Blaj, Cugir, Sebeº ºi apoi la Iaºi. Cu ajutorul nemijlocit al Sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi cu binecuvântarea Excelenþei sale, episcop Petru Gherghel, numãrul aspirantelor acestui Institut a crescut, iar activitãþile misionarelor s-au diversificat. Lunar se face o zi de reculegere ºi rugãciune pentru mai multã armonie ºi pace între oameni ºi pentru binele sufletelor. Cei interesaþi de înscriere în acest institut se pot adresa responsabilei pentru zona Iaºi, sora Tereza Dorcu, tel. 032/265167.
martie 2 002
3
Calea cea micã
ECOURI Dupã zilele de 12-13 ianuarie, ajungând în Bacãu, am dorit sã nu las sã se stingã flacãra harului aprinsã la Iaºi. În dorinþa de a þese o punte între suflete, am transmis celor care aici s-au constituit într-un grup de rugãciune ºi de fapte de iubire, frumuseþea evenimentului de la Casa Surorilor Divinei Providenþe. Acest fapt a stimulat zelul ºi dorinþa de a împlini mai bine voinþa lui Dumnezeu în fiecare dintre noi, în familiile noastre, în cartierele noastre, la locurile noastre de muncã ºi nu în ultimul rând, în comunitatea noastrã creºtinã, Parohia Bacãu „Sf. Nicolae”, unde desfãºurãm activitãþi asemãnãtoare: – dimineaþa: la ora 6 00 rozariul; la ora 6 30 sfânta Liturghie; la ora 7 30 rozariul; scurte vizite la persoane din comunitate care, datoritã unor suferinþe, nu pot veni la bisericã; – seara: sfânta Liturghie, rozariul ºi reunirea grupului de rugãciune.
Petraºc Monica, Bacãu
COMUNIUNE, COMUNICARE Unde doi sau trei se adunã în numele meu, sunt prezent ºi eu în mijlocul lor. Bucurii simple, bucurii adevãrate trãim când suntem la ocupaþiile noastre zilnice, gândindu-ne unele la altele, dar mai ales când ne reunim acasã la sora Tereza. Acolo citim un text biblic, observãm, meditãm ºi contemplãm cuvintele sfinte ºi ne exprimãm sentimentele în rugãciune. Simþim cã suntem mici izvoare adunate într-un râu care ne poartã în viaþã. Devenim niºte vase comunicante, trãim în pãrtãºie, dispãrând astfel obstacolele dintre noi. Învãþãm împreunã sã ne abandonãm cu desãvârºire în grija Tatãlui Ceresc, simþim cã formãm o familie: cea a terezienelor. Ce uºoare devin greutãþile vieþii fiecãreia dintre noi, ce clarã ºi luminoasã ne apare calea vieþii! A fi laic consacrat este un mare dar pentru fiecare dintre noi. Ne-am vindecat împreunã amintirile, vrem sã fim mãrturii vii ale trãirii în Bisericã. Indiferent de vârstã, aºteptãm cu rãbdare sã devenim vrednice pentru depunerea voturilor de sãrãcie, castitate ºi ascultare. Patroana noastrã, sfânta Tereza a Pruncului Isus, ne vegheazã ºi ne este model. Idealul nostru este sã o imitãm în misionarism. Noi trãim un miracol, acela de a fi concret de folos semenilor noºtri. În dar am primit viaþa, în dar vrem sã o oferim, iar ziua morþii noastre va fi o sãrbãtoare, ca ºi pentru micuþa sfântã din Lisieux!
Dr. Iulia Ioana Vasiliu
Programul întâlnirilor 11-12 ianuarie 2002, la casa Surorilor Divinei Providenþe din Iaºi 8 februarie 2002, la sora Tereza Dorcu 25 februarie 2002, întâlnire recreativã la sora Tereza Dorcu 8 martie 2002, la sora Tereza Dorcu 2 aprilie 2002, întâlnire recreativã la sora Tereza Dorcu 5-7 aprilie 2002, zile de reculegere la Sinaia
Intenþiile cu care am început Postul Mare Isuse al meu, îndurare! Isuse, eu respir din Iubire pentru tine! Isuse, te iubesc cu aceastã rugãciune. Isuse, te iubesc cu aceastã muncã. Isuse, te iubesc când dorm! Isuse, toatã ziua gândul meu este unul de iubire pentru tine! Am aºteptat cu bucurie Postul Mare, deoarece sunt hotãrâtã mai mult ca niciodatã sã trãiesc o altã viaþã, care este în întregime iubire, cãci acolo unde este Domnul totul devine viu. Cât de greu înþeleg acest drum al sfinþeniei? Cât de slab mã consider, de la început? Doresc foarte mult sã-mi schimb purtãrile. Nãdãjduiesc în ajutorul Domnului de a mã îndrepta. Încerc sã privesc la drumul lui Dumnezeu, drept ºi frumos. Isus nu se obþine decât prin însuºi Dumnezeu. Numai harul sãu mã poate ajuta pe acest drum. Spinii vor dispãrea singuri, de la sine. Dupã atâtea cãderi cu faþa la pãmânt, îl rog pe bunul Dumnezeu sã îmi dea putere sã mã ridic, ca sã -l pot urma pânã la sfârºit. Din inima mea izvorãºte o dorinþã puternicã, mistuitoare, de a mã purifica. Îl rog pe Dumnezeu sã mã ajute în tulburãrile mele sufleteºti. Doresc sã-mi ispãºesc pãcatele prin pãrere de rãu, printr-o spovadã bunã, prin post, caritate ºi rugãciune. Orice durere este izvor de iubire. Cine suferã, iubeºte! Nu doresc nimic pentru mine, nici bine, nici rãu, doresc numai ce doreºte Dumnezeu. Alãturi de el amarul devine dulce, iar asprul, blând. „Isuse, în braþele tale mã las cu încredere, îmi ascund capul la pieptul tãu iubitor ºi îmi scufund inima în inima ta, vrând întru totul ce vrei ºi tu.” Ce vei vrea tu, Doamne, nimic mai mult! „ªi lumea trece, ºi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rãmâne în veac.” (Sfântul Ioan)
M. C.
O
ZI DE NEUITAT
Dupã ce ani de-a rândul am urmãrit succesul cu toate capcanele lui, am simþit în suflet un gol imens. Pas cu pas am realizat cã nu am nevoie de multe bunuri, ci de o bunã relaþie cu Dumnezeu, care mã va face sã investesc emoþional în lucrarea la care m-a chemat. El a luat cioburile vieþii mele ºi le-a reconstruit într-un vas mare din care va trebui sã beau, sã nu mai însetez, sã devin o bunã companie pentru alþii, zi de zi, pentru cã zilele cele mai bune sunt pe drum. Pânã nu înveþi sã petreci timp cu Dumnezeu, nu vei putea realiza prea multe pentru el, ceea ce încerc ºi eu sã fac de mai bine de un an. Aceastã oportunitate mi-a fost oferitã de Institutul Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus, care a precizat strategia de consacrare ºi de apartenenþã. Aceastã formã de viaþã, sugeratã de Constituþiile Institutului, a fost aprobatã de Bisericã în 1949. „Iatã cât e de bine ºi de plãcut sã locuiascã fraþii laolaltã.” (Ps 132,1) Aºa procedãm ºi noi, grupul slujitoarelor sfintei Tereza a Pruncului Isus din Iaºi: ne întâlnim cel puþin o datã pe lunã pentru a ne ruga, a medita pe marginea unor texte biblice, a cere ajutorul Domnului ca el sã vegheze asupra noastrã ºi sã ne ajute sã fim fidele îndemnului de a lucra în via lui. Ultima noastrã întâlnire s-a desfãºurat la data de 8 martie, acasã la sora Tereza Dorcu. Rugãciunile ºi meditaþia noastrã au fãcut ca timpul sã zboare uºor, atmosfera realizatã a fost deosebit de caldã, plãcutã, fãcând din aceastã zi, cea mai frumoasã zi de 8 martie, închinatã Mamei noastre cereºti, sfânta Fecioarã Maria, ºi sfintei Tereza a Pruncului Isus.
Maria Calistru
4
Calea cea micã
Nr. 1
•
martie 2 002
Drum crucial
Pãstorelul
Pe scara sufletului meu M-am întâlnit cu Dumnezeu. Eu coboram mâhnit din conºtiinþa mea, Iar el urca surâzãtor spre ea!
Un pãstorel însingurat jeleºte; Desfãt ºi-alin pe lume-i sunt strãine, Doar pãstoriþa lui în gând îi vine ªi-n piept iubirea rãu îl chinuieºte.
ªi ne-am oprit la jumãtatea scãrii, Încruciºându-ne, în clipa-ntâmpinãrii, Sãgeþile perechilor de ochi, ca de-obicei. Ah! Ochii lui cum semãnau cu ochii mei!
Dar nu de rana dragostei boceºte, Cãci s-o îndure ar avea tãrie, Deºi durerea inima-i sfâºie, Ci cã-i uitat cu jale se gândeºte.
Pe scara sufletului meu M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu. El cobora solemn din conºtiiþa mea, Iar eu urcam surâzãtor spre ea! Ion Minulescu
Iar gândul cã de el nu-ºi aminteºte Frumoasa-i pãstoriþã, mult îl doare; Pribeag ºi-nstrãinat, de jale moare ªi-n piept iubirea rãu îl chinuieºte.
Trãieºte în rugãciune
Deci pãstorelul astfel glãsuieºte: Nefericit e-acel ce nu-mi rãspunde Cu bucurie dragostei profunde ªi cu iubirea-i rãu se chinuieºte!
Dãruieºte-ne, Doamne, ochii ºi inima ta Pentru a ºti sã vedem ºi sã înþelegem Unde ne cheamã iubirea, Cui trebuie sã-i aducem mângâiere, Unde sã întãrim dreptatea, ªi cum trebuie sã construim pacea, Când sã facem primul pas spre celãlalt ªi cui trebuie sã-i oferim iertarea, Când sã spunem un cuvânt prietenos ªi în ce moment trebuie sã domneascã între noi tãcerea.
Suit pe lemn, când vremea se-mplineºte, El îºi deschise braþele cu jele, Primind sã moarã spânzurat de ele, ªi-n piept iubirea rãu îl chinuieºte. Sfântul Ioan al Crucii
Fã-ne capabili, Doamne, De a oferi tuturor unica bogãþie adevãratã Pe care noi o posedãm: Cuvântul ºi numele tãu. Fã sã nu le lipseascã sãracilor Acea unicã bogãþie adevãratã Care îi face pe oameni liberi: Evanghelia ºi iubirea ta.
DE PAªTI
A 1
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.
Discipolii lui Isus. 2 Simon din... 3 „Laurii de pe capul lui Isus. 4 Conduce o diecezã. 5 Rãscumpãrare adusã de Cristos. 6 Cel necredincios. Trimis de Dumnezeu pentru mântuirea noastrã. 7 Cea care l-a vãzut prima pe Cristos cel înviat. 8 Regina Cerului ºi maica celui înviat. 9 Þara..., loc de pelerinaj de Paºti. 10 Purtând crucea pe umeri, Isus a urcat muntele... 11 Purtãtorul de grijã al copilului Isus sau cel 12 care i-a oferit un mormânt curat la moartea sa. 13. Tâlhar eliberat de Pilat în locul lui Isus. 13 14. Apostol care s-a lepãdat de trei ori de Isus. 14
Teodora Pantazi
B