Page 1


Suflet terezian

Draga mea micuþã Leonie, Dacã ai ºti cât sunt de fericitã cã te vãd în aceastã bunã dispoziþie… Nu sunt miratã cã gândul morþii îþi este plãcut, pentru cã nu te mai reþine nimic pe pãmânt. Te asigur cã Dumnezeu este mult mai bun decât crezi tu. El se mulþumeºte cu o privire, cu un suspin de iubire… În ce mã priveºte, mi se pare uºor de practicat perfecþiunea pentru cã am înþeles cã nu trebuie decât sã-l iubeºti pe Isus. Priveºte la un copil care ºi-a supãrat mama, mâniindu-se sau neascultând-o; dacã se ascunde într-un colþ cu un aer îmbufnat ºi þipã de frica pedepsei, mama sa desigur cã nu-i va ierta greºala; dar dacã-i întinde braþele, surâzând ºi spunând: „Sãrutã-mã, nu voi mai face!”, oare mama nu-l va strânge la piept cu tandreþe, uitând tot ce-a fãcut?... Totuºi ea ºtie prea bine cã micuþul drag va reîncepe cu prima ocazie, dar asta nu face nimic; dacã el apeleazã la inima ei, nu-l va pedepsi niciodatã… În timpul legii fricii, înainte de venirea Domnului nostru, profetul Isaia spunea deja, vorbind în numele Regelui cerurilor: „O mamã îºi poate uita copilul? Ei bine, chiar dacã o mamã ºi-ar uita copilul, eu nu vã voi uita niciodatã” (Is 49,15). Ce promisiune încântãtoare! Noi care trãim prin legea iubirii, cum sã nu profitãm de avansurile afectuoase pe care ni le face mirele nostru? Cum sã mã tem de Cel care se lasã înlãnþuit de un fir de pãr care freamãtã pe gâtul nostru? (Ct 4,9). Sã ºtim deci sã-l pãstrãm prizonier pe acest Dumnezeu care devine cerºetorul iubirii noastre. Sfânta Tereza a Pruncului Isus Extrase din scrisoarea a IV-a cãtre sora Francoise-Terese

Vocaþia sfintei Tereza Am înþeles cã Biserica are un trup alcãtuit din mãdulare diferite, cel mai necesar, cel mai nobil dintre toate nu-i lipseºte: am înþeles cã Biserica are o inimã ºi cã aceastã inimã arde în iubire. Am înþeles cã numai iubirea lucreazã în mãdularele Bisericii, cã de s-ar stinge iubirea, apostolii nu ar mai vesti evanghelia, martirii ar refuza sã-ºi verse sângele… Am înþeles cã iubirea cuprinde toate vocaþiile, cã iubirea este totul, cã ea îmbrãþiºeazã toate timpurile ºi toate locurile… într-un cuvânt este eternã!... Atunci, în bucuria mea delirantã, fãrã mãsurã, am exclamat: O Isuse, iubirea mea…mi-am gãsit în sfârºit vocaþia, vocaþia mea este Iubirea!... Da, mi-am gãsit locul în Bisericã ºi acest loc, o Dumnezeule, tu mi l-ai dat… în inima Bisericii, maica mea, voi fi iubirea… astfel voi fi totul… astfel mi se va realiza visul!!! Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Micilor mei Fraþi din Cer Fericiþi mici copii, cu câte dezmierdãri altãdat' Regele din tãrii V-a copleºit cu mângâieri, v-a binecuvântat Frunþile zglobii! Voi întruchipaþi a Inocenþilor fãpturã ªi-ntrevãd întregi Daruri în cer ce vã va da fãrã mãsurã Regele peste regi. Voi aþi contemplat ale Paradisului splendori, Imensele-i comori Înainte de-a fi cunoscut ale noastre amare-ntristãri, Scumpi criniºori. O muguri înmiresmaþi! culeºi de Domnul din zori Dulcea luminã, Soarele de iubire ce-a fãcut sã vã dea flori E a sa inimã. Ce inefabilã grijã, ce iubire farã de seamã ªi mângâieri vii V-aratã cu bucurie Biserica, a noastrã Mamã, Copii de-o zi!... În braþele-i materne, ca premiþii date Lui Dumnezeu Deliciul frumosului cer albastru în eternitate Veþi fi mereu. Copii, voi formaþi virginalul cortegiu Al Mielului blând ªi puteþi intona, uimitor privilegiu, Un nou cânt! Fãrã luptã aþi ajuns voi la gloria De cuceritori; Salvatorul pentru voi a obþinut victoria, Dulci învingãtori! În pãrul vostru nu se vãd sclipind pietre preþioase Nici giuvaer O simplã razã aurie din buclele mãtãsoase Încântã cer. Ale aleºilor bogãþii, palmele, coroanele toate Ale voastre-s mãnunchi În Patria sfântã, copii, tronurile voastre bogate Sunt ai lor genunchi... Sfânta Tereza a Pruncului Isus


septembrie 2 011

Calea cea micã

3

„Calea cea micã” la majorat Terezinele din România (în prezent în numãr de 130) vor tresãri de bucurie la citirea acestor rânduri, ºi mai cu seamã la titlul lor. Evident, e vorba de revista lor ajunsã deja la numãrul 20, cronologica vârstã a majoratului, adicã a cincia parte a vieþii biologice a omului, stabilitã ºtiinþific. Termenul de revistã este explicat de „Micul dicþionar enciclopedic român”, ediþia 1972, astfel: „publicaþie periodicã ce cuprinde articole, studii, schiþe, recenzii etc., din domenii diferite sau de strictã specialitate”. „Le petit Larousse illustré,” din anul 1987, e mai concis: „publicaþie periodicã specializatã sau nu”. De fapt, orice revistã vrea sã oglindeascã un curent de opinie sau orice instituþie. În cazul de faþã e vorba de „Institutul Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi a Divinei Feþe”, în special din România, prezent aici de un deceniu, prin voia binecuvântatã a lui Dumnezeu, actualizatã prin râvna neobositã a directoarei generale, Maria-Tereza Candian, de la Lugano-Elveþia, a asistentului spiritual general, pãrintele Abelardo Lobato O.P. ºi a altora care s-au implicat ºi se implicã în aceastã operã spiritualã. Coordonatoarea principalã a revistei este sora Teodora Pantazi, învãþãtoare în Iaºi, care se îngrijeºte cu tot sufletul ºi priceperea de apariþia ei de douã ori pe an. Dupã cum afirmã domnia-sa, acela care i-a sugerat numele revistei este pãrintele profesor dr. Wilhelm Dancã, având în vedere cã sfânta Tereza este bine cunoscutã ca autoarea acestei cãi ideale de perfecþionare spiritualã: „Vreau sã caut modalitatea de a merge în cer pe o cale micã ºi foarte dreaptã, foarte scurtã, o cale micã ºi cu totul nouã” (Ms.C 2v). Aceste cuvinte inspirate ale „micii” ºi marii sfinte sunt plasate pe frontispiciul revistei ca un grãitor motto. Ca orice început care este anevoios, primele opt numere (primul a apãrut în luna martie 2002) au o înfãþiºare modestã: un frontispiciu mic în partea de sus a primei pagini, coperta, cu titlul Calea cea Micã, un mini-medalion, reprezentând-o pe sfânta Tereza, în colþul din stânga, iar în cel din dreapta, motto-ul notat mai sus. În funcþie de numãrul ºi amploarea articolelor, primele numere ale revistei acoperã 10-12 pagini, cuprinzând documente din viaþa Bisericii, spiritualitatea terezianã a Institutului, evenimente deosebite privind organizarea, angajamente ale aderentelor la institut, texte din operele patroanei, sfânta Tereza, mãrturii etc. Menþionãm prezenþa instructivã ºi încurajatoare în paginile revistei a pãstorului Diecezei de Iaºi, PS Petru Gherghel, a episcopului auxiliar, Aurel Percã, a parohului catedralei din Iaºi, preotul Iosif Dorcu. Desigur, prezenþa permanentã în revistã este aceea a neobositei ºi generoasei directoare generale, Maria-Tereza Candian, cu articole ample vizând formarea spiritualã a terezinelor, în lumina carismei specifice institutului, aceea de a-l sluji pe Dumnezeu ºi Biserica, în lume dar nu în spiritul lumii, ajutând prin puterea exemplului bun, a rugãciunii ºi a slujirii evanghelice, la orientarea spre Dumnezeu a celor din ambientul în care se aflã. Alãturi de directoarea generalã se aflã Preacucernicul ºi iubitul pãrinte asistent spiritual general al Institutului între

anii 1998 ºi 2007, Abelardo Lobato O.P. Articolele sale reflectã pe înþeleptul director spiritual ºi prieten fidel al importantului grup de terezine din România. Dupã retragerea sa la mãnãstirea dominicanã din GranadaSpania, datoritã vârstei sale înaintate, serviciul de asistenþi generali este preluat de don Giuseppe Albisetti ºi don George Paºtiu, din Lugano, care susþin revista cu articole generoase. Când unul, când altul, ei vin în România împreunã cu directoarea generalã, de 4-5 ori pe an, ºi la cele generale bi-anuale. Preoþi asistenþi spirituali de grupuri (cele mai numeroase fiind cele din Bacãu ºi Iaºi, simpatizanþi ºi, fãrã îndoialã multe dintre surorile terezine sunt mereu prezente în paginile revistei. Menþiune specialã meritã Teodora Pantazi, Ecaterina Hanganu, mult regretata Doina Roman, Iulia-Ioana Vasiliu, Elena Matei, Agneza Husaru etc. Numãrul 9, aprilie 2006, aduce o micã îmbunãtãþire cu privire la titlul revistei ºi al articolelor, devenite color, ºi un plus de pagini. Numãrul 10, octombrie 2006 impresioneazã în mod deosebit prin multicolora copertã 1, acoperitã de chipul fermecãtor al sfintei Tereza, în haina carmelitanã, þinând în mâna dreaptã crucifixul ei drag, înconjurat de frumoºii trandafiri, simbol al iubirii trãite de ea cu maximum de intensitate, angajându-se, inspiratã de Duhul iubirii veºnice, sã trimitã din paradis ploaia de trandafiri. Ultima paginã a copertei 2, abundã de fotografii care ilustreazã momente importante din viaþa institutului. Creºterea grupului ºi maturizarea lui se vede ºi în dublarea numãrului paginilor în acest numãr ºi în multe din urmãtoarele. Cele 20 de numere de pânã acum însumeazã aproximativ 350 de pagini. Apreciem disponibilitatea ºi competenþa domnului inginer Silviu Dogariu care asigurã permanent tehnoredactarea computerizatã a revistei. Tirajul este de 250 de exemplare, distribuite terezinelor, simpatizanþilor ºi altor doritori. Recent, la iniþiativa sorei Teodora Pantazi, ajutatã de prof. Ovidiu Biºog, a fost deschis un site, în care sunt introduse date privind istoricul, fondatorii, spiritualitatea, revista ºi diverse informaþii privind acest institut secular, cunoscut, mai cu seamã în Elveþia ºi sub denumirea de Compania di Santa Teresa. Utilizatorii de internet pot intra în acest site, la adresa: www.terezine.ro La aniversarul numãrului 10 al revistei, la pagina 17 notam: „Mulþumim sfintei Tereza a Pruncului Isus cã ne-a dobândit de la Dumnezeu acest mare har ca în România sã avem suflete consacrate care, în spirit terezian sã slujeascã lui Dumnezeu ºi Bisericii”. La acest aniversar, reînnoim ºi intensificãm mulþumirile noastre cãtre Dumnezeu, cãtre sfânta noastrã Patroanã, zeloasei conduceri a institutului ºi tuturor celor care îl susþin cu multã râvnã. Felicitãri de majorat! Cu Dumnezeu, înainte! Sfântã Tereza a Pruncului Isus ºi a Divinei Feþe, fii mereu cu noi! Pr. Anton Despinescu (Iaºi)


4

Calea cea micã

Nr. 20

O reflecþie asupra documentului

Verbum Domini al papei Benedict al XVI-llea

Suntem mereu pe drumul spre Domnul Isus, slujindu-l în Biserica lui ºi în lume, cu credinþã faþã de Evanghelie, faþã de cele trei voturi ºi faþã de Constituþiile Institutului nostru. Institutul secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus nu este o congregaþie cãlugãreascã; este un institut înfiinþat acum 85 de ani, la Lugano, pentru a trãi o spiritualitate secularã. Cine se înscrie în el se consacrã în lume, în diferite medii, fãrã veºmânt deosebit, pentru a aduce hranã ºi roade evanghelice în spiritul simplu, smerit ºi vesel al Sfintei Tereza din Lisieux, atât de bine cunoscutã ºi iubitã în România. La întrunirea de azi, animatã de unele dintre voi, vã invit sã reflectaþi asupra recentului îndemn apostolic Verbum Domini al Papei Benedict al XVI-lea. Acest document, semnat de Pontiful Suprem la 30 septembrie 2010, cuprinde reflecþiile ºi propunerile Sinodului Episcopilor privind Cuvântul lui Dumnezeu, care s-a þinut la Roma în octombrie 2008. Nu este posibil sã rezum întregul document (are peste 100 de pagini!); sper cã-l puteþi citi deja tradus în româneºte. Acest îndemn apostolic este împãrþit în trei pãrþi, legate între ele: Partea I: Verbum Dei, Cuvântul lui Dumnezeu Partea a II-a: Verbum in Ecclesia, Cuvântul în Bisericã Partea a III-a: Verbum mundo, Cuvântul pentru lume. Mã voi mãrgini aici la o consideraþie preliminarã asupra Conciliului Vatican II (punctul 3), la unele aspecte importante din Verbum Domini (punctul 4) ºi o încheiere-îndemn pentru spiritualitatea Institutului nostru (punctul 5).

O reflecþie de fond în lumina Conciliului Vatican II Îndemnul apostolic postsinodal se plaseazã în învãþãtura unicã a Conciliului Ecumenic Vatican II (1962-l965). Dupã 50 de ani, acest eveniment, încã de aprofundat în întregime, rãmâne ºi trebuie sã rãmânã busola Bisericii de azi. Trebuie sã ºtim sã apreciem ºi astãzi darul acestui eveniment, numit „cel mai mare har dãruit Bisericii secolului XX” (Fericitul papã Ioan Paul al II-lea). Trebuie sã ºtim sã culegem roadele moºtenirii vii a acestui Conciliu, pentru a putea lumina situaþiile care apar la începutul mileniului III. Tocmai Conciliul Vatican II a redeschis comoara Cuvântului lui Dumnezeu, îndemnându-ne sã fim „O Bisericã în ascultare”. Dei Verbum religiose audiens sunt primele cuvinte care încep Constituþia conciliarã Dei Verbum, traduse în româneºte „Ascultând cu pietate [...] Cuvântul lui Dumnezeu”.... Înainte de a face, Biserica este chematã la a fi, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu, la a preþui frumuseþea ºi bogãþia Sfintei Scripturi, aºezând în centru prezenþa trinitarã, care se reveleazã prin Creaþie, în viaþa unui popor ºi în întreaga istorie a mântuirii, înfãptuite definitiv în Isus Cristos. Dumnezeu ne-a vorbit, o datã pentru totdeauna, în Isus Cristos (Evr 1), prin faptele lui, Evanghelia ºi Paºtele lui.

Prin Duhul Sfânt, revãrsat la Rusalii, Cuvântul lui Dumnezeu este cãlãuzã pentru Biserica din toate timpurile. Nu mai trebuie sã aºteptãm vreo altã revelaþie! Înainte de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu, orice comunitate creºtinã este chematã sã ia o atitudine de ascultare, pentru a-l înþelege, a-l interioriza, a-l primi în rugãciune ºi a-l mãrturisi prin ea însãºi ºi prin viaþa fraþilor. Cuvântul lui Dumnezeu, dupã cum se afirmã încontinuu în textul papei, este o veste a mântuirii ce trebuie sã lumineze viaþa zilnicã a lumii. Vremea noastrã este ca un ogor întins în care rãsare sãmânþa Cuvântului dumnezeiesc. ªi un institut secular trebuie sã formeze persoane consacrate care iubesc Cuvântul lui Dumnezeu în calitate de credincioºi, gata sã-ºi hrãneascã statornic limbajul prin formele oferite de Bisericã, prin liturgie ºi numeroasele alte canale ale tradiþiei. În încheiere (punctul 5) vã vom arãta o modalitate frumoasã de a intra în familiaritate cu Sfânta Scripturã. ªi pentru toate terezinele este întotdeauna valabil îndemnul biblistului din vechime, Sfântul Ieronim, care repeta, deja în vremea lui, „necunoaºterea Scripturilor înseamnã necunoaºterea lui Cristos” (citat în Dei Verbum, nr. 25).

Unele fundamente ale îndemnului Verbum Domini Textul papei ne invitã deci sã intrãm ºi sã explorãm „planeta” Cuvântului lui Dumnezeu, cu atitudine de surprizã ºi fascinaþie, îndemnându-ne sã luãm în mâini Sfânta Scripturã, pentru a o citi împreunã cu Biserica ºi în Bisericã, în deschiderea credinþei, a unitãþii ºi bucuriei, care sunt daruri ale Duhului. Papa ne spune motivele de a recupera importanþa Cuvântului lui Dumnezeu. Religia noastrã, afirmã Benedict al XVI-lea, nu este „religia cãrþii”, „nu a unui cuvânt scris ºi mut, ci a Cuvântului întrupat ºi viu” (Verbum Domini, 7). Într-adevãr, Isus Cristos este Cuvântul Tatãlui fãcut trup, care a venit sã locuiascã în mijlocul nostru (In 1). Aceasta înseamnã: „Cuvântul dumnezeiesc se exprimã într-adevãr prin cuvinte omeneºti” (Verbum Domini, 11). De aceea, ne aminteºte papa, ºi Cuvântul are sacramentalitate proprie, ca ºi întreaga revelaþie ºi însãºi Euharistia. În îndemn citim aceastã învãþãturã: „Apropiindu-ne de altar ºi luând parte la ospãþul euharistic, ne împãrtãºim realmente cu trupul ºi sângele lui Cristos. Proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu în cadrul celebrãrii comportã recunoaºterea faptului cã însuºi Cristos este prezent ºi ni se adreseazã, pentru a fi primit [...]. Cristos, prezent realmente sub chipul pâinii ºi al vinului, este prezent, în mod analog, ºi în Cuvântul proclamat de liturgie” (Verbum Domini, 56). De aici derivã importanþa cinstirii Sfintei Scripturi ºi a locului proclamãrii acesteia, amvonul, prima masã a celebrãrii


septembrie 2 011

5

Calea cea micã

euharistice. Dupã cum învaþã papa, trebuie sã punem lecþionarul în valoare, garantând o bunã pregãtire a lectorilor. Reluând propunerile pãrinþilor sinodali, Benedict al XVI-lea subliniazã importanþa omiliei, nu doar duminica, ci ºi în zilele de peste sãptãmânã.

Încheiere-îndemn Printre numeroasele îndrumãri din Verbum Domini apare ºi cea de a trãi „o lecturã în rugãciune” a Sfintei Scripturi, cu referire deosebitã la lectio divina (nr. 86). Într-adevãr, Cuvântul lui Dumnezeu se aflã la baza oricãrei spiritualitãþi creºtine autentice (nr. 86). Folosind cuvintele Conciliului, „toþi credincioºii... sã se apropie din toatã inima de textul sacru, fie prin liturgie, atât de bogatã în cuvinte divine, fie prin lecturã spiritualã, fie prin iniþiative organizate sau prin alte metode care astãzi se rãspândesc pretutindeni, în mod lãudabil, cu aprobarea ºi prin grija pãstorilor Bisericii. Sã nu se uite însã cã citirea Sfintei Scripturi trebuie însoþitã de rugãciune” (Dei Verbum, 25). Printre diferitele metode pentru a ne apropia cu rod ºi cu credinþã de Sfintele Scripturi este lectio divina, dupã cum se explicã în îndemnul apostolic. - „Aº dori sã reamintesc pe scurt etapele ei de bazã [ale lectio divina]: ea începe cu lectura (lectio) textului, care stârneºte întrebãri privind adevãrata cunoaºtere a conþinutului sãu: ce spune textul biblic în sine? Fãrã acest moment, riscãm ca textul sã devinã doar un pretext pentru a nu ieºi niciodatã din gândurile proprii. - Urmeazã apoi meditaþia (meditatio), în cadrul cãreia întrebarea este: ce ne spune textul biblic nouã? Aici, fiecare, în mod personal, dar ºi ca realitate comunitarã, trebuie sã se lase atins ºi pus în discuþie, pentru cã nu este vorba de a lua în considerare cuvinte rostite în trecut, ci în prezent. - Se ajunge apoi la momentul rugãciunii (oratio), care presupune întrebarea: ce-i spunem noi Domnului ca rãspuns la Cuvântul sãu? Rugãciunea ca cerere, mijlocire, mulþumire ºi laudã este primul fel în care ne schimbã Cuvântul. - În sfârºit, lectio divina se încheie cu contemplaþia (contemplatio), în timpul cãreia ne asumãm, ca dar al lui Dumnezeu, însãºi privirea lui în judecarea realitãþii ºi ne întrebãm: ce fel de convertire a minþii, a inimii ºi a vieþii ne cere Domnul?” (Verbum Domini, 87). Urez tuturor terezinelor sã citeascã sârguincios - individual ºi împreunã - Cuvântul lui Dumnezeu. Sã prevedem întotdeauna, la întâlnirile parohiale, un fragment biblic de citit ca introducere. Poate fi chiar Evanghelia zilei, pentru a ne pune întrebãri care sã ne ajute sã înþelegem ºi sã aprofundãm: 1. Ce spune textul ca atare? (lectio) 2. Ce ne spune textul nouã? (meditatio) 3. Ce-i spunem noi Domnului ca rãspuns la Cuvântul sãu? (oratio) 4. Ce fel de convertire a minþii, a inimii ºi a vieþii ne cere Domnul? (contemplatio). Fãrã îndoialã, vom fi cu toþii îmbogãþiþi, împreunã cu comunitãþile noastre, crescând ºi cultivând o spiritualitate proaspãtã ºi hrãnitoare pentru credinþã ºi pentru mãrturia întregului Institut secular al sfintei Tereza. Curaj deci... ºi înainte! Pr. Giuseppe Albisetti (asistent de Lugano)

Verbum Domini Biserica primeºte Cuvântul Cuvântul Domnului nu ne este strãin; atunci când Domnul îl rosteºte îl primim deoarece am fost creaþi prin acest cuvânt. Întreaga creaþie are la origine Cuvântul aºa cum ne învaþã Sfânta Scripturã deci ea, creaþia, este într-un raport de familiaritate cu viaþa divinã. În prologul celei de-a IV-a Evanghelii, sfântul Ioan evanghelistul prezintã refuzul omului faþã de Cuvântul divin („a venit la ai sãi ºi ai sãi nu l-au primit”) (In 1,11). Ce înseamnã a „nu-l primi”, dacã nu refuzul de a ne conforma glasului lui, „Logosului”. în schimb atunci când omul, deºi fragil ºi pãcãtos, se deschide cu sinceritate ºi primeºte Cuvântul lui Cristos, este supus unei transformãri radicale: „Însã celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu” (In 1,12). Sfântul Pãrinte spune în acest document (Dei Verbum) cã odatã cu primirea cuvântului începe o nouã creaþie, se naºte o creaturã nouã, un popor nou. A primi cuvântul înseamnã sã ne lãsãm plãsmuiþi de el, astfel încât prin puterea Duhului Sfânt sã devenim asemenea lui Cristos „unicul nãscut din Tatãl” (In 1,14). Cei care cred ºi trãiesc din ascultarea credinþei, „s-au nãscut din Dumnezeu” (In 1,13) ºi devin pãrtaºi la viaþa divinã: fii în Fiul (Gal 4,5-6; Rom 8,14-l7). De asemenea, comentând acest text, Sfântul Augustin spune: „Prin intermediul cuvântului ai fost fãcut, dar este necesar ca prin intermediul cuvântului tu sã fii fãcut din nou”. Sfântul Pãrinte vede în acest comentariu schiþarea chipului Bisericii ca o realitate a primirii Cuvântului lui Dumnezeu care, fãcându-se trup, a venit sã-ºi punã „cortul printre noi” (In 1,14). Aceastã locuinþã a lui Dumnezeu printre oameni (cortul), prefiguratã în Vechiul Testament, se împlineºte acum în prezenþa definitivã a lui Dumnezeu cu oamenii, în Isus Cristos.

Contemporaneitatea lui Cristos în viaþa Bisericii Pentru a înþelege care este raportul dintre Cristos, Cuvânt al Tatãlui ºi Bisericã, nu trebuie sã ne gândim numai la un eveniment trecut ci sã ne strãduim sã avem o relaþie vitalã cu Cristos pentru cã el ne cheamã pe fiecare în mod personal. Aceasta se realizeazã ºi prin prezenþa cuvântului lui Dumnezeu la noi astãzi: „Iatã, eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt 28,20). Sfântul Pãrinte papa Benedict al XVI-lea ne aminteºte de Scrisoarea enciclicã Veritatis splendor din 6 august 1993, în care papa Ioan Paul al II-lea afirma: „Contemporaneitatea lui Cristos cu omul din orice timp se realizeazã în trupul sãu care este Biserica. Pentru aceasta Domnul l-a promis discipolilor sãi pe Duhul Sfânt, care avea sã le „aminteascã” ºi sãi facã sã înþeleagã poruncile sale (In 14,26) ºi avea sã fie principiul dãtãtor de o viaþã nouã în lume” (In 3,5-8; Rom 8,1-l3). De asemenea sfântul Pãrinte ne atrage atenþia ºi asupra faptului cã ºi Constituþia dogmaticã Dei Verbum a Conciliului Vatican II exprimã acest mister în termenii biblici ai unui dialog nupþial: „Dumnezeu care a vorbit odinioarã, vorbeºte fãrã întrerupere cu mireasa Fiului sãu iubit, iar Duhul Sfânt, prin care glasul viu al Evangheliei rãsunã în Bisericã ºi, prin ea, în lume, îi cãlãuzeºte pe credincioºi spre tot adevãrul ºi face sã locuiascã în ei cu îmbelºugare cuvântul lui Cristos” (Col 3,16). Biserica, Mireasa lui Cristos, repetã ºi astãzi cu credinþã: „vorbeºte Doamne, cãci Biserica ta te ascultã”. De fapt Constituþia dogmaticã Dei Verbum accentueazã definiþia Bisericii arãtând aspectul caracteristic, dinamic al Bisericii: „...ea este o comunitate care ascultã ºi vesteºte cuvântul lui Dumnezeu. Biserica nu trãieºte din ea însãºi, ci din Evanghelie ºi întotdeauna ºi din nou ia orientare pentru drumul sãu din Evanghelie. Este o adnotare pe care fiecare creºtin trebuie s-o preia ºi s-o aplice la el însuºi: numai cel care stã înainte de toate în ascultarea cuvântului poate apoi sã devinã vestitorul sãu”. Dupã ce ne reaminteºte definiþia Bisericii prezentatã de documentele anterioare, Sfântul Pãrinte spune cã astãzi Biserica este locul în care prin har putem experimenta ceea ce relateazã Prologul Evangheliei lui Ioan: „însã celor care l-au primit le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu”.

Elena Matei (Bacãu)


6

Calea cea micã

Nr. 20

Dimensiunea biblicã a catehezei ªi toatã limba sã dea mãrturie cã Isus Cristos este Domn spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl…(Fi. 2,11). Chiar de la începutul acestei scurte prezentãri doresc sã explic ce înseamnã cuvântul catehezã, apoi sã tratez pe larg aceastã temã, adicã, activitatea didacticã a Bisericii. În vechiul grai bisericesc, cuvântul catehezã însemna învãþãmânt preoþesc, mãrginindu-se la prima instrucþie datã de preoþi candidaþilor la creºtinism. Dar cu vremea înþelesul acestui cuvânt se lãrgeºte ºi în altã direcþie, astfel cã ea poate fi definitã ca îngrijire religioasã a credincioºilor de toate vârstele, formarea vieþii lor religioase în ºi prin Bisericã. Având datoria sã-i creascã pe credincioºi în gândire ºi viaþã creºtinã, cateheza urmãreºte sã-i ajute sã cunoascã temeinic adevãrurile de credinþã pe care se zideºte viaþa creºtinã. De aceea, una din activitãþile principale de pastoraþie a preotului este învãþãmântul catehetic sau învãþãmântul religios. Activitatea cateheticã se îndreaptã mai ales spre credincioºii care au nevoie de o deosebitã dragoste, de o deosebitã îngrijire duhovniceascã. Ei sunt mieluºeii lui Cristos pe care el i-a rãscumpãrat ºi ºi-a pus sufletul sãu de pãstor bun pentru ei (In l0,15). De aceea trebuie pãstoriþi cu deosebitã grijã. Un moment important din animarea pastoralã a Bisericii în care se poate redescoperi cu înþelepciune centralitatea cuvântului lui Dumnezeu este cateheza, care în diferitele sale forme ºi faze trebuie sã însoþeascã mereu poporul lui Dumnezeu, Întâlnirea discipolilor din Emaus cu Isus, descrisã de evanghelistul Luca (cf. Lc 24,13-35), reprezintã, într-un anumit sens, modelul unei cateheze în centrul cãreia este, explicarea Scripturilor, „pe care numai Cristos este în mãsurã s-o dea” (cf. Lc.24,27-28), arãtând în el însuºi împlinirea lor. În Directoriul general pentru catehezã gãsim indicaþii valabile pentru a anima în mod biblic cateheza. Respectiva carte subliniazã cã ea (cateheza) trebuie sã fie impregnatã ºi pãtrunsã de gândirea, de spiritul ºi de atitudinile biblice ºi evanghelice printr-un contact permanent cu textele însele. Activitatea cateheticã implicã mereu apropierea de Scripturi în credinþa ºi în tradiþia Bisericii, aºa încât acele cuvinte sã fie percepute ca vii, aºa cum este viu Cristos. În aceastã perspectivã este important de subliniat relaþia dintre Sfânta Scripturã ºi Catehismul Bisericii Catolice,, aºa cum a afirmat Directoriul general pentru catehezã: „Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu întrucât este scrisã sub inspiraþia Duhului dumnezeiesc ºi Catehismul Bisericii Catolice, expresie actualã a tradiþiei vii a Bisericii ºi normã sigurã pentru învãþãtura de credinþã, sunt chemate, fiecare în felul propriu ºi potrivit autoritãþii specifice, sã asigure rodnicia catehezei în Biserica de astãzi”. Cateheza transmite conþinutul Cuvântului lui Dumnezeu potrivit celor douã modalitãþi prin care Biserica îl deþine, îl interiorizeazã ºi îl trãieºte, ca relatare a istoriei mântuirii ºi ca explicitare a Crezului.. Sfânta Scripturã trebuie sã inspire atât cateheza biblicã cât ºi cateheza doctrinarã. În dezvoltarea obiºnuitã a catehezei, este important ca cei catehizaþi sã se poatã baza deopotrivã pe Biblie ºi pe catehismul local.

Constituþia Dei Verbum, de la Conciliul Vatican II, a subliniat întreaga importanþã a Sfintei Scripturi în viaþa Bisericii. Biblia este prezentatã împreunã cu Sfânta Tradiþie, drept regulã supremã a credinþei, întrucât transmite în mod imuabil, Cuvântul lui Dumnezeu însuºi. Cateheza trebuie sã fie, în mod concret, o introducere autenticã la lectio divina,, adicã la o lecturã a Sfintei Scripturi fãcutã potrivit Duhului care animã Biserica.

Cuvântul lui Dumnezeu, izvorul catehezei Izvorul din care porneºte mesajul catehezei este Cuvântul lui Dumnezeu. Cateheza îºi va alimenta mereu conþinutul din izvorul viu al Cuvântului lui Dumnezeu, transmis în Tradiþie ºi în Scripturi, cãci Sfânta Tradiþie ºi Sfânta Scripturã constituie un unic tezaur sacru al Cuvântului lui Dumnezeu încredinþat Bisericii.

Izvorul mesajului catehezei Cuvântul lui Dumnezeu conþinut în Sfânta Tradiþie ºi în Sfânta Scripturã: Este meditat ºi înþeles tot mai profund prin intermediul simþului credinþei manifestat de întregul popor al lui Dumnezeu; este celebrat în liturgie, unde este în mod constant proclamat, ascultat, interiorizat ºi comentat; strãluceºte în viaþa Bisericii, îndeosebi prin mãrturia datã de creºtini, mai ales de sfinþi; este aprofundat prin cercetãrile teologice, care îi ajutã pe credincioºi sã progreseze în înþelegerea vitalã a misterelor credinþei; se manifestã în valorile religioase ºi morale autentice care sunt rãspândite în societatea umanã ºi în diferitele culturi, ca niºte seminþe ale Cuvântului. Cateheza este tradiþia vie a acestor documente: pericope biblice, texte liturgice, scrieri ale Pãrinþilor Bisericii, formulãri ale Magisteriului, simboluri ale credinþei, mãrturii date de sfinþi, reflecþii teologice. Evanghelia împãrãþiei lui Dumnezeu, care vesteºte mântuirea, comportã un mesaj de eliberare. Vestind aceastã împãrãþie, Isus se adreseazã în mod deosebit celor sãraci: „Fericiþi voi, cei sãraci, pentru cã a voastrã este împãrãþia lui Dumnezeu. Fericiþi voi care flãmânziþi acum, pentru cã vã veþi sãtura. Fericiþi voi care plângeþi acum, pentru cã veþi râde” (Lc 6,20-21).


septembrie 2 011

Calea cea micã

Cateheza este prin esenþã un act al Bisericii. Adevãratul subiect al catehezei este Biserica, cea care, continuând misiunea învãþãtorului Isus ºi sub îndemnul Duhului Sfânt, a fost chematã sã fie educatoare a credinþei. Cateheza este un element fundamental al iniþierii creºtine; ea este strâns legatã de sacramentele iniþierii, mai ales de Botez, care este sacramentul credinþei. Veriga de legãturã dintre catehezã ºi Botez este mãrturisirea de credinþã. Caracteristici fundamentale ale catehezei de iniþiere Cateheza este o educare organicã ºi sistematicã a credinþei, adicã este o ucenicie a întregii vieþi creºtine; Cateheza este o educare de bazã, esenþialã, centratã pe nucleul experienþei creºtine, pe certitudinile credinþei ºi pe valorile evanghelice fundamentale; Cateheza este încorporare în comunitatea care trãieºte, celebreazã ºi mãrturiseºte credinþa. Cateheza de iniþiere pune bazele vieþii creºtine a ucenicilor lui Isus; în comunitatea creºtinã, ucenicii lui Isus se hrãnesc atât la masa Cuvântului lui Dumnezeu, cât ºi la aceea a Trupului lui Cristos. Evanghelia ºi Euharistia constituie hrana constantã a pelerinului aflat în drum spre casa Tatãlui, în educarea permanentã a credinþei, slujirea Cuvântului poate avea în vedere numeroase forme de catehezã, printre care: - Studierea ºi aprofundarea Sfintei Scripturi, cititã nu numai în Bisericã, ci împreunã cu Biserica ºi cu credinþa mereu vie a acesteia; - Interpretarea creºtinã a evenimentelor, pe care o cere vocaþia misionarã a comunitãþii creºtine; - Cateheza liturgicã, ce constituie o pregãtire pentru primirea sacramentelor ºi favorizeazã o înþelegere ºi o experienþã mai profundã a liturgiei; - Cateheza ocazionalã, care ajutã la interpretarea ºi la trãirea în lumina credinþei a anumitor împrejurãri ale vieþii personale, familiale sau sociale; - Aprofundarea sistematicã a mesajului creºtin printr-un studiu teologic care sã educe cu adevãrat credinþa, sã ducã la o creºtere a înþelegerii credinþei ºi sã-i confere creºtinului capacitatea de a da seama despre speranþa sa în lumea de azi. Biserica pãstreazã cu fidelitate Evanghelia în inima sa, transmite credinþa pe care o trãieºte ea însãºi: cunoaºterea misterului lui Dumnezeu ºi a planului lui de mântuire. Transmiþând credinþa ºi viaþa cea nouã, Biserica acþioneazã ca o mamã a oamenilor care dã naºtere unor fii zãmisliþi de la Duhul Sfânt ºi nãscuþi din Dumnezeu. Ea este deopotrivã mamã ºi educatoare. Prin catehezã, îºi hrãneºte copiii cu propria credinþã ºi îi încorporeazã în marea familie a Bisericii. Scopul final al catehezei este ca persoana umanã sã ajungã nu numai în contact, ci sã fie în împãrtãºire, în intimitate cu Isus Cristos. Concomitent cu educarea la viaþa comunitarã, cateheza se va îngriji ºi de dimensiunea ecumenicã, încurajând atitudinile frãþeºti faþã de membrii altor Biserici ºi comunitãþi creºtine. Atitudinile evanghelice propuse de Isus ucenicilor sãi, atunci când i-a iniþiat în activitatea misionarã, sunt tocmai acelea pe care trebuie sã le promoveze ºi cateheza: plecarea în cãutarea oii pierdute ºi vestirea însoþitã de vindecare. Mariana Cornea (Huºi)

7

Cuvântul lui Dumnezeu ºi Liturgia Orelor Liturgia Orelor este lucrarea lui Cristos si a Bisericii ºi nu poate fi ceva mai important decât dialogul omului cu Dumnezeu. Prin urmare, Liturgia Orelor este forma de rugãciune care exaltã Sfânta Scripturã, iar pe de altã parte „este o formã privilegiatã de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu”, deoarece îi pune pe credincioºi în contact cu Sfânta Scripturã ºi cu tradiþia vie a Bisericii dupã cum ne spun pãrinþii sinodali în documentul Verbum Domini pct. 62 al papei Benedict al XVI-lea. Cuvântul lui Dumnezeu este izvorul cel mai preþios al spiritualitãþii. Cuvântul „verbum” este o imagine a lui Dumnezeu Tatãl (Cor 4,4), imagine a lui Dumnezeu cel nevãzut (Col 1,15), o imagine vie a inteligenþei infinite ºi a iubirii infinite. Cuvântul este infinitã cunoaºtere a Tatãlui, Cuvântul, fiind cunoaºterea ºi iubirea Tatãlui care este frumuseþe infinitã, care nu poate sã nu fie în acelaºi timp ºi glorificarea Tatãlui. În Liturgia Orelor, Cuvântul lui Dumnezeu este ca o þesãturã confecþionatã, ca o broderie din lecturi ºi din psalmi. În cadrul Liturgiei Orelor, Cuvântul lui Dumnezeu are o funcþie cu totul de laudã, întrucât întreaga structurã a Liturgiei Orelor are acest caracter. În Conciliul Vatican II, pct. 83 din Constituþia despre Liturgie (S.C.) ne face sã înþelegem cã Isus Cristos luând firea omeneascã, a adus în acest exil pãmântesc imnul care se cântã veºnic în lãcaºurile cereºti, ºi în funcþia de mare preot, continuã sã-ºi exercite aceastã misiune prin Biserica Sa, care laudã pe Domnul fãrã încetare ºi mijloceºte mântuirea lumii, nu numai prin celebrarea euharisticã, dar mai ales prin împlinirea Oficiului Divin. Cuvântul lui Dumnezeu - devenit Trup, a voit sã ne dea exemplu de rugãciune, din momentul când rugãciunea sa este revelatã de Tatãl ºi pânã la sfârºitul vieþii, când pãtimirea era aproape, la Cina cea de Tainã, în timpul agoniei ºi pe cruce, Isus s-a rugat ºi se roagã ºi acum ca biruitor al morþii. Isus a observat ºi el, momentele de rugãciune de dimineaþã ºi cele de searã, asemeni contemporanilor sãi. Evanghelistul Matei, ne vorbeºte despre rugãciunea lui Isus fãcutã dimineaþa ºi seara (1,35); (6,46). Mai mult, evangheliºtii spun cã se rugau zi ºi noapte fãrã încetare. În Liturgia Orelor, Biserica îndeplineºte funcþia sacerdotala a capului sãu ºi îi oferã lui Dumnezeu „fãrã încetare” (1Tes 5,17) jertfa de laudã. Toþi cei ce spun, Liturgia Orelor, îndeplinesc îndatorirea Bisericii ºi sunt pãrtaºi la onoarea miresei lui Cristos, care se înfãþiºeazã înaintea tronului lui Dumnezeu, în numele Bisericii - cf. Conciliului Vatican II, nr.85. Printre îndatoririle cele dintâi ale Bisericii, se numãrau: rugãciunea comunã ºi publicã, erau stãruitori în învãþãtura apostolilor, în comuniunea fraternã, la frângerea pâinii ºi la rugãciune (Fap 2,42). Tot în cartea Faptele Apostolilor, de mai multe ori ni se dã mãrturie cã primii creºtini s-au rugat împreunã. În decursul timpului, ziua întreagã a fost sfinþitã prin rugãciunea comunã. Astfel, momentele importante ale rugãciunii Liturgiei Orelor, se regãsesc sugerate în Faptele Apostolilor. Aici ne sunt prezentaþi ucenicii întruniþi la ora a treia (cf. Fap 2,1-l5). Cel dintâi dintre apostoli „a urcat


8

Calea cea micã

pe terasa cãtre ora a ºasea”, ca sã se roage, (Fap 10,9), Petru ºi Ioan urcau la templu la ora a nouã, pentru rugãciune (Fap 3,l). La miezul nopþii, Paul ºi Sila, rugându-se îl lãudau pe Dumnezeu, (Fap 16,25). Treptat, aceste rugãciuni rostite în comun, au ajuns sã fie fãcute într-o ordine fixã a orelor. Astfel, Liturgia Orelor, prevãzutã cu lecturi ºi psalmi, a devenit Rugãciunea de laudã ºi cerere a Bisericii, împreunã cu Cristos ºi adresatã lui Cristos. Aspectul laudativ al lecturii la Laude ºi Vespere trebuie pus mai mult în evidenþã, deoarece sunt amintite minunile realizate de Dumnezeu. Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul Sã cântãm numelui tãu Preaînalte! Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne Pentru faptele tale! Voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne ªi cât de adânci sunt gândurile tale! (Ps 91-2,5,6) Laudele exprimã caracterul matinal „Cãtre tine mã rog Doamne, auzi-mi glasul dimineaþã. Dimineaþa îmi îndrept rugãciunea cãtre tine ºi aºtept”. (Ps 5-4,5) Aceastã orã trebuie sã ne aminteascã de învierea Domnului Isus care este lumina adevãratã ce lumineazã pe toþi oamenii, (cf. In 1,9) ºi soare al dreptãþii,cel care rãsare din înãlþime (Lc 1,78). În ziua Domnului, lauda trebuie sa aibã un caracter nu numai de bucurie, dar ºi un caracter cosmic, pentru cã de aceastã zi este legatã amintirea primei creaþii ºi mai mult a celei de-a doua creaþii, adicã Rãscumpãrarea. Toate creaturile sunt invitate sã înalþe cântecul de laudã adresat Creatorului. Vesperele se celebreazã când se însereazã ºi ziua e pe sfârºite. Aceastã rugãciune se înalþã ca fumul de tãmâie înaintea lui Dumnezeu ºi ne aminteºte de sacrificiul de searã adus lui Cristos, adicã la Ultima Cinã, în care Rãscumpãrãtorul ni s-a oferit în mod sacramental. În acest moment retrãim sacrificiul Crucii, prin care Cristos, la sfârºitul vieþii sale s-a jertfit pentru noi. Ele au o semnificaþie excatologicã, indicând sfârºitul timpului ºi eternitatea glorioasã. Sã se-ndrepte rugãciunea mea ca tãmâia înaintea ta; Ridicarea mâinilor mele, jertfa de searã....(cf. Ps l40,2) Lecturile sfinte au rezonanþe multiple în sufletul oamenilor. Trezesc în noi dorinþa de a împlini ceea ce Dumnezeu

Nr. 20

cere unei comunitãþi sau ceea ce Dumnezeu a fãcut odatã ºi acum se poate actualiza ºi în cel care se roagã. Trezeºte în cel ce se roagã: admiraþie, adoraþie, iubire ºi mulþumire. Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnã: meditarea vieþii divine, anunþarea ºi prezentarea istoriei salvifice. El trebuie sã fie pentru noi adevãrata luminã care sã ne lumineze paºii pe drumul vieþii acesteia, dar acest lucru se întâmplã când El este retrãit, luminat, explicat ºi prezentat de cãtre Bisericã într-un climat de sacralitate. Cuvântul lui Dumnezeu este explicat de lecturile patristice ºi trãit în concret prin intermediul lecturii hagiografilor. În Liturgia Orelor, trebuie sã gãsim: izvorul pietãþii, hrana rugãciunii personale, izvorul oricãrui har ºi motivaþia activitãþii apostolice. Dacã respectãm cele spuse cã: „Mintea trebuie sã fie în sintonie cu vocea” (cf. S.C.90). Cei ce recitã Liturgia Orelor, sunt rugaþi stãruitor sã aibã gândul în armonie cu glasul ºi astfel îºi vor însuºi mai bine Sfânta Scripturã. Atât psalmii cât ºi lecturile faciliteazã un acces mai mare la comorile Cuvântului Divin. Sfântul Benedict, spune: „Sã ne gândim cum trebuie sã ne comportãm în faþa divinitãþii ºi a îngerilor sãi ºi aºa trebuie sã stãm sã cântãm psalmii” încât mintea sã se armonizeze cu glasul nostru (extras din Regula monasticã nr. 19). Psalmodia cere respectul datorat maiestãþii divine, care trebuie sã izvorascã din bucuria inimii ºi din plãcerea iubirii aºa cum se potrivesc poeziei sacre ºi cântãrii divine ºi mai ales cu libertatea fiilor lui Dumnezeu. În celebrarea Liturgiei Orelor se aflã persoanele care de fapt cântã sau recitã rugãciunile, luând contact cu Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul lecturilor. Trecând de la planul pur uman, la cel divin, un loc special îl ocupã Sfânta Treime, care este izvorul primordial al laudelor ºi scopul ultim al Liturgiei Orelor. „Conciliul Vatican II, vrând sã defineascã cu exactitate scopul Liturgiei Orelor ca fiind cel de a sfinþi ziua ritmatã de ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu ºi de rugãciunea psalmilor, astfel încât orice activitate sã-ºi aibã punctul de referinþã în lauda adusã lui Dumnezeu, a stabilit cã reaºezarea orelor sã se facã în aºa fel încât acestea sã corespundã pe cât posibil timpului real ºi sã þinã seama de condiþiile vieþii de astãzi, mai ales pentru aceia care se îndeletnicesc cu opere de apostolat”, (S.C.88). În reforma pe care a fãcut-o, a stabilit ca ore canonice: laudele, vesperele, ora medie, care poate fi terza, sexta, ºi nona. Deci, - un moment antimeridian: ora terza, - un moment meridian: ora sexta, - un moment postmeridian: ora nona . Oficiul lecturilor are o intonaþie meditativã ºi contemplativã care provine din paginile Sfintei Scripturi, paginile sfinþilor Pãrinþi ºi vieþile sfinþilor, în aceastã rugãciune este accentuatã dimensiunea lui Dumnezeu de a ne vorbi ºi revela. El poate fi spus la orice orã din zi ºi din noapte. Completoriul este ultima rugãciune a zilei ºi caracterul ei principal este confidenta divina. Sfânta Tereza spunea în Istoria unui suflet: „O, cât este de necesarã rugãciunea din Completoriu”! (Cap. XII, Calvarul - Spre cer, p. 118). Cei care au primit de la Bisericã, mandatul de a celebra Liturgia Orelor, episcopi, preoþi, diaconi aspiranþi la preoþie,


septembrie 2 011

Calea cea micã

anumite ordine de viaþã consacratã, au obligaþia de a recita în fiecare zi toate orele. Papa Benedict al XVI-lea încurajeazã toate comunitãþile de viaþã consacratã sã fie fidele ºi exemplare în a recita Liturgia Orelor pentru a fi exemple pentru întreaga Bisericã. Una din misiunile preotului este de a conduce poporul lui Dumnezeu la rugãciunea Bisericii. A XII-a Adunare Generalã Obiºnuitã a Sinodului Episcopilor în Vatican þinutã între 5 ºi 26 octombrie 2008, în cadrul temei Cuvântul Domnului, a exprimat dorinþa sã se rãspândeascã mai mult în poporul lui Dumnezeu aceastã rugãciune, în special recitarea Laudelor ºi Vesperelor în scopul de a familiariza cât mai mult pe oameni cu Cuvântul lui Dumnezeu. Totodatã s-a pus accent pe valoarea Liturgiei Orelor pentru primele vespere ale duminicii ºi ale solemnitãþilor, îndeosebi pentru Bisericile Orientale Catolice. Unde este posibil, parohiile ºi comunitãþile de viaþã cãlugãreascã sã favorizeze Liturgia Orelor cu participarea credincioºilor. Este de datoria preoþilor sã-i convoace pe credincioºi la rugãciunea Bisericii, sã o prezideze in persona Christi ºi sã-i edifice pe participanþi, deoarece Liturgia Orelor construieºte viata fraternã, în credinþã, speranþã ºi dragoste, exprimã misterul de laudã care le uneºte pe cele trei Persoane divine; este simbolul cel mai clar al puterii de unificare a Duhului Sfânt, care asigurã unitatea Bisericii care se roagã (1In 4,12-l3). Rugãciunea comunã (cf. Lc10,2) este ºi coeficientul caritãþii, spune sfântul Ioan Gurã de Aur. Pãºunea bogatã a Cuvântului lui Dumnezeu ce se gãseºte în Liturgia Orelor este dechisã întregului popor odatã cu Conciliul Vatican II, când Liturgia Orelor se declericalizeazã, devenind rugãciunea tuturor celor botezaþi. Apostolul Paul, spune în Scrisoarea cãtre Coloseni (3,16): „Cuvântul lui Cristos sã locuiascã în voi din plin; învãþaþi-vã ºi îndemnaþi-vã unii pe alþii cu toatã înþelepciunea în psalmi ºi în cântãri spirituale, cântându-i lui Dumnezeu cu bucurie în inimile voastre”. Urmând cu fidelitate acest îndemn, Biserica nu înceteazã sã înalþe rugãciuni ºi ne îndeamnã prin aceste cuvinte: „Prin Cristos sã-i oferim lui Dumnezeu Jertfã de laudã (Evr 13,15)”, ºtiind cã liantul rugãciunii noastre cu Dumnezeu este: prin Cristos Domnul nostru, care fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. Amin! Binecuvântaþi-l toate lucrãrile pe Domnul. Lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! (Dan 3,57) „Cântaþi cu duhul, cântaþi cu mintea: Lãudaþi-l pe Dumnezeu Cu sufletul ºi cu trupul vostru (Hesychius). Lãudaþi-l pe Domnul în lãcaºul sãu sfânt, Lãudaþi-l in firmamentul iubirii puterii sale. Lãudaþi-l pentru faptele sale minunate Lãudaþi-l pentru mãreþia sa nesfârºitã. Lãudaþi-l cu sunete de trompetã, Lãudaþi-l cu chitara ºi harpa; Lãudaþi-l cu timpane ºi dansuri, Lãudaþi-l cu instrumente de suflat ºi coarde; Lãudaþi-l cu cimbale plãcut sunãtoare, Lãudaþi-l cu cimbale de veselie. Sã-l laude toatã suflarea pe Domnul! (Ps 150) Agnesa Husaru (Buhonca)

9

Evanghelia suferinþei

„Istoria omenirii este istoria suferinþei”, spunea Sfântul Pãrinte Papa Ioan-Paul II în Scrisoarea Apostolicã Salvifici Doloris (1984). Suferinþa însoþeºte fiecare moment al existenþei terestre ºi fiindcã drumul vieþii omului este în esenþã un drum de suferinþã, Biserica trebuie sã-l întâlneascã, sãl însoþeascã ºi sã-l ajute pe om tocmai pe acest drum.

Suferinþa - De ce? Isus spune cã pânã când nu vom fi asemenea copiilor, nu vom intra în Împãrãþia cerurilor. Ei bine, existã o întrebare pe care orice copil o pune celor mai mari ºi evident, mai înþelepþi: De ce? De ce durerea, de ce boala, de ce moartea, de ce nedreptatea, de ce atâta suferinþã? De ce, dacã Dumnezeu e cel atotputernic, drept ºi bun, trimite suferinþa ºi de ce de atâtea ori cei rãi nu duc lipsã de nimic, în timp ce asupra celui bun, drept ºi credincios se abat atâtea necazuri? De ce Dumnezeu permite rãul? Suferinþa pune sub semnul întrebãrii nu numai imaginea lui Dumnezeu, în calitate de „Dumnezeu atotputernic, atotºtiutor, atotiubitor”, ci însãºi existenþa sa. Dar tot suferinþa este aceea care, punând aceastã întrebare, îndrumã omul spre descoperirea lui Dumnezeu, a lui însuºi ºi a celorlalþi ca esenþã divinã. Suferinþa este tunelul sãpat în inima existenþei terestre spre lumina divinã, una ºi aceeaºi în Dumnezeu ºi în om. Dar pentru ca acela aflat în suferinþã sã se deschidã faþã de noi iar noi sã reuºim sã-i vestim Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie sã rãspundem mai întâi pentru noi înºine la aceastã întrebare: De ce suferinþa?

Rãspunsul teologilor Sfântul Augustin considera cã rãul nu e decât fondul obscur care face ca nesfârºita iubire a lui Dumnezeu faþã de om sã aparã mai strãlucitoare în lumina sa ºi cã el e cel care, în nemãsurata sa bunãtate, preschimbã rãul în bine. Iar Gottfried Leibniz în teodiceea sa, afirma cã privit în totalitate, nu poate sã existe ceva mai bun decât ceea ce vine de la Dumnezeu – altfel spus, lãrgirea orizontului propriu în timp sau în spaþiu permite perceperea armoniei superioare existente în Creaþie: schimbarea punctului de vedere ºterge suferinþa. La nivel intelectual, argumentul ar putea fi apreciat, dar suferinþa este resimþitã la nivel fizic ºi psihic, dar niciodatã pur intelectual. De aceea unii teologi afirmã cã suferinþa nu trebuie înþeleasã, ci asumatã. Pierre Teilhard de Chardin, celebrul paleontolog, preot iezuit, considera cã suferinþa este punctul nodal al evoluþiei omului spre Cristos ºi aprecia cã asumarea suferinþei ºi a morþii e aceea care schimbã lumea fiindcã duce la descoperirea lui Dumnezeu. Un alt rãspuns îl oferã Karl Rahner: „Caracterul de neconceput al suferinþei (este) o fãrâmã din incomprehensibilitatea Lui Dumnezeu”. De fapt, un rãspuns care sã fie de folos în orice circumstanþã nu existã – decât tot cel al lui Karl Rahner, SJ: „Dumnezeu, cel nepãtruns în libertatea Sa”.

Rãspunsul altor religii universale Budismul, întemeiat de Gautama Buddha (566 Î.C.-480 Î.C.) afirmã urmãtoarele „patru nobile adevãruri”: 1. Totul e suferinþã; 2. Suferinþa e determinatã de dorinþã/ataºament; 3. Dacã se eliminã dorinþa/ataºamentul se poate elimina suferinþa; 4. Calea cea de opt ori nobilã7 poate elimina dorinþa. Extremele trebuie evitate (atât hedonismul, cât ºi mortificarea excesivã).


10

Calea cea micã

Hinduismul: atât timp cât omul este prins în ciclul renaºterilor, soarta lui este suferinþa; instabilitatea minþii determinã dorinþa, iar aceasta e cauza suferinþei; soluþia este controlul simþurilor prin autodisciplinã. Suferinþa provine din acþiunile trecute (karma), dar karma nu presupune resemnarea, ci impune o mai mare responsabilitate a omului faþã de sine ºi faþã de ceilalþi; Religia mozaicã: suferinþa este datã de Dumnezeu, dar tot el vindecã. Iov, ca ºi psalmistul, îºi strigã durerea, îi aduce reproºuri lui Dumnezeu, se tânguieºte ºi plânge, dar înþelege în cele din urmã mãreþia creaþiei ºi se abandoneazã misterului insondabil al dumnezeirii – ºi atunci este salvat; Islamul: nu cautã sã înþeleagã ceea ce nu e de înþeles cu mintea, ci rãspunde stereotip: „Aceasta a fost voia lui Allah”, iar omul trebuie sã se încreadã în voinþa sa. Sufismul, care reprezintã dimensiunea predominant meditativã a islamului, cuprinde o întreagã misticã a suferinþei, influenþatã în mare mãsurã de monahismul creºtin: sufismul considerã cã alienarea faþã de Dumnezeu este cauza suferinþei.

Rãspunsul creºtinismului Toate cele de mai sus sunt doar rãspunsuri ale oamenilor sfinþi, aflaþi mai aproape sau mai departe de Dumnezeu. Ei sunt pe drumul spre Dumnezeu, alãturi de noi sau puþin înaintea noastrã, iar rãspunsul lor e oarecum „de jos în sus”, arãtând în sus, spre Dumnezeu. În creºtinism însã, Dumnezeu însuºi rãspunde omului. Iar acest rãspuns e Isus, prin naºterea, viaþa, moartea ºi învierea sa: - Isus a venit pentru cei suferinzi de boli ale trupului, ale sufletului, ale spiritului; - Isus a vindecat în zi de sabbath, restituindu-i omului demnitatea pierdutã prin pãcatul originar; - Isus a suferit el însuºi alãturi de ei (a plâns la moartea lui Lazãr); el însuºi era sãrac, în pericol de moarte chiar înainte de naºtere, ostracizat, condamnat la moarte; a plâns ºi s-a temut; a dorit sã înlãture suferinþa sa…, a plâns cu lacrimi de sânge, sudoarea fricii s-a fãcut de sânge…, pe peretele acelei cisterne de piatrã unde a fost coborât cu funii ºi ºi-a petrecut ultima noapte, a rãmas întipãritã umbra sa de sânge, în rugãciune - dar a fãcut voia Tatãlui Sãu; în sfâºierea ºi umilinþa Crucii s-a simþit el însuºi abandonat, chiar de Cel a cãrui voie o fãcea: „Eli, Eli…” („Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” – acesta este versetul de început al Ps 21, care cuprinde profeþia despre pãtimirea lui Isus – dar în acelaºi timp, despre Victoria sa: e uºor sã disperi, cel mai greu este însã sã speri în nenorocire ºi în pofida oricãrei evidenþe: cel care pãtimeºte în acel psalm nu încearcã sã-ºi demonstreze nevinovãþia, ci doar strigã spre Dumnezeu din adâncul durerii sale. Dupã Karl Rahner, SJ, acest psalm uneºte îndrãzneala cea mai înaltã, cu umilinþa cea mai profundã. Iar Dumnezeu vede ºi intervine, fiindcã totul se face dupã planul Lui. Aceasta este de fapt ºi ideea centralã a evangheliei sfântului Matei: el citeazã din Psalmi ºi intercaleazã pasaje din profetul Zaharia, tocmai pentru a lãmuri cã prin Isus se împlinesc profeþiile VT: totul se face dupã voia lui Dumnezeu, iar suferinþa este întotdeauna asociatã cu o credinþã neclintitã. Suferinþa însãºi este fericirea, ca premizã a bucuriei care va sã vinã („Fericirile”, Mt 5,3-12) La evanghelistul Marcu, suferinþa pune capãt întunericului lumii ºi-l preschimbã prin iubire. „Suferinþa Lui Isus învinge demonii care-l împiedicã pe om sã-ºi trãiascã viaþa prin deschidere cãtre Dumnezeu. Dumnezeu nu ne elibereazã de durere, dar ne dã puterea s-o suportãm”. Altfel stau lucrurile la evanghelistul Luca: acesta, scriind în mediul culturii greceºti, Îl înfãþiºeazã pe Isus potrivit idealului antic: Cel just ºi virtuos suferã ca într-o tragedie

Nr. 20

anticã ºi tot ca în tragediile antice, spectatorii sunt transformaþi prin suferinþa sa (suferinþa are rol de katharsis de purificare ºi înãlþare a inimii cãtre Dumnezeu). Sfântul Ioan ne învaþã prin Evanghelia sa cã suferinþa nu ne poate lua demnitatea regalã a existenþei umane ºi nici iubirea pe care ne-o poartã Dumnezeu: de-a lungul vieþii ºi cu atât mai mult în suferinþã, nu suntem niciodatã singuri, dar ceea ce trebuie fãcut e sã oferim suferinþa noastrã, Lui Dumnezeu. Sfânta Scripturã (atât VT, cât ºi NT) ne învaþã cã totul se împlineºte conform planului Lui Dumnezeu; cã trebuie sã ne încredinþãm cu totul iubirii Sale nesfârºite ºi sã cãutãm sã dãm suferinþei noastre un sens – fiindcã planul Lui Dumnezeu nu poate fi cunoscut omului. Dar cum putem spune toate acestea omului aflat în cea mai adâncã suferinþã? În cel mai adecvat caz, pornind de la atitudinile pe care societatea actualã le impune omului. Iatã-le: 1. „Totul se petrece din vina ta!” În felul acesta, se adaugã suferinþei ºi povara culpei – aºa cum încercau aºa-ziºii prieteni sã-l consoleze pe Iov ºi pe care Dumnezeu i-a mustrat; 2. „Te-a pedepsit Dumnezeu” – or Dumnezeu nu pedepseºte niciodatã (a se vedea vindecarea orbului din naºtere); 3. „E treaba ta, nu ne intereseazã – munceºti cât poþi, câºtigi pe mãsurã ºi dacã nu mai eºti bun de nimic, n-ai decât sã suferi sau sã mori, suferinþa ne deranjeazã, ne stricã weekendul, ne prefacem cã n-o vedem sau... mai bine s-o euthanasiem”. Aþi observat cât de rar se uitã oamenii unii la alþii? κi îndreaptã privirea, evident, unul spre altul, dar nu se vãd: e ca ºi cum ar privi spre un zid opac – un gol care priveºte spre un alt gol, fãrã sã vadã ºi fãrã sã-l intereseze nimic. Vestirea Cuvântului lui Dumnezeu începe cu propriile noastre fapte: grija plinã de iubire faþã de toþi cei aflaþi în suferinþã. La aceasta se referã papa Benedict al XVI-lea în Exortaþia Apostolicã Post-Sinodalã „Verbum Domini” §99,103,107. Dar când suferinþa este acutã, singurul mod de a-i arãta iubirea pe care Dumnezeu i-o trimite prin noi este tãcerea: „A-l vedea cu adevãrat, a-l privi în ochi, a fi alãturi de…”, plini de compasiune, cât timp este necesar. Iar dacã omul îºi strigã ºi plânge suferinþa, trebuie îndrumat ca totul sã fie dãruit Lui Dumnezeu – aceasta e rugãciunea cea mai adâncã a sufletului omenesc, fiindcã vine din abisul Sinelui suprem, în care sãlãºluieºte Dumnezeu. E ca ºi cum Dumnezeu s-ar întoarce spre El însuºi. În momentul acesta, suferinþa deschide poarta spre sine, dar ºi spre ceilalþi - o poartã a compasiunii ºi a iubirii. Dar pentru cel aflat în suferinþã, toate acestea vor fi înþelese mult mai târziu, când durerea se atenueazã. Dumnezeu primeºte revolta, neîncrederea, strigãtul disperat al omului fiindcã doar aºa se deschid porþile înþelegerii. Aºa, ºi numai aºa, ne putem pãstra credinþa în durere: vorbind cu Dumnezeu, plângându-ne, strigând, reproºându-i, întrebându-l, manifestându-ne disperarea – în rugãciune, cu propriile noastre cuvinte. Pentru cã atunci când vorbim cu Dumnezeu, îl recunoaºtem ºi toate cuvintele noastre se transformã în rugãciune. În cursul spitalizãrii dupã atentat, Sfântul Pãrinte Ioan Paul II împlinea misiunea de vestitor al Cuvântului lui Dumnezeu pentru cei bolnavi. Când într-o noapte un copil cu leucemie a murit, mama, înnebunitã de durere, a nãvãlit în rezervã strigând: „Unde este Dumnezeul tãu acum, când mi-a murit copilul?!” Iar papa i-a rãspuns: „Tot acolo unde era ºi când Fiul lui a murit pe Cruce pentru ca fiul tãu ºi noi toþi sã avem viaþa veºnicã ºi s-o avem din plin”. Ecaterina Hanganu (Iaºi)


septembrie 2 011

Calea cea micã

11

• ECOURI • EXERCIÞII SPIRITUALE • ECOURI • EXERCIÞII SPIRITUALE • ECOURI • EXERCIÞII SPIRITUALE •

De la Lugano la Luncani

punct de vedere sunt un adevãrat exemplu pentru noi ºi pentru zilele noastre de reculegere. Tema acestei întâlniri a fost Verbum Domini: importanþa omiliei, a cuvântului lui Dumnezeu. Am fost îndemnate ca zilnic sã meditãm un fragment din Sfânta Scripturã, concluzia fiind cã cine nu cunoaºte Sfânta Scripturã nu-l cunoaºte pe Dumnezeu. Mulþumesc bunului Dumnezeu ºi surorii directoare cã mi-a oferit aceastã ocazie de a trãi o experienþã atât de rodnicã, experienþã deosebitã de viaþã ºi de credinþã. De asemenea, deosebitã a fost ºi perioada 30 iunie – 3 iulie: zile de exerciþii spirituale, la Luncani (Bacãu), unde pr. Tiberiu Scorrano, ne-a vorbit despre importanþa ºi rodnicia rugãciunii. Ne-a explicat cã rugãciunea adevãratã este cea contemplativã, iar rodnicia constã nu în a cere ceva anume de la Domnul, ci în a lãsa sã se facã voinþa sa. A fost o experienþã deosebitã în care ne-am încredinþat iubirii lui Cristos ºi sfintei Fecioare Maria de pe muntele Carmel, ca fiind copleºite de harurile sfinte sã ne gãsim liniºtea interioarã pentru a ne înþelege cât mai bine vocaþia. Oamenii

Primãvara acestui an m-a fãcut pãrtaºã la o trãire deosebitã. Este adevãrat cã fiecare clipã a vieþii noastre este un timp deosebit, care vine, trece ºi nu se mai întoarce, însã pentru mine a fost un timp forte, presãrat cu douã evenimente importante la Lugano ºi Luncani. Am locuit, timp de ºase sãptãmâni, la Lugano, la invitaþia directoarei noastre Maria-Teresa Candian. A fost o experienþã de viaþã ºi o trãire spiritualã deosebitã de cea de acasã. Fiecare zi începea cu recitarea Laudelor, în capela din „casa mamã”, urma apoi participarea la sfânta Liturghie, dupã care îmi preluam, alãturi de cei din casã, activitatea zilnicã. Nu puteam sã nu admir mereu frumosul peisaj: muntele, lacul, cerul… minunatã creaþie a Domnului. Am vizitat mormântul episcopului Aurelio Bacciarini, am mers

la cimitirul unde dorm somnul de veci surorile Companiei sfintei Tereza a Pruncului Isus: fondatoarea noastrã, Maria Mota, ºi celelalte terezine din Lugano. Am avut ocazia sã o cunosc ºi pe Orsolina, o terezinã în vârstã de 95 de ani, care, de ceva timp, stã într-o casã de bãtrâni. Ea mi-a dat câteva „lecþii” prin felul de a trãi: o fiinþã atât de seninã cu chip luminos ºi care ºtie sã împleteascã atât de bine suferinþa cu rugãciunea. Pe 10 iunie a fost o zi de reculegere a terezinelor din Lugano, zi în care l-am avut în mijlocul nostru pe pãrintele spiritual Giuseppe Albisetti. Deºi majoritatea terezinelor sunt înaintate în vârstã, au parcurs zeci de kilometri pentru a fi prezente la ziua de rugãciune; din acest

sunt liberi sã accepte sau nu lumina care vine de la Dumnezeu. Asemenea sfântului Ioan care face cunoscutã aceastã luminã – cã vine un Isus, Fiul unic al lui Dumnezeu –, sã fim ºi noi ca niºte luminãtori. Acceptând lumina, devenim pietre vii, temple ale Duhului ºi Cuvântul lui va avea loc în inima ºi viaþa noastrã. Astfel, vom putea ajunge la desãvârºire, la mântuirea sufletului nostru ºi al celorlalþi. Dupã exemplul patroanei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus, dorim sã trãim o viaþã cât mai plãcutã Domnului: în umilinþã, simplitate ºi mereu sã ne punem întrebarea: ce trebuie sã fac ca sã împlinesc voinþa ta, Doamne? Te rugãm Doamne elibereazã-ne de toate grijile ºi ajutã-ne sã începem un parcurs al iubirii cu o inimã curatã, neîmpãrþitã, care sã aparþinã total lui Dumnezeu, pentru ca tot ceea ce facem, orice lucru, indiferent de cât de mic ar pãrea el, sã fie fãcut dintr-o inimã mare, plinã de iubire. Mulþumim pãrintelui predicator Tiberiu pentru meditaþiile prin care ne-a deschis inimile ºi ne-a fãcut sã înþelegem mai bine Cuvântul lui Dumnezeu. ªi, mai presus de toate, îi mulþumesc Domnului pentru toate clipele minunate pe care mi le-a dãruit – fie cele de la Lugano, fie cele de la Luncani – ºi îl rog cu înflãcãrare sã le facã rodnice în viaþa de zi cu zi. Maria Petre (Bacãu)


12

Calea cea micã

Nr. 20

• ECOURI • EXERCIÞII SPIRITUALE • ECOURI • EXERCIÞII SPIRITUALE • ECOURI • EXERCIÞII SPIRITUALE •

Exerciþii spirituale

În perioada 30 iunie - 3 iulie 2011, la Mãnãstirea Carmelitã a Maicii Domnului ºi a profetului Ilie din Luncani, un grup de 38 de terezine din Iaºi, Bacãu, Roman, Huºi, Oneºti, Sebeº ºi Butea au participat la exerciþiile spirituale anuale, sub îndrumarea pãrintelui carmelitan, Tiberio Scorrano. Tema a fost: Isus învãþãtorul - trãirea Evangheliei. „Sã gândiþi la fel, sã aveþi aceeaºi simþire, un singur cuget... Sã aveþi în voi acea atitudine care este în Cristos” (Fil 2,1-2), dupã Verbum Domini, de papa Benedict al XVI-lea. Meditaþiile susþinute de douã ori pe zi au fost completate de reflecþii individuale, rugãciuni în comun ºi particulare, recitarea Rozariului, colocvii spirituale ºi spovezi, Calea crucii, precum ºi sfânta Liturghie. Acest timp sacru pentru noi s-a desfãºurat într-un cadru al tãcerii pentru a simþi mai profund apropierea de Dumnezeu ºi de Isus Cristos sub blânda mângâiere a Duhului Sfânt. Zilnic s-au meditat pasaje din Noul Testament în spirit carmelitan, pentru ca inima noastrã sã palpite asemenea patroanei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus. În ultima searã, împreunã cu pr. Tiberiu, cu lumânãri aprinse ºi cu cugete curate am parcurs, cu rugãciune ºi cântec, Calea Luminii. Ca un corolar al acestor zile binecuvântate, ºapte terezine au primit Scapularul Maicii Domnului. Ne-am despãrþit duminicã, 3 iulie, dupã sfânta Liturghie, cu Biblia sub braþ, mult mai întãrite spiritual, mult mai aproape de Isus, pline de lumina mângâietoare a Duhului Sfânt, cu gândul de a deveni ºi noi mici candele pentru cei din jurul nostru, pentru toate florile din grãdina lui Dumnezeu ºi a Maicii Domnului. Teodora Pantazi

Un loc binecuvântat

Cu multã bucurie am venit la exerciþiile spirituale la Mânãstirea carmelitã de la Luncani (Bacãu). În acest loc minunat, prin Duhul Sfânt suntem chemate pentru a medita Cuvântul lui Dumnezeu. La îndemnul papei Benedict al XVI-lea referitor la aprofundarea Noului Testament, pãrintele Tiberio ne-a ajutat cu multã dãruire ºi în stil carmelitan sã înþelegem mai bine cum sã meditãm Cuvântul Domnului, cum sã-l urmãm pe Isus. Duhul Sfânt a coborât asupra noastrã ºi am uitat de toate necazurile sau bucuriile de acasã. Am plecat de la Luncani liniºtite, fericite ºi pline de pace sufleteascã cu gândul la bunul Dumnezeu care ne iubeºte ºi coboarã în mijlocul nostru prin Duhul Sfânt. Câtã liniºte interioarã! Câtã pace ºi comuniune! În acest loc binecuvântat ne-am simþit ca într-o familie. Mulþumim organizatorilor ºi pãrintelui Tiberio cã ne-a transportat pentru trei zile în Paradis. Câtã liniºte, câtã frumuseþe ºi câtã iubire! Terezinele din Focºani

Am ºters praful de pe sufletul meu

Cea mai mare bucurie

Am venit la Luncani pentru prima datã ºi m-am simþit impresionatã de atmosfera din jurul meu. Pe plan spiritual am simþit o mare bucurie sufleteascã venitã de la Dumnezeu. Simþeam în mine cum vin haruri ce nu le-am cunoscut pânã acum. Prin cuvântul sãu, pãrintele Tiberio ma învãþat cã pot rosti mult mai multe cuvinte de laudã lui Dumnezeu prin tãcere. Ce minunat e sã poþi comunica cu Isus meditând sfintele Evanghelii în tãcere! Primind atâtea binecuvântãri în aceste zile pline de rugãciune, de har ºi comuniune, voi cãuta, ca întorcândumã acasã, sã pun în practicã tot ce am învãþat aici: tãcerea e de aur, iar meditarea Cuvântului lui Dumnezeu este pâinea coborâtã din cer pentru suflet. Doamne, ce mare bucurie mi-ai fãcut! Emilia Þigãnaºu (Huºi)

Cu mare bucurie am venit din nou la Luncani. Singurul meu gând a fost sã ºterg praful din interiorul fiinþei mele, praf depus pe parcursul unui întreg an. Obiºnuiesc sã merg an de an la exerciþii spirituale pentru a creºte în spiritualitate puþin câte puþin, aºa cât ºi cum vrea Domnul pentru mine. Inima mea doreºte sã cuprindã cât mai mult, iar eu încerc sã-i deschid larg poarta. Pr. Tiberio, predicatorul nostru a pus accent pe citirea ºi meditarea Sfintei Scripturi, pe rolul ºi importanþa Cuvântului lui Dumnezeu în viaþa noastrã, fapt care a fost scos în evidenþã încã de la începutul zilelor de reculegere prin înmânarea sfintelor Evanghelii fiecãreia dintre noi în mod solemn cu binecuvântarea respectivã. Pe parcursul meditaþiilor am aflat ºi despre rugãciunea contemplativã, rugãciunea fãcutã din inimã cãtre inima lui Dumnezeu, rugãciunea dezinteresatã, fãrã a cere ceva anume, aceasta este plãcutã ºi primitã de Sfânta Treime. Îl rog pe Duhul Sfânt, cel care ne-a adunat pe toate la Luncani, sã mã lumineze pentru a fi mereu în comuniune cu Dumnezeu ºi cu cei din jurul meu, pentru a-l imita pe Isus în smerenie, rãbdare ºi iubire ºi pentru a face totdeauna voinþa Tatãlui din cer. Mariana (Huºi)


septembrie 2 011

13

Calea cea micã

• ECOURI • EXERCIÞII SPIRITUALE • ECOURI • EXERCIÞII SPIRITUALE • ECOURI • EXERCIÞII SPIRITUALE •

Vara la Luncani

Ce fericiþi suntem! Mãnãstirea „Preoþii Carmelitani Desculþi” din Snagov este impunãtoare, atât prin mãreþia construcþiei ºi a liniºtei care domneºte, cât ºi prin tãria credinþei a preoþilor carmelitani ce locuiesc aici. Pãrintele Luca, în zilele de reculegere ne-a înãlþat sufletul spre Dumnezeu, ºi ne-a fãcut sã înþelegem importanþa cuvântului lui Dumnezeu în viaþa noastrã ºi sã regãsim e-ul nostru în trupul care este Isus Cristos. Aici am venit flãmânzi ºi însetaþi dupã Dumnezeu ºi pãrintele a fost foarte generos: ne-a dat hrana spiritualã. Meditând fericirile predicate de Isus am devenit mai frumoase spiritual, mai bune, mai aproape de cele sfinte. Vom împãrþi cu bucurie din experienþa noastrã la cei dragi ai noºtri. Dumnezeu sã-i binecuvânteze pe cei care ne-au gãzduit. Gabriela Popescu (Huºi)

Este o invitaþie adresatã de cãtre pãrinþii carmelitani, tuturor acelora care au o credinþã puternicã în Dumnezeu ºi în mijlocirea Fecioarei Maria de pe Muntele Carmel. Terezinele din dieceza de Iaºi au rãspuns cu bucurie acestei invitaþii, participând în trei etape, la acþiunile ce sau desfãºurat la mãnãstirea carmelitã de la Luncani. În perioada 30 iunie – 3 iulie 2011, un numãr de 38 de terezine din România au luat parte la exerciþiile spirituale, moment de întâlnire ºi de formare permanentã din dorinþa de a descoperi în profunzime carisma noastrã de la origini, ºi de a dezvolta, trãi ºi rãspândi doctrina ºi spiritualitatea sfintei Tereza cea micã. Bucuria zilelor „vara la Luncani” a continuat apoi, când un grup restrâns din Huºi s-au întâlnit din nou la Luncani, în data de 16 iulie, cu prilejul sãrbãtorii hramului mãnãstirii. Maica Domnului de pe muntele Carmel ne-a primit la sãrbãtoarea ei, în casa ei, la mãnãstirea din Luncani, unde participanþii au fost luminaþi de o cunoaºtere profundã a scapularului ºi a harurilor pe care Fecioara Maria le promite cinstitorilor ei. A treia etapã a fost cu prilejul sãrbãtorii Profetului Ilie. ªi cu aceastã ocazie, terezinele din Bacãu s-au întâlnit la Luncani, participând la sfânta Liturghie, dorind astfel sã îºi sãrbãtoreascã patronul spiritual, participând la o zi deosebitã alãturi de toate persoanele care vor sã se dedice vestirii Împãrãþiei lui Dumnezeu, în zilele noastre, în viaþa de zi cu zi, dupã modelul profetului Ilie, cel care a fost un mare om al Vechiului Testament. Rugãciune: „Floarea Carmelului, viþã înfloritã, splendoarea cerului numai tu eºti Fecioarã ºi Mamã. Mamã umilã ºi preacuratã, fii tu cãlãuza credincioºilor tãi!” (Sfânta Tereza a Pruncului Isus) Elena Matei (Bacãu)

Pe poteca iubirii ºi a fericirilor

Aceste minunate zile pline de har ale exerciþiilor spirituale de la Snagov, mi-au deschis un nou orizont, un drum pavat cu mii de diamante spre împãrãþia fericirilor. Cuvintele pline de har ale pãrintelui predicator, Luca Bulgarini, inspirate de Duhul Sfânt, au fost raze pline de luminã pentru sufletul meu, risipind ceaþa care-ºi fãcea anevoios drum pe poteca iubirii ºi a fericirii. Acum mã simt cu adevãrat bogatã. Toate vorbele pline de har ale pãrintelui, lectura individualã din Sfintele Evanghelii, toate sfintele Liturghii, ºi nu în ultimul rând, meditaþiile fãcute cu smerenie ºi credinþã m-au fãcut extrem de bogatã. Plec din acest loc sacru cu inima încãrcatã de bunãtãþi spirituale, cu inima plinã de bucurie ºi nenumãrate haruri îngereºti. Am simþit cã Dumnezeu nu uitã niciodatã de creatura sa, cã mã iubeºte oferindu-mi în dar o ºansã la fericire. Eugenia Blânda (Huºi)


14

Calea cea micã

Nr. 20

• ECOURI • EXERCIÞII SPIRITUALE • ECOURI • EXERCIÞII SPIRITUALE • ECOURI • EXERCIÞII SPIRITUALE •

Timp binecuvântat

„Înmulþit-ai spre mine mãrirea ta ºi întorcându-te m-ai mângâiat ºi din adâncurile pãmântului iarãºi m-ai scos”. (Ps 70,24).

Relaþii umane, fraterne de evanghelizare

Predicator: don Fiorenzo Maritan Suntem creaþi de Dumnezeu treime, adicã Dumnezeucomuniune. Capacitatea noastrã de relaþionare îºi are originea tocmai în aceastã legãturã perfectã între Dumnezeu-Tatãl, Dumnezeu-Fiul ºi Dumnezeu-Sfântul Duh! A fi persoanã înseamnã a relaþiona cu Dumnezeu, cu celelalte persoane, cu creaþia de-a lungul timpului... Pentru a fi în comuniune asemenea lui Dumnezeu Treime, suntem chemaþi a trãi legãtura iubirii fraterne. Viaþa în comuniune ne ajutã sã practicãm porunca iubirii pe care ne-a lãsat-o Isus. Este modalitatea prin care ne putem purifica, laboratorul în care sã facem experienþa sfinþeniei prin conºtientizarea limitelor noastre, meschinãriilor, dificultãþii de a accepta ºi a primi pe celãlalt ca pe un dar de la Dumnezeu.

În fiecare an Dumnezeu, în marea sa bunãtate ºi grijã faþã de noi ne cheamã iar ºi iar… Unde? Ne cheamã în apropierea sa scoþându-ne din adâncurile grijilor pãmântului, acolo unde ne afundãm zi de zi. Din când în când Dumnezeu ne copleºeºte cu daruri ºi mângâieri, ne aºteaptã sã ne vorbeascã, sã ne înveþe, sã ne readucã la dragostea sa nemãrginitã spunându-ne deseori: „Rãmâneþi în dragostea mea”. Cu ocazia acestor zile de reculegere de la mãnãstirea carmelitanã de la Snagov, Dumnezeu ne-a invitat sã-i ascultãm glasul fãcând liniºte în jurul ºi-nlãuntrul nostru. Viaþa noastrã sã fie pentru noi terezinele tocmai laboratorul în care sã experimentãm iertarea, împãcarea, milostivirea ºi bunãvoinþa, acceptarea diferenþelor, deschiderea spre cei care au nevoie de ajutor, prietenia ºi aprecierea aproapelui, într-un cuvânt sã fie locul de vindecare a interiorului fiinþei noastre! Compania nu trãieºte pentru ea însãºi, nu e un spaþiu închis, unde se stã liniºtit, ci are ca scop principal misiunea

Atât meditaþiile, axate în special pe Fericirile (Mt 5,3-11), cât ºi rugãciunile ºi celebrãrile liturgice au avut ca scop trezirea ºi reîntoarcerea la Casa Tatãlui. Aºa cum Duhul Sfânt, la Rusalii, a fãcut ca fiecare din cei ce ascultau predica s-o înþeleagã în limba sa proprie, la fel, în timpul exerciþiilor spirituale, fiecare din noi auzea ceea ce sufletul sãu putea accepta ºi primi. Dar pentru fiecare era, în mod sigur, hranã pentru viaþa veºnicã. De fapt, într-un an, timpul dãruit lui Dumnezeu, timpul reculegerii anuale este cel mai preþios timp pentru cã, acum avem ocazia sã stãm de vorbã numai cu El. Lãsând toate grijile acasã, Dumnezeu devine Unicul necesar, ne transformãm din Marta în Maria, mãcar pentru câteva zile ºi ne amintim de vorbele lui Isus: „Marta, Marta pentru multe te îngrijeºti, dar Maria ºi-a ales partea cea bunã care nu se va lua de la ea” (Lc 10,41-42). Maria-Emanuela (Câmpina)

de evanghelizare care se poate realiza în primul rând prin mãrturia de iubire ºi unitate. Ca sã putem iubi, întâi sã învãþam sã ne cunoaºtem ºi sã ne iubim pe noi înºine, ca sã ºtim sã ne citim istoria, nu cum vrem noi, ci aºa cum ar citi-o Dumnezeu! Trebuie sã o avem ca exemplu pe Maria, sã ne rugãm cu ea, iar acþiunile întreprinse de noi sã fie fãcute întotdeauna în numele comunitãþii, în numele bisericii. Silvia Ambãruº (Lugano)


septembrie 2 011

Calea cea micã

15

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Elveþia - note de cãlãtorie

În perioada 23-30 august 2011, împreunã cu pr. Gabriel Bucur ºi pr. Felix-Marius Roca am fost oaspeþii surorilor din Institutul secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, care îºi au centrul în Lugano (Elveþia). Am avut ocazia în aceste zile sã cunoaºtem mai mult spiritualitatea terezinelor, dar ºi sã intrãm în contact cu istoria ºi cultura locurilor. Am plecat luni, 22 august din Câmpulung Moldovenesc. Am poposit mai întâi în Ungaria, în Parohia Szentes, condusã de un preot care se trage din România. Este vorba de pr. Valentin Bejan din Cleja (jud. Bacãu), un preot deschis ºi plin de bucurie. Sfinþia sa ne-a explicat cum din ºase parohii s-a fãcut una singurã din lipsã de preoþi. Se resimte trecerea oamenilor prin comunism. În zonã a fost un puternic focar al comunismului. Oamenii au încetat sã mai vinã la bisericã din teamã. Cu eforturi, preoþii încearcã acum sã-i îndrepte spre Dumnezeu ºi spre Liturghie. În Lugano, la centrul surorilor terezine, am ajuns în seara zilei de marþi, 23 august. ªederea aici a fost o experienþã deosebitã. Am fost copleºiþi de generozitatea ºi cãldura cu care am fost primiþi de surori. Ospitalitatea sr. Maria-Tereza Candian, superioara generalã a institutului, ne-a impresionat. Mereu bucuroasã, seninã, cu zâmbetul pe buze, mã întreb dacã sora a fost vreodatã necãjitã. Ne-am rugat ºi am stat de vorbã. Casa în care am stat este de fapt un fost sediu al episcopului, devenit apoi seminar. Odinioarã au stat ºi au învãþat aici seminariºtii diecezei. În capela unde s-au rugat ei, am celebrat sfânta Liturghie. Acum în mare parte a casei locuiesc tineri care îºi fac studiile în Lugano. Restul este rezervatã celor cinci-ºase surori care lucreazã aici. Capela ºi sala de conferinþe sunt folosite de surori când au zile de reculegere ºi pentru rugãciune. În aceeaºi searã, în care am ajuns, am ieºit sã facem câþiva paºi pe malul lacului. Vedem oraºul luminat noaptea. La stânga impresioneazã Muntele Bre, la dreapta Muntele San Salvatore. Lugano este cel mai mare oraº din cantonul Ticino (sud-estul Elveþiei), în apropiere de graniþa cu Italia. Este al treilea centru financiar, bancar ºi de afaceri din Elveþia. În partea de sud-est este lacul cu acelaºi nume, pe malul cãruia ne aflam noi. În zilele cât am stat în centrul surorilor terezine am ascultat cu interes istoria Institutului secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”. Sr. Maria-Tereza din anul 2003 este pentru a treia oarã directoare a institutului (1978-1985, 1991-1997).

Pe când avea 20 de ani a simþit dorinþa de a-ºi dedica viaþa lui Cristos. A întâlnit institutul ºi a întrevãzut rãspunsul la aspiraþiile ei. Considerã vocaþia sa ca un adevãrat dar al lui Dumnezeu. Ea ne-a reamintit ce este un institut secular: „O formã de viaþã consacratã în care credincioºii se consacrã lui Dumnezeu prin trãirea voturilor de castitate, sãrãcie ºi ascultare. Nu au o hainã specificã ºi nu duc viaþã de obºte, aºa cum fac cãlugãrii, dar, trãind în lume, încearcã sã dea mãrturie despre Cristos”. Institutele seculare au fost recunoscute în anul 1947 de papa Pius al XII-lea. În România sunt 130 de surori terezine, dintre care 65 cu voturi. Din Moldova (Iaºi, Bacãu, Roman, Oneºti, Huºi, Piatra-Neamþ, Focºani, Butea, Suceava) sunt cele mai multe. Sora superioarã, începând cu anul 1996, a fost de foarte multe ori în România. Cunoaºte pe nume pe fiecare dintre surori. Prezenþa institutului în România se datoreazã ºi pr. George Paºtiu, un preot român originar din Transilvania care lucreazã în zona Lugano. Sfinþia sa le-a încurajat pe surori, care doreau sã meargã în Polonia, sã vin mai întâi în þara sa. Mons. Aurelio Bacciarini ºi Maria Motta au înfiinþat institutul la 21 ianuarie 1926. Sr. Maria Motta a fost directoarea institutului din anul 1926 pânã la 21 octombrie 1948, data când a trecut la Domnul. Având ca devizã „Slujirea lui Cristos ºi a Bisericii”, surorile încearcã sã urmeze modelul sfintei Tereza a Pruncului Isus, patroana institutului.

La 6 decembrie 2006, Institutul a sãrbãtorit 80 de ani. Un gând al fondatorului le stã surorilor ºi astãzi la inimã: „Fãrã îndoialã, este frumos idealul celor care se consacrã lui Dumnezeu în mãnãstiri. Dar este frumos ºi idealul acelor tinere care, sprijinite de puterea detaºãrii ºi de vocaþie, se aºazã chiar în inima lumii pe cale de a deveni pãgânã, pentru a se lupta corp la corp, pentru a pune pretutindeni însemnele lui Isus Cristos ºi ale împãrãþiei sale”. Sora Maria-Tereza ne spune cã neapãrat sã vizitãm mormântul fondatorului. O facem a doua zi. În dimineaþa zilei de 24 august, am pornit sã vedem împrejurimile. Fascineazã parcurile cu flori, mãslini, palmieri, cedri, copaci de camfor, pini mexicani, eucalipþi etc. Trecem prin Parco Civico ºi admirãm florile. Înainte de a intra în parc întâlnim statuia lui Guglielmo Tell, eroul lor naþional, sculptatã de Vincenzo Vela în anul 1856, restauratã ºi aºezatã în acest loc la 21 iulie 2003. În mâna dreaptã îndreptatã în sus, Tell þine douã sãgeþi. Arbaleta o þine în mâna cealaltã în lateral.


16

Calea cea micã

Nr. 20

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Sanctuarul „Preasfânta Inimã a lui Isus” este legat de terezine. În cripta de la subsol se aflã înmormântat fondatorul lor: Aurelio Bacciarini (8 noiembrie 1873 - 27 iunie 1935), care a fost episcop de Lugano între anii 1917 ºi 1935. S-a nãscut la Lavertezzo. A fost hirotonit preot la 12 iunie 1897 la Lugano. La 8 octombrie 1906 a intrat la Slujitorii Caritãþii la Como, la care devine superior general la 12 noiembrie 1915, succesor al lui Don Luiggi Guanella. A fost consacrat episcop la 21 ianuarie 1917 la Roma. În ajunul sãrbãtorii Inimii lui Isus a murit în faimã de sfinþenie la Lugano. La 11 aprilie 1937, rãmãºiþele pãmânteºti i-au fost transferate din cimitir în cripta sanctuarului diecezan „Sfânta Inimã a lui Isus”. Pãstrãm un moment de reculegere ºi ne rugãm.

Pe o placã de marmurã este notat cã sanctuarul dedicat Inimii lui Isus a început sã fie construit în anul 1922. A fost binecuvântat la 6 noiembrie 1927 de Mons. Aurelio Bacciarini ºi sfinþit la 25 iunie 1937 de episcopul Angelo Jemlini. Admirãm picturile care toate exprimã acelaºi gând: iubirea lui Dumnezeu pentru oameni revãrsatã prin Isus Cristos. Nu departe de sanctuarul dedicat Inimii lui Isus se aflã biserica „Sfântul Rocco”, consacratã în anul 1596. Interesantã istoria construcþiei acestei biserici, precum ºi viaþa sfântului cãruia îi este dedicatã. Biserica a fost construitã pe locul altei biserici din anul 1349, care era dedicatã sfântului Biagio. Cu ocazia unei epidemii de ciumã, care a avut loc între 1512 ºi 1527, cetãþenii din Lugano au cerut ca, pe locul ocupat un timp de castelul ducelui de Lugano, sã fie construitã o capelã dedicatã lui Rocco, sfântul din Montpellier, cunoscut ca un apãrãtor împotriva bolii. Cererea a fost reînnoitã în anul 1528, când o nouã epidemie a lovit oraºul. La 3 noiembrie acelaºi an, mulþi s-au adunat în Piaþa Mare, actuala Piaþa Reformei, unde Battista Somazzi a reamintit dorinþa oamenilor de a construi o bisericã. La 31 decembrie, Consiliul general al oraºului a aprobat cererea ºi o parte din banii necesari. În anul urmãtor, muncitorii au abandonat lucrul de teamã sã nu se contamineze cu boala care între timp se rãspândise ºi mai mult. Edificiul a reuºit sã fie terminat abia la finalul acelui secol, dupã câteva întreruperi. Dorinþa de a avea o bisericã era împlinitã. Aceasta putea sã slujeascã în timpul epidemiilor de ciumã ºi ca lazaret. Pe zidul din faþadã citim un an scris cu litere latine, 1810, probabil anul în care biserica a fost renovatã. În interior, pe o parte ºi pe alta a pereþilor sunt picturi care descriu viaþa sfântului Rocco. Vãd bolnavi de care Rocco se îngrijeºte, îl descopãr alãturi de un câine care îi aduce de mâncare. Înþeleg câte ceva din viaþa sfântului Rocco, dar cele vãzute mã fac sã studiez mai mult viaþa lui.

Sfântul Rocco este pomenit în calendarul roman la 16 august. Tradiþional, anii vieþii lui Rocco se noteazã a fi între 1295 ºi 1327. Graþie multor studii fãcute asupra biografiei sale s-au delineat câteva date mai sigure. S-a nãscut la Montpellier (Franþa) între 1345 ºi 1350. Pãrinþii Jean ºi Libere De La Croix erau exemple de virtute. Deºi bogaþi, erau dedicaþi operelor de caritate. Conform tradiþiei, Rocco s-a nãscut cu o cruce gravatã pe piept. În jurul vârstei de 20 de ani i-a pierdut pe amândoi pãrinþii. S-a hotãrât sã-l urmeze pe Cristos pânã la capãt. A vândut toate bunurile ºi a intrat în rândul terþiarilor franciscani. A îmbrãcat haina de pelerin, dorind sã meargã la Roma la mormintele sfinþilor Petru ºi Paul. Restul vieþii lui se desfãºoarã în Italia. În iulie 1367 a ajuns la Acquapendente, un orãºel din provincia Viterbo. Aici a cerut sã intre în spital pentru a sluji bolnavilor de ciumã. A sãvârºit primele vindecãri miraculoase. A plecat spre Roma, dar s-a oprit în mai multe locuri unde era epidemie de ciumã: Emilia Romagna, Cesena A ajuns la Roma între 1367 ºi începutul lui 1368, unde l-a vindecat de ciumã pe un cardinal însemnându-l pe frunte cu semnul sfintei cruci. Cardinalul l-a prezentat pe Rocco papei. În 1370 sau 1371 a plecat din Roma. Mulþi spun cã s-a oprit la Rimini, Forle, Cesena, Parma, Bologna. Sigur este cã în iulie 1371 era la Piacenza, slujind într-un spital. Într-o zi descoperã la un picior cã a contractat ciuma. S-a retras într-o colibã din pãdure aproape de râul Trebbia. Aici un câine îi lingea rãnile ºi îi aducea în fiecare zi câte o bucatã pâine pânã ce stãpânul câinelui (nobilul Gottardo Pollastrelli) l-a descoperit ºi l-a luat, oferindu-i adãpost. Se vindecã ºi îºi reia drumul spre patrie. Câteva tradiþii reþin cã a murit la Montpellier sau la Angera pe Lago Maggiore.

Este sigur însã cã pe drumul de întoarcere a fost arestat, fiind suspectat cã este spion. Interogat de guvernator la Voghera, rãspunde cã este „un umil slujitor al lui Isus Cristos”. Este aruncat în închisoare unde petrece cinci ani. Când moartea era aproape, cere sã i se aducã un preot. S-au verificat câteva evenimente miraculoase, dar, când uºa celulei a fost deschisã, Rocco era deja mort. Era 16 august într-an din perioada 1376-1379. Nu avea mai mult de 32 de ani. Fiind descoperit cine era, este înmormântat cu onoruri. La mormântul sãu a început sã înfloreascã cultul faþã de tânãrul Rocco, pelerinul din Montpellier, prietenul celor din urmã, al bolnavilor de ciumã, al sãracilor. La biserica „Sfântul Rocco” din Roma se pãstreazã braþul sãu drept, iar la Veneþia trupul sãu. În anul 1584, papa Grigore al XIII-lea a înscris numele Rocco în lista sfinþilor. Pr. Cornel Cadar


septembrie 2 011

Calea cea micã

17

Miracolul Bucuriei

„Bucurã-te, Marie, cea plinã de har!”

În memoria Silviei Femeia bãtrânã care venise ca pelerin, de la peste 1.500 km, priveºte cu speranþã cã va putea urca pe Dealul Apariþiilor, sã recite împreunã cu alte zeci de persoane, de toate naþionalitãþile, Rozariul ºi Calea Crucii. Drumul ce urca spre înãlþimea nu mai mare de 600 m, era presãrat cu colþuri de stânca, ºi fiecare pas era dificil ºi urcuºul greu. În urmã cu 11 ani când fãcuse primul pelerinaj la Medjugorje, mama a urcat uºor colina. Sprijinitã de fiul ei Mihai, care a adus-o în acest pelerinaj, a urcat doar câþiva zeci de metri ºi au lãsat-o puterile. S-au întors cu pãrere de rãu la poalele colinei. Au mers la biserica din centrul localitãþii ºi au participat la adoraþia Euharisticã. Mihai i-a spus mamei cã se va duce sã urce pe Colina Apariþiei în locul ei. Inima mamei a tresãltat de o mare bucurie, iar peste câteva ore, când fiul s-a întors, era sigurã cã au urcat amândoi nu numai pe colinã, dar ºi pe Crucea alba de pe Krijevaþ, care domina localitatea. Crucea a fost fãcutã în anul 1933, iar locuitorii din jur urcau la ea în tãcere ºi se rugau. Mihai realizase prin venirea în pelerinaj cu mama, un vis secret al ei, dar i-a fãcut o adevãratã ºi mare bucurie. Drumul cu maºina de la Iaºi pânã la Medjugorje nu a fost lipsit de peripeþii, dar au trecut cu bine peste toate: ploi, vijelii, grindinã, defecþiuni tehnice la maºinã, dar fiul, Mihai a depãºit toate greutãþile. Mama - Iulia se ruga mereu ºi-l implora pe Dumnezeu sã nu se întâmple nimic rãu pentru aºi împlini visul - de a fi alãturi de fiul sãu într-un pelerinaj. Trecând de Sarajevo, în drumul spre Mostar, au rãmas din nou uimiþi de frumuseþea naturii: Alpii Dinarici, munþi metaliferi, cu piscuri semeþe de piatrã strãjuiau ca niºte uriaºi, apa râului Sava care curgea pe la poalele lor ca un fluviu de argint topit. Admirând grandoarea naturii, minþile ni s-au curãþat de toate amãrãciunile vieþii ºi s-au înãlþat spre Creator, iar inimile ni s-au umplut de bucuria rugãciunii. Am stat minute întregi admirând frumuseþea creaþiei. Am ajuns noaptea la Medjugorje, la pensiunea Gloria, unde eram aºteptaþi. Medjugorje e situat pe un platou imens, iar în zare strãjuiesc munþii metaliferi, chiar ºi solul este roºiatic. Poate cã aici, noi pelerinii, ne simþim mai aproape de cer, de cosmos, câmpul magnetic al zonei fiind ºi el deosebit. Mama lui Isus a ales în anul 1981 ºase copii drept „canale” pentru a coborî în mijlocul omenirii care se pregãtea de un cumplit rãzboi. Ea era ºi este Regina Pãcii. Ce chemare a auzit Mihai de a adus-o pe mama - Iulia, trecutã de 70 de ani, în acest pelerinaj? ªtiam cã în familia noastrã comuniunea e în suferinþã ºi doream pacea sufleteascã, înþelegerea, dragostea frãþeascã, iertarea. „Voiam s-o duc pe mama într-un zbor ca de vultur, prin locuri atinse de supranatural, de izvoare reale ale bucuriei”. I-am spus Silviei, cu câteva zile înainte de a trece într-o altã viaþã, de dorinþa fiului meu. S-a bucurat mult pentru mine, deoarece ea trãia de câþiva ani miracolul de la Medjugorje. „Du-te!, mi-a spus ea, ca sã obþineþi toate harurile: a nu-i judeca pe alþii, a-i iubi pe alþii ºi pe voi înºivã, a vã ierta pe voi ca sã-i puteþi ierta pe alþii, lãsaþi-va cu totul în voia Domnului”. ªtiam toate acestea, dar nu le trãiam cu adevãrat. Apoi a continuat: „Acolo veþi gãsi izvoarele curate ºi iarba necãlcatã în picioare. „Roagã-te cu fiul tãu la Regina Pãcii ºi ea vã va ajuta sã obþineþi totul de la Fiul ei, Isus. Luaþi-mã ºi pe mine în gândurile voastre.”

Am plecat în pelerinaj la o zi dupã înmormântarea Silviei. O port în inima mea ca în duminica dinaintea morþii, când pãrintele asistent spiritual, Anton D. i-a administrat ultimele taine. Am simþit-o pe Silvia lângã noi pe toate cãrãrile de la Medjugorje ºi la toate celebrãrile de la bisericã, la ora de adoraþie de joi seara, când Duhul Sfânt ne-a cuprins inimile cu focul sãu. Eu ºi fiul meu am simþit pacea cereascã lãsându-ne dominaþi de miracolul bucuriei ºi al iertãrii Creatorului. Aproape de zona de celebrare din exterior lângã bisericã, am admirat cu pietate, un mare crucifix din metal în care Isus era prezentat ridicându-se de pe crucea care rãmãsese jos; aceastã reprezentare este încãrcatã de simboluri adânci. Timpul cât am fost pelerini la Medjugorje a fost un timp sacru pentru mine ºi fiul meu. Totul a fost minunat ºi de neuitat. Regina Pãcii ne-a mai fãcut un dar, pe lângã cele spirituale, continuarea pelerinajul în Polonia, la Czestochowa ºi Cracovia. Peste o zi, sfânta Fecioarã ne-a binecuvântat la Czestokovo. Am simþit în faþa icoanei, acum cunoscutã nouã românilor, o comuniune desãvârºitã cu toþi oamenii, simþindu-ne ca niºte picãturi de apã într-un ocean. Am admirat aici toate amintirile despre fericitul Ioan Paul al II-lea pe care polonezii le pãstreazã cu pioºenie. În drum spre Cracovia am intrat la Auschwitz ºi Birkenau. Acolo ºi acum pãmântul ºi vegetaþia parcã gem de durere. Ne-am gândit cu veneraþie la oamenii de toate vârstele care au murit acolo, mulþi sfinþi ºi martiri ca sfântul Maximilian Kolbe ºi sfânta carmelitanã, Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein). În camerele de gazare ne-am rugat pentru toate victimele, pentru noi toþi buni ºi rãi, pentru sfânta iertare. Mi-am amintit versurile Terezei Benedicta: „Toatã viaþa mea este acum îndreptatã spre altar Acolo este soarele care mã lumineazã, Care mã cãlãuzeºte”. În trenul care o ducea spre lagãr, ea a mai scris: „Acum îþi aparþin Isuse ºi nu te voi mai pãrãsi niciodatã! Duh Sfânt, Iubire eternã, Iubire eternã!” Cracovia, unde am stat douã zile, ne-a uimit cu sanctuarele Mariei ºi multele biserici din oraºul vechi. Visul inimilor noastre era sã ajungem la Sanctuarul Divinei Milostiviri, a fericitului Ioan Paul al II-lea ºi a sfintei Faustina.


18

Nr. 20

Calea cea micã

A plecat la Tatãl Silvia Poleac ( 1 9 3 8 -2 2011)

Când am pãºit în sanctuar ne-am amintit cuvintele psalmistului: „Cât de mare este milostivirea Ta, ca de la cer la pãmânt”. Era ora trei dupã-amiazã când se celebreazã Liturghia Divinei Milostiviri. Plini de bucurie am ajuns într-o searã în patria ºi oraºul nostru. Bucuria noastrã este calmã, bunã, tãcutã, sfântã. Vã spun tuturor sã stãm în tãcere cãci în tãcere este Universul, este Cerul ºi sã simþim bucuria comuniunii sfinþilor, cu Dumnezeu Tatãl, cu Isus cel veºnic viu ºi buna sa mamã, Fecioara Maria. Binecuvânteazã-ne Sfântã Treime, sã ne odihnim în pace ºi bucurie! Iulia-Ioana (Iaºi)

Celebrare la Rotunda În ziua de 19 august 2011 multã lume a condus-o pe ultimul drum pe Catrina Mihoc de 86 ani, mama Carolinei ºi bunica pãrintelui Gabriel Bucur. Toate florile frumoase aduse de cei 13 nepoþi o acopereau sporindu-i frumuseþea în rugile ºi cântãrile pline de speranþã ºi bucuria veºniciei. Mama Catrina era vãduvã de la vârsta de 36 de ani, ºi-a crescut singurã cei 6 copii, acum oameni maturi. Lacrimile cu care însoþeau trupul mamei erau de recunoºtinþã ºi mulþumire. Mama i-a apãrat de greutãþile vieþii, le-a insuflat o credinþã adevãratã. Domnul a ascultat rugãciunile sale, nu i-a dispreþuit lacrimile care udau locul unde se ruga ºi i-a dãruit cel mai frumos cadou din lume: un nepot preot. Alãturi de pãrintele paroh de Rotunda, nepotul ei, pãrintele Gabriel a concelebrat ritualul înmormântãrii. Amintirea ei este frumoasã, duioasã, ne mângâie pe toþi cei care am cunoscut-o, dându-ne speranþa în noua viaþã care începe dupã pelerinajul pãmântesc. Iulia Ioana (Iaºi)

Silvia Poleac s-a nãscut la 1 octombrie 1938, în oraºul Paºcani, judeþul Iaºi, într-o familie romano-catolicã. ªcoala primarã, gimnaziul ºi liceul le-a urmat în oraºul natal, iar în anul 1955 a venit în Iaºi la Facultatea de Electrotehnicã pe care a absolvit-o în anul 1960. A fost repartizatã la Gura Humorului ca inginer energetician la I.R.E., iar dupã un an s-a mutat la aceeaºi întreprindere în oraºul Suceava. Aici îl cunoaºte pe inginerul-ºef, Gheorghe Poleac cu care s-a cãsãtorit. Soþul fiind ortodox, cununia a fost mixtã. Nu au avut copii, dar cariera a fost leagãnul cãminului lor. La Iaºi, soþii Poleac sunt repartizaþi ca specialiºti cu o înaltã calificare ºi o mare capacitate de cercetare în domeniul energiei electrice, soarele nopþii. Dupã anul 1970, când ºi în Iaºi s-a înfiinþat Liceul Energetic, Silvia ajunge profesor de specialitate ºi se dedicã cu multã dãruire ºi dragoste copiilor care trebuiau sã-ºi gãseascã un drum în viaþã. În anul 1991 iese la pensie, iar în anul 2001 soþul o pãrãseºte, întorcându-se la Tatãl. A fost înmormântat la Cimitirul „Sfinþii Petru ºi Pavel” din Iaºi. Silvia întâlneºte terezinele de la catedrala din Iaºi în anul 2005 ºi aderã imediat la acest institut secular. De atunci nu s-a mai despãrþit de Cristos ºi l-a slujit cu devotament ºi cu o iubire imensã. În anul 2007 a depus la Iaºi, Primul Angajament în faþa directoarei generale, Maria-Teresa, în cadrul Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, iar în anul 2010, la Bacãu a depus voturile de consacrare: castitate, ascultare ºi de sãrãcie, de faþã fiind ºi PS Aurel Percã, episcop auxiliar al Diecezei de Iaºi. A mai activat în cadrul grupului de rugãciune „Legio Marie”, iar la Tomeºti, în cadrul Asociaþiei misionare „Inimã de mamã”. A fost un demn exemplu de dãruire, de rugãciune ºi nemãrginitã iubire faþã de Dumnezeu, de Isus ºi mai ales de Duhul Sfânt, faþã de Fecioara Maria ºi nu în ultimul rând faþã de toþi cei din jurul sãu. Faptele bune au fost crezul ºi scopul vieþii sale: a luat în casã o tânãrã care nu avea unde locui, a crescut un copilaº care avea pãrinþii foarte ocupaþi la serviciu, a ajutat biserica din Târgu-Neamþ cu înlesnirea unei donaþii, o casã a strãbunicilor sãi, care a devenit capelã romano-catolicã, a ajutat bãtrâni fãrã familie, ºi mai cu seamã s-a rugat Duhului Sfânt pentru noi toþi. A trãit, a simþit ºi a iubit Evanghelia care a fost hrana sa de zi cu zi împreunã cu sfânta Împãrtãºanie. În anul 2009 a descoperit o nemiloasã boalã la rinichi. Cu speranþã ºi încredere în Isus s-a operat, dar fãrã mari speranþe de vindecare pentru cã aceste operaþii trebuiau repetate. A încercat toate leacurile naturiste, dar fãrã succes, aºa cã anul acesta, la sfârºitul lunii iunie a fãcut o nouã intervenþie chirurgicalã. O nouã speranþã a rãsãrit în sufletul sãu, dar planul lui Dumnezeu era altul. Boala a rãpus-o, ºi în zorii zilei de 14 iulie a plecat fericitã la Tatãl, având în memorie cuvintele sfintei Tereza a Pruncului Isus: „eu nu mor ci trec în viaþã”. Înmormântarea a fost celebratã pe 16 iulie la cimitirul „Sfinþii Petru ºi Pavel” din Iaºi. Noi toate terezinele din Iaºi, celelalte persoane din grupul „Legio Maria” ºi din Asociaþia „Amim”, alãturi de familie, de foºti colegi de facultate ºi de serviciu, de alþi credincioºi din bisericã am însoþit-o cu rugãciune ºi dragoste pe ultimul drum. Dumnezeu s-o odihneascã în pace!


septembrie 2 011

19

Calea cea micã

Îngerului meu Pãzitor Tu, al sufletului meu Pãzitor Glorios, Ca o flacãrã dulce ºi purã mereu Ce strãluceºti în Cerul frumos Lângã tronul lui Dumnezeu Tu pentru mine pe pãmânt cobori ºi Luminându-mã cu a ta mãreþie Înger Frumos, Fratele meu devii Prietenul meu, Consolator mie!... ªtiind marea mea slãbiciune De mânã mã iei, mã conduci Te vãd cu ce tandreþe anume Piatra din calea-mi arunci Mereu dulcele-þi glas mã invitã Sã privesc doar la Ceruri oricând Cu cât mã vezi mai umilã ºi micã, Cu-atât fruntea þi-e luminând.

O, tu! ce strãbaþi depãrtarea Mai iute ca fulgerul, te implor Du-te-n locul meu pânã-n zarea Lângã cei dragi ai mei tu în zbor Cu aripa ta ºterge-le înlãcrimare Cântã cât de bun e Isus ºi lor Cântã cã a suferi farmec are Apoi numele meu îngânã-l uºor... Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Verbum Domini

Orizontal: 1. Mireasa lui Cristos; 2. Prietenii lui Dumnezeu; 3. Pâinea vieþii veºnice; 4. Autorul documentului; 5. Instruirea creºtinã; 6. Dialog cu Dumnezeu; 7. Studiul despre Isus; 8. Oamenii devotaþi lui Cristos; 9. Studiul scrierilor pãrinþilor Bisericii; 10. Raportul personal cu Cuvântul lui Dumnezeu (2 cuv.); 11. Cuvântul s-a fãcut trup; 12. Fiul lui Dumnezeu; 13. Serviciul divin; 14. Grija sufletelor; 15. Activitate de evanghelizare. Vertical: A-B B: Cartea Cãrþilor (2 cuv.).

Dezlegarea rebusului „Timpul pocãinþei” din numãrul trecut: Orizontal: 1. APOCALIPSA; 2. RUGACIUNE; 3. GOLGOTA; 4. CIRENE; 5. TIRAN; 6 POCAINTA; VEORNICA; 7. ISUS; 8. ISUS; 9. SACRAMENT; 10. MARIA; 11. SPINI. Vertical: A- B: CALEA CRUCII. Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0723/690020) e-m mail: teodora.pantazi@yahoo.com; www.terezine.ro Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu


Calea cea mica, nr. 20 / septembrie 2011  

Publicatie bianuala a Institutului Secular Sfanta Tereza a Pruncului Isus

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you