Calea cea mică, nr. 21 - aprilie 2012

Page 1


Suflet terezian

Gãsesc cã Isus este nespus de bun… Cele mai frumoase discursuri ale celor mai mari sfinþi ar fi incapabile sã scoatã un singur act de iubire dintr-o inimã pe care Isus nu ar fi luat-o în stãpânire. Doar el singur ºtie sã se serveascã de lira sa, nimeni altul nu ar putea-o face sã vibreze notele sale armonioase, doar Isus se slujeºte de toate mijloacele; creaturile toate sunt în serviciul sãu ºi lui îi place sã le foloseascã în noaptea vieþii, ca sã ascundã prezenþa sa adorabilã; dar nu se ascunde într-atât încât sã nu poatã fi ghicit. Într-adevãr, simt cã, adesea, îmi dã lumini, nu pentru mine ci pentru mica sa porumbiþã exilatã, mireasa sa dragã. Acesta este adevãrul ºi eu gãsesc un exemplu chiar în naturã. Iatã o frumoasã piersicã roziaticã ºi suavã, de o aºa dulce savoare încât nici un cofetar nu ºi-ar putea-o imagina. Spune-mi, Celine, pentru piersicã a creat bunul Dumnezeu aceastã culoare roz, atât de catifelatã ºi plãcutã de vãzut ºi de atins? Pentru ea a cheltuit atât de mult zahãr?...nu, ci pentru noi ºi nu pentru ea. Ceea ce-i aparþine, ceea ce face existenþa vieþii sale este sâmburele ei; noi putem sã-i luãm toatã frumuseþea fãrã a-i lua fiinþa. Astfel, lui Isus îi place sã-ºi încredinþeze darurile unora dintre creaturile sale, dar cel mai adesea pentru a atrage alte inimi ºi apoi, când scopul a fost atins, el face sã disparã darurile exterioare; despoaie complet sufletele care îi sunt cele mai dragi. Vãzându-se într-o atât de mare sãrãcie, acestor sãrmane suflete mici le este fricã, li se pare cã nu sunt bune de nimic, pentru cã primesc totul de la alþii ºi nu pot da nimic, dar nu este aºa; esenþa fiinþei lor lucreazã în tainã. Isus formeazã în ele germenele care trebuie sã se dezvolte sus, în grãdinile celeste ale cerului. Lui îi place sã le arate neantul lor ºi puterea sa; se serveºte, pentru a ajunge la ele, de instrumentele cele mai neînsemnate, tocmai pentru a le arãta cã el singur este cel care lucreazã. El se grãbeºte sã-ºi desãvârºeascã opera pentru ziua când, umbrele împrãºtiindu-se, nu ne va mai servi de intermediari, ci totul va fi faþã cãtre faþã etern!... Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Scrisoare cãtre sora sa Celine (13 august 1893) (Extrase din scrisoarea a IV-a cãtre sora Francoise-Terese)

Rugãciune Tu, ce-mi cunoºti extrema micime mie Tu nu eziþi sã te cobori în mine! Vino-n inima mea, o, albã, ce te iubesc, Ostie, Vino-n inima mea, ea aspirã la tine! Ah! aº vrea ca bunãtatea ta sã-mi dea Sã mor de iubire dupã-aceastã favoare. Isus! auzi a tandreþei mele chemare. Vino în inima mea! (Sfânta Tereza a Pruncului Isus)

Acum începe totul

Un film despre viaþa lui Isus se încheie cu imaginea mormântului gol al lui Cristos. ªi un personaj exclamã: „Acesta este doar începutul! Acum începe totul!” („Ancheta”, de Damiano Damiani). Într-adevãr, cu Învierea lui Cristos, începe totul. Nici un eveniment nu a marcat istoria aºa cum a marcat-o Paºtele lui Cristos. Pentru noi creºtinii, Paºtele este inima lumii; este centrul credinþei noastre; este sãrbãtoarea care celebreazã naºterea unei lumi noi. „Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul”, ne repetã liturgia din timpul pascal. ªi este ziua unui om care era mort, ºi a înviat. „Iubirea nu poate fi ucisã”, spune dramaturgul belgian Ghelderone. „Stãpânul vieþii a murit, dar acum e viu ºi domneºte”. (Secvenþa). Cristos a înviat cu adevãrat ºi prin urmare lumea întreagã ºi viaþa noastrã au un alt sens. Moartea a fost învinsã, adicã a fost golitã de blestem, ea nu mai poate avea ultimul cuvânt. Aceasta este vestea îmbucurãtoare, faptul impresionant al Paºtelui! Dar primirea acestei veºti este extrem de angajatoare: ea trebuie sã schimbe modul nostru de a trãi. Nu din întâmplare Paºtele înseamnã „trecere”: trecere de la întuneric la luminã, de la moarte la viaþã, de la urã la iubire ºi la iertare; trecere de la pãcat la viaþa harului; trecere de la omul vechi la omul cel nou. La Paºti Cristos ne oferã o zi nouã, ne încredinþeazã o lume nouã. ªi singura recomandare pe care ne-o lasã, este aceea de a nu ne mai întoarce înapoi. Trebuie sã tãiem legãturile cu ceea ce este vechi, cu ura, cu diviziunile, cu tot ceea ce nu ne face cinste, pentru a trãi ca fãpturi noi. Un mare scriitor rus spunea: „Cristos îi învaþã pe oameni sã nu mai sãvârºeascã prostii” (Tolstoi). Dacã îi urmãm viaþa, învãþãtura sa, suntem capabili sã nu mai sãvârºim prostii, ba din contra sã facem în aºa fel încât viaþa noastrã sã fie mereu nouã. Aºa cum, odatã, în mod tradiþional, se fãcea marea „curãþenie de Paºti” în casele noastre, va trebuie sã învãþãm sã facem curãþenii radicale în inimile noastre. Scria Julien Green, marele scriitor francez, povestind convertirea sa: „Cum sã-mi schimb viaþa? Dinãuntru. Inutil sã arzi cãrþi ºi manuscrise. Dezlipirea nu are loc aºa, dar e nevoie de o inimã nouã ºi restul se realizeazã fãrã greutate”. Este vorba de eliminarea vechilor obiºnuiþi, a vechilor ranchiune, a vechilor tendinþe, a vechilor interese. Nu se celebreazã Paºtele fãrã o rupturã hotãrâtoare cu trecutul. „Curãþiþi-vã de plãmãdeala cea veche, ca sã fiþi un aluat nou”, ne spune sfântul apostol Paul (1Cor 5,7). A sãrbãtori Paºtele înseamnã a schimba viaþa. Dacã a fi creºtini, a avea credinþã înseamnã a crede în învierea lui Cristos, se poate adãuga ºi urmãtorul aspect: a crede în învierea lui Cristos înseamnã a accepta ca totul sã se schimbe! A sãrbãtori Paºtele nu este minimul în experienþa creºtinã, dar maximul. Cristos nu suportã mormântul; el nu poate suporta sã-l lãsãm sã moarã într-o inimã stinsã ºi supusã rutinei. Cristos nu se resemneazã cu moartea; ºi vrea ca ºi noi sã nu ne resemnãm cu o viaþã fãrã sens. Privind mormântul gol ºi vãzându-l ºi pe Cristos cel Înviat, ºi noi avem curajul sã repetãm: „Acesta este doar începutul. Acum începe totul!” Episcop auxiliar Aurel PERCÃ


aprilie 2012

Calea cea micã

3

Pãstrarea (cuvântului), formarea ºi deschiderea Cu dorinþa de a vã ajuta sã creºteþi în calitatea vocaþiei voastre, cu mulþumirea ºi cu conºtiinþa cã apartenenþa la un institut secular este un dar, un drum de credinþã ºi o mãrturie de viaþã în lume, v-am pregãtit o scurtã reflecþie De aceea, vã îndemn sã reflectaþi pornind de la rãdãcinile vocaþiei ºi ale spiritualitãþii seculare, nu atât pentru a face mai multe, ci pentru a fi mai mult în Isus ºi a aduce rod în el (In 15,1-11). Ne ajutã, în acest sens, douã fragmente din Evanghelia sfântului Luca, pe care le-am meditat în timpul Crãciunului. Se vorbeºte de Maria care, în faþa lucrurilor pe care le trãieºte, vede ºi ascultã, ºtie sã pãstreze (Cuvântul), sã mediteze, sã facã legãturi ºi sã sintetizeze. Iatã cele douã pasaje amintite: „ªi toþi cei care au auzit s-au mirat de spusele pãstorilor. Iar Maria pãstra toate acestea meditându-le în inima sa” (Lc 2,18-19). „Isus a coborât atunci cu ei ºi s-a întors la Nazaret ºi le era supus pãrinþilor. Iar mama lui pãstra toate acestea în inima sa. ªi Isus înainta în înþelepciune, în staturã ºi în har înaintea lui Dumnezeu ºi a oamenilor” (Lc 2,51-52). La naºterea lui Isus ºi în timp ce creºtea, Maria nu vorbeºte, ci pãstreazã tãcerea, pentru a primi ºi a înþelege toate evenimentele în lumina credinþei. Iatã atunci tema reflecþiei noastre: pãstrarea, formarea ºi deschiderea, trei etape legate între ele pentru maturizarea ca responsabile.

1. Pãstrarea (cuvântului) Pentru a pãstra Cuvântul trebuie sã învãþãm tãcerea. Nu vom reflecta niciodatã îndeajuns asupra acestui aspect. Astfel s-a exprimat teologul protestant Dietrich Bonhoeffer: „Sã pãstrãm tãcerea înainte de a asculta Cuvântul, pentru ca gândurile noastre sã fie îndreptate spre Cuvânt. Sã pãstrãm tãcerea dupã ce am ascultat Cuvântul, pentru cã acesta mai vorbeºte, trãieºte ºi locuieºte în noi. Sã pãstrãm tãcerea doar din iubire faþã de Cuvânt”. Pentru a pãstra tãcerea trebuie sã avem curajul de a intra în viaþa lãuntricã (chiar ºi psihologii de azi vorbesc de „viaþã interioarã”), care este spaþiul interior în care avem posibilitatea sã recuperãm motivaþiile profunde ale modului nostru de a fi ºi de a acþiona. A pãstra, a tãcea pentru a ne construi identitatea ºi a fi o prezenþã în lume, pornind din interior, avându-l ca punct de referinþã pe Cristos. Þelul drumului meu este mereu Isus. Trãim într-o societate bogatã în consum, mesaje, stimuli, informaþii ºi ispite care, dacã nu sunt controlate, ne dezorienteazã, ne strivesc, ne fac sã trãim fãrã sens ºi fãrã direcþie, risipindu-ne în lucrurile cele mai la îndemânã. Sã ne pãstrãm ca sã fim ceea ce trebuie sã fim, adicã persoane consacrate. Creºtinul ºi, încã ºi mai mult, cei chemaþi la spiritualitatea de persoane consacrate în lume, trebuie sã-ºi punã întrebãri, sã reacþioneze, sã rãspundã, gãsind un loc construit în interiorul inimii pentru a gândi, evalua ºi decide (acesta este discernãmântul), ºtiind sã spunã chiar

ºi „nu”, pentru cã Isus rãmâne totul pentru mine, primul punct de referinþã pentru a mã realiza la nivel uman, creºtin ºi vocaþional. Pãstrarea este pentru:

2. Formare Este vorba de mai multã creºtere, dobândind o nouã conºtiinþã de sine. Sã ne formãm cu ajutorul ºi mijloacele la dispoziþie: Cuvântul lui Dumnezeu, Sacramentele, rugãciunea, Constituþiunile, întâlnirile în comun, ca aceasta de azi. Cine ºtie dacã fiecare dintre voi, în acest nou an, va putea trãi calea celor 3 p-uri, exprimate de pedagogul francez Franþoise Dolto în vederea unei schimbãri reale, care trebuie sã aibã însuºirile de puþin, precis ºi posibil. Dacã cred cã pot schimba totul în mine, în realitate nu vreau sã schimb nimic. Formarea permantentã este în vederea unei sinteze în viaþã. Ce înseamnã acest lucru? Zi de zi suntem mereu chemaþi sã facem multe lucruri, aflate ca în compartimente etanºe: merg la bisericã ºi sunt într-un anumit fel, merg la magazin ºi sunt în alt fel, merg la piaþã, acasã, la lucru: fiecare mediu mã vede altfel. În tãcerea inimii mã angajez sã-mi unific gândurile ºi, prin urmare, purtarea, pentru a fi, oriunde mã duc, o persoanã seninã, coerentã, cu o identitate clarã. Trebuie sã ºtiu cine sunt, încotro mã îndrept ºi cum merg în prezent. Formarea este mereu o cãlãtorie de reflecþie, ascultare, de muncã interioarã, de ascezã, pentru a descoperi sensul vieþii mele dãruite lui Cristos. Nu fugim de lume ºi nu ne refugiem niciodatã în compensaþii efemere, ci ne deschidem faþã de cel care, chemându-ne pe nume, ne trimite ca pe apostoli.

3. Deschiderea Punctul de plecare rãmâne redescoperirea consacrãrii baptismale, pentru a-i rãspunde Domnului înviat care ne cheamã sã trãim în lume fecioria pentru împãrãþie, dând mãrturie zi de zi despre stilul de viaþã al fericirilor evanghelice. Cei care fac parte dintr-un institut secular, cum este al nostru, nu sunt chemaþi sã predice Evanghelia pe stradã, ci sã fie o prezenþã angajatã a valorilor evanghelice în viaþa de zi cu zi, acasã, la serviciu, în parohie, în apostolatul concret ºi în slujirea cu rãbdare, ºtiind cã Domnul ne-a aºezat acolo ºi ne dã Duhul sãu din belºug, pentru a da mãrturie de lucrarea Evangheliei. Nu atât multele activitãþi, ci modul în care sunt fãcute, stilul discret ºi autentic - este cel care va descoperi altora iubirea lui Cristos ca prezenþã în stare sã-l promoveze pe celãlalt ºi pe ceilalþi, lãsând pretutindeni semne pozitive. Fecioara Maria ºi patroana noastrã, sfânta Tereza a Pruncului Isus, sunt modele ale acestei sinteze de interioritate ºi spirit misionar. Vã doresc sã aprofundaþi, ºi în grupurile parohiale, aceste reflecþii, cu ajutorul ºi al câtorva întrebãri pe care le veþi primi. Pãstrare, formare ºi deschidere - pentru a înainta mai mult, cu bucurie ºi sfinþenie. Spunea Benedict al XVI-lea, cu prilejul Celei de-a LX-a aniversãri a promulgãrii Constituþiei apostolice Provida Mater Ecclesia (despre institutele seculare, scrisã de papa Pius al XII-lea la 2 februarie 1947): „Pasiunea voastrã se naºte din descoperirea frumuseþii lui Cristos, felului sãu unic de a iubi, de a întâlni, de a vindeca viaþa, a o alina, întãri. Aceastã frumuseþe este cea pe care vieþile voastre vor sã o cânte, pentru ca existenþa voastrã în lume sã fie semn al existenþei voastre în Cristos”. Aºa mã rog ºi eu ºi vã îndemn pe toate. Vã binecuvântez din inimã. Paºte fericit ºi sfânt!

Pr. Giuseppe Albisetti, asistent (Lugano)


4

Calea cea micã

Învierea – temeiul credinþei noastre Care este cartea de identitate a creºtinilor? Care este specificul ce-i deosebeºte de credincioºii altor religii? Nu este iubirea aproapelui, aºa cum ar putea pãrea la prima vedere: ºi ceilalþi – dupã cum ºtim – fac fapte bune. Nu este rugãciunea: ºi musulmanii se roagã de cinci ori pe zi. Nu este nici credinþa în divinitate: o au ºi pãgânii. Nu este de ajuns sã credem într-un Dumnezeu; important este sã ºtim în ce Dumnezeu sã credem. Credinþa creºtinilor – spune Sfântul Augustin – este învierea lui Isus. Cã Isus a murit, toþi ºtiu, chiar ºi pãgânii; ºi duºmanii lui erau convinºi de acest lucru. Dar cã el a înviat, doar creºtinii o cred ºi nu putem fi creºtini fãrã sã credem aceasta. Credinþa în înviere este temeiul creºtinismului. „Credinþa creºtinã stã în picioare sau cade o datã cu adevãrul mãrturiei potrivit cãreia Cristos a înviat din morþi” (Benedict al XVI-lea, Gesù di Nazaret, vol. 2, pag. 269). Dacã lãsãm deoparte învierea, credinþa creºtinã este moartã. În acest caz, Isus ar fi o personalitate religioasã oarecare, o personalitate excepþionalã ce încã nu se poate impune reflecþiei noastre, ci rãmâne într-o dimensiune pur omeneascã; autoritatea lui este valabilã în mãsura în care mesajul sãu ne convinge. În acest caz, aprecierea noastrã personalã – care este subiectivã – ar fi hotãrâtoare. Doar dacã Isus a înviat, a avut loc ceva cu totul nou care schimbã lumea ºi situaþia omului.

Învierea lui Isus Primul lucru pe care trebuie sã-l înþelegem este urmãtorul: atunci când spunem, recitând Crezul, „a înviat a treia zi, dupã Scripturi”, la ce anume ne referim? Faptul cã Isus din Nazaret a existat ºi a murit de moarte violentã, pe cruce, este o certitudine în afarã de orice îndoialã. Despre moartea lui existã ºi studii medicale foarte amãnunþite. Aºadar, cã a fost ºi îngropat... este, de asemenea, evident. Nu a fost o înmormântare atât de amãnunþit fãcutã ca de obicei, din cauza odihnei sabatice. Aºadar, punctul de plecare este foarte simplu: Isus a fost cu adevãrat rãstignit, a murit ºi a fost îngropat.

Nr. 21

Or, acel trup al lui Isus, zdrobit de rãstignire, retrãieºte – se întoarce la viaþã – învie. Acestui aspect trebuie sã-i acordãm multã atenþie. Prima întâlnire a lui Isus Înviat cu ucenicii este caracterizatã de gestul pe care-l face Isus îndatã dupã ce i-a salutat: „Le-a arãtat mâinile ºi coasta” (In 20,20). Este un prim pas fundamental pe drumul de credinþã al ucenicilor. Aceºtia, deºi l-au urmat pe Isus timp de circa trei ani, propriu-zis încã nu sunt credincioºi: n-au înþeles cu totul profunzimea misterului lui Cristos. Evenimentul tragic al crucii îi adusese la o mare tulburare. Prin gestul de a le arãta semnele rãstignirii, Isus îi face pe apostoli sã înþeleagã cã nu este vreo fantomã sau rodul halucinaþiei. Cel Înviat prezintã o identitate perfectã cu Cel Rãstignit din Vinerea Mare. Misterul Învierii trebuie privit în strânsã legãturã cu cel al pãtimirii ºi al morþii. Spre deosebire de pãtimire ºi moarte, care sunt uºor de verificat, pentru cã þin de experienþa umanã, învierea nu poate fi mãsuratã cu instrumentele obiºnuite folosite în cercetare. Cu alte cuvinte, dacã noi toþi avem o idee clarã despre suferinþã, pentru cã o trãim, precum ºi despre moarte, pentru cã, într-un fel sau altul, ne-a atins ºi pe noi, nimeni nu ºtie cu precizie ce este învierea. Putem încerca sã formulãm conceptul, dar ne lipseºte cu totul experienþa directã. Ea þine de lumea dumnezeiascã ºi numai ca dar este împãrtãºitã oamenilor. De aici vine dificultatea de a o înþelege ºi de a vorbi despre ea. Textele evangheliilor încearcã sã spunã cã Isus se aratã ca mai înainte, dar, în acelaºi timp, în mod diferit. Cel Înviat dovedeºte o identitate perfectã cu Isus (mâinile ºi coasta cu semnele rãstignirii), aºadar este vorba de aceeaºi persoanã. În acelaºi timp, se manifestã o deosebire în trup, întrucât Isus intrã, deºi uºile erau închise. Gãsim îndatã elementele care fac greu de înþeles problema trupului Celui Înviat, care este cel de mai înainte, dar dezlegat acum de condiþionãrile biofizice ale unui trup obiºnuit. Pentru a înþelege mai bine, sã ne oprim asupra episodului referitor la Emaus, istorisit de Luca. Suntem în ziua de Paºti, dupã-amiaza. Doi ucenici ies din Ierusalim, pornind spre Emaus. Aceastã îndepãrtare are gustul amar al unei înfrângeri, deziluzia cruntã a ideii cã „totul s-a sfârºit”, prãbuºirea în ruinã a unei speranþe. Isus li se alãturã, pentru ca drumul lor sã devinã un drum al credinþei. Umblã împreunã cu ei, ajutându-i sã creascã, sã se deschidã spre orizonturi noi ºi sã dea sens deplin existenþei lor. Este acolo, aproape de cei doi, „Dar ochii lor erau þinuþi ca sã nu-l recunoascã” (Lc 24,16). Aceastã afirmaþie sunã ciudat ºi meritã câteva cuvinte explicative. Cum este posibil sã nu recunoascã o persoanã pe care n-au vãzut-o doar de câteva zile, probabil doar de 72 de ore? De ce se întâmplã acest lucru adesea în cazul arãtãrilor, într-atât încât ucenicii cred cã vãd o fantomã, iar Magdalena, în grãdinã, nu-l recunoaºte pe Isus, ºi-l confundã cu un grãdinar? Rãspunsul la aceste întrebãri legitime se aflã în misterul învierii lui Isus, care, pentru a fi înþeleasã întrucâtva, trebuie comparatã cu celelalte învieri din evanghelie. Evanghelia relateazã trei minuni de înviere înfãptuite de Isus: învierea lui Lazãr (In 11,1-44), învierea fiului vãduvei din Nain (Lc 7,11-17) ºi învierea fiicei lui Iair (Mc 5,21-43).


aprilie 2012

Calea cea micã

Aceste trei cazuri prezintã persoane care, datoritã intervenþiei lui Isus, se întorc la viaþã, reluându-ºi deci viaþa de mai înainte, pe care moartea o întrerupsese brusc, dar, dupã un anumit timp, vor muri din nou, pentru cã aceasta este soarta trupului nostru, care îmbãtrâneºte, se degradeazã ºi se consumã. Învierea lui Isus se deosebeºte net de celelalte – chiar dacã acestea pot fi citite ca semn anticipat – pentru cã Isus învie pentru a nu mai muri. El nu-ºi reia viaþa de dinainte, ci intrã într-o stare nouã, cea a Duhului. Trupul real trãieºte într-o situaþie ce nu-i îngãduie sã sufere, sã îmbãtrâneascã, o situaþie ce nu cere îngrijirea obiºnuitã a trupului: mâncare, odihnã, ocuparea unui spaþiu (Isus se înfãþiºeazã ucenicilor fãrã sã intre pe uºã). Trupul lui Isus este trupul glorificat, trupul vieþii celei noi, dar al lui Dumnezeu. Existã deci o deosebire între trupurile celor doi ucenici ºi trupul lui Isus care umblã împreunã cu ei. Ele þin de douã realitãþi diferite: ucenicii – de lumea pãmânteascã, iar Isus – de lumea dumnezeiascã. Or, noi nu putem ajunge la realitatea divinã decât dacã Dumnezeu însuºi face acest lucru posibil. Cei doi nu-l pot recunoaºte pe Isus, pentru cã ochii trupului uman nu sunt în stare sã recunoascã trupul transfigurat al lui Isus înviat. Omul, doar cu puterile lui, nu pate gãsi identitatea dintre Cel Rãstignit de ieri ºi Cel Înviat de azi. Aceastã identificare o pot face doar cei cãrora li se dã aceastã putere de cãtre Cristos; în lumea divinã se intrã doar prin har, care este darul lui Dumnezeu. Doar cine primeºte acest dar îl poate recunoaºte pe Isus, iar darul este dat celor care umblã, care înainteazã în credinþã. Isus, prin prezenþa lui, îi ajutã pe ucenici tocmai sã înainteze, fiindcã trebuie sã treacã de la o cunoaºtere veterotestamentarã la o cunoaºtere neotestamentarã a lui Mesia-Isus. Isus era din nou în viaþã, dar se arãta într-un mod nou, sub înfãþiºare diferitã ºi înzestrat cu caracteristici excepþionale (apãrea, dispãrea, intra în Cenacol cu uºile închise) ºi totuºi pãstra însuºirile unui trup adevãrat (vorbea, putea fi atins, mânca). Isus era din nou viu, dar viu într-o viaþã nouã, cu caracteristici divine. Lazãr ºi fiica lui Iair se întorseserã la viaþã, dar în acelaºi fel ca mai înainte, fiind sortiþi sã moarã din nou.

Învierea este un eveniment vrednic de crezare O explicaþie frecventã este cã ar fi fost vorba de viziuni psihogene, adicã de viziuni atât de vii ale lui Cristos, încât i-au fãcut pe ucenici sã creadã cã l-au vãzut în realitate. Dar dacã acest lucru ar fi adevãrat, ar fi o minune tot atât de mare: într-adevãr, ar presupune ca persoane diferite, în locuri ºi situaþii diferite, ar fi avut toate aceeaºi „impresie” (sau halucinaþie). Ucenicii nu se puteau înºela: erau oameni practici, pescari, în nici un caz înclinaþi la viziuni. Viziunile li se aratã, de obicei, celor care le aºteaptã ºi le doresc intens, iar aici nu este cazul. Apostolii, dupã evenimentele din vinerea de pregãtire a Paºtelui, nu se mai aºteptau la nimic; consideraserã încheiatã afacerea lui Isus ºi se gândeau sã se întoarcã în satele lor ºi la munca de dinainte. Ce i-a fãcut sã-ºi schimbe radical ºi pe neaºteptate starea de spirit, astfel încât cred, dau mãrturie, întemeiazã Biserici, înfruntã martiriul, dacã nu tocmai apariþiile lui Isus înviat? Fãrã evenimentul „istoric” al învierii, naºterea Bisericii ºi credinþa creºtinã ar deveni un mister mai inexplicabil decât învierea însãºi.

5

Care este atunci punctul de referinþã al cercetãrii istorice referitor la învierea lui Cristos? Îl putem gãsi – aºa cum sugereazã Kierkegaard – în cuvintele ucenicilor de la Emaus: câþiva ucenici, în dimineaþa Paºtelui, s-au dus la mormântul lui Isus ºi au gãsit totul aºa cum le spuseserã femeile care fuseserã înaintea lor; dar pe El nu l-au vãzut (cf. Lc 24,22-24). ªi istoria se apropie de mormântul lui Isus, trebuind sã constate cã lucrurile stau aºa cum au spus martorii. Dar pe El, pe Cel Înviat, nu-l vede. Nu este suficientã constatarea din punct de vedere istoric, trebuie sã-l „vedem” pe Cel Înviat, iar acest lucru nu-l poate face istoria, ci doar credinþa.

Semnificaþia Învierii Primul lucru care iese în evidenþã este urmãtorul: moartea a fost învinsã! Adicã: nu este adevãrat cã totul se sfârºeºte în nimic! A existat cel puþin un caz, cel puþin un om care a învins moartea. Dacã Cristos n-ar fi înviat, la ce ar fi trebuit sã ne gândim? Cã starea de mizerie a omului, cã pãcatul este fãrã ieºire, cã moartea – într-un cuvânt – are, la sfârºit, ultimul cuvânt ºi dã ºah-mat vieþii. Aºadar, ori Dumnezeu nu existã, ori nu-i pasã de condiþia omului, lãsând-o în seama morþii ei finale. Nu din întâmplare spune Paul: „Dacã n-a înviat Cristos, atunci deºartã este propovãduirea noastrã, deºartã ºi credinþa voastrã” (1Cor 15,14). Dar dacã Cristos a înviat, atunci acest fapt înseamnã cã, de fapt, condiþia omului, care, în sinteza ei realã ºi completã s-a realizat în Cel Rãstignit, s-a schimbat radical. Când? Tocmai atunci când a înviat Cristos. Unde? În firea omeneascã a lui Isus. El este, cu adevãrat, noutatea absolutã: este „omul nou”. Aceasta ne-o spune învierea lui Isus ºi ceea ce realizeazã ea în aceastã lume. Învierea lui Isus a fost intrarea într-un gen de viaþã cu totul nou, într-o viaþã care nu mai este supusã morþii ºi devenirii: viaþa veºnicã. „În învierea lui Isus a fost atinsã o nouã posibilitate de a fi om, o posibilitate ce-i vizeazã pe toþi ºi deschide un viitor, un nou gen de viitor pentru oameni” (Benedict al XVI-lea, op. cit., pag. 272). Pr. George Paºtiu (Lugano)


6

Calea cea micã

Martorii Învierii lui Isus

Martorii lui Isus cel înviat - ieri

Martor este cel care cunoaºte adevãrul ºi îl susþine cu tãrie. Dupã tradiþie, primul martor al Învierii Domnului Isus este mama sa. Lucru firesc ca ea, cea care a suferit cumplit în momentul rãstignirii, sã aibã prima bucurie, aceea de a vedea cã obiectul credinþei sale manifestate încã de la Buna-Vestire – cã Isus Cristos este Dumnezeu adevãrat, venit pentru a face voia Tatãlui – s-a împlinit. Dupã aceea sunt femeile pioase cãrora, venind ele la mormânt ca sã ungã trupul Domnului, Îngerul Domnului le-a anunþat marea bucurie, pe care trebuiau sã o vesteascã ºi apostolilor, încã marcaþi de intensitatea momentului pãtimirii rãscumpãrãtoare a lui Isus (cf. Mt 28,5-9). Astfel, primii martori ai Învierii au fost femeile, deoarece au primit cu o mai mare disponibilitate interioarã mesajul Evangheliei ºi l-au urmat mereu, fãrã ºovãire, pe Cristos.

Martori ai Învierii sunt chiar ºi ostaºii puºi sã pãzeascã mormântul care, cutremuraþi, „venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate” (cf. Mt 28,2-4.11). Cu siguranþã cã aceºti soldaþi erau aleºi dintre cei mai viteji pe care îi avea guvernatorul roman, deoarece arhiereii iudei afirmaserã cã Isus avea mulþi adepþi care i-ar fi continuat învãþãtura ºi erau dispuºi sã îi ia trupul mort. Or, pentru a face faþã unor asemenea adepþi erau necesari câþiva soldaþi fãrã scrupule, pricepuþi în meseria armelor. Ioan ºi Simon-Petru, auzind vestea de la femeile pioase, au alergat la mormânt ºi au vãzut numai giulgiurile ºi marama cu care a fost înfãºurat trupul mort al Domnului Isus, ºi au crezut cã el a înviat (cf. In 20,2-8). Numai Toma, zis Geamãnul nu a crezut în învierea lui Cristos. Lui nu i-a fost suficient niciunul din argumente aduse de fraþii sãi. A dorit ceva mai mult, a dorit ca Isus înviat sã-i aparã personal ºi sã-i pipãie rãnile cu mâinile sale. Îndoiala sa a avut un rol providenþial. Dupã ce Mântuitorul i-a dovedit cã este viu, dupã ce a pus mâna în coasta lui, s-a cãit de necredinþa sa, a plâns ºi a cãzut în genunchi zicând: „Domnul meu ºi Dumnezeul meu!” (In 20, 28). El a fost unul din martorii lui Cristos care a vãzut ºi a crezut, numai cã Isus îi atrage atenþia zicând: „Fericiþi sunt cei care cred fãrã sã fi vãzut!” (In 20, 29).

Nr. 21

Sfântul evanghelist Luca, în Fap 5,27-32.40-41, ne atrage atenþia asupra martorilor învierii lui Isus: apostolii, în frunte cu Petru. Ei sunt maltrataþi fiindcã îl predicã pe Isus înviat ºi se bucurã cã pot oferi aceastã mãrturie fizicã despre marele adevãr central al credinþei. O consecinþã a învierii lui Isus pentru martorii de ieri a fost aceea a mãrturiei. Ei nu pot sta impasibili la marea bucurie, ci se simt chemaþi sã o împãrtãºeascã ºi celorlalþi, mai ales celor care sunt în întunericul propriului pãcat ºi nu au cunoscut binefacerile credinþei în Cristos. De asemenea, martori ai Învierii lui Cristos au fost ºi cei doi cãlãtori spre Emaus. Ei ºtiau despre femeile care au venit la mormânt, ºtiau despre îngerii care s-au arãtat, ºtiau cã se vorbea despre înviere, dar nu l-au recunoscut pe Isus pânã când acesta nu „a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o ºi le-a dat-o lor. Atunci li s-au deschis ochii… ºi s-a fãcut nevãzut.” (Lc 24,30). Ei s-au întors la Ierusalim, plini de bucurie sã anunþe cã Domnul a înviat cu adevãrat. Asemenea apostolilor, numeroºi oameni au devenit „nebunii lui Dumnezeu”, dispreþuiþi de lume, dar admiraþi ºi iubiþi de cei credincioºi. Ce i-a determinat pe martirii Biserici primare (printre care se numãrã sfinþi tineri precum Tarciziu, Agneza, Agata, Lucia, Pancraþiu, Nereuh ºi Ahile ºi mulþi alþii) sã coboare în arenele unde urmau sã fie arºi de vii sau uciºi de animale sãlbatice, dispreþuind orice fel de compromis sau de compãtimire deºartã din partea celor care nu le înþelegeau dorinþa de a-ºi vãrsa sângele pentru Cristos? Ce l-a determinat pe sfântul Francisc de Assisi sã renunþe la o avere, la o viaþã plinã de desfãtãri, chiar ºi la numele pe care îl datora pãrinþilor sãi? Ce i-a determinat pe atâþia oameni, diferiþi ca pregãtire, ca origine, ca drum de viaþã, ca epocã istoricã, sã se reuneascã sub stindardul credinþei în Cristos? Fãrã îndoialã, numai credinþa în Isus cel Înviat, ºi ºtim cã nu putem crede în ceva mort, în ceva inexistent, în ceva închipuit. Iar credinþa în Isus cel Înviat îl învie ºi pe cel care crede: devine un altul, nu se mai conformeazã mentalitãþii comune, se simte mistuit de dorinþa lãuntricã de a face ceva pentru Dumnezeu ºi pentru oameni. Cel care crede în Isus, biruitorul ghimpelui morþii, devine nebun pentru oameni, dar preþios pentru Dumnezeu, martor autentic al Învierii, adicã sfânt.


aprilie 2012

Calea cea micã

Martorii lui Isus cel înviat - astãzi Oare numai suferinþa ºi contemplaþia jertfei pot face martori ai învierii Domnului? Oare numai vederea ºi atingerea rãnilor lui Isus înviat pot da tãria martiriului? Azi, mai putem avea martori ai învierii lui Isus? Da. Iatã un exemplu, printre mii de alte exemple! Când un soldat din Corpul de Armatã Italianã, ajuns pânã în Rusia în timpul Celui de-al II-lea Rãzboi Mondial, a ucis o tânãrã din purã rãutate din localitatea Rikowo, tribunalul militar l-a chemat în judecatã. La proces, mama victimei, întrebatã ca parte lezatã ce pretenþie are, a spus: Sã ajungã în harul lui Dumnezeu. Apoi, întorcându-se spre judecãtori, a adãugat: Aici este o mamã care plânge… Faceþi ca o altã mamã sã nu aibã de ce plânge în Italia! Iubirea care ºtie sã ierte este întotdeauna un martor al vieþii, al învierii lui Isus. Sã facem un pas mai departe ºi vom gãsi ºi alþi martori, mai ales dintre acei pentru care sfântul Francisc de Assisi se roagã: Sã te laude, Stãpâne, cel ce iartã cu iubire; cel ce-ndurã pentru tine nedreptãþi ºi prigonire, deoarece aceasta este suprema mãrturie despre moartea ºi învierea Domnului pânã când va veni a doua oarã.

Cu cât omul are mai multã credinþã în iubirea fãcãtoare de minuni – Credinþa lucreazã prin caritate (Gal 5,6) – cu atât este mai harnic. Hãrnicia creºtinã este o mãrturie a învierii, fiindcã ea apropie pe om de om mai mult decât apropie natura pe frate de frate. Credinþa în învierea lui Isus trebuie sã ne facã ºi mai harnici! Cu câtã bucurie ºi satisfacþie citim documentele istorice în care ne este relatatã hãrnicia strãmoºilor noºtri. Avem toatã convingerea cã numai credinþa în înviere i-a fãcut astfel. Alþi martori ai învierii din zilele noastre sunt toþi acei care din spirit de credinþã participã în fiecare duminicã la sfânta Liturghie, fiindcã duminica – Dies Domini – este mãrturia istoricã a învierii lui Isus, pe care primii creºtini au sãrbãtorit-o cu bucurie, pãrãsind sabatul evreilor. Cei care îºi plâng pãcatele ºi aleargã, asemenea lui Petru la Isus de pe mal, dupã momentul pescuirii minunate (In 21,1-19), la scaunul de spovadã pentru a simþi fericirea iubirii care iartã, mãrturisesc învierea; cei care se pregãtesc bine pentru moarte, ca prin ea, asemenea lui Petru, sã-l preamãreascã pe Dumnezeul cel viu; cei care, ascultând de urmaºul lui Petru, înþeleg din învãþãtura lui cã misterul credinþei este izvorul vieþii, deoarece iubirea este mai tare ca moartea, aºa cum o afirmã sfântul Paul inspirat de Duhul Sfânt: Dragostea nu piere niciodatã (1Cor 13,8), sunt martori ai învierii Domnului.

7

Dragostea creºtinã, ca rod al Învierii Domnului, nu a putut fi stinsã nici în zilele noastre, deºi multe sisteme politice ºi mulþi oameni au încercat sã o înãbuºe. Comunismul, care a adus un îngheþ spiritual în milioane de inimi, a cãutat sã fãureascã un om nou, fãrã nevoia de Cristos, fãrã speranþa Învierii. Dar chiar ºi în aceastã iarnã a spiritului s-au ridicat mulþi martori curajoºi ai Învierii, dintre care majoritatea ºi-au pecetluit cu propriul sânge mãrturia de credinþã. Un astfel de martor este episcopul martir al Diecezei de Iaºi, dr. Anton Durcovici, care îºi încuraja credincioºii ºi preoþii sã rãmânã statornici în credinþã, fiind convins cã nu moartea ºi uitarea lui Dumnezeu au ultimul cuvânt. În anii episcopatului sãu, regimul comunist se instala în plinã forþã, dar a þinut sã aminteascã, prin deviza sa episcopalã, cã „Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul”. Prin viaþa, activitatea ºi moartea sa, episcopul Durcovici a dat mereu mãrturie despre Cristos, iar noi, la 60 de ani de la trecerea lui la Domnul, constatãm cã a avut dreptate ºi cã prin el, Învierea Domnului s-a arãtat încã o datã biruitoare. Acestui episcop i se adaugã episcopii martiri greco-catolici, zecile de preoþi arestaþi ºi condamnaþi la ani grei de închisoare, credincioºii maltrataþi pentru credinþa lor. Toþi aceºtia ar fi putut sã accepte compromisurile regimului, dar speranþa ºi credinþa lor au fost mai puternice decât lanþurile, torturile ºi privaþiunile la care au fost supuºi. Un martor al învierii Domnului din zilele noastre este, fãrã îndoialã, fericitul Ioan Paul al II-lea, papã beatificat recent (1 mai 2011), la doar ºase ani de la trecerea la cele veºnice. Nãscut într-o familie de credincioºi polonezi din Wadowice, purtat pe braþe de o mamã plinã de iubire ºi sensibilitate, Emilia, ºi crescut în ambientul unei familii tradiþionale, sub protecþia unui tatã grijuliu, Karol, precum odinioarã într-o casã ca aceea din Nazaret, micuþul Karol creºte ºi încet, încet se deschide ca o floare plãcutã ºi cuceritoare, ce ºi-a înfipt rãdãcinile chiar în luna mai, cea mai frumoasã ºi fermecãtoare. Destinul l-a fãcut sã înceapã de mic copil o viaþã creºtinã aparte, iar paºii l-au purtat din casa pãrinteascã la altarul bisericii parohiale, apoi la ºcoalã ºi între copii ºi tineri, fãcând mereu ca floarea, care a început în luna mai, sã capete culorile ºi farmecul harului ceresc ºi sã se desãvârºeascã în lumina zilelor senine ºi a cântãrilor închinate Maicii Domnului. Drumul pe care a pornit a fost presãrat cu multe încercãri, a fost asaltat de ororile rãzboiului, dar nimic nu a fost în stare sã-l opreascã din dorinþa lui de a-l gãsi pe Dumnezeu mai mult, de a ajunge la acele cunoºtinþe despre misterul vieþii omului ºi de a se oferi sã rãspândeascã lumina credinþei, a Învierii ºi a iubirii la toþi oamenii ca slujitor al altarului. Ø


8

Calea cea micã

Ridicarea sa la cinstea altarelor reprezintã, aºadar, pentru întreaga Bisericã momentul confirmãrii sfinþeniei sale, împlinirea profeþiei cardinalului Joseph Ratzinger, care fãcea referinþã, în discursul sãu din ziua funeraliilor, la prezenþa venerabilului pontif la fereastra cerului. Ioan Paul al II-lea a fost o floare nãscutã pe pãmânt, transferatã în ceruri, fãcând astfel coroanã, împreunã cu Maica Domnului ºi cu toþi sfinþii, în jurul tronului lui Dumnezeu, pe care atât de mult l-a iubit ºi l-a vestit. O altã floare delicatã care emanã parfumul învierii este ºi Maica Tereza de Calcutta, ºi ea beatificatã la numai câþiva ani de la moarte (a murit în 1997 ºi a fost beatificatã în anul 2003). Figura acestei umile surori nu are nevoie de prezentare, numele ei, deºi atât de simplu, vorbeºte inimii fiecãrui om din lume. Aceasta a ieºit într-o searã în stradã ºi a gãsit un muribund pe care l-a luat ºi l-a dus în casã, acordându-i îngrijirea necesarã. Când acesta ºi-a revenit, ia zis: Am trãit toatã viaþa ca un animal, de ce vrei sã mã faci sã mor ca un om? Ea i-a rãspuns: Faþa ta este faþa lui Isus. Pentru maica Tereza muribundul, bolnavul ºi flãmândul erau ca „strãinul” (Isus – In 21,1) pe malul Mãrii Tiberiadei care a cerut apostolilor de mâncare. Prin iubirea ei, maica Tereza de Calcutta dãdea tuturor nãpãstuiþilor convingerea cã fiecare, numai murind ca om, cu demnitatea de persoanã primitã de la Tatãl, va ajunge la bucuria învierii cu Cristos.

Martori ai Învierii sunt ºi atâtea familii, care, în ciuda atâtor atacuri care vin sã ºtirbeascã unitatea acestei instituþii sacre, oferã o frumoasã mãrturie de comuniune ºi de iubire ºi urmeazã astfel apelul vibrant lansat de fericitul Ioan Paul al II-lea prin Exortaþia Apostolicã „Familiaris consortio”: Familie, devino ceea ce eºti! Adicã, familie, devino martorã a Învierii, fii un semn al lui Dumnezeu, care este iubire! La aceºti campioni ai caritãþii ºi ai iubirii privim cu un sincer respect, cu admiraþie ºi cu afecþiune. Dar ei nu trebuie sã rãmânã doar un obiect al admiraþiei, ci sã devinã un exemplu de urmat, o cale de a vedea cã eroismul specific Învierii este posibil ºi astãzi, la fel ca ieri. Noi, prin ce fel de gânduri, cuvinte, ºi mai ales, fapte ne arãtãm credinþa în învierea lui Isus care este garanþia învierii noastre? „…Cum Cristos a înviat din morþi… în Cristos vom fi readuºi la viaþã” (Cor 15,20-21). Îmbrãcaþi-vã ca aleºii lui Dumnezeu, sfinþi ºi preaiubiþi, cu bunãtate, cu blândeþe, cu smerenie ºi cu îndelungã rãbdare. Pacea lui Isus cel viu sã stãpâneascã inimile noastre pentru a pãºi în fiecare minut pe „calea cea micã” pentru a realiza virtuþile ºi a folosi cu vrednicie talanþii primiþi de la Dumnezeu-Tatãl. Aºadar: noi toþi suntem martorii Învierii.

„Bucuraþi-vã! Cristos a Înviat!”

Teodora (Iaºi)

Mormântul gol

Nr. 21

Evangheliile acordã o mare atenþie relatãrii faptului cã mormântul în care a fost pus Isus este gol. Cu toate acestea, mormântul deschis ºi gol, nu este în sine o dovadã a învierii. Un asemenea fapt se poate explica diferit: cea mai simplã explicaþie dintre toate este cã trupul a fost luat de acolo. Aceasta a fost ºi reacþia Mariei Magdalena, care a gãsit mormântul gol: „….Domnul meu dacã dumneata l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus…” (In 20,15) Acesta a fost de asemenea consemnul dat soldaþilor gãrzii dupã evanghelistul Matei: „Ucenicii sãi au venit noaptea ºi l-au furat pe când noi dormeam.” (Mt 28,13) Autorul continuã: „Astfel zvonul acesta s-a rãspândit la evrei pânã azi” (Mt 28,13). În felul acesta suspiciunile pot continua. Sfântul Pãrinte papa Benedict al XVI-lea relateazã în cartea sa „Drumul pascal”: „Mormântul nu este punctul central al mesajului învierii, în schimb este Domnul în viaþa sa cea nouã”. În continuare Sfântul Pãrinte explicã faptul cã dacã înmormântarea Domnului este menþionatã în Evanghelii, într-un text sumar, textul extrem de dens în care este înfãþiºat „mormântul gol” vrea sã ne facã sã înþelegem foarte clar cã, mormântul nu a fost ultimul pas al vieþii pãmânteºti a lui Isus. Moartea lui Isus duce la mormânt dar nu la descompunere (Conform interpretãrii iudaice putrezirea începe dupã a treia zi de la moarte; cuvântul Scripturii se împlineºte în Isus, pentru cã el învie a treia zi, înainte de a începe putrezirea). Mormântul gol este prezentat în Evanghelii ºi ca un loc al unei manifestãri divine sau o „teofanie” (arãtare) a învierii lui Isus. Primele destinatare ale mesajului sunt femeile. Acest fapt este mai mult decât un detaliu pentru cã în legea iudaicã mãrturia unei femei nu valora nimic, nu genera altceva decât neîncredere întemeiatã pe dispreþul faþã de „flecãrelile” lor ºi cel mult curiozitatea de a merge ºi a verifica cum stau lucrurule. Relatarea lui Marcu (16,1-8) ce pare a fi cea mai veche, ne aratã femeile „pline de teamã ºi de spaimã” din cauza a ceea ce au vãzut ºi au auzit: piatra rostogolitã ºi „un tânãr îmbrãcat într-o hainã albã” care le vesteºte învierea lui Isus. Din cauza fricii ele nu ascultã nici mãcar de îndemnul dat de înger de a transmite mesajul ucenicilor.


aprilie 2012

Calea cea micã

Relatarea lui Matei (28,1-8) are o dezvoltare mai mare, femeile sunt martore ale unei teofanii deosebite. Se vorbeºte de un cutremur ºi, „îngerul Domnului” vine sã rostogoleascã piatra. Gãrzile au murit de groazã. Urmeazã mesajul învierii lui Isus ºi îndemnul de a-l transmite ucenicilor. Sentimentul femeilor este un amestec de bucurie ºi de teamã dar ele aleargã sã vesteascã ºtirea. Pe cale sunt beneficiarele unei prime apariþii a lui Isus care le salutã ºi le spune sã meargã ºi sã le vesteascã „fraþilor sãi” sã se îndrepte spre Galileea ca sã-l vadã. Relatarea evanghelistului Matei subliniazã ºi susþine cu tãrie adevãrul mormântului gol ºi aratã cum îngerul Domnului este mai puternic decât gãrzile care au fost doborâte. Relatarea lui Luca (24,1-8) îi pune în scenã pe cei doi îngeri „fulgerãtori” ºi pune învierea lui Isus în relaþie cu vestirile pe care ei le-au fãcut despre aceasta. Atunci când femeile relateazã lucrurile întâmplate „celor doisprezece ºi celorlalþi”, „cuvintele acestea li s-au pãrut vorbe goale ºi nu le-au crezut”. (24,11) ªtirea transmisã de femei nu i-a împiedicat pe ucenicii din Emaus sã pãrãseascã Ierusalimul. În acest moment situeazã Luca mersul lui Petru la mormânt. Relatarea lui Ioan (20,11-18) este diferitã de cea a sinopticilor pentru cã se bazeazã pe revelaþie. Se observã transformarea Mariei: la început era foarte supãratã pentru moartea Domnului, apoi devine bucuroasã, foarte grãbitã sã anunþe Învierea: – „plânge încet” (capacitatea de control a sentimentelor) – „vede doi îngeri înveºmântaþi în alb” (culoarea Domnului înviat) – „nu-l recunoaºte” (de ce? Pentru cã Isus se reveleazã treptat celor care au nevoie de sporirea credinþei) – „Isus o cheamã: Maria!” (momentul central al Revelaþiei) Isus o trimite sã-i anunþe pe „fraþii lui”. Modul în care au fost concepute Evangheliile pune pe primul loc rãspândirea ºtirii. Mai târziu mesajul evangheliilor va fi numit kerygma (proclamare) ºi au urmãrit sporirea credinþei. Acest mesaj este dublu: 1. scoate în relief rolul femeilor, ceea ce este impresionant, de-a dreptul ºocant în scrierile iudaice. 2. subliniazã dificultatea ucenicilor în faþa faptului de a crede. Semnificaþia mormântului gol Chiar dacã mormântul gol nu este prin sine o dovadã a învierii, cu toate acestea, pus la locul sãu în cadrul mesajului învierii el are o importanþã capitalã. Aceasta pentru cã este singura urmã a învierii care poate sã fie observatã în realitatea fizicã a lumii noastre. Aceastã urmã misterioasã ºi inexplicabilã trebuie sã existe pentru a ne dovedi continuitatea între trupul uman al lui Isus ºi statutul sãu de înviat. Dupã M. Deneken mormântul gol are o triplã semnificaþie: – Piatra rostogolitã înseamnã victoria lui Dumnezeu asupra puterilor morþii ºi deschiderea lãcaºului morþilor. Ea ne orienteazã ºi ne dã speranþã în manifestarea definitivã a lui Cristos; – Giulgiul ºi fâºiile lãsate în mormânt reprezintã o hainã veche la care se renunþã ºi eliberarea lui Isus din legãturile morþii prin mâna lui Dumnezeu, a Paºtelui; – Mormântul gol este semnul vestitor al rãsturnãrii lumii la sfârºitul veacurilor. El ne spune cã figura acestei lumi nu este realitatea sa ultimã ºi cã legea stricãciunii nu este ultimul cuvânt despre condiþia umanã pentru cã în persoana lui Isus, Universul a cunoscut deja o primã ºi discretã sfâºiere a cãrei împlinire totalã va fi la sfârºitul veacurilor când vom avea transparenþa vieþii lui Dumnezeu.

9

Importanþa mormântului gol pentru noi În calitatea noastrã de creºtini care trãim în mileniul al III-lea suntem fericiþi cã vestea Învierii Domnului nostru Isus Cristos s-a pãstrat, s-a transmis ºi a ajuns pânã la noi. Aceasta este într-adevãr o veste bunã pe care suntem chemaþi sã o transmitem mai departe deoarece ea este cea mai bunã veste pe care o poate afla un om despre dragoste, iertare, pace ºi sperantã pentru cã Dumnezeu însuºi ne oferã acestea. La mormântul gol al lui Isus, îngerul le spune femeilor: Nu vã temeþi… dar mergeþi ºi spuneþi… Chemarea de „a merge ºi a spune mai departe” ne este adresatã ºi nouã celor care îl cunoaºtem ºi îl iubim pe Dumnezeu prin credinþa în Isus Cristos. Cuvintele pe care însuºi Isus le-a spus ucenicilor sãi chiar înainte de a se înãlþa la cer ne amintesc cât de important este ca aceastã veste bunã sã fie rãspânditã în întreaga lume. Ori de câte ori avem prilejul sã-i vorbim cuiva despre Isus, sã împãrtãºim aceastã veste cu ajutorul lui Dumnezeu întrun mod cât se poate de clar. Sã-l rugãm chiar azi pe Dumnezeu sã ne ofere ocazia sã facem acest lucru. Este un mare dar sã fim chemate de Isus pentru a-l urma. Fiecare creºtin este chemat sã trãiascã în el, chiar dacã în moduri diferite: care în familie, care în comunitate religioasã, care ca preot, care ca educator, care în slujirea socialã ºi politicã dezinteresatã. De aceea sã ne întrebãm adesea: Cu cine mã identific eu vis a vis de participanþii la evenimentele din jurul morþii ºi învierii lui Isus? Cu Iuda? Cu femeile? Cu Toma? Cu ucenicii din Emaus? Iatã-mã Doamne Isuse, cãlãuzeºte-mã astãzi ºi întotdeauna!

„Resurexit sicut dixit, Aleluia!” A înviat precum a zis, aleluia!

Elena Matei (Bacãu)


10

1. Raþiune ºi revelaþie

Calea cea micã

Apariþiile lui Isus

Mãsura omului este linia de mijloc: raþiunea umanã nu poate concepe nici finitul, nici infinitul. Perspectiva asupra absolutului nu o dã decât inima. ªi totuºi, în momentele cardinale ale existenþei, Dumnezeu dezvãluie pe înþelesul tuturor infinitul: un infinit al vieþii, al luminii ºi bucuriei, al cunoaºterii, al binelui ºi frumuseþii, fiindcã înainte de toate, e un infinit al iubirii din care decurg toate. Iar acest infinit al iubirii poartã un nume: Isus, om adevãrat ºi Dumnezeu adevãrat. ªi tocmai pentru cã infinitul nu poate fi perceput, Isus a stârnit împotrivire ºi „cãderea multora”: nici naºterea sa, nici viaþa ºi activitatea sa, nici moartea sa ºi mai ales, învierea sa nu poate fi perceputã de mintea umana, ºi chiar reflexul palid pe care inima îl poate privi este orbit, iar ochii noºtri „þinuþi sã nu vadã”, ca ºi cum fiecare am fi dintotdeauna pe drum spre Emaus. Fiindcã „a vedea”, adicã a percepe adevãrul revelat, înseamnã a iubi, a crede, a avea speranþã . Acestea sunt de fapt „viziunile supranaturale”.

2. Viziuni, apariþii, discernãmânt Referindu-se la viziunile supranaturale, adicã la percepþiile datorate intervenþiei directe a unei puteri superioare omului, Cardinalul Bona (De discret. spir., XV, n. 2), face deosebirea între „viziuni” ºi „apariþii”. El considerã cã termenul de „apariþie” se referã la situaþia în care subiectul nu ºtie cã imaginea pe care o vede are legãturã cu o fiinþã realã, în timp ce termenul de „viziune” se foloseºte atunci când imaginea perceputã are legãturã cu o fiinþã realã. Fiindcã e relativ dificil de apreciat frontiera între cele douã situaþii, majoritatea misticilor considerã cei doi termeni sinonimi. Începând cu sfântul Augustin (De gen. ad litt., 1. XII, vii, n. 16), autorii clasificã viziunile în trei categorii: corporeale, imaginative ºi intelectuale:

Nr. 21

1. Viziunea corporealã reprezintã manifestarea supranaturalã a unui obiect, fiinþe etc. În faþa ochilor fizici propriu-ziºi ºi se poate produce prin douã mecanisme: fie cã figura este realmente prezentã ºi influenþeazã direct retina, astfel încât produce imaginea respectivã, fie cã un agent superior omului influenþeazã direct organul vizual ºi produce o senzaþie compozitã, pe care ar produce-o în mod obiºnuit un obiect extern. Primul mecanism este caracteristic apariþiilor lui Isus ºi ale sfintei Fecioare în corp de glorie; 2. Viziunea imaginativã: termenul se referã la reprezentarea unui obiect, fiinþe etc. prin actul imaginaþiei, fãrã implicarea organului vizual. Uneori subiectul îºi dã seama cã totul se produce în imaginaþia sa. Originea divinã a viziunilor imaginative este atestatã de senzaþia de viaþã realã care le însoþeºte, de faptul cã nu pot fi întrerupte sau fãcute sã aparã la dorinþã, dar mai ales, prin sfinþenia ºi harurile divine care însoþesc de obicei aceste viziuni; 3. Viziunile intelectuale: termenul se referã la percepþia obiectului fãrã ca acesta sã fie însoþit de o imagine sensibilã, sunt de duratã (chiar peste 1 an – cum menþioneazã sfânta Tereza) iar originea divinã este atestatã de senzaþia profundã de pace, bucurie ºi sfinþenie. Viziunea intelectualã înseamnã înþelegerea imediatã ºi nu cu ajutorul raþiunii a unui fenomen, obiect etc. „Nu se vede… Dar fãrã sã vezi ceva, sufletul percepe obiectul ºi îl simte mai clar decât dacã l-ar vedea (…). E ca ºi cum ai simþi prezenþa cuiva într-o camerã perfect obscurã” (prima scrisoare cãtre pr. Rodrigo Alvarez). Modalitatea cea mai sigurã de apreciere a originii viziunilor este aceea indicatã de sfântul Ignaþiu de Loyola în cartea „Exerciþii spirituale” privind discernãmântul spiritelor: „Trebuie sã luãm aminte cu grijã la înlãnþuirea gândurilor noastre; ºi dacã începutul, mijlocul ºi sfârºitul sunt toate bune, înclinate spre tot binele, atunci avem un semn de la îngerul bun” (…) (Ex. sp., 333,5). Biserica este reticentã în acceptarea viziunilor, miracolelor, fenomenelor considerate supranaturale pânã la demonstrarea fãrã putinþa de tãgadã a realitãþii, autenticitãþii ºi originii lor divine.

3. Apariþiile lui Isus Om adevãrat ºi Dumnezeu adevãrat, Isus intrã în istoria umanitãþii în anul 7–2 ºi rãmâne prezent timp de 33 ani. Apariþiile dupã moartea ºi învierea sa se înscriu în douã perioade distincte: 1. de la Înviere pânã la înãlþare ºi 2. dupã înãlþare pânã în prezent, cuprinzând perioada imediat urmãtoare înãlþãrii, prezentatã în Noul Testament, apoi Evul Mediu, Renaºterea, perioada modernã ºi contemporanã.

4. O întrebare tulburãtoare Discuþiile despre apariþiile Lui Isus ajung inevitabil la întrebarea: de ce apostolii ºi Maria Magdalena nu L-au recunoscut pe Isus? Iatã circumstanþele: 1. Isus se aratã Mariei Magdalena (In 20,15-16) 2. Drumul spre Emaus (Lc 24,13-32) 3. Teama apostolilor (Lc 24,39-43) 4. Marea Tiberiadei (In 21,1-13) Explicaþiile pot fi: a. de ordin fizic, pentru douã dintre situaþii: Maria Magdalena a ajuns dis-de-dimineata la mormânt, pe când era încã întuneric; lumina redusã a zorilor ºi lacrimile au împiedicat-o sã-l vadã clar; iar în episodul pescuitului miraculos, apostolii care erau în barcã, în strãlucirea soarelui ºi a mãrii, nu aveau cum sã vadã clar chipul Celui care era pe þãrm, aflat cam la douã sute de coþi (adicã vreo 90 m);


aprilie 2012

Calea cea micã

b. de ordin psihic: ceea ce nu crezuserã cã se poate întâmpla – moartea învãþãtorului, se întâmplase sub ochii lor ºi El fusese înmormântat; cu ei se petrecea acelaºi lucru ca ºi cu oricare dintre noi dacã am vedea deodatã lângã noi pe cel iubit, care a murit sigur ºi pe care ºtim sigur cã l-am înmormântat: chiar ºi în vis, teama ºi bucuria fac de necrezut un astfel de eveniment, sau considerãm, ca ºi apostolii, cã e un duh fãrã substanþã – de aceea Isus le aratã cã este corp ºi nu duh: mãnâncã în faþa lor din bucatele pregãtite de apostoli ºi îi aratã rãnile apostolului Toma; c. de ordin spiritual. În Summa Theologica (Q. 85), sfântul Toma de Aquino afirmã cã trupul glorificat al lui Cristos are patru calitãþi, una dintre acestea fiind claritatea. Iar claritatea unui corp glorificat urmeazã voinþa acelui suflet perfect; ca atare, el poate alege, dupã dorinþã, sã fie vizibil sau invizibil sau sã fie vãzut sub un alt aspect. Aceasta explicã faptul cã Maria Magdalena ºi apostolii nu l-au recunoscut, precum ºi afirmaþia sfântului evanghelist Luca în episodul drumului spre Emaus, cã „ochii lor erau þinuþi sã nu-l recunoascã” (Lc 24,16). Pe de altã parte, corpul glorificat poate sau nu sã fie vãzut de ochii ºi corpurile neglorificate (Sfântul Toma de Aquino, Q. 85), astfel încât în cursul martiriului sãu, numai ªtefan vede „cerurile deschise ºi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu”, iar pe drumul Damascului, Isus se aratã numai lui Saul. Prin calitãþile proprii corpului glorificat se explicã, de asemenea, aspectul particular, specific fiecãrui vizionar, al apariþiilor lui Isus ºi ale sfintei Fecioare în istorie.

11

în perioada elenisticã, sub influenþa filozofiei greceºti, creºte interesul evreilor pentru structura numericã a universului ºi implicit în interpretarea Sfintei Scripturi, iar particularitãþile numãrului 153, relevate de Pitagora (care a trãit cu 500 de ani înainte de Cristos), subliniazã chiar ºi prin aceastã parabolã superioritatea creºtinismului faþã de filozofia anticã. Sfântul Ieronim credea cã numãrul 153 se referã la tipurile de peºti pe care un zoolog grec le-ar fi identificat în Marea Galileei, dar cartea la care se referã sfântul Ieronim a apãrut ulterior Evangheliei sfântul Ioan; alþi autori considerã cã acesta e numãrul triburilor de pe pãmânt care trebuie aduse la Arca Alianþei cu Dumnezeu (a se vedea ºi parabola nãvodului comparat cu Împãrãþia cerurilor, în (Mt 13,47). De fapt, sfântul Grigore cel Mare, sfântul Ieronim, sfântul Augustin, Sir Isaac Newton º.a. au încercat sã rezolve taina numãrului 153 utilizând gematria, adicã relaþiile simbolice între cifre ºi litere. În plus, 153 este un numãr triunghiular, adica 153 de puncte pot fi aºezate într-un triunghi echilateral, cu 17 puncte pe fiecare laturã - ca o imagine a Treimii, a perfecþiunii ordinei ºi sfinþeniei. Dar Pitagora atrãsese atenþia asupra unei alte particularitãþi a acestui numãr: 153 este numitorul celei mai apropiate fracþii care exprimã rãdãcina pãtratã din 3 (altfel spus, treimea pe Pãmânt, pãtratul, implicit rãdãcina pãtratã, fiind simbolul Pãmântului).

5. ªi totuºi, de ce? Poate cã motivul ocultãrii fiinþei sale este diferit pentru Maria Magdalena ºi pentru apostoli, iar modul în care îºi dezvãluie identitatea traseazã liniile de conduitã pentru creºtini de-a lungul istoriei. Maria Magdalena este plinã de iubire: ea crede în pofida oricãrei evidenþe. Revelaþia apare prin cuvânt – Îl recunoaºte pe Isus în clipa în care acesta îi rosteºte numele – fiindcã Dumnezeu ne ºtie pe nume pe fiecare ºi ne cheamã dintotdeauna, pe nume, conferindu-ne identitatea ºi demnitatea iubirii noastre în iubirea lui. De aceea, poate, e aleasã sã ducã vestea cea bunã apostolilor – fiindcã vestea cea bunã e dintotdeauna iubirea lui Dumnezeu pentru om. Ceea ce se petrece cu Maria Magdalena e de fapt a doua naºtere: la fel ca ºi copilul nou-nãscut, ea mai întâi aude, apoi vede cuvântul (în corp de glorie). Pe de altã parte, pe drumul spre Emaus, Isus nu se dezvãluie apostolilor. El le explicã mai întâi semnele Vechiului ºi Noului Testament, fãcând apel în primul rând la raþiunea lor: îi convinge cu blândeþe, apoi aºteaptã sã vadã dacã inima lor mai are vreun dram de compasiune pentru cãlãtorul strãin în pragul nopþii, dupã tristeþea în care-i aruncase moartea învãþãtorului lor (doar el însuºi le atrãsese atenþia cã în toþi cei defavorizaþi se aflã el însuºi), ºi abia dupã aceea le aratã semnul suprem al existenþei sale: frângerea pâinii – frângerea propriului trup ºi prezenþa sa perpetuã în taina euharisticã. În inima bisericii, femeia este demnitatea în iubire, iar bãrbatul, raþiunea ºi compasiunea ca manifestare a iubirii. ªi poate cã de aceea e destinat bãrbatului ºi nu femeii gestul euharistic: iubirea priveºte întotdeauna faþa celui iubit, în timp ce compasiunea ºi raþiunea se detaºeazã, ca sã poatã invoca ºi îngenunchea, înãlþându-ºi privirea.

6. Un numãr ciudat îl relevã pe Isus O sutã cincizeci ºi trei de peºti mari se prinseserã în nãvodul aruncat în partea dreaptã a bãrcii (In 21,11). Interpretãrile care au fost date acestui numãr – fiindcã nimic în Sfânta Scripturã nu este scris la întâmplare - sunt diferite. În general, se considerã cã numãrul se referã la „universalitatea, plinãtatea ºi unitatea Bisericii, ca ºi la rodnicia misiunii sale” (NT). Dar sfântul evanghelist Ioan era evreu ºi scria în ambient elenistic, pentru greci ºi în limba greacã, pe care o stãpânea elegant ºi perfect. Or atât pentru evrei, cât ºi pentru greci, numerele sunt oglinda lui Dumnezeu. În plus,

Fracþia în discuþie este 265/153. În lumea elenisticã, în care scrie sfântul Ioan, raportul invers, 153: 265 era cunoscut drept „mãsura peºtelui” ºi iatã de ce: douã cercuri, de dimensiuni egale, având fiecare centrul pe circumferinþa celuilalt, realizeazã imaginea de „peºte” (sau „vesica pisces”), la care lungimea: înãlþime se aflã în acelaºi raport ca 265:153, or „peºtele” (Ichthys) este simbolul antic al lui Isus (acronim pentru Ie-sous Christos, Theou Yios, So-te-r – Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul). Oricum, sfântul Augustin avea sã declare cã acest numãr „este un mare mister”, care este asociat „recoltei” de suflete aduse bisericii prin opera preoþilor, succesorii apostolilor.

7. Apariþii care au schimbat istoria Prezenþa lui Isus în viaþa fiecãruia este însãºi viaþa fiecãrui creºtin. Urmãtoarele trei apariþii Cristice se resimt mai intens în istoria fiecãrui creºtin, în istoria Bisericii ºi în istoria universalã: 1. O comunitate micã, dornicã sã-l slujeascã pe Isus, înainta de la Paris spre Roma pe jos, strãbãtând drumuri noroioase bãtute de vânturi puternice, patrulate de soldaþi, trecând prin pasuri alpine înzãpezite, uneori târându-se în genunchi ca sã poatã înainta, dar „cu bucuria în suflet ºi cu trupul sãnãtos” - totul ca o prefigurare a întregii sale istorii ulterioare. Era anul 1537. κi luaserã numele de „Compañía de Jesús” – Societatea lui Isus. Spre sfârºitul lunii noiembrie, ºi-au întrerupt pentru puþin timp drumul spre Roma ºi s-au oprit la câþiva km. de oraº, pe via Cassia, la o capelã din mica localitate La Storta. Aici iniþiatorul ºi conducãtorul acelui grup, cel care avea sã fie recunoscut ca sfântul Ignaþiu de Loyola, a primit unul din harurile sale mistice: în viziunea avutã, Dumnezeu Tatãl ºi alãturi de el, Cristos cu crucea, îl priveau cu iubire. La un moment dat, l-a auzit pe Fiul spunându-i: „Dorinþa mea este ca tu sã fii slujitorul meu” ºi pe Tatãl, afirmând: „La Roma voi fi alãturi de voi”. Ø


12

Calea cea micã

Trei ani mai târziu, în 1540, ordinul religios numit Societatea lui Isus primea aprobarea papalã. Despre acest eveniment, pr. Peter-Hans Kolvenbach, superiorul general care a dus Societatea lui Isus în mileniul III, spunea: „viziunea de la La Storta nu ne-a fost datã ca sã ne oprim ºi s-o privim. Nicidecum. Aceasta este lumina în care iezuitul vede întreaga lume”. „Contemplativi în acþiune”, „vãzându-l pe Dumnezeu în toate lucrurile”, misionari ºi martiri, formaþi prin exerciþiile spirituale proprii, iezuiþii sunt elitiºti, caracterizaþi prin excelenþa spiritualã, dãruiþi apostolatului intelectual ºi – respingând orice relativism – aplicã riguros principiile imuabile într-o lume în permanentã schimbare. 2. În urma viziunilor sfintei Margareta Maria Alacoque (22 iulie 1647 - 17 octombrie 1690) a fost instituitã în forma actualã devoþiunea faþã de Preasfânta Inimã a lui Isus. Din copilãrie a avut viziuni ale lui Isus, pe care ea le considera cã fac parte din experienþa obiºnuitã de viaþã a oricãrui om. Ca rãspuns al uneia din aceste viziuni, în care Isus îi apãrea crucificat dar viu, reproºându-i cã l-a uitat, deºi inima lui e plinã de iubire pentru ea, a intrat în ordinul Vizitandinelor. În mânãstire, unde a fost supusã la probe dificile pentru a-ºi dovedi fidelitatea, a continuat sã aibã viziuni ºi i s-a revelat forma de devoþiune faþã de Preasfânta Inimã a lui Isus (timp de 18 luni, începând cu 27 decembrie 1673). Elementele esenþiale sunt: sfânta Comuniune în prima vineri din lunã, adoraþia euharisticã timp de o orã în fiecare noapte de joi, meditând la agonia lui Isus în Grãdina Ghetsemani ºi instituirea sãrbãtorii Preasfintei Inimi a lui Isus. Directorul sãu spiritual, care a încurajat-o sã-ºi noteze viziunile ºi a confirmat caracterul lor divin este sfântul Claude de La Colombière, SJ. 3. „În Vechiul Testament am trimis la poporul meu profeþi cu fulgere. Astãzi te trimit pe tine la întreaga omenire cu milostivirea mea. Nu vreau sã pedepsesc omenirea îndureratã, ci doresc s-o vindec strângând-o la inima mea milostivã. Nu aplic pedeapsa decât atunci când mã forþeazã ei înºiºi; mâna mea nu ia de bunãvoie sabia dreptãþii; înainte de ziua dreptãþii trimit ziua milostivirii”. Sunt cuvintele pe care Isus i le adreseazã unei umile cãlugãriþe poloneze, Faustina Kowalska (1905-1938). Îndrumãtorul spiritual a sorei Faustina a fost pr. Michal/ Sopocko (1888-1975), a cãrui cauzã de beatificare a fost deschisã în 1987. Viziunile Cristice ale acesteia, contestate mult timp, aºa cum îi prezisese însuºi Isus, fac astãzi parte din patrimoniul spiritual de elitã al sec. XX ºi XXI. Caracteristic pentru spiritualitatea sa este concentrarea asupra misterului milostivirii divine, „a cãrei cunoaºtere, contemplare ºi trãire în cotidian dezvoltã atitudinea evanghelicã de încredere faþã de Dumnezeu ºi iubire activã faþã de aproapele”. Devoþiunea specificã faþã de Milostivirea Divinã, icoana Divinei Milostiviri în care Isus binecuvânteazã lumea în timp ce din Preasfânta sa inimã se revarsã sânge ºi apã ca izvor de milostivire pentru noi toþi ºi afirmaþia „Isuse, mã încred în tine” sunt elementele cardinale ale acestei spiritualitãþi. Misiunea apostolicã a sfântei Faustina este dublã: proclamarea misterului milostivirii lui Dumnezeu ºi obþinerea milostivirii dumnezeieºti pentru lumea întreagã. Iar ceea ce are cu adevãrat importanþã este iubirea care se revarsã necontenit din inima lui Dumnezeu – ºi care ne þine pe fiecare dintre noi, pe noi toþi ºi universul întreg, pentru cã iubirea lui Dumnezeu este viaþa noastrã. ªi fie cã o vedem sau nu cu ochii fizici, cu ochii minþii, cu ochii imaginaþiei, sfânta Treime se aflã dintotdeauna acolo unde „Duhul însuºi se roagã cu suspine negrãite” – adicã, în inima noastrã.

Ecaterina Hanganu (Iaºi)

A treia zi dupã Scripturi

Nr. 21

Sfânta Scripturã este Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Sfântul apostol Paul scrie în Romani 10,8-9 urmãtoarele cuvinte: „Dar ce spune Scriptura? Cuvântul este aproape de tine, este în gura ºi în inima ta, adicã cuvântul credinþei pe care îl predicãm. Într-adevãr, dacã îl mãrturiseºti cu gura ta pe Domnul Isus ºi crezi în inima tacã Dumnezeu l-a înviat din morþi, vei fi mântuit”. Cã de vei mãrturisi cu gura ta, cã Isus este Domnul ºi crezi ºi în urmãtoarele, din nou aceeaºi întrebare: „Cãci ce zice Scriptura? Tot cel ce crede în El ºi nu se va ruºina, se va mântui”. Structura fundamentalã a Evangheliilor constã în stabilirea acestui adevãr. Isus din Nazaret, care a murit pe cruce ºi a înviat a treia zi conform Scripturilor este Cristos, fiul lui Dumnezeu. Pentru creºtini, imaginea lui Iona, aruncat de peºte pe mal, este simbolul învierii, dupã cum spune apostolul Paul în Scrisoarea cãtre Corinteni 15,3-4. Cristos a murit pentru pãcatele noastre, a fost îngropat ºi a înviat a treia zi dupã Scripturi. Citind evangheliile, ne punem întrebarea: Ce semnificã cuvintele din textele lui Mt 16,21; Mt 17,22-23; Mt 20,17-19; Mc 8,27-31; Mc 10,33-34 ºi Lc 9,22; 18,31-33; 24,7 etc. Aceste texte ne sugereazã valoarea salvificã a mântuirii. Conexiunea dintre moartea ºi învierea lui Isus, apare în prezicerea pe care Isus Cristos le-a fãcut-o ucenicilor sãi. Prezicerea morþii ºi a învierii marcheazã cel mai important moment din viaþa lui Isus ºi din istoria mântuirii. În Evanghelia lui Matei 16,21, autorul spune: „De atunci a început Isus sã le destãinuie discipolilor sãi cã trebuie sã meargã la Ierusalim ºi sã sufere multe din partea bãtrânilor, a arhiereilor ºi a cãrturarilor, sã fie ucis, iar a treia zi sã învie”. Dar pentru a le face cunoscutã misiunea sa ucenicilor, mai întâi i-a întrebat: „Cine zic oamenii cã sunt eu?” Iar ei au rãspuns: „Unii zic: Ioan Botezãtorul, alþii Ilie, alþii Ieremia sau unul dintre profeþi” ºi le-a zis: „Dar voi cine ziceþi cã sunt?” Rãspunzând Simon Petru a zis: „Tu eºti Cristosul fiul lui Dumnezeu cel viu” (Mt 16,13-16). ªi dupã ce se asigurã de credinþa ucenicilor sãi asupra identitãþii sale, le dezvãluie în ce constã destinul sãu ºi misiunea sa: suferinþa, condamnarea la moarte ºi Învierea a treia zi conform Scripturii. În predica sa, Isus ne spune: „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea în fiecare zi ºi sã mã urmeze” (Lc 9,23). „Fiul Omului trebuie sã sufere multe, sã fie respins de bãtrâni, de arhierei ºi cãrturari, sã fie ucis ºi a tria zi sã învie” (Lc 9,21-22). Prin moartea sa pe cruce se ajunge la moartea pãcatului ºi la mântuirea noastrã. Iniþiativa salvificã a lui Dumnezeu ni se descoperã în sfânta Scripturã, în Cuvânt ºi acþiune. Ceasul cel mai important din viaþa lui Isus este momentul patimii rãscumpãrãtoare ºi în acelaºi timp, momentul glorificãrii. Aceste momente importante coincid cu textul din Ioan 13,1: „Înainte de sãrbãtoarea Paºtelui, ºtiind Isus cã îi venise ceasul sã treacã din lumea aceasta la Tatãl”. Evanghelistul Ioan


aprilie 2012

Calea cea micã

13

nu ignorã importanþa celor trei zile dintre moarte ºi Înviere, cãci redã profeþia lui Isus: „Dãrâmaþi templul acesta ºi în trei zile îl voi ridica! (In 2,19), cu siguranþã cã Isus „vorbea despre templul trupului sãu” (In 2,21). Isus aratã cã învierea este efectul morþii, aºa dupã cum bobul de grâu moare pentru a aduce rod tot aºa ºi noi trebuie sã murim pentru pãcat cãci „moartea este poarta de intrare în glorie a lui Mesia” (Lc.24,26). Evanghelia lui Matei 17,22-23, ne spune cã, pe când strãbãteau Galileea, le-a spus: „Fiul Omului va sã fie dat în mâinile oamenilor. ªi-l vor omorî, dar a treia zi va învia…” iar în 20,18-19, citim: „ªi ajungând Isus cu ucenicii la Ierusalim, le-a spus pentru a treia oarã cum Fiul Omului trebuie sã fie batjocorât, biciuit ºi rãstignit, dar a treia zi va învia.” Acelaºi lucru ni-l relateazã ºi evanghelistul Marcu 10,31 – cã Isus a început sã-i înveþe în preajma Cezareii lui Filip „cã Fiul Omului trebuie sã pãtimeascã multe ºi sã fie defãimat de bãtrâni, de arhierei ºi de cãrturari ºi sã fie omorât, iar dupã trei zile sã învie”. Ce semnificaþie au cuvintele lui Isus? Este foarte important sã înþelegem ceea ce a voit sã zicã Isus prin cuvintele „a treia zi va invia”

cunoaºterea planului salvific, „trebuie” sã se împlineascã conform Scripturii. Prin pronunþarea cuvântului „trebuie” Isus dovedeºte ºi conºtiinþa de a realiza excatologia pe care o inaugureazã. Vrea sã se înþeleagã cã Isus nu a pronunþat cuvântul „trebuie”, dintr-un sentiment din ameninþãrile adversarilor. El foloseºte aceeaºi formulã ºi în situaþii pacifice, fãcând aluzii tot la moartea ºi învierea sa, dupã cum susþin unii exegeþi. În Lc 2,49, citim cã Isus la vârstã de 12 ani pronunþã acelaºi „trebuie”. „Oare nu ºtiaþi cã trebuie sã fiu în cele ale Tatãlui meu?” Vestea învierii este legatã de revelaþia Crucii. Patima înseamnã lupta hotãrâtoare împotriva rãului, iar Învierea Fiului Omului coincide cu facerea unei lumi noi, totul renaºte în Cristos. Prezenþa morþii lui Isus se adreseazã credinþei. Prin prevestirea morþii cu anticipaþi, Isus doreºte de la ucenicii sãi credinþa în lucrarea lui Dumnezeu care se manifestã prin moartea ºi învierea sa a treia zi dupã Scripturi. Dupã Înviere, în drum spre Emaus, Isus repetã expresia: „Oare nu trebuia Cristos sã sufere acestea ºi sã între în

Mai întâi nu avem nici un motiv sã refuzãm cã Isus a anunþat învierea sa a treia zi dupã Scripturi, Scriptura fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Aceste cuvinte ne-au arãtat originea lor divinã. Isus era Fiul Omului ºi ºtia sigur cã tot ce a spus face parte din planul divin de mântuire al Tatãlui. Din alt punct de vedere, Isus a murit vinerea ºi a înviat duminica, timpul fiind scurt ºi cã trebuie sã-i atribuim Domnului aceastã profeþie. Cu o luciditatea surprinzãtoare, Isus anunþa evenimentul învierii sale ca fiind „a treia zi dupã Scripturi”. Prin întâlnirile sale cu ucenicii, Isus a arãtat cum ºi ce se gândea despre propria moarte, lãsând sã se întrevadã importanþa ei. Din punct de vedere teologic, Isus pune în evidenþã faptul cã moartea sa este voitã de Dumnezeu, iar din punct de vedere soteriologic, aratã caracterul morþii de sacrificiu. În Evanghelia lui Marcu 8,31, anunþându-ºi profetic moartea, subliniazã faptul cã este necesar ca Fiul Omului sã sufere mult, sã fie respins de bãtrâni, de marii preoþi ºi de cãrturari, sã fie dat la moarte ºi apoi sã învie dupã trei zile. Afirmaþia cã aºa trebuie sau este necesar exprimã o necesitate absolutã sã fie aºa deoarece aceasta derivã din planul divin de mântuire. Intimitatea cu Tatãl rezultã din

gloria sa?” (Lc 24,26). Aceasta le spunea ucenicilor, mustrându-i cã ºi-au pierdut speranþa ºi n-au recunoscut în suferinþã semnul intrãrii în slavã. Chiar ºi în Vechiul Testament autorii sacri anunþã roadele universale ale mântuirii rezultate din suferinþã ºi încercare: Ps 22, Is 53 ºi Zah 12,10. Exemplu: în Ps 22,5 autorul spune: „Toiagul tãu ºi varga ta, acestea m-au mângâiat”. Profetul Isaia 53,10-11 spune: „Dar a fost voia Domnului sã-l zdrobeascã prin suferinþã ºi fiindcã ºi-a dat viaþa ca jertfã pentru pãcat…” ºi „scãpat din chinurile sufletului sãu va vedea rodul ostenelilor sale.” Din Sfânta Scripturã rezultã cã suferinþele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela cf. Scrisorii cãtre Romani 8,14-18. Evanghelistul Luca scrie: „ Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când eram încã cu voi; cã trebuie sã se împlineascã toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeþi ºi în Psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca sã înþeleagã Scripturile ºi le-a spus: Aºa este scris: Cristos trebuie sã sufere ºi sã învie din morþi a treia zi” (Lc 24,44-46). Dacã moartea nu ar existã ar trebui inventatã, spunea Valerio Allbiseti, cãci numai prin moarte se ajunge la înviere. Cristos a Înviat a treia zi dupã Scripturi! Agnesa Husaru (Buhonca)


14

Calea cea micã

Un sfânt nou: Alois Guanella

Nr. 21

Duminicã, 23 octombrie 2011, Sanctitatea Sa Benedict al XVI-lea a proclamat sfânt pe fericitul Luigi (Alois) Guanella, care a intrat astfel în istoria Diecezei de Como, fiind primul sfânt al acesteia în istoria Bisericii catolice apostolice romane. „Recunoaºterea sfinþeniei pãrintelui Luigi – spune sora Serena Ciserani, superioarã generalã a Fiicelor Sfintei Maria a Providenþei – este un dar al speranþei oferite tuturor celor «mici» din aceastã lume, pentru cã în el vor putea gãsi un mijlocitor în Cer pentru mângâierea ºi întãrirea inimii lor ºi care ne îndeamnã pe fiecare dintre noi sã înaintãm mai repede pe cãrãrile înflorite ale caritãþii guanelliene, ca sã nu-i lãsãm singuri pe bolnavii care cautã sãnãtate, inimile frânte ce vor sã fie mângâiate, pe cei îndureraþi care au nevoie de afecþiune, pe cei slabi ce trebuie sprijiniþi în drumul lor, pe cei care plâng ºi au nevoie de un zâmbet”.

Viaþa Don Luigi Guanella s-a nãscut la Fraciscio, un sat al comunei Campodolcino (Sondrio, Italia), Dieceza Como, la 19 decembrie 1842. A doua zi a primit sacramentul Botezului. Pãrinþii, Lorenzo Guanella ºi Maria Bianchi, erau creºtini exemplari, dedicaþi familiei, muncii câmpului ºi pãstoritului. Obiºnuiau nu doar sã recite Sfântul Rozariu, ci ºi sã citeascã vieþile sfinþilor, o experienþã ce a caracterizat viitoarea activitate apostolicã a Pr. Guanella. Încã din copilãrie a cultivat cu bucurie o sensibilitate excepþionalã pentru religie ºi multã atenþie faþã de sãraci. Jocul preferat, împreunã cu sora lui, Caterina, era „de-a mâncarea pentru sãraci”. La vârsta de ºapte ani a primit sacramentul Mirului, iar la nouã ani, sacramentul Euharistiei. Ziua Primei Împãrtãºanii i-a marcat viaþa de tânãr, îndreptându-l spre preoþie, cu deosebitã dedicare faþã de cei sãraci.

Studiile Dupã ºcoala elementarã, Luigi Guanella a beneficiat de o bursã de studii pentru a urma Colegiul Gallio din Como, þinut de Clericii Regulari din Somasca. Evlavia ºi bunãtatea sufletului lui îi fãcuserã pe Pãrinþii Somaschi sã spere cã va intra în seminarul lor, dar el a preferat sã intre în seminarul diecezan. În 1862 a început cursurile de teologie, iar la 26 mai 1866, în capela Episcopiei, a fost hirotonit preot de episcopul Bernardino Frascolla, episcop de Foggia, mutat la Como de autoritãþile politice. În sãrbãtoarea Trupul Domnului a celebrat prima sfânta Liturghie la Prosto, în Val Chiavenna, unde a rãmas un an ca vicar.

Preotul În anul urmãtor a fost numit paroh la Savogno, micã parohie de munte, în care se putea ajunge din vale pe o potecã îngustã, cu peste douã mii de trepte. Dupã ºapte ani de apostolat, cu permisiunea episcopului, i s-a alãturat lui Don Bosco, la care a rãmas trei ani, pânã la depunerea voturilor cãlugãreºti. În continuare, episcopul de Como l-a chemat înapoi în diecezã, iar pr. Guanella s-a întors cu visul de a întemeia o instituþie care sã-i aduna pe copiii nevoiaºi. A cumpãrat fosta mãnãstire franciscanã din Traona ºi a început o ºcoalã privatã pentru cei care doreau sã devinã preoþi. Autoritãþile politice nu vedeau cu ochi buni aceastã iniþiativã beneficã ºi-l considerau pe Don Guanella „un preot subversiv, venit în Valtellina de la ºcoala lui Don Bosco, cu intenþia de a popula aceastã vale cu preoþi, fraþi ºi cãlugãriþe”. De aceea, i-au cerut episcopului sã-l mute într-o parohie izolatã, unde sã creeze mai puþine probleme. A fost trimis la Olmo, una din parohiile cele mai izolate ale diecezei. „Ceasul îndurãrii”, aºa cum numea Don Guanella momentul oportun al harului divin, a venit când episcopul i-a sugerat sã se mute într-o parohie din afara vãii, la Pianello Lario (pe lângã Lacul Como), unde parohul, pr. Carlo Coppini, decedat de puþinã vreme, adunase un grup de fete care-i ajutau pe cei nevoiaºi. Acel grup de tinere a devenit sãmânþa noii congregaþii a Fiicelor Sfintei Maria a Providenþei. Râvna ºi dragostea apostolicã a Fericitului Luigi au sporit aceastã activitate beneficã, pânã când a ajuns chiar în centrul oraºului Como.

La 5 aprilie 1886, o barcã încãrcatã cu ceva mobilã, douã surori ºi câteva fete orfane, a pornit de la debarcaderul din Pianello Lario spre Como. Aici a început activitatea „Casei Providenþei Dumnezeieºti”, care a devenit apoi casa-mamã a celor douã congregaþii, cea femininã ºi cea masculinã. Prima misiune era condusã de tânãra Sorã Chiara Bosatta. Ea a fost piatra unghiularã a noii activitãþi, dar a murit doi ani mai târziu, fiind beatificatã de Ioan Paul al II-lea la 21 aprilie 1991. Ea este consideratã primul rod al carismei guanelliene. În timpul ºederii în parohia din Pianello Lario, fericitul s-a putut dedica cu succes redactãrii unor mici lucrãri ascetico-morale în folosul poporului de la þarã. În aceste 48 de publicaþii gãsim teme de asceticã, catehezã, hagiografie, istorie, comentarii la Evangheliile de duminicã. Neajunsurile bãtrâneþii, intrarea Italiei în Primul Rãzboi Mondial ºi trimiterea unora dintre confraþi pe front au subminat sãnãtatea Fericitului. La 27 septembrie 1915, în timp ce era la masã cu confraþii Casei mamã din Como, a fost lovit de paralizie. Douã zile mai târziu Sfântul Luigi Orione s-a grãbit sã-l viziteze. La 4 octombrie, Cardinalul Gasparri, i-a trimis printr-o telegramã binecuvântarea apostolicã a lui Benedict al XV-lea. Episcopul de Como l-a vizitat de mai multe ori pe bolnav, iar la 12 octombrie a trimis o circularã clerului diecezei în care se cerea dublarea rugãciunilor ºi stabilea ca în perioada respectivã sã se suspende colecta Pro tempore belli ºi aceasta sã fie înlocuitã cu colecta Pro infirmo. La 22 octombrie primea pentru ultima datã Euharistia din mâinile venerabilului Slujitor al lui Dumnezeu Aurelio Bacciarini, vicar general al Institutului de binefacere, în timp ce sacramentul Ungerii bolnavilor a fost administrat de Mons. Zaboglio, rector al seminariilor diecezane din Como. S-a stins duminicã, 24 octombrie 1915. Trupul sãu este cinstit în Sanctuarul Preasfintei Inimi din Como.

Activitatea pr. Guanella A întemeiat douã congregaþii cãlugãreºti: Fiicele Sfintei Maria a Providenþei ºi Slujitorii Caritãþii, care, încã ºi astãzi, continuã sã-ºi ofere solidaritatea, în multe pãrþi ale lumii, celor aflaþi în suferinþã. În ziua beatificãrii lui Don Guanella, 25 octombrie 1964, Paul al VI-lea se întreba „cum îi putem descrie pe scurt sufletul ºi activitatea”. Papa Montini rãspundea printr-o formulare obiºnuitã a lui Don Guanella: „Dumnezeu o face!” Dumnezeu este cel care trezeºte colaboratori care sã facã pãmântul mai ospitalier faþã de sãraci ºi nefericiþi.


aprilie 2012

Calea cea micã

Pe linia sfinþeniei sale trebuie amintitã fericita Chiara Bosatta ºi sr. Marcellina Bosatta, cofondatoare ale ramurii feminine a Institutului de binefacere, venerabilul Aurelio Bacciarini, primul succesor al lui Don Guanella, iar apoi episcop de Lugano (Elveþia), Slujitoarea lui Dumnezeu Caterina Guanella, sora Pr. Luigi, precum ºi pe tânãrul Alessandrino Mazzucchi. Institutul de binefacere al pr. Guanella, astãzi doreºte sã fie în continuare un semn al bunãvoinþei privilegiate a lui Dumnezeu Tatãl faþã de sãracii sãi: – Congregaþia Slujitorilor Caritãþii, ramura masculinã a Institutului, este prezentã astãzi în 20 de þãri de pe patru continente (Italia, Elveþia, Spania, România, Polonia, Israel, S.U.A., Brazilia, Argentina, Chile, Paraguay, Columbia, Guatemala, Mexic, Filipine, India, Nigeria, Congo, Ghana, Vietnam) ºi este activã în domeniul educaþiei, reabilitãrii, sãnãtãþii ºi asistenþei, promovãrii culturale a persoanelor fãrã educaþie de bazã. În momentul de faþã numãrã 528 de confraþi, din care: 317 preoþi, 38 fraþi, 140 clerici, un episcop ºi 32 de novici. Superior general este Pr. Alfonso Crippa. – Ramura femininã, Congregaþia Fiicelor Sfintei Maria a Providenþei, este prezentã, cu circa 700 de cãlugãriþe, în 14 þãri de pe trei continente (Italia, Elveþia, Spania, România, India, Filipine, Columbia, Mexic, Argentina, Paraguay, Chile, S.U.A., Canada, Brazilia) în multe instituþii, în domeniul educaþiei, al reabilitãrii ºi în sectorul socio-sanitar. Superioara Generalã este sora Serena Ciserani. Pentru a-ºi desfãºura misiunea cu competenþã ºi eficacitate, ambele Congregaþii se folosesc de laici formaþi la ºcoala carismei lor, de personal specializat ºi de cercetare ºtiinþificã, realizatã ºi prin iniþiative proprii. – laicii (cooperatori, foºti elevi, prieteni, operatori, oaspeþi, rudele lor, grupuri de familii, colaboratori parohiali, tineri din M2G, asociaþi, membrii ai voluntariatului naþional ºi internaþional, Asci) alcãtuiesc împreunã Miºcarea Laicalã Guanellianã, o reþea – prezentã deja în inima fondatorului – care þine în legãturã toate persoanele ºi toate grupurile care, sub diferite denumiri, sunt în relaþie cu carisma dragostei, respectându-le calea ºi identitatea spiritualã.

Pr. Guanella ºi Mons. Bacciarini Institutul nostru, prin intermediul fondatorului nostru, este înruditã cu institutul guanellian. Mons. Aurelio Bacciarini a fost hirotonit preot în biserica Sfânta Maria a Îngerilor, la Lugano, la 12 iunie 1897. Paroh de Arzo ºi apoi director spiritual în seminarul din Pollegio, a primit, dupã multe insistenþe, aprobarea episcopului pentru a pãrãsi dieceza. La 7 martie 1906 îi scrie pr. Guanella: „Venerate pãrinte în Domnul, îngãduiþi-mi sã mã adresez pentru prima datã cu acest nume drag sufletului meu, pentru cã mã simt zi de zi apropiindu-mã de Congregaþia în care Domnul mã cheamã cu îndurare… Dându-vã aceastã veste, simt bucurie în inimã ºi binecuvântez îndurarea Domnului: în acelaºi timp, vã rog cu ardoare sã mã recomandaþi la sfânta Liturghie ºi sã mã recomandaþi rugãciunilor mai multor oameni buni, pentru ca harul Domnului sã-mi fie alãturi în aceste ultime luni ºi sã mã dispunã pentru viaþa consacratã, un har prea mare pentru a nu mã simþi prea nevrednic. Bunãtatea Preasfintei Inimi a lui Isus, cred, nu va îngãdui sã mai aparã dificultãþi sau, dacã se vor ivi, le va risipi, astfel încât mi se pare cã mã pot considera deja un fericit fiu al dv. în Domnul”. La 8 octombrie 1906 intrã, la Como, în casa Divinei Providenþe, pentru a deveni Slujitor al Caritãþii. La 24 martie 1908 a depus, împreunã cu pr. Guanella, pr. Alippi ºi alþi 14 confraþi, voturile cãlugãreºti în Sanctuarul Preasfintei Inimi. Devine formator al primilor clerici ºi al preoþilor care, încetul cu încetul, soseau în Casa din Como, iar apoi director spiritual al întregii Case. În 1911, „fuga” de 15 zile la mãnãstirea trapistã Tre Fontane din Roma; este primit dupã regula Sfântului Benedict, doar dupã ce a aºteptat în afara mãnãstirii timp de trei zile. I-a fost dat numele de Fratele Martin. Nu era îngãduit sã rosteascã nici un cuvânt cu excepþia salutului Memento mori, „aminteºte-þi cã vei muri”. Motivele acestei fugi sunt exprimate chiar de el: „Am ajuns la acest pas fiindcã eu sunt, de fapt, împotriva rãmânerii în mijlocul

15

oamenilor ºi dacã, chiar rãmânând în compania oamenilor, reuºesc sã fac ceva, acest lucru se întâmplã într-un contrast incredibil cu natura mea: eu am însuºiri pentru a fi într-adevãr un trapist.” Dar pr. Guanella nu este de aceeaºi pãrere ºi, cu ajutorul secretarului particular al papei Pius al X-lea, Mons. Attilio Bianchi, reuºeºte sã-l convingã sã pãrãseascã mãnãstirea trapistã ºi sã accepte ascultarea de paroh la biserica Sfântul Iosif din cartierul Trionfale din Roma, aºa-numita Basilichetta. Numirea este semnatã de Cardinalul Respighi, vicarul Papei pentru Dieceza Romei ºi are data de 24 mai 1912. Programul sãu pastoral anunþat la luarea în posesie este de o densitate ºi o dãruire excepþionale (Cf. Emilio Cattori, Il Vescovo Aurelio Bacciarini, Editrice Nuove Frontiere 1996, p. 282-284). Alãturi de febrila ºi vasta operã cateheticã, de asistenþã, cum sã nu ne putem aminti cât a muncit Bacciarini, împreunã cu pr. Guanella ºi cu comunitatea din cartierul Trionfale, în sprijinul victimelor cutremurului din Marsica din ianuarie 1915. Nu doar a reuºit sã creeze o solidaritate de admirat aici, la Roma, aducând fãrã încetare orfani în parohie, ci, aºa cum istoriseºte chiar pr. Guanella, pr. Bacciarini s-a dus de mai multe ori personal în Abruzzo pentru a aduce ajutor: „Printre satele distruse, pr. Bacciarini cãuta victimele cãrora nu li se putea da ajutor: copii, bãtrâni, rãniþi, bolnavi, înfometaþi, cerºetori, oameni rãmaºi fãrã nimic; împãrþea cu mãrinimie îmbrãcãminte ºi alimente; se îngrijea de formalitãþile necesare pentru a aduce acolo surori, astfel încât sporea numãrul mâinilor ce puteau lucra ºi aduce ajutor; aduna orfanii ºi pe cei pãrãsiþi de orice fel, pentru a-i aduce la adãpost, la Roma. Iar pentru ca în parohie sã se poatã lucra mai prompt la sosirea refugiaþilor, la orice orã, chiar ºi noaptea, i-a cerut sacristanului, Silvestro Lombardi, sã vegheze în timpul nopþii, dormind ziua”. A fost numit vicar general de cãtre întemeietor, în timpul capitlului din 22 mai 1912 ºi el este cel care i-a administrat pr. Guanella ultima împãrtãºanie la 22 octombrie 1915, încredinþându-i lui Dumnezeu acest suflet binecuvântat. Dupã moartea Întemeietorului, le-a scris îndatã confraþilor, duminicã, 24 octombrie 1915: „Sfântul nostru întemeietor, pãrintele nostru preaiubit, nu mai este! Inima lui, care a palpitat de atâta afecþiune faþã de noi, a încetat sã mai batã; ochii sãi blânzi, care ne priveau cu afecþiune pãrinteascã, s-au stins în întunericul morþii ºi s-a uscat mâna sfântã ce ne binecuvânta în fiecare zi! O sumã de neajunsuri a împins implacabil la descompunere organismul de fier. A suferit un mister al durerilor, nu doar în trup, ci ºi în spirit, pentru cã Dumnezeu a îngãduit sã fie asaltat de suferinþe spirituale de nespus. Astfel îi purificã ºi îi sfinþeºte Domnul pe eroii iubirii sale. Cu puþin timp înainte ca scumpul ºi sfântul nostru pãrinte sã moarã, Vicarul i-a cerut binecuvântarea pentru toþi. Vã transmitem aceastã binecuvântare, ca mângâiere de preþ. ªi cu aceastã binecuvântare vom continua cu toþii, cu seninãtate ºi tãrie, lucrarea pe care ne-a încredinþat-o Domnul, moºtenitã de la un pãrinte atât de bun, pecetluitã de ataºamentul nostru de neclintit faþã de Institut, în care dorim sã trãim, voim sã murim, consacrându-ne lui, jertfindu-ne lui, ca pe un altar”. Benedict al XV-lea îl numeºte Administrator Apostolic al Diecezei de Lugano la 1 ianuarie 1917, continuându-ºi ºi rolul de Superior general al Congregaþiei, pânã în 1924.

Pr. Georgio Paºtiu (Lugano)


16

Calea cea micã

Pelerinaj în Italia

Nr. 21

Un mic colþ de paradis

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

pe urmele sfântului Alois Guanella

Institutul nostru, împreunã cu întreaga Bisericã, a trãit duminicã 23 octombrie 2011 bucuria canonizãrii unor noi sfinþi: pr. Alois Guanella, episcopul Guido Maria Conforti ºi Bonifacia Rodriguez de Castro. Am avut fericirea de a participa la acest eveniment împreunã cu Mariana Cornea ºi Florentina ªolot alãturi de surorile guaneliene ale Congregaþiei Fiicele Mariei ºi ale Divinei Providenþe din Iaºi. Au fost momente unice trãite în viaþã, alãturi de ceilalþi participanþi din Piaþa „Sfântul Petru” din Vatican, când papa Benedict al XVI-lea a rostit solemn declaraþia de canonizare a celor trei sfinþi. Bucuria noastrã a fost amplificatã de întâlnirea cu surorile noastre de la Lugano ºi cu directoarea noastrã, Maria Tereza Candian.

Dupã momentul canonizãrii, mergând pe urmele sfântului Alois Guanella am redescoperit ºi aprofundat spiritualitatea guanelianã: la Como - mormântul ºi relicvele sfântului Alois Guanella în Biserica „Inima lui Isus”, muzeul „Viaþa ºi opera sfântului Alois Guanella”, la Franciscio - locul natal al sfântului Alois Guanella. Aceastã spiritualitate nu ne este strãinã nouã, terezinelor, pentru cã ne-a fost împãrtãºitã de cãtre fondatorul nostru, venerabilul Aurellio Bacciarini, el însuºi discipol al sfântului Alois Guanella. Am înþeles, o datã în plus, cã orice creºtin, în virtutea consacrãrii sale baptismale, participã la misiunea Bisericii de a duce lumii pe Cristos. Noi, terezinele, prin consacrarea specialã pe care o avem, prin mãrturisirea sfaturilor evanghelice ºi misiunea apostolatului ce are ca loc de muncã - printre ceilalþi oameni - putem ºi trebuie sã dãm mãrturie Evangheliei în lumea ºi vremea noastrã. Aducem mulþumiri ºi pe aceastã cale Congregaþiei Fiicele Mariei ºi ale Divinei Providenþe ºi în mod special directoarei Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, Maria-Tereza Candian, care ne-a oferit posibilitatea de a participa la un asemenea eveniment unic. Elena Matei (Bacãu)

Lugano, un mic colþ de paradis, aºa cum sunt multe pe pãmânt, acolo am fost chematã, împreunã cu alte patru surori din România, pentru 6 zile, din care 3 zile de exerciþii spirituale; am vizitat Casa-mamã din Elveþia. Am spus un „colþ de paradis” pentru cã acolo se simte din plin binecuvântarea dumnezeiascã atât prin peisajul extraordinar, dar ºi prin aerul curat, plin de pace ºi liniºte sufleteascã, deºi se circulã din plin pe strãzile acestui oraº de munte. Chiar a doua zi de la sosirea noastrã în Lugano a fost adusã statuia Madonnei del Sasso, ce o reprezintã pe Fecioara Maria cu pruncul în braþe. Este o statuie din lemn, datatã probabil din anul 1480, de origine lombardã. Aceastã statuie a venit în localitatea Locarno prin anul 1500 ºi a fost încoronatã în Sanctuarul mãnãstirii franciscane din localitatea Orsulina, aºezatã pe munte, în apropiere de oraºul Locarno, pe 5 mai 1617, a doua zi dupã Rusalii. I se mai spune Madona Pelegrina pentru faptul cã le rãspunde pelerinilor care o viziteazã în acest Sanctuar sau în pelerinajul sãu prin bisericile diecezei. Este adusã în pelerinaj cam o datã la 20-25 de ani. În acest fel mai mulþi credincioºi se pot ruga ºi medita. ªi anul acesta ºi-a fãcut apariþia în pelerinaj la Lugano, cu zâmbetul ei matern, rãspândind credinþa, speranþa ºi neobositã în a împrãºtia haruri pentru a ne trãi viaþa creºtineºte. Astfel ºi noi am avut un mare privilegiu sã ne rugãm în Biserica Sacro Cuore, acolo unde sfânta Fecioarã cu Pruncul Isus a locuit timp de o sãptãmânã. Sâmbãtã, 17 martie 2012, noi am încheiat vizita la Casa centralã a „Companiei Santa Teresa del Bambino Gesu”, poate mai bune, mai încãrcate cu haruri cereºti ºi cu multe binecuvântãri dumnezeieºti. Mulþumim lui Dumnezeu, mulþumim patroanei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi nu în ultimul rând directoarei, Maria Tereza pentru acest minunat timp de har ºi spiritualitate. Prin mijlocirea sfintei Feciore, Madonna del Sasso, îl rugãm pe bunul Dumnezeu sã ne lumineze calea pentru a îndeplini cu bucurie voia sa. Ana Gãlbiniþã (Iaºi)


aprilie 2012

Calea cea micã

17

Grupul Micilor Misionari Poiana cu îngeri oferã un zâmbet copiilor din Africa

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

„Dãruind vei dobândi!” Sub acest slogan, ca în fiecare an, în timpul Postului Mare, „Grupul Micilor Misionari” din Buhonca a organizat o acþiune de strângere de fonduri destinatã misiunii noastre din Africa, scoþând la vânzare micile lor opere de artã - ouã încondeiate - fãcute cu atâta trudã. Coordonaþi fiind de sora Agneza Husaru, terezinã, au lucrat cu migalã micile lor opere de artã, fiecare lucrând dupã propria sa imaginaþie, cu gândul spre copiii sãraci din Africa, spre a le oferi ºi lor ocazia sã se bucure de Învierea Domnului nostru Isus Cristos.

Duminicã, 25 martie, dupã sfânta Liturghie, s-au organizat cu toþii ºi au improvizat în faþa bisericii o micã „piaþã” unde au scos spre vânzare ouãle încondeiate, fiecare dintre cumpãrãtori contribuind cu o ofertã liberã, fiecare dupã posibilitãþile sale, cu toþii fiind impresionaþi de ceea ce pot face aceºti bravi copii. Împreunã sperãm ca aceastã acþiune sã fi adus o razã de luminã în inima fiecãrui copil african, pentru ca împreunã cu noi ºi ei sã exclame „Cristos a înviat!”. Fr. Mihai Lazãr, Iosefinii lui Murialdo

*

*

*

*

Concert religios

*

În acest timp de aºteptare ºi de întâlnire cu Domnul care vine ca Mântuitor al tuturor oamenilor, Biserica îºi înalþã glasul ºi strigã: Vino Doamne! O spune în toate limbile ºi o cântã în aramaicã, limba vorbitã de Isus: Marana Tha! Speranþa omului este speranþa mântuirii, a eliberãrii de orice rãu. Printre relele timpului nostru se aflã ºi disperarea, depresia, angoasa. Speranþa învinge aceste rele ºi ne dã curaj; ea ne întãreºte, ne pregãteºte pentru rugãciune, pentru cântec, pentru a depãºi situaþiile pesimiste. Sfântul Augustin ne îndeamnã: „Nãdãjduieºte, roagã-te, cântã ºi înainteazã”. În acest spirit, acum la început de drum, la iniþiativa pãrintelui Isidor Dâscã, decan de Bacãu, în oraºul nostru a avut loc un concert de muzicã religioasã la care au participat toate corurile din Bacãu ºi corul din Nicolae Bãlcescu. A fost un prilej minunat de a trãi adânc timpul Adventului pentru a ne reînnoi speranþa ºi a-l primi în inimã pe Cel care se naºte la Betleem. Corurile reunite din Bacãu ºi-au înãlþat glasul spre Domnul care ne îndeamnã în prima duminicã din Advent: „Vegheaþi!” Din acest mare cor fac parte ºi ºapte terezine. Elena Matei (Bacãu)

de Ecaterina Hanganu Lansarea cãrþii Ecaterinei Hanganu, „Poiana cu îngeri”, a avut loc în seara zilei de 19 decembrie 2011, la Ateneul Tãtãraºi din Iaºi. Prezentarea cãrþii a fost fãcutã de prof. univ. dr. Maria Caluschi, prof. univ. dr. Simona Modreanu ºi pr. Mihai Budãu. Doamna Simona Modreanu, director al Editurii „Junimea”, la care a apãrut cartea, a scris pe coperta cãrþii: „Doamna Ecaterina Hanganu e un vehicul luminos ce strãbate, de câþiva ani buni, «potecile cerului», purtatã de «aripi de înger», pentru a poposi, acum, temporar, în «poiana cu îngeri». La poalele rãbdãtoare ºi ocrotitoare ale Ceahlãului sacru, oamenii - îndeosebi copiii - îºi întâlnesc dublul eteric de luminã, trecând simbolic prin poarta pe care Dumnezeu a lãsat-o deschisã în noi, dar pe care adesea o trântim ºi o ferecãm cu mii de lacãte, plângând apoi dupã cheile pierdute. În binecunoscutu-i de acum stil diafan ºi suav penetrant, doamna Hanganu îºi desfãºoarã dulceaþa povestirilor cu miros de brad ºi gutui coapte, pentru a ne aminti cã, dacã privim prea îndelung umbra, ne va privi ºi ea pe noi, în vreme ce Rãsãritul cel de Sus ne aºteaptã în fiecare zi sã-i desluºim taina. Care e simplã ºi fãrã podoabe. Precum iubirea. Sau lumina. Cãci suntem acelaºi lucru”. Pãrintele Mihai Budãu, invitat la lansare, adaugã pe aceeaºi copertã: „Lumea îngerilor a fost ºi rãmâne fascinantã mai ales pentru noi, pãmântenii. Despre ei ºi despre rolul lor ne vorbeºte sfânta Scripturã, nu ca despre niºte fiinþe abstracte, dar ca niºte prieteni ºi însoþitori ai omului. În cartea de faþã, ca ºi în toate «povestirile» autoarei acestor minunate pagini, îngerii ne însoþesc pe tot parcursul vieþii noastre terestre, ca niºte mesageri ºi protectori oferiþi în dar de cãtre Tatãl ceresc, pentru a ne face sã simþim ºi sã trãim minunea clipei prezente ºi pentru a ne pregãti întâlnirea cu El, care este izvorul ºi raþiunea de a fi a oricãrei fiinþe umane ºi în care îºi va gãsi împlinirea întreaga creaþie. Citind aceste povestiri, suntem provocaþi sã ne umplem de optimism molipsitor, sã devenim mai buni, sã reflectãm la iubirea infinitã ºi la grija permanentã pe care Tatãl ne-o poartã cu atâta gingãºie. Deoarece, nu-i aºa, suntem copilaºii sãi dragi, culmea ºi perfecþiunea creaþiei. ªi, plecând de la admiraþia lumii angelice, sã devenim îngeri ai timpului nostru”. Fiecare povestire e plinã de înþelepciune, fiecare poartã parfumul lui Isus din Evanghelie. Cartea se încheie cu douã aranjamente scenice, „Darul îngerului” ºi „Moºtenirea”, mesaje ale autoarei cãtre cititori ºi cu o sfântã rugã: „Tãticule”, rugã a noastrã, a tuturor. În încheiere, actorul Ticu Puºcaºu a recitat o povestire din carte: „Câinele cel alb”. Afarã ne aºtepta iarna împodobitã pentru marea sãrbãtoare: alb imaculat pe pãmânt, în arbori, sub paºii noºtri; erau fulgi din aripile îngerilor, totul era o „poianã a îngerilor” în cinstea Tatãlui, a Fiului ºi a Duhului Sfânt, a iubirii sfinte... Iulia Ioana (Iaºi)


18

Durerea ºi bucuria

Nr. 21

Calea cea micã

„Bucuria ca o rouã a-nãlþimilor eterne peste inimi se aºterne” (Din liturgia orelor)

De pe patul de suferinþã, Lidia privi pe fereastrã, ºi bucuria îi inundã pentru o clipã fiinþa: cireºul de lângã geam înflorise, iar florile lui pãreau fulgi de aripi de îngeri care se jucaserã peste noapte în crengile copacului. Imediat, o durere cumplitã în corpul bolnav îi alungã bucuria: durerea a copleºit-o! Avea o formã gravã de cancer. Când ne bucurãm, ne tresaltã ºi trupul ºi sufletul. La fel, boala ºi durerea ne cuprinde ºi sufletul ºi trupul, între suflet ºi trup fiind o unire care le face inseparabile, cãci spune gânditorul: „Nu am un suflet, ci sunt un suflet. Am un trup!”. Organismul nostru are legi care nu pot fi cãlcate fãrã ca ele sã nu ucidã sufletul în viaþa sa supranaturalã, aducând, adesea, tulburãri nevindecabile în izvoarele vieþii corporale: infirmitãþi, boli stranii cum e cancerul, boli persistente cu dureri straºnice, care provin mai întotdeauna din abuzul vinovat al bucuriilor, chiar a celor mai bune. Dar bolile pot fi ºi o ºansã pentru om: prin intermediul unui organ, sau regiuni a corpului, sufletul încearcã sã ne aducã la cunoºtinþã o durere, o tensiune, o lipsã, deci o problemã nerezolvatã, pentru persoana respectivã. Dacã ºtim sã descifrãm mesajul ascuns al bolii, avem toate ºansele sã ne eliberãm de ea, ºi mai ales sã gãsim un sens suferinþei, durerii care ne pot vindeca sufletele. Bolnavii îºi schimbã modul de a fi ºi de a gândi, le schimbã posibilitatea de a îndura. ªansele de a o termina cu cancerul sunt icomparabil mai bune dacã întregul om, trup ºi suflet, se angajeazã în lupta pentru vindecare, nelãsând doar pe alþii sã lupte pentru ei. Lidia, prietena noastrã, ºtie cã boala ei este incurabilã, îºi acceptã condiþia, dar nu abandoneazã lupta. Ea cautã sã înþeleagã misterul suferinþei corpului ei. O ajutã cei din jur, dar cel mai mult o ajutã sfânta Tereza a Pruncului Isus. „Istoria unui suflet” este mereu lângã ea. Noi o însoþim, rugându-ne împreunã. Totul capãtã un rost. Dumnezeu a pus în durerile noastre o virtute, un merit: aceasta nu numai cã închide iadul, dar deschide cerul! Mila divinã nu a putut consimþi ca omul sã sufere singur, ci l-a dat pe Fiul sãu ca sã ne arate iubirea, dându-le oamenilor curajul de a suferi. Suferinþa este leacul care vindecã sufletul nostru. Este un leac amar, dar îl binecuvântãm pe Domnul cã ni l-a dat. Mila Domnului e prezentã în durere: „Fericiþi cei care plâng!” Omul în suferinþa sa va purta lupte, dar va obþine rãsplata veºnicã. Lidia ne spune: „Dupã ce parcurg câteva pagini din «Istoria unui suflet», mã pot bucura de frumuseþea florilor, de azurul cerului, de fiinþele dragi din jurul meu. Alerg cu Mica Tereza la picioarele crucii, împreunã cu Preasfânta Maicã îndureratã. Simt coborând din înãlþimi sacre, milostivirea Domnului, speranþa nemuririi. Omul care îºi învinge suferinþa, rupe cãtuºele care îl þine legat de cele pãmânteºti, trãieºte cu eroism. Sfânta Tereza o ajutã pe Lidia sã-ºi priveascã sfârºitul, moartea, ca o rãsplatã: „Sã mor din iubire, sã fiu alãturi de mirele meu ceresc”; „Eu nu mor, ci intru în viaþã”! Iatã cum Mica noastrã patroanã ne ajutã sã trecem pragul spre veºnicie, cu bucurie. Lidia a suportat cu deosebit curaj tratamentul îndelungat al bolii canceroase de care suferã, se simte fizic mai bine, zâmbetul nu dispare de pe faþa ei, ba chiar le încurajeazã ºi pe celelalte bolnave. Un suflet înflãcãrat de iubire nu poate rãmâne inactiv. Floricelele simple ale bucuriei îi stau în preajmã. Pierre Teilhard de Chardin spunea: „În suferinþã este ascunsã cu o intensitate extremã, forþa ascensionalã a lumii; sã fim conºtienþi de ceea ce semnificã ºi ce poate”. În continuare, el mai spune: „Într-o zi, dupã ce vom fi luat în stãpânire vânturile, valurile, mareele ºi gravitaþia vom pune la lucru energiile iubirii”. Constantin Noica, filozof român din secolul trecut, afirmã cã nu ne putem bucura cu adevãrat dacã nu avem cunoaºtere, deschidere spre luminã, dacã nu vibrãm în toatã bogãþia lumii noastre, dacã nu ºtim tot ºi nu iubim tot. Bucuria e ceva sigur în viaþã, ceva ce ne dã siguranþã. Acolo unde este iubire ºi cunoaºtere, este o ordine a bucuriei”. Gândindu-ne la sfântul Augustin, putem spune: „Bucurã-te ºi fã ceea ce trebuie!”. Sã ne rugãm aºa: „Moarte de Cristos învinsã, tu pe nimeni nu mai sperii, De aceea, neînvinsã-i bucuria învierii !” Sã cânte de bucurie tot universul!

Ioana-Iulia (Iaºi)

Au plecat la Tatãl

Elena Suroiu

(25 aprilie 1925 - 4 noiembrie 2011) S-a nãscut la 25 aprilie 1925 în localitatea Simeria într-o familie de intelectuali greco-catolici. A urmat ªcoalã Normalã de Fete de la Blaj, apoi Facultatea de Litere în Cluj, unde l-a întâlnit pe cel pe care îl va iubi ºi respecta pânã la moarte, pe dr. Eugen Suroiu. În 1946 s-au cãsãtorit, apoi au venit pe lume cele douã fiice, Maria-Monica ºi Eleonora-Rodica. Dupã adolescenþa petrecutã în timpul rãzboiului urmeazã tinereþea greu încercatã de un regim politic opresiv, perioadã în care ºi-a crescut copiii fãrã ajutorul soþului, deþinut politic. Depãºeºte cu demnitate ºi credinþã în Dumnezeu toate valurile ºi încercãrile vieþii. Din 1948 a profesat ca profesor de limba ºi literatura românã în munþii Apuseni, iar din anul 1950 s-a mutat la Blaj împreunã cu fetele sale, iar din 1954 alãturându-i-se ºi soþul eliberat. Dupã 1990, odatã cu libertatea religioasã, face parte din grupul terezinelor, fiind printre primele înscrise. Depune primul angajament l-a depus în anul 2000, iar voturile la Iaºi, în 2002. La 4 noiembrie 2011 a plecat la Tatãl, dupã o grea suferinþã. Funerariile au avut loc pe 6 noiembrie 2011, la Cimitirul din Blaj.

V V V

Elena Cârticioiu (11 aprilie 1949 - 4 noiembrie 2011) S-a nãscut la Iaºi, pe 11 aprilie 1949, într-o familie ortodoxã. În 1972, la Horleºti, a trecut împreunã cu mama sa în Biserica Romano-Catolicã la îndemnul pr. Dumitru Patraºcu, directorul sãu spiritual. A urmat Liceul „Al. I. Cuza” la Iaºi, pânã în 1963, apoi Facultatea de Medicinã, secþia stomatologie. A profesat ca medic stomatolog din 1972 Ia Horleºti, apoi a fost directorul policlinicii din Târgu-Frumos, la spitalul din Barticeºti, la Tomeºti ºi în Iaºi. Împreunã cu mama sa a crescut de la patru luni pe nepotul sãu de la frate, Marian-Cristian, care a murit în anul 2010 la vârsta de 39 de ani. A cunoscut Institutul nostru în anul 2006. La Iaºi, în anul 2007 a depus primul angajament, iar la Bacãu în anul 2009 a depus primele voturi în faþa directoarei generale, MariaTereza ºi a P.S. Aurel Percã, episcop auxiliar de Iaºi. A fost o persoanã extrem de generoasã ajutând pe cei fãrã venit ºi lucrând adesea fãrã nici un ban chiar în cabinetul sãu particular. Totdeauna a crezut ºi a afirmat cã „pomana deschide cerul”. În dimineaþa zilei de 4 noiembrie 2011 a plecat la Tatãl, fiind înmormântatã la Cimitirul „Eternitatea” din Iaºi.

Dumnezeu sã le odihneascã în pace!


aprilie 2012

Calea cea micã

19

Cum vreau sã iubesc Divin Isus, la ruga-mi ia aminte Vreau cu iubirea-mi sã-þi fac bucurie Voieºte a-mplini dorinþa mea cea mai fierbinte ªtii bine dar, vreau sã îþi plac doar þie. În trist exil accept încercãrile cele Spre-a te fermeca, a-þi consola inima oricând Dar schimbã-n iubire toate operele mele Iubitul meu Salvator, Mirele-mi Sfânt. Iubirea ta, Isus, eu o reclam anume Iubirea ta ce mã va transforma În inimã dã-mi focul tãu sã mã consume ªi-astfel a te iubi ºi lãuda eu voi putea. Da, sã te iubesc cum se iubeºte-n fire ªi sã te laud voi putea ca-n Cerul sfânt Te voi iubi cu însãºi acea iubire Cu care m-ai iubit, Isus, Etern Cuvânt.

Divin Salvator, când viaþa-mi va fi sfârºitã Tu vino sã mã cauþi cu grãbire Ah! aratã-mi a ta tandreþe infinitã ªi gingãºia din divina-þi privire Oh! vocea-þi cu iubire ce-mi ºopteºte: Vino, iertate-s toate, s-o ascult Mireasa mea fidelã, te-odihneºte Pe inima mea vino, cã m-ai iubit tu mult. Sfânta Tereza a Pruncului Isus

De Paºti

„Timpul pocãinþei” din numãrul trecut: Orizontal: 1. BISERICA; 2. SFINTI; 3. EUHARISTIE; 4. BENEDICT; 5. CATEHEZA; 6. RUGACIUNE; 7. CRISTOLOGIE; 8. CREDINCIOSI; 9. PATRISTICA; 10. LECTIODIVINA; 11. INTRUPARE; 12. CRISTOS; 13. LITURGHIE; 14. PASTORATIE; 15. MISIONARISM. Dezlegarea rebusului

Orizontal: 1. Atotputernicia omului; 2. Tâlhar; 3. Provincie în Palestina biblicã; 4. Oraºul sfânt al pãcii; 5. Principele apostolilor; 6. Farizeu, simpatizant al lui Isus; 7. Ucenicii lui Isus; 8. Vestitoarea Învierii; 9. Slujitoarea Domnului; 10. Vestea cea bunã; 11. Argumentul credinþei; 12. Minunea, minunilor; 13. Apostolul iubit de Isus; 14. Jertfa supremã a iubirii. Vertical: A-B: Salut de Paºti (3 cuv.).

Vertical:

A-

B:

SFANTA SCRIPTURA.

Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0723/690020) e-mail: teodora.pantazi@yahoo.com; www.terezine.ro Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Director spiritual: Pr. Anton Despinescu



Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.