Calea cea mică. nr. 22 - septembrie 2012

Suflet terezian

Suflet terezian Mi se pare cã iubirea poate înlocui o viaþã lungã. Isus nu se uitã la timp, pentru cã acesta nu existã în cer. El nu trebuie sã priveascã decât la iubire.

Cereþi sã ne dea tuturor multã, multã iubire, ºi mie. Nu doresc iubirea sensibilã, ci doar simþitã de Isus.

Oh! Sã-l iubeºti ºi sã-l faci iubit, cât este de dulce!

Spuneþi-i sã mã ia mai bine în ziua profesiunii mele decât sã-l mai supãr, cãci vreau sã duc în cer rochia albã a celui de-al doilea botez al meu, fãrã nici o patã.

Mi se pare cã Isus poate foarte uºor sã-mi dãruiascã harul sã nu-l mai ofensez sau mãcar sã nu fac decât greºeli care nu îl ofenseazã, ci care duc doar la umilinþã ºi fac iubirea mai puternicã.

Viaþa este într-adevãr misterioasã! Este un deºert ºi un exil… Dar în adâncul sufletului simþi cã va veni o zi a depãrtãrilor infinite, depãrtãri care ne vor face sã uitãm pentru totdeauna tristeþile deºertului ºi exilului…

Oh! cereþi lui Isus, dumneata, care îmi eºti luminã, sã nu permitã ca sufletele sã fie lipsite, din cauza mea, de luminile care le sunt necesare, ci ca întunericul meu sã slujeascã la luminarea lor….

Atunci voi fi mulþumitã ºi voi consimþi sã merg toatã viaþa pe calea obscurã unde sunt acum, ca sã ajung la sfârºit pe muntele iubirii, dar cred cã acesta nu va fi aici jos.

Scrisoarea a XII-a cãtre venerabila maicã Agnes a lui Isus (sept. 1890)

Rugãciune O, inimã a lui Isus, comoarã de tandreþe Tu îmi eºti fericirea, speranþa mea unicã darã Tu care-ai ºtiut sã farmeci frageda-mi tristeþe, Rãmâi cu mine tu pânã-n ultima searã.

Doamne, viaþa mea doar þie îþi este dãruitã, Toate dorinþele mele tu le cunoºti nespus. În a ta bunãtate ce este mereu infinitã Vreau sã mã pierd, o, Inimã a lui Isus!

Amin!

Sfânta Tereza a Pruncului Isus (PN 23)

Marea comoarã a micii Tereza

„Domnul i-a zis lui Moise: Spune întregii adunãri a fiilor lui Israel: Fiþi sfinþi, cãci sfânt sunt eu, Domnul Dumnezeul vostru!” (Lev 19,1-2).

Aceste cuvinte dumnezeieºti le rosteºte ºi Fiul lui Dumnezeu, Întrupat, Domnul nostru Isus Cristos, ca o chemare cãtre toþi fiii oamenilor. În istoria mântuirii, de-a lungul mileniilor, Dumnezeu ºi-a ales crainici din rândul oamenilor, pe care i-a înzestrat cu virtuþile sale pentru a fi tuturora apostoli ºi îndrumãtori de viaþã sfântã. Un astfel de suflet, deosebit de ales, a fost Sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi a Divinei Feþe. Într-o vreme de indiferentism religios din ce în ce mai contagios, provocator de crize grave din punct de vedere social, politic ºi economic, cãlugãriþa carmelitã din Lisieux a fost datã lumii, de cãtre Milostivirea divinã, ca un far de luminã salvatoare. Papii secolului al XX-lea, începând cu Benedict al XV-lea, au recunoscut în ea iubirea divinã, aleasã spre a înviora lumea din ce în ce mai învrãjbitã.

Ridicatã la cinstea altarelor (1922-1925), declaratã patroanã a misiunilor (1927) ºi doctor al Bisericii (1997), sfânta Tereza din Lisieux continuã sã reþinã atenþia ºi actualului suveran pontif, Benedict al XVI-lea. Într-o cuvântare rostitã în cadrul audienþei generale de miercuri, 6 aprilie 2011, papa a spus: „Vã încurajez s-o imitaþi pe sfânta Tereza a Pruncului Isus. Viaþa creºtinã înseamnã a trãi din plin harul botezului, în dãruirea totalã de sine iubirii Tatãlui, pentru a manifesta ca ºi Cristos, în focul Duhului Sfânt, iubirea faþã de ceilalþi”.

Dupã o scurtã privire biograficã a copilãriei ºi adolescenþei Terezei, papa insistã asupra etapei de cãlugãriþã carmelitã, pe durata celor nouã ani (1888-1897). Intratã în carmelul din Lisieux la vârsta de numai 15 ani, cu dispensã papalã, Tereza declarã fãrã echivoc: „M-am decis sã devin carmelitã pentru a salva suflete ºi a mã ruga pentru preoþi”. Luminatã ºi susþinutã de Duhul Sfânt, Tereza înþelege din ce în ce mai bine, în spirit paulin, importanþa iubirii în viaþa spiritualã, pentru a fi în inima Bisericii.

Abandonându-se cu toatã umilinþa ºi încrederea în aceastã Iubire, Tereza acceptã toate încercãrile, atât cele fizice cât ºi cele sufleteºti care i-au fost „pâinea cea de toate zilele”, pentru a salva sufletele, mai cu seamã cele ale ateilor, pe care îi numeºte „fraþi”. Trãind iubirea fraternã totalã, Tereza devine o „sorã universalã”. Iubirea ei seninã, surâzãtoare, este expresia bucuriei profunde, al cãrei secret este: „Isuse, bucuria mea este sã te iubesc!”. Trãind astfel, în seara zilei de 30 septembrie 1897 când trece în bucuria eternã, Tereza rosteºte aceeaºi devizã a ei: „Dumnezeul meu, te iubesc!”, privind crucifixul pe care îl strângea în mâini cu ultimele puteri.

Dupã aceastã scurtã privire biograficã a sfintei Tereza, papa, adresându-se ascultãtorilor sãi, le spune: „Dragi prieteni, ºi noi, împreunã cu sfânta Tereza a Pruncului Isus, ar trebui sã repetãm în fiecare zi Domnului cã voim sã trãim din iubire faþã de El ºi faþã de semenii noºtri, sã învãþãm la ºcoala sfinþilor iubirea adevãratã, totalã. Tereza este una dintre «cei mici» ai Evangheliei care se lasã conduºi de Dumnezeu în profunzimile tainei sale. Ea este un ghid pentru toþi, mai cu seamã pentru aceia din poporul lui Dumnezeu care împlinesc slujirea de teologi. Cu umilinþã ºi dragoste, cu credinþã ºi speranþã, Tereza intrã mereu în inima Sfintei Scripturi care include misterul lui Cristos. Iar aceastã lecturã a Bibliei, hrãnitã de ºtiinþa iubirii, nu se opune ºtiinþei academice. Într-adevãr, ºtiinþa sfinþilor, despre care ea însãºi vorbeºte în ultima paginã a Istoriei unui suflet, este ºtiinþa cea mai înaltã: «Toþi sfinþii au înþeles acest lucru ºi, poate, într-un mod deosebit cei care au lucrat în universul iluminãrii doctrinei evanghelice. Oare sfinþii Paul, Augustin, Ioan al Crucii, Toma de Aquino, Francisc, Dominic ºi atâþia alþii, iluºtri prieteni ai lui Dumnezeu, nu-i aºa cã din cuvîntul Domnului au sorbit aceastã ºtiinþã divinã care încântã pe cele mai mari genii?» (Ms C,36r). Inseparabilã de Evanghelie, Euharistia este pentru Tereza sacramentul iubirii divine care se coboarã la extrem pentru a se ridica pânã la El. În ultima sa Scrisoare, pe o icoanã care îl reprezintã pe pruncul Isus în ostia consacratã, sfânta scrie aceste simple cuvinte: «Nu pot sã mã tem de un Dumnezeu care s-a fãcut pentru mine aºa de mic! […] Îl iubesc pentru cã el este numai iubire ºi Îndurare» (LT 266). În Evanghelie, Tereza descoperã mai cu seamã milostivirea lui Isus care o face sã exclame: «Mie, el mi-a dat milostivirea sa infinitã prin care eu contemplez ºi ador celelalte perfecþiuni divine […] Astfel toate îmi apar strãlucind de iubire, iar Dreptatea însãºi (ºi poate chiar mai mult decât oricare alta) îmi apare îmbrãcatã în iubire»”.

Oferindu-vã aceste gânduri ale sfintei noastre patroane, vã îndemn, dragi terezine, sã le primim, aºa cum le-a numit ºi Sfântul Pãrinte, Benedict al XVI-lea, ca pe Marea comoarã a micii Tereza, ºi sã le pãstrãm în inimile noastre, ca sã aducã rod mult, întru rãbdare.

P.A.D.

septembrie 2 012

Calea cea micã

3

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Patroana misiunilor dintr-u un Carmel

În Istoria unui suflet, autobiografia micii Tereza, pe lângã o mulþime de trãiri fericite ºi binecuvântate din viaþa ei, gãsim o experienþã care o face sã devinã una dintre cele mai mari susþinãtoare a operei de evanghelizare ºi a muncii misionare, pentru care a ajuns sã fie consideratã ºi declaratã patroana misiunilor, deºi a trãit tot timpul întrun Carmel, dedicat în totalitate vieþii contemplative.

Este vorba de angajarea ei în a susþine programul de evanghelizare ºi de rãspândire a credinþei prin întreaga sa trãire ºi rugãciune, dupã inspiraþia pe care i-a dat-o Dumnezeu, dupã dorinþa pe care o nutrea în suflet ºi dupã propunerea pe care i-a fãcut-o sora Maria de Gonzaga.

Ne impresioneazã dorinþa inimii sale faþã de toþi cei care trebuiau sã fie ai lui Isus ºi la care trebuia sã ajungã cuvintele Sfintei Scripturi ºi iubirea sa dumnezeiascã. Inima ei era plinã de iubire faþã de toþi fii lui Dumnezeu. ªi-a dorit cu mare însufleþire ca mãcar unul dintre cei doi frãþiori ai sãi sã ajungã preot, ca sã vesteascã oamenilor iubirea lui Dumnezeu, iar ea sã-l susþinã în munca lui de sfinþire a lumii. Ei însã au fost chemaþi sã ajungã îngeri, murind de mici.

Dorinþa ei de a lucra pentru misiuni, de a-i susþine pe misionari în munca lor de a vesti evanghelia ºi de a le sta alãturi preoþilor în opera lor de sfinþire a poporului dornic de cuvântul lui Dumnezeu a însoþit-o mereu. Iatã cum descrie ea aceastã continuã preocupare: „De foarte multã vreme doream ceva ce pãrea cu totul imposibil, ºi anume sã am un frate preot. Deseori mã gândeam cã dacã fraþii mei mai mici n-ar fi zburat în cer, aº fi avut fericirea sã-i vãd urcând în altar; dar din moment ce bunul Dumnezeu i-a ales pentru a-i face îngeraºi, nu mai puteam spera sã-mi vãd visul împlinit; ºi iatã, Isus nu numai cã mi-a dãruit harul visat, dar m-a unit sufleteºte cu doi dintre apostolii sãi care au ajuns fraþii mei… Doresc, maicã preaiubitã, sã-þi

povestesc în amãnunt cum Isus mi-a îndeplinit ºi chiar mi-a întrecut dorinþa, fiindcã eu nu doream decât un singur frate preot care sã se gândeascã în fiecare zi la mine atunci când se aflã la altar” (Cei ce mi i-ai dãruit. Propriul meu frãþior, p. 259). „Anul trecut, continua Tereza, la sfârºitul lunii mai, îmi amintesc cã într-o zi m-ai chemat în faþa refectoriului.

Când am intrat la tine, scumpa mea maicã, inima îmi bãtea cu putere, mã gândeam ce ai putea sã-mi spui, cãci era prima oarã când mã chemai în felul acesta, iar dupã ce mi-ai spus sã ºed, iatã cuvintele pe care mi le-ai adresat: «Vrei sã iei asupra ta interesele spirituale ale unui misionar care trebuie sã fie sfinþit preot ºi sã plece în curând?», ºi apoi, maicã, mi-ai citit scrisoarea acestui tânãr preot ca sã ºtiu exact ce anume cerea. Primul meu sentiment a fost de bucurie, care însã a fãcut imediat loc temei. Þi-am explicat, maicã preaiubitã, cã, oferind deja sãrmanele mele merite pentru un viitor apostol, credeam cã nu mai pot face acest lucru ºi pentru intenþiile altuia ºi cã, de altfel, existã multe surori mai bune decât mine care ar putea rãspunde dorinþei lui. Toate obiecþiile mele au fost zadarnice, mi-ai spus cã oricine poate avea mai mulþi fraþi. Atunci te-am întrebat dacã ascultarea n-ar putea sãmi sporeascã meritele. Mi-ai rãspuns cã da, spunându-mi mai multe lucruri care m-au fãcut sã înþeleg cã trebuie sã accept fãrã preget, un nou frate. În adâncul sufletului, maicã scumpã, gândeam ca tine, deoarece «zelul unei carmelite trebuie sã aprindã lumea»; cu harul lui Dumnezeu sper sã pot ajuta mai mult decât doi misionari ºi n-aº putea uita sã mã rog pentru toþi, nu i-aº lãsa deoparte pe simplii preoþi a cãror misiune este uneori la fel de grea ca a apostolilor ce predicã necredincioºilor. În sfârºit, doresc sã fiu fiicã a Bisericii aºa cum era maica noastrã, sfânta Tereza, ºi sã mã rog dupã intenþiile Sfântului Pãrinte papa, ºtiind cã intenþiile sale cuprind universul. Iatã scopul principal al vieþii mele, dar nu m-ar fi împiedicat sã mã rog ºi sã mã alãtur în mod deosebit lucrãrilor îngeraºilor mei dragi dacã ar fi fost preoþi. Ei bine, iatã cum m-am unit spiritual cu apostolii pe care Isus mi i-a dat ca fraþi: tot cemi aparþine, îi aparþine fiecãruia dintre ei, îmi dau bine seama cã bunul Dumnezeu este prea bun pentru a face diferenþieri, este atât de bogat încât dãruieºte nemãsurat tot ce îi cere” (Cei ce mi i-ai dãruit. A scrie din ascultare, pag. 261-263).

Emoþionant ºi edificator. Mica Tereza ºi-a dorit sã fie activã în vestirea evangheliei, sã o vesteascã tuturor, ºi Dumnezeu i-a împlinit aceastã dorinþã, care o va face fericitã, ºtiind cã aºa poate deveni pãrtaºã la munca de vestire a iubirii, a evangheliei, împreunã cu misionarii ºi cu întreaga Bisericã. Ea a ales sã fie în inima Bisericii, sã iubeascã ce iubeºte Biserica, ºi sã-ºi ofere rugãciunile, jertfele, suferinþele ºi bucuriile, nu numai celor doi noi fraþi preoþi misionari, ci tuturor preoþilor ºi apostolilor chemaþi la o operã aºa de importantã în Bisericã, evanghelizarea.

Era firesc sã gândeascã ºi sã facã aºa, de vreme ce ºia oferit toatã copilãria ºi tinereþea, toate clipele din Carmel, pentru Isus, prietenul ºi mirele ei, ºi pentru cei care-l cautã pe el.

4

Calea cea micã

Tereza, în simplitatea ºi iubirea ei, îºi însuºeºte cuvintele lui Isus prin care el se roagã pentru ucenicii sãi, dorind ºi ea asemenea lui ca sã fie pãstraþi pentru numele sãu, rugându-se necontenit pentru ei ºi nu numai pentru ei, ci pentru cei care vor crede într-însul, prin cuvântul sãu (cf. In 17,4-24). „Scriind aceste cuvinte ale lui Isus ºi cele ce urmeazã, noteazã mica Tereza, mã gândesc, scumpã maicã, la fiii tãi spirituali, care sunt fraþii mei. «Nu te rog sã-i iei din lume… mã rog pentru cei care vor crede în tine prin cuvântul lor» (cf. In 17,15-20). Într-adevãr, cum aº putea sã nu mã rog pentru sufletele pe care în misiunile lor îndepãrtate, prin cuvânt ºi suferinþã, le vor ajuta sã se mântuiascã?”, avea sã afirme ea în faþa maicii superioare, cãreia îi descoperea toate preocupãrile, bucuriile ºi speranþele ei, care o fac sã strãluceascã ca o adevãratã stea a misiunilor ºi ca un far ce lumineazã ºi cheamã toate sufletele, îndeosebi pe cele consacrate, la un program de susþinere a operei de nouã evanghelizare, pentru toate þãrile ºi pentru cei care nu cunosc sau s-au îndepãrtat de evanghelie.

Dorinþa ºi angajarea ei în promovarea operei misionare ºi de susþinere în primul rând a preoþilor au fost recunoscute în anul 1927 de Sfântul Pãrinte papa Pius al XI-lea, care a declarat-o patroana misiunilor. O carmelitã, o simplã sorã, patroanã a misiunilor chiar dintr-un Carmel. În cursul lunii octombrie, va începe la Roma Sinodul episcopilor destinat noii evanghelizãri, în care pãrinþii sinodali vor analiza realitatea operelor misionare ºi problema promovãrii ºi vestirii cuvântului divin în zilele noastre, în condiþiile tot mai grele de secularizare.

Instrumentum laboris (instrumentul de lucru), care a adunat sugestiile ºi informaþiile venite de la toate conferinþele episcopale, ºi care va sluji drept ghid pentru episcopii prezenþi la lucrãrile Sinodului, subliniazã rolul întregului popor al lui Dumnezeu în opera noii evanghelizãri ºi de vestire a cuvântului lui Dumnezeu, cu mijloace noi, cu un nou avânt ºi cu o nouã credinþã. „În acest cadru este subliniat ajutorul preþios pentru o nouã evanghelizare pe care îl pot oferi membrii vieþii contemplative, mai ales în mãnãstiri. Raportul între monahism, contemplaþie ºi evanghelizare, aºa cum demonstreazã istoria, este puternic ºi produce cu adevãrat roade minunate. O astfel de experienþã este inima Bisericii, care menþine vie esenþa evangheliei, primatul credinþei, celebrarea liturgicã, oferind un sens profund tãcerii sacre ºi oricãrei activitãþi pentru slava lui Dumnezeu” (nr. 114).

Cât de minunat se încadreazã în aceastã misiune toþi cei care s-au decis sã aleagã viaþa consacratã în mãnãstiri, în Carmeluri sau chiar în lume, în tãcere, în rugãciune sau contemplaþie, ca ºi în trãirea operelor de caritate sau de educaþie ºi de susþinere ºi încurajare, în munca de proclamare a evangheliei din partea celor chemaþi, în mod special proclamarea evangheliei în lume. Ce lucru minunat pot sã sãvârºeascã cei ce se lasã inspiraþi de exemplul luminos al sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Fericite persoanele care o îndrãgesc pe sfânta misionarã din Carmel, fericite toate terezinele din România ºi din Dieceza de Iaºi, care nu uitã cã au un asemenea model pentru lucrarea misionarã ºi pentru munca de evangelizare, la care ne cheamã sfânta Bisericã ºi Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea prin Scrisoarea sa apostolicã Porta fidei.

Doamne mãreºte în noi credinþa ºi zelul misionar! ? Ep. Petru Gherghel

Nr. 22

Benedict al XVI-lea cãtre Institutele Seculare

„Îmbrãþiºaþi cu iubire rãnile lumii ºi ale Bisericii” Scrisoare apostolicã transmisã de cardinalul Tarcisio Bertone, secretar de stat al papei Benedict al XVI-lea la Congresul Institutelor seculare de la Assisi Mã bucur sã trimit membrilor institutelor seculare mesajul Sfântului Pãrinte, cu ocazia Congresului care se desfãºoarã la Assisi ºi care este organizat de Conferinþa Mondialã a institutelor seculare. Acesta are ca temã „Ascultându-l pe Dumnezeu «pe cãrãrile istoriei» laicitatea vorbeºte consacrãrii”.

O astfel de tematicã importantã pune accentul pe identitatea voastrã de consacraþi care, trãind în lume libertatea interioarã ºi iubirea deplinã care derivã din sfaturile evanghelice, va vedea bãrbaþi ºi femei capabili de o privire profundã ºi de mãrturie bunã chiar înãuntrul istoriei.

Timpurile noastre pun în faþa vieþii ºi a credinþei întrebãri profunde, dar manifestã ºi misterul nupþial al lui Dumnezeu. De fapt, Cuvântul care s-a fãcut trup celebreazã ,,cãsãtoria” lui Dumnezeu cu omenirea din toate timpurile.

Misterul ascuns de secole în mintea Creatorului Universului (cf. Ef 3,9) ºi manifestat prin Întrupare, este proiectat spre împlinirea viitoare, dar altoit ºi în prezent, ca forþã rãscumpãrãtoare ºi unificatoare.

Aflaþi în mijlocul oamenilor, însufleþiþi de Duhul Sfânt, puteþi discerne semnele discrete ºi uneori chiar ascunse care indicã prezenþa lui Dumnezeu. Numai prin puterea harului care e dar al Duhului Sfânt puteþi merge pe cãrãrile, adesea întortocheate, ale vieþii spre plinãtatea vieþii abundente. Un dinamism care reprezintã, dincolo de aparenþe, adevãratul sens al istoriei dupã planul lui Dumnezeu.

Vocaþia voastrã este de a sta în lume asumându-vã toate greutãþile ºi obligaþiile, cu o privire umanã care sã coincidã tot mai mult cu cea divinã, din care rezultã o implicare originalã, fondatã pe înþelegerea cã Dumnezeu scrie istoria mântuirii pe cãrãrile întâmplãrilor ºi trãirilor propriei noastre istorii.

septembrie 2 012

Calea cea micã

În acest sens, identitatea voastrã mai vorbeºte de încã un aspect important al misiunii în Bisericã: 1. Sã o ajutaþi sã realizeze prezenþa sa în lume, în lumina cuvintelor din Conciliul Vatican; 2. ,,Biserica nu este motivatã de nicio ambiþie; ea vrea doar aceasta: sã continue, sub conducerea Duhului Mângâietor, opera lui Cristos, care a venit în lume sã mãrturiseascã adevãrul, sã salveze, nu sã condamne, sã slujeascã ºi nu sã fie servit” (Const. Gaudium et Spes, 3). Teologia istoriei este parte esenþialã a noii evanghelizãri, pentru cã oamenii din timpul nostru au nevoie sã-ºi regãseascã o privire complexã asupra timpului ºi a lumii, o privire într-adevãr liberã ºi pacificã (cf. Benedict al XVI-lea, Omilia la sfânta Liturghie pentru noua evanghelizare, 16 oct. 2011).

Tot Conciliul este cel care ne aminteºte cã relaþia dintre Bisericã ºi lume este trãitã sub semnul reciprocitãþii, ºi aºadar nu numai biserica trebuie sã dea lumii, contribuind la a face familia umanã ºi istoria sa tot mai umanã, dar ºi lumea are de dat Bisericii, astfel ca ea sã se poatã înþelege mai bine ºi sã-ºi trãiascã mai bine misiunea (cf. Gaudium et Spes, 40-45).

Lucrãrile pe care vã pregãtiþi sã le desfãºuraþi pun accentul pe specificul consacrãrii seculare cãutând sã înþelegeþi felul în care laicitatea vorbeºte consacrãrii, felul în care în vieþile voastre trãsãturile caracteristice ale lui Isus – curat, sãrac ºi ascultãtor – câºtigã o tipicã ºi permanentã „vizibilitate” în mijlocul lumii (cf. Exhort. Ap. Vita Consacrata, 1).

Sanctitatea sa doreºte sã indice trei direcþii în care sã vã aplecaþi cu mai multã atenþie. În primul rând, dãruirea totalã a vieþii voastre ca rãspuns la o întâlnire personalã ºi vitalã cu iubirea lui Dumnezeu. Voi care aþi descoperit cã Dumnezeu e totul pentru voi, aþi decis sã daþi totul lui Dumnezeu ºi sã o faceþi întrun mod particular: rãmânând laici între laici, preoþi între preoþi. Aceasta necesitã o atenþie particularã pentru ca stilul vostru de viaþã sã vorbeascã despre bogãþia, frumuseþea ºi radicalitatea sfaturilor evanghelice. În al doilea rând, viaþa spiritualã; punct forte ºi de nerenunþat, cãci ea ne alimenteazã dorinþa de a ne uni cu Cristos. Acesta este scopul existenþei oricãrui credincios ºi cu atât mai mult a celui care rãspunde la o chemare de dãruire totalã de sine. Mãsura profunzimii vieþii voastre spirituale nu constã atât în diversele activitãþi pe care le aveþi, care cer, desigur, implicarea voastrã serioasã, ci mai ales în capacitatea de a-l cãuta pe Dumnezeu în inima oricãrui eveniment ºi de a vedea totul în Cristos. Numai în Cristos, drumul istoriei, orice istorie ºi toate istoriile îºi gãsesc sensul ºi unitatea.

5

Din rugãciune, dar ºi din ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu se alimenteazã aceastã legãturã intimã cu el. În celebrarea euharisticã regãsiþi puterea de a vã face pâine de dragoste dãruitã pentru oameni. Din contemplare, din privirea de credinþã luminatã de har se hrãneºte dorinþa de a împãrtãºi cu orice bãrbat ºi cu orice femeie întrebãrile profunde care ne preocupã pe fiecare, în construirea speranþei ºi a încrederii. În al treilea rând, formarea de care nu sunteþi scutiþi la nici o vârstã aþi fi, pentru cã este vorba de a vã trãi viaþa pe deplin, educându-vã la acea înþelepciune care este conºtientã mereu de condiþia noastrã de creaturi umane ºi de mãreþia Creatorului.

Cãutaþi modalitãþi ºi metode de a vã forma care sã vã facã laici ºi prezbiteri capabili de a vã lãsa interogaþi de complexitatea lumii pe care o traversãm în zilele noastre, de a rãmâne deschiºi la solicitãrile provenite din relaþia cu fraþii pe care-i întâlniþi pe drumurile voastre, de a vã implica într-o înþelegere a istoriei în lumina Cuvântului Vieþii. Fiþi disponibili sã construiþi, împreunã cu toþi cãutãtorii adevãrului, planuri de bine comun fãrã soluþii prestabilite ºi fãrã frica de întrebãri care rãmân deschise, ci fiþi mereu gata sã vã puneþi în joc viaþa voastrã, convinºi fiind cã bobul de grâu cãzut în pãmânt, dacã moare aduce mult rod (cf. In 12-24). Fiþi creativi, pentru cã Duhul Sfânt construieºte mereu lucruri noi; „Alimentaþi priviri capabile de viitor ºi de rãdãcini sãnãtoase în Domnul Isus Cristos, pentru a ºti sã ziceþi ºi timpului vostru experienþa de iubire care stã la baza vieþii oricãrui om. Îmbrãþiºaþi cu dragoste rãnile lumii ºi pe cele ale Bisericii. Mai ales sã trãiþi o viaþã deplinã cu bucurie, primitoare ºi capabilã de iertare întrucât e bazatã pe Isus Cristos, Cuvântul definitiv al iubirii lui Dumnezeu faþã de om”.

Adresându-vã aceste reflecþii, Suveranul Pontif vã asigurã pentru Congresul ºi Adunarea voastrã de rugãciunea sa, invocând intervenþia preafericitei Fecioare Maria, cea care a trãit în lume consacrarea perfectã lui Dumnezeu în Cristos ºi vã trimite, din inimã, dumneavoastrã ºi tuturor participanþilor binecuvântarea apostolicã.

Mã asociez ºi eu personal, profitând de aceastã ocazie, cu toatã stima, Card. Tarcisio Bertone Secretar de Stat

6

Calea cea micã

Nr. 22

Terezine la Congresul Internaþional Institutele seculare, al Institutelor Seculare de la Assisi chip al Bisericii în lume

În perioada 23-26 iulie 2012, a avut loc, la Assisi, cel de-al X-lea Congres Internaþional al Institutelor Seculare. Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din România a fost reprezentat de directoarea Maria Tereza Candian (din Lugano, Elveþia), iar din România au participat Elena Matei (Bacãu) ºi Maria Emanuela Zaharia (Câmpina).

La aceastã întâlnire au participat peste 350 de persoane din 36 de þãri din toate cele cinci continente. Au fost reprezentaþii a peste 130 de institute seculare din întreaga lume.

Tema congresului a fost „Ascultându-l pe Dumnezeu pe «cãrãrile istoriei»: laicitatea vorbeºte consacrãrii”.

Cele trei zile de conferinþe ºi dezbateri au fost ritmate de rugãciuni comune în ºapte limbi în care s-au þinut lucrãrile: italianã, francezã, englezã, germanã, spaniolã, portughezã ºi polonezã.

Lucrãrile congresului au fost deschise de Eminenþa Sa Joao Braz de Aviz, cardinalul prefect al Congregaþiei pentru Viaþa consacratã,. Acesta a adus cu sine scrisoarea Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea adresatã doamnei Ewa Kusz, preºedinta Consiliului Executiv a Conferinþei Mondiale a Institutelor Seculare. În scrisoare, între altele, papa ne spune: „Fiþi disponibili mereu spre a face binele comun. Sunteþi bãrbaþi ºi femei capabili de o privire profundã ºi de exemplul bun în chiar inima istoriei, capabili sã dovediþi, chiar ºi în timpul nostru, experienþa de iubire care stã la baza oricãrui om ºi sã îmbrãþiºaþi cu dragoste rãnile lumii ºi ale Bisericii”.

Alte teme dezbãtute au fost: „Consacrarea lui Isus în lume ºi pentru lume”, susþinutã de prof. Paolo Gamberini SJ, ºi „În lume, dar nu a lumii. Reflecþie asupra tensiunii constante de a fi creºtin” a prof. Barbara Gerl-Falkontz.

Pierre Langeron, din Franþa, ne-a arãtat „Cum sã fim în serviciul Bisericii ca laici ºi în calitate de laici consacraþi”, dupã care Mons. Gerald Cyprien Lacroix, din Canada, ne-a vorbit despre „Un nou model de sfinþenie fiind fideli lui Dumnezeu dar ºi lumii în care trãim”.

O conferinþã interesantã ºi deosebit de actualã a þinut-o dr. Ivan Netto din India despre „Noile posibilitãþi de comunicare ºi noul limbaj pentru Bisericã”, referindu-se la rãspândirea tot mai largã a mass-mediei: PS, internet, I-phone, Ipod etc.

Ultima conferinþã, la fel foarte interesantã, a fost a doamnei Piera Grigndo (Italia): „Cum se schimbã vocaþia noastrã atunci când ºi lumea se schimbã ºi noi înºine (ne schimbãm)”. Între multe alte idei expuse se numãrã ºi urmãtoarele: „Lumea actualã apreciazã cei trei S: soldi, succeso, sesso (banii, succesul, sexul), dar ar trebui sã apreciem alþi S: sapienza, sobrieta ºi silenzio (înþelepciunea, sobrietatea, tãcerea)”.

Lucrãrile congresului s-au terminat la 28 iulie, când s-a ales noul consiliu mondial pentru urmãtorii patru ani.

Maria-Emanuela Zaharia

„Sã fiþi disponibili sã construiþi, împreunã cu toþi cãutãtorii adevãrului, trasee de înfãptuire a binelui comun, fãrã soluþii prestabilite ºi fãrã teama de întrebãri care rãmân ca atare, ci sã fiþi pregãtiþi întotdeauna sã vã puneþi în joc viaþa voastrã”: este invitaþia adresatã de Benedict al XVI-lea - printr-o scrisoare trimisã de secretarul de stat, cardinalul Tarcisio Bertone - doamnei Ewa Kusz, preºedinta Consiliului Executiv al Conferinþei Mondiale a Institutelor Seculare, al cãrui congres internaþional s-a încheiat ieri dupã-amiazã (la 25 iulie 2012 - n. trad.), în hotelul „Domus Pacis” din Assisi. De astãzi pânã sâmbãta viitoare (26-28 august 2012 - n. trad.), Conferinþa Mondialã a Institutelor Seculare (CMIS) se pregãteºte sã trãiascã Adunarea, în cadrul cãreia vor fi aprobate noile statute.

Circa 350 de participanþi la întâlnire, provenind din aproape 40 de þãri reprezentând 130 institute seculare rãspândite pe planetã. „Ascultându-l pe Dumnezeu pe «cãrãrile istoriei»: laicitatea vorbeºte consacrãrii”, firul roºu al adunãrii, beneficiind de traducere simultanã în englezã, francezã, germanã, spaniolã, portughezã ºi polonezã, care a început lunea trecutã (23 august - n.trad.). „Vocaþia voastrã este de a sta în lume, asumându-i toate poverile ºi aspiraþiile”, adaugã papa în mesajul sãu, precizând: „În acest sens, identitatea voastrã afirmã ºi un aspect important al misiunii voastre în Bisericã: adicã de a o ajuta sã-ºi realizeze existenþa ei în lume”, în lumina Conciliului Vatican II. Chiar Conciliul „ne aminteºte cum relaþia dintre Bisericã ºi lume trebuie sã fie trãitã în semnul reciprocitãþii, prin care nu numai Biserica oferã lumii, contribuind la a face mai umanã familia oamenilor ºi istoria sa, ci ºi lumea oferã Bisericii, astfel încât ea sã poatã sã se înþeleagã mai bine pe sine pentru a trãi mai bine misiunea pe care o are”. În acest orizont, Pontiful i-a invitat pe membrii institutelor seculare la o formare permanentã, dar, mai întâi de toate, la fidelitate faþã de propria vocaþie: „...Aþi decis sã daþi totul lui Dumnezeu ºi sã faceþi aceasta într-un mod special: rãmânând laici printre laici, preoþi printre preoþi. Acest fapt cere o deosebitã atenþie pentru ca stilurile voastre de viaþã sã se manifeste bogãþia, frumuseþea ºi radicalitatea sfaturilor evanghelice”. Este ceea ce a reafirmat ºi cardinalul Joao Braz de Aviz, prefectul Congregaþiei pentru Institutele de Viaþã Consacratã ºi Societãþile de Viaþã Apostolicã, deschizând lucrãrile: „Vocaþia voastrã nu are semnificaþie decât plecând de la înrãdãcinarea ei în Bisericã”. ªi a amintit cã „în perspectiva ºi a Anului Credinþei, voit de Benedict al XVI-lea la 50 de ani de la Conciliul Vatican II, poporul lui Dumnezeu, persoane consacrate, preoþi, dar ºi specialiºti pe probleme de pastoraþie, canoniºti, toþi sunt chemaþi sã colaboreze pentru a construi împreunã noi trasee de evanghelizare ºi de însoþire a omului din timpul nostru”. De asemenea, cardinalul i-a îndemnat pe participanþi sã fie „promotori ai comuniunii cu celelalte expresii de viaþã consacratã ºi realitãþi ecleziale care împãrtãºesc unele aspecte ale identitãþii ºi misiunii voastre”. O propunere poate „îndrãzneaþã”, a precizat, dar sugeratã de însãºi vocaþia „care vã conduce sã experimentaþi deja în interiorul institutelor bogãþia diversitãþii ºi care face din trãirea voastrã un laborator de dialog”. Un stil evanghelic împrumutat de la Cristos însuºi, aºa cum a subliniat în intervenþia sa pãrintele iezuit Paolo Gamberini: „Consacrarea lui Isus aduce cu sine un potenþial revoluþionar, deoarece exprimã o solidaritate trãitã pânã la consecinþele extreme, nefiind doar simpla participare la suferinþele celuilalt, ci asumarea destinului, a istoriei ºi a fiinþei celuilalt”. Solidaritate trãitã „în uitarea de sine în mâinile lui Dumnezeu Tatãl”.

(Sursa: „Avvenire”, 26 iulie 2012)

Traducere de Ovidiu Biºog

septembrie 2 012

Calea cea micã

7

Importanþa mãrturiei creºtine în lumea de azi Sã ni-i imaginãm pe apostoli în seara înãlþãrii lui Isus: Învãþãtorul s-a ascuns de ochii lor ºi a spus: „Mergeþi în toatã lumea, propovãduiþi evanghelia, botezaþi…”. Cuvinte precise ºi o poruncã precisã. Dar acei bieþi pescari s-or fi gândit: Unde sã mergem? Cine ne va crede? Poate ºi-au amintit ºi alte cuvinte ale lui Isus: „Vã trimit ca pe niºte oi în mijlocul lupilor. Vã vor prigoni… dacã m-au urât pe mine vã vor urî ºi pe voi”.

Erau motive de teamã. Omeneºte vorbind, nu existau soluþii. Dar poate vreun apostol ºi-a amintit cuvintele lui Isus: „Nu vã voi lãsa orfani. Alt mângâietor vã voi trimite, care va rãmâne cu voi pentru totdeauna: Duhul Adevãrului, pe care lumea nu-l cunoaºte. El vã va da curaj, el vã va cãlãuzi la adevãr”.

Gândindu-se la aceastã fãgãduinþã, apostolii s-au încuiat în cenacol ºi aºteptau. Le era teamã. Înþelegeau cã misiunea lui Isus era imposibilã doar cu puteri omeneºti. κi experimentaserã deja limitele. Într-adevãr, îºi aminteau cã au fugit din Grãdina Mãslinilor ºi l-au lãsat pe Isus singur. κi aminteau cã unul dintre ei îl trãdase… iar cel dintâi dintre ei, Petru, îl tãgãduise pe Învãþãtorul de trei ori. Se temeau, dar era o teamã nãscutã din smerenia conºtiinþei faptului cã erau atât de mici. „Fãrã mine nu puteþi face nimic”. De aceea, se rugau ºi aºteptau, împreunã cu Maria, în cenacol.

A venit ziua Rusaliilor: pe neaºteptate, au primit darul Duhului lui Isus ºi s-au umplut de mângâiere, de curaj, neobosiþi în vestirea Evangheliei. Petru, care se temuse la întrebarea unei slujnice, acum vorbeºte în public, în piaþa din Ierusalim, strigându-ºi credinþa: „Isus, pe care voi l-aþi rãstignit, a înviat. În nimeni altul nu este mântuire!” Începe vremea martiriului, vremea sângelui vãrsat pentru credinþã. Potrivit tradiþiei, toþi apostolii au murit în diferite colþuri ale lumii, mãrturisindu-l pe Cristos rãstignit ºi înviat.

Ce este un martor?

Un martor este un om care a vãzut ºi a auzit ceva despre care trebuie sã dea socotealã cu fidelitate… Mãrturia înseamnã „a face sã se arate”, prin cuvinte ºi fapte, un eveniment care, mai înainte, era puþin cunoscut sau deloc.

Ce este mãrturia creºtinã?

Apostolii au trãit împreunã cu Cristos în tot timpul slujirii lui pãmânteºti, i-au ascultat propovãduirea, au fost martori oculari ai minunilor ºi mai ales ai arãtãrilor Celui înviat. Pentru a da mãrturie, trebuie sã-l fi cunoscut pe Isus Cristos. Aceasta o spune apostolul Ioan: „Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ceea ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit… vã vestim ºi vouã” (1In 1,1.3).

Acesta era temeiul mãrturiei apostolilor: faptul de a fi fost împreunã cu el.

Creºtin înseamnã „om care-l urmeazã pe Cristos” sau, dupã cum se spune de obicei, „ucenic al lui Cristos”. Nu putem fi ucenici ai unui învãþãtor fãrã a-l cunoaºte, deci nu putem fi creºtini fãrã sã-l cunoaºtem pe Cristos.

Ucenic este cel care urmeazã spusele învãþãtorului; când acestea reprezintã ºi viaþa lui, ucenicul devine un imitator desãvârºit al învãþãtorului. Pentru a fi creºtini, deci elevi ai lui Isus ºi imitatori ai lui Isus, trebuie sã-l cunoaºtem pe învãþãtorul: trebuie sã-i cunoaºtem învãþãtura, cu alte cuvinte, trebuie sã-i cunoaºtem viaþa, pentru cã în Isus, învãþãtura ºi viaþa sunt acelaºi lucru.

Noi, creºtinii de astãzi, îl putem cunoaºte pe Cristos doar citind mãrturiile apostolilor, adicã Noul Testament.

Un sondaj desfãºurat în anul 2007 aratã cã 69% dintre italieni n-au citit niciodatã cele patru Evanghelii ºi cã doar 15% le-au citit cel puþin o datã în viaþã. Aceste date ne lasã uimiþi, mai ales dacã ne gândim cã mare parte dintre aceºti oameni îºi spun „credincioºi” ºi chiar practicanþi.

Este, desigur, adevãrat, cã doctrina creºtinã nu este religia unei cãrþi, dar este tot atât de adevãrat cã Evangheliile ne îngãduie sã-l cunoaºtem pe Isus Cristos, centrul ºi inima creºtinismului, astfel încât, dupã cum a spus sfântul Ieronim, citat de Conciliul Vatican II, „necunoaºterea Scripturilor înseamnã necunoaºterea lui Cristos”. În lumina acestor date, nu ne mirã ignoranþa în materie de credinþã ce-i atinge pe mulþi dintre cei care participã la Liturghia de duminicã, ºi nici analfabetismul în domeniul credinþei al noilor generaþii.

Cum sã remediem aceastã situaþie? Ascultând, în timpul Liturghiei de duminicã, o predicã tot mai concentratã asupra lui Isus Cristos ºi asupra Evangheliei; Conciliul Vatican II a afirmat cã „este îndatorirea superiorilor bisericeºti, care deþin învãþãtura apostolicã” (DV 25), sã-i educe pe credincioºi în cunoaºterea Scripturii ºi în primul rând, a Evangheliilor, rãspândind lectio divina, lectura Scripturii ca rugãciune, ce va putea aduce Bisericii, potrivit cuvintelor lui Benedict al XVI-lea, „o nouã primãvarã spiritualã”.

Credinciosul trebuie sã se strãduiascã sã frecventeze cu credinþã celebrãrile de adoraþie în care aude propovãduirea Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât sã creascã ºi sã se dezvolte în cunoaºterea ºi înþelegerea lui Dumnezeu. Cu cât ascultãm mai mult propovãduirea, cu atât mai mult învãþãm despre Dumnezeu. Fãrã propovãduirea Cuvântului lui Dumnezeu, creºtinul nu are nimic de spus. Nu are nimic pentru care sã fie martor, pentru cã subiectul despre care vorbeºte atunci când dã mãrturie este ºi subiectul propovãduirii Evangheliei. Trebuie sã fim martori ai lui Dumnezeu ºi ai faptelor minunate pe care le sãvârºeºte prin Fiul sãu, Isus Cristos. Nu trebuie sã vorbim despre noi înºine ºi despre ce am realizat, ci trebuie sã vorbim despre Dumnezeu ºi despre slava lui.

Mulþi dintre cei care mãrturisesc cã sunt creºtini nu ºtiu aproape nimic despre Dumnezeu, deci pot vorbi doar despre ei înºiºi ºi despre experienþele lor subiective. Aceºtia nu pot da mãrturie despre Dumnezeu. Un martor credincios însã este cel care-l cunoaºte pe Dumnezeu, deci este în stare sã le vorbeascã altora despre el. Cu cât învãþãm mai mult despre Dumnezeu prin propovãduirea Evangheliei, cu atât suntem mai bine înzestraþi pentru a fi martori ai lui Dumnezeu ºi ai faptelor sale.

Rugãciunea O cale deosebitã de a-l cunoaºte pe Cristos este rugãciunea personalã.

Parabola despre omul care, foarte insistent, se duce sã-i cearã unui prieten trei pâini, aratã cã rugãciunea dã rezultate doar dacã este statornicã. Nu fiindcã Dumnezeu ar voi sã fie interpelat îndelung înainte sã acorde ceva, ci pentru cã omul are nevoie de mult timp sã asimileze gândurile ºi simþãmintele lui Dumnezeu.

8

Calea cea micã

Un loc al dezvãluirii, al cunoaºterii identitãþii proprii ºi a altuia este tãcerea, meditaþia ºi rugãciunea. Noi, de obicei socotim cã rugãciunea de cerere are scopul de a dobândi anumite haruri concrete, referitoare la sãnãtate sau la problemele grele ale vieþii. Dar harul principal de cerut ºi de dobândit este altul. Este lumina asupra existenþei noastre, care sã ne facã sã înþelegem de ce suntem în lume ºi ce suntem chemaþi sã facem. Dacã am fi în stare sã ne rugãm în mod inteligent, cu acea inteligenþã aprinsã în noi de Duhul, ar trebui sã-i spunem Domnului: „Doamne, ce voieºti de la mine? Este bine ceea ce fac? Pot spera cã mã îndrept în direcþia pe care mi-ai hotãrât-o?” Probabil cã rugãciunea lui Isus nu era mult diferitã de aceasta.

Rugãciunile noastre par încercãri de a-l convinge pe Dumnezeu sã-ºi schimbe planul. Am vrea ca el sã se adapteze la ideile noastre, sã-ºi corecteze „pierderile din vedere” la care a ajuns. Dacã vorbim îndelung cu el, ajungem sã-i înþelegem iubirea ºi sã-i acceptãm planurile. Rugãciunea nu-l schimbã pe Dumnezeu; rugãciunea ne schimbã pe noi, ne deschide mintea, ne schimbã inima.

Aceastã transformare lãuntricã nu se poate realiza în câteva clipe (cu excepþia unor miracole puþin probabile). Ne este greu sã renunþãm la felul nostru de a înþelege evenimentele. Cãile lui Dumnezeu nu sunt întotdeauna simple ºi plãcute; ele cer convertire, eforturi, sacrificii, renunþãri.

Pentru a ajunge sã dobândim adeziunea lãuntricã la voinþa Domnului, pentru a ajunge sã vedem cu ochii lui evenimentele vieþii noastre trebuie sã ne rugãm… multã vreme: toatã viaþa.

Rugãciunea creºtinã este întotdeauna ascultatã – ne asigurã Isus – ºi totuºi, experienþa noastrã nu pare sã confirme aceastã afirmaþie. În afara noastrã, realitatea va rãmâne ca mai înainte (boala va continua, nedreptatea suferitã va rãmâne, rãnile trãdãrii vor continua sã doarã), dar înãuntru, totul va fi altfel.

Dacã mintea ºi inima nu mai sunt la fel, dacã privirea cu care vedem situaþia devine mai curatã, mai divinã, rugãciunea a dat rezultate, a fost ascultatã.

Cum sã ne mãrturisim credinþa?

Credinþa, pentru a fi credibilã, trebuie trãitã în toate aspectele vieþii, ca rod al întâlnirii cu Domnul. O spunea sfânta Ecaterina din Siena: „Dacã veþi fi ceea ce trebuie sã fiþi, veþi aprinde întreaga lume!” Când l-am întâlnit pe Isus, tãcerea este insuportabilã! Credinþa este de la sine comunicativã: „Vai mie dacã nu vestesc Evanghelia!” (1Cor 9,16).

Credinþa este un dar care creºte cu atât mai puternicã ºi viguroasã cu cât este dãruitã ºi mãrturisitã. Credinþa nu scade dacã este dãruitã. Dimpotrivã, se înmulþeºte ºi sporeºte, cu cât mai incisivã este mãrturia!

Unul dintre modurile cele mai bune de a mãrturisi credinþa este întâlnirea ºi însoþirea personalã. Începutul Evangheliei dupã sfântul Ioan ne dã o dovadã strãlucitã. Îndatã ce l-a întâlnit pe Isus, ucenicul nu poate face altceva decât sã-i spunã prietenului sãu… ºi apare astfel un lanþ de întâlniri: Cei doi ucenici l-au auzit vorbind ºi au mers dupã Isus.

Iar Isus, întorcându-se ºi vãzându-i cã merg dupã El, le-a zis: «Ce cãutaþi?» Iar ei i-au spus: «Rabbi (care se tãlmãceºte „Învãþãtorule”), unde locuieºti?» El le-a zis: «Veniþi ºi vedeþi». Au mers deci ºi au vãzut unde locuia ºi au rãmas la el în ziua aceea; era ca la ceasul al zecelea. Andrei, fratele lui Simon Petru era unul dintre cei doi care îl auziserã pe Ioan ºi merseserã dupã Isus. Acesta îl gãseºte întîi pe

Nr. 22

fratele sãu Simon ºi-i spune: «L-am gãsit pe Mesia (care se tãlmãceºte „Cristos”)»; ºi l-a dus la Isus. Privind la el, Isus a zis: «Tu eºti Simon, fiul lui Ioan; te vei numi Chefa (ceea ce se tãlmãceºte „Petru”)». A doua zi Isus a vrut sã plece în Galileea ºi l-a aflat pe Filip. ªi i-a zis: «Urmeazã-mã!»

Iar Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei ºi a lui Petru.

Filip l-a aflat pe Natanael ºi i-a zis: «L-am aflat pe Acela despre care au scris Moise în Lege ºi profeþii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret». I-a zis Natanael: «Din Nazaret poate fi ceva bun?» Filip i-a zis: «Vino ºi vezi». Isus l-a vãzut pe Natanael venind la sine ºi a zis despre el: «Iatã, cu adevãrat, un israelit în care nu este vicleºug» (In 1,37-47).

Citirea acestei pagini din Evanghelie ne descoperã caracteristicile fundamentale ale martorului. În primul rând, a da mãrturie înseamnã a revãrsa bucuria unei întâlniri realizate la persoana întâi. A fi martor înseamnã a-l vesti, prin cuvinte ºi mai ales prin viaþã, pe Isus Cristos, viaþa ºi mesajul sãu. Adevãratul martor este cel care-ºi aflã modelul în Isus, martorul Tatãlui, care nu spunea nimic despre sine, ci vorbea aºa cum l-a învãþat Tatãl.

Martorul trebuie sã fie atent sã nu se vesteascã pe sine, atrãgând la el persoanele încredinþate lui, într-atât încât sã-l umbreascã pe Isus. Aici se ascunde ispita subtilã de a dori sã fim în centrul atenþiei!

Orice martor trebuie sã nu arate spre altcineva decât spre Cristos, asemenea lui Ioan Botezãtorul care-l aratã pe Mielul lui Dumnezeu, apoi retrãgându-se ºi lãsându-i loc lui Cristos.

Altã însuºire a martorului constã în calitatea vestirii lui: nu se mãrgineºte sã transmitã doar informaþii sau noþiuni mai mult sau mai puþin teoretice, ci se implicã personal în mesajul înfãþiºat.

Martorul devine punct de referinþã, de încredere prin coerenþa alegerilor vieþii.

Mãrturisirea credinþei nu este o problemã individualã.

Dacã este adevãrat cã fiecare are partea lui, totuºi, întreaga comunitate îl rãspândeºte pe Cristos: „Mãrturia unuia singur poartã semnãtura lui; mãrturia comunitãþii poartã semnãtura lui Cristos” (Madeleine Delbrel). ªi totuºi, a fi martor astãzi este atât de greu! De pildã, cât curaj ne trebuie sã mergem la Liturghie duminica dacã nimeni din casã nu se duce; sau sã oferim din timpul nostru altora în timp ce prietenii se distreazã; sau sã facem alegeri diferite atunci cât toþi gândesc la fel! Cel care-l vesteºte pe Cristos înainteazã adesea împotriva curentului, ca ºi cum vestea pãcii ºi bucuriei aduse de Evanghelie ar merge invers faþã de mesajul facil ºi primejdios al lumii! Cât este de incomod sã ne simþim un om neobiºnuit! Instinctul ne spune sã ne cufundãm în anonimatul maselor, ca sã fim ca toatã lumea, sã ne compromitem ca toatã lumea ºi sã mergem, ca toatã lumea… cu turma! Dar, prin definiþie, omul de credinþã este „altfel”, fiindcã dacã toatã lumea are o busolã care aratã lucrurile pãmânteºti, creºtinul are o busolã care aratã Cerul. Cerul a devenit þelul sãu, pentru a rãspunde la o chemare primitã prin credinþã. Aceasta este singura invitaþie la care vrea sã rãspundã neapãrat prin prezenþa sa. „Tot ceea ce este nãscut din Dumnezeu învinge lumea; ºi aceasta este biruinþa care a învins lumea: credinþa noastrã” (1In 5, 4).

A trãi credinþa este o aventurã, este cea mai înaltã aventurã a omului, pentru cã înseamnã a merge la pas cu Dumnezeul cel Viu! Cât de greu este! Dar Dumnezeu sã fie cel care ne poartã pe umeri!

Pr. George Paºtiu (Lugano)

septembrie 2 012

Calea cea micã

9

Îndatoririle unei responsabile Ne-am adunat pentru o întrunire ce are scopul de a ne aduce pe fiecare dintre noi din ce în ce mai aproape de Domnul, pentru a trãi împreunã cu El viaþa noastrã de zi cu zi. Tema propusã pentru conferinþa mea este urmãtoarea: îndatoririle unei responsabile.. Am reflectat îndelung asupra a ceea ce aº fi putut sã vã propun ºi mi s-a pãrut bine sã vedem ce spun Constituþiile noastre pe aceastã temã.

Articolul 2 afirmã: Institutul doreºte sã-ºi înfãptuiascã scopul fundamental, care este de a „Sluji lui Cristos ºi Bisericii” în contextul secularitãþii consacrate ºi în spiritul sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Articolul 70 spune: îndatoriri specifice ale Directoarei (responsabilei) generale: par. b) Garantarea unitãþii Institutului ºi fidelitatea faþã de spiritul sãu autentic.

Aceste douã articole sunt puncte cardinale pentru responsabila generalã, dar ºi pentru voi, dragi responsabile ale diferitelor grupuri din România, pentru cã trebuie sã ºtim sã cãlãuzim fiecare sorã astfel încât sã-ºi trãiascã pe deplin propria vocaþie ºi consacrare.

Responsabila este cea care ºtie sã rãspundã de propria mãrturie lui Dumnezeu, Bisericii ºi Institutului, punând la dispoziþie tot ce are mai bun. Mai mult decât o cinste, a fi responsabilã a unei comunitãþi este o chemare la slujire.

Totuºi, înainte de a face mai multe, trebuie sã fim mai mult în calitate de persoane consacrate, sã fim deschise darurilor Duhului, sã gãsim echilibrul just între contemplaþie (rugãciune) ºi acþiune (muncã ºi slujire).

Fiecare dintre noi este chematã sã trãiascã cu radicalitate evanghelicã tocmai acea secularitate în care suntem cufundate, în virtutea condiþiei noastre existenþiale: suntem în lume, dar nu suntem din lume. Iubirea noastrã faþã de Cristos trebuie sã pãtrundã toate faptele noastre în spirit de slujire ºi de iubire faþã de Bisericã.

Aº dori sã trimit la cuvintele papei Benedict al XVI-lea adresate membrilor institutelor seculare întrunite la Roma, cu ocazia celei de-a LX-a aniversãri a promulgãrii Constituþiei apostolice Provida Mater Ecclesia.

El ne-a spus: „Voi sunteþi aici pentru a continua sã strãbateþi calea începutã acum ºaizeci de ani, pe care sunteþi din ce în ce mai pasionaþi purtãtori, în Cristos Isus, al sensului lumii ºi al istoriei.

Pasiunea voastrã izvorãºte din descoperirea frumuseþii lui Cristos, a felului sãu unic de a iubi, de a întâlni, de a vindeca viaþa, a o alina ºi mângâia.

ªi aceastã frumuseþe este cea pe care vor sã o cânte vieþile voastre, pentru ca existenþa voastrã în lume sã fie vrednicã de existenþa voastrã în Cristos.

Locul teologic care redã implicarea voastrã in cele ale oamenilor este, într-adevãr, misterul întrupãrii („Aºa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul sãu unulnãscut l-a dat”, In 3,16).

Lucrarea mântuirii nu s-a împlinit în opoziþie cu istoria oamenilor, ci înlãuntrul ei ºi prin ea.

Orice realitate proprie ºi specificã trãitã de creºtin – munca lui ºi interesele lui concrete –, deºi îºi pãstreazã consistenþa relativã, îºi aflã scopul ultim în fãptui de a fi îmbrãþiºaþi de însuºi scopul pentru care Fiul a intrat în lume.

De aceea, simþiþi-vã interpelaþi de orice durere, de orice nedreptate, ca ºi de orice cãutare a adevãrului, a frumuseþii ºi a bunãtãþii, nu pentru cã aþi avea soluþia la toate problemele, ci pentru cã orice împrejurare în care trãieºte ºi moare omul constituie pentru voi prilejul de a da mãrturie despre lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu...”.

Papa ne îndemna apoi sã fim sãmânþã a sfinþeniei aruncatã cu mâna plinã pe brazdele istoriei.

Un plan de viaþã cu adevãrat fascinant, dar tot atât de dificil ºi angajant. Ca responsabile, trebuie sã ne simþim implicate chiar la persoana întâi.

Este de datoria noastrã, în ciuda sãrãciei ºi limitelor noastre, sã cãutãm sã trãim noi înºine aceastã chemare, în bucuria ºi cu conºtiinþa cã este viaþa noastrã zilnicã, domeniul nostru specific de muncã ºi dãruire.

Dar este de datoria noastrã ºi sã-i ajutãm pe toþi membrii Institutului nostru de la Lugano ºi din România sã fie persoane responsabile ºi în stare sã dea mãrturie cu inteligenþã ºi înþelepciune despre apartenenþa noastrã la Cristos, despre angajamentul nostru de „a-i sluji lui Cristos ºi Bisericii”.

Toate suntem chemate, fiecare în parte, la alegeri zilnice, la a ne cufunda în realitatea umanã în care trãim ºi la a aduce, prin pildã ºi cuvânt, iubirea Domnului Isus. Responsabila este cea care ºtie sã vadã, sã aprecieze ºi sã acþioneze; sã vadã mai întâi de toate nevoile, apoi sã evalueze cu discernãmânt, pentru a hotãrî în mod echilibrat. Surorile trebuie sã ne simtã apropierea, afecþiunea, disponibilitatea de a ajuta ºi asculta, participarea noastrã sincerã ºi frãþeascã la bucuriile ºi greutãþile lor. Fiecare dintre ele este importantã ºi unicã în specificul ei. Dar toate, laolaltã, alcãtuim un grup în care trebuie sã domneascã respectul ºi comuniunea.

Munca mea în casa de la Lugano mã angajeazã întradevãr foarte mult, dar acest lucru nu este o scuzã pentru a nu fi la dispoziþia oricãrei surori care are nevoie, chiar ºi numai pentru o clarificare, un sfat, pentru rezolvarea unei îndoieli etc...

Aºa trebuie sã fie ºi pentru fiecare dintre voi, dragi responsabile!

Amintiþi-vã cã mai presus de toate trebuie sã fie dragostea, caritatea (Col 3,14). Sã fiþi ferm convinse cã întâlnirile personale cu fiecare sorã ne îngãduie sã creºtem laolaltã, sã formãm persoane adulte în credinþã, pentru a fi apoi în stare sã facã un discernãmânt înþelept, în lumina Evangheliei,

10

Calea cea micã

în diferitele situaþii cu care trebuie sã se confrunte fiecare singurã. O astfel de atitudine ne ajutã sã ne trãim cu mai multã dragoste consacrarea în mijlocul oamenilor, sã întreþesem relaþii umanizatoare, frãþeºti ºi evanghelizatoare, aºa cum am meditat la ultimul nostru curs de exerciþii spirituale þinut la Lugano. „Suntem chemaþi sã trãim în comuniune cu ceilalþi prin legãtura iubirii frãþeºti... Viaþa frãþeascã este locul principal în care se pune în practicã porunca iubirii pe care ne-a lãsat-o Isus, dar ºi locul purificãrii, atelierul drumului în comun spre sfinþenie, unde adesea se vãd limpede limitele ºi meschinãriile noastre, dificultãþile de a ne primi ºi de a-l primi pe celãlalt ca dar.

Atelier al iertãrii, al împãcãrii, al îndurãrii, al acceptãrii, al prieteniei ºi al promovãrii frãþeºti. Nu existã altã poruncã mai importantã decât aceasta. ...Institutul nostru nu trãieºte pentru sine; frãþia nu este un spaþiu închis în care stãm liniºtiþi, ci este esenþialã pentru misiunea, pentru ca lumea sã creadã. Primul act de evanghelizare al unei comunitãþi creºtine, ºi cu atât mai mult al unei comunitãþi de persoane consacrate, este cel al mãrturiei despre iubire ºi despre unitate...”.

Dragi surori, Desigur, ne dãm seama cã misiunea de responsabilã nu este deloc uºoarã.

Ni se cere prudenþã, vigilenþã, disponibilitate, discreþie în ascultare, vorbire ºi slujire, multã rãbdare la pregãtire ºi încurajare, blândeþe în îndreptarea celorlalte, spirit de iniþiativã ºi de sacrificiu, acceptare iubitoare a tuturor, în ciuda diferenþelor de caracter, de pregãtire, de culturã ºi angajament...

Ni se cere sã o iubim pe fiecare aºa cum Dumnezeu ne iubeºte pe fiecare dintre noi... cu aceeaºi mãsurã... sã ne acceptãm aºa cum suntem ca sã le putem accepta pe celelalte aºa cum sunt... Toate avem valori ºi limite...

Dacã ne strãduim în aceastã direcþie vom reuºi mai uºor sã le implicãm pe celelalte, vom învãþa sã acceptãm ºi insuccesele, considerându-le ocazii de a creºte în maturitate ºi sfinþenie.

Papa, în cuvântarea sa, mai spunea: Lucrarea mântuirii nu s-a împlinit în opoziþie cu istoria oamenilor, ci înlãuntrul ei ºi prin ea. Însuºi actul rãscumpãrãrii a avut loc în contextul timpului ºi al istoriei ºi are conotaþia ascultãrii faþã de planul lui Dumnezeu înscris în lucrarea care a ieºit din mâinile sale. În Scrisoarea cãtre Evrei gãsim cuvintele adresate de Isus Tatãlui: „Iatã vin... ca sã fac voia ta, Dumnezeule” (10,7). Domnul ne implicã în cuvintele sale, care devin ale noastre:

Nr. 22

iatã, vin împreunã cu Domnul, împreunã cu Fiul, ca sã fac voia ta!

Astfel este schiþat limpede drumul consacrãrii voastre: adeziunea altruistã faþã de planul de mântuire manifestat în Cuvântul revelat, solidaritatea cu istoria, cãutarea voinþei Domnului înscrise în cele ale oamenilor, cârmuite de Providenþa sa.

Orice întâlnire cu Cristos cere o schimbare profundã de mentalitate, dar, pentru voi cererea Domnului este deosebit de exigentã: sã lãsaþi tot, pentru cã Dumnezeu este totul ºi va fi totul în viaþa voastrã... trebuie sã vã conformaþi viaþa cu cea a lui Cristos, prin practicarea sfaturilor evanghelice...

Pentru a pune în aplicare acest program angajant, dragi responsabile, trebuie sã fim cele dintâi care sã simþim exigenþa rugãciunii, a întâlnirii zilnice cu Euharistia, a meditãrii Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a fi atente ºi critice faþã de realitatea înconjurãtoare. Mãrturia pe care trebuie sã i-o dãm lui Cristos nu se poate limita la exemplul bun al vieþii noastre. Într-o societate ca a noastrã, mereu gata de a-i pune întrebãri creºtinului ºi Bisericii, cu exigenþã neînduplecatã, mãrturia noastrã trebuie datã ºtiind ºi sã dãm seama de credinþa noastrã. Deja Sfântul Petru îi îndemna pe primii creºtini: Sã fiþi „gata totdeauna sã daþi rãspuns oricui vã cere socotealã despre speranþa care este în voi” (1Pt 3,15).

Dragi surori, Vã mulþumesc pentru angajamentul vostru de a creºte în credinþã, pentru disponibilitatea voastrã generoasã în organizarea întrunirilor voastre spirituale lunare, sfintele Exerciþii, întrunirile cu toate surorile din România ºi aceastã întâlnire specificã pentru voi.

Consider cã este foarte important ca fiecare dintre voi sã fie conºtientã de responsabilitatea pe care ºi-a asumato; aceasta cere un spirit autentic de slujire ºi abnegaþie în ajutarea celorlalte surori sã umble mereu mai încrezãtoare pe drumul sfinþeniei în Institutul secular al sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Sã simþiþi cã faceþi parte dintr-o mare familie: a voastrã personalã, a Institutului nostru ºi a Bisericii din toatã lumea.

Rugãciunea este mijlocul care ne uneºte, iar rugãciunea nu are graniþe...

Patroana noastrã a voit sã fie inima Bisericii, Iubirea.

Ea a cãutat întotdeauna sã facã într-un mod ieºit din comun lucrurile obiºnuite de fiecare zi. Aceasta ar putea fi ºi dorinþa noastrã... ºi-i cerem ei sã ne ajute... Sfânta Fecioarã sã ne însoþeascã pe frumosul ºi angajantul drum. Ea sã ne ajute sã ne reînnoim da-ul rostit Domnului, în fiecare zi, mereu cu nouã prospeþime ºi mãrturie plinã de bucurie.

Maria-Teresa (Lugano)

septembrie 2 012

Calea cea micã

Isus din Nazaret

Persoana lui Isus Cristos a fost preocuparea de o viaþã a eruditului teolog, Joseph Ratzinger, ajuns pe scaunul pontifical dupã o îndelungatã activitate academicã, desfãºuratã în cea mai mare parte în Germania ºi de colaborator eminent al fericitului papã Ioan Paul al II-lea. Pentru Ratzinger ca teolog, Scriptura este izvorul Revelaþiei.

Factorul istoric al sensului Scripturii, pentru J. Ratzinger, nu este descrierea credinþei ca pe o „cheie” simbolicã, ce se poate înlocui oricând, ci o aratã ca bazã constitutivã: Et incarnatus est (s-a întrupat) – cu aceste cuvinte ale Crezului niceno-contantinopolitan, credinciosul exprimã intrarea efectivã a lui Dumnezeu în istoria realã.

Cartea papei Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret, cuprinde douã volume din care doar primul a fost tradus de Editura RAO anul trecut.

Pentru papa, aceastã carte face parte dintr-un program exegetic amplu prin care doreºte sã-l aducã pe Cristos într-un mod experimentabil contemporanilor pentru care, destul de frecvent, persoana lui Isus e uitatã în paginile Scripturii. A început sã scrie aceastã carte pe când era cardinal.

Dupã alegerea sa pe tronul sfântului Petru, a folosit fiecare clipã de rãgaz pentru a o încheia. Evident, iniþiativa pontifului nu este singularã, aºa cum ºtim ºi aºa cum aminteºte papa însuºi, încã din preliminariile volumului: „În tinereþea mea, prin anii 30 ºi 40, exista o serie întreagã de cãrþi despre Isus, scrise de autori ca Romano Guardini, Karl Adam, Franz Michel William, Giovanni Papini, Daniel-Rops, pentru a-i numi doar pe câþiva dintre ei. În toate aceste cãrþi, imaginea lui Isus era înfãþiºatã pornind de la Evanghelii: cum a trãit ca om printre oameni, dar, om fiind, l-a adus oamenilor pe Dumnezeu al cãrui Fiu era ºi cu care era de-o fiinþã. Astfel, prin Omul Isus, Dumnezeu s-a fãcut vãzut oamenilor aºa cum prin Dumnezeu s-a arãtat lumii omul desãvârºit” (p. 7).

Abordarea cãrþii Sfântului Pãrinte nu se doreºte a fi „ineditã”. Dimpotrivã: papa construieºte pe fundaþia anterioarã, folosind-o judicios personal. Credinþa, în veridicitatea mesajului Evangheliei, este punctul cheie al studiului. Înainte de a ne axa pe subiectul temei de astãzi, parabolele lui Isus în cartea papei, aº dori sã scot în evidenþã, tot din aceastã carte a Sfântului Pãrinte, determinarea sensurilor cuvântului „împãrãþie”, în care papa apeleazã la Pãrinþii Bisericii, de unde rezultã trei dimensiuni: cristologicã, idealisticã ºi ecleziasticã.

Dimensiunea cristologicã: Isus este împãrãþia în persoanã! Aºadar, Împãrãþia nu este un lucru, un spaþiu de autoritate. Aºa cum observã Benedict al XVI-lea: „Sintagma împãrãþia lui Dumnezeu ar fi o cristologie tainicã” (p. 57).

Dimensiunea idealisticã: împãrãþia lui Dumnezeu este chiar în interiorul omului. Ideea este clarã: „Împãrãþia lui Dumnezeu nu se gãseºte nicãieri pe hartã. Nu este o împãrãþie aidoma celor omeneºti; locul ei este interioritatea omului. Acolo creºte ºi de acolo acþioneazã” (p. 58).

Dimensiunea ecleziasticã, este realizatã în ºi prin Bisericã: „Împãrãþia lui Dumnezeu ºi Biserica sunt puse în mod diferit în relaþie ca fiind mai mult sau mai puþin apropiate una de cealaltã” (p. 58). Împãrãþia autenticã a lui Cristos „se guverneazã” însã dupã principiile dezvoltate în cadrul „predicii de pe munte”. Interesant este aici modul în care pontiful înþelege „Tora lui Mesia”. Baza este ideea de libertate. Într-adevãr, libertatea caracterizeazã fiinþa umanã, aflându-se în contradicþie cu ceea ce, în aparenþã, elibereazã omul, dar care, în realitate, îl transformã în sclav.

Sclavia ºi forþa totalitarismului ateu îºi gãsesc condamnarea în aceastã „Lege a iubirii”: „În predica de pe munte Isus vorbeºte poporului sãu, Israel, ca prim purtãtor al fãgãduinþei. Înmânându-i noua Torã, el o deschide tuturor, pentru ca din poporul lui Israel ºi din neamuri sã se poatã naºte o nouã, mare familie a lui Dumnezeu” (p. 98).

Iubirea faþã de Dumnezeu – Tatãl ºi faþã de aproapele exprimatã în slujire este de fapt esenþa celor trei mari parabole ale lui Isus prezentate de papa ºi asupra cãrora veþi reflecta în aceastã zi.

Miezul propovãduirii lui Isus îl constituie parabolele. Dincolo de transformãrile civilizaþiilor, ele „ne ating iarãºi ºi iarãºi prin prospeþimea ºi umanitatea lor” (p. 166).

Sunt redate de cãtre Sfântul Pãrinte, cele mai importante discuþii semantice (referitoare la înþelegerea termenului de parabolã), cea mai

11

relevantã apropiere fiind cea de termenul propus de Joachim Jeremias, citat de Sfântul Pãrinte, care atrage atenþia cã termenul ebraic maºal, include sensuri cât se poate de diferite: parabola, comparaþia, alegoria, fabula, proverbul, discursul apocaliptic, ºarada, pseudonimul, simbolul, exemplul (sau modelul), motivul, justificarea, dezvinovãþirea, obiecþia ºi gluma” (p. 168).

O observaþie bine venitã este aceea cã: „Dacã vrem sã înþelegem misterioasele cuvinte ale Domnului, trebuie sã-l citim prin prisma lui Isaia (pe care îl citeazã) ºi din perspectiva drumului sãu, a cãrui încheiere el o cunoaºte. Isus se aliniazã cu aceste cuvinte în rândul profeþilor – soarta sa este soartã de profet” (p. 171). Prin urmare, dacã interpretãm toate parabolele ca invitaþii ascunse, tainice ºi polimorfe (multiforme), trebuie sã credem în el ca în „împãrãþia lui Dumnezeu” însãºi, deschisã tuturor celor care, pãtrund în „taina sensului textual” ºi îºi iau, de fapt, cuvinte pentru viaþa veºnicã.

Aºadar, din perspectiva lui Isaia, ºi din soarta unui profet, pe cruce se descifreazã parabolele lui Isus.

Sfântul Pãrinte nu închide discuþia referitor la sensul parabolelor, fãrã sã „aruncãm o privire asupra parabolelor sub aspectul lor specific uman”.

Ei bine, orice educator sau învãþãtor care doreºte sã transmitã noi cunoºtinþe ascultãtorilor sãi se va folosi mereu de exemple, de parabole.

De fapt ce este o parabolã?

– Pe de o parte parabola transportã o realitate îndepãrtatã referitor la cei care o ascultã ºi reflecteazã asupra ei.

– Pe de altã parte este iniþiat însuºi procesul de ascultare.

Aºadar, parabola reclamã colaborarea celui care învaþã, nu doar primeºte învãþãtura ci îºi asumã el însuºi dinamica parabolei, se aºterne la drum împreunã cu ea.

Isus nu vrea sã ne comunice moþiuni abstracte, ci vrea sã ne conducã la misterul lui Dumnezeu, la acea luminã pe care ochii noºtri nu o pot suporta ºi cãreia, prin urmare, ne sustragem. Pentru ca aceasta sã ne devinã accesibilã, El ne aratã transparenþa luminii divine în lucrurile acestei lumi ºi în realitatea vieþii noastre de zi cu zi. De-a lungul vieþii, ne aratã cine suntem ºi ce trebuie sã facem. Ne transmite o cunoaºtere care ne angajeazã, care nu ne aduce doar noi cunoºtinþe ci ne schimbã viaþa.

Este o cunoaºtere care ne cere ceva: sã credem ºi sã ne lãsãm conduºi de credinþã. Dar ºi posibilitatea unui refuz este actualã.

Pot fi aduse mii de obiecþii raþionale. Pentru cã ne-am dezvoltat o concepþie despre realitate care exclude transparenþa realului în direcþia lui Dumnezeu. Real este doar ceea ce poate fi demonstrat practic. Însã Dumnezeu nu poate fi forþat într-un experiment. Generaþiei rãtãcitoare în deºert i s-a reproºat: „Acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri (au vrut sã vadã experimentul), deºi au vãzut lucrãrile mele” (Ps 95,9) Astfel, parabolele pot duce într-adevãr la nevedere ºi neînþelegere, la „împietrirea inimii”. În ultimã instanþã, parabolele sunt expresia caracterului ascuns al lui Dumnezeu în aceastã lume ºi a faptului cã a-l cunoaºte pe Dumnezeu îl solicitã pe om în totalitatea sa, fiind o cunoaºtere care e una cu viaþa însãºi, care nu poate exista fãrã convertire. Cãci într-o lume marcatã de pãcat, centrul de greutate în jurul cãruia graviteazã viaþa noastrã este caracterizat de ataºamentul faþã de sine, ataºament care trebuie sfãrâmat pentru a ne deschide unei noi iubiri care sã ne transfere într-o altã sferã de gravitaþie ºi astfel sã începem o viaþã nouã. În acest sens, misterul crucii este înscris în esenþa parabolelor.

Acestea sunt doar câteva dintre informaþiile pe care, cu exactitate, corectitudine în cercetarea ºtiinþificã, seriozitate ºi conºtiinciozitate ºtiinþificã, credinþã ºi ataºament faþã de Cristos, Benedict al XVI-lea, le propune pentru o receptare autenticã, trecutã prin „filtrul” Pãrinþilor Bisericii, tuturor celor care sunt interesaþi. Care este, de fapt, mesajul acestei lucrãri de excepþie? Omul are nevoie, în fond, de un singur lucru care conþine totul; dar trebuie mai întâi sã înceapã sã recunoascã în dorinþele sale, de multe ori superficiale, ceea ce-i lipseºte cu adevãrat ºi ceea ce doreºte cu adevãrat. El are nevoie de Dumnezeu. ªi astfel, parcurgând biografia pe care o propune papa Benedict al XVI-lea, putem vedea cã în spatele tuturor expresiilor figurative se aflã, în ultimã instanþã, aceasta: Isus ne dã viaþã, fiindcã ni-l dã pe Dumnezeu.

Poate sã ni-l dãruiascã, pentru cã El este una cu Dumnezeu. El însuºi este darul Tatãlui pentru om. „În Crezul niceno-constantinopolitan, Biserica afirmã mereu împreunã cu Isus ºi cu Petru: „Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” (cf. Mt 16,16) (p. 302).

Pr. Gabriel Bucur (paroh la Poiana Micului, Suceava)

12

Calea cea micã

Nr. 22

Parabola fiului risipitor

Chemare la convertire

„Fiule, tu eºti cu mine întotdeauna ºi toate ale mele sunt ale tale.” (In 17,10) În starea naturii decãzute a neamului omenesc de dupã neascultarea primilor pãrinþi, Adam ºi Eva, necesitatea remedierii s-a bazat pe hotãrârea pronunþatã de Dumnezeu, consideratã ca o primã Bunavestire, notatã în cartea Genezei, capitolul al treilea, versetul al 15-lea: „Duºmãnie voi pune între tine (ºarpe-satanã) ºi între femeie, între sãmânþa ta ºi sãmânþa ei; aceasta îþi va zdrobi capul”.

Aceastã promisiune devine realitate „la împlinirea timpului”, când Dumnezeu a trimis pe Fiul sãu, nãscut din femeie… ca rãscumpãrãtor (Gal 4,4-5).

La începutul activitãþi sale evanghelizatoare, Isus declarã: „S-a împlinit timpul, ºi împãrãþia lui Dumnezeu este aproape.

Convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie !” (Mc 1,15).

Fidel misiunii sale rãscumpãrãtoare, Isus va replica fariseilor care îl învinuiau cã mãnâncã împreunã cu pãcãtoºii ºi vameºii: „Nu au nevoie de medic cei sãnãtoºi, ci bolnavii.

Nu am venit sã-i chem pe cei drepþi, ci pe cei pãcãtoºi” (Mc 2,17).

Sfântul evanghelist Luca a reþinut cele spuse de dumnezeiescul Învãþãtor în aceastã privinþã, în arhicunoscuta parabolã a fiului risipitor, redatã cu mare mãiestrie în evanghelia a treia (15,11-32). Nu-i de mirare dacã ea a devenit o temã deosebitã a exegezei biblice. Însuºi actualul papã, Benedict al XVI-lea, îi acordã atenþie în cartea sa Isus din Nazaret, partea I, paginile 124-129. Sanctitatea Sa îi dã un titlu aparte: Parabola celor doi fraþi ºi a tatãlui bun. În traducerea Noului Testament, fãcutã de pãrintele Alois Bulai ºi + pr. Anton Budãu, publicatã la editura Sapientia, Iaºi, 2002, se dã ca titlu Parabola tatãlui îndurãtor. Fiul risipitor. Exegetul Ioachim Ieremias propune ca titlu: Parabola tatãlui bun, iar Pierre Grelot, analizând atitudinea fratelui mai mare, atitudine care meritã sã fie luatã în seamã, este de pãrere ca parabola sã poarte titlul de Parabola celor doi fraþi.

Oricum, ea are trei protagoniºti: tatãl ºi cei doi fii ai sãi, ºi se preteazã la o reprezentare scenicã de excepþie, în trei acte. În primul act, apare fiul cel mic cerându-i tatãlui sãu partea de moºtenire, pretinzând cã este în stare sã dispunã de soarta proprie. Tatãl, deºi îºi poate imagina ce se va întâmpla cu fiul sãu, lipsit de ºcoala vieþii, în mãrinimia sa îi satisface cererea, respectându-i libertatea. În euforia autonomiei sale de proprietar, fiul cel mic îºi încarcã avutul ºi pleacã într-o þarã îndepãrtatã, fãrã sã mai priveascã înapoi, rupându-se de armonia familiei în care s-a nãscut ºi a trãit, dornic sã-ºi trãiascã viaþa din plin, aºa cum crede el ºi o vrea.

Meditând asupra acestei atitudini a fiului plecat, papa Benedict al XVI-lea lanseazã întrebarea comparativã: „Este greu pentru noi sã vedem în aceasta tocmai spiritul rãzvrãtirii moderne împotriva lui Dumnezeu ºi a Legii sale? Abandonarea a tot ceea ce pânã acum era fundamentul portant, ºi alegerea unei libertãþi fãrã graniþe?”.

Actul al doilea îl prezintã pe acest prim protagonist în largul dorit, „risipindu-ºi averea într-o viaþã de desfrâu”.

Am putea observa: halal libertate!

Naratorul parabolei intervine cu explicaþia: „Dupã ce a cheltuit toate, a început sã ducã lipsã”. Se angajeazã ca paznic la porcii unui proprietar din pãrþile locului, într-o

vreme de mare secetã ºi foamete. Bietul tânãr ar fi dorit sã-ºi astâmpere foamea cu mâncarea porcilor, roºcovele, dar nu i le dãdea nimeni. Culmea ironiei! Sãrmanul fiu, „liber!?”, devine un sclav mizerabil. Dezamãgirea libertãþii visate la plecare, e cumplitã. κi dã seama cã, de fapt, acasã, în casa pãrinteascã, era cu adevãrat liber. Cade pe gânduri. „Venindu-ºi în fire – dupã ce se îndepãrtase de el însuºi, trãind departe de adevãrul existenþial –, îºi zice: Câþi zilieri ai tatãlui meu au pâine din belºug, iar eu mor aici de foame!”.

Instinctul de supravieþuire ºi pãrerea de rãu pentru nesãbuinþa comisã, încolþesc în inima lui hotãrârea salvatoare: „Mã voi ridica, mã voi duce la tatãl meu ºi-i voi spune: ´Tatã, am pãcãtuit împotriva cerului ºi împotriva ta; nu mai sunt vrednic sã fiu numit fiul tãu. Ia-mã ca pe un zilier al tãu !”.Zis ºi fãcut! În felul acesta, are loc ceea ce în viaþa spiritualã se numeºte convertire. În actul al treilea, atenþia ni se îndreaptã spre tatãl care, de bunã seamã, l-a urmãrit cu gândul ºi iubirea paternã pe fiul risipitor, dupã plecarea sa, sperând în întoarcerea lui.

Ni-l putem imagina, în cerdacul casei sale, privind în zare, intuind nefericirea bietului fiu, mobil determinant de convertire. ªi, slavã Domnului, aºteptarea nu i-a fost zadarnicã.

Versetul al 21-lea al parabolei noteazã: „Pe când fiul era încã departe, tatãl l-a vãzut, i s-a fãcut milã, ºi, alergând, la îmbrãþiºat ºi l-a sãrutat”. Ascultã mãrturisirea smeritã a fiului care recunoaºte cã a pãcãtuit împotriva cerului ºi împotriva bunului sãu tatã, nemaiconsiderându-se vrednic de a se numi copilul sãu. Ce binefãcãtoare este umilinþa sincerã! Tatãl nu aºteaptã ca fiul sã-ºi sfârºeascã mãrturisirea ºi plânsul, ci dispune imediat sãrbãtoarea bucuriei, poruncind servitorilor sãi: „Aduceþi repede haina cea dintâi, ºi îmbrãcaþi-l! Daþi-i un inel în deget ºi încãlþãminte în picioare. Aduceþi viþelul cel îngrãºat ºi tãiaþi-l: sã mâncãm ºi sã ne bucurãm, cãci acest fiu al meu era mort ºi a revenit la viaþã, era pierdut ºi a fost gãsit”.

Papa Benedict al XVI-lea subliniazã sintagma haina cea dintâi, apelând la explicaþia datã de Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii, care o considerã aluzie la haina pierdutã a harului, cu care, la origine, era îmbrãcat omul, ºi pe care apoi a pierdut-o prin pãcat. În cazul de faþã, ea îi este redatã fiului risipitor convertit. În ospãþul oferit de tatãl, aceiaºi pãrinþi vãd

septembrie 2 012

Calea cea micã

imaginea sãrbãtorii credinþei, Euharistia festivã în care este anticipat banchetul veºnic.

Prezenþa predominantã a tatãlui, ca imagine a Tatãlui Veºnic, în acest al treilea act, ar putea da naºtere întrebãrii: unde este aici locul lui Isus Cristos? Apelând la interpretãrile fãcute de sfântul Augustin ºi, îndeosebi, de sfântul Irineu, în braþele Tatãlui care îl îmbrãþiºeazã pe pãcãtos, se definesc celelalte douã persoane trinitare: Fiul ºi Sfântul Duh. În finalul parabolei intrã în scenã cel de-al treilea protagonist: fratele cel mare. Întors acasã de la munca ogorului, este surprins de atmosfera sãrbãtoreascã de aici, susþinutã de tatãl sãu. Aflând motivul, se mânie, scandalizat la culme de cele dispuse de acesta, cu tot fastul. Bazat pe simþãmântul dreptate, îndrãzneºte sã-i reproºeze atitudinea prea îngãduitoare faþã de fiul pãcãtos care ar merita o pocãinþã asprã ºi îndelungatã înainte de a fi reabilitat. „Iatã, de atâþia ani te slujesc ºi niciodatã nu am cãlcat porunca ta. Dar mie nu mi-ai dat niciodatã mãcar un ied ca sã mã distrez cu prietenii mei. Însã, când a venit acest fiu al tãu care ºi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tãiat pentru el viþelul cel îngrãºat” (versetele 29 ºi 30). Constant în judecata nemiloasã, durã, faþã de fratele pãcãtos, fiul cel mare nu poate înþelege procesul de conºtiinþã care l-a mãcinat pe fiul risipitor, determinându-i convertirea. Pentru a-l îmbuna, tatãl îl asigurã pe acest bãiat cuminte ºi harnic de poziþia sa de moºtenitor al bunurilor familiei: „Fiule, tu eºti cu mine totdeauna, ºi toate ale mele sunt ale tale”.

Totodatã, vrea sã-l convingã de oportunitatea sãrbãtorii întoarcerii fiului mai mic, apelând la argumentul forte, existenþial: Acest frate al tãu era mort ºi a revenit la viaþã, era pierdut ºi a fost gãsit. (versetele 31 ºi 32).

Aºadar, sãrbãtoarea ºi bucuria sunt pe deplin justificate.

Aceeaºi concluzie, în alþi termeni, este exprimatã ºi în cele douã parabole, spuse de Isus, înaintea acesteia, adicã, a oii pierdute ºi regãsite (Lc 15,1-7), ºi a drahmei pierdute ºi regãsite (Lc 15,8-10), prin care îºi declarã atitudinea mesianicã faþã de vameºii ºi pãcãtoºii care se convertesc la viaþa copiilor lui Dumnezeu: „Mai mare bucurie va fi în cer pentru un pãcãtos care se converteºte, decât pentru nouãzeci ºi nouã de drepþi care nu au nevoie de convertire” (Lc 15,7), ºi „va fi mai mare bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un pãcãtos care se converteºte” (Lc 15,10).

Cine are minte de gândit ºi de înþeles, înþelege.

Cine are inimã de carne, nu de piatrã, iubeºte pe Dumnezeu Iubire ºi pe semenii sãi pãcãtoºi, aºa cum a arãtato ºi dovedit-o Fiul lui Dumnezeu, învãþãtorul ºi cãlãuzitorul nostru spre Tatãl.

Teodora (Iaºi)

13

Parabola samariteanului milostiv

Dar tu, cine eºti?

„Dacã Isus nu ne-a adus nici salvarea de suferinþã, nici pacea generalã, nici binele universal ºi nici nu ne scapã de moarte, atunci ce ne-a adus?!” Este întrebarea pe care o pune papa Benedict al XVI-lea, în numele întregii omeniri dintr-un mileniu hãrþuit de previziuni apocaliptice ºi împliniri dezastruoase – omenire prizonierã între zidurile propriei suferinþe, decepþii ºi morþi fãrã speranþã. Ca sã dãm un rãspuns, trebuie sã avem curaj sã întrebãm, sã ne întrebãm, dar mai ales, sã-l întrebãm pe Dumnezeu. Iar rãspunsul e simplu – numai cã, la chestiunile cruciale ale existenþei, rãspunsul nu trebuie sã vinã din minte ºi nici sã fie rostit ca o poezie, ca un text din Sfânta Scripturã sau ca o rugãciune pe care de atâtea ori le recitãm mecanic, fãrã sã ne mai gândim ce spunem, ci el rãsare, pur ºi simplu, din suflet – ca o luminã, cu certitudinea luminii.

Fiindcã acea luminã este viaþa noastrã, a oamenilor, iar lumina „lumineazã în întuneric ºi întunericul nu o poate cuprinde”. ªi fiindcã întreaga existenþã a noastrã ºi a universului este creatã ºi de fapt este creatã continuu, în fiecare cuantã de timp, de Milostivirea Divinã (al cãrei apostol este fericitul Ioan Paul al II-lea), papa Benedict al XVI-lea urmãreºte sã ne trezeascã în inimã rãspunsul, referinduse în cartea sa „Isus din Nazaret”, la trei dintre parabolele milostivirii: parabola bunului samaritean; parabola fiului risipitor; parabola bogatului ºi a sãrmanului Lazãr.

Dar numai un ºoc puternic poate trezi inima ºi o poate face sã rãspundã. Iar Isus s-a folosit de cea mai ºocantã imagine în faþa învãþaþilor poporului sãu: parabola samariteanului milostiv.

Cine erau samaritenii în vremea lui Isus?

Numele de Samaria apare în sec. IX î.C., când regele Omri (886-875 î.C.) a dat acest nume capitalei regatului de nord. În anul 721 î.C. oraºul a fost cucerit de asirieni, iar în perioada Noului Testament a fost mãrit ºi fortificat de Irod cel Mare. Iudeii nu aveau legãturi cu samaritenii ºi considerau cã, din cauza amestecului cu asirienii, sunt eretici ºi ca atare proscriºi. Religia lor era un sincretism între tradiþia mozaicã ºi zeii cultul asirian. De fapt, pentru contemporanii lui Isus, termenul de „samaritean” era sinonim cu cea mai de jos ocarã; iudeii evitau sã intre în Samaria, preferând în drumurile lor sã treacã Iordanul;

14

Calea cea micã

dacã se încumetau sã treacã prin Samaria, nu primeau pâine ºi nici adãpost; pe de altã parte, literatura rabinicã întãreºte refuzul, subliniind în termeni duri dispreþul pe care-l aveau faþã de acea populaþie. În Noul Testament existã trei referiri la samariteni: 1. refuzul samaritenilor (Lc 9,51-55), când Isus, mergând la Ierusalim spre pãtimirea sa, i-a trimis înaintea lui pe Iacob ºi Ioan sã cearã gãzduire, dar samaritenii, aflând unde merge, nu i-au acordat-o. „Fii ai tunetului”, cei doi au procedat exact cum am fi fãcut ºi noi, cerându-i lui Isus sã le dea voie sã-i pedepseascã – dar Isus îi mustrã; 2. femeia samariteanã, episod în care se relevã convertirea samaritenilor din acel sat („Îi spuneau femeii: «Nu mai credem pentru cuvântul tãu, cãci noi înºine am auzit ºi ºtim cã acesta este cu adevãrat Mântuitorul lumii»” – In 4,42); 3. parabola samariteanului milostiv.

Parabola samariteanului milostiv este parabola transmutãrii unui personaj ºi a unei întregi religii: de la judecata implacabilã, la iubirea biruitoare – de la Vechiul, la Noul Testament.

Nr. 22

o afirmãm, dar nu o practicãm. „Sã nu trecem pe lângã” – asta ne învaþã parabola în sens moral: sã nu trecem pe lângã suferinþã, pe lângã pãcatul pe care-l putem îndrepta, pe lângã iminenþa morþii fãrã speranþã a aproapelui. Sã nu trecem pe lângã cel care-ºi pierde viaþa din cauza lipsurilor materiale ºi spirituale. „Oprirea samariteanului – spune fericitul Ioan Paul al II-lea în scrisoarea apostolicã Salvifici Doloris – nu a fost curiozitate, ci disponibilitatea de a ajuta”... „Suferinþa existã pentru a aduce dragostea în persoana umanã ºi ca un dar regãsit al propriului sãu eu pentru ceilalþi oameni, mai ales pentru cei care suferã... fiindcã legea Dãruirii este înscrisã în inima omului”. Sã nu trecem pe lângã ºi mai ales, „sã nu ne fie fricã” – expresie folositã de 365 de ori în Noul Testament, o datã pentru fiecare zi din an – sã nu ne fie fricã (acestea sunt cuvintele fericitului Ioan Paul al II-lea rostite de la Loja centralã a bazilicii „Sfântul Petru” în seara de 16 octombrie 1978, când Duhul Sfânt la desemnat papã).

Parabola este ºocantã ªocul este cu atât mai mare asupra ascultãtorilor, cu cât cel care încerca sã-l prindã cu vorba pe Isus era un „învãþãtor al Legii”, iar acesta este pus în inferioritate de cãtre Isus tocmai în raport cu unul pe care el, ca învãþãtor al Legii, în calitate de iudeu, nici mãcar nu-l socotea om – faþã de un samaritean. Iar surpriza noastrã ar trebui sã fie ºi mai mare, fiindcã parabola este relatatã la scurt interval dupã refuzul samaritenilor (Lc 10,29-37).

De fapt, aºa precum toatã Sfânta Scripturã, aceastã parabolã poate fi cititã în patru sensuri: în sens literal (faptele ca atare); în sens alegoric; în sens moral; în sens anagogic (de „cãlãuzire” = gr.: anagogé). Personajele sunt: omul care coboarã de la Ierusalim la Ierihon; tâlharii – ºi acþiunile lor; preotul; levitul; samariteanul – ºi acþiunile lor.

– În sens literal: sunt faptele ca atare – bine cunoscute.

– În sens alegoric: omul cãzut în mâna tâlharilor este „dezbrãcat” ºi „strivit în bãtaie” – dar termenii latini sunt mult mai sugestivi: „spoliatus et vulneratus” (cum menþioneazã Sfântul Pãrinte), iar parabola este actualã: omul contemporan este „spoliatus supernaturalibus et vulneratus in naturalibus”, dezbrãcat de natura sa divinã ºi strivit în reþeaua consumismului; el este „pe jumãtate mort”, fiindcã fãrã recunoaºterea naturii sale divine omul decade din viaþã, reducându-se la natura sa corporalã, care nu se poate susþine singurã. Viaþa este Dumnezeu, nu corpul ºi acumulãrile materiale. Rãul odatã fãcut, omul nu poate ieºi singur din acea situaþie (tâlharii plecaserã, „lãsându-l...” etc.). Structurile sociale nu-l ajutã – se spune cã „sfârºitul lumii începe cu indiferenþa”. Poate cã preotul ºi levitul aveau motive care þineau de legea omeneascã (nu trebuiau sã se pângãreascã, de ex.), dar Legea iubirii, datã tot de Moise, le impunea altceva. Numai cã omul ascultã mai curând de legea altor oameni ºi de propria-i comoditate decât de comandamentul divin. Ajutorul pentru acest om dispreþuit din motivul impuritãþii fizico-psihice (se afla pe moarte) avea sã vinã tot de la un om dispreþuit, de data aceasta pe motive socio-religioase ºi etnice – un samaritean.

Lectura în sens moral relevã modul corect de acþiune.

Ori aceasta este expresia calitãþii spirituale care nu are nimic de a face cu etnia, funcþia socialã sau religia pe care

Lectura în sens anagogic dezvãluie urmãtoarele: harta geograficã a Israelului în zona menþionatã se deschide ca o carte (cu înãlþimi de o parte ºi de alta, centrate de Marea Moartã), iar drumul cãlãtorului din parabolã trece de la Ierusalim la Ierihon, la o diferenþã de nivel de peste 1.000 m (Ierihonul se aflã în apropierea Mãrii Moarte, care e situatã la – 423 m sub nivelul 0 al Terrei). E de fapt drumul care duce de la strãlucirea templului lui Dumnezeu, la moarte.

Nu ºtim cine e omul. Ar putea fi iudeu sau samaritean sau oricine – hainele nu ajutã identificarea, fiindcã au fost furate, iar trupul este cel moºtenit de la Adam, odatã cu pãcatul originar. Poate cã acest om e însuºi Adam, iar drumul lui e însuºi drumul istoriei umane prin þinuturile bântuite de tâlhari, începând cu ºarpele biblic ºi continuând cu alte ºi alte roluri, mereu altele – de întruchipãri ale rãului. Dezbrãcat de natura sa divinã, strivit în maºinãria istoriei, tâlhãrit de cei care ucid sufletul ºi trupul, redus la cea mai cumplitã neputinþã, omul nu-ºi mai continuã drumul spre Ierihonul tuturor împlinirilor ºi bucuriei (Ierihonul era un oraº înfloritor, înconjurat de palmieri, cu pãmântul cel mai fertil din þinut, pãmântul roºu din care a fost fãurit Adam – „Adam” înseamnã „roºu”), ci rãmâne pe drumul de stânca, sticlos

septembrie 2 012

Calea cea micã

ºi ars de soare, fierbinte ca pãcatul ºi atât de neprimitor încât nici nisip nu se aºazã pe el – prelingându-se încet dincolo de viaþã, spre Marea Moartã unde nu trãieºte ºi nu creºte nimic – adicã spre marea morþii definitive. Bunul samaritean este cel care întrupeazã Milostivirea Divinã – Isus. S-a spus cã hangiul este Duhul Sfânt, care are grijã de sufletul bolnav pânã la a doua venire a lui Isus – fiindcã samariteanul urmeazã sã revinã. Isus i-a legat rãnile ca sã nu curgã viaþa – câtã mai rãmãsese – prin ele; singurele rãni care aveau sã rãmânã deschise ca izvor de milostivire pentru noi toþi urmau sã fie propriile sale rãni – ale lui Isus. Tot Isus l-a îngrijit cu însemnul regalitãþii sale (untdelemnul) ºi al propriei vieþi (vinul), pe care le-a turnat pe rãnile omului ca sã pãstreze viaþa în trup, binecuvântândo. Era el, Isus, medicul dumnezeiesc, pansând omenirea rãnitã. Apoi „l-a urcat pe animalul sãu de povarã”, iar cel care e însãºi calea a mers pe jos, ducând alãturi de cel rãnit adevãrul ºi viaþa sa de-a pururi vindecãtoare. Isus a rãmas peste noapte – peste noaptea omenirii – alãturi de cel rãnit îngrijindu-l el Însuºi, iar mai apoi, în ziua urmãtoare, când a trebuit sã plece, l-a încredinþat Duhului Sfânt ºi a plãtit în continuare pentru vindecarea omului – pentru cã sfânta Euharistie continuã sã fie platã pentru vindecarea noastrã de pãcat pânã la a doua sa venire.

Samariteanul a dat hangiului doi dinari – un dinar reprezenta plata pentru o zi de muncã ºi era echivalentul a 6 g de aur. Deci doi dinari fãceau 12 g de aur – Isus dãduse astfel câte 1 g de aur pentru fiecare dintre triburile lui Israel care trebuiau vindecate de Duhul Sfânt, pecetluind de data aceasta, cu însemnul regalitãþii omeneºti, opera divinã.

Rãmân aparent misterioase cuvintele adresate de samaritean hangiului: „ºi ceea ce vei mai cheltui, îþi voi da când mã voi întoarce” (Lc 10.35). Jertfa lui Isus este odatã pentru totdeauna. Dar ea este reînnoitã de fiecare datã la sfânta Liturghie ºi de fiecare datã Isus se jertfeºte, deci „plãteºte”, iar ºi iar pentru vindecarea noastrã de pãcatele care deschid iar ºi iar rãni pe trupul omenirii – pentru ca astfel, mereu ºi pe deplin vindecaþi, sã putem merge spre Ierihonul belºugului de împliniri. În meditaþia sa din cartea Isus din Nazaret, Sfântul Pãrinte insistã asupra întrebãrii „cine e aproapele pentru noi” ºi ne reaminteºte de cei pe lângã care trecem nepãsãtori: þãrile lumii a treia. ªi am mai adãuga: ºomerii, emigranþii, boschetarii, bolnavii – în special bolnavii incurabili – pe care suntem sfãtuiþi sã-i ucidem (adicã sã-i euthanasiem) – iar sfatul vine de la tâlharii de bunuri materiale ºi de suflete.

Rând pe rând suntem rãnitul din parabolã, sau bunul samaritean, în speranþa de a-l urma pe Isus. Uneori suntem sfidãtori ºi perverºi, ca învãþãtorul Legii, încercând sã-l prindem pe Dumnezeu însuºi în plasa minciunilor ºi intereselor noastre – iar alteori, suntem invitaþi ºi sfãtuiþi sã devenim tâlhari la drumul mare.

Dar suntem urmaºii lui Adam ºi am primit ceea ce am cerut: discernãmântul, podoaba dumnezeiascã a omenirii – ºi liberul arbitru. Rugãciunea cãtre Divina Milostivire spune: „Isuse, mã încred în tine!” La fel de adevãratã e însã ºi reciproca: Isus se încrede în mine! ªi reluând întrebarea de la început: „Dacã Isus nu nea adus nici salvarea de suferinþã, nici pacea generalã, nici binele universal ºi nici nu ne scapã de moarte, ci doar de spaima morþii, atunci ce ne-a adus?!”

Ni l-a adus pe Dumnezeu în noi – adicã pe sine însuºi.

Iar el are încredere în noi!

Ecaterina Hanganu (Iaºi)

15

Parabola bogãtaºului nemilostiv ºi a sãrmanului Lazãr

Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea, încã din vremea când era cardinal, a fost preocupat de personalitatea Mântuitorului nostru Isus Cristos. El este convins cã oricine citeºte Scriptura cu ochii credinþei înþelege mai bine ºi mai profund figura realã a persoanei Mântuitorului. Se spune cã aceastã carte, „Isus din Nazaret”, este cea mai personalã carte scrisã vreodatã de un suveran pontif. Sfântul Pãrinte a hotãrât sã publice o primã parte a cãrþii sale care trateazã perioada cuprinsã între Botezul lui Isus ºi Schimbarea la faþã a Domnului (mãrturisirea lui Petru, cap. 1-5), considerând a fi prioritar prezentarea figurii ºi mesajul lui Isus în timpul vieþii sale publice precizând cã acest mesaj este foarte actual ºi în zilele noastre: „... punctul pe care se sprijinã cartea mea: o viziune a lui Isus prin prisma comuniunii sale cu Tatãl, care este de fapt centrul personalitãþii Sale, fãrã de care nu putem înþelege nimic ºi, pornind de la acest lucru, El este prezent ºi pentru noi cei de astãzi”.

Parabola bogãtaºului nemilostiv ºi a sãrmanului Lazãr (Lc 16,19-31) ne este foarte cunoscutã. Ni se prezintã douã figuri diferite: bogãtaºul care huzureºte ºi sãracul care nu poate nici mãcar sã prindã resturile pe care le aruncau bogãtaºii de la masa lor (obiceiul de atunci – bucãþi de pâine cu care se ºtergeau pe mâini la masã). Tema acestei povestiri este preluatã din alte texte ale Vechiului Testament, în special Psalmii, unde întâlnim acea plângere a sãracului care trãieºte cu credinþã în Dumnezeu, dar cãruia nu i se întâmplã decât nenorociri, în timp ce acei bogaþi ºi cinici care îl dispreþuiesc pe Dumnezeu sar de la un succes la altul, bucurându-se de toatã fericirea pãmânteascã. Lazãr îl reprezintã pe sãrmanul care în Psalmul 44 se adreseazã Domnului: „Tu ne faci de ruºine în faþa vecinilor noºtri, de râs ºi de batjocurã celor din jurul nostru... Cãci pentru tine suntem daþi morþii toatã ziua, suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere” (vers. 14,23).

Analizând aceastã tematicã ºi mergând pe firul psalmilor, Sfântul Pãrinte ne propune o aparentã îndepãrtare de parabola prezentatã ºi face o analizã a înþelepciunii lui Israel care pornea de la presupunerea cã Dumnezeu îl rãsplãteºte pe cel drept ºi îl pedepseºte pe pãcãtos, prin urmare, pãcatului i-ar corespunde nenorocirea, iar dreptãþii

16

Calea cea micã

fericirea. Cu timpul, aceastã înþelepciune a intrat în crizã, deoarece se constatã cã Israel suferea mai mult decât popoarele dimprejur. De aceea, în scrierile din literatura sapienþialã târzie, deci ºi în psalmii respectivi, se observã o încercare de a recâºtiga „înþelepciunea” adicã un mod nou, corect de a-l regãsi ºi reînþelege pe Dumnezeu, aparent nedrept sau pur ºi simplu absent. Astfel Psalmul 73 poate fi considerat un fundal spiritual al parabolei discutate.

Vedem înaintea noastrã figura bogãtaºului nemilostiv de care se plânge cel care se roagã: „Cãci i-am pizmuit pe cei trufaºi, când vedeam pacea pãcãtoºilor. Ei nu au parte de suferinþã... ºi trupul lor este bine hrãnit ºi sãnãtos. Ei nu au parte de truda muritorilor... de aceea mândria este ca o salbã pentru ei... din grãsimea lor curge nelegiuire... îºi înalþã gura lor pânã la ceruri... pentru aceasta poporul se ia dupã ei ºi le soarbe vorbele cu nesaþ. Ei zic: cum poate Dumnezeu sã ºtie aceasta? Are cunoºtinþã Cel Preaînalt?”.

Ca urmare dreptul aflat în suferinþã, care vede toate acestea este în pericol de a-ºi pierde credinþa. El îºi zice: chiar nu vede Dumnezeu? Nu aude? Nu-l preocupã soarta oamenilor? Urmeazã dezvãluirea celui drept (criza): „Aºadar, în zadar mi-am pãstrat inima curatã cãci sunt lovit ziua întreagã ºi pedepsit încã de dimineaþã. Când mi se frãmântã inima ºi mã simþeam strãpuns în mãruntaie” (Ps 73,13-21).

Consecinþa este trezirea celui aflat în suferinþã care se roagã ºi îi prezintã Domnului necazul sãu. Despre aceastã trezire în rugãciune vorbeºte în continuare Psalmul 73. El îºi ridicã ochii cãtre Dumnezeu ºi îºi schimbã perspectiva.

Acum vede el cã aparenta înþelepciune a cinicilor plini de succes pusã în luminã, nu este altceva decât neghiobie care îi menþine pe aceºtia la nivelul dobitoacelor, pierzându-ºi dimensiunea umanã. Aceastã dimensiune umanã îl face pe omul credincios sã treacã peste ceea ce este material ºi sã priveascã spre Dumnezeu ºi viaþa cea veºnicã. Iatã ce spune în Psalmul 73 omul care, depãºind criza, dobândeºte acea „înþelepciune” pierdutã ºi vede cã Domnul, atunci când apare, face sã se risipeascã imaginea celor cinici; este ca „un vis la deºteptare”. Cel credincios îºi gãseºte adevãrata fericire: „Dar eu sunt pururea cu tine, m-ai prins de mâna dreaptã... pe cine am eu în ceruri afarã de tine? ªi fiind cu tine, nu mai am altã dorinþã pe pãmânt... fericirea mea este sã mã apropii de Dumnezeu” (Ps. 73, 23-25-28).

Papa Benedict al XVI-lea spune cã aceste cuvinte ale psalmului nu trebuie sã fie interpretate ca o consolare pentru lumea de dincolo ci ele sã constituie pentru noi trezirea spre adevãrata mãreþie a calitãþii de a fi om ºi aceasta include ºi vocaþia pentru viaþa cea veºnicã.

Revenind la parabola pe care o foloseºte Mântuitorul ne dãm seama cã aceasta nu este o condamnare a bogaþilor ºi a bogãþiei. Domnul vrea sã ne introducã cu aceastã povestire tocmai în procesul de „trezire” care a fost evocat de psalmi. Înþelegem cã cel care se roagã îºi dã seama cã a fi invidios pe astfel de bogãþii este o neghiobie.

Cel credincios recunoaºte ceea ce este cu adevãrat bun ºi depãºeºte cu uºurinþã invidia. Dupã rãstignirea lui Isus întâlnim doi oameni bogaþi, pe Nicodim ºi pe Iosif din Arimateea, care l-au gãsit pe Domnul, ei sunt dintre cei care „se trezesc”. Papa Benedict al XVI-lea îºi exprimã convingerea cã aceastã parabolã, trezindu-ne, este ºi o chemare la iubirea ºi responsabilitatea pe care trebuie sã le îndreptãm spre fraþii noºtri mai sãraci, atât la scarã mare, în societatea mondialã, cât ºi la scara vieþii noastre de zi cu zi. Un alt aspect al vieþii noastre de credinþã, nu lipsit de importanþã, asupra cãruia Sfântul Pãrinte se opreºte

Nr. 22

este învãþãtura pe care Domnul doreºte sã ne-o împãrtãºeascã în legãturã cu cererea unui semn de la Dumnezeu: bogatul strigã cãtre Abraham, ceea ce mulþi oameni atât atunci cât ºi astãzi îi spun sau vor sã-i spunã lui Dumnezeu: dacã tot vrei sã ne încredem în tine ºi sã trãim dupã Cuvântul tãu revelat în Biblie, atunci trebuie sã fii mai explicit. Trimite-ne pe cineva din lumea de dincolo, care sã ne spunã cã e chiar aºa. Problema cererii de semne este constant prezentã de-a lungul Evangheliilor. Rãspunsul lui Abraham, ca ºi rãspunsul din afara parabolei al lui Isus, la aceastã cerere de semne este clar: cine nu se încrede în cuvântul Scripturii, acela nu se va încrede nici în cel care vine de pe lumea cealaltã.

Este important sã notãm ºi faptul cã Isus formuleazã aici o concepþie despre lumea intermediarã dintre moarte ºi înviere, realitate respinsã ºi astãzi de cãtre unii ºi anume: bogatul se aflã în Hadeº ca într-un loc vremelnic, nu în Gheena (iadul), care este denumirea stãrii definitive.

Credinþa noastrã ne determinã sã gândim ºi sã privim mai departe. Oare nu recunoaºtem în figura lui Lazãr, acoperit de bube, ºi zãcând la uºa bogatului, misterul lui Isus, care „a pãtimit în afara porþii” (Ev 13,12) gol ºi întins pe cruce, expus batjocorii ºi dispreþului mulþimii, cu trupul plin de sânge ºi rãni? „Dar eu sunt vierme ºi nu om, ocara oamenilor ºi batjocura poporului” (Ps 22,7).

Acest adevãrat Lazãr a înviat ºi a venit sã ne-o spunã.

Dacã astfel vedem în povestea lui Lazãr rãspunsul lui Isus la cererea de semne a contemporanilor sãi, Sfântul Pãrinte ne spune cã ne aflãm în consonanþã cu rãspunsul central, pe care Isus l-a dat acestei cereri precizând în încheiere: „Un lucru e clar: semnul lui Dumnezeu pentru oameni este Fiul Omului, Isus însuºi. ªi el este într-un mod profund în misterul pascal, în misterul morþii ºi al învierii. El însuºi este „semnul lui Iona”. El, cel crucificat ºi înviat, este adevãratul Lazãr; pe el, pe acest mare semn de la Dumnezeu, trebuie sã-l credem ºi sã-l urmãm, aºa ne îndeamnã aceastã parabolã. Aceasta ne vorbeºte despre realitate, despre realitatea decisivã a istoriei prin excelenþã”.

Elena Matei (Bacãu)

septembrie 2 012

Calea cea micã

17

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Luncani

Exerciþii spirituale

În perioada 9-12 iulie 2012, la Mãnãstirea Carmelitã a Maicii Domnului ºi a profetului Ilie din Luncani, judeþul Bacãu, un grup de 56 de terezine din toatã þara au participat la exerciþiile spirituale anuale sub îndrumarea pr. Mihai Augustin Folner, OCarm., iar predicile zilnice din cadrul sfintei Liturghii ºi novena de pregãtire pentru sãrbãtoarea Fecioarei de pe Muntele Carmel au fost fãcute de pr. Tiberio Scorrano, OCarm. Tema a fost: „Fiþi desãvârºiþi, precum Tatãl vostru ceresc este desãvârºit” (Mt 5,48).

Meditaþiile susþinute de douã ori pe zi au fost completate de reflecþii ºi meditaþii individuale sau în grup, recitarea Rozariului, colocvii ºi spovezi, Calea Crucii ºi sfânta Liturghie.

Tema a fost împãrþitã în trei mari subteme: - virtuþile teologale: credinþa, speranþa ºi iubirea; - voturile religioase: sãrãcia, castitatea ºi ascultarea; - Fecioara Maria, model de desãvârºire. În fiecare zi, când florile îºi scãldau petalele sub roua binefãcãtoare a dimineþii, aleile parcului erau pline de surorile terezine care meditau în liniºte bucuria întâlnirii cu Isus care le dãdea bineþe. Urmau apoi Laudele ºi celelalte activitãþi programate. În pauzã am putut vizita ºi micul muzeu etnografic aranjat cu migalã ºi mult bun gust de cãtre cãlugãrii carmeliþi.

Totul a fost o încântare ºi, mai ales, o bunã ºi minunatã întâlnire, în tainã, cu Isus care a vorbit cu iubire fiecãreia dintre noi. În seara de 11 iulie, am avut parte de o mare surprizã.

Aflându-ne în rugãciune marianã, în bisericã, dupã ora 21, am aflat cã relicva Scapularului Maicii Domnului de pe muntele Carmel purtat de fericitul papã Ioan Paul al II-lea în timpul vieþii sale a sosit mai devreme la aceastã mãnãstire.

Cu cântece mariane, în procesiune toate terezinele au însoþit aceastã relicvã de la poartã pânã în bisericã. Cu bucurie, pioºenie ºi iubire toate ne-am rugat, am meditat, am cântat ºi am sãrutat acest scapular sfânt purtat de un sfânt.

La ultima sfântã Liturghie oficiatã de pr. Augustin, opt surori au primit în mod solemn scapularul carmelit.

La 12 iulie, exerciþiile spirituale s-au încheiat cu sfânta Liturghie, purtând în sufletele noastre toate aceste zile de har, de binecuvântare ºi de speranþã cã Dumnezeu ºi Maica Domnului ne va da puterea ºi toatã iubirea de a înainta în slujire ºi în viaþã cu pace, bucurie ºi bunãtate.

La sfârºitul acestor zile de har ºi reculegere putem spune împreunã cu patroana noastrã, sfânta Tereza a Pruncului Isus: „Da, mi se pare cã n-am cãutat niciodatã altceva decât adevãrul. Da! Am înþeles umilinþa inimii. Mi se pare cã sunt umilã... ºi vreau sã caut mijlocul de a merge în cer pe o cale micã ºi foarte dreaptã...” (Ms. C,2v) Mulþumim din suflet lui Dumnezeu, Fecioarei Maria de pe muntele Carmel ºi nu în ultimul rând pr. Augustin ºi pr. Tiberio pentru aceste zile pline de spiritualitate, de liniºte ºi de har pe care le-a simþit fiecare terezinã prezentã.

Teodora Pantazi (Iaºi)

Credinþa, speranþa ºi dragostea

Introducere

Botezul înseamnã nu doar intrarea în Biserica lui Cristos dar ºi începutul unei noi vieþi de credinþã trãitã în Duh. Cu aceastã convingere am început zilele de exerciþii spirituale pentru a ne reaminti marele har pe care l-am primit la Botez, responsabilitatea pe care o avem în Bisericã dar ºi modalitãþile prin care fiecare botezat trebuie sã-ºi desfãºoare propria sa misiune în lume.

Credinþa am primit-o la Botez dar ea trebuie sã creascã ºi sã se dezvolte în totalitatea naturii sale. Ea naºte în mod spiritual asemenea unui copil care este conceput, creºte în pântecele mamei apoi în concret, fiind nãscut îºi realizeazã scopul pentru care a fost creat.

La fel credinþa naºte în noi din întãlnirea a douã seminþe, Cuvântul proclamat ºi inima celui care ascultã acel Cuvânt. Faptele Apostolilor ne prezintã astfel formarea la credinþã a primilor creºtini (cf. Fap 2,14-47 ºi 10,34-48).

Astfel se formeazã credinþa în noi aºa cum fiinþa umanã se formeazã în pântecele mamei. Spaþiul vital intra uterin unde creºte ºi se dezvoltã viaþa, noi îl chemãm speranþã, unde creºte ºi se dezvoltã credinþa. Canalul prin care se hrãneºte viaþa este cordonul ombelical. Pentru credinþã putem spune cã iubirea este acest cordon ombelical care face sã creascã credinþa ºi sã ajungã la maturitatea ei.

Credinþa Când vorbim despre credinþã intrãm într-o dimensiune mult prea înaltã pentru ca raþiunea sã o poatã înþelege sau pãtrunde în totalitate; putem spune cã, în relaþia cu Dumnezeu, intrãm în stãpânirea credinþei, iar aceastã credinþã este întuneric, ceva obscur, chiar ceva dureros.

Chiar dacã acest lucru simplificã mult drumul vieþii, totuºi dimensiunea misterului ce însoþeºte credinþa de foarte multe ori pune în crizã ºi încearcã pe oricare doreºte sã pãtrundã mereu mai mult acest mister. Pentru cel care crede totul este clar, este evident, chiar ºi lucrurile create, orice lucru prin frumuseþea ºi perfecþiunea sa vorbeºte despre Creator, dar în acelaºi timp totul este întuneric, cãci credinþa cere ca sã înaintãm în întuneric ºi acest fapt

18

Calea cea micã

Nr. 22

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

de multe ori doare, deoarece cãci se riscã mereu o cãzãturã sau chiar pierderea direcþiei.

Chiar dacã universul ne poate vorbi ºi revela existenþa Creatorului totuºi nimic nu poate înlocui credinþa, care este un pas personal, liber ºi responsabil.

Abraham ne este un exemplu în acest drum al credinþei.

Nu ºtim cum a reuºit sã audã vocea lui Dumnezeu, nu ºtim cum a înþeles acea chemare, ºtim cã el s-a încrezut împotriva oricãrei împotriviri ºi a ascultat; a fãcut exact cum Dumnezeu i-a cerut. Credinþa lui Abraham l-a ajutat sã-ºi descopere vocaþia. Când în suflet existã credinþã atunci el se pune în comuniune cu Dumnezeu, îi simte prezenþa, îl ascultã, vorbeºte cu el. Atunci când în credinþã omul îºi descoperã vocaþia, viaþa sa devine luminã, lucrurile sunt mai clare, se cunoaºte drumul. De aceastã experienþã a avut parte Abraham, dar ºi sfântul Francisc de Assisi, ºi cum sã nu o menþionãm pe Fecioara Maria.

Acestora Dumnezeu le-a vorbit fiecãruia într-un mod diferit; ce îi aseamãnã este credinþa. Doar în credinþã pot sã aud vocea lui Dumnezeu. Când omul ascultã ºi împlineºte acest cuvânt, Dumnezeu promite, iar ceea ce promite îl împlineºte. L-a fãcut cu Abraham ºi cu mulþi alþii. Dar vine ºi ziua încercãrii, atunci când întunericul credinþei e mai obscur decât o noapte obiºnuitã, când parcã Dumnezeu însuºi e altfel, când trebuie sã renunþãm la totul dacã vrem sã obþinem totul. Proba supremã a lui Abraham a fost sacrificiul fiului sãu unic ºi preaiubit, Isaac. Acea orã decisivã pentru unii a fost ºi a trecut dar dacã nu am experimentat-o sã fim siguri cã o vom experimenta dacã trãim în mod serios ºi adevãrat credinþa ºi relaþia cu Dumnezeu. Omul

nu a fost ºi nu va fi niciodatã aºa de uman, cum în acel moment, aºa de strâns în mâinile lui Dumnezeu ca în timpul acelei încercãri. Pierderea acelei ocazii de a demonstra iubirea înseamnã pierderea totalã a valorii vieþii. Cerul întreg parcã rãmâne în suspans aºteptând rãspunsul omului pe care trebuie sã-l dea lui Dumnezeu. ªi în baza rãspunsului credinþa va fi într-adevãr credinþã.

Speranþa Dupã cum am meditat mai sus, prin credinþã descoperim adevãrata vocaþie, atunci, putem spune cã, prin speranþã ne punem în drum pentru a realiza chemarea.

Sfânta Scripturã ne vorbeºte în foarte multe rânduri importanþa drumului pentru a duce la îndeplinire voinþa lui Dumnezeu ºi chemarea noastrã. Am aflat de Abraham care odatã ce a auzit chemarea lui Dumnezeu s-a pus în

miºcare îndreptându-se spre þara fãgãduitã cu inima plinã de speranþã.

Chemarea dã sens vieþii noastre trãitã uneori în bucurie, alteori în durere. Fãrã credinþã ºi fãrã o claritate a chemãrii, la fel fãrã speranþã ºi fãrã un drum spre ceva sau spre cineva, totul va fi o fatalitate, un caz ºi ceea ce conteazã va fi prezentul cãci viitorul nu se cunoaºte.

Poporul Israel, sclav în Egipt, odatã ce înþelege chemarea lui Dumnezeu la libertate începe acest drum al speranþei.

Dar acest drum este lung, e dificil ºi în faþa dificultãþilor speranþa slãbeºte pentru cã nu mai e credinþa puternicã.

40 de ani a cãlãtorit poporul Israel pânã la þara fãgãduitã, iar numãrul 40 în Biblie, indicã un timp care include dure probe, încercãri ºi falimente. Chiar dacã Dumnezeu intervenea cu putere în favoarea poporului, în faþa unui nou obstacol poporul cãdea în aceiaºi deznãdejde. La sfârºit, doar doi ajung în þara fãgãduitã împreunã cu descendenþii celor care au plecat din Egipt, dar au murit pe drum din cauza lipsei de speranþã puternicã. Exodul este istoria poporului pe care Dumnezeu ºi l-a ales, dar este ºi istoria noastrã. Etapele ºi încercãrile acestui popor sunt ºi etapele ºi încercãrile noastre.

De câte ori nu ne-am aflat ºi noi în faþa „Mãrii Roºii”, iar în spate am aveam „armata Egipteanã”; totul pãrea pierdut, nici o umbrã de speranþã care sã ne spunã cã soluþia ar fi despãrþirea mãrii. Poate fi momentul unei grele încercãri, doi soþi care sunt pe punctul divorþului pentru cã nimic nu-i poate readuce împreunã, un tânãr bolnav de Sida care ºtie cã nici un tratament nu vindecã trupul ci doar prelungeºte încã puþin viaþa, etc.

Dacã speranþa noastrã este trãitã în Cristos atunci întradevãr imposibilul va deveni posibil, iar drumul împlinirii vocaþiei noastre continuã. Ca sã fie posibil trebuie sã regãsim douã ingrediente fundamentale: Sã regãsim copilãria spiritualã. Sã trãim credinþa cu încrederea pe care o au copii, cu bunãtatea ºi blândeþea lor.

Sã nu mai privim în spate atunci când suntem în faþa dificultãþilor. Poporului Israel îi era poftã de gustul cepii atunci când era în faþa dificultãþilor.

Deseori pare cã speranþa este moartã, cã oricum nu se va ajunge la þelul dorit, dar iatã cã ceva minunat se întâmplã, Dumnezeu oferã un nou semn, iar credinþa este întãritã, speranþa este trezitã ºi se continuã drumul; poporul spre þara promisã, iar noi spre limanul mântuirii.

septembrie 2 012

Calea cea micã

19

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Dragostea Dragostea înseamnã începutul pãtrunderii marelui mister al izvorului vieþii ºi rãspunsul tuturor întrebãrilor.

La ce ar fi fost de folos credinþa fãrã speranþã ºi fãrã dragoste? Dar chiar dacã ar avea speranþã, fãrã dragoste la ce ar fi folosit?

Doar dragostea poate justifica drumul lui Abraham ºi drumul poporului ales prin deºert spre þara promisã. Doar datoritã dragostei ne-am miºca spre împlinirea promisiunilor pentru cã totul se va împlini în Dumnezeu, iar Dumnezeu este iubire. Totuºi putem noi sã definim iubirea? O simþim, o vedem, uneori chiar o avem printre mâini, dar cum putem sã o explicãm?

Iubirea despre care vorbim nu este cea umanã ci iubirea revãrsatã de Dumnezeu în sufletele noastre. Deoarece este o iubire divinã ea îl va cãuta mereu pe Creatorul sãu, chiar dacã de multe ori nu ºtim. Mulþi vor dori sã rãspundã acestei dorinþe de iubire desãvãrºite prin plãcerile lumeºti, prin lucruri lumeºti ºi trecãtoare ºi nu vor gãsi pacea pe care o cautã cu adevãrat. De aceastã experienþã a avut parte ºi sfântul Augustin care la un moment dat spune: „Ne-ai creat pentru tine Doamne, ºi neliniºtit îmi va fi sufletul pânã nu se va odihni în tine”.

Iubirea cautã comuniunea, fie iubirea pãmânteascã între oameni fie iubirea divinã în relaþia dintre om ºi Dumnezeu.

Pânã nu se realizeazã aceastã comuniune sufletul va fi într-o continuã cãutare ºi mereu neliniºtitã. Cartea Cântãrilor prezintã într-o formã umanã iubirea dintre Dumnezeu ºi poporul sãu, dintre Dumnezeu ºi sufletul uman. Dacã lumea ar ºti aceste lucruri! Dacã ar cunoaºte faptul cã a-l cãuta pe Dumnezeu este cea mai frumoasã aventurã de iubire pe care ar putea sã o experimenteze!

Dacã ar ºti lumea cã a fi sfânt nu înseamnã a renunþa la multe lucruri ci înseamnã a înþelege unde este adevãrata iubire. Da, sfinþii au înþeles acest lucru. De aceea pentru noi ei ne sunt un exemplu, iar dupã ei trebuie sã parcurgem ºi noi acelaºi drum, sã facem aceeaºi aventurã de iubire.

Dar iubirea faþã de Dumnezeu, dupã cum ºtim, nu e separatã de iubirea faþã de aproapele. Dacã ea este în noi adevãratã atunci îl acceptã pe Dumnezeu ºi îl acceptã pe aproapele, îl slujeºte pe Dumnezeu ºi îl slujeºte pe aproapele.

Atunci când descopãr chipul lui Dumnezeu în cel de lãngã mine atunci am descoperit chipul adevãrat al lui Dumnezeu ºi pot sã spun cã „iubirea lui Dumnezeu locuieºte pe drept cuvânt în sufletul mei”.

Fecioara Maria, modelul desãvârºirii Nu puteam sã încheiem acest drum de aprofundare al desãvârºirii din dimensiunea celor trei virtuþi teologale fãrã sã ne oprim mãcar pentru un moment sã contemplãm icoana

Maicii Domnului ºi modul în care ea s-a pus în drumul ascultãrii Cuvântului lui Dumnezeu pentru a ajunge la desãvârºirea totalã.

Maria a fost întotdeauna însoþitã de iubirea lui Dumnezeu, iar ea a simþim mereu aceastã prezenþã. Darul de a se naºte Neprihãnitã nu a fost doar un privilegiu în vederea naºterii Mântuitorului chiar dacã acest aspect stã la bazã, totuºi mai existã un alt motiv ºi anume faptul cã, nefiind atinsã de pãcatul strãmoºesc „da”-ul ei a fost liber, sincer ºi total. Ea, eliberatã de greutatea pãcatului originar, îºi abandoneazã întreaga ei libertate în mâinile voinþei lui Dumnezeu.

Umilinþa ei o face mare, ºi recunoscând nevrednicia pe care o poartã, laudã alegerea mãreaþã a lui Dumnezeu care a ales-o sã fie ea mama Fiului sãu.

Ea a putut sã admire minunile care se întâmplau în jurul ei ºi prin care Dumnezeu confirma planul sãu de mântuire.

Totuºi, nu a scutit-o nici de proba supremã, atunci când a trebuit sã însoþeascã pe drumul crucii pe fiul ei, Isus, dar nu a cedat descurajãrii, dimpotrivã, a rãmas mereu în picioare, cu credinþã tare ºi speranþã neclintitã.

Fecioara Maria este pentru noi adevãratul model de desãvârºire ºi exemplul ei sã-l urmãm, iar în drumul nostru spre Isus Cristos sã o invocãm ca mijlocitoare; nu va întârzia sã ne rãspundã ºi sã ne însoþeascã ca sã ajungem siguri ºi desãvârºiþi la limanul mântuirii.

Concluzie Zilele de exerciþii sper cã au fost pentru fiecare zile de har ºi binecuvântare. Scopul acestei experienþe nu a fost sã aprofundãm doar teoric anumite teme ºi concepte teologice, ci sã facem cu adevãrat experienþa prezenþei lui Dumnezeu în viaþa noastrã folosind ºi intelectul nostru care vrea sã pãtrundã, în mãsura limitei sale, misterul lui Dumnezeu. În ceea ce priveºte virtuþile teologale mi-a fost de mare ajutor cartea pãrintelui Carlo Carretto „Ce conteazã este iubirea” („Cio che conta e amare”).

Maica Domnului de pe Muntele Carmel sunt sigur cã a fãcut partea sa în acest drum de desãvârºire ºi va continua sã vã susþinã pentru ca aceastã desãvârºire sã fie trãitã din plin ºi cu roade bogate. Ea sã mijloceascã de la Dumnezeu acele haruri ºi virtuþi de care aveþi cel mai mult nevoie.

Pr. Augustin Folner, OCarm.

20

Calea cea micã

Nr. 22

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Dumnezeu este iubire, Dumnezeu ne iubeºte!

Cu mare bucurie ºi încredere am sosit, din toate colþurile þãrii, la Luncani. Ce loc binecuvântat de Dumnezeu! Am aºteptat cu multã nerãbdare aceastã zi ºi ne întrebam cine ne va fi predicatorul…

Dumnezeu este iubire ºi ne iubeºte în fiecare clipã.

Niciodatã nu m-am îndoit de cel mai preþios adevãr: Cristos este calea, adevãrul ºi viaþa!

Am avut parte ºi în acest an de un conferenþiar deosebit, pãrintele carmelit Mihai Augustin Folner, care ne-a încântat ºi ne-a înãlþat spre calea ce a fost urmatã cu credinþã de Isus, mirele ºi mântuitorul nostru.

Tema a fost de o mare trãire spiritualã: „Fiþi desãvârºiþi dupã cum Tatãl vostru este desãvârºit”.

Cu credinþã, iubire ºi adâncã trãire spiritualã am parcurs cele trei zile de meditaþii. Ca un corolar al rugãciunilor noastre am avut privilegiul de a primi cu cântece mariane ºi cu mare bucurie, scapularul Maicii Domnului purtat de fericitul papa Ioan Paul al II-lea.

O nouã treaptã spre desãvârºire Existenþa „Institutului” nostru secular se bazeazã în primul rând pe formarea membrelor acesteia.

Fiecare dintre noi am avut ºi avem momentul propriu al chemãrii noastre, apoi preocuparea proprie, dar mai ales existenþa preocupãrii conducerii institutului nostru pentru formarea noastrã continuã. Exerciþiile spirituale ne oferã an de an prilejul de a reflecta asupra înþelesului muncii noastre spirituale, dar ºi sociale, pe calea unei vocaþii dificile, aºa cum este vocaþia noastrã.

Anul acesta pãrinþii carmeliti de la Luncani ne-au propus o temã foarte adecvatã pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu: „Fiþi desãvârºiþi precum Tatãl vostru din Cer este desãvârºit”. Pãrintele predicator Augustin Folner, folosind mijloace caracteristice vieþii din mãnãstire – rugãciunea, liniºtea, meditaþia – a reuºit cu siguranþã sã ne determine sã rãspundem la întrebarea: „Ce înseamnã a fi desãvârºit?”. Chiar dacã rãspunsul nostru a fost dat uneori doar în gând, noi am înþeles cã este necesar sã transformãm viaþa noastrã interioarã astfel încât aceasta sã devinã asemenea vieþii sfintei Treimi: viaþã de iubire, respect, umilinþã.

Este de reþinut ºi de meditat îndelung asupra faptului cã umilinþa este o caracteristicã fundamentalã a Tatãlui: El nu se aratã, îl trimite pe Fiul; Fiul tot din umilinþã îl aratã pe Tatãl; Duhul Sfânt îi reveleazã pe Tatãl ºi pe Fiul. Fiecare se ascunde pentru a-l pune în faþã pe celãlalt.

Pentru a urca încã o traptã în formarea noastrã este necesar sã avem mereu în minte sfaturile ºi îndemnurile pãrintelui Augustin care ne-a îndemnat sã rãmânem mereu cu inima ºi ochii deschiºi la cuvintele sfintei Scripturi, ceea ce ne va conduce la distrugerea zidurilor mintale care nu permit Duhului Sfânt sã ne pãtrundã în inimã. Având ca bazã a credinþei noastre Botezul, e necesar sã ne propunem un program de reflecþii asupra fundamentelor spirituale ale carismei Institutului nostru pentru a ajunge le scopul final: mântuirea proprie ºi a celorlalþi.

Elena Matei (Bacãu)

Liniºte ºi tãcere Am venit acasã cu inima plinã de iubire, cu gândul de a-l sluji pe Cristos ºi pe Fecioara Maria cu mai multã sârguinþã ºi, mai ales, cu mai mult devotament.

Mulþumesc lui Dumnezeu cã m-a creat, cã m-a fãcut creºtinã ºi terezinã ºi, mai ales, cã am avut parte de aceste minunate haruri venite din cer.

Sfânta Tereza, patroana noastrã ne aminteºte cã „viaþa noastrã trebuie sã fie deci un mister; trebuie sã ne asemãnãm cu Isus.” El este o comoarã ascunsã care ne iubeºte necondiþionat. El însuºi este rãsplata noastrã. Ce bucurie plãcutã este! „Dupã cum soarele lumineazã în acelaºi timp cedrii ºi orice floricicã la fel, ca ºi cum ar fi numai ea pe pãmânt, la fel ºi Domnul nostru se ocupã de fiecare suflet ca ºi cum nu ar avea pereche” (Ms. A,3).

Sfânta noastrã patroanã, Tereza a Pruncului Isus, ne-a chemat la mãnãstirea carmelitã pentru a ne îmbogãþi ºi perfecþiona sufletele. Am învãþat iar ce este liniºtea ºi tãcerea. Îndrumãtorul nostru, pãrintele Augustin ne-a condus, cu harul ºi tinereþea sa, mai aproape de cele sfinte.

Miercuri, 11 iulie, seara la orele 22.00 am întâmpinat la poarta mãnãstirii, scapularul purtat de la vârsta de 10 ani de fericitul Ioan Paul al II-lea ºi adus în România de prietenii carmeliþi din Italia. Am avut impresia cã era chiar sfântul nostru pãrinte cu zâmbetul sãu blând ºi duios.

Comuniunea sfântã dintre noi ne-a unit în rugãciune alãturi de scapularul cel sfânt, de sfânta Maria de pe muntele Carmel ºi de sfântul Ilie.

Bucurie ºi mari emoþii! La revedere, pe la anul, Luncani!

Teodora (Iaºi)

Iulia-Ioana (Iaºi)

septembrie 2 012

Calea cea micã

21

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Meditaþii ºi rugãciune ªi anul acesta am avut bucuria de a participa la exerciþiile spirituale, crescându-ne rodnicia învãþãturilor evanghelice, având ºansa de a-l asculta pe pãrintele Augustin la meditaþiile din aceste zile ºi de a ne aprofunda mai bine regulile de a trãi prin voturile religioase, viaþa consacratã ºi exemplul Fecioarei Maria, mama noastrã.

De asemenea, am avut marea bucurie a evenimentului primirii sfântului Scapular purtat de fericitul papa Ioan Paul al II-lea pe care l-am venerat ºi ne-am rugat. Mulþumim lui Dumnezeu!

Terezinele din Focºani

Sufletul la fel ca o grãdinã Sufletul nostru este asemenea unei grãdini, florile multicolore ale cuvântului lui Dumnezeu zâmbesc la soare, dupã o ploaie binefãcãtoare de haruri minunate venite de la pr.

Augustin prin învãþãturile sale. Sã luptãm ca buruienile sã nu mai pãtrundã în el ºi astfel viaþa se va umple de fericire.

Mulþumesc sfintei Tereza a Pruncului Isus cã a fãcut posibil sã iau parte în acest an la formarea mea spiritualã ºi am ajuns sã-mi port paºii pe „calea cea micã”. Dacã patroana noastrã a promis sã facã bine pentru toþi oamenii din cer, eu îmi doresc acum sã-mi trãiesc viaþa ºi voturile fãcând bine pe pãmânt.

Mulþumesc Domnului pentru toate darurile sale!

Doiniþa Ardeleanu (Huºi)

Impresii privind exerciþiile spirituale Aceste zile au fost zile de har, de luminã, de intimitate cu Dumnezeu.

Cartea „Exerciþii spirituale” a sfântul Ignaþiu de Loyola, una din cele mai importante lucrãri ale spiritualitãþii creºtine, ne defineºte ceea ce sunt exerciþiile spirituale. „Prin acest nume de exerciþii spirituale, se înþelege orice mod de a-þi cerceta conºtiinþa, de a medita, de a contempla, de a te ruga cu glas tare sau în minte, precum ºi orice mod al altor activitãþi spirituale. Cãci aºa cum plimbarea, mersul ºi alergatul sunt exerciþii trupeºti, în acelaºi fel, orice mod de a-þi pregãti ºi dispune sufletul pentru a putea îndepãrta de la tine toate înclinaþiile dezordonate ºi mai apoi odatã îndepartate, pentru a cãuta ºi gãsi voinþa divinã prin dispunerea propriei vieþi în mântuirea sufletului.

Cred cã am mai putea defini, mai pe scurt exerciþiile spirituale, ca fiind experienþa trãitã în Dumnezeu, într-un climat de rugãciune, ascultarea ºi interiorizarea Cuvântului prin forþa Duhului Sfânt cu ajutorul unui ghid spiritual. Începând cu anul 2005 ºi la noi în România – Institutul secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” a organizat în fiecare an exerciþii spirituale, dupã cum urmeazã: În anul 2005, la Traian-Roman în Casa Misionarilor Verbiþi cu un grup de 50 de terezine sub conducerea pãrintelui misionar Gianfranco Maronese cu tema: „Cine este Isus Cristos?”. În anul 2006 la Luncani – Bacãu, la Mãnãstirea Carmelitã sub conducerea pr. Tiberio Scorrano, O Carm., cu un grup de 56 de terezine cu tema: „Profetul Ilie”. În anul 2007 la Luncani – Bacãu, la Mãnãstirea Carmelitã cu pr. Marius Taloº – S.I. cu un grup de 53 de terezine cu tema: „Contemplarea lui David ºi Isus Cristos”. În anul 2008 – la Luncani – Bacãu la Mãnãstirea Carmelitã cu preoþii diecezani: pr. Iosif Dorcu, decan de Iaºi ºi pr. Anton Despinescu – asistent spiritual al terezinelor din Iaºi, cu un grup de 50 de terezine, tema: „Drumul Credinþei – Pe urmele apostolului Paul”. În anul 2009 la Luncani – Bacãu, la Mãnãstirea Carmelitã cu pr. Henric – S.I., cu 54 de terezine cu tema „Credinþa – scopul existenþei noastre”. În anul 2010 la Gioseni, Bacãu la Mãnastirea Surorilor milostive ale Sfântului Carol Borromeu, cu pr. Luca – Carmelitii desculþi, cu un grup de 48 de terezine, tema fiind „Spritualitatea Carmelitã – Sfinþi Carmeliti”. În anul 2011 exerciþiile s-au þinut în 2 serii: Prima serie la Luncani – Bacãu cu pr. carmelit, Tiberio Scorrano, cu un grup de 38 de terezine cu tema „Isus Invãþatorul – Trãirea Evangheliei dupã „Verbum Domini” de papa Benedict al XVI-lea – cf. textului din Fil 2,2: „Sã aveþi aceeaºi atitudine care este în Cristos…”.

A doua serie la Snagov – Bucureºti, cu pr. Luca, pr. de la Carmelitii desculþi, cu un grup de 17 terezine cu tema: „Fericirile”. În anul 2012 la Luncani – Bacãu, la Mãnãstirea Carmelitã a Maicii Domnului ºi a profetului Ilie, pr. Mihai Augustin Folner, OCarm., cu un grup de 56 de terezine cu tema: „Fiþi desãvârºiþi precum Tatãl vostru ceresc este desãvârºit”, Mt 5,48.

22

Calea cea micã

Nr. 22

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Sufletele doritoare de a-l asculta pe Dumnezeu s-au retras în aceste locuri liniºtite sub conducerea unei cãlãuze care ni l-a prezentat pe Tatãl Ceresc în douã momente importante: – La botezul lui Isus când a spus: „Acesta este Fiul meu cel preaiubit” ºi – Pe muntele Tabor conform (Mc 9,7) – „Pe el sã-l ascultaþi”. Aceasta a fost chiar prima temã a exerciþiilor spirituale din anul 2005 þinute de pr. Gianfranco Maronese care a spus: „L-am cunoscut, urmeazã sã-l ascultãm”.

A urmat o maturizare progresivã a sufletelor noastre în aceºti ani, observând cã tot ceea e omenesc pãleºte, iar splendoarea cerului devine tot mai intensã ºi fiicele lui Dumnezeu se îndreaptã spre a primi moºtenirea Tatãlui.

Liniºtea si pacea profundã gustatã în tãcere ne-a reînnoit interior. Bucuria dialogului cu Dumnezeu a fost adevãratã manã cereascã.

Apoi, am experimentat cã, apropiindu-ne de Dumnezeu, creºte setea de iubire ºi faþã de oameni ºi însãºi taina lui Dumnezeu nu e o tainã de singurãtate. Tatãl îl iubeºte pe Fiul ºi Fiul îl iubeºte pe Tatãl. În Ap 21,5 Scriptura zice: „Iatã le fac pe toate noi”.

Dacã în Cartea Genezei – capitolul 1 citim: „ªi Duhul lui Dumnezeu plutea peste haos ºi Dumnezeu a creat Universul” acum în timpul exerciþiilor spirituale, Duhul lui Dumnezeu s-a coborât din nou asupra noastrã pentru a ne reînnoi. Reînnoirea are la bazã ascultarea lui Dumnezeu ºi contemplarea cuvântului sãu.

Am constatat cã exerciþiile spirituale nu sunt doar un moft al cuiva, ci sunt o întâlnire a douã voinþe serioase ºi autentice: Dumnezeu ºi Omul. E Convertirea la luminã, la iubire, la viaþã ºi aceasta tocmai pentru cã Dumnezeu e luminã, iubire ºi viaþã.

Dintre toate proiectele de pe pãmânt, am înþeles cã unicul proiect, ºi cel mai valoros este „Proiectul Isus”.

Acest proiect ne intereseazã, dar, dacã vrem sa-l dobândim trebuie sã intrãm în noi, „sã ne golim vasul eului nostru pentru a primi harul”, dupã cum spunea pr. Henric la exerciþiile din anul 2009. Cel ce face exerciþiile spirituale, va avea roade, dacã-l simte pe Isus în el ºi sã aibã plãcerea de a-l gãsi în cei de lângã el.

Am ajuns la concluzia: Cât de puþin ne asemãnãm cu el – cu mirele nostru!

Climatul de rugãciune constituie un alt înveliº al sufletului nostru: a te ruga, a comunica cu taina lui Dumnezeu.

I-am simþit prezenþa în tãcere, în întuneric, în luminã, în bucurie, dar chiar ºi în reproº.

Pr. Gianfranco spunea: „Ochii credinþei mele trebuie sã se deschidã feþei tale, Doamne, pentru ca viaþa mea sã recunoascã vocea ta în mine”, iar pr. Marius Taloº spunea la adoraþia nocturnã: „Tu care eºti în mine / Mai mult decât mine / Fã-mã prezent, prezenþei tale”.

Experienþa rugãciunii, aºadar, a fost un alt dar minunat prin ascultarea vocii lui Dumnezeu la sfânta Liturghie, la Liturgia orelor, la adoraþie, prin Cuvântul Sfintei Scripturi ºi prin cuvântul cãlãuzei la meditaþie.

Un lucru greu de realizat a fost tãcerea, iar vorbirea lui Dumnezeu se realizeazã în tãcere, în tãcere absolutã ºi totuºi El este un cântec veºnic de iubire – un dialog care nu se sfârºeºte.

Creaþia vorbeºte, dar Dumnezeu vine în tãcere. Tãcerea este indispensabilã. Cu mult efort s-a realizat ºi aceasta auzind bãtãile insistente ale Domnului la uºa sufletelor noastre. „Iatã, stau la uºã ºi bat. Dacã cineva aude glasul meu ºi deschide uºa, voi intra la el ºi voi cina cu el, iar el cu mine !”- (Ap 3,20). Trebuie sã deschidem uºa inimii, pentru ca Dumnezeu sã intre ºi sã ne schimbe. În zgomot ne pierdem, în tãcere, în pustiu ne regãsim.

E teribilã aceastã tãcere a lui Dumnezeu! În lume ne cunoaºtem, în singurãtatea inimii doar cu Dumnezeu ne autocunoaºtem. L-am gãsit pe Dumnezeu, ne-am regãsit identitatea noastrã, acceptând iniþiativele sale de a ne converti, de a ne transforma.

Cel care participã cu curaj ºi libertate la exerciþiile spirituale, are folos, dacã oferã Domnului voinþa ºi libertatea sa, pentru ca divina lui maiestate sã se slujeascã dupã preasfânta sa voinþã.

Ascultând cu credinþã, precum Abraham, care aude glasul Tatãlui: „Ieºi din pãmântul tãu ºi pleacã” – (Gen 12), precum apostolul Paul pe drumul Damascului, înþelegând chemarea la credinþã, tot aºa ºi noi, în lumina credinþei, am fost chemate la iubire, la comuniune prin Isus Euharisticul. „Harpele ruginite din noi au început sã cânte melodia Sfântã a comuniunii fãcând sã creascã valoarea institutului nostru secular” – spunea sr. Iulia Ioana, ºi toate acestea, spre mai marea glorie a Tatãlui.

Mulþumim lui Dumnezeu pentru acest dar minunat al exerciþiilor spirituale la care participãm an de an ºi care sunt ca un mers susþinut spre pãmântul fãgãduinþei.

– Aceste zile sunt o necesitate pentru a-þi construi þesutul sufletului în care sã se vadã marea milostivire a lui Dumnezeu.

– O orã pe zi, o zi pe lunã, 3 zile sau mai multe pe an, este timpul când totul trebuie abandonat pentru a ne retrage numai cu Dumnezeu.

– Unul dintre fiii lui Charles de Foucauld, Carlo Carreto spunea: „te faci vinovat de refuzul izolãrii voluntare deºi o poþi face, ca sã guºti intimitatea cu Dumnezeu”.

E semn cã lipseºte primul element al relaþiei cu Cel atotputernic, cu iubirea. Dacã nu cauþi acest lucru, dacã nu-þi place, nu vei ajunge la rugãciunea contemplativã”. ªi Dumnezeu prin glasul profetului – (Os 2,16) ne invitã ºi pe noi din România în intimitatea sa: „Vino, vino cu mine în deºert, îþi voi vorbi ca de la inimã la inimã, despre iubire” Agnesa Husaru (Buhonca)

septembrie 2 012

23

Calea cea micã

Alãturi de sfânta Tereza, cãlãtoare în Þara Sfântã

Mereu alãturi de Fecioara Maria Buhonca: Pelerinajul Icoanei Maicii Domnului ºi misiuni populare – „Trei zile magice”

Într-o zi frumoasã de august 2012 am plecat la drum, în pelerinaj prin Þara Sfântã împreunã cu patroana noastrã ºi buna mea prietenã, sfânta Tereza a Pruncului Isus.

O micã Tereza, eu ºtiu cã nu ai fost niciodatã în aceastã þarã sfântã, dar pe urmele lui Isus ai pãºit în fiecare zi, ai respirat împreunã cu Isus, ai mirosit parfumul florilor din Israel ºi ai cãlãtorit toatã viaþa cu gândul pe aceste meleaguri pline de istorie ºi de spiritualitate maximã!

Ce minunat e atunci când braþele Mirelui te poartã cu dragoste prin toatã lumea!

O, Isuse, cât de minunate sunt cãile tale! Nici nu pot sã cred cã în acest an mi-am împlinit cel mai intens vis! Am visat, m-am rugat, am aºteptat ºi am înþeles cã „iubirea cuprinde toate vocaþiile”. Cât de minunatã e bunãtatea ta, Doamne!

Emoþiile ºi lacrimile abia le mai puteam þine pe tot parcursul pelerinajului. Oare pot sã calc ºi eu pe urmele lui Isus, ale Mariei ºi ale apostolilor? Alãturi de Tereza totul a fost uºor: urcuºul ºi scãrile. Tinereþea ei mi-a dat aripi.

Am urcat cu emoþie pe muntele Tabor ºi am rostit fericirile pe muntele cu acelaºi nume, iar Fecioara Maria m-a întâmpinat cu bucurie pe muntele Carmel. Am simþit soarele dogoritor al deºertului ºi m-am plimbat cu cãmila, am atins peºtiºorii din Iordan, iar fiecare picãturã de apã cãzutã pe cap mi-a reamintit de botezul meu; am simþit valurile line ale mãrii Genazaret, m-am scãldat plinã de entuziasm în marea Moartã. M-am rugat în Biserica naºterii, la Betleem ºi la Mormântul lui Isus, din Ierusalim, am plâns împreunã cu Tereza pe Calvar, am cântat „Cristos a înviat!” la locul Înãlþãrii, în grãdina Ghetsimani ºi deseori mi se oprea respiraþia la vederea urmelor pe care le-a lãsat înscrise adânc ºi pentru totdeauna Mântuitorul nostru. „Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, Doamne!”, spune psalmistul.

Duhul Sfânt mi-a dat harul de a înþelege iubirea ºi bucuria adevãratã. „O, cât de frumoasã este calea iubirii!” - mi-a spus sfânta Tereza.

Venitã acasã cu o inimã plinã de haruri ºi cu o mie de zâmbete care aºteaptã sã fie împãrþite tuturor celor de lângã mine am auzit o voce caldã ºi blândã care mi-a ºoptit cã trebuie sã-mi îndeplinesc vocaþia.

Isuse bun ºi drag, tu mã trimiþi ca vestitoare a Evangheliei ºi a locurilor sfinte! Ce îndurãtor ºi milostiv ai fost mereu cu mine! „Vai mie dacã nu voi vesti evanghelia” (1Cor 9,17). Da. Nu voi înceta niciodatã sã te laud, Doamne, sã te iubesc ºi sã spun tuturor trãirile ºi bucuria de a te întâlni la fiecare pas împreunã cu Fecioara Maria ºi nu de puþine ori alãturi de apostoli!

Mulþumesc pentru cã am simþit o aºa de mare ºi adevãratã fericire, o împlinire care nu cunoaºte acum nici vorbe, nici fapte, ci doar infinitã iubire ºi umilinþã. Acum voi spune împreunã cu sfânta mea prietenã, Tereza: „Numai dragostea îmi poate dilata inima. O, Isuse, de când aceastã plãcutã flacãrã se consumã, alerg cu bucurie pe calea poruncii tale celei noi...

Vreau sã alerg aºa pânã în ziua fericitã când, unindu-mã cu mulþimea fecioarelor, te voi putea urma în spaþiile infinite, intonând cântecul tãu cel nou care trebuie sã fie acela al iubirii” (Ms. C, 16r).

Rãmâi cu noi, Isuse, ºi binecuvânteazã cu harul tãu pe toate terezinele!

De ce acest titlu? Deoarece un altul nu putea exprima tot ceea ce au trãit credincioºii din Parohia Buhonca, când, în sfârºit, dupã o lungã perioadã de aºteptare, au fost vizitaþi de icoana fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului din sanctuarul de la Cacica, în perioada 22-25 aprilie 2012.

Au fost trei zile pline de har, în care întreaga comunitate s-a rugat ºi s-a închinat icoanei Preacuratei. Copii, tineri, adulþi ºi bãtrâni au luat parte la aceastã sãrbãtoare. Domnul a binecuvântat aceste zile mai ales prin faptul cã vremea nu a fost un impediment în calea credincioºilor din satele vecine care au putut participa ºi ei la aceste zile.

Ziua primirii icoanei sfintei Fecioare a fost o adevãratã feerie, împreunã cu sora terezinã Agnesa Husaru, tinerii voluntari ºi pãrintele paroh Ionel Bejan au pregãtit din timp aceste momente speciale. Copiii au întâmpinat-o pe sfânta Fecioarã purtând veºmintele ei sau haine de îngeraºi, având pe spate o banderolã cu salutul solemn „Ave Maria!”; tinerii, îmbrãcaþi în costume populare, au mers cu lumânãri aprinse în jurul icoanei, iar o familie de credincioºi a întâmpinat cu flori sosirea Maicii preacurate. Liturghia solemnã a fost celebratã de PS Aurel Percã, episcop auxiliar. Celelalte Liturghii au fost celebrate de pãrintele Cristian Pal, iar în ultima zi sfânta Liturghie a fost celebratã de pãrintele Adrian Iºtoc, paroh de Horleºti.

Predicile din zilele de misiuni au fost þinute de pãrintele losif Bisoc, paroh de Buruieneºti.

Dupã fiecare sfântã Liturghie de searã, copiii, tinerii ºi adulþii s-au putut ruga la icoana fãcãtoare de minuni pânã în miez de noapte. Bineînþeles, nu doar seara era posibilitate de rugãciune; la orice orã din zi credincioºii erau invitaþi spre a cinsti pe Maica Domnului, iar în seara zilei de marþi, 24 aprilie, dupã celebrarea sfintei Liturghii de la ora 18.00, întreaga comunitate, în frunte cu sfânta Fecioarã, a mers în procesiune pe strãzile satului.

Astfel, s-au vizitat câteva locuri mai importante cum ar fi: cimitirul, grota închinatã Mamei cereºti ºi rãstignitul, crucea din mijlocul satului. Lumânãri aprinse, fãclii, cântece ºi rugãciuni au transformat sãrbãtoarea întro adevãratã ceremonie în care simþeam cu toþii prezenþa lui Dumnezeu în mijlocul nostru.

Cea mai dificilã parte a fost atunci când a trebuit sã ne despãrþim de sfânta Fecioarã, mijlocitoarea noastrã. O tristeþe a cuprins sufletele credincioºilor când ocrotitoarea lor a plecat spre a le asculta rugile ºi altor creºtini.

Cel mai important lucru rãmâne însã faptul cã ea, chiar dacã a plecat ºi nu o putem percepe vizual, o putem simþi alãturi de noi mereu, gata întotdeauna sã ne salveze din necazuri.

Teodora (Iaºi)

Roberta Diana Diac (Buhonca)

24

Calea cea micã

A trecut la Domnul

pr. Abelardo Lobato, OP În noaptea dupã sãrbãtoarea Înãlþarea lui Isus la cer (vineri, 18 mai 2012, ora localã 00.30), pr. Abelardo Lobato, OP, s-a întors la Tatãl. A fost spiritual al terezinelor din Lugano ºi România.

A fost un adevãrat sfânt, un preot dominican desãvârºit ºi un om deosebit. Funeraliile s-au desfãºurat sâmbãtã, 19 mai 2012, la Cádiz (Spania).

Abelardo Lobato Casado s-a nãscut la San Pedro de la Vina (Zamora) în Spania, la 20 ianuarie 1925, fiul lui Gumersindo ºi Agustina. Dupã ºcoala elementarã în satul natal ºi ºcoala medie la Almagro (Ciudad Real), a îmbrãcat haina dominicanã în anul 1941 ºi a fãcut profesiunea la 15 septembrie 1942 în Provincia Andalusía.

Dupã studiile de filozofie ºi teologie în Studium Generale al Dominicanilor la Almagro, ºi-a continuat studiile de teologie la Facultatea de Teologie din mãnãstirea „Sfântul ªtefan” din Salamanca, între anii 1948 ºi 1950. La 16 aprilie 1949 a fost hirotonit preot.

A avut doctorat în filozofie. Ordinul Dominican, în semn de recunoaºtere pentru activitãþile sale ºtiinþifice, culturale ºi teologice, i-a conferit la 10 iunie 1986 titlul de „Magister in Sacra Theologia”. În anul 1976, împreunã cu pr. Benedetto D’Amore, a fondat Societatea Internaþionalã „Tommaso d’Aquino” (S.I.T.A.), a cãrei datã de înfiinþare oficialã este 27 mai 1978.

A înfiinþat filiala românã în aprilie 2001 împreunã cu alþi 22 de membri fondatori.

Din anul 1982 a fost numit de Sfântul Scaun observator obiºnuit pentru drepturile omului la Consiliul Europei de la Strasbourg, în Comitetul Director pentru Drepturile Omului (CDDH). Între anii 1996 ºi 2000 a fost rector al Facultãþii de Teologie din Lugano. În anul 1998 a fost numit asistent spiritual pentru Compania „Sfânta Tereza” la Lugano, cunoscutã ca Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”. În anul 1999 a fost numit de Sfântul Pãrinte preºedinte al Academiei Pontificale „Sfântul Toma de Acquino”, al cãrui sediu este la Roma.

La Iaºi, pãrintele Lobato a participat la simpozionul Societãþii Internaþionale „Sfântul Toma de Aquino” (SITA), având tema „Problema sufletului în teologia sfântului Augustin” (18 septembrie 2004), la Congresul Internaþional „Adevãr ºi moralitate în spaþiul public” (2 iunie 2005), la simpozionul internaþional cu titlul „Înþelepciunea, astãzi. Abordãri filozofice, teologice ºi culturale” (1 mai 2006); la simpozionul internaþional Identitatea creºtinã ºi valorile Europei de astãzi (18-19 aprilie 2007), toate desfãºurate la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi.

A publicat peste 40 de volume ºi numeroase articole dedicate studiilor tomiste, istoriei filozofiei, metafizicii, antropologiei, filozofiei sociale ºi politice.

A murit la 18 mai 2012, în mãnãstirea „Sfânta Fecioarã Maria a Rozariului” din Cádiz (Spania), la vârsta de 87 de ani.

Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!

Nr. 22

In memoriam pr. Abelardo Lobato

Îmi face plãcere sã strãbat în amintire cei unsprezece ani petrecuþi cot la cot, pe Via Nassa, împreunã cu pãrintele nostru Lobato, care, în aceste zile, s-a întors în Casa Tatãlui.

Pr. Lobato era binecunoscut ºi nu este nevoie sã-i facem un portret. Aº vrea sã subliniez însã, þinând seama ºi de cei zece ani în care a fost asistent spiritual al Institutului nostru, marele dar pe care l-a reprezentat pentru noi, ajutorul pe care ni l-a dat, plãcerea conversaþiilor cu el, mereu constructive, mereu prieteneºti. Credinþa care l-a susþinut, fidelitatea faþã de Cuvântul lui Dumnezeu erau izvoarele din care îºi dobândea forþa ºi capacitatea de a vedea problemele þinând seama întotdeauna de binele celorlalþi.

Altã însuºire plãcutã a lui era optimismul cu care ºtia sã priveascã lumea ºi oamenii, doza de umor ce-i îngãduia sã capteze atenþia, sã-ºi cucereascã interlocutorul ºi, adesea, sã redimensioneze lucrurile ºi sã permitã un dialog chiar ºi cu pãreri divergente, cu interese diferite.

Dintotdeauna îndrãgostit de Maria, trãia cu ea o relaþie de multã duioºie. Sunt numeroase intervenþiile ºi reflecþiile sale despre ea, pe care o socotea drept mamã ºi pe care o invoca mereu împreunã cu Fiul ei, Isus. Încredinþat, ca ºi Maria, cã Domnul „priveºte la cel smerit, iar pe cel trufaº de departe îl cunoaºte” (Ps 137,6), nu a cãutat niciodatã faima, ci a fost mereu la dispoziþie pentru ce i s-a propus.

Am învãþat de la pr. Lobato simplitatea dialogului ºi umanitatea apropierii. Când se apropia de o sorã, o striga pe nume, o îmbrãþiºa, o fãcea sã se simtã acasã!

Am participat, sâmbãtã, 19 mai 2012, la înmormântarea lui, împreunã cu confraþii ºi rudele sale, pentru un ultim salut ºi pentru a-i spune încã o datã toatã recunoºtinþa ºi afecþiunea noastrã.

Dragi surori, prin aceste reflecþii scurte ºi nedesluºite încercãm sã ni-l amintim pe iubitul nostru pãrinte; ne-a lãsat o moºtenire mare – mãrturia unei iubiri mari, simple ºi generoase faþã de Domnul, faþã de Fecioara Maria, faþã de Bisericã ºi faþã de Ordinul sãu Dominican.

Pãrinte, acum cã aþi ajuns în ceata celor dragi care au mers înaintea noastrã, sprijiniþi-ne cu ocrotire în pelerinajul nostru pãmântesc ºi ajutaþi-ne sã fim mereu fideli vocaþiei noastre!

Odihneºte-te în pace, dragã pãrinte Lobato!

Maria-Teresa

septembrie 2 012

Calea cea micã

Ce sã facem cu darurile pãrintelui Lobato?

În luna aprilie 2001, pãrintele Abelardo Lobato a venit în România ºi ne-a lãsat mai multe daruri, printre care la loc de cinste se aflã Institutul secular „Sfânta Tereza” ºi Societatea Internaþionalã Toma de Aquino (SITA), filiala românã. Cu încredere în Dumnezeu ºi în el însuºi, cu o atenþie specialã faþã de persoane, cu umor ºi bunãtate, pãrintele a cãutat sã creeze un climat favorabil darurilor sale. Providenþa a rânduit ca în aceste împrejurãri sã-l cunosc ºi eu pe „renumitul” pãrinte dominican Abelardo Lobato, despre care ºtiam cã a fost secretar general al Academiei Pontificale Sfântul Toma de Aquino din Vatican ºi preºedinte al Societãþii Internaþionale Toma de Aquino, cu sediul la Roma.

Am cãutat sã sprijin activitãþile pãrintelui în România, potrivit priceperii ºi puterilor mele. Am discutat împreunã ceva mai mult când a fost vorba sã numim pe primul preºedinte al SITA, filiala românã. Pãrintele Lobato spunea cã eu aº fi bun sã ocup aceastã poziþie. Dar, fiindcã nu mi-ar fi plãcut ca SITA sã rãmânã doar la nivelul Institutelor Catolice din România, am propus ca primii doi preºedinþi sã fie creºtini laici, universitari. ªi aºa a fost, ºi a fost bine.

Cu toate acestea, pãrintele nu a renunþat la ideea ca eu sã preiau conducerea SITA. Astfel, dupã mandatul lui Alexander Baumgarten ºi cel al lui Alin Tat, din anul 2011, am fost ales preºedinte al SITA. Dupã alegere, i-am trimis un email sã-i dau de ºtire, iar pãrintele s-a bucurat ºi mi-a scris: „Sunt mulþumit cã SITA a ajuns pe mâna celor doi Willi”: eu ºi Wilhelm Tauwinkl, care a fost ales secretarul Societãþii. Am vãzut în toate aceste evenimente gândul pãrintelui de a-mi încredinþa o moºtenire, ºi anume grija faþã de SITA. ªi încã ceva. La scurt timp dupã Conferinþa SITA 2012, pãrintele a trecut la cele veºnice. Nu am apucat sã-i spun cã în alegerea temei – Corpul ca limitã ºi provocare –, m-am gândit într-un anumit fel ºi la dânsul. În ciuda bolii care nu-l lãsa în pace, el a continuat sã þinã legãtura cu prietenii ºi cunoºtinþele sale, ca ºi cum nu ar fi suferit nimic; scrisorile sale lãsau sã se întrevadã acelaºi „pãrintele Lobato” pe care îl ºtiam de multã vreme: un om cu minte limpede, un preot cu inimã bunã ºi un cãlugãr care trãieºte sentimentul veºniciei.

Acum gândul la pãrintele Lobato mã poartã ºi la darurile cu care el a venit în România. Ca sã-i facem cinste ºi sã preþuim cum se cuvine darurile sale, ar trebui sã le transmite mai departe, asemenea lui, cu încredere în Dumnezeu, cu rãbdare ºi umor.

Pr. Prof. Dr. Wilhelm Dancã (Bucureºti)

25

Amintindu-ne de pr. Lobato Ultimii doi ani au adus pentru noi ºi momente de cumpãnã când am avut posibilitatea sã reflectãm, mãcar pentru câteva clipe, asupra vieþii noastre spirituale ºi a carismei Institutului nostru. Mã gândesc la momentele când unele membre ale Companiei au trecut la Domnul: Doina, Elena, Mia, Silvia...

Un astfel de moment am trãit, de asemenea, de curând când „padre” Abelardo Lobato, OP, asistent spiritual al Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, a plecat dintre noi în marea sa cãlãtorie cãtre Domnul...

Vârsta înaintatã ºi boala, care în ultimii ani înainta fãrã încetare, l-au determinat sã renunþe la orice activitate. Din mãnãstirea dominicanilor (în Spania) în care se retrãsese, ne transmitea mereu gândurile sale, din care ne-am dat seama cã „padre” este în continuare alãturi de noi. Astãzi nu încetãm a-i mulþumi Domnului pentru cã suntem contemporane cu o aºa mare personalitate: „padre” Lobato.

Personalitatea este întotdeauna un anume mister pentru ceilalþi; persoanele importante cu care avem tangenþã în timpul vieþii au totdeauna o parte a lor secretã care ne fascineazã ºi pe care tindem în permanenþã sã o descoperim.

Padre Lobato a avut (cel puþin pentru mine) aceastã caracteristicã ascunsã a personalitãþii sale pe care noi, membrele Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, ne-am strãduit sã o descoperim. Fiecare dintre noi am considerat cã padre Lobato este ca o plãmadã ce transformã sufletele noastre din interior.

Când vorbim despre padre Lobato, trebuie sã-l înfãþiºãm în realitatea istoricã în care a trãit, în contextul cultural al timpului sãu, el însuºi fiind contemporan ºi un apropiat al fericitului papã Ioan Paul al II-lea. Încã o datã o spun: suntem fericite cã suntem contemporane cu asemenea personalitãþi ale Bisericii noastre ºi ne putem imagina momentul trecerii pãrintelui nostru spiritual la cele veºnice, când în cer se sãrbãtoreºte sosirea lui.

Moartea desparte sufletul de trup. Trupul rãmâne pe pãmânt ºi devine þãrânã, dar duhul ajunge în mâinile lui Dumnezeu ºi la întâlnirea cu cei dragi.

Fie ca de acolo, de sus, unde trãieºte veºnic, padre Lobato sã vegheze asupra Institutului nostru ºi sã mijloceascã la Domnul pentru noi ºi pentru cele care vor veni în urma noastrã!

Dumnezeu sã-l fericeascã!

Elena Matei (Bacãu)

26

Nr. 22

Calea cea micã

In memoriam

Padre Abelardo Lobato

Petalele trandafirilor sfintei Tereza a Pruncului Isus le-am aºternut pe ultimul drum pe care l-a strãbãtut pãrintele spre casa dominicanilor din Cadiz: suferinþele i s-au sfârºit. Îngerul alb al morþii i-a luat inima ºi a dus-o la picioarele tronului ceresc. Suntem sigure cã de acolo, sufletul lui ne va ajuta, îndrumându-ne paºii pe care îi mai avem de fãcut pe pãmânt.

Am avut bucuria sã-l întâlnesc cu doi ani înainte de a muri, când i-am fãcut o vizitã, împreunã cu Maria-Emanuela, la Granada, la mãnãstirea Dominicanã. Ne-a primit cu bunãtate, veselie ºi generozitate. Era timpul Paºtelui 2010.

Ne-a arãtat mãnãstirea ce a fost fondatã chiar de sfântul Dominic. În bisericã, altarul principal al sfintei Fecioare are peste o sutã de îngeri, în basoreliefuri, care o înconjoarã.

Apoi am vãzut cã în toate bisericile din Granada, sfânta Maria este înconjuratã de zeci de îngeri.

Din Joia Sfântã începeau procesiunile solemne, cu care alegorice ce prezentau pãtimirile Domnului ºi învierea.

Sute de persoane, în costume de epocã, din secolele XIII ºi XIV, muzica de fanfare, copii, cãlugãri, doamne din nobilime formau alaiuri care parcurgeau strãzile. Pãrintele ne-a dat un loc de cinste în balconul exterior al mãnãstirii dominicane, de unde am admirat ºi ne-am rugat împreunã cu penitenþii din cortegiu, ºi ne-am bucurat în noaptea de sfintele Paºti.

Am vizitat cu pãrintele Abelardo multe biserici, muzee ºi parcuri importante. Nu se plângea de nici o durere. Prin Alhambra, prin palatul muzeu al califilor, a umblat cu noi o zi întreagã. Ne-a fost un ghid minunat. Am participat la multe sfinte Liturghii pe care le-a celebrat.

Ne-a condus la autocar, dupã ºase zile, încãrcându-ne cu binecuvântãri pentru toate terezinele.

Când i-am urat viaþã lungã cu sãnãtate, ne-a rãspuns ca sfânta Tereza a Pruncului Isus: „Ziua morþii mele îmi va fi cea mai mare dintre zilele de sãrbãtoare!” ªi aºa a fost !

Pãrinte Abelardo, mijloceºte pentru noi!

Iulia-loana (Iaºi)

A plecat la Domnul aºa cum a trãit, în liniºte!

Noi îi mulþumim lui Dumnezeu cã ni l-a dat pe pãrintele Lobato ca spiritual, învãþãtor ºi predicator. Viaþa sa a fost o mãrturie luminoasã de unire cu Cristos, de ascultare a Duhului Sfânt ºi de încredere filialã în Fecioara Maria. Prin fiecare întâlnire ne-a fãcut sã cunoaºtem cum se trãieºte fiecare zi în profunzimile iubirii lui Dumnezeu, în credinþã ºi în exigenþa sa divinã. Totul era credinþã vie ºi disponibilitate a iubirii! Totdeauna va trãi în inima mea ºi mã voi ruga mereu ca Dumnezeu sã-l fericeascã cu împãrãþia cereascã.

Sã se odihneascã în pace!

Elena Solcan (Iaºi)

Pe „Calea cea micã”, spre Dumnezeu În noaptea de dupã sãrbãtoarea Înãlþãrii Domnului undeva, departe, în Spania, se înãlþa sufletul dragului nostru pãrinte Abelardo Lobato. Sigur cã am aflat abia a doua zi. Dar inimile ni s-au umplut de o mare tristeþe amestecatã cu o mare bucurie. „Voi vã veþi întrista, dar întristarea voastrã se va preface în bucurie” (In 16,20) De ce bucurie? Pentru cã, prin credinþã, parcã-l auzeam pe pãrintele: „Mã duc la Tatãl meu” (In 16,10).

Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” a venit pe pãmânt românesc prin Maria Teresa ºi pãrintele Lobato, asistentul spiritual al companiei. Când l-am întâlnit prima datã, fiecare dintre noi am fost cucerite de simplitatea sa evanghelicã, de bucuria ºi dragostea pe care ne-o arãta fiecãreia dintre noi, de smerenia ºi bunãtatea sa. Cu cât îl vedeam ºi-l ascultam mai mult, cu atât îi „descopeream” valoarea. Ne punea ordine în gânduri, traducând în vorbe simple teologia sfântului Toma de Aquino al cãrui discipol conºtiincios ºi iubitor era. Orice întrebare i-am fi pus, dumnealui ne rãspundea cu argumente fie din Sfânta Scripturã, fie din Summa Theologica. Dar ºtia sã le spunã în aºa fel încât deveneau simple ºi clare ca apa unui izvor de munte...

Mai târziu ne-am dat seama cã locul dumnealui era cu noi, cu Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”. De ce spun asta? Pentru douã motive la fel de importante amândouã.

Pe de-o parte a întâlnit în România oameni, suflete „pregãtite” în toþi aceºti ani de comunism de cãtre sfânta Tereza cea Micã, cea a cãrei carte „Istoria unui suflet” a hrãnit credinþa a generaþii ºi generaþii educate în ºcolile acelei perioade în ateism ºi necredinþã. ªi cred cã s-a mirat foarte mult de aceasta...

Pe de altã parte dumnealui însuºi era întruparea vie a cãii „copilãriei spirituale” învãþate ºi cerute de Isus în Evanghelie, „Cine nu va primi împãrãþia lui Dumnezeu ca un prunc, nu va intra în ea” (Lc 18,17) ºi trãite de sfânta Tereza a Pruncului Isus.

Dar trãia în acea copilãrie spiritualã ca semn de maturitate ºi desãvârºire spiritualã aºa ca ºi sfânta Tereza. Pãrintele era în ultima etapã a vieþii sale pe pãmânt. Oricine îºi putea da seama, cãci nu-ºi ascundea vârsta niciodatã. Dar tocmai de aceea atitudinea pãrintelui era atât de simplã, caldã, împãciuitoare, blândã, optimistã, curajoasã. ªtia sã se bucure ca un copil de orice: de frumuseþea din naturã, de o operã lucratã de cineva, de o nouã întâlnire sau de o revedere. ªtia sã se bucure ºi sã mulþumeascã oricui. Se lãsa condus, ajutat, iubit chiar ºi lãudat cu bucurie ºi recunoºtinþã. Aceasta nu înseamnã cã nu simþea jertfa, greutatea de a face atâtea drumuri la noi, oboseala care o presupunea...

Chiar ºi jertfa despãrþirii de noi atunci când ascultarea l-a chemat în Spania, la Granada. A primit toate cu aceeaºi dragoste ºi abandonare în voinþa Tatãlui.

Dacã vreodatã vom dori sã ºtim ºi sã mergem pe „Calea cea micã”, sã ne gândim cum era pãrintele Lobato. Cele care am avut privilegiul sã-l cunoaºtem ºi sã-l iubim, sã dorim sã-l urmãm pe aceastã cale de simplitate. Pãrintele nu judeca pe nimeni. Nu lam auzit niciodatã judecând pe cineva. Poate cã ar fi fost vreodatã nemulþumit de ceva sau de cineva. Maximum ce fãcea, schiþa o aproape imperceptibilã grimasa, rapid alungatã ºi aceea. Aceastã delicateþe spiritualã, provenitã din smerenia profundã care-l caracteriza, transmitea celor care-l ascultau acea pace, seninãtate ºi bucurie de care toþi aveam nevoie.

Doamne, cât ºi cu ce cuvinte îþi putem mulþumi ºi te putem lãuda pentru pãrintele Lobato?

Maria-Emanuela (Câmpina)

septembrie 2 012

27

Calea cea micã

Fericitul padre Lobato Nu l-am numit pe pãrintele Abelardo Lobato fericit, în accepþiunea bisericii, cãci sunt abia cinci luni de când a plecat la Domnul. Vreau doar sã amintesc cum vedeam noi cã pãrintele Abelardo trãia „Fericirile” lui Isus din Evanghelie (Mt 5,1-8). „Fericiþi cei sãraci în duh, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor”.

Veþi spune, cei care l-aþi cunoscut: cum, un aºa mare teolog, tomist, fondatorul ºi susþinãtorul SITA (Societatea Internaþionalã a sfântului Toma de Aquino), cel care participa la congrese internaþionale cu marii teologi ai Bisericii (la o asemenea întâlnire teologicã a fost chiar ºi fericitul papã Ioan Paul al II-lea), cum? Despre un asemenea om se poate spune cã „realiza” aceastã primã fericire?

Da. Toate eram cucerite de marea simplitate a comportamentului sãu cât ºi a discursului sãu. Cu cât ne prezenta aspecte sau probleme de teologie dogmaticã, de moralã, de istorie a bisericii sau altele profunde ºi înalte reuºea totuºi sã ni le prezinte cu o mare simplitate. Chiar dacã folosea ºi expresii latine le folosea pentru a mãri claritatea expunerii nu pentru a-ºi umili interlocutorul sau auditoriul. În plus tot de caracterul sãu simplu ºi umil þinea apropierea cu aceeaºi dragoste ºi bucurie de orice terezianã încã de la primele întâlniri. Nu se prefãcea niciodatã. Se bucura cu simplitate. Se întrista tot cu simplitate. Poate cã aici i s-ar potrivi cuvintele lui Isus spuse despre Natanael; „Iatã, cu adevãrat un om în care nu este viclenie” (In 1,47).

Aceasta era atitudinea pãrintelui: blândã, binevoitoare, împãciuitoare, încurajatoare ºi mereu cu zâmbetul pe buze. „Fericiþi cei cãrora le este foame ºi sete de dreptate, pentru cã ei vor fi sãturaþi”.

Aceastã fericire a început s-o aibã de când, în tinereþe, s-a hotãrât sã intre în ordinul dominican ºi sã studieze teologia sfântului Toma de Aquino în probleme grave de drept internaþional. Pãrintele ºi-a satisfãcut mereu „foamea ºi setea de dreptate” prin studiu necontenit ºi prin învãþarea ºi a celorlalþi. Îmi aduc aminte cã la una din primele mele întâlniri cu sfinþia sa mi-a povestit cã s-a întors de la un congres catolic, þinut la Roma, unde le-a vorbit marilor industriaºi ºi antreprenori catolici care întreþineau economia Italiei, pe care i-a îndrumat s-o facã cu dreptate. Sã nu caute sã se îmbogãþeascã doar ei ºi familiile lor, ci ºi toþi cei care lucrau împreunã cu ei. Aºadar sã punã dreptatea la loc de cinste în toate acþiunile lor. „Fericiþi cei milostivi, pentru cã ei vor afla milostivire”.

Nu ºtiu amãnunte din viaþa sfinþiei sale, prin câte necazuri poate a trecut. Aici aº reþine douã aspecte valabile pentru sfârºitul vieþii în care noi l-am cunoscut.

Strãbãtând pãmântul în lung ºi în lat unde era chemat sã conferenþieze sau sã þinã exerciþii spirituale, pãrintele Lobato a întâlnit cu siguranþã multã sãrãcie ºi suferinþã. ªtia sã compãtimeascã ºi sã încurajeze cu multã iubire.

Ultimii ani, marcaºi de boala care-i diminuau forþele, au fost ani de suferinþã, durere ºi umilinþã nesfârºitã. Nu ºtim dacã în timpul agoniei „i s-a arãtat un înger din cer care l-a întãrit” (Lc 22,43).

Acest aspect al iubirii lui Dumnezeu, pãrintele Abelardo l-a înþeles în felul sãu: sensibil la diversele nevoi pe care le afla de la noi ºi pe care le-a încercat sã completeze dupã puteri. Dar mai importantã mi s-a pãrut generozitatea manifestatã de pãrintele prin venirea în România atât de des. S-a urcat de multe ori în avion, iarnã sau varã, frig sau arºiþã ºi a venit la noi. A vizitat, însoþind-o pe Maria Tereza diverse locuri din þarã: Transilvania, Moldova, Bucovina, Bucureºti. Apoi a mers în multe parohii ca un adevãrat apostol: Iaºi, Roman, Bacãu, Oneºti, Focºani, Suceava, Piatra Neamþ, Câmpina, Sinaia etc. De ce o fãcea? Din iubirea sa generoasã, milostivã, neobositã ºi plin de harul Duhului Sfânt.

Iubirea sa milostivã mai avea o laturã: aceea cã ne înþelegea pe fiecare, înþelegea situaþiile dificile, greutãþile ºi limitele. Nu judeca pe nimeni, îi gãsea oricãrei situaþii în parte explicaþii ºi scuze.

„Fericiþi cei blânzi, pentru cã ei vor moºteni pãmântul”.

„Fericiþi cei cu inima curatã, pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu”.

Nu ºtiu la ce se referea Isus când a promis celor blânzi cã vor moºteni pãmântul, dar acum mã gândesc cã poate ne-a spus cã atitudinea noastrã faþã de natura pe care Dumnezeu ne-a lãsat-o „sã-l luãm ºi sã-l pãzim” (Gen 2,15) trebuie sã fie blândã, atentã, grijulie ºi respectuoasã.

Pãrintele era curat cu inima ºi dupã spusele psalmistului el era omul care „umblã fãrã prihanã ºi face dreptate, cel care avea adevãrul în inima sa” (Ps 14,2). În simplitatea sa de copil se bucura deja de vederea slavei lui Dumnezeu (Ps 16,15).

„Fericiþi cei care plâng, pentru cã ei vor fi consolaþi”.

28

Calea cea micã

A ajuns sã-ºi însuºeascã cuvintele lui Isus: „Cine nu primeºte împãrãþirea lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea” (Lc 18,17).

Adevãrat, pãrintele avea acel farmec al copilului diafan, mic ºi nevinovat. Nu ºtiu cum a reuºit ca trecând prin viaþã sa lungã ºi foarte bogatã, sã elimine toatã încãrcãtura de mândrie, de rãutate, de egoism, de orgolii ºi sã devinã atât de simplu, curat, bun cald, înþelegãtor. Bucuria de copil am vãzut-o atunci când ne întâlneam, când îi povesteam sau îi dãruiam ceva. De fapt el ne-a învãþat calea copilãriei spirituale, aceea pe care Isus ne îndeamnã pe toþi s-o gãsim, aproape ca pe o exigenþã a mântuirii ºi a vederii lui Dumnezeu ºi pe care sfânta Tereza a Pruncului Isus a practicat-o toatã viaþa. Pãrintele Lobato a urmat ºi a mers mereu pe „calea cea micã” ºi ne-a copleºit mereu cu dãruirea sa plinã de dragoste. „Fericiþi fãcãtorii de pace, pentru cã ei vor fi numiþi fii lui Dumnezeu”.

Iatã cã din nou ºi în cea de-a ºaptea fericire îl putem gãsi pe dragul nostru pãrinte Lobato. A fost un exemplu de echilibru, de dreptate ºi de pace. Nu l-am putut surprinde niciodatã ieºindu-ºi din fire; din contra, era maestru în a aduce pacea.

„Pacea mea v-o dau vouã” (In 20,19). Puteam sã fim sigure cã acolo unde era pãrintele, conflictele (dacã ar fi existat) erau stinse în mare grabã. În lumea noastrã, cea pe care o trãim astãzi, se aflã numeroase conflicte între oameni: între generaþii, între etnii, între bogaþi ºi sãraci, între cei puternici sau între cei mici…

Ce multã nevoie avem de „fãcãtorii de pace”!

Acesta a fost pãrintele Abelardo Lobato. Era cu adevãrat un fiu al lui Dumnezeu. A fost un mesager a lui Isus, un mare iubitor al Fecioarei Maria, a sfintei Tereza a Pruncului Isus, un bun ºi devotat dominican, ºi nu în ultimul rând, a fost un sfânt.

Sunt fericitã cã l-am cunoscut ºi mã voi ruga toatã viaþa pentru ca din cer sã ne cãlãuzeascã zi de zi pe calea mântuirii.

Dacã fiecare dintre noi ar dori sã scrie mici amintiri sau încurajãri primite de la pãrintele, am putea avea niºte „fioretti” de la padre Lobato cel fericit.

Maria Emanuela (Câmpina)

Nr. 22

Impresii despre ºederea la Lugano Se spune cã tãcerea este de aur ºi vorbirea de argint.

Tentatã ºi eu de aurul tãcerii, aº fi preferat ca astãzi, aºa cum îmi place mai mult, sã tac ºi sã ascult. Dar pentru cã programul de viaþã la care m-am angajat cere ºi aceastã formã de exprimare prin vorbire, atunci voi încerca, în baza temei care mi-a fost încredinþatã sã prezint ceva din memoriile mele legate de prezenþa mea la Lugano – Elveþia în cursul acestui an, în perioada 4-11 septembrie. Împreunã cu alte câteva persoane – Maria Farcaº, Elisabeta Balan din Bacãu, ºi Alina ºi Daniela din Suceava, care încearcã sã-ºi construiascã viaþa lor de credinþã pe spiritualitatea sfintei Tereza a Pruncului Isus..., am avut privilegiul sã rãspundem la invitaþia pe care sora Maria Tereza ne-a fãcut-o de a participa la un curs de exerciþii spirituale la Lugano, în casa de pe via Nassa, ce aparþine Institutului secular al sfintei Tereza. Am rãspuns la invitaþie cu conºtiinþa cã apropierea de structurile vizibile ale acestui institut, ºi mã refer la locuri, case, biserici, persoane, mã pot ajuta sã pãtrund mai mult ºi în cunoaºterea spiritualitãþii sfintei Tereza de Lisieux, aºa cum este trãitã astãzi.

Am plecat împreunã de la Bacãu. Am avut de trãit o primã experienþã pe care de altfel mi-am dorit-o de mult: cãlãtoria cu avionul. A brãzda cerul fizic ºi a mã afla în faþa unui spectacol al naturii, nemaiîntâlnit pentru mine, a fost o experienþã fascinantã pe care mi-am dorit apoi s-o repet.

La aeroportul din Milano, persoana de legãturã ne-a aºteptat pentru a ne prelua ºi transporta pânã la Lugano, oraº al Elveþiei, de altfel destul de aproape, la circa 70 de km. Am ajuns în dupã-amiaza zilei de 4 septembrie ºi am fost întâmpinate cu cãldurã de Maria Tereza ºi celelalte persoane prezente în casã. Bucuria întâlnirii a fost mare ºi ea a continuat în timpul prânzului prin împãrtãºirea reciprocã a trãirilor noastre. Dupã cazarea ºi odihna fireascã, la ora 17.00 am participat la sfânta Liturghie de duminicã la Biserica „Sfânta Maria a îngerilor”, cea mai veche, (construitã în anul 1500 ºi consacratã în anul 1515), ºi unul dintre monumentele istorice cele mai importante ale oraºului care conþine cele mai mari comori de artã, ºi care se aflã în apropierea sediului Institutului. O impresie deosebitã în aceastã bisericã ne-a fãcut-o grandioasa picturã care reprezintã „Rãstignirea lui Cristos” (Pãtimirea), operã a lui Bernardino Luini, discipol al lui Leonardo da Vinci, care ºi-a început cariera artisticã în abaþia Chiaravalle. Având în faþã o asemenea reprezentare a lui Cristos în pãtimire ºi simultan cu participarea la Euharistie, am putut trãi cu intensitate sensul jertfei lui Isus pe Calvar. Seara s-a încheiat cu o plimbare pe malul lacului Lugano, numit ºi Ceresio, lac ce se întinde de-a lungul graniþei italo-elveþiene, având o suprafaþã de 48,7 km din care circa 18 aparþin Republicii Italiene. În urmãtoarele zile, mai precis de luni, 5 septembrie, ºi pânã joi, 8 septembrie, au avut loc exerciþiile spirituale þinute pr. Florenzo Maritan pe tema „Din aceasta vor ºti toþi cã sunteþi ucenicii mei” având ca punct de plecare cuvintele lui Isus din Evanghelia sfântului Ioan (13,35) ºi ca obiect de aprofundare relaþiile fraterne care umanizeazã ºi în acelaºi timp care devin mãrturie pentru evanghelie. În introducere, pãrintele Fiorenzo a fãcut un rezumat al ideilor pe care avea sã le dezvolte în cadrul exerciþiilor din care vreau sã prezint câteva: Suntem creaþi dupã imaginea

septembrie 2 012

Calea cea micã

unui Dumnezeu Treime ºi în aceiaºi timp comuniune. Capacitatea noastrã de relaþie îºi are originea ºi modelul în relaþiile dintre persoanele divine. A fi persoanã înseamnã astfel pentru noi a fi în relaþie cu Dumnezeu, cu cei din jurul nostru, cu creaþia. ªi ca fiinþe aflate în relaþie dupã imaginea lui Dumnezeu, suntem chemaþi sã trãim în comuniune cu ceilalþi prin legãtura de iubire fraternã. Viaþa fraternã este locul principal în care se manifestã concret porunca iubirii pe care ne-a lãsat-o Isus „sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi”, ºi în acelaºi timp este locul purificãrii, locul în care experimentãm comuniunea ca drum spre sfinþenie, unde adeseori rãmân evidente limitele noastre, micimea noastrã, dificultãþile în a ne accepta unul pe celãlalt ca pe un dar al lui Dumnezeu, locul iertãrii, al reconcilierii, al milostivirii, al ospitalitãþii, al prieteniei ºi al promovãrii fraterne. Scopul? Este mãrturia pe care suntem chemaþi sã o dãm pentru evanghelie dupã porunca lui Isus: „Pentru ca lumea sã creadã”. Astfel am înþeles cã institutul nu trãieºte numai pentru sine, cã fraternitatea nu este un spaþiu închis în care trebuie sã rãmânem liniºtiþi, dar este în mod estenþial pentru misiune, deci pentru a da mãrturie. Îmi amintesc cum pãrintele Fiorenzo dãdea un exemplu pentru a ilustra importanþa vieþii fraterne în trãirea vieþii noastre de credinþã. A povestit despre abatele unei mãnãstiri care le spunea studenþilor sãi cã el are în mãnãstire cãlugãri atei, explicând faptul cã cei care nu fac comuniune sunt atei.

Exerciþiile s-au desfãºurat într-o atmosferã plãcutã în care am putut aprecia ºi stilul interactiv al meditaþiilor în care ne-am simþit implicate ºi în acelaºi timp provocate de ideile constructive ale pãrintelui. Reculegerea ºi rugãciunea care au însoþit exerciþiile au contribuit la creºterea noastrã spiritualã. În continuare aº dori sã vorbesc despre alte momente privilegiate ale ºederii noastre la Lugano, Un prim moment ar fi vizita pe care am fãcut-o la sanctuarul „Preasfânta Inimã a lui Isus”, unde, în cripta de la subsol se aflã ºi mormântul fondatorului nostru, Aurelio Bacciarini ºi al altor episcopi ai oraºului Lugano. Aici, am putut sã ne reculegem ºi sã ne rugãm pentru prezentul ºi viitorul Institutului nostru. În interiorul bisericii am putut admira frescele realizate de pictorul brescian Vittorio Trainini între anii 1937 ºi 1954, reprezentând diferite episoade din viaþa lui Cristos, a sfinþilor ºi profeþilor, diferite mozaicuri care completau decorarea bisericii. Odatã terminatã vizita la acest sanctuar, ne-am deplasat la cimitirul din oraº, unde am putut sã ne reculegem ºi la mormântul Mariei Motta, fondatoarea institutului ºi model exemplar, oglinda care garanteazã autenticitatea vieþii tereziene.

29

Un al doilea moment pe care l-aº remarca este vizita la Como – Italia, unde am trãit o experienþã frumoasã, deoarece am avut posibilitatea sã cunoaºtem locul unde a trãit, a activat ca preot ºi unde se aflã depuse rãmãºiþele pãmânteºti ale sfântului Luigi Guanella la, fondator al Slujitorilor caritãþii ºi a Fiicelor Sfintei Maria a Divinei Providenþe care a inspirat ºi carisma fondatorului nostru Aurelio Bacciarini.

La mormântul acestui sfânt care, la începutul preoþiei sale ºi-a fixat ca devizã: „Vreau sã fiu o sabie de foc în ministerul sfânt al preoþiei” a fost printre mulþi alþii ºi papa Ioan Paul al II-lea cel care a dat în felul acesta o mãrturie publicã în ceea ce priveºte carisma sfântului în raport cu persoanele defavorizate ºi în suferinþã.

Un al treilea ºi ultim moment de considerat este minunatul pelerinaj la sanctuarul sfintei Fecioare de la Elnsiedeln cel mai important sanctuar marian din Elveþia. Drumul spre sanctuar a fost pentru noi o ocazie de a cunoaºte ceea ce este Elveþia în frumuseþile ei naturale renumite. Am putut admira minunaþii munþi Alpi, cu piscuri înzãpezite, cu ape ce curgeau din creierul munþilor, cu verdeaþa nemaiîntâlnitã, cu peisaje unice care ne-au creat o stare de spirit deosebit de confortantã. Am urmat drumul cel mai vechi al Elveþiei, prin trecãtoarea sfântului Gottard, care permitea trecerea pelerinilor din nordul Europei spre Roma sau spre Þara Sfântã, deja din sec. al XIII-lea, drum strãbãtut ºi de sfânta Tereza a Pruncului Isus în cãlãtoria ei spre Roma (pentru a i se permite intrarea în mãnãstire).

Ajunse la sanctuarul din Einsiedeln am rãmas profund impresionate de grandoarea acestui sanctuar ºi ansamblu mãnãstiresc benedictin, care altã datã se constituia ºi ca o staþiune pentru pelerinii care mergeau spre Compostela.

Am trãit aici sensul pelerinajului pe care îl sãvârºim spre patria cereascã, în care Maria este pentru fiecare dintre noi o cãlãuzã sigurã. De aceea, orice pelerinaj la un sanctuar al Mariei este o binecuvântare ºi o mângâiere deosebitã pentru suflet, lucru pe care l-am simþit din plin acolo, ca ºi atunci când am întâlnit-o pe Maria în sanctuarele ei de la Czestochowa ºi Medjugorje.

Duminicã, 11 septembrie, ne întorceam la Milano pentru a ne îmbarca din nou în avionul spre Bucureºti, cu o mare bucurie sufleteascã pentru experienþa trãitã în Elveþia ºi pentru amintirile de neuitat.

Pentru toate acestea, acum la sfârºit, aº dori sã exprim, încã o datã, un gând de mulþumire în numele meu ºi al celorlalte persoane care au fost împreunã cu mine, Mariei Tereza, pentru posibilitatea oferitã de a cunoaºte ºi trãi atâtea bucurii sufleteºti.

Dumnezeu sã o recompenseze pentru bucuriile pe care ni le-a oferit, cu sãnãtate ºi multe satisfacþii care sã vinã din conducerea Institutului nostru.

Florentina (Sãbãoani)

30

Calea cea micã

Nr. 22

Lacrimi

„Isus a plâns asupra Ierusalimului” (Lc 13,34-35).

De la începutul pânã la sfârºitul vieþii noastre, ne însoþesc lacrimi: de milã, de durere, de bucurie, de dorinþe neîmplinite.

Lacrimile lui Isus ne aratã infinitatea milostivirii Sfintei Treimi pentru noi oamenii. Profeþii, martirii, sfinþii au plâns; chiar ºi îngerii „plâng”. Dar în bunãtatea sa, Domnul strânge lacrimile celor drepþi în urcioare de argint. Plângem ºi de ruºine pentru pãcatele noastre. Dar ºtim: „Fericiþi cei care plâng, pentru cã ei vor fi consolaþi” (Mt 5,4). „În bezna adâncã a disperãrii, lacrima dulce ºi sfântã e ca o candelã aprinsã, mesaj de speranþã ºi iubire ce trece prin durere”, scrie în cartea sa Adusu-mi-am aminte, doamna Aspazia Oþel-Petrescu, care trãieºte la Roman, aºteptând sã împlineascã 90 de ani de viaþã. I-am citit cartea pe care a scris-o în anul 2000. Cartea aratã viaþa ei de deþinutã politic, între anii 1948 ºi 1962. A fost arestatã la Cluj, studentã în ultimul an de filologie, pentru cã a simpatizat gruparea legionarã. Cei 14 ani de detenþie cruntã, în închisorile comuniste de la Mislea, Miercurea-Ciuc ºi altele, au marcat-o profund. Ea scrie: „Peste plânsul nostru, al sutelor de fete ºi femei din închisorile comuniste, Maica Domnului a revãrsat din belºug trandafirii mistici ai rugilor noastre”.

Profund ecumenicã ºi mare credincioasã ortodoxã, Aspazia s-a nãscut lângã Cernãuþi. A avut o copilãrie minunatã, dar rãzboiul a rãvãºit totul. S-a refugiat în patria ei, România, pe care a iubit-o ºi o iubeºte nespus de mult. În detenþia cruntã, durerea ei ºi a colegelor sale, s-a transformat în iubire!

Parcurgând prima ei carte, Strigat-am cãtre tine, Doamne!, mi-am simþit sufletul golit de egoism ºi dezolare. Cum a putut ea sã suporte cei 14 ani de închisoare? A avut ºi are, spune ea, „colaci de salvare”, trimiºi de Domnul, printre care, îngerul pãzitor, ºi, mai ales, pe Tereza de Lisieux. În anii studenþiei, l-a întâlnit la Cluj, pe cãlugãrul Danciul Agenor. Acesta i-a dãruit o iconiþã, ulei pe lemn, a sfintei Tereza, recomandându-i sã solicite în orice împrejurare ajutorul ei.

La arestare, a ascuns iconiþa într-o boccea care i-a fost dusã la magazie. În primii zece ani de detenþie cerea adesea în rugãciune, ajutorul sfintei Tereza ºi al îngerului pãzitor, al Maicii Domnului ºi al Sfintei Treimi.

Iniþial, fusese condamnatã la zece ani de temniþã politicã.

Dar în ziua eliberãrii i s-a adus la cunoºtinþã cã pedeapsa mai continuã patru ani. I se pãrea cã totul s-a sfârºit; dar a trãit compasiunea sfintei Tereza a Pruncului Isus. I s-a dat bocceaua de la magazie, în care a gãsit iconiþa cu chipul sfintei. O ia în mâinile tremurânde, fiind singurã într-o celulã, ºi o cuprinde o pace cereascã: sfânta Tereza plângea! Autoarea cãrþii scrie: „Douã ºiroaie de lacrimi izvorau din ochii albaºtri ai Terezei. Oare de ce plânge regina trandafirilor mistici?, se întreabã Aspazia. „Probabil mi se va întâmpla ceva groaznic, ºi vrea sã mã mângâie!” ªi i se comunicã:”Mai ai patru ani de ispãºit!”. ªi autoarea continuã: „Fãrã ajutorul sfintei, nu aº fi putut merge mai departe. Mi s-a confiscat iconiþa, ca obiect „reacþionar!”. Imaginea ei, prezenþa sfintei va fi mereu în inima mea!” În urmãtoarea sa carte, Adusu-mi-am aminte, Doamne!, doamna Aspazia descrie din nou miracolul compasiunii sfintei Tereza de Lisieux, care i-a salvat viaþa. A mai suportat ºi cei patru ani de detenþie. A fost eliberatã ºi a revenit în braþele mamei sale.

A mai scris cãrþi, a devenit semãnãtoare pe pãmântul iubitei Românii. Acum, plânge de jale pentru prezent, dar este sigurã cã se va adeveri cuvintele psalmistului: „Cei ce seamãnã cu lacrimi, vor secera cu bucurie!” (Ps 125,5). În sãrbãtoarea Inimii Neprihãnite a Mariei, luând parte la sfânta Liturghie în biserica din Roman, cu acest hram, am rugat-o pe sr. Francisca, care o cunoaºte pe doamna Aspazia de mai mulþi ani, sã mã conducã la ea. Am fost profund impresionatã de personalitatea ei. Pe peretele cu icoane, m-am bucurat sã vãd ºi iconiþa sfintei Tereza.

Vorbind cu ea, am înþeles cã iertarea este mãreþia iubirii.

Ajutã-ne, Isuse, sã ne satisfacem foamea de iertare care este mai mare decât aceea de pâine! Sã plângem cu cei care plâng, ºi sã ne bucurãm cu cei care se bucurã, întro sfântã comuniune!

Isus le-a spus femeilor care plângeau pe drumul crucii: „Fiice ale Ierusalimului, nu mã plângeþi pe mine, ci mai degrabã plângeþi-vã pe voi ºi pe copiii voºtri”! (Lc 23,28).

Câte mame îndurerate varsã lacrimi! Sfântul Augustin ne spune cã mama sa, când se ruga, plângea de se uda pãmântul de lacrimile ei. În lacrimile celor întristaþi, sã vedem faþa lui Isus Cristos; sã le arãtãm compasiune ºi sã-i mângâiem, rugându-ne împreunã.

Iulia-Ioana (Iaºi)

septembrie 2 012

31

Calea cea micã

Sãrbãtoarea Inimii Sacre a lui Isus Ceea ce voi vedea în curând pentru Prima oarã!....

Pe malul strãin încã eu sunt, Dar presimþind eterna fericire-aº dori Oh! sã pãrãsesc deja acest pãmânt Sã contemplu ale Cerului minunãþii...

La bucuriile din viaþa de dincolo visând Nu mai simt a exilului povarã Cãci spre singura-mi Patrie-n curând Eu am sã zbor pentru prima oarã!

Ah! dã-mi aripi albe, O Isus, Sã-mi iau zborul, spre tine eu sã vin Vreau sã zbor spre Malurile Eterne sus Vreau sã te vãd, Odorul meu Divin!

Vreau în braþele Mariei eu sã zbor Pe acest tron ales sã m-odihnesc eu darã ªi sã primesc de la Mama-mi scumpã uºor Sãrutului dulce pentru prima oarã.

Preaiubite, dã-mi sã întrevãd curând Dulceaþa primului surâs al tãu ªi lasã-mã în al meu delir sfânt Ah! Lasã-mã-n inima-þi sã m-ascund eu!....

Oh! ce clipã! ce inefabilã fericire!

Când auzi-voi tonul vocii tale ce-nfioarã ªi-a Adorabilei tale Feþe sfântã strãlucire O voi vedea-o pentru prima oarã!...

Unicul meu martiriu, tu ºtii bine Iubirea ta-i, Inimã Sacrã-a lui Isus, Spre Cerul tãu frumos sufletu-mi de suspinã E spre a te iubi, iubi mereu în plus!... În Ceruri totdeauna îmbãtatã de iubire Te voi iubi fãrã mãsurã, fãrã legi, ºi-o sã-mi parã Fãrã-ncetare a mea fericire La fel de nouã ca ºi prima oarã!!!....

Mica sorã a Copilului Isus Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Pe urmele lui Isus

Orizontal: 1. Grãdina Mãslinilor; 2. Marea Tiberiadei, unde Isus a oprit furtuna; 3. Cel mai vechi oraº din lume; 4. Locul de odihnã a lui Isus în Iudeea; 5. Beit Sahour sau Câmpul... (neart.); 6. Privind spre Ierusalim, Isus a plâns aici (2 cuv.); 7. Oraºul Sfânt; 8. Bazilica Agoniei; 9. Biserica Naºterii lui Isus (loc.); 10. Oraºul lui Isus.

Vertical: A-B B: Pe urmele lui Isus (2 cuv.).

Dezlegarea rebusului „De Paºti” din numãrul trecut: Orizontal: 1. RUGACIUNE; 2. BARABA; 3. GALILEEA; 4.

IERUSALIM; 5. PETRU; 6. NICODIM; 7. APOSTOL; 8.

MAGDALENA; 9. MARIA; 10. EVANGHELIE; 11. INVIERE; 12. EUHARISTIE; 13. IOAN; 14. RASTIGNIT Vertical: A - B: CRISTOS A INVIAT. Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0723/690020) e-m mail: teodora.pantazi@yahoo.com; www.terezine.ro Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu