Calea cea mică, nr. 24 - septembrie 2013

Suflet terezian Gãsesc cã Isus este nespus de bun…

Doar el singur ºtie sã se serveascã de lira sa, nimeni altul nu ar putea face sã vibreze notele sale armonioase, dar Isus se slujeºte de toate mijloacele; creaturile toate sunt în serviciul sãu ºi lui îi place sã le foloseascã în noaptea vieþii, ca sã ascundã prezenþa sa adorabilã; dar nu se ascunde într-atât încât sã nu poatã fi ghicit. Într-adevãr, simt cã adesea îmi dã lumini, nu pentru mine ci pentru mica mea porumbiþã exilatã, mireasa sa dragã.

Acesta e adevãrul ºi eu gãsesc un exemplu chiar în naturã.

Iatã o frumoasã piersicã roziaticã ºi suavã, de o aºa dulce savoare încât nici un cofetar nu ºi-ar putea-o imagina. Oare pentru piersicã a creat bunul Dumnezeu aceastã frumoasã culoare roz atât de catifelatã ºi plãcutã de vãzut ºi de atins?

Pentru ea a cheltuit atât zahãr?... nu, ci pentru noi ºi nu pentru ea.

Ceea ce-i aparþine, ceea ce face esenþa vieþii sale este sâmburele ei, noi putem sã-i luãm toatã frumuseþea fãrã a-i lua fiinþa.

Astfel, lui Isus îi place sã-ºi încredinþeze darurile unora dintre creaturile sale, dar cel mai adesea pentru a atrage alte inimi ºi apoi, când scopul a fost atins, el face sã disparã darurile exterioare; despoaie complet sufletele care îi sunt cele mai dragi.

Vãzându-se într-o atât de mare sãrãcie, acestor sãrmane suflete mici le este fricã, li se pare cã nu sunt bune de nimic, pentru cã primesc totul de la alþii ºi nu pot da nimic, dar nu este aºa; esenþa fiinþei lor lucreazã în tainã.

Isus formeazã în ele germenele care trebuie sã se dezvolte sus, în grãdinile celeste ale cerului.

Lui îi place sã le arate neantul lor ºi puterea sa; se serveºte, pentru a ajunge la ele, de instrumentele cele mai neînsemnate, tocmai pentru a le arãta cã el este cel care singur lucreazã.

El grãbeºte sã-ºi desãvârºeascã opera pentru ziua când, umbrele împãrtãºindu-se, nu se va mai servi de intermediari, ci totul va fi faþã cãtre faþã etern!

Sf. Tereza a Pruncului Isus – Scrisoare cãtre sora sa Celine, XX

Rugãciune Isuse, aminteºte-þi cã voinþa ta sfântã Este odihna mea, fericirea mea unicã; Eu mã abandonez ºi dorm fãrã teamã În braþele tale, divinul meu Mântuitor!

Chiar dacã tu dormi când furtuna se dezlãnþuie, Eu vreau sã rãmân totdeauna într-o pace profundã, Dar în timpul somnului tãu, Isuse, pentru trezire, Pregãteºte-mã!

Tu, doamne, eºti cerul meu! Amin (Sfânta Tereza de Lisieux Aminteºte-þi preaiubitul meu, aminteºte-þi)

Florilegii tereziene Sufletele alese care trãiesc din plin credinþa, speranþa ºi iubirea faþã de Dumnezeu ºi de semeni sunt o chemare continuã la împlinirea voinþei lui Dumnezeu: sfinþenia fiecãrui copil al sãu.

Tatãl ceresc a realizat ºi realizeazã mereu între oameni capodopere de sfinþenie: profeþi, apostoli, martiri, mãrturisitori, fecioare din toate straturile sociale ºi de toate vârstele. Numele lor le aflãm în martirologii, sinaxare, calendare pe parcursul anului liturgic, individual ori colectiv. Calendarul romanocatolic rezervã în ziua de 1 noiembrie o solemnitate deosebitã, aceea a Tuturor Sfinþilor. Între toþi sfinþii ºi sfintele lui Dumnezeu, unii sfinþi ºi unele sfinte se bucurã de o popularitate deosebitã, pe plan universal ori pe plan naþional, zonal, local.

Pe primul loc se aflã Preacurata Nãscãtoare de Dumnezeu, pururea Fecioara Maria, Mama Domnului nostru Isus Cristos, Mama Bisericii, Regina tuturor sfinþilor.

Urmeazã sfântul Iosif, soþul feciorelnic al Mariei ºi tatãl purtãtor de grijã al lui Isus Cristos, precum ºi apropiaþii lui Isus, apostolii, trimiºi sã ducã vestea cea bunã, Evanghelia la toate popoarele.

Institutul Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi a Divinei Feþe este pus, aºa cum aratã denumirea, sub ocrotirea ei, bucurându-se în mod deosebit de atenþia celor care fac parte din acest institut: terezinele.

Spiritualitatea terezianã este obiectivul lor prioritar: a sluji lui Dumnezeu ºi Bisericii pe calea cea micã, originalã a sfintei Tereza. În acest numãr al revistei prezentãm un ºirag din gândurile cãlugãriþei carmelite, Tereza, rod al luminilor divine provenite din unirea intimã cu preaiubitul mire al sufletului ei, Isus.

Pentru ziua ei de naºtere, 2 ianuarie 1873, foloseºte îndeobºte gândul plin de smerenie care o caracterizeazã: „Isus nu cheamã pe cei care meritã, dar pe cei pe care îi vrea el” (M. 3).

Atenþia lui Isus faþã de fiecare suflet este ilustratã prin cuvintele: „Dupã cum soarele lumineazã un timp anumit cedrii ºi fiecare floare, ca ºi cum ar fi singura de pe pãmânt, tot aºa Domnul nostru se ocupã în mod particular de fiecare suflet” (M. 7). „Sã stimãm sufletele mici pe care bunul Dumnezeu le susþine în orice moment” (L.T. 243). Încrederea totalã în Dumnezeu este indicatã prin cuvintele: „ºtiu cã Isus nu ne poate dori suferinþe inutile” (M. 238). „Desãvârºirea spiritualã constã în a face voinþa lui Dumnezeu ºi sã fim ceea ce el vrea sã fim” (M. 5). „Unicul bine este sã-l iubim pe Dumnezeu din toatã inima ºi sã fim sãraci cu duhul” (M. 109). „Trebuie sã semeni binele în jurul tãu fãrã a te sinchisi dacã apare.

A noastrã este munca, al lui Isus este succesul”. „Domnul se mulþumeºte deseori cu dorinþa pe care o avem de a lucra pentru slava sa” (MC. 282). „Pentru un har primit cu fidelitate, Isus ne acordã nenumãrate altele” (MA. 140). „Dacã vom rãmâne credincioºi în a face bucurie lui Isus în lucrurile mici, el se va simþi obligat sã ne ajute în cele mari” (LT. 161). În calitate de îndrumãtoare a novicelor, Tereza le asigurã de sprijinul ei când va fi în cer: „Familiaritatea cu Isus vã pare dificilã, nu se realizeazã într-o zi, dar sunt sigurã cã atunci când voi fi liberã de înveliºul meu pãmântesc, vã voi ajuta mult mai mult sã mergeþi pe calea aceasta plãcutã” (LT. 158). „Ceea ce îl ofenseazã pe Isus ºi ceea ce îl loveºte puternic, este lipsa de încredere” (LT. 92). „Sunt lucruri pe care inima le percepe, dar pe care gândul ºi cuvântul nu le pot exprima” (MA. 83). „Cât este de bun Dumnezeu! Cum potriveºte el încercãrile cu puterea pe care ne-o dã” (MA. 72). „Ceea ce îi place bunului Dumnezeu este de a ne vedea micimea noastrã, sãrãcia ºi speranþa noastrã oarbã în milostivirea sa” (LT. 197). „Pentru aceea care îl iubesc ºi care dupã orice vinã micã vin sã se arunce în braþele sale, Isus tresaltã de bucurie” (LT. 261).

Dea Dumnezeu ca aceste gânduri ale sfintei noastre patroane sã fie de fiecare datã când le citim ºi le meditãm, ca tot atâtea scântei care sã aprindã flacãra iubirii faþã de Mirele sufletelor noastre!

Pr. A. Despinescu

septembrie 2 013

Calea cea micã

3

Partea cea mai bunã Ne amintim de scena din evanghelie, când Isus poposeºte în casa surorilor Maria ºi Marta ºi îi este dat sã asculte plângerea Martei, prinsã în febra pregãtirilor de la bucãtãrie, cu privire la inactivitatea Mariei în treburile gospodãreºti (cf. Lc 10,38-42).

Nouã tuturor care, deseori ca Marta, suntem acaparaþi de atâtea ocupaþii ºi preocupãri, Isus ne adreseazã un cuvânt semnificativ: „Maria ºi-a ales partea cea mai bunã”.

Maria, prin ascultarea cuvântului lui Isus, reuºeºte sã dea un sens mai înalt ºi muncii pe care este chematã sã o realizeze, s-o lumineze ºi s-o transfigureze. În schimb, care este mentalitatea cea mai rãspânditã între noi?

Nouã ne place acþiunea, ne place activitatea: judecãm omul în funcþie de faptele sale. Cineva care nu este activ, nu are valoare. Într-o lume ca a noastrã, unde mania acþiunii, a activitãþilor ne împovãreazã, ne ruineazã ºi ne lasã mai obosiþi, goi ºi superficiali, avem nevoie sã ne punem, ca Maria în Evanghelie, la picioarele Mântuitorului, pentru a asculta de la el Cuvântul vieþii.

Este necesar sã aibã loc aceastã întâlnire cu Cristos, dacã vrem ca viaþa noastrã sã aibã ceva consistent de spus.

Dacã cineva vrea într-adevãr sã-l urmeze pe Isus, trebuie sã devinã discipolul sãu ascultându-l, altfel nu va putea sã acþioneze în conformitate cu Cuvântul sãu.

Papa emerit Benedict al XVI-lea, comentând scrierile unui pãrinte al Bisericii (Origene), noteazã: „Cel mai înalt nivel de cunoaºtere a lui Dumnezeu izvorãºte din iubire...

Mai mult decât studiul, este cerutã intimitatea cu Cristos ºi rugãciunea... Calea privilegiatã pentru a-l cunoaºte

pe Dumnezeu este iubirea, ºi nu existã ºtiinþã autenticã despre Cristos fãrã o îndrãgostire de el... La fel ºi între oameni: unul cunoaºte în mod real în profunzime pe un altul, numai dacã existã iubire, dacã se deschid inimile”.

Trebuie sã cerem ºi noi lui Dumnezeu: „Doamne, deschide inimile noastre, pentru ca sã putem asculta cu atenþie cuvintele Fiului tãu!”

Existã diferite momente în viaþa noastrã, mai ales zilele libere ºi de sãrbãtoare, de odihnã ºi de vacanþã care ne uºureazã mai mult întâlnirile. Întâlnirea cu semenii noºtri desigur, cu natura, cu munþii, cu marea, cu pãdurea, cu iarba verde... Dar pentru a realiza ºi întâlnirea cu Domnul, cu tãcerea, cu noi înºine. „Noi oamenii moderni - spunea papa Paul al VI-lea avem nevoie de intensitate”. ªi, atunci, trebuie sã ºtim sã deschidem inima noastrã, auzul sufletului nostru, la Cuvântul lui Dumnezeu, la întâlnirea cu Dumnezeu. Sã ºtim sã facem echilibru în propria noastrã viaþã, între acþiune ºi contemplaþie, între Marta ºi Maria.

Spunea sfântul Augustin: „Nu ieºi afarã din tine, dar intrã în tine însuþi: adevãrul locuieºte în omul interior”. Sã intrãm, aºadar, în noi înºine, gata sã-l primim cu cinste pe Oaspetele divin al sufletelor noastre, aºa cum au fãcut Marta ºi Maria.

Charles de Foucauld scria la începutul secolului XX, înconjurat de tãcerea pustiului: „Dacã viaþa interioarã este nulã, oricât de mult zel ai avea, oricâte intenþii bune ai nutri ºi oricâtã muncã ai avea... roadele sunt nule”. ªi la uºa inimilor noastre stã Cristos care bate ºi spune: „Iatã, stau la uºã ºi bat. Dacã cineva asculta glasul meu ºi îmi deschide uºa, voi veni la el, voi cina cu el ºi el cu mine” (Ap 3,20).

Sã facem efortul de a trãi aceastã intimitate cu Cristos. ªi nouã ne va repeta: „Ai ales partea cea mai bunã, care nu þi se va lua!”

Episcop aux. Aurel Percã

4

Nr. 24

Calea cea micã

Spiritul de slujire. Caracteristica Botezului ºi a consacrãrii în lume Eu trebuie sã eman, sã iradiez, sã mãrturisesc ceea ce sunt – o creºtinã Se spune, pe bunã dreptate, cã creºtinismul, împreunã cu toatã revelaþia, se sintetizeazã prin aceastã poruncã: „Sã iubeºti pe aproapele tãu” (Rom 13,9). Îl iubim pe Dumnezeu, pe care nu-l vedem, prin aproapele, pe care-l vedem (cf. 1In 4,20). Dar termenul de „iubire” este mai degrabã general ºi riscã sã fie înþeles greºit.

Evanghelia dupã Matei ne aminteºte cã judecata de apoi priveºte slujirea aproapelui (cf. Mt 25, 31-46). De aceea, putem stabili o echivalenþã riguroasã: a iubi înseamnã a sluji (v. art. 20 din Constituþii).

Întreaga viaþã a omului este realizatã în mãsura în care acesta existã pentru alþii, trãieºte în slujba celorlalþi: rude, prieteni, duºmani, strãini; cu toþii sunt, în înþelesul din Evanghelie, fraþii ºi surorile noastre (Mt 23,8). Nu poate fi decât aºa, fiindcã suntem, în mod dinamic, creaþi dupã chipul Persoanelor dumnezeieºti (Gen 1,27). Un chip care trebuie sã creascã în noi: cu cât suntem mai altruiºti, dezinteresaþi, cu atât mai mult dezvãluim ºi manifestãm Persoanele dumnezeieºti. Faptele noastre strãlucitoare dezvãluie esenþa lui Dumnezeu (Mt 5,16). Persoanele dumnezeieºti, într-adevãr, existã doar Una spre Cealaltã (In 1,1): „Una se îndreaptã spre cealaltã ºi este cealaltã” (Sf. Augustin) în sensul cã între ele nu este deosebire decât în capacitatea de a dãrui unica naturã divinã. Tatãl ºi Fiul ºi Duhul sunt una, o dãruire totalã reciprocã în care ºi noi suntem chemaþi sã ne cufundãm (Mt 28,19-20; 1Cor 19,13).

De aceea, putem afirma cã „tu exiºti în mãsura în care slujeºti”.

Experienþa umanã confirmã acest lucru. Cu cât doi soþi se iubesc mai mult, cu atât mai mult se topesc într-o dãruire totalã. Cu cât pãrinþii îºi iubesc mai mult copiii, cu atât mai mult se identificã cu ei, gata sã-ºi dea ºi viaþa pentru ei. Orice iubire adevãratã implicã identificarea pânã la eroism. Odatã, sfântul Vincenþiu de Paul nu mai avea pâine pentru sãracii lui ºi s-a adresat unui om bogat, ca sã primeascã ajutor. Acesta s-a purtat foarte urât cu el ºi, deranjat de rugãminþi, i-a dat o palmã rãsunãtoare. Sã ne întrebãm cum am fi reacþionat noi?

Sfântul, identificându-se cu bieþii lui înfometaþi, a reacþionat doar cu aceste cuvinte: „Asta e pentru mine.

Dar pentru sãracii mei?”

Bogatul s-a lãsat înduioºat ºi i-a dat cât avea nevoie.

Prin Botez ne identificãm cu Cristos, iar suferinþele altora devin ale noastre (Gal 2,20).

Consacrarea religioasã putem spune cã este o explicitare a Botezului ºi a Mirului.

Noi ne consacram lui Cristos, având aceleaºi simþãminte cu El (v, Fii 2), golindu-ne de noi înºine (prin kenosis), ca sã trãim ºi sã murim pentru alþii.

Consacrarea noastrã este vizibilizarea constantã a Botezului. Ar fi bine sã însufleþim pregãtirea grupurilor de tineri care vor primi Mirul, ajutându-i sã viziteze spitale, sanatorii, poate chiar închisori, aziluri, facându-i sã înþeleagã cã un creºtin este slujitorul bucuros al tuturor, se cheltuieºte pe sine pentru toþi ºi-ºi aflã bucuria în dãruire (v. 1Cor 13 ºi art. 17 din Constituþii).

Propovãduirea cea mai eficientã (poate chiar singura) este cea a exemplului personal; papa Paul al VI-lea spune cã „mai mult decât de învãþãtori, avem nevoie de martori”.

La un creºtinism matur ajungem atunci când înþelegem cã suntem un dar viu pentru ceilalþi. Sã þinem seama mereu de sfânta noastrã Patroanã, Tereza a Pruncului Isus, de Lisieux, care a fãcut din viaþa ei un „dar - iubire” pentru toþi; de aceea este ºi patroana misiunilor. În ceilalþi îl întâlnim pe Cristos, iar de aici izvorãºte pacea ºi bucuria pentru viaþa noastrã (Gal 5,22).

Cu cât trãim mai mult existenþa pentru alþii ºi „sororitatea” de consacrate, cu atât mai mult devenim femeile cele mai fericite din lume, pentru cã dãruirea reciprocã anticipã Paradisul, în care Dumnezeu va fi totul în toþi (1Cor 15,28) ºi va descoperi tuturor îndurarea sa nesfârºitã ºi nebuneascã (Rom 11,32).

Sã ne dorim a ne trãi mereu mai adânc consacrarea.

Este cheia fericirii noastre pe pãmânt ºi în cer.

Pr. asistent Pietro Borelli (Lugano)

septembrie 2 013

Calea cea micã

5

Consacrarea în institutele seculare Fiecãruia dintre noi i s-a spus, asemenea ucenicilor lui Isus: „Mergeþi în lumea întreagã ºi vestiþi Evanghelia” (Mc 16,15). În decursul anului care a trecut s-a þinuþ la Assisi, Congresul Mondial al Institutelor Seculare, organizat de regulã o datã la patru ani. Au participat 352 de persoane, reprezentând institute seculare de pe cinci continente.

Institutele seculare sunt, într-adevãr, o realitate vie în inima Bisericii: sunt asociaþii de laici angajaþi în mod deosebit în viaþa creºtinã ºi chemaþi sã-ºi exercite apostolatul în mod plenar, practicând sfaturile evanghelice.

Mã numesc Maria Teresa Candian, sunt persoanã consacratã în Institutul secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi trãiesc la Lugano (Elveþia), în Casa centralã, împreunã cu un mic grup de surori. În prezent sunt Directoarea generalã a acestui institut întemeiat în 1926 de slujitorul

lui Dumnezeu - Preasfinþitul Aurelio Bacciarin, ºi aºezat sub ocrotirea sfintei Tereza a Pruncului Isus. Institutul cere membrelor sale sã imite pilda sfintei lui ocrotitoare, ca sã devenim ºi noi iubire în inima Bisericii. Nu (degeaba), deviza noastrã este Slujirea lui Cristos ºi a Bisericii, iar carisma noastrã este slujirea ºi disponibilitatea. Încercãm sã însufleþim Casa-Mamã, pentru ca toate surorile sã aibã un punct de referinþã, un punct de întâlnire, un loc de unde sã primeascã tãrie ºi sfat.

Surorile Institutului trãiesc la casele sau familiile lor, având cele mai felurite activitãþi ºi întreþinându-se din munca lor.

Suntem persoane consacrate cu trei voturi, care se reînnoiesc din an în an; suntem ºi seculare, pentru cã trãim în lume, aceasta fiind dimensiunea tipicã a secularitãþii noastre, aºa cum era ºi cea a apostolilor, cãrora Cristos le spunea cã sunt în lume, dar nu sunt din lume (In 15-17).

Institutele seculare au fost recunoscute de Bisericã prin Constituþia Provida Mater Ecclesia din 1947, Primo Feliciter din 1948, iar în continuare ºi prin documentele Perfectae caritatis, Evangelii nuntiandi, ºi Lumen gentium. Au fost întotdeauna apreciate de sfinþii pãrinþi Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea ºi Benedict al VI-lea de care au fost încurajate.

Membrii care fac parte din ele trãiesc în lume, strãduindu-se sã ajungã la desãvârºirea dragostei, angajându-se pentru sfinþirea lumii, mai ales lucrând din interiorul ei.

Ultimul Cod de Drept Canonic a schiþat cum se cuvine locul ocupat de aceste institute ºi normele ce le cãlãuzesc drumul (canoanele 710-730). Îmi face mare plãcere sã

amintesc ceea ce a spus, la un moment dat, papa Paul al VI-lea care ne-a descris ca fiind „avangarda Bisericii, alpiniºti ai spiritului, laborator experimental” sau cu alte definiþii asemãnãtoare.

Elementele fundamentale ale Institutelor seculare sunt douã: - consacrarea faþã de Dumnezeu, realizatã prin respectarea sfaturilor evanghelice, prin voturile sãrãciei, curãþiei ºi ascultãrii, pentru a ne strãdui sã ajungem la plinãtatea dragostei; - caracterul secular, condiþie a dezvoltãrii vocaþiei noastre ºi a misiunii apostolice. Rãmânerea în propriul mediu de viaþã ºi de muncã, în cele mai diferite situaþii ºi în cele mai felurite nivele de angajament ºi acþiune.

O persoanã care-i aparþine unui institut secular rãmâne laic, dar un laic diferit, de simplii botezaþi, pentru cã este îmbogãþit de noua consacrare a sfaturilor evanghelice.

Consacrate lui Dumnezeu în lume, pentru lume, dar nu din lume. Rãmânem în lume, care este mediul obiºnuit al vieþii creºtine, dar cu o misiune deosebitã: este vorba de prezentarea noutãþii Institutelor seculare, care se deosebesc de viaþa cãlugãreascã din trecut, în care practica era o fuga mundi, înlocuind-o cu legea întrupãri, care, în loc sã fugã de lume, îºi propune sã fie luminã ºi plãmadã, lucrând din interior pentru a vesti împãrãþia lui Cristos care se aflã în mijlocul nostru.

Diferitele forme de apostolat, angajarea în muncã ºi cultivarea rugãciunii personale ºi a celei liturgice sunt mijloace care aprind în noi un foc sacru, care ne dã cãldurã ºi energie, fãcând posibilã secularitatea consacratã în lume. Încurajatã ºi susþinutã de Duhul am putut sã aduc, în anul 1996, carisma Institutului nostru în România, mai întâi în Ardeal, la Blaj, Lugoj ºi Sebeº. Apoi, în anul 2000, datoritã încurajãrii ºi bunãvoinþei Preasfinþitului Gherghel ne-am extins ºi în Dieceza de Iaºi. Acum numãrãm 16 comunitãþi; 83 de surori au depus deja voturile, 30 au depus primul angajament, iar în jur de 20 sunt simpatizante.

Constituþiile noastre prevãd o perioadã de pregãtire ºi formare, dupã care sora depune o cerere scrisã adresatã directoarei, care se va consulta cu consiliul director.

Ajutorul pentru a ne îndeplini fidel misiunea ne vine din rugãciunea zilnicã, care cuprinde de-a lungul zilei, Laudele, sfânta Liturghie, momente de meditaþie, recitarea Rozariului, Vesperele ºi Completoriul.

Lunar se organizeazã o reculegere spiritualã, iar în fiecare an, exerciþii spirituale, care ne ajutã sã ne întãrim vocaþia ºi ne pregãtesc sã înfruntãm provocãrile lumii de azi.

Un far luminos pe drumul nostru este exemplul întemeietorilor noºtri: îi simþim aproape, ne lumineazã, ne dau tãrie, ºi nu înceteazã niciodatã sã ne ajute!

Cristos ne alege, ne consacrã ºi ne trimite. Sã-l ascultãm pe Cristos cu smerenie ºi disponibilitate. Sã iubim Biserica ºi sã mãrturisim în lume prezenþa sa. Sã ne însoþeascã mereu ºi pretutindeni Fecioara Speranþei, a Credinþei ºi a Slujirii!

Maria Teresa Candian (Lugano)

6

Calea cea micã

Nr. 24

Slujirea în Bisericã ºi în favoarea omenirii:

pilda patroanei noastre, sfânta Tereza cea Micã Viaþa consacratã, motiv de sãrbãtoare ºi de bucurie Dacã spiritul de slujire este o însuºire a oricãrui creºtin ce derivã din Botez, cu atât mai mult acest spirit trebuie sã ne caracterizeze pe noi cele care facem parte dintr-un institut secular.

Fericitul papã Ioan Paul al II-lea, referindu-se la viaþa consacratã, spunea cã trebuie sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru cã în Bisericã existã un asemenea mod de viaþã, iar noi, cele care ducem o astfel de viaþã, trebuie sã arãtãm tuturor frumuseþea vieþii consacrate. În acest spirit am sãrbãtorit anul acesta, pe 2 februarie, în sãrbãtoarea Întâmpinarea Domnului, a XVII-a Zi Mondialã a Persoanelor Consacrate, eveniment marcat în Dieceza de Iaºi la nivel zonal. În acest an, numit de Sinodul episcopilor sub conducerea papei Benedict al XVI-lea, Anul Credinþei, trebuie sã ne amintim de tema acestui sinod: „Noua evanghelizare”.

Viaþa de credinþã în institutele seculare în vederea slujirii în Bisericã În lumina documentului Lumen gentium al Conciliului Vatican II voi prezenta câteva consideraþii în legãturã cu slujirea la care suntem chemate sã o facem în Bisericã. În lucrarea sa Porta Fidei, papa Benedict al XVI-lea vorbeºte despre identitatea vieþii consacrate ºi aspectul ei practic. Viaþa consacratã este esenþialã în Bisericã. Este prezentat profilul dublu al Bisericii: cel petrin (instituþional) ºi cel marian (carismatic). Aparþinem profilului marian: dupã modelul sfintei Fecioare Maria care îl prezintã lumii pe fiul ei Isus ºi-l oferã lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Deci, persoanele consacrate, fãcând parte din profilul marian al Bisericii, trebuie sã aducã lumii speranþã ºi încredere într-un mod practic oferind modele de viaþã creºtinã. Papa Benedict al XVI-lea spunea cã viaþa consacratã trebuie sã fie un vârf al trãirii credinþei care sã le aminteascã laicilor despre misiunea lor de a sfinþi lumea; persoanele consacrate trebuie sã fie o comuniune de carisme în jurul Duhului Sfânt care sã ducã la reînnoire.

Menirea noastrã este nu neapãrat de „a pãstra” ceva, ci aºa cum am spus, fãcând referire la dimensiunea marianã a Bisericii: „a oferi”. Sã nu ne simþim marginalizaþi, ci sã acþionãm când este necesar.

Sinodul episcopilor care a marcat deschiderea anului credinþei vorbeºte despre familie ºi viaþa consacratã. Se recomandã ca institutele de viaþã consacratã sã treacã de la rolul lor simbolic în lume la un rol real. Linia de acþiune ar fi convertirea personalã; sã devenim din persoane „religioase”, persoane „credincioase”. Aceasta presupune trecerea de la o atitudine de colaborare la una de responsabilitate. Trebuie sã fim angajate într-o formare continuã, ceea ce înseamnã cã trebuie sã hrãnim credinþa cu raþiunea. Totuºi este necesar sã nu lipseascã colaborarea intercomunitarã ºi intracomunitarã, eliminându-se egoismul comunitar.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi a Sfintei Feþe: model de urmat În documentul „Lumen gentium” al Conciliului Vatican II se aratã cã Biserica este într-adevãr sfântã la fel ca ºi cel care a întemeiat-o; de aceea ºi cei care fac parte din ea sunt chemaþi la sfinþenie. Aceasta se manifestã diferit în sufletele credincioºilor. Cei care îl urmeazã pe Cristos au devenit, prin Botez, pãrtaºi la natura divinã a lui Dumnezeu. Ei trebuie deci sã pãstreze ºi sã desãvârºeascã în viaþa lor sfinþenia cu ajutorul harului Duhului Sfânt. Sfinþenia poporului lui Dumnezeu este posibilã, dupã puterea harului primit ºi pãºind pe urmele lui Cristos ºi ea va creºte ºi va da roade dupã cum o dovedeºte viaþa atâtor sfinþi din istoria Bisericii.

Modelul propus de sfânta Tereza este accesibil tuturor, totuºi, nu este puþin lucru. Tereza a voit sã fie numitã „a Pruncului Isus ºi a Sfintei Feþe”. Trandafirii au ghimpi. Constituþiile ne aratã calea virtuþilor surorii tereziene. Articolul 10 ne recomandã abandonarea în Dumnezeu, un abandon plin de încredere, filial, copilãresc.

Cãi ºi mijloace de sfinþire; spiritualitatea Învãþãtoarei din Lisieux În „Lumen gentium” descoperim cã ceea ce-l caracterizeazã pe adevãratul ucenic al lui Cristos este iubirea lui Dumnezeu ºi a aproapelui pentru Dumnezeu. Fiecare creºtin trebuie sã asculte cu drag Cuvântul lui Dumnezeu, sã-l împlineascã în faptele sale, sã participe la sacramente, mai ales la Euharistie, sã fie stãruitor în rugãciune, în lepãdarea de sine, în slujirea fraþilor, în practicarea virtuþilor.

Urmând modelul patroanei noastre, avem douã cãi de strãbãtut în cãutarea spiritualitãþii tereziene: viaþa exemplarã ºi faptele. Amândouã ne sunt accesibile tuturor. Tereza a Pruncului Isus a avut darul unei cunoaºteri profunde a lui Dumnezeu pe care a ºtiut sã-l transmitã ºi altora. Opera ei scrisã este remarcabilã, iar cartea ei principalã „Istoria unui suflet” ce cuprinde ºi scrisori pe care le adresa surorii sale, o citim ca pe un roman ºi ne lasã în minte ºi în inimã gânduri ºi hotãrâri sfinte, iar în gurã gust de miere.

Documentul „Lumen gentium”, prezentând cãile ºi mijloacele de sfinþire, ne vorbeºte despre martiriu ca jertfã supremã prin care ucenicul devine asemenea Învãþãtorului, primind de bunã voie moartea pentru mântuirea lumii. Desigur acest har nu este acordat multora dar toþi trebuie sã fie pregãtiþi pentru a da mãrturie despre Cristos în faþa oamenilor ºi sã-l urmeze pe calea Crucii în momentele de prigoanã în care se aflã de multe ori Biserica lui Cristos.

Aplicând aceste recomandãri spiritualitãþii patroanei noastre nu putem sã lãsãm deoparte acea dorinþã a ei de a deveni misionar, de a fi în slujba Bisericii ºi a rãspândi în lume împãrãþia lui Dumnezeu. Cred cã existã trei însuºiri caracteristice ale spiritualitãþii propuse de Tereza cea Micã pe care, de asemenea, le gãsim în scrierile sale: - Cãutarea pasionatã a locului ei în Bisericã, un loc pe care l-a gãsit citind Scrisoarea I a sfântul Paul cãtre Corinteni;

septembrie 2 013

Calea cea micã

- Întâlnirea personalã cu Isus; - Descoperirea copilãriei ca realitate ºi simbol.

Descoperirea locului pe care Tereza îl poate avea în Bisericã este atunci când Tereza are experienþa pe care o descrie drept har al Crãciunului 1886. Aceastã experienþã a fãcut-o pe Tereza sã descopere ce înseamnã sã fim fii în Fiul; Isus fãcut prunc, apoi om, i s-a descoperit ca Dumnezeu al iubirii ºi al îndurãrii. Aceste douã adevãruri – cã Dumnezeu este Iubire ºi cã s-a fãcut prunc, nãscându-se din Fecioara Maria – sunt fundamentale în spiritualitatea terezianã. Din aceste adevãruri trãite reiese hotãrârea ei de a se numi Tereza a Pruncului Isus, la care adaugã apoi a Sfintei Feþe, pentru cã deja Pruncul poartã pe chipul sãu semnele pãtimirii.

Sfinþenia celor care fac parte din Biserica lui Cristos este susþinutã de sfaturile pe care Domnul le dã în Evanghelia sa. Ne amintim cu aceastã ocazie de voturile noastre când ne angajãm sã respectãm sfaturile evanghelice.

Meditarea Evangheliei era foarte importantã pentru sfânta Tereza considerând cã acesta este un dar al lui Dumnezeu prin care Isus ni se reveleazã cã îi iubeºte pe copii ºi le cere apostolilor sã-i lase cu El, lãudându-l totodatã pe Tatãl, pentru cã celor mici le-a decoperit tainele împãrãþiei. Tereza propune copilãria aºa cum a propus-o ºi a voit-o Învãþãtorul: dacã nu ne facem ca pruncii nu ni se deschide uºa Împãrãþiei. Calea copilãriei este poarta iubirii îndurãtoare. Tereza a înþeles acest lucru la prima ei spovadã ºi împãrtãºanie, spunând cu toatã convingerea: „copilãria spiritualã este calea încrederii ºi a încredinþãrii totale”.

Documentul „Lumen gentium” spune cã toþi creºtinii sunt chemaþi sã tindã spre sfinþenie ºi pentru aceasta ei sunt îndemnaþi de Conciliu sã-ºi orienteze corect înclinaþiile în folosirea bunurilor acestei lumi ca nu cumva alipirea exageratã de bogãþii sã-i împiedice de la urmãrirea iubirii desãvârºite. În obþinerea acestei virtuþi, cei care se folosesc de lumea aceasta sã nu se opreascã numai la ea, ci sã se gândeascã mai departe, la veºnicie, cãci lumea aceasta este trecãtoare.

Tereza propune calea copilãriei spirituale drept cale pentru toþi ca fiind o cale sigurã. Aceastã cale este în deplinã conformitate cu Evanghelia urmãrii lui Cristos, care implicã exercitarea dragostei ºi a iubirii totale faþã de Dumnezeu.

Tereza citea în Prov 9,4 „Cine este mic sã vinã încoace” ºi a voit sã rãmânã copilã micã în faþa bunului Dumnezeu.

Calea cea nouã, micã, directã a avut succes. Documentele Bisericii de la Benedict al XV-lea la Pius al XI-lea vorbesc despre Tereza ca despre o „învãþãtoare a cãii copilãriei spirituale”. Biografii sfintei admit cã prin aceastã expresie se doreºte o renaºtere spiritualã, o nouã erã, în care se învaþã ºtiinþa iubirii lui Dumnezeu.

Aceastã cale micã a fost primitã peste tot. În ce priveºte Biserica, ea a primit-o pe Tereza cea micã ºi i-a acordat toatã cinstea, aºa cum o dovedeºte beatificarea ei la 29 aprilie 1923, canonizarea la 17 mai 1925; la 14 decembrie 1927 este proclamatã patroanã a misiunilor, iar la 19 octombrie 1997 învãþãtoare a Bisericii.

Tereza ne îndeamnã pe fiecare în parte sã ne însuºim felul în care a revãrsat în jurul ei iubirea ce locuia în ea.

Tereza nu a vrut niciodatã sã se deosebeascã de celelalte, astfel încât, la moartea ei, comunitatea nu a putut sã spunã nimic despre ea. Prin ce ar trebui sã se deosebeascã oricare dintre noi, dacã nu prin preocuparea neîncetatã de a ne îndeplini datoria, acolo unde ne ducem viaþa, în felul cel mai desãvârºit posibil?

Elena Matei (Bacãu)

7

Constituþia Lumen gentium ºi carisma unui institut secular „Eu sunt Lumina lumii”. Biserica a ales cuvintele lui Isus pentru a le dezvolta/explica în timpul Conciliului Vatican II , dându-ne spre meditare ºi trãire Constituþia „Lumen gentium” („Lumina popoarelor”). Papa Benedict al XVI-lea ne-a îndemnat sã ne-o reamintim în acest an consacrat credinþei, dupa 50 de ani de la apariþie. La fel face ºi ÎPS Ioan Robu în revista „Actualitatea creºtinã” (nov. 2012).

Biserica se defineºte pe sine ca fiind Trupul lui Cristos: „În acest trup viaþa lui Cristos se revarsã în toþi credincioºii, care prin sacramente sunt uniþi în mod tainic, dar real, cu Cristos care a pãtimit ºi a fost glorificat”. În cap. II, Biserica este numitã Poporul cel nou al lui Dumnezeu în care cei botezaþi sunt consacraþi prin Duhul Sfânt.

Cap. III îi are în vedere pe episcopi, preoþi ºi diaconi.

Cap. IV. Dupã ce s-a ocupat de funcþiile ierarhiei, sfântul Conciliu îºi îndreaptã cu drag atenþia asupra condiþiei acelor credincioºi care sunt numiþi laici. În cap. V este vorba despre chemarea universalã la sfinþenie.

Cap. VI este dedicat cãlugãrilor ºi trateazã despre sfaturile evanghelice.

Cap. VII ne spune cã Biserica nu va ajunge la împlinire decât în Gloria cereascã.

Ultimul capitol este consacrat sfintei Fecioare Maria. „Laicilor le este propriu ºi caracteristic domeniul temporal. Chemarea specificã a laicilor este sã caute Împãrãþia lui Dumnezeu ocupându-se de cele vremelnice, dar orânduindu-le dupã voinþa lui Dumnezeu (L.G. IV, 31).

Laicii sunt chemaþi de Dumnezeu la sfinþenie prin Botez: „Fiþi aºadar desãvârºiþi precum Tatãl vostru din ceruri este desãvârºit” (Mt 5, 48) pentru a aduce în lume o mãrturie ºi o pildã vie a acestei sfinþenii, acolo unde viaþa la pus pe fiecare.

Atunci ne punem întrebarea: „Cum sã fim în serviciul Bisericii ca laici ºi consacraþi în acelaºi timp?” Este titlul uneia dintre conferinþele din aceastã varã de la Assisi, þinutã de Pierre Langeron, profesor de drept la Universitatea Aix- Marseille – Franþa.

Majoritatea credincioºilor în Bisericã este formatã din laici. ªi pentru cã vrem sã examinãm cum pot servi Biserica tocmai laicii, în calitate de laici, membrii institutelor seculare suntem laici, „pe deplin laici ºi pe deplin consacraþi”.

Aceasta este marea „revoluþie” din enciclica Provida Mater, datã de papa Pius al XII-lea. Pânã atunci, când un laic se angaja în viaþa consacratã, pãrãsea starea de laic ºi devenea cãlugãr; nu se putea sã fii ºi laic ºi consacrat, erai sau una sau alta. Paul al VI-lea vorbea de „dubla realitate”: laic 100% ºi consacrat 100%. El spunea: „Condiþia voastrã existenþialã ºi sociologicã devine realitatea voastrã teologicã ºi calea voastrã pentru realizarea mântuirii”. Noi suntem pe deplin laici ºi pe deplin consacraþi. Nu este sigur cã în Bisericã, în parohiile noastre ºi poate nici mãcar în institutele noastre acest adevãr ontologic este totdeauna bine înþeles, nici chiar bine trãit de cãtre unii dintre membrii noºtri..

Deci întrebarea de bazã este aceasta: Cum sã fim în serviciul Bisericii ca laici, în calitate de consacraþi?

Reflecþia o vom derula în 4 etape: 1. Ce vrea sã spunã pentru un laic „servirea Bisericii în calitate de laic?” (carisma institutului nostru) 2. Laicii ºi structura Bisericii

8

Calea cea micã

3. Laicii ºi Biserica, dupã Conciliul Vatican II 4. Tria munera (trei daruri) 1. Pentru prima etapã, cuvântul serviciu vine din lat.

Servus = sclav, servitor, deci cel care ascultã. Deci primul înþeles, a servi = a asculta de Bisericã.

Laicul este în serviciul Bisericii când ascultã de autoritãþile Bisericii.

Dar de-a lungul istoriei, sensul cuvântului servitium a evoluat spre a fi o funcþie, o responsabilitate în serviciul celorlalþi. În aceasta a doua perspectivã, laicul pus în serviciul Bisericii îºi asumã o funcþie activã în favoarea celorlalþi membri ai comunitãþii credincioºilor.

2. Laicii ºi structura Bisericii. Biserica este Corpul Mistic al lui Cristos, dar ºi o societate organizatã dupã un principiu ierarhic în care se fãcea o distincþie netã între clerici ºi laici (sec. XIX), dar ºi în unele comunitãþi actuale.

3. Laicii ºi Biserica, dupã Conciliul Vatican II Principiul Constituþiei ierarhice a Bisericii este reamintit, dar este luminat, interpretat ca o comuniune de servicii între clerici ºi laici. Pe de-o parte slujitorii (episcopii, preoþii, diaconii) sunt cei care dispun de puterea sacrã fiind în serviciul fraþilor lor (L.G. 18,1). De cealaltã parte laicii sunt în serviciul întregii Biserici. Acestei comuniuni de vocaþii ºi de servicii, L.G/ îi adaugã ºi egalitatea tuturor credincioºilor lui Cristos. Se caracterizeazã prin prezenþa simultanã a diversitãþii ºi a complementaritãþii vocaþiei lor ºi a stãrii de viaþã, a slujitorilor; a carismelor ºi a responsabilitãþilor lor.

Datoritã acestei diversitãþi ºi complementaritãþi, fiecare credincios laic se gaseºte în relaþie cu întreg Corpul Mistic ºi îi aduce Corpului Mistic propria sa contribuþie (Christifideles laici nr. 20, 1) 4. La tria munera Prin Botez, laicii participã la tripla funcþie a lui Cristos ºi a Bisericii: sacerdotalã, profeticã ºi regalã.

Funcþia preoþeascã, sacerdotalã. „Toate activitãþile laicilor, rugãciunile, lucrãrile, munca, viaþa conjugalã ºi familialã, chiar ºi distracþiile ºi petrecerile timpului liber, dacã sunt trãite în spiritul lui Dumnezeu, toate acestea devin ofrande spirituale plãcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos care se jertfeºte la sfânta Liturghie. Astfel laicii consacrã Domnului lumea întreaga dându-i în toate locurile ºi-n toate timpurile lui Dumnezeu un cult de adoraþie prin sfinþenia vieþii lor (LG 34,2).

Funcþia profeticã: laicii o îndeplinesc mai întâi prin mãrturia vieþii lor. O fac ºi prin cuvânt, prin familiile lor, la locul de muncã ºi în diversele angajamente sociale ºi pastorale.

Funcþia regeascã: Cristos s-a fãcut ascultator pânã la moarte ºi de aceea a fost înãlþat de Tatãl (cf. Fil 2,8-9), a intrat în slava Împãrãþiei sale. Astfel cã Domnul doreºte sã-ºi extindã ºi prin credincioºii laici Împãrãþia.

Laicii ºi misiunea Bisericii Misiunea Bisericii nu este numai aceea de a duce oamenilor mesajul lui Cristos, ci ºi aceea de a face ca spiritul Evangheliei sã pãtrundã ºi sã perfecþioneze viaþa de zi cu zi a oamenilor (Apostolicam Actuositatem, nr. 5). Aºadar, în aceastã misiune sunt doi actori cu responsabilitãþi diferite: - cea a clerului cãruia îi revine în primul rând sã ducã oamenilor mesajul lui Cristos ºi harul sãu (prin predici ºi sacramente); - a laicilor cãrora le revine în primul rând misiunea de a perfecþiona ºi a penetra viaþa de zi cu zi în spiritul evanghelic.

Misiunea comunã a întregii Biserici este sã rãspândeascã mesajul evangheliei ºi sã penetreze toatã societatea de acest mesaj. Dacã prima parte ar aparþine în cea mai mare mãsurã preoþimii, cea de a doua ar fi în special a laicilor. Dar

Nr. 24

de multe ori ºi în multe locuri din cauza condiþiilor istorice ºi politice Biserica s-a repliat pe misiunea sa spiritualã limitându-se la oficierea Liturghiilor, la sacramente, la rugãciuni ºi devoþiuni, la morala personalã, familialã ºi sexualã.

Benedict al XVI-lea în zborul spre Mexic a spus cu curaj cã „pe diversele continente, numeroase populaþii foarte credincioase ºi practicante, reduc viaþa creºtinã la aceastã dimensiune exclusiv spiritualã ºi sacramentalã, numind acest fenomen drept o schizofrenie”. Se vede în America Latinã o oarecare schizofrenie la unii catolici între morala individualã ºi morala publicã. În viaþa privatã sunt catolici ºi credincioºi cu titlu personal, dar în viaþa publicã urmeazã alte cãi care nu corespund cu marile valori ale Evangheliei, necesare pentru fondarea unei societãþi drepte. În consecinþã, trebuie sã educãm oamenii sã depãºeasca aceastã schizofrenie, sã-i educãm nu numai la morala individualã, ci ºi la morala publicã.

Mântuirea oamenilor, nu numai a sufletelor Aºa se vorbea ºi se gândea înainte de Conciliul Vatican II: mântuirea sufletelor, conducerea sufletelor la Dumnezeu, etc. Acum ºtim cã omul este „trup ºi suflet” unul singur, „omul real, omul concret, omul istoric, omul în totalitate” (Redemptor hominis 1979, nr. 13 si 14) Pãtrunderea vieþii obiºnuite de spiritul Evangheliei are trei componente: - împãrþirea harului lui Cristos prin sacramente; aceastã participare la misiunea sacerdotala a lui Cristos le revine preoþilor;; - ducerea (anunþarea) mesajului lui Cristos; aceastã participare a sarcinii profetice a lui Cristos este împãrþitã între preoþi ºi laici; - reînnoirea ordinului temporal, penetrarea ºi desãvârºirea lui prin spiritul evanghelic; aceastã participare la sarcina regalã a lui Cristos revine exclusiv laicilor..

Aceastã perspectivã datã de Conciliu lumineazã în profunzime responsabilitatea particularã a laicilor în Bisericã.

Ei sunt, aºadar, aceia care au în mod deosebit datoria sã lumineze ºi sã orânduiascã toate realitãþile vremelnice, în care sunt puternic implicate, în aºa fel încât sã fie necontenit realizate în spiritul lui Cristos, sã creascã ºi sã fie spre lauda Creatorului ºi Rãscumpãrãtorului (LG 31).

Pentru a-ºi exersa misiunea în Bisericã, laicii au la dispoziþie douã busole: - un instrument obiectiv care lumineazã din punct de vedere intelectual: este doctrina socialã a Bisericii; fericitul Ioan Paul al II-lea a fãcut din ea unul din cei trei stâlpi ai unei formãri serioase a laicilor, împreunã cu formarea doctrinalã ºi formarea spiritualã.

- un instrument subiectiv care lumineazã din punct de vedere spiritual: conºtiinþa. Aceasta este o exigenþã esenþialã pentru misiunea laicilor în Bisericã, pentru cã nu e neaparat nevoie sã fii credincios pentru a pune în practicã doctrina socialã. „Gaudium et spes” descrie conºtiinþa dupã fericitul Newman: „Conºtiinþa este centrul cel mai secret al omului, altarul unde el este singur cu Dumnezeu ºi unde vocea lui Dumnezeu se face auzitã”. Pentru a asculta de conºtiinþa sa, credinciosul trebuie ºi sã înveþe sã discearnã vocea lui Dumnezeu în tãcere interioarã. El nu-ºi poate asuma misiunea în Bisericã fãrã sã-ºi dezvolte (cultive) propria interioritate în secretul rugãciunii; nu-l poate sluji pe Dumnezeu în lume dacã, în credinþã, nu ascultã mai întâi vocea lui Dum-nezeu în întâlnirea inimã la inimã în meditaþie, deoarece credincioºii sunt, înainte de toate, instrumente vii ºi colaboratori ai Duhului Sfânt. Dumnezeu nu are alte mâini decât ale tale!

Maria-Emanuela (Câmpina)

septembrie 2 013

Calea cea micã

9

Exemple actuale de slujire în Bisericã în lumina constituþiei Gaudium et Spes „Bucuria ºi speranþa, tristeþea ºi angoasa oamenilor de azi, mai ales ale sãracilor ºi ale tuturor celor care suferã, sunt bucuria ºi speranþa, tristeþea ºi angoasa ucenicilor lui Cristos ºi nu existã nimic cu adevãrat omenesc care sã nu aibã ecou în inimile lor”. Aºa începe constituþia pastoralã Gaudium et Spes, document al Conciliului Vatican II, în care Biserica expune învãþãtura sa despre om ºi despre societatea contemporanã.

Primul cuvânt al acestui document este „bucuria”. Primul cuvânt al lui Isus înviat este: „Bucuraþi-vã”! Iar subiectul primei omilii a papei Francisc este bucuria ºi speranþa.

Nimic cu adevãrat omenesc nu le era strãin apostolilor, fiindcã nici lui Isus nu îi era strãin - lui, care tocmai pentru aceasta îmbrãcase natura umanã. Ca atare, nimic din ceea ce este omenesc nu are cum sã-i fie strãin urmaºului sfântului Petru, vicarului lui Isus pe pãmânt – Sfântului Pãrinte.

Aceasta este adevãrat pentru toþi cei 265 de papi care i-au succedat sfântului Petru – dar atunci, prin ce este atât de deosebit papa Francisc? De ce a devenit o legendã vie chiar din primele momente ale alegerii sale? Fiecare dintre noi am putea enumera „pe nerãsuflate” cel puþin trei motive: este primul papã din America de Sud; primul papã care ºi-a luat numele de Francisc; primul papã iezuit din istorie – ori, a fi iezuit înseamnã a avea un mod special de gândire, sesizând cât mai multe faþete ale adevãrului unic divin, o inteligenþã vie dublatã de autenticã bunãtate, o înþelepciune aparte, vocaþia de a-i instrui pe alþii ºi mai ales, vocaþia misionarã. Dar, sã privim mai de aproape.

De ce papa Francisc este un exemplu de slujire în Bisericã în lumina constituþiei pastorale Gaudium et Spes ? În partea I , constituþia se referã la demnitatea persoanei umane (cap. I), comunitatea umanã (cap. II), activitatea umanã în lume (cap. III), misiunea Bisericii în lumea contemporanã (cap. IV). ªi iatã acum câteva aspecte ale activitãþii sfântului Pãrinte: considerând omul fãcut dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu ºi faptul cã aceastã demnitate se pãstreazã indiferent de vicisitudinile vieþii, cardinalul Bergoglio nu s-a sfiit sã meargã în Joia Sfântã într-un spital de bolnavi cronici, sã spele ºi sã sãrute picioarele unor bolnavi de SIDA (2001), „lepra” vremurilor noastre ºi nici sã facã acelaºi gest acum, în calitate de papã, când a mers într-un penitenciar pentru minori, sã spele ºi sã sãrute picioarele a 12 deþinuþi, între care ºi douã femei (iarãºi, o premierã istoricã) – o musulmancã din Serbia ºi o creºtinã din Italia.

Tot el, i-a vãzut pe cei pe care nimeni nu-i vede: gunoierii care fac Piaþa „Sfântul Petru” sã arate aºa cum o ºtim, dupã sutele de mii de pelerini care se perindã aproape zilnic în zonã: în dimineaþa zilei de 22 martie, a celebrat sfânta Liturghie special pentru ei (o altã premierã istoricã).

Iar în omilia din 3 aprilie, a subliniat rolul fundamental al femeilor în Bisericã: „În Evanghelii femeilor le revine un rol de prim ordin, fundamental… Evangheliºtii pur ºi simplu povestesc ceea ce s-a întâmplat: femeile au fost primele care au dat mãrturie. (…) Aceasta aratã cã Dumnezeu nu þine cont de criteriile omeneºti”.

Demnitatea fiinþei umane, mai presus de orice, îl face sã vadã în nãpãstuiþii sorþii chipul Mântuitorului: aflat în drum spre sediul unde urma sã aibã loc inaugurarea pontificatului, papa s-a oprit sã îmbrãþiºeze pelerinii ºi între ei, un copil paralizat, cu handicap mental… „acte mici, fãcute

cu mare iubire”, cum spunea Maica Tereza de Calcutta. Demnitatea umana este întunecatã de boli ºi sãrãcie: suntem tentaþi sã-i tratãm dupã criterii umane numai pe cei sãnãtoºi ºi cu o stare materialã bunã. Cu fiecare ocazie (2002; septembrie 2009; mai 2010; 2011), cardinalul Bergoglio a accentuat asupra inechitãþii sociale, sãrãciei extreme, structurilor economice injuste, formelor moderne de sclavie (munca «la negru», lipsa de locuinþe etc.), care reprezintã o violare a drepturilor omului. ªi fiindcã nu poate îndrepta de unul singur aceastã stare de lucruri, cardinalul Bergoglio a ales sã trãiascã nu în palatul arhiepiscopal, ci într-un apartament modest, fãcându-ºi singur menajul, fãrã nici un personal auxiliar, încãlzindu-se iarna la aragaz ºi vara suportând cãldura sufocantã; se deplasa întotdeauna cu mijloacele de transport în comun ºi prefera sã viziteze el însuºi suburbiile capitalei, ca sã aducã alinare celor care , fãrã sã ºtie întotdeauna, aveau cea mai mare nevoie de cuvântul Domnului. Iar ca papã, a refuzat sã primeascã omagiile cardinalilor stând pe tronul papal, ci a rãmas în picioare, în mijlocul lor; a refuzat mozzetta tradiþionalã , apãrând de fiecare datã în reverenda albã; a refuzat crucea papalã de aur, pãstrându-ºi crucea de fier pe care o purta în calitate de primat al Argentinei; a refuzat inelul papal din aur masiv, preferând un inel de argint aurit (de pe care aurul s-a cam dus dupã primele douã luni), iar în locul pantofilor tradiþionali din catifea roºie, a rãmas cu pantofii lui cei negri ºi nu tocmai noi; pânã ºi veºmintele papale nu sunt noi, nu sunt fãcute la comandã pe mãsura sa, ci a dorit sã-i fie ajustate din veºmintele predecesorilor sãi – în spiritul sãrãciei ºi umilinþei patronului sãu, sfântul Francisc din Assisi. ªi locuieºte nu în palatul papal, ci în apartamentul din Domus Marthae, alãturi de lucrãtorii Vaticanului.

Toate acestea aratã un singur lucru: papa este unul dintre noi. De aceea ne-a salutat din balconul pontifical în noaptea alegerii sale spunându-ne „bunã seara” (iarãºi, premierã istoricã în maniera de adresare) ºi ne-a cerut, înainte ca el sã ne binecuvânteze, sã-l binecuvântãm noi pe el - ºi plecându-ºi fruntea, a primit cu umilinþã, în tãcere, rugãciunea noastrã.

Tot în spiritul sfântului Francisc, dar de aceastã datã al sfântului Francisc Xaveriu, marele misionar iezuit din secolul al XVI-lea, papa Francisc cere Bisericii implicare activã în evanghelizare: „A intra pe uºa credinþei înseamnã a ieºi din tine” – spunea cardinalul Bergoglio, într-o scrisoare adresatã cateheþilor în martie 2012, cu ocazia Anului Credinþei. ªi mai departe, afirma: „Dacã cineva rãmâne în Domnul, iese din sine însuºi… Credinþa înseamnã întotdeauna schimbare, înflorire, creºtere. Cheia evanghelizãrii este rolul laicilor”. De aceea, „Nu vã fie teamã sã fiþi creºtini”, îndeamnã sfântul Pãrinte. „Trãiþi credinþa cu bucurie, atenþi la cei care vã furã speranþa” spune în omilia de Florii 2013. Evanghelizarea înseamnã în primul rând lupta cu diavolul: „nu cedaþi pesimismului, acea bãuturã amarã pe care diavolul o pune în fiecare zi în faþa noastrã” se adresa papa Colegiului Cardinalilor. Iar în prima sa omilie, citându-l pe Léon Bloy, papa afirma: „Cel care nu se roagã Domnului, se închinã diavolului”. ªi într-o altã omilie, luptând împotriva egocentrismului, erezia vremurilor actuale, atrage atenþia cã salvarea nu vine nici de la vrãjitori, nici

10

Calea cea micã

de la ghicitori sau de la orice alte practici care îl relativizeazã pe Dumnezeu, ci numai de la Mântuitor. În partea a II-a a, constituþia pastoralã Gaudium et Spes se referã la: demnitatea cãsãtoriei ºi a familiei ºi promovarea ei (Cap. I), promovarea culturii (Cap. II), viaþa economico-socialã (Cap. III), viaþa comunitãþii politice (Cap. IV), promovarea pãcii ºi construirea comunitãþii popoarelor (Cap. V). Faptul cã papa Francisc – pe atunci cardinalul Bergoglio – a avut probleme de ordin politic în schimbãrile dramatice prin care a trecut Argentina, este cunoscut. El însuºi i-a îndemnat pe enoriaºi ºi pe pãstorii lor sã reziste, sã nu-ºi piardã speranþa, iar ca sã apere pe unul dintre preoþi, i-a împrumutat identitatea sa, ca sã-l poatã trimite peste hotare. Pentru cei doi preoþi iezuiþi arestaþi, a intervenit personal la conducãtorul juntei militare, riscându-ºi viaþa. Însã repetatele sale cereri faþã de conducãtorii politici ai Argentinei pentru ameliorarea condiþiilor de viaþã a celor mulþi, au rãmas fãrã rãspuns. ªi cererea repetatã de audienþã la preºedintele Argentinei, în acelaºi scop, i-a fost mereu refuzatã (lucrurile stau altfel acum, când preºedinta Argentinei a venit ea însãºi în audienþã la papa – numai cã, judecând optimist, e prea devreme sã se observe vreo modificare economicã). În privinþa Cãsãtoriei, Sfântul Pãrinte prezintã toleranþã zero faþã de maltratarea copiilor ºi femeilor ºi a tuturor celor mai slabi din societate, faþã de cererile aberante de legiferare a convieþuirilor homosexuale, de afirmare contra naturii cã „un copil se naºte fãrã sex”, urmând ca el – copilul – sã-ºi aleagã mai târziu orientarea sexualã, indiferent de anatomia sa. În acelaºi sens, papa interzice avortul ºi euthanasia. În privinþa pãcii, dialogul cardinalului Bergoglio cu diferitele comunitãþi religioase creºtine ºi necreºtine, este cunoscut. Pacea începe din interior, din bucurie ºi speranþã, din recunoaºterea ºi iubirea lui Dumnezeu. Aºa se face cã patriarhul ecumenic Bartolomeu I a asistat la ceremonia de inaugurare a pontificatului (o altã premierã istoricã) ºi a afirmat cã unirea este aproape, deºi, probabil, nu se va produce în timpul vieþii sale. ªi se poate afirma cã unirea a început în România, odatã cu vizita fericitului Ioan Paul al II-lea în 7,8,9 mai 1999.

Papa Francisc ºi Fericitul Ioan Paul al II-llea De altfel, papa Francisc ºi fericitul Ioan Paul al II-lea au multe în comun: vin din þãri îndepãrtate, cum afirmã ambii în discursul susþinut imediat dupã alegere, sunt neînfricaþi ºi mai cu seamã, sunt destinaþi sã aducã schimbãri majore la nivel planetar: cãderea comunismului se datoreazã fericitului Ioan Paul al II-lea, aºa cum afirmã însuºi Mihail Gorbaciov, liderul de atunci al URSS, iar papa Francisc luptã împotriva umanismului secular, lepra moralã care desfigureazã omenirea. Michael Cook, într-un editorial din MercatorNet, fãcea urmãtoarea remarcã: „Dacã existã cineva care sã înceapã sã dãrâme dominaþia umanismului secular, acela este numai un om ca papa Francisc. Comunismul pãrea sã dureze pentru totdeauna, dar la zece ani dupã intronizarea papei Ioan Paul al II-lea, dispãruse aproape complet din Europa. Acum, umanismul secular deþine hegemonia

Nr. 24

– dar oare cât timp o sã mai þinã sub loviturile papei Francisc?

Papa Francisc are bunãtatea fericitului Ioan al XXIII-lea, strãlucirea, spiritualitatea, blândeþea ºi umilinþa lui Paul al VI-lea, surâsul papei Ioan Paul I, carisma, neînfricarea ºi intransigenþa fericitului Ioan Paul al II-lea, spiritul de dreptate al lui Benedict al XVI-lea – fiecare din darurile Duhului Sfânt fãcându-l sã fie ceea ce este astãzi: o legendã vie.

Secretul Papei Francisc ªi ca orice legendã, papa Francisc are un secret. În sãrbãtoarea Sfântului Matei (21 septembrie), în anul 1953, un tânãr cu nimic mai presus sau mai prejos de cei asemenea lui, s-a prezentat la confesional.

Dupã spovadã, o bucurie nemaiîntâlnitã pânã atunci i-a cuprins inima: Domnul, cu infinita milostivire a iubirii l-a privit ºi l-a chemat la viaþa religioasã dupã exemplul sfântului Iganþiu de Loyola. Tânãrul avea 17 ani ºi se numea Jorge Mario Bergoglio. A intrat în Societatea lui Isus, a devenit preot, apoi episcop, arhiepiscop, cardinal ºi acum, papã. Motto-ul sãu a rãmas neschimbat de-a lungul timpului ºi reflectã experienþa misticã pe care a trãit-o în ziua Sfântului Matei, când Domnul l-a privit ºi pe el cu ochii milostivirii ºi l-a ales.

Papa Francisc are, într-adevãr, un secret: întâlnirea cu Isus, „faþã cãtre faþã”. Urmându-l pe Isus, a rãmas la fel ca ºi el, un preot sobru, corect, umil ºi sãrac – dorind ca Biserica sa sã fie sãracã pentru cei sãraci, fãrã carierism ºi fãrã vanitãþi. …ºi mulþi alþii Papa Francisc este doar unul dintre exemplele actuale de slujire în Bisericã în lumina constituþiei Gaudium et Spes.

Exemplele ar putea continua, fiindcã fiecare dintre locuitorii acestei þãri, martirizatã de-a lungul întregii sale istorii, dã el însuºi mãrturie despre Cristos, fie cã mãrturia a ajuns sau nu la cinstea altarelor: Mons. Vladimir Ghika, episcopul Anton Durcovici, cardinalul Iuliu Hossu, episcopii Al. Rusu, Ioan Balan, Valeriu Traian Frentiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu ºi nenumãraþi atâþia alþii, ale cãror nume noi nu le mai ºtim, dar sunt scrise în Cartea Vieþii lui Dumnezeu.

Am ales pentru prezentare câteva date despre papa Francisc fiindcã reprezintã pentru noi toþi, omul Sfintei Treimi: ales la 13 martie 2013, sub semnul unei întreite unicitãþi istorice, papa Francisc s-a nãscut sub Crucea Sudului.

Trãieºte sub semnul crucii. ªi, de la primele cuvinte rostite ca Suveran Pontif, papa Francisc a sãvârºit actul de comuniune cu Isus, în forma crucii: omagiindu-l ºi rugându-se pentru predecesorul sãu, papa emerit Benedict al XVI-lea, a unit pe verticala timpului – trecutul, prezentul ºi viitorul, iar pe orizontala spaþiului, pãstorii noºtri cu noi înºine, care suntem trupul Bisericii lui Cristos.

Cum orice comuniune în cer ºi pe pãmânt are forma crucii, fie ca Sfânta Treime, care l-a ales, sã-i poarte întru mulþi ani în luminã, succes ºi bucurie, crucea pentru care l-a ales.

Ecaterina Hanganu (Iaºi)

septembrie 2 013

Calea cea micã

11

Experienþe concrete de slujire „Trebuie sã semeni binele în jurul tãu fãrã a te sinchisi dacã apare.

A noastrã este munca, al lui Isus este succesul”.

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus) Pentru cã Dumnezeu ne iubeºte în mod perfect trebuie sã-i ascultãm chemarea cu dragoste.

Toþi creºtinii sunt chemaþi la sfinþenie. Întâlnirea cu Isus Cristos, cu Fecioara Maria ºi cu sfânta Tereza a Pruncului Isus m-a fãcut sã înþeleg care sunt raporturile mele umane, mi-a schimbat viaþa în întregime: inima, sentimentele, voinþa, emoþiile, inteligenþa, ºi nu în ultimul rând mi-a schimbat sensul vieþii, gustul spre a fi pelerin spre Patria cereascã.

Dumnezeu m-a binecuvântat!

Punerea în practicã a carismei institutului nostru secular de „a sluji pe Cristos ºi Biserica” m-a apropiat mai mult de Sfânt Scripturã, de Catehismul Catolic, de învãþãturile ºi exemplele date de sfinþi ºi mai ales de scrierile sfintei noastre patroane, mica Tereza. În drumul meu am întâlnit oameni minunaþi care m-au împins uºor, cu amabilitate ºi încredere spre o misiune sacrã: cateheza cu cele mai tinere vlãstare ale Bisericii, cei care se pregãtesc pentru Prima sfântã Împãrtãºanie sau pentru sfântul Mir. Cateheza porneºte de la mãrturisirea de credinþã ºi duce la mãrturisirea de credinþã. Cel mai mare învãþãtor este Isus Cristos. El este model unic pentru toþi învãþãtorii.

Adevãrata bogãþie a unui dascãl sunt elevii.

Copiii sunt o minune creatã de Dumnezeu ºi alãturi de ei am fost fericitã. Abia când am ieºit la pensie am simþit ºi am apreciat mai mult faptul cã am primit de la Dumnezeu aceastã nobilã misiune: de a modela toatã viaþa sufletele mici. Ei au fost pânã acum oglinda mea, ei sunt ºi acum speranþa ºi iubirea mea.

Mirat cã aveam 17 ani de vechime, am fost întrebatã o datã de cãtre cineva din altã þarã: „Tu nu ºtii sã faci altceva?” (persoana respectivã, profesor îºi schimbase de cel puþin cinci ori meseria, alergând mereu dupã salariu mai bine remunerat). „Cred cã ºtiu, am rãspuns, dar nu cred cã aº putea sã-mi las copiii ºi sã mã apuc de altã meserie…” ªi aºa am ajuns la 40 de ani de vechime în învãþãmânt. Da, toatã viaþa am fost în slujba ºcolii ºi nici acum, Dumnezeu nu m-a lãsat sã staþionez mult timp. Prin pregãtirea care o fac la catedralã cu un grup de copii pentru primirea sfântului Mir, încerc sã le transmit dragostea pentru Dumnezeu ºi pentru aproapele, încerc prin exemple ºi multe pilde sã le arãt cã rãtãcirea de Domnul nu este în beneficiul lor, cã pericolele societãþii civile sunt la fiecare pas: fumatul, bãutura, anturaje nefaste ºi nu în ultimul rând drogurile.

Timpul trece indiferent de condiþia fizicã sau spiritualã în care ne aflãm. Am considerat cã orice lucru fãcut în unire cu Cristos devine din mic, mare; Dumnezeu nu ne deranjeazã ocupaþiile, ci dimpotrivã ne ajutã sã le facem mai bine ºi chiar le desãvârºeºte.

Nu existã coincidenþã, nimic nu vine în mod accidental, iar viaþa nu este un produs al întâmplãrii, de aceea cred cu tãrie cã Dumnezeu conduce sufletele alese cu mare grijã ºi cu o mare iubire spre desãvârºire.

Darul Duhului Sfânt, pentru mine, a sosit o datã cu prima lecþie de catehezã. Aºa „simfonia” credinþei mele m-a îndemnat sã „înaintez în larg”, – sã dau lecþii de înþelepciune ºi iubire celor care trãiesc spiritual chiar ºi în joacã.

Dumnezeu m-a binecuvântat!

Dintr-o joacã din anul 2002 am ajuns sã redactez mai întâi un ziar de 4 pagini care a ajuns o revistã de 32 de pagini. „Calea cea micã”, un titlu sugerat de pr. profesor dr. Wilhem Dancã, a ajuns astãzi la numãrul 24 în 12 ani.

Drumul revistei este destul de anevoios: primul pas este adunarea materialelor, prima corecturã (exprimare, diacritice etc.) dupã care urmeazã o nouã corecturã din punct de vedere teologic, fãcutã de pr. Anton Despinescu, apoi la editura diecezanã, Presa Bunã se face o nouã corectare ºi în sfârºit tehnoredactarea fãcutã de ing. informatician, Silviu Dogariu. Împreunã facem mai întâi coperþile, cu încercãri, cu profesionalism ºi cu mult timp. Finalul revistei e mult mai anevoios pentru cã stãm împreunã ºi alegem pozele pentru fiecare articol, cu rãbdare ºi iubire încercãm sã iasã o revistã demnã de unicul institut secular din România. Împreunã cu profesorul Ovidiu Biºog am înfiinþat sit-ul institutului nostru care cuprinde albume foto, evenimentele la zi, terezinele din þara noastrã, precum ºi Constituþiile, date despre fondatorii noºtri, despre patroana noastrã, sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi despre Institutul secular.

La ziua mondialã a persoanelor consacrate am încercat sã prezint institutul nostru în faþa episcopilor noºtri diecezani ºi a tuturor persoanelor consacrate. În toatã activitatea mea, Isus a fost acela care m-a luat mereu de mânã ºi m-a trimis în toate aceste misiuni. Cu credinþã se schimbã cu adevãrat totul în noi ºi se reveleazã cu claritate destinul nostru, adevãrul vocaþiei noastre, sensul vieþii, gustul de a fi pelerini spre Patria cereascã.

Mulþumesc lui Dumnezeu pentru cã m-a creat, m-a fãcut sã cresc în credinþa ºi iubirea faþã de Cristos.

Teodora (Iaºi)

12

Nr. 24

Calea cea micã

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Întâlnirea naþionalã de primãvarã Surorile Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului I s u s ” d i n R o m â n i a s -a a u î n t â l n i t î n z i u a d e 13 a p r i l i e , la Casa „Sfântul Iosif” din Iaºi, pentru o zi de reculegere pe tema „Slujirea lui Cristos si a Bisericii”.

Au fost prezenþi Maria-Teresa Candian, directoarea institutului, împreunã cu pr. Pietro Borelli, noul asistent spiritual, ºi pr. George Paºtiu, asistentul spiritual al institutului pentru surorile din România, toþi trei veniþi de la Lugano, din Elveþia.

Ziua a debutat cu cântarea Laudelor, dupã care a conferenþiat pr. Pietro Borelli, titlul fiind „Spiritul de slujire, însuºire a Botezului ºi a consacrãrii în lume”. În continuare, Elena Matei a vorbit despre „Slujirea în Bisericã ºi în favoarea omenirii: pilda patroanei noastre, sfânta Tereza de Lisieux”, dupã care Maria Emanuela de la Câmpina a prezentat „Constituþia «Lumen gentium” ºi carisma unui institut secular”. Ecaterina Hanganu (Iaºi) a încheiat lucrãrile prin „Exemple actuale de slujire în Bisericã în lumina Constituþiei «Gaudium et spes»”.

O scurtã intervenþie a avut ºi pr. Anton Despinescu, asistentul spiritual al terezinelor din Iaºi, care le-a încurajat pe toate terezinele sã continue pe drumul credinþei ºi sã porneascã în larg sub imboldul lui Isus cel înviat: „Nu vã temeþi!”.

Sfânta Liturghie de la ora 11.30 a fost prezidatã de pr. Anton Despinescu, alãturi de pr. Alois Fechet (vicar episcopal cu viaþa consacratã), Mons. Benone Farcaº (vicar general al Episcopiei Romano-Catolice de Chiºinãu, Republica Moldova), pr. Benone Lucaci (rectorul Institutului Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi), pr. Pietro Borelli, pr. George Paºtiu (Lugano), pr. Iosif Dorcu (decan de Iaºi), pr. Cornel Cadar (consilier cultural la Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi), pr. Petru Sescu, (paroh la biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaºi), pr. Alois Farþadi (paroh la biserica „Sfântul Anton de Padova” din Iaºi), pr. Mihai Budãu (vicar episcopal ºi econom al Diecezei de Iaºi) ºi alþi preoþi de la diferite comunitãþi din Moldova.

Predica a fost þinutã de pr. Alois Fechet, iar în finalul omiliei a transmis ºi un salut adresat terezinelor din partea PS Petru Gherghel, episcopul de Iaºi, care din motive de sãnãtate nu a putut participa.

Dupã binecuvântarea finalã, a fost lansat nr. 23 al revistei Calea cea micã. În cele 20 de pagini sunt cuprinse articole dedicate Anului Credinþei; binecuvântarea ºi reflecþia despre „ºcoala iubirii în familia sfintei Tereza a Pruncului Isus” au fost expuse de PS Petru Gherghel (episcopul Diecezei de Iaºi), iar despre „Hrana pascalã a Terezei” nea vorbit, în articolul sãu, pr. Anton Despinescu. Au fost prezente, de asemenea rubricile permanente: Suflet terezian, Rugãciune, Ecouri ºi rebus, alte conferinþe, precum ºi poezii scrise de sfânta Tereza a Pruncului Isus. Reculegerea s-a încheiat la ora 15.00.

Dupã masa de prânz, împreunã cu o parte din terezinele prezente am participat la funeraliile sorei noastre, Elena Solcan, pe care Domnul a chemat-o acasã.

Terezinele vor participa la Luncani la exerciþii spirituale în perioada 4-7 iulie 2013, sub îndrumarea preoþilor de la Mãnãstirea Carmelitã.

„Trebuie sã semeni binele în jurul tãu fãrã a te sinchisi dacã apare.

A noastrã este munca, al lui Isus este succesul”.

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus) Teodora Pantazi (Iaºi)

septembrie 2 013

Calea cea micã

13

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Întâlnirea diecezanã a persoanelor consacrate Persoanele consacrate din Dieceza de Iaºi, întrunite la Roman, în ziua de 14 aprilie 2013, au dezbãtut tema: „Noua evanghelizare rodnicã este posibilã doar prin intensificarea trãirii credinþei la nivel personal, comunitar/parohial, diecezan, naþional ºi mondial”.

Dieceza de Iaºi continuã sã celebreze Anul Familiei în cadrul Anului Credinþei.

Conform programului stabilit de Comisia Diecezanã pentru Viaþa Consacratã, persoanele consacrate din Dieceza de Iaºi s-au adunat la Institutul Teologic Franciscan din Roman, pentru a analiza rolul ºi locul religioºilor în noua evanghelizare, pentru a celebra sfânta Liturghie ºi pentru a trãi câteva momente de fraternitate.

A fost plãcut, nu numai ochiului, ci mai ales spiritului, sã observi cum în 30 de minute sosesc aproximativ 200 de persoane consacrate ce vor umple mai întâi aula mare, mai apoi capela Institutului.

Rugãciunea de deschidere (ora 9.00) a fost pregãtitã de Surorile Iosefine de la Roman. A urmat apoi salutul pr. Alois Fechet, vicar episcopal responsabil cu viaþa consacratã în Dieceza de Iaºi ºi preºedintele Comisiei Diecezane pentru

Viaþa Consacratã. Am avut apoi bucuria sa ascultam prin telefon ºi transmis prin staþia de amplificare salutul cordial al PS Petru Gherghel, care din motive de sãnãtate nu a putut participa la acest important eveniment diecezan. Pr. Fechet l-a invitat pe pr. Emilian Cãtãlin - ministru provincial - ca din partea gazdelor sa adreseze un salut.

Referatul dens ºi plin de informaþii utile al PS Petru Gherghel a fost citit de pr. Ioan Horvat, secretarul Comisiei Diecezane pentru Viaþa Consacratã. Conferinþa a evidenþiat bogata experienþã a Preasfinþitului privind sectorul vieþii consacrate, dânsul fiind reprezentantul Conferinþei Episcopilor din România care a participat la Sinodul episcopilor din octombrie 2012, la Roma. Preasfinþia sa a evidenþiat rolul ºi activitatea diferitelor familii religioase în Biserica localã, ca ºi preþuirea pe care o poartã pentru persoanele consacrate din diecezã. Referindu-se la exortaþia apostolicã postsinodalã a fericitului papã Ioan Paul al II-lea, ne-a recomandat sã punem accent pe sfinþenia vieþii hrãnitã ºi promovatã prin rugãciune; sã nu uitãm cã sacramentul Reconcilierii presupune o adevãratã convertire spre evanghelie, implicându-ne în ascultarea ºi vestirea cuvântului; sã punem Euharistia în centrul vieþii noastre, ea fiind „culmea spre care tinde acþiunea Bisericii ºi în acelaºi timp izvorul din care rezultã întreaga sa forþã”. Urmând liniile coordonatoare ale papei Benedict al XVI-lea, Preasfinþitul a scos în evidenþã

marea descoperire a universalitãþii chemãrii nu numai la sfinþenie, ci ºi la viaþã; viaþa însãºi trebuie consideratã ca o vocaþie. În cadrul Sinodului episcopilor din octombrie 2012, cele 14 intervenþii ale reprezentanþilor vieþii consacrate au evidenþiat contribuþia importantã a persoanelor consacrate la opera de evanghelizare în istorie ºi în zilele noastre, cerându-se ordinelor cãlugãreºti ºi congregaþiilor religioase sã fie pe deplin disponibile de a merge cu entuziasm ºi curaj pânã la frontierele geografice, sociale ºi culturale ºi sã gãseascã noi areopaguri de misiune.

Apoi, dupã o scurtã pauzã, s-a celebrat sfânta Liturghie, prezidatã de pr. Emilian Cãtãlin, iar în omilie, pr. Alois Fechet a evidenþiat rolul pe care îl persoanele consacrate, dar ºi fiecare creºtin, în virtutea botezului primit, de a asculta cuvântul lui Dumnezeu, de a ºi-l însuºi ºi transmite mai departe ºi de a putea spune zilnic asemenea lui Petru: "Da, Doamne, tu ºtii cã te iubesc!"

Dupã ce au servit prânzul oferit de Institutul Teologic Franciscan, toþi participanþii s-au întors la orele 13,30 în aulã unde au continuat lucrãrile. Maria-Tereza Candian, directoarea generalã a Institutului Secular "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", a prezentat detaliat natura ºi aportul institutelor seculare ºi de viaþã apostolicã în Bisericã, exemplificând în concluzie carisma institutului terezin ºi extinderea acestuia în România. Au mai luat cuvântul: sora Rahela, superioara generalã a Surorilor Sãrace a Sfântului Iosif, sora Mihaela Bãlãucã din Congregaþia Surorile Providenþei, fratele Antonio, OFMCap., sora Cristina Ghenþa, de la Surorile Iozefine din Roman.

S-a trecut apoi la dezbaterea temei despre evanghelizare, unde au luat cuvântul mai multe persoane consacrate ºi s-a ajuns la concluzia cã prima ºi cea mai urgentã formã de evanghelizare este cea a fidelitãþii ºi mãrturiei.

A luat cuvântul pr. Emilian Cãtãlin, preºedintele CSMR, care a comunicat proiectele conferinþei ºi preocupãrile comisiei juridice din conferinþã, ca ºi despre sesiunea comunã a celor douã conferinþe, ale superiorilor ºi superioarelor, ce va avea loc în toamnã.

Dupã momentul de rugãciune comunã organizat de Surorile Iosefine, întrunirea s-a încheiat cu binecuvântarea pr. Alois Fechet, în jurul orei 15.30.

Ne-am salutat ºi apoi ne-am despãrþit cu gândul ºi dorinþa ca ziua petrecutã împreunã sã aducã roade vizibile în viaþa noastrã, în comunitãþile noastre, în viaþa diecezei ºi a Bisericii.

Pr. Ioan Horvat, OFMConv.

14

Calea cea micã

Nr. 24

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Exerciþii spirituale În perioada 4-7 7 iulie 2013, la Mãnãstirea Carmelitã a Maicii Domnului ºi a Profetului Ilie din Luncani, judeþul Bacãu, un grup de 81 de terezine din toatã þara alãturi de directoarea generalã, Maria-T Tereza Candian (din Lugano, Elveþia) au participat la exerciþiile spirituale anuale, sub îndrumarea Mons. Benone Farcaº, vicar general în Dieceza de Chiºinãu (Republica Moldova), iar predica din cadrul sfintei Liturghii de duminicã a fost fãcutã de pr. Tiberio Scorrano, OCarm. Tema a fost: „Apostoli pentru mileniul al III-llea”.

Meditaþiile þinute de douã ori pe zi au fost completate de reflecþii ºi meditaþii individuale sau în grup, recitarea Rozariului, colocvii ºi spovezi, Calea crucii, adoraþie la preasfântul sacrament ºi sfânta Liturghie.

Tema a fost împãrþitã în douã mari subteme: – Ziua Credinþei (Mc 9.14-29 ºi In 20,19-20) – Cum traversãm credinþa? Prin: iubire (In 21.15-18), rãbdare (Iac 1-4) ºi speranþã (Mc 4,35-41). În fiecare zi, când întreaga naturã ºi minunaþii trandafiri îºi scãldau petalele sub bobiþele de ploaie ºi de rouã a dimineþii, aleile parcului erau pline de surorile terezine care meditau în liniºte bucuria întâlnirii cu Isus care le dãdea bineþe. Urmau apoi recitarea Laudelor ºi celelalte activitãþi programate. În pauzã am putut vizita ºi micul muzeu etnografic aranjat cu migalã ºi mult bun gust de cãtre cãlugãrii carmeliþi ºi am admirat micuþa cãprioarã adoptatã de fraþi.

Totul a fost minunat ºi, mai ales, o bunã ºi eficientã întâlnire, în tainã, cu Isus care a vorbit cu iubire fiecãreia dintre noi ºi ne-a fãcut sã creºtem în credinþã, în iubire, speranþã ºi în rugãciune.

Pr. Anton Despinescu ne-a vizitat în dimineaþa zilei de sâmbãtã pentru a împãrtãºi ºi cu noi iubirea ºi bucuria sa la împlinirea frumoasei vârste diamantine, 60 de ani de preoþie. Împreunã cu Maria- Tereza ºi cu Mons. Benone i-am cântat din tot sufletul „Mulþi ani trãiascã” ºi i-am urat multã

sãnãtate, putere de muncã ºi numeroase haruri binecuvântate de Dumnezeu. În seara de 6 iulie, am avut parte de o mare surprizã. În cripta profetului Ilie, pr. Sergio ne-a prezentat printr-un film documentar „Giulgiul de la Torino” care era expus în mãrime naturalã (copie) într-o expoziþie deosebit de interesantã. În ziua de 7 iulie, exerciþiile spirituale s-au încheiat cu sfânta Liturghie oficiatã de pr. Tiberio care ne-a încântat cu o omilie înãlþãtoare ºi ne-a trimis pe fiecare în misiune apostolicã.

Purtând în sufletele noastre toate aceste zile de har, de binecuvântare ºi de speranþã cã Dumnezeu ºi Maica Domnului ne va da puterea ºi toatã iubirea de a înainta în slujire ºi în viaþã cu pace, bucurie ºi bunãtate.

La sfârºitul acestor zile de har ºi reculegere putem spune împreunã cu patroana noastrã, sfânta Tereza a Pruncului Isus: „Isus este o comoarã ascunsã pe care puþine suflete ºtiu s-o afle pentru cã se ascunde, ...El nu vrea sã-l iubim pentru ceea ce ne dã; el însuºi trebuie sã fie rãsplata noastrã... O Preaiubitul meu Isus! Cine va putea spune cu câtã dragoste ºi blândeþe conduci bietul meu suflet!” (Sfânta Tereza de Lisieux, Ms. B, 2r).

Mulþumim din suflet lui Dumnezeu, Fecioarei Maria de pe muntele Carmel ºi nu în ultimul rând Mons. Benone Farcaº ºi pr. Tiberio ºi tuturor preoþilor carmeliþi pentru aceste zile pline de spiritualitate, de liniºte ºi de har pe care le-a simþit fiecare terezinã prezentã.

Teodora Pantazi (Iaºi)

septembrie 2 013

Calea cea micã

15

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Credinþa, iubirea, rãbdarea ºi speranþa

pentru trãirea de fiecare zi

Trei zile trãite în acest colþ de rai, au fost un minunat prilej de a admira splendidele lucrãri ale bunului Dumnezeu: cerul albastru care se uneºte cu pãdurile înverzite, ºi ciripitul pãsãrilor cerului care cântã atât de minunat splendoarea Creatorului.

Am înþeles prin meditaþiile pãrintelui predicator Mons.

Benone Farcaº, cã Dumnezeu doreºte sã proclame prin noi vestea sa cea bunã, sã fim asemenea apostolilor. Dar, înainte de toate, este nevoie sã ne curãþãm noi înºine de orice patã, pentru a putea face loc harurilor, devenind astfel capabile sã-l iubim tot mai mult pe Isus, oferind mai mult timp rugãciunii ºi angajãrii în viaþa Bisericii, cunoscând mai bine familia divinã, pe sfânta Fecioarã Maria ºi pe întreaga familie a sfinþilor lui Dumnezeu, astfel încât sã ne strãduim sã îi urmãm cât mai îndeaproape.

Luând masa împreunã cu cei dragi ne arãtãm iubirea faþã de ei. Curãþindu-ne de pãcate, prin sacramentul Spovezii ºi participând cât mai des la banchetul Euharistic îl lãsãm pe Isus sã ne inunde cu razele sale, devenind tot mai mult asemãnãtori cu el. El ºi-a dat viaþa pentru mântuirea lumii: crucea pe care o avem fiecare de purtat, face parte din viaþa noastrã atunci când o acceptãm, aºa cum el a fãcut, arãtându-ºi dragostea faþã de noi. Rãbdarea este virtutea centralã a acelora care se apropie de Dumnezeu. Avem nevoie de rãbdare ºi perseverenþã atunci când ne adresãm bunului Dumnezeu. ªi cât de importantã este aceastã atitudine când durerea, boala, necazurile, suferinþa par sã ne copleºeascã. Speranþa este virtutea prin care eu cred cã Dumnezeu este alãturi de mine ºi lucreazã în viaþa mea. Speranþa este dãruitã fiecãruia prin sacramentul Botezului ºi este întãritã prin rugãciune. Oferirea ºi unirea cu pãtimirea lui Cristos a suferinþelor noastre mici, de fiecare zi, dar ºi a suferinþelor mari trupeºti ºi sufleteºti prin care trecem uneori, însoþite de perseverenþa în rugãciune, ne ajutã sã ne mântuim, iar cerul va fi locul unde se vor împlini toate speranþele noastre, pentru cã a fi alãturi de Dumnezeu este recompensa ºi darul cel mai mare pentru o viaþã trãitã dupã voinþa sa. Sã ne ajute sfânta Tereza a Pruncului Isus, patroana noastrã cereascã, ca, asemenea ei, prin simplitate, blândeþe ºi iubire sã ajungem la desãvârºire.

Mulþumim Mariei-Tereza Candian, directoarea noastrã generalã, care cu multã dragoste ºi slujire admirabilã a fost în mijlocul a 81 de terezine prezente la aceste exerciþii. Prezenþa sa ne-a oferit multã cãldurã ºi comuniune intensã cu Institutul ºi între noi terezinele. Mulþumim ºi pãrintelui predicator, Mons. Benone, care ne-a înãlþat inimile mai aproape de Isus pentru a înþelege mai bine Iubirea pe care el o manifestã faþã de fiecare dintre noi. Multe mulþumiri ºi gazdelor noastre de la Luncani: pr. Tiberiu ºi pr. Augustin, ºi celorlalþi prezenþi, pentru bunãtatea ºi ospitalitatea exemplarã oferitã, deºi am fost în numãr atât de mare. Fie ca bunul Dumnezeu sã-i rãsplãteascã pe toþi cu multe haruri ºi la sfârºit cu împãrãþia cerului, unde dorim cu toþii sã-i aducem slavã ºi mulþumire Tatãlui nostru ceresc, împreunã cu sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi cu toþi sfinþii sãi.

Maria Petre (Bacãu)

Exerciþii spiritua ale – momente

decisive, momente de har pentru sufletele îndrãgostite de Dumnezeu ºi de aproapele

Sfântul Ignaþiu de Loyola îi scria lui Emanuel Miona în anul 1536 cã exerciþiile spirituale „sunt lucrul cel mai bun pe care l-am putut gândi, simþi ºi înþelege, atât pentru progresul individual al persoanei în ceea ce o priveºte pe ea însãºi, cât ºi pentru rodul, ajutorul ºi progresul care se pot obþine în avantajul multor altora”.

Exerciþiile spirituale din acest an, ce s-au desfãºurat în perioada 4-7 iulie 2013 la Luncani au avut ca temã: „Apostoli ai credinþei pentru cel de-al III-lea mileniu”. Mons. Benone Farcaº, prin meditaþiile þinute a cãutat tocmai sã ne facã sã înþelegem cine poate fi apostol al acestui mileniu ºi cum trebuie sã fie un apostol, fapt pentru care îi mulþumim.

Dupã cãlãtoria „meditativã” a sufletului prin cele trei puncte forte ale fundamentului creºtinismului credinþa, iubirea ºi speranþa ne-a condus cu multã tenacitate pe muntele convertirii ºi al transformãrii noastre personale, puncte decisive pentru a ne lua zborul spre slujirea lui Dumnezeu.

Pe muntele acesta am trãit momente intime cu mirele sufletului meu ºi mai ales am trãit în mod anticipat comunicarea cu Isus în veºnicie.

Am învãþat cã dacã vrei cu adevãrat sã fii mireasa Regelui veºnic, sã fii apostol al acestui mileniu trebuie sã escaladezi zidurile, sã fii într-o continuã ascezã de o continuã disciplinã ºi ordine lãuntricã ºi chiar un angajament zilnic.

Am înþeles conform Conciliului Vatican II cã „Apostolatul se exercitã în credinþã, speranþã ºi iubire pe care Duhul Sfânt îl revarsã în inimile tuturor membrilor Bisericii. Mai mult, porunca iubirii care este cea mai mare poruncã a Domnului, îi îndeamnã fãrã rãgaz pe toþi credincioºii sã lucreze spre slava lui Dumnezeu prin venirea Împãrãþiei lui ºi spre împãrtãºirea vieþii veºnice tuturor oamenilor”.

Un gând sugerat de la începutul meditaþiilor a fost sã-l lãsãm pe Dumnezeu sã vorbeascã pãstrând tãcerea, cãci numai ºi numai pãstrând aceastã condiþie, Dumnezeu ne va vorbi.

Fiind prezente în aceastã mãnãstire carmelitanã, sfânta Fecioarã a intrat în dialog cu sufletul nostru, învãþându-ne sã pãstrãm tãcerea, astfel în inimã mi-au rãmas cuvintele ei de la nunta din Cana Galileei: „Faceþi tot ce vã spune el”.

Numai ascultând cuvintele lui Cristos, am putut fi consolatã, luminatã, liniºtitã ºi aº putea spune mãcar cã am ajuns sã gândesc cu maturitate spiritualã despre misiunea mea în lume ºi în viaþa Bisericii, dãruindu-mã în întregime lui Dumnezeu ca una dintre cele mai sfioase terezine, cu toatã nimicnicia mea, dar plinã de iubirea lui, a mirelui veºnic.

De o importanþã deosebitã, între noi a fost ºi prezenþa superioarei noastre generale venitã de la Lugano (Elveþia), Maria-Tereza, care ne-a încurajat în credinþã, prin cuvintele pline de optimism ºi chiar prin zâmbetul ei cu care ne urmãrea parcã pe fiecare în parte. Mulþumim lui Dumnezeu pentru multitudinea harurilor primite în aceastã oazã a sufletelor noastre.

Startul s-a dat, acum îmi spun mie ºi tuturor terezinelor care au venit în numãr atât de mare în acest an: Faceþi tot ce v-a spus Isus în aceste zile de reculegere, în intimitatea inimii ºi fiþi cu adevãrat apostoli ai mileniului al III-lea.

Agnesa (Buhonca)

16

Calea cea micã

Nr. 24

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Recunoºtinþã ºi iubire Cu inimi pline de speranþã am început ºi în acest an pelerinajul nostru spre Mãnãstirea carmelitã din Luncani, de care ne simþim atât de legate sufleteºte.

Am pãtruns fiecare, mai profund în sufletul nostru ºi am gãsit acolo flori minunate ale sfinþeniei, dar ºi plante nefolositoare: egoismul, orgoliul, indiferenþa, pe care am reuºit sã le îndepãrtãm în aceste zile de spiritualitate ºi har. Ne-a luminat drumul Mons. Benone Farcaº, arãtându-ne în fiecare zi sensuri tainice ale cuvintelor din Evanghelii. Fiecare terezinã s-a hotãrât sã-ºi creascã iubirea prin respectarea legii iubirii, prin trasmiterea credinþei la toþi semenii noºtri cu rãbdare, blândeþe ºi perseverenþã.

Dorim din suflet sã devenim misionare asemenea patroanei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus.

Ajutã-ne Sfântã Treime!

Pãrintele Tiberio ne-a însoþit cu zâmbetul ºi atenþia sa; ne-am bucurat de conferinþa ºi expoziþia „Giulgiul de la Torino”.

Recunoºtinþã ºi iubire Mons. Benone ºi Mariei-Tereza!

Dorim mult sã revenim la aceastã Mãnãstire carmelitã din Lucani!

Iulia- Ioana (Iaºi)

Crescând în rugãciune În cadrul exerciþiilor spirituale, în aceste zile frumoase de reculegere ne-am întãrit mai mult credinþa crescând în rugãciune, aducând roade înaintea lui Dumnezeu. În timpul acesta plin de har, ne-am regãsit în toate temele expuse de Mons. Benone Farcaº.

Ne-am bucurat cã ni s-a prezentat istoria Giulgiului lui Isus ºi mulþumim fraþilor carmeliþi pentru expoziþia din grota sfântului Ilie. A fost o surprizã deosebitã.

Mulþumim pentru toate acestea tuturor organizatorilor, mons. Farcaº ºi directoarei noastre, Maria-Tereza. „Ah! Dacã bunul Dumnezeu nu ar fi rãspândit din belºug binefãcãtoarele sale raze asupra micii sale flori, niciodatã nu s-ar fi putut aclimatiza pãmântului…” (Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Ms. A 13v).

Terezinele din Focºani

Bucurie ºi îmbogãþire spiritualã Între pãduri, aer curat, flori cu miresme îmbietoare, un loc minunat ales de Dumnezeu, se aflã Mãnãstirea Carmelitã a Maicii Domnului ºi a Profetului Ilie din Luncani, jud. Bacãu, care a gãzduit timp de 4 zile un grup de 81 de tereziene cu prilejul exerciþiilor spirituale anuale, între care ºi cinci surori din Transilvania: Dorina, Irina, Maria, Sorica ºi Stela. Tema: „Apostoli ai credinþei în mileniul al III-lea”, presupune sã posezi acest dar, primit din partea lui Dumnezeu, dãruit omului în mod gratuit, primit ºi de noi, abandonându-ne în mâinile lui Dumnezeu.

Acest dar trebuie cultivat ºi sunt mijloace prin care o putem face. În acest sens, am participat ºi anul acesta la exerciþii spirituale, sub îndrumarea Mons. Benone Farcaº, vicar general de Chiºinãu.

Pornind de la un text biblic ºi prin exemple reale am înþeles cum sã punem ordine în viaþa noastrã, sã-l cunoaºtem mai bine pe Dumnezeu, sã împlinim voinþa lui, sã-l iubim ºi sã-l urmãm fãrã ºovãire, arãtând semenilor noºtri, cum putem sã fim apostoli, sã nu ne izolãm, sã nu cãdem în depresie când unele probleme din viaþa noastrã sunt mai grave. Expunerea fãcutã pe un ton calm, cald ºi uniform, pe înþelesul tuturor ºi-a atins scopul. Vã mulþumim Monseniore!

Prezenþa directoarei generale, Maria Tereza a creat o atmosferã de bucurie în rândul nostru prin zâmbetul ce-l avea în permanenþã pe faþa ei ºi modul natural de a se adresa fiecãrei participante. Îþi mulþumim Maria-Tereza!

Pr. Anton Despinescu a împãrtãºit cu noi bucuria la împlinirea a 6o de ani de preoþie. Vã mulþumim pentru toate întâlnirile pe parcursul celor 12 ani. La mulþi ani!

Gazdele noastre, preoþii carmeliþi ne-au oferit condiþii bune de cazare, masã ºi ambient plãcut. Vã mulþumim.

Programul bine organizat ne-a ocupat timpul fãrã a fi obositor. Personal, m-a ajutat sã mã gândesc mai mult la viaþa mea ºi la rolul pe care îl am în bisericã ºi în Compania Sfintei Tereza.

Mulþumim sfintei Tereza a Pruncului Isus cã ne-a oferit o cale de îmbogãþire spiritualã în comuniune, adunându-ne în acest Institut Secular a cãrei patroanã este, sub ocrotirea lui Dumnezeu, a fiului sãu Isus ºi a mamei sale, Fecioara Maria.

Terezinele din Transilvania, Stela Fodor (Blaj)

septembrie 2 013

Calea cea micã

17

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Mesaj din oraºul cu flori de piatrã Trei zile de har, un timp sfânt binecuvântat de Dumnezeu, l-am trãit în micul paradis pãmântesc, Luncani-Bacãu, în aceastã mãnãstire carmelitã.

Un mesaj de credinþã vie, un buchet de gânduri spirituale ºi mãrturii grãitoare le-am primit de la pãrintele predicator, Mons. Benone Farcaº, venit de dincolo de Prut, din Chiºinãu, oraºul cu flori albe de piatrã.

Mulþumesc Doamne pentru cã m-am aflat aici în comuniune, în rugãciune ºi o imensã spiritualitate. „Unica fericire pe pãmânt este de a te strãdui sã preþuieºti ca foarte plãcutã partea pe care ne-o dã Isus…” (Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Ms. C, 31 r) Eugenia (Huºi)

Mulþumesc lui Dumnezeu, vicarului episcopal de Chiºinãu ºi pãrinþilor de la Mãnãstirea Carmelitanã cã mi-au dat ocazia de a trãi patru zile din viaþa mea altfel, înconjuratã fiind de bogãþia creaþiei lui Dumnezeu. În aceste zile am reuºit sã mã debarasez un pic de viaþa mea cotidianã ºi sã mã regãsesc în liniºtea ºi splendoarea acestui loc ce mi-a insuflat pace ºi armonie interioarã, cu mine ºi cu ceilalþi. Trãiri ce le port în suflet ºi mi-aº dori sã le duc ºi la cei din jurul meu de acasã. Dumnezeu sã ne binecuvânteze pe toþi!

Gabriela (Huºi)

A trecut la Domnul Elena Solcan Doamne, îþi mulþumesc!

Mulþumesc, Doamne, pentru darul credinþei care l-am primit gratuit din bunãtatea ta nemãrginitã care ai avut-o pentru mine. Mulþumesc, Doamne, cã m-ai chemat sã particip la aceste minunate zile de reculegere, alãturi de toate terezinele din toatã þara ºi de directoarea institutului, Maria-Tereza Candian. Mulþumesc pãrintelui predicator, Mons. Benone Farcaº care, cu mult har ºi luminat de Duhul Sfânt, ne-a îndrumat ºi ne-a ajutat sã înaintãm în larg pe calea credinþei ºi tot mai aproape de Isus Cristos. „Mântuieºte, Doamne, pe poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta.” (Te Deum) Ana Farauanu (Bacãu)

Elena Solcan, membrã a terezinelor din anul 2001, având voturile depuse încã din anul 2003, a fost chematã de Domnul în patria cereascã la 11 aprilie 2013. Funeraliile au avut loc, sâmbãtã, 13 aprilie, la cimitirul „Eternitatea” din Iaºi, începând cu ora 15.30, la capela catolicã.

S-a nãscut la Iaºi, la 29 aprilie 1934, într-o familie ortodoxã. A fãcut liceul ºi facultatea la Iaºi, dupã care a activat ca profesor de matematicã la Liceul "Mihai Eminescu" tot în Iaºi pânã în anul 1989 când a ieºit la pensie.

S-a convertit împreunã cu mama ºi soþul ei la confesiunea romano-catolicã pe care a practicat-o cu credinþã, cu evlavie ºi cu mult devotament.

A fost cãsãtoritã cu inginerul constructor Dumitru Solcan (decedat în anul 1999). Împreunã au avut o singurã fatã, Luminiþa, ºi ea absolventã de facultate.

Din anul 2000 a cunoscut Institutul Secular "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", fiind printre primele persoane din Dieceza de Iaºi chemate la slujire. Primul angajament în faþa directoarei generale, Maria-Teresa Candian (din Lugano, Elveþia), l-a depus la Iaºi, în anul 2001, iar în anul 2003 a depus voturile.

A fost un demn exemplu de dãruire, de rugãciune ºi nemãrginitã iubire faþã de Dumnezeu, de Isus ºi mai ales de Duhul Sfânt, faþã de Fecioara Maria ºi nu în ultimul rând faþã de toþi cei din jurul sãu. În ziua de joi, 11 aprilie 2013, Domnul a chemat-o la o nouã viaþã de slujire în ceruri.

Noi, toate terezinele, o vom însoþi cu rugãciunea sau chiar cu prezenþa, pe ultimul sãu drum.

Dumnezeu s-o fericeascã cu împãrãþia cerurilor!

18

Calea cea micã

Nr. 24

Suferinþa, iubirea, iertarea „Puterea de a suferi este în noi asemenea puterii de a iubi” (Fericitul Vladimir Ghika) Suferinþa este o stare care ne însoþeºte de la naºtere pânã la mormânt. Ce greu ne vine uneori s-o acceptãm! Supremul exemplu este pentru noi suferinþa lui Isus. Nu existã bucurie fãrã suferinþã, dar aceasta ne descoperã adâncurile de nepãtruns ale iubirii. Sfânta Tereza a Pruncului Isus ne învaþã multe despre suferinþã ºi iubire prin cuvintele scrise în cartea „Istoria unui suflet”. Are pe buze acel zâmbet sfânt care n-o pãrãseºte nici pe patul de suferinþã, nici în clipa morþii ºi care a reuºit sã înveseleascã pe surorile înlãcrimate din jurul sãu.

Noi oamenii suportãm, în decursul vieþii suferinþe fizice, infirmitãþi sau boli, crucea suferinþelor morale; ambele sunt însoþite de multe lacrimi, aºa cum spunem adeseori în Salve Regina.

Acceptându-ne suferinþa, împãrtãºim viaþa lui Isus aici pe pãmânt, dar ne gândim ºi la nespusa bucurie în veºnicie.

Suferinþa omului provoacã întotdeauna sentimente de milã, compasiune ºi deci exersãm iubirea aproapelui. Meditând la cuvintele spuse de fericitul Vladimir Ghika: „A consola este putinþa noastrã de a da celuilalt ceva care sã fie mai adevãrat decât durerea sa.

A consola înseamnã sã-l faci pe deznãdãjduit sã trãiascã în speranþã. A consola înseamnã a permite celui ce suferã sã vadã în noi iubirea lui Dumnezeu pentru el”. Cei rãniþi, cei bolnavi, prin suferinþa lor, înceteazã sã mai fie ei înºiºi, iar noi suntem datori sã-l vedem pe Cristos în toþi ºi în fiecare. Beatificarea mons. Vladimir Ghika ne-a fãcut sã revedem cele scrise despre viaþa lui de preot, apostol ºi martir ce aparþine neamului nostru ca ºi întregii lumi creºtine. El a fost, prin viaþa sa, tãmãduitor spiritual, apostol al secolului XX ºi învãþãtor, al ecumenismului, purtãtor al harului divin cãtre toate fiinþele pãmântului. El a adus în România surorile ordinului „Sfântul Vincenþiu de Paul” pentru a oferi asistenþã medicalã tuturor sãracilor ºi bolnavilor încã înainte de primul rãzboi mondial (1906). El trãia o teologie a necesitãþii mergând în întâmpinarea nevoilor urgente ale oamenilor de orice credinþã. De asemenea ºi-a propus sã însoþeascã vindecarea trupului prin credinþã ºi salvarea sufletului. Fiind un sacerdot bi-ritual, a oferit sacramentele în orice þarã din Europa, ajungând ºi la Tokio, Congo, Sydney, Buenos-Aires…

Desen de Vladimir Ghika

Propriul martiriu, chinurile din închisoare ºi moartea (16 mai 1954) ne aratã dragostea sa nesfârºitã pentru Dumnezeu ºi mai ales permanenta sa grijã pentru a face bine aproapelui. El a trãit într-o continuã uitare de sine, o dãruire totalã din dragoste pentru convertirea ºi transformarea sufletelor. Sã-l rugãm sã ne ajute sã acceptãm suferinþele din vieþile noastre!

Viaþa ºi moartea sa aratã ceea ce credea despre suferinþã ca fiind o vizitã a lui Dumnezeu, dar o vizitã misterioasã, o vizitã a Fiinþei Supreme ºi a Dragostei Supreme, dar dintr-o diminuare a fiinþei noastre ºi într-o ranã a dragostei noastre.

Sã nu uitãm niciodatã cã Mons. Ghika ne îndeamnã sã-l cãutãm pe Dumnezeu în aproapele: „Sã mergem sã-i cãutãm pe cei în suferinþã, pe cei ce nu îndrãznesc sã ne aºtepte; sã dãm celor ce nu ne cer, sã-i iubim pe cei ce ne resping!” Mergând alãturi de sfânta Tereza a Pruncului Isus pe urmele lui Isus, vom gãsi forþa ºi victoria iubirii asupra suferinþei.

Progresul sufletului constã în a face din dragoste ceea ce ar trebui fãcut din datorie.

Sã ne amintim din gândurile fericitului Vladimir Ghika: „Anumite flori nu cresc decât acolo unde au cãzut lacrimi. Isus a plâns la mormântul lui Lazãr ºi la intrarea în Ierusalim, n-a fãcut-o nici în grãdina mãslinilor, nici pe Drumul Crucii”. Smerenia care aºazã lacrimile la scara lui Dumnezeu este de asemenea scara care ne permite sã urcãm la Dumnezeu. Sã suferim pe mãsura dragostei cãci suferinþa este o rugãciune ascultatã. Suferinþa este mijloc de mântuire ºi iubire.

Credinþa noastrã e fundamentul mântuirii, sã o mãrturisim prin legea iubirii… Dumnezeu locuieºte în sufletele noastre prin har, el existã în corpul viu al Bisericii, în sufletul ei, în aceastã comuniune de sfinþi care reuneºte, în Dumnezeu ºi la Dumnezeu, fiinþele, dându-ne simþul demnitãþii ºi al nobleþei. Credinþa se predicã prin compasiune care cuprinde iubirea ºi iertarea.

O inimã care iubeºte e pururi tânãrã. Dar iubirea trãieºte în sufletul nostru alãturi de speranþã, cãci ele nu mor niciodatã, ne însoþesc în veºnicie, ne umplu de luminã, de lumina necreatã ºi primim infinita milostivire a Sfintei Treimi. Ce frumos ºi înãlþãtor ne spune sfânta noastrã patroanã: „sã mor din iubire!”

Pentru cã supremaþia iubirii este iertarea, de aceea Dumnezeu ne dã nemãrginita sa iubire ºi iertare. S-o facem ºi noi faþã de semenii noºtri ºi mai ales faþã de noi înºine.

Iertarea este un tip special de iubire ne spune fericitul Ioan Paul al II-lea: Primirea ºi dãruirea dã o nouã calitate relaþiilor dintre oameni. Dragostea faþã de cei care ne-au nedreptãþit dezarmeazã duºmanul”. Sã ne rugãm pentru harul de a ierta greºelile, dar ºi de a vedea pãcatele proprii.

Maica lui Dumnezeu ºi a noastrã, roagã-te pentru noi! Învaþãne sã beneficiem în credinþã de bucuria creºtinã care se naºte ºi înfloreºte din durere, din sacrificii, din unirea cu Fiul tãu rãstignit!

Existã multe suflete pustiite de lipsa iubirii celor din jur, mai a celor din familie. Vã mãrturisesc cã eu trãiesc în acest timp al vieþii pãmânteºti o decepþie profundã ºi o vinã pe care mi-o asum, pentru uscãciunea sufleteascã în care trãiesc doi din cei trei fii ai mei.

Mã încredinþez total sfintei Treimi, dar disperarea îmi încearcã credinþa. Cred din tot sufletul cã sfânta Treime se va milostivi de ei ºi se vor mântui împreunã cu copiii lor. Continuaþi voi, dragi surori sã vã rugaþi pentru toþi copiii lumii care rãtãcesc pe cãrãrile vieþii.

Daþi-mi ºi mie, alãturi de ei încrederea în milostivirea Sfintei Treimi.

Oare o mamã cere pentru copii ei mai mult decât vor ei înºiºi?

Isuse, mã încred în tine!

Prezente cu gândul ºi cu sufletul la sãrbãtoarea beatificãrii Mons. Vladimir Ghika sã spunem ca el: „Pacea obiºnuitã de la Sfânta Treime e pacea ce poate coexista cu cele mai groaznice suferinþe, fãrã a le face sã disparã, sau cu cele mai teribile încercãri fãrã a le nimici, dar ea ne transformã pentru a le depãºi ºi ne face sã începem deja viaþa divinã de mâine în adevãrul profund de astãzi. Cine posedã aceastã pace fãrã nume nu se mai întreabã dacã se bucurã sau suferã, dacã este fericit sau nefericit. El nu mai are nevoie sã ºtie lucrul acesta”.

Sã ne rugãm: Ia Doamne ºi primeºte-mi toatã libertatea mea, memoria, mintea ºi voinþa mea toatã, toate le-am primit de la tine, toate ale tale sunt! Dã-mi numai iubirea ºi harul tãu ºi mi-e de-ajuns! Amin.

Iulia-Ioana (Iaºi)

septembrie 2 013

Calea cea micã

19

Maicii mele Iubite, îngerul frumos al copilãriei mele Departe de Patria mea, Cerul frumos, Eu pe pãmânt singurã n-am rãmas, Cãci în exilul vieþii aici-jos Un înger frumos îndrumã-al meu pas.

Cânta mâna Atotputerniciei Ce-a fãcut astru de aur ºi floare, Cânta pe Dumnezeul copilãriei Ce pãzeºte a crinilor albã culoare.

Acel înger frumos, O, Maicã iubitã!

A cântat lângã leagãnul meu, ªi accentul din melodia auzitã Îmi pare tot proaspãt mereu.

El cânta pe Fecioara Maria, Azurul mantiei cuprinzãtoare, Colina, pãºunea, câmpia Unde pe Miel îl urmeazã fecioare.

Ale lui Isus farmece el cânta, El cânta bucuria unei inimi pure Lacrimile ºtergându-mi cu aripa sa El cânta frumosul Cer ce de-azur e.

Frumosul înger, o mister de seamã!

El mie surioarã îmi spunea...

Avea trãsãturile de mamã Mã odihneam pe inima sa!......

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Papa Francisc

Orizontal: 1. Camera lacrimilor; 2. Numele de familie al papei; 3. Prima rugãminte; 4. Sfântul Francisc din...; 5. Precedentul papã; 6. Þarã de origine; 7. Întâlnirea tineretului cu papa în aceastã þarã; 8. Primul papã. 9. Prima enciclicã; 10. ... de Loyola; 11. A studiat ºi ...; 12. Ordin cãlugãresc; 13. Ei l-au ales papã; 14. Capela ...; 15. Caracteristicã esenþialã; 16. Sfânta ..., carte de cãpãtâi; 17. Arhiepiscop de ...

Vertical: A-B B: Ordin religios din care face parte papa Francisc (3 cuv.).

Dezlegarea rebusului „Anul Credinþei” din numã r u l t r e c u t : Orizontal: 1. DUHUL SFANT; 2. PORTA FIDEI; 3. TEZAUR; 4. BENEDICT; 5. CATOLICA; 6. PURGATORIU; 7. APOSTOLI; 8. SACRU; 9. BISERICA; 10. VATICAN; 11. VESPERE; 12. CATEHEZE; 13. MANTUIRE; 14. CARITATE; 15. EUHARISTIE.

Vertical: A - B: SFANTA SCRIPTURA. Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0767/168687) e-m mail: teodora.pantazi@yahoo.com; www.terezine.ro Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Director spiritual: Pr. Anton Despinescu