Nr. 43, Anul X, 2022
Pagina 13
În plan fizic, odată cu trecerea timpului și antrenarea unor comportamente specifice, dependența devine independență, într-un ritm relativ constant, dar totuși particularizat, în ceea ce privește ortostatismul, mersul, mobilitatea grosieră și fină, alimentația, controlul sfincterian etc. Cognitiv, copilul face trecerea de la planul concret la cel abstract, operând din ce în ce mai elaborat, inițial cu obiectele pe care le manevrează prin scheme senzorio-motorii tot mai complexe, ulterior cu noțiunile asociate prin intermediul funcției simbolice, interiorizând astfel acțiunile realizate. Acest salt intelectual îi permite să realizeze acum raționamente din ce în ce mai complexe, atât în plan inductiv cât și deductiv, să opereze cu informații atât în plan real cât și imaginar, oriunde pe axa coordonatelor temporale. În plan psihomoral, asistăm la o transformare uimitoare care ne permite să observăm și să înțelegem mecanismul de tranziție de la simpla preluare și imitare a comportamentelor ce ilustrează un anumit mod de raportare la diverse norme, valori și reguli la interiorizarea și aplicarea propriului sistem de valori în actul de judecare. L. Kohlberg vorbește despre nivelul autonomiei morale care ilustrează, în general după vârsta de 13 ani, în tinerețe sau niciodată, capacitatea de a accepta normele morale ca formă de identificare cu grupul de referință, prin împărtășirea acelorași drepturi și îndatoriri. În plan socioemoțional, E Erikson susține că potențialul de dezvoltare al individului capătă împlinire pe tot parcursul existenței, fiecare etapă a vieții aducând noi achiziții psihosociale ca urmare a unor noi crize de dezvoltare ce derivă dintre conflictul apărut între posibilitățile de relaționare ale persoanei și cerințele mediului social. El aduce în atenția cititorilor conceptul de autonomie în perioada copilăriei mici (1-3 ani), când copilul poate realiza această achiziție cu sprijinul părinților, printr-un efort de voință. Susținut și încurajat, copilul dezvoltă un sentiment de control pe măsură ce învață să își controleze anumite funcții ale corpului. (Cosmovici, A., Iacob, L. et. al, 1998)
Dezvoltarea umană este cu atât mai echilibrată cu cât cei trei factori modelatori esențiali - educația, ereditatea și mediul - se împletesc mai armonios. Acesta este motivul pentru care nouă, educatorilor, ne revine una dintre cele mai nobile responsabilități și anume aceea de a contribui la devenirea omului, contribuție care ne permite să intrăm pentru o vreme în rolul de „sculptor al corpului, minții și spiritului” în viața fiecărui copil cu care interacționăm. „Educația ne unește: viziune asupra viitorului educației în România”, document elaborat de Ministerul Educației Naționale prezintă câteva dintre rolurile multiple pe care le are educația pentru individ și pentru societate: economic (contribuie la prosperitatea fiecărui individ și fiecărei comunități), cultural (transmite valori și tradiții din generație în generație), social (asigură stabilitatea și dezvoltarea socială), personal prin procesul de învățare pe tot parcursul vieții (asigură dezvoltarea potrivit potențialului propriu astfel încât să asigure independența și prosperitatea persoanei și familiei acesteia). Aceste roluri pot fi îndeplinite doar cu condiția antrenării cele 8 competențe cheie, adoptate la recomandarea Parlamentului European și al Consiliului Europei în raport cu învățarea pe parcursul întregii vieți: comunicarea în limba maternă, comunicarea în limbi străine, competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii, competențe digitale, a învăța să înveți, competențe sociale și civice, spirit de inițiativă și antreprenoriat, sensibilizare și exprimare culturală. Finalitatea demersului educațional este modelarea copilului într-un adult responsabil, integrat social și profesional, care simte că aparține, în egală măsură națiunii române și spațiului european, gândește și participă la dezvoltarea societății. Valorile fundamentale pe care se construiește educația în România sunt încrederea, echitatea, solidaritatea, eficacitatea și autonomia. A înțelege, așadar, importanța cunoașterii și aplicării acestor noțiuni este un lucru esențial pentru domeniul educațional, indiferent din care perspectivă abordăm intervenția: formală, informală, respectiv non-formală. A urmări în dezvoltarea socio-emoțională a copiilor achiziția autonomiei personale este nu doar un ideal, ci și o necesitate reală. Bibliografie: Cosmovici, A., Iacob, L. et al (1998). Psihologie școlară. Iași, Editura Polirom Resurse consultate online: https://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/04/Competente-cheie-europene.pdf https://www.edu.ro/sites/default/files/Educatia%20ne%20uneste%20-%20Viziune%20asupra%20viitorului% 20educatiei%20in%20Roma%CC%82nia.pdf
Barometrul reușitei școlare, nr. 43/2022 - Autonomie, independență și dependență
