RuRAl - Rural Relevant în Actualitate. Așezările de cehi din Munții Almăjului: analiza

Rural Relevant în Actualitate

ETAPA I

Analiza și interpretarea mediului rural

CUPRINS RO

Introducere

Metodologie de analiză și interpretare a mediului rural

M1. Cadrul de operare. Zonele rurale

Definiție și tipologii

Structuri majore în țesutul rural

M2. Cadrul teoretic. Delimitarea oportunităților

Politici europene. Contextualizare și fundamentare

Noul Bauhaus European

Teorii și metode privind analiza mediului rural

Dimitrie Gusti: cercetarea monografică

Ernest Bernea: abordarea etnografică

Peisaje culturale în Banat: studiul holistic

Ghiduri OAR: latura tehnică

Metoda tezaurizării: abordarea subiectivă

Legislația în vigoare. Aprofundarea limitelor de operare

Oportunități | Comunități

Eroi locali

Nomazi digitali

Turiști responsabili

M3. Cadrul cercetării. Principii de abordare

De la teritoriu la obiect: coerență și continuitate

Între natural și antropic: ierarhie și ritm

Coagularea comunității: stimuli și nevoi de-a lungul timpului

M4. Cadrul cercetării. Scări teritoriale de analiză

Scara teritoriului

Scara așezării

Scara spațiilor public

Scara parcelarului

M5. Concluzii

Aplicabilitate

PEMeleaguri, împreună | Comunitatea cehilor din Munții Almăjului

A1. Prilejuri | Premise

Ghid de intervenție în țesutul existent

Dezvoltare sustenabilă prin turism responsabil

Locuire în Țara Almăjului. Casele grănicerești

un articol de Bettina Basarabă-Varga, arhitect

A2. Scara teritoriului

Rețeaua satelor de cehi din Munții Almăjului

Chorema teritoriului

Recomandări

A3. Scara așezării

Schema de organizare a așezării Gârnic | Gerník

Schema de organizare a așezării Sfânta Elena | Svatá Helena

Schema de organizare a așezării Bigăr | Bigr

Schema de organizare a așezării Eibenthal | Tisové Údolí

Schema de organizare a așezării Baia Nouă | Nové Doly

Schema de organizare a așezării Ravensca | Rovensko

Schema de organizare a așezării Șumița | Šumice

Recomandări

A4. Scara obiectului

Gârnic | Gerník

Tipologii de spații publice

Tipologii de parcele

Sfânta Elena | Svatá Helena

Tipologii de spații publice

Tipologii de parcele

Bigăr | Bigr

Tipologii de spații publice

Tipologii de parcele

Eibenthal | Tisové Údolí

Tipologii de spații publice

Tipologii de parcele

Baia Nouă | Nové Doly

Tipologii de spații publice

Tipologii de parcele

Ravensca | Rovensko

Tipologii de spații publice

Tipologii de parcele

Șumița | Šumice

Tipologii de spații publice

Tipologii de parcele

Recomandări spații publice

Recomandări parcele

A5. Concluzii

Concluzii

Bibliografie

ARGUMENT RO

Lumea rurală se prezintă astăzi ca un amalgam dezordonat și lipsit de relevanță - în ciuda faptului că întrunește toate premisele pentru acomodarea unor comunități sustenabile (așa cum sunt ele înțelese prin perspectiva parametrilor contemporani de calitate a vieții).

În același timp, este esențială ancorarea indivizilor, dar si a societății în ansamblul său, într-un trecut cunoscut, înțeles, asumat și respectat. Este însă la fel de important ca moștenirea trecutului să nu rămână încremenită, ci să fie interpretată, adaptată si transformată, pentru a deveni relevantă în actualitate.

Pentru a asigura supraviețuirea în timp a valorilor patrimoniale încă prezente în așezările rurale, nu este suficient ca acestea să fie conservate ca atare și - deci - muzeificate. Apare astfel necesitatea tratării subiectului așezărilor rurale - și a relevanței lor în context contemporan - din perspectiva elementelor specifice de patrimoniu construit și a potențialului acestora de a forma comunități ancorate în realitățile economice actuale.

În acest sens, lucrarea de față dezvoltă o metodologie de analiză și interpretare a mediului rural, de la scara teritoriului până la scara obiectului de arhitectură, punând accentul pe abilitatea spațiului public și a structurilor majore ale așezărilor de a încuraja și acomoda activități comunitare.

Aplicarea în practică a acestei metodologii este ulterior demonstrată prin rezultatele obținute în cadrul mai multor studii de caz aplicate în teren. Analiza acestora este contextualizată prin raportare la cele mai recente teorii și curente de gândire promovate la nivel european (precum Noul Bauhaus European) - concentrându-se pe o multitudine de problematici specifice mediului rural, precum stabilirea de conexiuni în teritoriu în vederea dezvoltării integrate la nivel regional sau valorificarea patrimoniului local pentru o dezvoltare durabilă a comunităților.

CONTENTS EN

Introduction

Analysis and interpretation of the rural environment: a methodology

M.1 Contextual framework. Rural areas

Definition and typologies

Major structures within the rural fabric

M.2 Theoretical framework. Understanding the opportunities

European policies: setting the framework

New European Bauhaus

Theories and methods. A comparative study

Dimitrie Gusti: the monographic research

Ernest Bernea: the ethnographic approach

Cultural Landscapes in Banat: the holistic studies

OAR’s Architecture Guidelines: the technical side

Treasuring method: the subjective approac

Romanian legislation. Setting the limits

Opportunities | Communities

Local heroes

Digital nomads

Responsible tourists

M.3 Researh framework. Transversal principles

From territory to object: coherence and continuity

Between natural and anthropic: hierarchy and rythm

Community coagulation: stimuli and needs in time

M.4 Researh framework. Instruments scales for analysis

Territorial scale

Settlement scale

Public space scale

Plot of land scale

M.5 Conclusions

Applicability

Together, PEMeleaguri | Czech Community from Almăj Mountains

A.1 Opportunities | Premises

Intervention guide within the existing fabric

Sustainable development through responsible tourism

Living in the Almăj Mountains. Military housing

an article by Bettina Basarabă-Varga, architect

A.2 Territorial level

The network of Czech villages from Almăj Mountains

Territorial chorema

Recommendations

A.3 Settlement level

Gârnic | Gerník settlement structure

Sfânta Elena | Svatá Helena settlement structure

Bigăr | Bigr settlement structure

Eibenthal | Tisové Údolí settlement structure

Baia Nouă | Nové Doly settlement structure

Ravensca | Rovensko settlement structure

Șumița | Šumice settlement structure

Recommendations

A.4 Public space

Gârnic | Gerník

Typologies of public spaces

Typologies of building plots

Sfânta Elena | Svatá Helena

Typologies of public spaces

Typologies of building plots

Bigăr | Bigr

Typologies of public spaces

Typologies of building plots

Eibenthal | Tisové Údolí

Typologies of public spaces

Typologies of building plots

Baia Nouă | Nové Doly

Typologies of public spaces

Typologies of building plots

Ravensca | Rovensko

Typologies of public spaces

Typologies of building plots

Șumița | Šumice

Typologies of public spaces

Typologies of building plots

Recommendations for public spaces

Recommendations for building plots

A.5 Conclusions

Conclusions

Bibliography

ARGUMENT EN

Oftentimes, the rural world presents itself as a disordered and irrelevant amalgamation - despite the fact that it meets all the prerequisites for accommodating sustainable communities (as defined by the contemporary parameters for life quality).

At the same time, it is essential for individuals and communities alike to know, understand, assume and respect the past. However, it is equally important that the legacy of the past does not remain frozen, but that it is interpreted, adapted and transformed, in order to become relevant in the contemporary environment.

In order to ensure the survival of the heritage values still present in rural settlements, it is not enough for them to be preserved as such and - therefore - museified.Thus, a need emerges: namely, to treat the subject of rural settlements (and their relevance in the contemporary context) from the perspective of the specific elements of the built heritage - and their potential to form communities anchored in the current realities.

This paper therefore develops a methodology for the analysis and interpretation of the rural environment, from the territorial scale to that of an object, emphasizing the ability of the public space and the major structures of the settlements to encourage and accommodate community activities.

The applicability of this methodology is subsequently verified through the results obtained in several case studies developed in the field. Their analysis is contextualized in relation to the latest theories and policies promoted at European level (such as the New European Bauhaus) - focusing on a multitude of issues specific to the rural environment, such as establishing links across the territory for integrated regional development or harnessing local heritage for sustainable community development.

INTRODUCERE

INTRODUCERE

Mediul rural a avut întotdeauna o semnificație specială în cadrul culturii europene, jucând un rol esențial în dezvoltarea societății noastre. În cuvintele Ursulei von der Leyen, președinta Comisiei Europene, zonele rurale „sunt o parte esențială atât a identității noastre, cât și a potențialului economic al unui teritoriu”, demonstrând astfel atât valențe simbolice, cât și lucrative.

Percepute ca medii atemporale, aproape statice, zonele rurale sunt apreciate din mai multe motive – cum ar fi relația lor armonioasă cu lumea naturală, structura organică, la scară mică a țesutului lor construit, precum și valorile și tradițiile pe care le păstrează, atât în ceea ce privește activitățile, cât și viața de zi cu zi a locuitorilor lor.

Ca atare, zonele rurale au reprezentat întotdeauna un subiect de interes atât pentru mediul academic, cât și pentru practicieni, un număr impresionant de metodologii privind analiza mediului rural fiind definit doar în ultimul secol. Monografiile, studiile etnografice, cercetarea holistică, aspectele tehnice și chiar abordările subiective au fost folosite pe rând pentru a identifica, recunoaște și conserva caracteristicile valoroase ale vieții rurale.

Cu toate acestea, viziunea idealizată care înconjoară uneori mediul rural poate masca amenințările cu care se confruntă în prezent aceste zone – cum ar fi depopularea, izolarea, sărăcia. În România, în special, lumea rurală se prezintă astăzi ca un amalgam dezordonat și lipsit de relevanță - în ciuda faptului că întrunește toate premisele pentru acomodarea unor comunități sustenabile (așa cum sunt ele înțelese prin perspectiva parametrilor contemporani de calitate a vieții).

Pentru a asigura continuitatea zonelor rurale, este esențial ca indivizii și comunitățile deopotrivă să cunoască, să înțeleagă, să își asume și să respecte trecutul. Dar este suficientă simpla conservare a patrimoniului nostru și, în consecință, muzeificarea acestuia? Sau ar trebui să ne

concentrăm, în schimb, asupra interpretării, adaptării și transformării respectuoase a caracteristicilor valoroase ale trecutului – și, procedând astfel, asupra menținerii relevanței structurilor rurale și a mecanismelor lor de funcționare în raport cu realitățile actuale?

Având aceste întrebări în prim plan, prezenta lucrare se concentrează pe dezvoltarea unei metodologii relevante pentru analiza și interpretarea mediului rural, care subliniază caracteristicile valoroase ale patrimoniului construit, precum și potențialul acestuia de a găzdui comunități viabile – cu legături puternice cu realitățile economice actuale.

Ca atare, studiul începe cu o scurtă introducere cu privire la diferitele tipologii ale zonelor rurale, fiecare cu propriile caracteristici și provocări specifice.

Mergând mai departe, studiul se concentrează pe înțelegerea oportunităților, printr-o analiză extinsă privind:

◦ politicile promovate în prezent în cadrul Uniunii Europene, în vederea contextualizării, fundamentării și justificării oportunității cercetării;

◦ literatura de specialitate existentă pe tema mediului rural, pentru înțelegerea concluziilor teoretice fundamentate anterior;

◦ legislația în vigoare în prezent, pentru definirea limitelor între care se poate opera în ceea ce privește zonele rurale.

Pe baza concluziilor acestor studii, metodologia se concentrează în continuare pe stabilirea limitelor de cercetare, care aduc în prim-plan trei principii esențiale:

◦ continuitatea și coerența abordării, de la nivel teritorial la scara unui obiect;

◦ păstrarea ierarhiei și ritmurilor existente, stabilite între componentele naturale și antropice care definesc ansamblul;

◦ adaptarea continuă a zonelor rurale la evoluția stimulilor și a nevoilor, în vederea coagulării comunității.

Metodologia se concentrează în continuare pe stabilirea limitelor spațiale ale cercetării, concentrându-se pe studii de caz specifice. Evaluarea și clasificarea fiecărei situații este elaborată la trei niveluri distincte, utilizând următoarele instrumente de analiză:

◦ chorema teritorială – pentru a înțelege rolul așezării în raport cu unitatea peisagistică majoră (atât din punct de vedere al rețelelor antropice, cât și al celor naturale);

◦ schema de organizare a așezării – pentru a înțelege structura unei localități (din punct de vedere al principalelor coridoare de mobilitate și economice, precum și al relației dintre zonele construite și cele neconstruite);

◦ diagrama spațiilor publice, respectiv structura parcelarului – în vederea identificării diferitelor tipuri de spații publice, respectiv de

gospodării din cadrul localității și a înțelegerii caracteristicilor specifice ale acestora (în ceea ce privește limitele, dimensiunile, elementele de interes construite/neconstruite, precum și activitățile comunitare pe care spațiile publice le pot găzdui).

În cele din urmă, metodologia se concentrează pe ciclul proiectului: anamneză – diagnostic – soluție – implementare – monitorizare, înțeleasă ca parte esențială a oricărui proces de planificare strategică.

În concluzie, metodologia propusă pentru analiza și interpretarea mediului rural urmărește nu numai să păstreze caracteristicile valoroase ale patrimoniului natural și cultural al zonelor rurale – ci și să găsească mijloacele de reinventare a structurilor existente, pentru ca acestea să rămână relevante în contextul în continuă schimbare al zilelor noastre.

p.6 | Bigăr | Vedere asupra așezării | Ștefana Bădescu

p.10 | Clisura Dunării | Vedere de ansamblu | Ștefana Bădescu

METODOLOGIE

Analiza și interpretarea mediului rural

CADRUL DE OPERARE

Zonele rurale

DEFINIȚIE ȘI TIPOLOGII

La nivel european, zonele rurale ocupă 83% din suprafața totală a terenului comunitar (Gradul de Urbanizare, 2018). În același timp, în conformitate cu datele disponibile în 2015, puțin peste un sfert din populația europeană are domiciliul stabil în mediul rural.

În conformitate cu Charta Europeană pentru Zonele Rurale, acestea reprezintă porțiuni ale regiunii rurale mai mari, ce includ orașe mici și sate și sunt utilizate predominant pentru următoarele activități:

◦ agricultură, silvicultură, acvacultură și piscicultură;

◦ activități cultrale și economice ale locuitorilor din regiune;

◦ zone extra-urbane de recreere și odihnă (inclusiv rezervații naturale);

◦ alte scopuri, precum construirea de locuințe.

Din perspectiva percepției generale a societății asupra zonelor rurale, acestea sunt asociate adeseori cu respectul față de mediul natural, constanța unor valori aparținând patrimoniului cultural (material și imaterial), scara umană a structurilor majore (fizice și funcționale) care le alcătuiesc, precum și ritmurile de desfășurare a vieții cotidiene (zilnice, sezoniere sau ocazionale).

În același timp, zonele rurale se confruntă în prezent cu provocări reale, majoritatea determinate de depopularea accentuată - ca urmare a nivelului scăzut de atractivitate și, deci, de relevanță a lumii rurale în context contemporan. Pe de altă parte, sub presiunea turismului de masă, așezările rurale se dezvoltă adeseori necontrolat, pierzând coerența țesutului tradițional, și, astfel, identitatea.

În sfârșit, la nivel european, mediul rural este adeseori înțeles în opoziție cu urbanitatea. Această situație nu este însă favorabilă unei dezvoltări armonioase a teritoriului, pentru care este necesar ca satele și orașele (indiferent de mărime) să conlucreze.

Zonele rurale pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, ținând cont de criterii diferite.

Astfel, din punctul de vedere al poziției în raport cu principalele culoare și nuclee de dezvoltare economică, zonele rurale pot fi:

◦ în curs de urbanizare - amplasate în zone urbane funcționale;

◦ în curs de dezvoltare - amplasate de-a lungul principalelor culoare de mobilitate și dezvoltare economică - sau în zone cu potențial turistic crescut;

◦ în declin - aflate în afara principalelor culoare de dezvoltare.

Din punctul de vedere al poziției geografice și al caracteristicilor reliefului, zonele rurale pot fi:

◦ de câmpie;

◦ de deal;

◦ de munte.

În sfârșit, din perspectiva modului în care s-au dezvoltat, așezările rurale pot fi:

◦ cu dezvoltare spontană;

◦ dezvoltate după un plan prestabilit, în scopuri militare sau economice.

STRUCTURI MAJORE

în țesutul rural

Țesutul rural tradițional, definit prin integrarea armonioasă a componentei antorpice în mediul natural, se caracterizează prin scara umană a stucturilor majore care îl alcătuiesc, precum și prin răspunsul firesc oferit nevoilor funcționale ale comunității.

În esență, țesutul rural cuprinde deci două categorii majore de elemente: cele care țin de caracteristicile fizice ale amplasamentului, respectiv intervențiile antropice în peisaj (realizate pentru a asigura accesibilitatea, precum și pentru a satisface nevoile de bază).

În ceea ce privește prima categorie, și anume elementele cadrului fizic, acestea sunt definite în raport cu relieful dominant, precum și cu principalele cursuri de apă care modelează terenul. La nivelul așezărilor rurale, vorbim astfel despre:

◦ rețeaua verde-albastră;

◦ culoarele ecologice;

◦ masivele de vegetație care penetrează așezările; asigurând o legătură directă, de continuitate, între localități și teritoriu.

A doua categorie de elemente care definesc structurile majore ale așezărilor rurale cuprinde:

◦ rețeaua de drumuri - organizate ierarhic, în raport cu principalele culoare de mobilitate, având ca scop asigurarea accesibilității pentru toate categoriile de utilizatori;

◦ parcelarul localității - regulat (dezvoltat după un plan prestabilit) sau neregulat (dezvoltat spontan), în baza căruia se stabilește regimul de proprietate, precum și distribuția funcțiunilor la nivelul așezărilor;

◦ fondul construit - care cuprinde atât repere (simbolice, funcționale, vizuale), cât și masa propriu-zisă de locuințe (în majoritate individuale).

În ceea ce privește conformarea spațiului public existent la nivelul așezărilor rurale - se evidențiază caracterului continuu al acestuia, având ca scop:

◦ asigurarea accesibilității - prin conectarea comunității cu sistemul major de comunicații din proximitate;

◦ conectarea funcțiunilor principale între ele;

◦ crearea prilejurilor de întâlnire între membrii comunității.

O componentă esențială în ceea ce privește relația dintre spațiul public și spațiul privat este modul de tratare a limitelor de proprietate - ca mijloc de mediere între cele două realități.

Discutăm astfel despre nivelul de opacitate (vizuală și fizică) a împrejmuirilor propriu-zise, care determină modul în care proprietatea privată se proiectează în spațiul public. Pe de altă parte, un rol deosebit de important îl au aparatele de acces, definite ca spații intermediare ce pot acomoda locuri de stat, pentru încurajarea dialogului între membrii comunității.

CADRUL TEORETIC

POLITICI EUROPENE

Contextualizare și fundamentare

Preocupările forurilor decizionale de la nivel european cu privire la situația (existentă și viiitoare) a zonelor rurale s-au concretizat, de-a lungul timpului, printr-o serie de politici, carte și documente (cu rol director sau de reglementare) despre aceste areale.

Astfel, Carta Europeană pentru Zonele Rurale, întocmită în 1996 de Consiliul Europei, definește zonele rurale și funcțiile pe care acestea le îndeplinesc, formulând totodată o serie de politici specifice pentru dezvoltarea rurală.

Mai recent, ghidul de Planificare Rurală în anii 2020, întocmit de Intitutul Regal de Planificare din Marea Britanie, aduce în discuție provocările contemporane cu care se confruntă așezările rurale, pentru depășirea cărora recomandă adoptarea unor practici de planificare centrate pe comunitate și pe nevoile omului.

Însă poate cel mai interesant document, întocmit în 2022 de către Comisia Europeană, este Strategia pe Termen Lung pentru Zonele Rurale din Uniunea Europeană. Aceasta mizează pe patru arii distincte de acțiune, în scopul creării unor comunități rurale puternice, conectate, resiliente și prospere.

Astfel, zonele rurale devin:

◦ puternice - prin întărirea comunităților rezidente, prin creșterea accesibilității la servicii, dar și prin inovare socială;

◦ conectate - prin digitalizare, dar și prin optimizarea transportului și introducerea noilor mijloace de mobilitate;

◦ resiliente - prin atingerea resilienței environmentale, prin adaptarea la schimbările climatice, precum și prin încurajarea coeziunii sociale;

◦ prospere - prin diversificarea activităților economice, dar și prin creșterea valorii adăugate în activitățile agricole.

În vederea atingerii acestor scopuri, Strategia pe Termen Lung pentru Zonele Rurale propune o serie de inițiative-pilot, și anume:

◦ crearea unui ecosistem prielnic pentru inovare - prin crearea unei platforme pentru revitalizarea rurală, precum și prin dezvoltarea domeniului de cercetare-inovare în comunitățile rurale;

◦ dezvoltarea mobilității sustenabile și digitalizarea comunităților rurale - prin promovarea exemplelor de bună practică pentru transport intermodal, precum și a digitalizării mediului rural;

◦ creșterea rezilienței environmentale, climatice și sociale - prin susținerea municipalităților rurale în procesul de tranziție și adaptare la schimbările climatice, prin aplicarea misiunii Uniunii Europene privind calitatea solului și a produselor agricole, precum și pentru integrarea tuturor categoriilor sociale în activitățile economice;

◦ susținerea diversificării economice - prin dezvoltarea antreprenoriatului și a economiei sociale în arealele rurale.

POLITICI EUROPENE

Noul Bauhaus European

„Dacă Pactul Verde European are un suflet, atunci Noul Bauhaus European este cel care a dus la o explozie a creativității în Uniunea noastră.”

Ursula Von der Leyen, președintele Comisiei Europene

Inițiativa „Noul Bauhaus European” își propune să stabilească o conexiune între Pactul Verde European și viața de zi cu zi a cetățenilor Uniunii, în vederea construirii unei societăți sustenabile și inclusive, bazată pe creativitate și transdisciplinaritate.

În acest sens, „Noul Bauhaus European” reprezintă:

◦ o punte de legătură între domeniul științei și cel al artei, ca domenii fundamentale în societate;

◦ o metodă de capitalizare a provocărilor digitale în vederea îmbunătățirii calității vieții;

◦ o propunere de soluționare a problemelor societale complexe printr-un proces de co-creare.

Având în vedere contextul socio-economic contemporan, cele mai importante repere ideologice stabilite la scară comunitară ca principii transversale în domeniul atât de larg al construcțiilor, au ca obiectiv general creșterea calității mediului construit și înconjurător și, implicit, creșterea calității vieții cetățenilor.

Acest scop poate fi atins doar în condițiile unei utilizări cât mai judicioase a resurselor disponibile, pentru a produce un mediu frumos, durabil și care aduce împreună comunitatea.

Cele trei fundamente promovate de mișcarea „Noul Bauhaus European” devin astfel esențiale pentru a verifica potențialul fiecărei intervenții în mediul construit, constituind trei criterii pe care trebuie să le îndeplinească fiecare proces.

Dar ce înseamnă acestea, în fapt?

Beautiful / frumos presupune dezvoltarea coerentă la nivelul teritoriului, punând în valoare peisajele culturale și specificul, deopotrivă material și imaterial, al fiecărui loc în parte.

Sustainable / durabil încurajează reziliența economică și de mediu, prin atingerea echilibrului între cele două categorii de nevoi și dezvoltarea capacității teritoriului de a rezista la șocuri (dezastre, migrație).

Together / împreună susține dezvoltarea relațiilor de cooperare între comunități și în interiorul acestora, precum și constituirea mecanismelor de cooperare inter- și intra-comunitare.

În concluzie, orice intervenție trebuie să rezulte dintr-o atitudine echilibrată (nici prea intruzivă, nici prea cumpătată - așa cum știm deja de la Christopher Alexander, precum și din principiile creșterii organice), luând în considerare consolidarea și dăinuirea comunităților într-o relație onestă - cu ele însele, dar și cu mediul înconjurător de care au atât de multă nevoie.

Inițiativa „Noul Bauhaus European” se adresează astfel cetățenilor, experților, societăților comerciale și instituțiilor, aducând împreună toți acești actori în vederea reimaginării unui mod de viață sustenabil. Astfel, pe lângă crearea unei platforme pentru experimentare și conectare, inițiativa sprijină schimbările pozitive și prin asigurarea accesului la finanțări europene, pentru proiecte frumoase, durabile și incluzive.

În vederea implementării acestei inițiative, se definesc patru axe tematice:

◦ reconectarea cu natura;

◦ redobândirea sentimentului de apartenență;

◦ prioritizarea locurilor și persoanelor care au cea mai mare nevoie de aceasta;

◦ încurajarea gândirii integrate, pe termen lung, și integrarea acesteia în ecosistemul industrial.

Aceste axe tematice au fost trasate pe baza opiniilor și experiențelor a mii de cetățeni, profesioniști și organizații din întreaga UE care s-au alăturat procesului de co-creare a inițiativei, în vederea regândirii modului în care trăim împreună.

În continuare, mișcarea „Noul Bauhaus European” se concentrează pe trei tipologii de transformări:

◦ transformarea locurilor fizice;

◦ transformarea mediului care încurajează inovația;

◦ transformarea modului de gândire, precum și a percepției noastre asupra lumii.

Inițiativa „Noul Bauhaus European” este susținută la nivel instituțional printr-un cadru administrativ în curs de dezvoltare, care să permită finanțarea potențialelor inițiative prin diverse instrumente.

Se dorește astfel mobilizarea de fonduri pentru a susține proiecte

pilot, a explora noi direcții de dezvoltare și a pune în practică ideile promovate de mișcarea „Noului Bauhaus European”. Cele mai importante oportunități de finanțare se concentrează pe trei tipuri de impact:

Locuri fizice. Susținerea unor transformări concrete la nivelul țesutului construit și a stilului de viață.

Mediu pentru inovare. Susținerea inovației în domeniul sustenabilității, incluziunii sociale al esteticii în vederea dezvoltării de soluții și produse.

Promovarea noilor cunoștințe.Chestionarea perspectivelor și și mentalităților cu privire la valorile „Noului Bauhaus European”.

p.14 | Ravensca | Drum în extravilan | Ștefana Bădescu

p.16 | Sfânta Elena | Vedere asupra Dunării | Mihai Danciu

p.20 | Șumița | Vedere din dronă asupra așezării | Laurențiu Lupu

p.23 | Eibenthal | Gospodărie specifică | Ștefana Bădescu

TEORII ȘI METODE

Dimitrie Gusti: cercetarea monografică

Despre autor(i):

Dimitrie Gusti - sociolog, etnolog, istoric, filosof; a inițiat și coordonat acțiunea de cercetare monografică a satelor din România în perioada interbelică.

Gusti definește societatea ca o totalitate autonomă, motivată de voința socială a unor manifestări constitutive (economice și sociale) și regulative (juridice și politice), condiționate de cadrul natural (cosmologic și biologic) și social (istoric și psihic).

Lucrări de referință:

D. Gusti, T. Herseni & H.H. Stahl. 1999. Monografia - teorie și metodă. Sociologie românească. București: Editura Paideia

Cercetări ale Școlii Gusti: Goicea-Mare (1925), Rușețu (1926), Nerej (1927), Fundu Moldovei (1928), Drăguș (1929, 1932, 1933), Runc (1930), Cornova (1931), Șanț (1935-1936)

Muzeul Satului din București (inaugurat în 1936, întemeiat prin eforturile lui D. Gusti, T. Herseni & H.H. Stahl)

Despre metoda de cercetare:

Metoda monografică reprezintă studiul pe teren, multilateral și intensiv, al unei unități sociale / al unui fenomen social.

În viziunea lui Gusti, cercetarea monografică trebuie așadar să cuprindă un studiu al cadrelor:

◦ cadrul cosmologic: așezarea satului, relația cu teritoriul, exploatarea resurselor;

◦ cadrul biologic: studiul populației, alimentație;

◦ cadrul istoric: trecutul așezării;

◦ cadrul psihic: între conformism și inovație;

De asemenea, cercetarea monografică trebuie să aibă la bază și un studiu al manifestărilor:

◦ manifestări economice: activități specifice, producție, comerț;

◦ manifestări spirituale: religioase, artistice, morale, ideologice;

◦ manifestări juridice: obiceiuri locale, forme de reglementare;

◦ manifestări politice: forme de organizare / administrare.

Gusti atrage atenția că aceste cadre și manifestări se studiază urmărind:

◦ unitățile sociale: familia, comunitatea, șezătoarea;

◦ relațiile sociale: între vecini, între reprezentanții aceluiași gen;

◦ procesele sociale: de urbanizare / modernizare;

◦ tendințele de evoluție.

Puncte de interes: Metodă de cercetare în teren, care ia în considerare o multitudine de factori, la diferite scări de analiză - oferind astfel o imagine complexă asupra realității.

TEORII ȘI METODE

Ernest Bernea: abordarea etnografică

Despre autor(i):

Ernest Bernea - sociolog, etnograf, filosof - a activat sub influența școlii de gândire interbelice, fiind interesat de identificarea unor cadre și forme elementare de gândire la poporul român.

În activitatea sa, Ernest Bernea abordează probleme legate de mentalitatea generală a satului arhaic, care continuă să păstreze forme de viață străvechi - inclusiv cu privire la procesul de gândire și formele de manifestare specifice civilizației populare, situându-se astfel în sfera etnografiei.

Lucrări de referință:

E. Bernea. 2005. Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român. București: Humanitas, ed. II

Muzeul Național al Țăranului Român (redeschis în 1990, sub conducerea pictorului Horia Bernea)

Despre metoda de cercetare:

Continuând direcțiile introduse de școala de gândire formată în jurul lui Dimitrie Gusti, Ernest Bernea evidențiază cercetările de teren ca fiind esențiale, întrucât pun la dispoziției un material autentic, ridică probleme ce trebuie tratate și creează premisele pentru înțelegerea reală, prin cercetare „pe viu”.

Astfel, în opinia lui Bernea, fără viziunea întregului, fără substratul ce o alimentează, situația unei piese culese are o valoare științifică mult redusă.

Puncte de interes:

Metodă de cercetare în teren, care caută să identifice tipare de gândire, explicând formele fizice de manifestare din domeniul construcțiilor, meșteșugurilor și obiceiurilor prin raportare la un context ideologic și de manifestare spirituală, specific culturii locale din mediul rural.

TEORII ȘI METODE

Peisaje Culturale în Banat: studiul holistic

Despre autor(i):

Proiectul cultural „Peisaje culturale în Banat” a fost inițiat de Asociația pentru Patrimoniu Activ – PACT în parteneriat cu Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara (UPT), Institutul Național al Patrimoniului, OAR Filiala Teritorială Timiș și Centrul de Studii pen-tru Patrimoniu și Antropologie Culturală – RheA (UVT).

Echipa de proiect este coordonată de Gabriela Domokos-Pașcu, doctor arhitect, specializat în arhitectură, amenajarea teritoriului și patrimoniu. Echipa cuprinde specialiști din mai multe domenii, și anume Alexandru Todirică, Teodor-Octavian Gheorghiu, Mihai Daciu, Diana Belci și Ovidiu Micșa (arhitecți), Ana-Neli Ianăș (geograf) și Alexandru Ciobotă și Raluca Rusu (arhitecți peisagiști).

Lucrări de referință:

Peisaje Culturale în Banat (peisaje-culturale.ro)- site lansat în 2021

Despre metoda de cercetare:

Un peisaj cultural reprezintă o zonă geografică distinctă, modificată de activitatea umană, prin al cărui studiu observatorul extern poate înțelege în mod obiectiv o anumită comunitate sau un loc fizic. Peisajele culturale sunt, deci, peisaje care au fost afectate, influențate sau modelate de implicarea umană. Este responsabilitatea noastră, a tuturor, să protejăm peisajele culturale - îngrijirea continuă și interpretarea acestora contribuind la un nivel ridicat de calitate a vieții, respectiv la un sentimentul profund de apartenență și identitate, pentru generațiile viitoare.

Pentru studiul peisajelor culturale din Banat, echipa care derulează acest proiect cultural a propus o abordare interdisciplinară, care mizează pe suprapunerea componentelor valoroase specifice mediului construit, respectiv mediului natural.

Scopul final al acestui proiect este înțelegerea peisajului cultural la o scară largă, prin intermediul contextului și a comunității.

Printre obiectivele punctuale ale proiectului, se numără dezvoltarea

unei metodologii de inventariere a peisajelor culturale, realizarea unei baze de date pentru specialiști și clarificarea statutului de protecție a acestor zone.

În vederea atingerii acestor obiective, proiectul este organizat în patru etape, după cum urmează:

◦ Etapa I - Identificare (cercetarea componentei materiale a peisajelor culturale);

◦ Etapa II - Platforma online (baza de date);

◦ Etapa III - Identitate (cercetarea componentei imateriale a peisajelor culturale);

◦ Etapa IV - Implementare (transferul de informații către comunitățile locale).

Puncte de interes:

Metodă de cercetare în teren, care caută să împletească elementele antropice cu cele naturale în vederea înțelegerii specificului unui peisaj cultural, folosind ca instrument de lucru fișa de evaluare a teritoriului, care ia în considerare caracteristicile geografice, etnografice, limitele naturale sau antropice existente.

TEORII ȘI METODE

Ghidurile de arhitectură OAR: latura tehnică

Despre autor(i):

Seria „Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural” este elaborată de Ordinul Arhitecților din România, prin intermediul grupurilor de lucru dedicate.

Obiectivul urmărit de autori este păstrarea spiritului aşezărilor rurale din România şi creşterea calităţii vieţii în mediul rural, prin conservarea tradiţiilor şi a peisajului cultural existent.

Lucrări de referință:

Seria „Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural”, întocmite pentru 53 de subzone din țară

Despre metoda de cercetare:

Seria „Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural” își propune să prezinte un set de reguli uşor de aplicat, cu exemple clare, care să faciliteze alegerea modelelor adecvate de către cei care vor să construiască în mediul rural.

Astfel, rostul acestor materiale este acela de a furniza un instrument de lucru comunităților și autorităților locale, investitorilor, proiectanților și consultanților implicați în procesul de construire sau elaborare a unor regulamente de construire în mediul rural.

Ghidurile urmează o structură similară, cuprinzând:

◦ rostul ghidului;

◦ delimitare și caracteristici ale zonei studiate;

◦ specificul local (amplasare pe lot, gabarite, proporții, elemente componente ale volumetriei);

◦ reguli privind amplasarea construcțiilor noi;

◦ reguli privind amenajarea clădirilor existente;

◦ reguli privind amenajările exterioare;

◦ performanța energetică;

◦ anexe: încadrarea în contextul mai larg al așezării și al peisajului geografic / elemente de detaliu.

Metoda de cercetare care stă la baza elaborării acestor ghiduri

mizează pe evidențierea elementelor dominante și definitorii ale peisajului cultural specific, care poate fi:

◦ agro-pastoral;

◦ forestier;

◦ minier;

◦ sacral.

Pentru fiecare inserție nouă / intervenție asupra unei structuri existente, se propune realizarea unui studiu de amplasare și încadrare în imaginea așezării, fundamentat prin:

◦ documentație fotografică generală;

◦ inserție pe siluetele caracteristice ale localității;

◦ inserție pe desfășurată stradală;

◦ profilul stradal transversal;

◦ două cadre de perspectivă la nivelul ochiului.

Puncte de interes:

Ghidurile folosesc o metodă ușor de explicitat (de tip „așa da” / „așa nu”), pentru a facilita alegerea unor modele adecvate în orice proces de edificare, reedificare, restaurare etc. derulat în mediul rural. Recomandările devin astfel accesibile tuturor, indiferent de pregătire.

TEORII ȘI METODE

Metoda tezaurizării: abordarea subiectivă

Despre autor(i):

Proiectul cultural „Pe Topolog în sus” a fost inițiat de o echipă multi-disciplinară, coordonată de Cristina Budan, Paul Budan, Rodica Dina, Daniela Gheorghiu și Ruxandra Săcăliș.

Acest demers a fost finanțat de Ordinul Arhitecților din România, din Timbrul de Arhitectură.

Lucrări de referință:

Pe Topolog în Sus (petopologinsus.ro) - site lansat în 2021

C. Budan, P. Budan, R. Dina, D. Gheorghiu & R. Săcăliș. 2022. Pe Topolog în sus. O cercetare a arhitecturii tradiționale pe valea râului

Topolog. București

Despre metoda de cercetare:

Pe Topolog în Sus reprezintă o cercetare desfășurată pe parcursul unui an, care se concentrează, în cuvintele autorilor, asupra unui fragment al moștenirii noastre rurale.

Pornind de la ideea că locuința, ca parte inseparabilă a unui program mai amplu de arhitectură, trebuie privită împreună cu contextul care o generează (în acest caz, Valea Topologului), cercetarea își propune mai întâi o înțelegere a mecanismelor după care funcționează regiunea în ansamblul său.

Demersul se concentrează astfel, în prima parte, asupra diferitelor componente și registre care definesc caracterul (fizic și identitar) al Văii, prezentate într-o manieră narativă.

În continuare, cercetarea reunește o selecție de 14 case (gospodării reprezentative identificate în perioada de cartare), situate în partea superioară a văii Topologului și alese pe criterii subiective, care țin de percepția și implicarea emoțională a autorilor. Fiecare dintre aceste locuințe este însoțită de o poveste, ce reconstituie un fragment din viața clădirii sau a celor care au locuit-o de-a lungul timpului.

Puncte de interes:

Metodă de cercetare în teren, cu o puternică componenta subiectivă.

LEGISLAȚIA ÎN VIGOARE

Aprofundarea limitelor de operare

La nivel național, Strategia de Dezvoltare a Teritoriului României evidențiază tipologiile funcționale, ariile de sărăcie, dar și zonele cu potențial turistic din mediul rural. Se pune astfel accent pe potenţialul uriaş al spațiului rural românesc, ce poate dezvolta - în sfera turismului - specializări în dimensiunea culturală (turism rural-meşteşugăresc, rural-gastronomic, rural-arhitectural, rural-etnofolcloric, etc.), funcţională (agroturism, ecoturism ş.a.), tematică (legate de specificul unor anumite activităţi) sau determinate de dezvoltarea turismului de aventură. Printre oportunități, sunt considerate includerea comunelor în asociațiile de dezvoltare intercomunitară, valorificarea tradițiilor locale sau amplificarea exploatării turistice a valorilor peisagistice și de viață rurală.

La nivel regional, harta de accesibilitate locală și conectivitate națională prezintă principalele coridoare de transport, care se regăsesc și în Masterplanul General de Transport al României. Sunt definite, astfel, areale care vor beneficia în mod direct de dezvoltare, prin prisma proximității față de coridoarele economice majore. Însă o atenție particulară trebuie acordată ochiurilor dintre aceste coridoare - zone predominant rurale, care necesită abordări specifice de coagulare a comunităților în jurul unor deziderate comune, în vederea dezvoltării unor spații rurale atractive și creșterii calității vieții cetățenilor. Pe lângă sursa de trai și adăpost, zonele rurale trebuie să ofere și spații publice de calitate, precum spații publice de recreere sau pentru organizarea târgurilor (care devin totodată locuri de socializare și dezvoltare economică).

La nivel județean, o contribuție semnificativă este dată de Planurile de Amenajare a Teritoriului Județean. Acestea stabilesc premisele de bază pentru realizarea Planurilor Urbanistice Generale, conturând temele de proiectare și determinanții pentru acestea. Printre măsuri, PATJ-urile propun amenajarea unor trasee tematice de vizitare, definesc unități teritoriale specifice în jurul unor poli rurali sau urbani,

propun măsuri pentru combaterea vulnerabilității rurale și stabilesc care dintre acestea pot să fie abordate prin asociere și inter-comunitarism. În acest sens, un proiect de lege prevede înființarea de consorții administrative, formate din două sau mai multe comune - contribuind la atingerea coerenței la scară teritorială, prin măsuri de realizare a unor spații publice de calitate la nivel local.

La nivel de spațiu public devin esențiale Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, fiind introduse aspecte de care țin cont Planurile de Mobilitate Durabilă și Planurile Urbanistice Generale. Astfel, este reglementată prioritizarea unor modalități de transport, implementarea unor măsuri de creștere a calității spațiului public și, implicit, de corelare între nevoile fundamentale ale comunității. O categorie aparte de intervenții în spațiul public sunt cele temporare, cu rol efemer, care pot testa posibilitățile de amenajare, dar și de interacțiune a cetățenilor cu spațiul public, precum și între ei (cu componentă participativă).

OPORTUNITĂȚI | COMUNITĂȚI

Eroi locali

Modul în care o comunitate se dezvoltă și evoluează este dictat de o multitudine de factori - de mediu, economici, culturali sau sociali.

Însă motoarele dezvoltării sunt, de cele mai multe ori, asociate cu (sau determinate de) membrii activi ai societății, care – prin entuziasmul lor, inițiativele și activitățile desfășurate – au ajutat, ajută și vor ajuta la construirea (și reconstruirea) comunităților din care provin sau în care își duc actualmente viața.

Desemnați - poetic - eroi locali, acești indivizi au în comun câteva caracteristici de bază:

◦ o motivație puternică, determinată de un atașament personal / o convingere fundamentată prin experiența de viață;

◦ un nivel ridicat de autoritate / recunoaștere din partea comunității, justificat prin rezultatele palpabile obținute de-a lungul timpului;

◦ o cunoaștere aprofundată a realităților și nevoilor locului, determinată de experiența directă și de lucrul în teren;

◦ o atitudine pro-activă față de situația existentă, prin care provocările sunt transformate în oportunități.

În această categorie intră așadar actorii locali care influențează în bine soarta comunităților din care fac parte, prin activități de antreprenoriat, de promovare, de educare - precum și prin orice alt tip de implicare în bunul mers al lucrurilor.

Contribuția eroilor locali merge dincolo de efectul imediat al activităților pe care le derluează, aceștia contribuind la creșterea nivelului de motivare în rândul comunității, în vederea cooperării și promovării valorilor locale de patrimoniu. Nu în ultimul rând, eroii locali pot constitui modele pentru generațiile viitoare, inspirând, prin acțiunile derulate, elevii și tinerii din comunitate.

Eroi locali:

Tiberiu Pospișil

Asociația Cehilor din Banat

Eibenthal

„Mă uitam pe geam, închis în sălile e curs ale Politehnicii. Vedeam oamenii la plimbare, în parc, și mă gândeam... Orașul clar nu-i de mine. Așa că am cumpărat o casă cu șapte mii de euro în 2008, iar un an mai târziu, când am deschis primele camere pentru turiști, au venit 40 de oameni.”

Peter Derevenec Birdwatching, Zalesje

„Am vrut să am o casă cu un câine și să locuiesc într-un sat, așa că m-am mutat aici. Apoi l-am întâlnit pe Marián Fačkovec, coordonatorul proiectului Lodenica

Zálesie (Docuri din Zálesie), care a început să-mi aprindă dragostea și pasiunea pentru Dunărea Mică.”

Florin Rădulescu

Poșta Veche din Călărași

„Am fost pe șantier în fiecare zi timp de doi ani, în timp ce echipa implementa proiectul, unul bun în toate aspectele sale.”

OPORTUNITĂȚI | COMUNITĂȚI

Nomazi digitali

Termenul de „nomad digital” a fost definit pentru prima dată la finalul anilor 1990 și face referire la o persoană care lucrează de la distanță, utilizând mijloace digitale, de cele mai multe ori călătorind sau locuind pentru perioade mai îndelungate în diferite locuri și regiuni ale lumii. În acest sens, statisticile indică faptul că un nomad digital se mută, în medie, într-o țară nouă o dată la 6 luni - precum și că mediul de lucru preferat al acestuia este de acasă (sau din locația pe care o numește „acasă” într-o anumită perioadă).

În ultimii ani, pe fondul dezvoltării accelerate a sectorului IT, dar și ca urmare a pandemiei de COVID-19, numărul nomazilor digitali a crescut rapid - la nivel mondial fiind înregistrați, în 2022, aproximativ 35 milioane.

Nomazii digitali cuprind, în general, profesioniști specializați în domenii precum tehnologie, marketing, consultanță și proiectare; una dintre caracteristicile de bază ale acestui grup este flexibilitatea ridicată, precum și predilecția pentru un stil de viață liber, lipsit de restricții. Astfel, nomazii digitali au un grad ridicat de mobilitate, fiind în același timp dedicați profesiei; de asemenea, nomadul digital tipic are în medie 33 de ani, provine de obicei din Statele Unite ale Americii, este în general bărbat, absolvent de studii superioare, câștigă în medie 85.000 de dolari / an, și petrece în medie 8 luni într-o țară.

Cele mai atractive locuri și regiuni pentru nomazii digitali sunt acelea care oferă un nivel ridicat de calitate a veții, costuri relativ reduse pentru traiul zilnic - precum și o conexiune bună la Internet. De asemenea, nomazii digitali apreciază o scenă culturală vibrantă, posibilitățile de petrecere a timpului în aer liber, precum și sentimentul comunitar.

Nomazii digitali reprezintă un grup dezirabil, a căror prezență într-o comunitate poate să aducă beneficii multiple, și anume:

◦ economice;

◦ culturale;

◦ sociale;

◦ environmentale;

◦ de inovare;

◦ turistice.

În vederea atragerii nomazilor digitali

într-o anumită regiune, se recomandă întrunirea următoarelor criterii:

◦ sistem rapid și accesibil de acordare a vizelor;

◦ conexiune bună la Internet;

◦ centru comunitar prietenos, care să ofere spații de lucru;

◦ ofertă diversificată și accesibilă de cazare;

◦ nivel ridicat de calitate a vieții, cu posibilități multiple de petrecere a timpului liber;

◦ costuri accesibile pentru traiul zilnic;

◦ mediu sigur;

◦ locație mediatizată ca destinație pentru nomazi digitali;

◦ atașamentul emoțional;

◦ documentații strategice.

OPORTUNITĂȚI | COMUNITĂȚI

Turiști responsabili

Turismul responsabil, definit ca atare în anul 2002, cu ocazia Conferinței Mondiale pentru Dezvoltare Sustenabilă, are ca deziderat îmbunătățirea calității destinațiilor turistice - atât din perspectiva vieții comunităților locale, cât și în ceea ce privește nivelul de atracție pentru vizitatori.

Astfel, turismul responsabil implică:

◦ minimizarea impactului negativ exercitat de turiști, din punct de veder social, economic și environmental - în paralel cu asigurarea creșterii economice la nivel local și îmbunătățirea calității vieții pentru comunitățile gazdă;

◦ implicarea comunității locale în procesul decizional, precum și protejarea și promovarea valorilor de patrimoniu (natural și antropic) existente pe sit;

◦ asigurarea unei oferte turistice bogate în experiențe locale, care permit vizitatorilor să ia contact cu realitățile sociale, culturale și de mediu din zonă, contribuind totodată la clădirea sentimentului de mândrie locală în rândul comunității.

În acord cu aceste deziderate, Organizația Mondială a Turismului a publicat în 2005 un set de reguli (cu rol de recomandare) pentru călătorii responsabili - actualizat în anul 2020 pentru a include prevederile apărute ca răspuns la pandemia de COVID-19.

În acord cu acest document, turistul responsabil trebuie să aibă în vedere următoarele recomandări:

◦ respectarea comunității-gazdă și a patrimoniului moștenit, din perspectiva tradițiilor și obiceiurilor locale, a comunicării cu populația din zonă, precum și a eventualelor prejudecăți determinate de modul de viață practicat local;

◦ protejarea planetei, prin reducerea impactului asupra mediului, protejarea biodiversității și optarea pentru servicii locale;

◦ susținerea economiei locale, prin achiziția de bunuri și servicii produse local, precum și prin vizitarea locurilor aflate în afara coridoarelor majore de circulație;

◦ respectarea normelor de siguranță în timpul călătoriei, în acord cu prevederile zonei vizitate, precum și cu normele sanitare în vigoare la momentul efectuării deplasării;

◦ practicarea turismului informat, prin documentarea în prealabil asupra ofertei turistice disponibile în zona vizitată, respectiv asupra furnizorilor autorizați;

◦ utilizarea inteligentă a platformelor digitale, atât în etapa de documentare, cât și pentru promovarea locurilor vizitate;

◦ transformarea turismului într-o activitate benefică, prin stabilirea unui precedent de bună practică.

Pentru comunitățile periferice (sau afectate de depopulare), turismul responsabil poate reprezenta așadar motorul pentru o dezvoltare sustenabilă - clădind pe valorile de patrimoniu (natural și antropic, material și imaterial) existente în zonă.

CADRUL CERCETĂRII

Principii de abordare

DE LA TERITORIU LA OBIECT

Coerență și continuitate

Premise ideologice:

Coerența peisajului reprezintă o caracteristică esențială a teritoriului, pentru atingera căreia este necesară asigurarea continuității rețelelor majore - atât naturale, cât și antropice, la toate nivelele de intervenție.

În acest sens, trebuie aduse în discuție trei scări diferite de analilză:

◦ scara teritoriului - regiunea mai amplă din care face parte așezarea studiată;

◦ scara așezării - structurile majore ale localității și regulile de organizare ale acesteia;

◦ scara obiectului - fie că este vorba despre spațiul public sau obiectul construit.

La nivel teritorial, contextul natural (din perspectiva unităților majore de relief, respectiv a culoarelor principale ale rețelei verzi-albastre) joacă un rol esențial. Suprapunerea dintre acesta și principalele culoare de mobilitate, ca motoare ale dezvoltării economice, constituie puncte critice - dar, în același timp, oferă prilejuri - în dezvoltarea teritorială.

La nivelul așezărilor, acolo unde se produce transferul de la scara teritoriului la cea a obiectului, apar adesea cele mai interesante situații. Se remarcă astfel punctele de relevanță majoră (reperele funcționale și vizuale), precum și zonele definite la intersecția diferitelor trame (naturale sau de parcelar).

În sfârșit, la scara obiectului, trebuie urmărită racordarea la principiile funcționale derivate din necesitățile definite la scara teritoriului, în vederea creșterii nivelului de calitate a spațiului public și, implicit, a nivelului general de calitate a vieții.

Provocări:

Menținerea echilibrului între asigurarea continuității rețelei de spații verzi-albastre și integrarea armonioasă a principalelor culoare de mobilitate (și, deci, de dezvoltare economică) în peisaj reprezintă poate cea mai mare provocare în planificarea coerentă a teritoriului și a așezărilor.

În același timp, la nivel de spațiu public sau obiect construit, se pune problema adaptării principiilor specifice de organizare la nevoile contemporane - și, astfel, reinterpretarea esteticii și cutumelor tradiționale pentru a dobândi relevanță în actulitate.

Întrebări de cercetare:

Cum asigurăm continuitatea culoarelor de mobilitate și dezvoltare economică la toate scările de intervenție, astfel încât să nu apară conflicte între acestea și componenta naturală?

Instrumente de analiză:

Chorema teritoriului

Schema de organizare a așezării Diagramele spațiilor publice

ÎNTRE NATURAL ȘI ANTROPIC

Ierarhie și ritm

Premise ideologice:

Relațiile dintre componenta naturală și cea antropică, mult mai fluidă în zonele rurale decât în cele puternic urbanizate, constituie elemente definitorii pentru așezările dezvoltate în aceste areale.

Aceste relații pot fi interpretate din perspectiva potențialelor conflicte dintre cele două categorii de componente - sau, din contră, pot specula întrepătrunderile dintre două lumi - și, deci, două trame (fizice și conceptuale) - atât de distincte.

Diferențele dintre natural și antropic devin cu atât mai evidente în cazul așezărilor cu o structură prestabilită - sau sistematizată în forme compacte, după principii carteziene. În aceste cazuri, contrastele dintre organicitatea contextului natural și regularitatea țesutului construit sunt cele care crează prilejuri - pentru amenajarea de spații publice atipice, de limită, pentru definirea identității, prentru coagulare și interacțiune socială.

Însă pentru ca aceste relații să funcționeze - în orice scenariu - este nevoie, în primul rând, de stabilirea ierarhiilor. Natura primează - dar, în același timp, elementele care asigură creștere economică trebuie să își găsească locul lor în ecuație. Ocupând axe și zone bine delimitate, astfel amplasate încât să nu inoportuneze componenta naturală - ci să o întrepătrundă în mod fericit - acestea dau ritm țesutului construit, generând nuclee și culoare de activitate. Între acestea, se țese localitatea, cu parcelarul și fondul său construit.

În sfârșit, așezările rurale oferă premisele pentru o relație armonioasă cu mediul natural înconjurător, adaptându-se la caracteristicile naturale ale terenului prin trama stradală și configurația fizică, dar și folosind resursele locale pentru definirea profilului economic și a specificului activităților derulate de membrii comunității.

Provocări:

Întrepătrunderea armonioasă dintre componenta naturală și cea antropică, precum și respectarea ierarhiilor între aceste elemente la toate nivelele de intervenție, crează cele mai delicate situații - dar, în același timp, și cele mai bune prilejuri pentru dezvoltarea rețelei de spații publice, oferind un grad crescut de familiaritate - prin apropierea de natură, dar și prin proximitatea față de atractorii principali.

Întrebări de cercetare:

Cum stabilim ierarhiile între elemenetele naturale și cele antropice? Cum încurajăm relațiile de proximitate - și, deci, de familiaritate - între comunitate și cele două componente majore ale structurilor rurale?

Instrumente de analiză:

Chorema teritoriului

Schema de organizare a așezării

p.33 | Ravensca | Gospodărie specifică | Ștefana Bădescu

p.36 | Bigăr | Vedere de pe drumul de acces | Cristi Timiș

p.39 | Clisura Dunării | Vedere din dronă | Ștefana Bădescu

COAGULAREA COMUNITĂȚII

Stimuli și nevoi de-a lungul timpului

Premise ideologice:

Spațiile publice din mediul rural, caracterizate prin informalitate și spontaneintatea procesului prin care s-au format, mizează pe implicarea membrilor comunității în definirea lor, fiind dezvoltate în raport cu nevoile acestora - atât funcționale (obiective), cât și de coagulare și întâlnire (subiective).

Aceste nevoi se regăsesc atât în definiția fizică a spațiilor propriu-zise (prin materializarea limitelor acestora, a configurației în plan, dar și a modului de amplasare și a esteticii mobilierului urban), cât și prin caracterul activităților care se pot derula aici (în relație cu funcțiunile publice acomodate de clădirile din proximitate, dar și cu anumite evenimente cu caracter ocazional, organizate în spațiul public).

Prin acest demers, spațiile publice asigură un grad ridicat de familiaritate membrilor comunității, încurajând deschiderea pentru interacțiune socială - atât față de vecini, cât și în relație cu potențialii turiști sau externi.

Nevoile - indivizilor și comunităților deopotrivă - evoluează însă în timp, determinând adaptarea programelor funcționale, precum și a modalităților de utilizare a spațiului public, la noile realități. Pentru a asigura, deci, continuitatea - și, totodată, relevanța - structurilor existente în context contemporan, aceste schimbări de paradigmă trebuie asimilate și în amenajarea spațiului public, păstrând însă în același timp principiile de organizare valoroase, specifice locului.

Provocări: În procesul de transformare a comunității (și a nevoilor sale) de-a lungul timpului, reperele, la fel ca și principiile de organizare, rămân constante, însă formele fizice de implementare și manifestare suferă modificări.

Această situație este firească, însă există riscul abandonării complete a valorilor tradiționale, percepute ca fiind desuete în context contemporan.

Astfel, cârciuma satului devine centru de pariuri sportive, hora sau claca dispar ca forme de manifestare socială iar proprietatea privată fie se închide complet spre spațiul public, fie invadează limitele firești.

Întrebări de cercetare:

Cum mediem relațiile? Dintre tradiție și inovație, dintre public și privat?

Instrumente de analiză:

Anchete sociale

Observarea directă a impactului comunității asupra configurației spațiului public și a mobilierului urban

CADRUL CERCETĂRII

Scări

teritoriale de analiză

SCARA TERITORIULUI

Întrebări de cercetare

Care sunt principalele elemente de peisaj la nivelul teritoriului studiat (cursuri de apă, forme de relief, masive de vegetație)?

Care sunt principalele culoare de mobilitate le nivelul teritoriului studiat (rutieră, feroviară, nemotorizată)?

Care sunt principalii poli de atracție la nivelul teritoriului studiat?

Care sunt principalele activități economice derulate la nivelul teritoriului studiat?

Ce rol are așezarea studiată la nivelul teritoriului studiat?

SCARA TERITORIULUI

Instrumente de cercetare. Chorema teritoriului

Chorema reprezintă un instrument care permite observarea și interpretarea situației existentă la scara teritoriului. Termen utilizat cu precădere în geografie, începând cu ultima decadă a secolului XX, chorema este o schemă grafică, de reprezentare a spațiului fizic, care sintetizează și redă simbolic dinamica mediului înconjurător.

Acest instrument permite deci identificarea și reprezentarea componentelor fundamentale și aranjamentul lor în spațiu, inclusiv formele pe care acestea le îmbracă în realitate.

Astfel, se creează o legătură între general și particular - deci între caracteristicile globale ale contextului spațial și elementele particulare, abordate ca studiu de caz. Înțelese astfel, choremele pot fi definite ca reprezentări ale amprente lăsate de societatea umană asupra teritoriul locuit - și, deci, trăit.

Din reprezentarea chorematică se extrag astfel determinanții - sau „legile” - care guvernează sau contribuie la înțelegerea contextului teritorial. Similar cu aplicația tehnică a noțiunii de peisaj cultural, abordarea chorematică prezintă interacțiunea dintre om și mediu în termeni sintetici, în care o simplă ilustrație poate fi suficientă pentru o înțelegere adecvată a realității înconjurătoare. Determinanții se referă la aspectele spațiale, de relaționare directă, vectoriale, de polarizare, comunicare, proprietate sau de gestiune a spațiului.

Reprezentarea este una sintetică pentru că utilizează doar elemente geometrice de bază (punct, linie, suprafață) pe care le combină în diverse moduri pentru a desena spațiul.

Subdiviziunile regiunilor:

01 orașe principale

02 limite administrative

03 regiune administrativă

04 centre, limite și poligoane

Infrastructura regională

05 noduri

06 linii de comunicație

07 servicii ecosistemice, irigare, drenaj

08 rețea

Modele gravitaționale

09 puncte - satelit

10 orbitale și linii gravitaționale

11 zona de atracție

12 relații preferențiale

SCARA AȘEZĂRII

Întrebări de cercetare

Așezarea este străbătută / se învecinează cu unul sau mai multe coridoare verzi-albastre?

Dacă da, cum se raportează aceasta la prezența elementului natural?

Așezarea este amplasată pe / se învecinează cu una sau mai multe forme majore de relief?

Dacă da, cum se raportează aceasta la prezența elementului natural?

Așezarea cuprinde / se învecinează cu unul sau mai multe masive de vegetație?

Dacă da, cum se raportează aceasta la prezența elementului natural?

Așezarea cuprinde / se învecinează cu una sau mai multe forme situri protejate de biodiversitate?

Dacă da, cum se raportează aceasta la prezența elementului natural?

Care este calea principală de acces în așezare?

Cum este organizată rețeaua stradală (geometrie, scară, dimensiuni)?

Cum este organizat țesutul rural (geometrie, scară, granulație)?

Cum sunt tratate limitele dintre intravilan și extravilan?

Care sunt principalele centre de interes din așezare?

Care sunt obiectivele - reper din așezare?

Care sunt principalele activități sociale și economice derulate la nivelul așezării?

SCARA AȘEZĂRII

Instrumente de cercetare. Schema de organizare

Cel mai util instrument de analiză la scara așezării este chiar schema de organizare a propriilor resorturi a localităților studiate.

Acest tip de reprezentare se materializează prin suprapunerea a două straturi fundamentale (cel natural și cel antropic), după cum urmează:

◦ elementele naturale dominante - cele aparținând rețelei Natura 2000, coridoarele verzi albastre (cursurile de apă, spațiile verzi și pâlcurile de vegetație din albia majoră și cea minoră) și masivele vegetale;

◦ elementele antropice dominante - cele care reprezintă principalele căi de comunicație, structura fondului construit și morfologia așezării, precum și aglomerarea punctelor de interes în noduri sau rețele, ca atractori.

Suprapunerea acestor două categorii distincte de elemente oferă o imagine clară, sintetică, asupra localității în ansamblul său. Astfel, pe lângă observarea directă a formei așezării și înțelegerea și interpretarea acesteia, este importantă alăturarea dintre cele două straturi - cea care produce prilejuri și conflicte.

În ceea ce privește prilejurile, acestea apar ca elemente permanente, care au rolul de a face posibilă relația de proximitate a comunitățiiatât cu rețeaua antropică, cât și cu cea naturală. Fiecare dintre cele două rețele trebuie încurajată să se dezvolte conform propriilor tipare. La intersecția acestora pot apărea însă conflicte, determinate de caracterul lor particular.

Zonele de conflict presupun prioritizare în funcție de relevanță și

importanță, rețelele majore primând, desigur, în fața celor minore. Astfel, un coridor verde-albastru major devine mult mai important decât un drum județean, la fel cum un canal de desecare este mult mai puțin important decât accesul principal către o zonă de importanță comunitară.

În sfârșit, schema de organizare a așezării se constituie ca un ansamblu de determinanți pentru scara de detaliu suplimentar, cea a diagramei spațiilor publice.

SCARA SPAȚIILOR PUBLICE

Întrebări de cercetare

Care sunt principalele tipologii de spații publice la nivelul așezării?

Care sunt dimensiunile și forma în plan a spațiului public?

Cum sunt tratate limitele spațiului public (înțelese ca fiind limitele de proprietate dintre spațiul public și parcelele private)?

Cum sunt realizate împrejmuirile?

Cum sunt tratate fațadele clădirilor?

Cum este tratată suprafața de călcare din spațiul public?

Care este raportul dintre suprafața minerală și suprafața verde?

Cum sunt delimitate suprafețele destinate circulației diferitelor categorii de participanți la trafic?

Care sunt elementele de vegetație prezente în spațiul public?

Care sunt elementele de mobilier urban prezente în spațiul public (corpuri de iluminat, surse de apă, coșuri de gunoi, locuri de stat, orice alte elemente de mobilier funcțional sau recreațional)?

Care sunt principalele activități economice derulate în clădirile din vecinătatea imediată a spațiului public magazin sătesc, restaurant, etc.)?

Cum influențează acestea spațiul public?

Care sunt principalele evenimente derulate în spațiul public (curente, periodice, cu caracter excepțional)?

SCARA SPAȚIILOR PUBLICE

Instrumente de cercetare

Diagrama spațiilor publice. Piese tehnice și libere

Preluând determinanții de rang superior, diagrama spațiilor publiceca instrument de analiză și interpretare a așezărilor rurale - oferă o perspectivă de ansamblu asupra tiparelor de distribuție a acestor spații în țesutul construit, care pot fi analizate prin perspectiva ritmurilor de funcționare, întru îndeplinirea rostului lor fundamental: aducerea împreună a membrilor comunității.

Astfel, devine esențială în primul rând categorisirea acestor spații, pentru a fi încadrate din punct de vedere tipologic și funcțional.

De asemenea, este importantă înțelegerea acestora din perspectiva relațiilor sociale pe care le facilitează, observabile prin amprenta lăsată de comunitate în amenajarea spațiului public și a configurării mobilierului urban, precum și prin relațiile create la scara întregii așezări. Practic - răspunzând la provocarea de a trasa o matrice a acestor spații în funcție de rațiunea de a fi a fiecăruia.

Pasul următor presupune analiza detaliată a unui număr limitat de tipologii de spații publice, având ca scop identificarea provocărilor specifice fiecărei categorii în parte, precum și adresarea acestora prin intervenții minimale, cu limitări specifice bugetului mediu disponibil pentru autoritatea locală sau societatea civilă. În acest sens, reprezentarea realității înconjurătoare se realizează prin piese tehnice și libere, având ca scop atât evidențierea elementelor de ambianță, cât și a celor care țin de folosința spațiului public analizat.

Astfel, piesele tehnice cuprind:

◦ Planul de încadrare - la nivel de cvartal

◦ Planul de situație - la nivel de spațiu public, cu evidențierea modului de tratare a limitelor, a funcțiunilor publice existente, a modului de tratare a suprafeței de călcare din spațiul public, dar și a elementelor de vegetație și mobilier

◦ Desfășurate stradale - cu evidențierea modului de tratare a limitelor de proprietate

◦ Secțiuni caracteristice - cu evidențierea modului de raportare la teren și la scara umană, a relației dintre spațiul public și spațiul privat, respectiv a zonificării spațiale și funcționale

◦ Axonometrii

În sfârșit, piesele libere cuprind:

◦ Schițe / scheme / diagrame explicative

◦ Imagini fotografice, din dronă sau de la nivelul ochiului (cu ansamblul / de detaliu)

SCARA PARCELARULUI

Întrebări de cercetare

Care sunt principalele tipologii de parcele identificate la nivelul așezării, din punctul de vedere al ocupării acestora cu construcții?

Care sunt dimensiunile și forma în plan a parcelei?

Cum sunt tratate limitele de proprietate ale parcelei (spre spațiul public - aliniament, spre vecini - limitele laterale, respectiv limita posterioară)?

Cum sunt realizate împrejmuirile și accesele pe proprietate?

Cum sunt tratate fațadele clădirilor?

Se evidențiază anumite elemente de mobilier specifice pe limita de proprietate (ex. băncuțe)?

Cum sunt amplasate construcțiile pe parcelă?

Cum sunt organizate suprafețele de teren rămase neconstruite pe parcelă?

Care este caracterul curților / grădinilor care se formează (din perspectiva gradientului public-privat / din perspectivă utilitară)?

Cum sunt conformate clădirile, din punct de vedere al formei și dimensiunilor în plan, respectiv al regimului de înălțime și registrelor volumetrice?

Care este silueta clădirii, din perspectiva relaționării cu terenul, respectiv a modului de realizare a învelitoarei?

Care este raportul plin-gol la fațade?

Care sunt tehnicile și materialele de construcție specifice utilizate?

Se evidențiază anumite elemente de decor specifice (ex. muluri, obloane, motive zugrăvite, inscripții, etc.)?

Care este cromatica specifică utilizată la fațade?

Care sunt principalele activități economice derulate în gospodărie?

Care sunt principalele activități sociale derulate în gospodărie?

SCARA PARCELARULUI

Instrumente de cercetare

Structura parcelarului. Piese tehnice și libere

Structura parcelarului - ca instrument de analiză și interpretare a așezărilor rurale - oferă o perspectivă de ansamblu asupra tipologiilor de parcele și gospodării specifice țesutului construit analizat, precum și a distribuției acestora la nivelul așezărilor în cauză.

Astfel, devine esențială în primul rând categorisirea tipologiilor de parcele, din perspectiva formei și dimensiunilor în plan a acestora, dar și a modului de ocupare a terenului cu clădiri.

De asemenea, este importantă înțelegerea felului în care parcela propriu-zisă relaționează cu spațiul public învecinat, tratarea limitelor de proprietate (și gradul de transparență a acestora) fiind esențiale.

Pasul următor presupune analiza detaliată a unui număr limitat de tipologii de parcele și gospodării, având ca scop identificarea provocărilor specifice fiecărei categorii în parte, precum și stabilirea unui set de principii aplicabile în vederea realizării intervențiilor de orice fel asupra țesutului existent.

În acest sens, reprezentarea realității înconjurătoare se realizează prin piese tehnice și libere, având ca scop atât evidențierea elementelor de ambianță, cât și a celor care țin de folosința gospodăriei analizate.

Astfel, piesele tehnice cuprind:

◦ Planul de încadrare - la nivel de cvartal

◦ Planul de situație - la nivel de parcelă, cu evidențierea modului de tratare a limitelor, a amplasării construcțiilor pe parcelă, precum și a zonificării suprafețelor de teren rămase neconstruite

◦ Desfășurate stradale - cu evidențierea modului de tratare a limitelor de proprietate, precum și a relaționării construcțiilor de pe parcelă cu clădirile învecinate

◦ Secțiuni caracteristice - cu evidențierea relației dintre parcelă și spațiul public învecinat, a relației dintre parcelă și vecini, a gabaritelor construcțiilor, precum și a relației dintre construcții și teren

◦ Axonometrii

În sfârșit, piesele libere cuprind:

◦ Schițe / scheme / diagrame explicative

◦ Imagini fotografice, din dronă sau de la nivelul ochiului (cu ansamblul / de detaliu)

CONCLUZII M·5

Concentrându-se asupra componentei teoretice, precum și asupra limitărilor specifice, acest capitol detaliază demersul de generare a unei metodologii de analiză și interpretare a mediului rural.

Plecând de la cadrul de operare, si anume zonele rurale (prin definiție, tipologii și structuri majore), cercetarea parcurge etapele firești ale delimitării cadrului teoretic, din perspectiva contextualizării (în relație cu politicile la nivel european), a identificării instrumentelor de analiză disponibile (prin referire la teoriile și metodele deja formulate în acest sens), dar și a înțelegerii li-mitărilor existente (din punct de vedere legislativ).

În continuare, capitolul se concentrează asupra definirii cadrului de cercetare, din punctul de vedere al principiilor de abordare transversale, precum și al instrumentelor de analiză considerate adecvate pentru acest tip de demers.

Acestea presupun o înțelegere obiectivă a realității înconjurătoare, structurată astfel:

◦ de la teritoriu la obiect (prin procese coerente și continue);

◦ între natural și antropic (documentând ierarhii și ritmuri);

◦ coagularea comunității (înregistrând stimuli și nevoi de-a lungul timpului).

În final, se definește metodologia de analiză și interpretare a mediului rural, aplicabilă în orice context, datorită caracterului său versatilconstruind pe seama teoriilor și metodelor de analiză a mediului rural, precum și pe direcțiile stabilite de către politicile europene actuale.

p.42 | Sfânta Elena | Căpițe de fân | Răzvan

Zaharia

p.52 | Gârnic | Detaliu de cornișă | Ariana

Mareș

APLICABILITATE

PEMeleaguri, împreună

Comunitatea cehilor din Munții Almăjului

PRILEJURI | PREMISE

PRILEJURI

Ghid de intervenție în țesutul existent

În continuare, lucrarea se concentrează asupra unui studiu de caz particular, a cărui oportunitate s-a conturat treptat, în urma unui șir lung de experiențe pozitive.

Prilejuită de proiectul de cooperare internațională DANUrB+ (finanțat din fonduri europene InterReg DTP), întâlnirea cu reprezentanții comunității din Eibenthal a dezvăluit nu numai un exemplu de bună practică în ceea ce privește activitățile turistice - ci și un model de dezvoltare comunitară, bazat pe turismul responsabil, ce mizează pe valorificarea resurselor locale, precum si a patrimoniului moștenit (deopotrivă material și imaterial).

Înființat în secolul al 19-lea de coloniștii cehi, satul Eibenthal și locuitorii săi au fost puternic afectați după închiderea minei de cărbune din apropiere în 2006. Cu toate acestea, în ultimii ani, Eibenthal trece printr-o etapă de revigorare, cu o serie de proiecte dezvoltate în prezent pentru a atrage turiști, a consolida economia locală și a promova valorile și patrimoniul local.

Capitalizând aceste demersuri, prima colaborare consistentă în afara proiectului DANUrB+ s-a concretizat prin înscrierea inițiativelor comunității din Eibenthal la concursul Best Tourism Village - organizat la nivel internațional de World Tourism Organisation și promovat la nivel național de Ministerului Antreprenoriatului și Turismului din România. Ca urmare a acestor eforturi, Eibenthal se califică în top 6 sate turistice din România (în 2022), respectiv intră în etapa de selecție mondială (în 2023).

În continuare, colaborarea se concentrează pe elaborarea unui ghid de intervenție în vederea protejării, conservării și punerii în valoare a patrimoniului material existent în cadrul așezărilor de cehi din Munții Almăjului - ca îndreptar accesibil tuturor membrilor comunității; acesta va fi întocmit pe baza principiilor Noului Bauhaus European.

Beneficiari: Asociația Cehilor din Banat, Eibenthal

Tiberiu POSPIȘIL

Elaboratori: Atelierul Non-Formal de Planificare Spațială Timișoara

Ștefana BĂDESCU | Mihai DANCIU

Casian AVRAM | Doris FLOREA | Laura MANOLE | Vlad RADA

Parteneri instituționali: Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara

Ana BRANEA | Marius GĂMAN

Tunde JUHASZ | Laurențiu LUPU | Ariana MAREȘ | Iuliana MARIAN | Mihăiță POP | Cristi TIMIȘ | Răzvan ZAHARIA

Lavinia DUNGĂ

Invitați instituționali:

Liceul Tehnologic „Clisura Dunării” Moldova Nouă

Ani CIUTĂ | Anișoara GEORGEVICI

Narcis BOBOESCU | Daiana BOROSLACHE | Raluca CURELAR | Iasmin GEORGEVICI | Melisa GEORGEVICI | Amalia ION

Invitați independenți: Bettina BASARABĂ-VARGA (arhitect)

Perioada de desfășurare: februarie - noiembrie 2023

PREMISE

Dezvoltare sustenabilă prin turism responsabi

Dezvoltarea durabilă a turismului responsabil în vederea atragerii vizitatorilor, a consolidării economiei locale și a promovării valorilor și patrimoniului local reprezintă un motor semnificativ atât pentru creșterea urbană, cât și pentru cea rurală.

Ca atare, aceasta are potențialul de a:

• împiedica locuitorii să părăsească zona;

• promova activitățile economice de zi cu zi, obiceiurile și produsele drept componente esențiale pentru turism și dezvoltarea durabilă în zonă;

• conserva tehnicile de construcție specifice sitului ca mediatori între mediul construit și cel natural, într-un peisaj cultural bogat în potențial.

Pentru a facilita dezvoltarea durabilă a turismului responsabil, comunitățile și autoritățile deopotrivă trebuie să colaboreze pentru a înțelege mai bine și a consolida următoarele aspecte:

• promovarea și conservarea resurselor naturale;

• promovarea și conservarea resurselor culturale;

• sustenabilitatea economică;

• sustenabilitatea socială;

• durabilitatea mediului;

• dezvoltarea turismului prin integrarea lanțului valoric în toate activitățile derulate;

• buna guvernare pentru promovarea turismului;

• infrastructură bună și conectivitate;

• siguranță și securitate.

Dezvoltarea turistică poate oferi sustenabilitate numai dacă serviciile și produsele livrate respectă anumite standarde de calitate. Acest lucru se aplică serviciilor de cazare, catering și orientare turistică, precum și produselor materiale și imateriale, specifice zonei.

Acest criteriu poate fi măsurat în mod obiectiv, pe trei niveluri distincte de evaluare.

În primul rând - existența aprobărilor necesare, care garantează un minim de calitate pentru fiecare serviciu și produs.

În al doilea rând - creșterea vizibilității (cum ar fi participarea la târguri) și, ulterior, a vânzărilor.

În cele din urmă - atribuirea de etichete de calitate (cum ar fi denumirea de origine controlată / produsele biologice / sigiliile de origine locală / alte sigilii de calitate).

p.54 | Ravensca | Gospodărie tradițioanlă | Tunde Juhasz

p.56 | Eibenthal | La Steaguri | Adrian Rădulescu (INCDT)

LOCUIRE ÎN ȚARA ALMĂJULUI

Casele grănicerești

Regiunea intramontană în cauză a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri, datorită protecției naturale oferite de condițiile geografice și sistemul hidrografic complex, a disponibilității resurselor naturale bogate și variate de care dispune; această afirmație a fost demonstrată prin nenumărate descoperiri arheologice1, vestigii culturale, materiale, precum și prin fenomene reflectate în tipologia locuirii din zilele noastre care dau dovada continuării unor reminiscențe exercitate mai mult sau mai puțin conștient de către populația autohtonă.

Satele din Almăj au un conținut de viață și o tipologie de locuire aparte, moștenind și integrând în cultura locuirii straturile succesive de forme de organizare impuse de diferite autorități de-a lungul secolelor. Aproape toate așezările pe care le cunoaștem astăzi în Valea Almăjului au avut alte vetre înainte de a fi transpuse pe amplasamentele lor actuale, majoritatea vetrelor inițiale aflându-se la înălțimi mult mai mari și dificil de accesat. Aceste mutări au avut loc fie în mod natural și intuitiv (în căutarea unor locuri cu riscuri naturale minore), fie în mod impus, pentru a facilita anumite activități economice. În orice caz, rolul de adăpost pe care l-a avut relieful a fost un factor decisiv în alegerea vetrelor satelor, acestea fiind „atrase de drumurile mari și ușoare de plai, de locurile propice pentru culturi, fânețe și pășuni, din perioade de nesiguranță”2 .

Alcătuirea și rețeaua gospodăriilor, aflate într-o relație directă cu caracterul ocupațional peren – agricultura și creșterea animalelor, ne demonstrează, în mod direct, defășurarea locuirii pe trei planuri (cu triplu caracter):

◦ locuința permanentă, aflată în vatra satelor, bazată pe tipologii reglementate de administrații succesive;

◦ coliba și anexele aferente, amplasate răsfirat în jurul satelor, având un caracter care se situează la limita dintre permanent și sezonier, cu întrebuințare principală de creștere și adăpostire a animalelor, acestea necesitând îngrijire permanentă;

◦ sălașul și anexele aferente, în funcție de tipologia activităților (sălaș la fân / sălaș la târlăadăpost pentru oi, pășune / sălaș la țarină - pământ arabil, livezi, pădure).

Înainte de desființarea comunionului, exceptând activitățile miliatre intrinseci, ocupațiile primordiale ale locuitorilor cuprindeau activitățile agricole și de creștere a animalelor, fapt ce a conturat de altfel și prezența anexelor gospădărești în număr foarte mare, plasând în subordine activitatea de locuire.

Evoluția istorică, schimbarea regimului de organizare și creșterea standardelor de confort se recunoaște din evoluția planimetrică a locuițelor – trecerea de la locuințe cu o singură încăpere la locuințe cu multiple încăperi, unde funcțiunile erau clar delimitate; de asemenea, se echilibrează ponderea anexelor cu cea a clădirilor de locuit. Desigur, în prezent, asistăm la un fenomen care este caracterizat prin predominanța imobilelor și spațiilor de locuit (cel puțin la locuința permanentă, din vatra satului) și scăderea numărului și a dimensiunii anexelor agricole.

Primele mărturii ale locuirii în Țara Almăjului datează din perioada preistorică, cercetările arheologice relevând fragmente de ceramică pe raza actualelor localități Bănia, Prigor, Pătaș, Eftimie Murgu, precum și diverse unelte în Bozovici sau Pătaș3.

În perioada medievală, Almăjul a fost unul dintre cele opt districte românești din Regatul Ungariei, vechile fortificații menite să protejeze granița statului rămânând vii în memoria colectivă până târziu, în secolele XIX-XX - și fiind probate de săpături arheologice. Prezența otomană în Țara Almăjului a durat numai jumătate de secol, timp în care administrația orientală nu a avut vreme să implementeze mari schim-

bări de ordin arhitectural sau urbanistic, structurile existente menținându-și forma inițială.

În secolul al XVIII-lea, habsburgii încearcă o primă colonizare în Țara Almăjului. S-au încercat diferite etape de colonizări cu germani și sârbi, dar fără reușită. Mulți germani au plecat, pe sârbi nu i-au dorit autohtonii, iar ceilalți nu s-au putut adapta din cauza condițiilor geografice. Totuși, câteva familii germane au rămas, care, fiind meseriași, și-au transmis meseria din tată în fiu și au conviețuit cu autohtonii almăjeni4.

La începutul secolului al XIX-lea, habsburgii întreprind un nou val de colonizări, de data aceasta mai reușit. O parte din coloniștii pemi care fuseseră inițial așezați lângă Moldova Nouă au fost strămutați în Almăj în anul 1827, întemeindu-se astfel localitățile cu populație străină din zonă: Poneasca, Ravensca și Șumița5.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar mai ales după compromisul austro-ungar din 1867, Granița Militară Bănățeană dispare, teritoriul Banatului de munte fiind împărțit în comitatele Caraș și Severin. Dispare

astfel și comunionul, ca formă de organizare, și dispar și regulile impuse de autoritatea militară pentru construirea caselor.

Toate așezările Almăjului constituie un sistem de așezări pur rurale6, caracterizate prin două trăsături esențiale: ierarhia și centralitatea7.

Reaşezarea satului, hotărâtă de austrieci, nu a avut doar părţi rele. Vatra satului a fost astfel organizată milităreşte, cu străzi late şi drepte, trasate după un plan bine chibzuit, cu case grupate şi delimitând „fronturi” uşor de blocat la nevoie. În centrele așezărilor au fost amplasate, în mod logic, construcțiile de for public și civic, precum clădirea primăriei, a bisericii (în stil baroc), a școlii și a caselor ofițerești.

Casele nou construite erau mai bune şi mai sănătoase; acestea au fost amplasate de regulă în vatra satului, acolo unde se desfășura viața comunității rurale, compunând majoritatea fondului construit al așezărilor. Reprezentând gospodăria propriu-zisă, noile case au conferit, inclusiv până în prezent, caracterul permanent al locuirii, populația locuind aici tot timpul anului, desfășurând activități domestice, sociale, dar și de îngrijire a animalelor.

Fără ca acest aspect să constituie o caracteristică imuabilă, casele grănicerești se găsesc așezate cu latura scurtă către stradă, dezvălunid timpanul casei rezultat în urma realizării învelitorilor în două ape; de asemenea, se ținea cont mai ales de orientarea laturii scurte către drum (și nu de orientarea locuinței în funcție de punctele cardinale, însorire sau ventilație).

În ceea ce privește organizarea parcelelor, acestea erau compuse din (cel puțin) două părți, deși această separare nu era marcată fizic în aproape niciun caz, ci doar din punct de vedere al divizării funcționale a spațiului: o primă parte fiind destinată construcției principale, cu funcțiunea de locuire, în timp ce cea de-a doua parte era rezervată

anexelor gospodărești. Discutând și despre a treia parte, aceasta este rezervată grădinii, care însă nu se regăsește în fiecare caz. Fără a deveni o caracteristică invariabilă, perpendicularitatea casei pe stradă a impus dezvoltarea anexelor paralel cu strada; tot la fel de des întâlnite sunt și cazurile în care anexele sunt paralele cu casele propriu-zise și perpendiculare pe stradă.

Terenurile fiind de dimensiuni relativ reduse (nevoile cultivării hranei și a exercițiilor agriculturale fiind satisfăcute în afara satelor, la colibe sau sălașe), anexele gospodărești sunt, cel mai adesea, dispuse în jurul curții, oferind posibilitatea locuitorilor de a le supraveghea cu ușurință și eficiență. Astfel, interiorul oborului (curții) era lăsat liber, neconstruit.

La nivelul înfățisării exterioare, se distinge atenția acordată acoperișului în două ape, ocazional cu vărful teșit la capete, cu timpanul triunghiular sau trapezoidal dezvăluit către stradă - și cu învelitoare din țiglă sau șindrilă (foarte puține exemple cu șindrilă se mai păstreză până în prezent, iar cele care au rămas se află într-o stare de degradare accentuată); învelitoarele

adăpostesc fără excepție poduri utilitare, în care se depozitează plantele recoltate - și păstrate aici peste iarnă, ca hrană pentru animalele domestice din gospodărie.

Aceste modele de organizare a parcelei nu reprezintă șabloane invariabile, ci ilustrează principiul de consecvență care unifică și determină această categorie aparte; unele sate cu populație de pemi prezintă adaptări ale acestor tipologii majore la cerințele și nevoie unei culturi de minoritate. Aceste tipare principiale se vor regăsi și ulterior, mai mult sau mai puțin evidente și vor însoți conștiința colectivă a locuitorilor de-a lungul anilor.

Referințe bibliografice:

1R. Petrovszky, „Contribuții la repertoriul arheologic al localităților județului Caraș-Severin din Paleolitic pînă în secolul al V-lea î.e.n., Partea I”, în Banatica II (1973), Reșița, p. 387

2Șandru Ioan, Nicu Aur, Georgrafia așezărilor rurale, C.D. Press SRL, București, 2009, p. 86

3Liviu Smeu, Contribuții la istoria Almăjului, Litera, București, 1977, p. 18

4Idem, p. 53-55

5Idem, p. 61-63

6Ioan Șandru, Nicu Aur, Georgrafia așezărilor rurale, București, CD Press.p. 35

7Păun Ion Otiman (coordonator), Almăjul de ieri, de azi și de mâine sau Mult dorita vale a miracolelor, București, Editura ArtPress / Editura Academiei Române, 2017, p. 315

Listă de imagini:

p.61 | Locuire în Țara Almăjului | Bettina Basarabă-Varga p.61 | Casă din Ravensca | Bettina Basarabă-Varga

Acest articol reprezintă un extras din disertația cu tema „Arhitectură și tipologii spațiale în Țara Almăjului, jud. Caraș-Severin”, elaborată de arh. Bettina Basarabă-Varga în cadrul programului de studii masterale „Cercetarea, conservarea și valorificarea patrimoniului istoric”, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Cercetarea acestei teme a fost susținută financiar prin bursa de performanță științifică acordată de Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia în perioada ianuarie-iunie 2022, dar și de „Bursa anuală Sabin Nicolae Dancu” acordată de către Ordinul Arhitecților din România – Filiala Timiș, pe parcursul anului 2023.

Bettina Basarabă-Varga

SCARA TERITORIULUI

SCARA TERITORIULUI

Rețeaua satelor de cehi din Munții Almăjului

Satele de cehi din Munții Almăjului au fost întemeiate pe parcursul secolului al XIX-lea, ca parte a procesului de colonizare a acestor teritorii cu populații central-europene, inițiat de administrația imperială Habsburgică în secolul al XVIII-lea (și continuat de administrația Austro-Ungară până la finalul secolului al XIX-lea).

Scopul acestor demersuri a fost dual. Astfel, pe de o parte, s-a urmărit exploatarea eificentă a resurselor existente în zonă (fondul forestier, zăcămintele de cărbune, precum și alte resurse ale subsolului) în sistem organizat, de către comunități cu experiență în aceste domenii de activitate. Pe de altă parte, colonizarea acestei regiuni a avut ca scop și consolidarea granițelor imperiului - Porțile de Fier constituind o zonă critică, de contact direct cu teritoriile aflate sub ocupație (sau sub influență) otomană.

Cunoscuți sub numele de „pemi” (denumire ce reflectă zona de origine a coloniștilor - și anume Boemia), cehii din Munții Almăjului mai păstrează astăzi 7 așezări rurale, care formează o rețea la scara teritoriului. Merită de asemenea menționate așezările de cehi care se mai păstrează astăzi pe teritoriul Serbiei, având un parcurs istoric similar - dar o reprezentare mult mai slabă în context contemporan.

Dezvoltate de obicei în regiuni cu un relief accidentat, în apropierea resurselor exploatate în mod tradițional, așezările de cehi din Munții Almăjului se află la distanță de coridoarele majore de mobilitate din zilele noastre, fiind în general accesibile prin căi de circulație înguste și cu un traseu sinuos. Accesibilitatea redusă, precum și declinul treptat al activităților economice derulate în mod tradițional de aceste comunități contribuie la caracterul periferic al așezărilor de cehi - puternic afectate de fenomene precum depopularea sau excluziunea.

În prezent, aceste așezări trec însă print-o etapă de revitalizare treptată, comunitățile locale dezvoltând în prezent o serie de proiecte ce

au ca ca scop promovarea valorilor și patrimoniului local, în vederea creșterii nivelului de atracție turistică, precum și a consolidării unei economii reziliente.

Rețeaua așezărilor de cehi din Munții Almăjului cuprinde:

◦ trei așezări amplasate în județul Caraș-Severin, accesibile din zona dunăreană: Gârnic | Gerník, Sfânta Elena | Svatá Helena și Bigăr | Bigr

◦ două așezări amplasate în județul Caraș-Severin, accesibile din Țara Almăjului: Șumița | Šumice și Ravensca | Rovensko;

◦ două așezări amplasate în județul Mehedinți, accesibile din zona dunăreană: Eibenthal | Tisové Údolí și Baia Nouă | Nové Doly.

Această rețea este completată de așezările de cehi de pe actualul teritoriu al Serbiei, dintre care cea mai importantă este Cesko Selo (în proximitatea orașului Bela Crkva).

SCARA TERITORIULUI

Chorema teritoriului

Reprezentarea chorematică la scara teritoriului surprinde regiunea sudică a Carpaților Occidentali - evidențiind caracteristicile fundamentale ale unității de peisaj cultural identificate aici.

În primul rând, aceasta se desfășoară între limite naturale și antropice puternice, astfel: râul Nera și DN57B - la nord și vest, fluviul Dunărea și DN57 - la sud, respectiv râul Cerna și coridorul major de mobilitate rutieră și feroviară format pe această vale - la est.

Între aceste limite, se evidențiează, ca formă majoră de relief, Munții Banatului - cuprinzând Munții Locvei (la vest), respectiv Munții Almăjului (la est). Versanții, văile și pădurile ce ocupă suprafețe extinse definesc aici un relief specific, parte din Parcul Natural Porțile de Fier - constituind astfel zone naturale protejate de interes național. În acest areal, se remarcă de asemenea o rețea de drumuri secundare, care străbat munții atât pe direcție nord-sud, cât și pe direcție est-vest, precum și câteva nuclee antropice cu rol polarizator (precum Oravița, Anina sau Bozovici - la nord, Băile Herculane - la est, respectiv Bela Crkva, Moldova Nouă sau Orșova - la sud).

În acest context, se dezvoltă rețeaua satelor de cehi, ocupând un areal cu topografie accidentată, departe de coridoarele majore de mobilitate (de care sunt conectate prin drumuri înguste, uneori neasfaltate). Dezvoltate în relație directă cu mediul natural, aceste sate alcătuiesc o rețea coerentă la nivelul teritoriului, păstrând în același timp caracteristici specifice fiecărei așezări.

p.64 | Eibenthal | Vedere din dronă asupra așezării | Laurențiu Lupu

p.67 | Bigăr | Vedere asupra așezării | Mihăiță Pop

p.68 | Munții Almăjului | Chorema teritoriului | Doris Florea

p.71 | Eibenthal | Vedere asupra așezării | Adrian Rădulescu (INCDT)

SCARA TERITORIULUI

Recomandări generale

Urmărind principiile Noului Bauhaus European, recomandările formulate la scara teritoriului accentuează caracteristicile favorabile unei dezvoltări durabile a regiunii, punând accent pe specificul local pentru a oferi un nivel ridicat de calitate a vieții pentru locuitori, precum și servicii de calitate pentru potențialii vizitatori. Astfel, urmărind cele trei principii, recomandările sunt următoarele:

◦ beautiful / frumos: protejarea, menținerea și accentuarea culoarelor principale de percepție la nivel teritorial, care pun în valoare specificul zonei. Drumuri înguste și sinuoase, care urcă dinspre Dunăre spre munte - oferind pe alocuri perspective generoase asupra peisajului natural, punctat de gospodării extravilane, risipite printre dealuri, dar și asupra așezărilor rurale, dominate de accentele verticale ale bisericilor. Deschideri spectaculoase înspre văi largi sau perspective impresionante asupra zonei dunărene, fără elemente intruzive prin culoare sau dimensiune;

◦ sustainable / durabil: protejarea ariilor naturale de biodiversitate (Parcul Natural Porțile de Fier) și întărirea legăturilor dintre Dunăre și restul teritoriului, prin intermediul coridoarelor verzi-albastre, formate în lungul cursurilor de apă. Astfel, albiile majore ale râurilor și pârâurilor devin legături transversale în regiune, continuând formele majore de relief și masivele de vegetație care le îmbracă spre Dunăre. Provocarea rezultă din intercalarea, în acest teritoriu fragil, a rețelei de așezări (și, implicit, a coridoarelor de mobilitate care le conectează) - a căror dezvoltare sustenabilă poate fi atinsă prin valorizarea patrimoniului local (depotrivă natural și antropic);

◦ together / împreună: dezvoltarea rețelelor de cooperare (formale și informale) între așezările din teritoriu și definirea formelor de asociere între acestea. Un areal care nu este traversat de un coridor major de mobilitate nu își poate pune problema dezvoltării economice în mod intrinsec, ci are nevoie de cooperare între toate entitățile afectate, aflate în situație similară, pentru a identifica metodele cele mai eficiente de a progresa. Este nevoie, așadar, de inter-comunitarism, de asociere între autoritățile publice județene și locale pentru a stabili în comun tiparele de dezvoltare și distribuția eficientă a eforturilor. Astfel, este necesară cooperarea între localitățile Munții Almăjului pentru a genera o strategie unitară pentru turism responsabil (în vederea atragerii vizitatorilor pentru mai multe zile), ca resursă pentru dezvoltarea sustenabilă a întregului teritoriu.

SCARA AȘEZĂRII

SCARA AȘEZĂRII

Gârnic | Gerník. Schema de organizare

În ceea ce privește schema de organizare a așezării, aceasta prezintă elementele fundamentale pentru dezvoltarea satului Gârnic prin cele două straturi determinante - componenta naturală, respectiv elementul

Caracterul mediului natural este evidențiat prin coridorul ecologic dezvoltat de-a lungul cursului de apă Camenița, precum și prin relieful colinar și versanții împăduriți care înconjoară așezarea - parte din Parcul Natural Porțile de Fier.

Traseul râului Camenița a oferit prilejul optim pentru evoluția satului Gârnic, dezvoltat după o structură ru rală liniară, paralelă cu apa, orientată pe direcția nord-sud. De asemenea, prezența râului a încurajat apariția unei rețele de mori de apă, cu rol de reper (deopotrivă funcțional și simbol ic) la nivelul comunității.

În prezent, adiacența dintre cursul de apă și trama rurală produce spații publice de o bogăție deosebită (din punct de vedere al vegetației și for melor organice pe care le îmbracă)însă și vulnerabile (la inundații).

Al doilea strat - cel al intervenției antropice - evidențiază structura liniară după care se dezvoltă așezarea, organizată în raport cu axul principal orientat pe direcție nord-sud (DJ 571A, de legătură între Moldovița și Sichevița), precum și cu valea râului Camenița.

De asemenea, se evidențiază zona vetrei satului, care cuprinde cele

Gârnic | Gerník

p.72 | Gârnic | Cale secundară de legătură | Ana Branea

p.74 | Gârnic | Schema de organizare a așezării. Elemente naturale | Doris Florea

Pl.1 | Gârnic | Evoluția istorică a așezării | Casian Avram

p.75 | Gârnic | Vedere din dronă | Ștefana Bădescu

p.76 | Gârnic | Schema de organizare a așezării. Elemente antropice | Doris Florea

p.77 | Gârnic | Vedere asupra bisericii | Ștefana Bădescu

Camenita

SCARA AȘEZĂRII

Sfânta Elena | Svatá Helena. Schema de organizare

Primul val al colonizării Banatului cu populație de etnie cehă a început în anul 1823, atunci când negustorul de lemne Magyarly, originar din Oravice, a atras prin promisiunile sale câteva sute de familii de cehi din regiunile Klatov şi Plzeň. Se poate estima că în Banat au sosit atunci 150-200 de familii, numărând 600-750 de persoane. Primul sat întemeiat de coloniștii cehi pe teritoriu bănățean, Sf. Elisabeta (Svatá Alžbeta), datează din 1823; acesta a dispărut însă la scurt timp după întemeiere, din cauza lipsei de apă. Locuitorii lui s-au mutat în satul Sf. Elena (Svatá Helena), atestat în anii 1824-1825, unde s-au mai aşezat și alte familii din regiunea Šumava. Tradiția spune că aceste sate și-au primit numele după cele două fiice ale lui Magyarly.

În ceea ce privește schema de organizare a așezării, aceasta prezintă elementele fundamentale pentru dezvoltarea satului Sfânta Elena prin cele două straturi determinante - componenta naturală, respectiv elementul antropic. Caracterul mediului natural este evidențiat prin relieful colinar și versanții împăduriți care înconjoară platoul pe care s-a dezvoltat satulparte din P. Natural Porțile de Fier.

Al doilea strat - cel al intervenției antropice - evidențiază structura carteziană după care se dezvoltă așezarea, organizată în raport cu o rețea de străzi relativ regulată (modificată doar punctual, pentru a se adapta mai bine denivelărilor de teren). Adaptarea tramei carteziene la topografia locului produce o varietate de spații publice, majoritatea de formă triunghiulară în plan și denivelate în secțiune. Se remarcă de asemenea orientarea spre peisaj a străzilor care alcătuiesc trama așezării - care deschid capete de perspectivă și definesc cadre caracteristice pentru localitate. În sfârșit, se remarcă zona vetrei satului, care cuprinde trei edificii majore (cele două biserici istorice - evanghelică și romano-catolică, respectiv școala).

Sfânta Elena | Svatá Helena

comuna: Coronini

județul: Caraș-Severin

prima atestare documentară: 1823

altitudine medie: 350 m (d.m.)

populație (2011): 360 locuitori

populație (2021): 306 locuitori

Biserica Baptistă

Biserica

Biserica Baptistă

SCARA AȘEZĂRII

Bigăr | Bigr. Schema de organizare

În ceea ce privește schema de organizare a așezării, aceasta prezintă elementele fundamentale pentru

Axprincipal

Pârâul Sirinca

Biserica Romano-Catolică

Al doilea strat - cel al intervenției antropice - evidențiază structura regulată după care se dezvoltă așezarea, organizată în raport cu o tramă stradală în formă de cruce. Astfel, axul principal, orientat est-

Bigăr | Bigr

comuna: Berzasca

Axprincipal

Biserica Romano-Catolică

județul: Caraș-Severin

prima atestare documentară: 1826

altitudine medie: 550 m (d.m.)

populație (2011): 216 locuitori

populație (2021): 135 locuitori

p.78 | Sfânta Elena | Schema de organizare a așezării. Elemente naturale | Doris Florea

Pl.2 | Sfânta Elena | Evoluția istorică a așezării | Casian Avram

p.79 | Sfânta Elena | Vedere în lungul unei străzi secundare | Mihai Danciu

p.80 | Sfânta Elena | Schema de organizare a așezării. Elemente antropice | Doris Florea

Danciu

p.81 | Sfânta Elena | Vedere din dronă | Mihai

p.82 | Bigăr | Schema de organizare a așezării. Elemente naturale | Doris Florea

Pl.3 | Bigăr | Evoluția istorică a așezării |

Casian Avram

p.83 | Bigăr | Vedere din dronă | Mihai Danciu

p.84 | Bigăr | Schema de organizare a așezării. Elemente antropice | Doris Florea

p.85 | Bigăr | Vedere asupra așezării | Ștefana

Bădescu

Muzeu - Dům malíře Josefa Řeháka

SCARA AȘEZĂRII

În ceea ce privește schema de organizare a așezării, aceasta prezintă elementele fundamentale pentru dezvoltarea satului Eibenthal prin cele două straturi determinante - componenta naturală, respectiv elementul antropic.

Caracterul mediului natural este evidențiat prin coridorul ecologic dezvoltat de-a lungul pârâului Tișovița, precum și prin relieful accidentat, caracterizat prin denivelări accentuate pe ambele părți ale cursului de apă - parte din Parcul Natural Porțile de Fier.

Acest cadru a oferit prilejul dezvoltării unei așezări liniare, de-a lungul văii existente, în relație strânsă cu apa, precum și cu formele de relief învecinate.

Se remarcă astfel bogăția de spații publice amenajate în legătură cu apa - cuprinzând zone de luncă (liber accesibile tuturor sau folosite drept grădini de legume), treceri înguste între proprietăți (în vederea asigurării accesului la apă pentru toți membrii comunității) sau traversări ale pârâului (prin albie sau cu podețe).

Al doilea strat - cel al intervenției antropice - evidențiază structura liniară după care se dezvoltă așezarea, organizată în raport cu axul principal, orientat pe direcție est-vest (drumul de conexiune cu coridorul principal de mobilitate din lungul Dunării), precum și cu valea pârâului Tișovița.

Astfel, drumul principal de acces coboară înspre sat de pe o înălțime, continuându-și apoi parcursul înspre Baia Nouă (și mina de cărbune dezvoltată aici în secolul al XIX-lea, actualmente închisă) în lungul Tișoviței.

Vatra satului este organizată în jurul bisericii catolice din localitate, care, deși nu deține statutul de monument istoric, reprezintă un reper deopotrivă simbolic și arhitectural al așezării.

Dezvoltarea liniară a satului, în lungul pârâului Tișovița și a drumului principal de legătură cu șoseaua națională, determină o organizare specifică a gospodăriilor. Astfel, acestea sunt dezvoltate fie între drum și pârâu - fie de-o parte și de cealaltă a cursului de apă, care devine, în această situație, parte componentă a profilului stradal. În sfârșit, prezența cursului de apă se face simțită și în ceea ce privește configurația rețelei de spații publice din localitate, în majoritate legate de pârâul Tișovița.

Eibenthal | Tisové Údolí

comuna: Dubova

județul: Mehedinți

prima atestare documentară: 1827

altitudine medie: 400 m (d.m.)

populație (2011): 249 locuitori

populație (2021): 212 locuitori

SCARA AȘEZĂRII

Baia Nouă | Nové Doly. Schema de organizare

Baia Noua (Nové Doly) este cel mai nou sat întemeiat de coloniștii de etnie cehă pe teritoriul Banatului, fiind înființat pentru a găzdui minerii ce lucrau la mina amenajată aici.

Mai degrabă decât o așezare propriu-zisă, Baia Nouă a funcționat ca o colonie pentru mineri, recrutați inițial din rândul localnicilor din Eibenthal, majoritatea staționați aici pe perioade scurte.

Din punct de vedere arhitectural, la Baia Nouă se regăsesc atât clădiri specifice sfârșitului de secol XIX, dar și locuințe-tip, de colonie, construite în anii 1940-1950.

În ceea ce privește schema de organizare a așezării, aceasta prezintă elementele fundamentale pentru dezvoltarea satului Baia Nouă prin cele două straturi determinante - componenta naturală, respectiv elementul antropic.

Caracterul mediului natural este evidențiat prin coridorul ecologic dezvoltat de-a lungul pârâului Tișovița, precum și prin versanții împăduriți care se pot observa pe ambele părți ale cursului de apă - parte din Parcul Natural Porțile de Fier.

DC1

La fel ca la Eibenthal, acest cadru a oferit prilejul dezvoltării unei așezări liniare, de-a lungul văii existente, în relație strânsă cu apa, precum și cu formele de relief învecinate.

În același timp, resursele naturale existente în zonă - și demersurile de exploatare a acestora - au determinat însăși rațiunea de a fi a așezării și a comunității formate aici, dezvoltate în strânsă legătură cu mina de cărbune din nord-vestul localității.

Râul Tișovița

Al doilea strat - cel al intervenției antropice - evidențiază structura liniară după care se dezvoltă așezarea, organizată în raport cu axul principal, orientat pe direcție est-vest (drumul de conexiune cu Eibenthal și, mai departe, cu coridorul principal de mobilitate din lungul Dunării), precum și cu valea pârâului Tișovița. Centrul localității se evidențiază printr-o structură aparte, de tip lenticular, cuprinzând o succesiune de clădiri cu funcțiuni inițial publice, organizate între drumul principal al așezării și cursul de apă - și înconjurate pe toate părțile de spațiu public. Structura rurală păstrează de asemenea multiple urme ale activităților minere, țesutul construit fiind organizat în raport cu ritmurile zilnice ale minerilor - și fluxul de lucru specific.

Baia Nouă | Nové Doly

comuna: Dubova

județul: Mehedinți

prima atestare documentară: sec. XIX altitudine medie: 400 m (d.m.)

populație (2011): 126 locuitori populație (2021): 107 locuitori

DC1

Ax secundar

Ax principal

p.86 | Eibenthal | Schema de organizare a așezării. Elemente naturale | Doris Florea

Pl.4 | Eibenthal | Evoluția istorică a așezării | Casian Avram

p.87 | Eibenthal | Vedere din dronă asupra așezării | Laurențiu Lupu

p.88 | Eibenthal | Schema de organizare a așezării. Elemente antropice | Doris Florea

p.89 | Eibenthal | Vatra satului | Adrian Rădulescu (INCDT)

p.90 | Baia Nouă | Schema de organizare a așezării. Elemente naturale | Doris Florea

Pl.5 | Baia Nouă | Evoluția istorică a așezării | Casian Avram

p.91 | Baia Nouă | Vedere din dronă asupra așezării | Laurențiu Lupu

p.92 | Baia Nouă | Schema de organizare a așezării. Elemente antropice | Doris Florea

p.93 | Baia Nouă | Vedere asupra minei | Ștefana Bădescu

SCARA AȘEZĂRII

Ravensca | Rovensko. Schema de organizare

Satul Ravensca (Rovensko) a fost întemeiat în timul celui de-al doilea val al colonizării Banatului cu populație de etnie cehă, în anii 18261830 - desfăşurat sub coordonarea autorităţile militare grănicereşti.

În această perioadă, au ajuns în Banat cca 2000 de cehi, care au întemeiat mai multe sate în zona Clisurii Dunării.

Dintre acestea, Ravensca este cel mai mic - și, totodată, cel mai izolat. Din acest motiv, aici a fost cel mai bine conservată limba cehă originală, dialectul localnicilor nefiind alterat nici de limba română, dar nici de cea sârbo-croată.

În ceea ce privește schema de organizare a așezării, aceasta prezintă elementele fundamentale pentru dezvoltarea satului Ravensca prin cele două straturi determinante - componenta naturală, respectiv elementul antropic.

Caracterul mediului natural este evidențiat prin relieful colinar, satul fiind amplasat la înălțime - și dezvoltat pe o succesiune de culmi. Între acestea, se remarcă prezența mai multor

Al doilea strat - cel al intervenției antropice - evidențiază structura organică după care se dezvoltă așezarea, organizată în raport cu o tramă stradală ce urmează traseul culmilor și înălțimilor existente pe sit. Se remarcă existența unui ax principal, orientat pe direcție estvest, ce continuă traseul drumului de legătură cu satul Șopotu Nou - reședința de comună, respectiv traseul pârâului Orevița (în lungul căruia se realizează și legătura cu zona dunăreană). La intersecția cu axul secundar, orientat pe direcție nord-sud și organizat pe înălțimile reliefului, se definește vatra satului. Aceasta este organizată în relație cu o piață de formă triunghiulară, de jur-împrejurul căreia sunt amplasate edificiile majore ale așezării (biserica, școala, magazinul).

Ravensca | Rovensko

comuna: Șopotu Nou județul: Caraș-Severin

prima atestare documentară: 1826

altitudine medie: 750 m (d.m.)

populație (2011): 88 locuitori

populație (2021): 69 locuitori

p.94 | Ravensca | Schema de organizare a așezării. Elemente naturale | Doris Florea Pl.6 | Ravensca | Evoluția istorică a așezării | Casian Avram

p.95 | Ravensca | Vedere din dronă | Laurențiu Lupu

p.96 | Ravensca | Schema de organizare a așezării. Elemente antropice | Doris Florea p.97 | Ravensca | Vedere asupra bisericii | Ștefana Bădescu

SCARA AȘEZĂRII

Șumița | Šumice. Schema de organizare

Satul Șumița (Šumice) a fost întemeiat în anul 1827-1828 de către coloniștii cehi sosiți din regiunea Plzeň, la ordinele garnizoanei militare din Petnic. În anul 1830, colonia avea 123 de locuitori, în timp ce în anul 1991 aici locuiau 210 de oameni.

Biserica romano-catolică a fost construită în anul 1888, având hramul Sf. Ioachim și Ana; școala din localitate a fost închisă în vara anului 2012. Cimitirul satului este amplasat în pădure; acesta păstrează morminte originale, dar este greu accesibil. În sfârșit, satul Șumița este situat la cea mai mare distanță față de celelalte așezări cehești din regiune.

În ceea ce privește schema de organizare a așezării, aceasta prezintă elementele fundamentale pentru dezvoltarea satului Șumița prin cele două straturi determinante - componenta naturală, respectiv elementul antropic.

Caracterul mediului natural este evidențiat prin relieful colinar, satul fiind dezvoltat pe două coaste de deal care se privesc reciproc. Situate de-o parte și de alta a unei văi pe alocuri

Al doilea strat - cel al intervenției antropice - evidențiază forma lenticulară în plan pe care o adoptă așezarea, definită de cele două străzi trasate de-o parte și de alta a văii care străbate localitatea. Tratată ca parte din profilul stradal, valea acomodează o sumă de terenuri comunitare (cu rol de pășune sau livadă) - precum și fântâni sau alte structuri construite de utilitate comunală. Vatra satului se stabilește în zona mediană a străzii dinspre nord, unde sunt concentrate edificiile majore ale așezării (biserica, școala, căminul cultural). Din acest punct, pornește și singura traversare pietonală a văii, materializată printr-o alee amenajată în pantă, prevăzută cu trepte - și un podeț peste cursul de apă.

Șumița | Šumice

comuna: Lăpușnicel

județul: Caraș-Severin

prima atestare documentară: 1827-28

altitudine medie: 600 m (d.m.)

populație (2011): 89 locuitori

populație (2021): 56 locuitori

p.98 | Șumița | Schema de organizare a așezării. Elemente naturale | Doris Florea

Pl.7 | Șumița | Evoluția istorică a așezării | Casian Avram

p.99 | Șumița | Vedere din dronă | Laurențiu Lupu

p.100 | Șumița | Schema de organizare a așezării. Elemente antropice | Doris Florea

p.101 | Șumița | Vedere asupra bisericii | Ștefana Bădescu

SCARA AȘEZĂRII

Recomandări generale

La nivelul satelor de cehi din Munții Almăjului, recomandările privind cele trei principii fundamentale ale Noului Bauhaus European vizează consolidarea unui țesut rural care să respecte tiparele istorice, valorizând patrimoniul moștenit (deopotrivă material și imaterial) prin activitățile de turism responsabil derulate de comunitate:

◦ beautiful / frumos: dezvoltarea coerentă la nivelul localităților, cu respectarea specificului local, atât la nivelul intervențiilor construite, cât și în ceea ce privește definirea spațiilor publice. Acest specific este determinat de coerența structurilor majore (naturale și antropice) care alcătuiesc așezările. Astfel se propune consolidarea relației dintre localități și perisajul înconjurător, respectiv cursurile de apă care le străbat - prin accesibilizarea malurilor apelor și amenajarea de spații pentru petrecerea timpului liber în relație cu acestea. De asemenea, se remarcă aspectul unitar al vetrelor satelor, organizate de obicei în relație cu edificiile de cult - care, deși nu dețin statutul de monument istoric, au siluete disctinctive și rol de reper în comunitate. În sfârșit, se recomandă păstrarea (sau refacerea) relațiilor specifice dintre spațiul public și proprietățile private, acestea din urmă deschizându-se în mod tradițional prin împrejmuiri transparente și fațade cu decorații specifice către stradă;

◦ sustainable / durabil: dezvoltarea activităților economice specifice turismului responsabil, asigurând în același timp protejarea valorilor patrimoniale (naturale și culturale). În felul acesta, se urmărește atingerea sustenabilității din punct de vedere economic (prin dezvoltarea afacerilor care să contribuie la creșterea economiei locale), social (prin dezvoltarea unui model bazat pe implicare comunitară) și environmental (prin derularea de activități de conșitentizare cu privire la importanța protejării mediului natural, precum și prin asumarea principiilor verzi în amenajările realizate și activitățile derulate);

◦ together / împreună: amenajarea de spații publice incluzive și accesibile pentru toți utilizatorii, care să favorizeze interacțiunea între membrii comunității, între membrii comunității și autoritatea locală, precum și între membrii comunității și cei veniți din exterior (turiști, nomazi digitali, etc.). Pentru a întări sentimentul de apartenență în rândul comunității, se recomandă implicarea populației în procesul decizional și de co-creare - atât a amenajărilor propuse în spațiul public, cât și în ceea ce privește dezvoltarea activităților economice și a modelului de turism responsabil dezvoltat în regiune.

SCARA OBIECTULUI

SCARA OBIECTULUI

Gârnic | Gerník. Tipologii de spații publice

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a spațiului public - ca atractor sau mediator - necesită o abordare dependentă de tipologie.

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea în plan a spațiilor de utilitate publică, funcțiunile din proximitate și caracterul limitelor acestora, spațiile publice identificate în localitatea Gârnic se pot clasifica astfel:

1. Spații publice organizate în lungul axului principal de mobilitate și dezvoltare al așezării. Aceste tipuri de spații se regăsesc pe traseu sau în intersecții, cuprinzând două situații care se evidențiează în mod particular:

◦ vatra satului, definită în lungul axului principal - care cuprinde biserica, școala și primăria, generând o lățire a profilului stradal, de formă alveolară;

◦ o piațetă de formă triunghiulară, definită într-o zonă de inflexiune a axului principal - care cuprinde centrul de informare turistică și cârciuma satului (extinsă înspre spațiul public cu o terasă), precum și un monument cu semnificație religioasă.

2. Spații publice organizate în relație cu apa. Acestea se formează de regulă în dreptul morilor de apă, structuri specifice pentru satele din această regiune - care, dincolo de funcțiunea utilitară, reprezintă repere pentru desfășurarea vieții comunitare. Astfel, aceste spații cuprind amenajări variate - precum alei și podețe, locuri de stat și, mai recent, corpuri de iluminat; de asemenea, prilejuiesc legătura directă dintre comunitate și natură.

p.103 | Sfânta Elena | Vedere în lungul unei străzi secundare | Vlad Rada

p.104 | Gârnic | Vedere asupra unei gospodării specifice | Ana Branea

Pl.8 | Gârnic | Spațiu public. Coborârea la apă | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.9 | Gârnic | Spațiu public. Profil stradal: zona de intersecție | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

p.107 | Gârnic | Vedere asupra unei mori de apă | Marius Găman

SCARA OBIECTULUI

Gârnic | Gerník. Tipologii de parcele

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a parcelelor dedicate construcțiilor - atât din perspectiva acomodării nevoilor funcționale specifice perioadei contemporane, cât și pentru conservarea elementelor valoroase de patrimoniu - necesită o abordare dependentă de tipologie.

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea și forma în plan a parcelelor dedicate construcțiilor, modul de amplasare a construcțiilor pe lot, funcțiunile pe care le acomodează și caracterul limitelor acestora, parcelele de teren identificate în localitatea Gârnic se pot clasifica astfel:

1. Parcele dedicate funcțiunilor cu acces public (biserică, școală, cămin cultural, primărie, cârciumă, centru de informare turistică, etc.). Aceste parcele se caracterizează printr-o tratare permeabilă a limitei de proprietate (care deschide către spațiul public zone generoase de acces și alte amenajări specifice, precum locuri de stat sau elemente de signalistică). De asemenea, construcțiile amplasate pe aceste parcele au siluete și gabarite distinctive, adecvate funcțiunilor pe care le găzduiesc.

2. Parcele rezidențiale (de colț sau de câmp). Aceste parcele au de obicei o formă dreptunghiulară în plan (cu latura scurtă orientată spre spațiul public) și se caracterizează printr-o închidere a frontului stradal (fie prin corpuri construite, fie prin împrejmuiri mai degrabă transparente - realizate, în mod tradițional, din elemente verticale din lemn). De asemenea, la nivelul parcelei, se remarcă opțiuni distincte de amplasare a clădirilor pe proprietate, care

variază în funcție de perioadă; astfel, primele construcții realizate de coloniștii cehi așezați în localitate erau de obicei ampalsate perpendicular pe aliniament - în timp ce dezvoltările ulterioare, orientate spre densificare și creșterea suprafețelor construite pe parcelă, au determinat apariția clădirilor amplasate paralel cu strada. La nivelul satului Gârnic, se remarcă o distribuție relativ echilibrată a diferitelor tipuri de parcele, cu o predilecție pentru amplasarea construcțiilor paralel cu aliniamentul în zona vetrei satului, precum și de-a lungul axului principal.

Pl.10 | Gârnic | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.11 | Gârnic | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.12 | Gârnic | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

p.109 | Gârnic | Vedere frontală asupra unei gospodării specifice | Ariana Mareș

SCARA OBIECTULUI

Sfânta Elena | Svatá Helena. Tipologii de spații publice

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a spațiului public - ca atractor sau mediator - necesită o abordare dependentă de tipologie.

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea în plan a spațiilor de utilitate publică, funcțiunile din proximitate și caracterul limitelor acestora, spațiile publice identificate în localitatea Sfânta Elena se pot clasifica astfel:

1. Spații publice organizate în lungul axului principal de dezvoltare al așezării. Aceste tipuri de spații se regăsesc pe traseu sau în intersecții, cuprinzând două situații care se evidențiează în mod particular:

◦ vatra satului, definită în lungul axului principal - care cuprinde cele două biserici istorice ale comunității (Romano-Catolică și Evanghelică), școala, căminul cultural, dar și o crâciumă;

◦ spații publice definite la intersecția dintre axul principal și străzile de importanță secundară, materializate adeseori sub forma unor piațete triunghiulare sau trapezoidale în plan, care preiau denivelările terenului natural.

2. Spații publice organizate în lungul străzilor secundare, care se continuă vizual spre peisaj (față de care deschid perspective largi). Aceste străzi se caracterizează printr-un profil unic, care acomodează toate categoriile de deplasări, dar și obiecte care particularizează locuri: fântâni, locuri pentru șezut, precum și pâlcuri de vegetație sau aliniamente de arbori.

Pl.13 | Sfânta Elena | Spațiu public. Vatra satului: nucleu liniar | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.14 | Sfânta Elena | Spațiu public. Profil stradal: zona de intersecție | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

p.111 | Sfânta Elena | Vedere asupra unei intersecții | Ștefana Bădescu

SCARA OBIECTULUI

Sfânta Elena | Svatá Helena. Tipologii de parcele

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a parcelelor dedicate construcțiilor - atât din perspectiva acomodării nevoilor funcționale specifice perioadei contemporane, cât și pentru conservarea elementelor valoroase de patrimoniu - necesită o abordare dependentă de tipologie.

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea și forma în plan a parcelelor dedicate construcțiilor, modul de amplasare a construcțiilor pe lot, funcțiunile pe care le acomodează și caracterul limitelor acestora, parcelele de teren identificate în localitatea Sfânta Elena se pot clasifica astfel:

1. Parcele dedicate funcțiunilor cu acces public (biserică, școală, cămin cultural, magazin, cârciumă, etc.). Aceste parcele se caracterizează printr-o tratare permeabilă a limitei de proprietate (care deschide către spațiul public zone generoase de acces și alte amenajări specifice, precum locuri de stat sau elemente de signalistică). De asemenea, construcțiile amplasate pe aceste parcele au siluete și gabarite distinctive, adecvate funcțiunilor pe care le găzduiesc.

2. Parcele rezidențiale (de colț sau de câmp). Aceste parcele au de obicei o formă dreptunghiulară în plan (cu latura scurtă orientată spre spațiul public) și se caracterizează printr-o închidere a frontului stradal (fie prin corpuri construite, fie prin împrejmuiri mai degrabă transparente - realizate, în mod tradițional, din elemente verticale din lemn). De asemenea, la nivelul parcelei, se remarcă

opțiuni distincte de amplasare a clădirilor pe proprietate, care variază în funcție de perioadă; astfel, primele construcții realizate de coloniștii cehi așezați în localitate erau de obicei ampalsate perpendicular pe aliniament - în timp ce dezvoltările ulterioare, orientate spre densificare și creșterea suprafețelor construite pe parcelă, au determinat apariția clădirilor amplasate paralel cu strada. La nivelul satului Sfânta Elena, majoritatea parcelelor rezidențiale se încadrează în această ultimă categorie, dezvoltarea economică din ultimii zeci de ani determinând o predilecție spre gospodării generoase, care formează pe alocuri fronturi continue spre spațiul public.

Pl.15 | Sfânta Elena | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram Pl.16 | Sfânta Elena | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram p.113 | Sfânta Elena | Vedere asupra unei gospodării specifice | Vlad Rada

SCARA OBIECTULUI

Bigăr | Bigr. Tipologii de spații publice

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a spațiului public - ca atractor sau mediator - necesită o abordare dependentă de tipologie.

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea în plan a spațiilor de utilitate publică, funcțiunile din proximitate și caracterul limitelor acestora, spațiile publice identificate în localitatea Bigăr se pot clasifica astfel:

1. Spații publice organizate în lungul axului principal de dezvoltare al așezării, orientat pe direcția est-vest. Aceste tipuri de spații se regăsesc pe traseu sau în intersecții, cuprinzând două situații care se evidențiează în mod particular:

◦ vatra satului, definită la intersecția dintre axul principal și axul secundar - care cuprinde biserica (având rol de capăt de perspectivă), școala și căminul cultural, precum și o amenajare cu locuri de stat și o fântână, în legătură cu accesul în biserică;

◦ spații publice definite în lungul axului principal, caracterizate printr-un profil unic, care acomodează toate categoriile de deplasări - și care deschid relații vizuale către peisajul natural, respectiv către alte zone ale satului.

2. Spații publice organizate în relație cu apa. Acestea se formează în lungul pârâului care traversează satul, la intersecția dintre cursul de apă și axul principal (ce descrie aici o inflexiune). Luând forma unei pâlnii, succesiunea de spații publice dezvoltate organic facilitează tranziția spre peisaj, aducând comunitatea mai aproape de elementul natural.

Pl.17 | Bigăr | Spațiu public. Vatra satului: nucleu centric | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.18 | Bigăr | Spațiu public. Coborârea la apă | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.19 | Bigăr | Spațiu public. Profil stradal: zona de câmp | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

p.115 | Bigăr | Vedere în lungul străzii principale | Mihai Danciu

SCARA OBIECTULUI

Bigăr | Bigr. Tipologii de parcele

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a parcelelor dedicate construcțiilor - atât din perspectiva acomodării nevoilor funcționale specifice perioadei contemporane, cât și pentru conservarea elementelor valoroase de patrimoniu - necesită o abordare dependentă de tipologie.

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea și forma în plan a parcelelor dedicate construcțiilor, modul de amplasare a construcțiilor pe lot, funcțiunile pe care le acomodează și caracterul limitelor acestora, parcelele de teren identificate în localitatea Bigăr se pot clasifica astfel:

1. Parcele dedicate funcțiunilor cu acces public (biserică, școală, cămin cultural, cârciumă, etc.). Aceste parcele se caracterizează printr-o tratare permeabilă a limitei de proprietate (care deschide către spațiul public zone generoase de acces și alte amenajări specifice, precum locuri de stat sau elemente de signalistică). De asemenea, construcțiile amplasate pe aceste parcele au siluete și gabarite distinctive, adecvate funcțiunilor pe care le găzduiesc.

2. Parcele rezidențiale (de colț sau de câmp). Aceste parcele au de obicei o formă dreptunghiulară în plan (cu latura scurtă orientată spre spațiul public) și se caracterizează printr-o închidere a frontului stradal (fie prin corpuri construite, fie prin împrejmuiri mai degrabă transparente - realizate, în mod tradițional, din elemente verticale din lemn). De asemenea, la nivelul parcelei, se remarcă opțiuni distincte de amplasare a clădirilor pe proprietate, care variază în funcție de perioadă; astfel, primele construcții realizate

de coloniștii cehi așezați în localitate erau de obicei ampalsate perpendicular pe aliniament - în timp ce dezvoltările ulterioare, orientate spre densificare și creșterea suprafețelor construite pe parcelă, au determinat apariția clădirilor amplasate paralel cu strada. La nivelul satului Bigăr, se remarcă o distribuție relativ echilibrată a diferitelor tipuri de parcele, cu o predilecție pentru amplasarea construcțiilor paralel cu aliniamentul în zona vetrei satului, precum și de-a lungul axului principal.

Pl.20 | Bigăr | Gospodărie specifică | Laura

Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.21 | Bigăr | Gospodărie specifică | Laura

Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.22 | Bigăr | Gospodărie specifică | Laura

Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.23 | Bigăr | Gospodărie specifică | Laura

Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.24 | Bigăr | Gospodărie specifică | Laura

Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.25 | Bigăr | Gospodărie specifică | Laura

Manole, Doris Florea, Casian Avram

p.117 | Bigăr | Detaliu de tâmplărie | Mihai

Danciu

SCARA OBIECTULUI

Eibenthal | Tisové Údolí. Tipologii de spații publice

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a spațiului public - ca atractor sau mediator - necesită o abordare dependentă de tipologie.

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea în plan a spațiilor de utilitate publică, funcțiunile din proximitate și caracterul limitelor acestora, spațiile publice identificate în localitatea Eibenthal se pot clasifica astfel:

1. Spații publice organizate în lungul axului principal de mobilitate și dezvoltare al așezării. Aceste tipuri de spații se regăsesc pe traseu sau în intersecții, cuprinzând două situații care se evidențiează în mod particular:

◦ vatra satului, definită în lungul axului principal - care cuprinde biserica, școala și căminul cultural, generând o lățire a profilului stradal, de formă alveolară;

◦ spații publice definite în lungul axului principal, caracterizate printr-un profil unic, care acomodează toate categoriile de deplasări, stabilind în același timp relații variate cu traseul pârâului Tișovița (care devine pe alocuri parte din profilul stradal).

2. Spații publice organizate în relație cu apa. Acestea sunt reprezentative pentru identitatea satului și cuprind zone de luncă (liber accesibile tuturor sau folosite drept grădini de legume), treceri înguste între proprietăți (în vederea asigurării accesului la apă pentru toți membrii comunității) sau traversări ale pârâului (prin albie sau cu podețe).

Pl.26 | Eibenthal | Spațiu public. Vatra satului: nucleu liniar | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.27 | Eibenthal | Spațiu public. Vatra satului: nucleu liniar | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.28 | Eibenthal | Spațiu public. Coborârea la apă | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.29 | Eibenthal | Cimitirul | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

p.119 | Eibenthal | Vedere în lungul Tișoviței | Ștefana Bădescu

SCARA OBIECTULUI

Eibenthal

| Tisové Údolí. Tipologii de parcele

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a parcelelor dedicate construcțiilor - atât din perspectiva acomodării nevoilor funcționale specifice perioadei contemporane, cât și pentru conservarea elementelor valoroase de patrimoniu - necesită o abordare dependentă de tipologie.

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea și forma în plan a parcelelor dedicate construcțiilor, modul de amplasare a construcțiilor pe lot, funcțiunile pe care le acomodează și caracterul limitelor acestora, parcelele de teren identificate în localitatea Eibenthal se pot clasifica astfel:

1. Parcele dedicate funcțiunilor cu acces public (biserică, școală, cămin cultural, restaurant, magazin, etc.). Aceste parcele se caracterizează printr-o tratare permeabilă a limitei de proprietate (care deschide către spațiul public zone generoase de acces și alte amenajări specifice, precum locuri de stat sau elemente de signalistică). De asemenea, construcțiile amplasate pe aceste parcele au siluete și gabarite distinctive, adecvate funcțiunilor pe care le găzduiesc.

2. Parcele rezidențiale (de colț sau de câmp). Aceste parcele au de obicei o formă dreptunghiulară în plan (cu latura scurtă orientată spre spațiul public) și se caracterizează printr-o închidere a frontului stradal (fie prin corpuri construite, fie prin împrejmuiri mai degrabă transparente - realizate, în mod tradițional, din elemente verticale din lemn). De asemenea, la nivelul parcelei, se remarcă

opțiuni distincte de amplasare a clădirilor pe proprietate, care variază în funcție de perioadă; astfel, primele construcții realizate de coloniștii cehi așezați în localitate erau de obicei ampalsate perpendicular pe aliniament - în timp ce dezvoltările ulterioare, orientate spre densificare și creșterea suprafețelor construite pe parcelă, au determinat apariția clădirilor amplasate paralel cu strada. La nivelul satului Eibenthal, se remarcă o distribuție relativ echilibrată a diferitelor tipuri de parcele, cu o predilecție pentru amplasarea construcțiilor paralel cu aliniamentul în zona vetrei satului, precum și de-a lungul axului principal.

Pl.30 | Eibenthal | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.31 | Eibenthal | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

p.121 | Eibenthal | Anexă specifică | Ștefana Bădescu

SCARA OBIECTULUI

Baia Nouă | Nové Doly. Tipologii de spații publice

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a spațiului public - ca atractor sau mediator - necesită o abordare dependentă de tipologie. De asemenea, această clasificare se subordonează caracterului distinctiv al localității Baia Nouă, dezvoltată de la început drept o colonie pentru angajații companiei miniere (mai degrabă decât ca o așezare rurală tradițională).

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea în plan a spațiilor de utilitate publică, funcțiunile din proximitate și caracterul limitelor acestora, spațiile publice identificate în localitatea Baia Nouă se pot clasifica astfel:

1. Spații publice organizate în lungul axului principal de mobilitate și dezvoltare al așezării. Aceste tipuri de spații se regăsesc pe traseu sau în intersecții, cuprinzând două situații care se evidențiează în mod particular:

◦ centrul așezării, definit în lungul axului principal - care cuprinde o succesiune de clădiri cu funcțiuni inițial publice, dezvoltate între calea de circulație și cursul de apă, generând o structură aparte, de tip lenticular;

◦ spații publice definite în lungul axului principal, caracterizate printr-un profil unic, care acomodează toate categoriile de deplasări, stabilind în același timp relații variate cu traseul pârâului Tișovița.

2. Spații publice organizate în relație cu apa. Acestea cuprind zone de luncă (liber accesibile tuturor sau folosite drept grădini de legume) sau traversări ale pârâului (prin albie sau cu podețe).

Pl.32 | Baia Nouă | Spațiu public. Centrul așezării: nucleu liniar | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.33 | Baia Nouă | Spațiu public. Relația cu apa | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.34 | Baia Nouă | Spațiu public. Intrarea în mină | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

p.123 | Baia Nouă | Vedere în lungul Tișoviței | Ștefana Bădescu

SCARA OBIECTULUI

Baia Nouă | Nové Doly. Tipologii de parcele

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a parcelelor dedicate construcțiilor - atât din perspectiva acomodării nevoilor funcționale specifice perioadei contemporane, cât și pentru conservarea elementelor valoroase de patrimoniu - necesită o abordare dependentă de tipologie. De asemenea, această clasificare se subordonează caracterului distinctiv al localității Baia Nouă, dezvoltată de la început drept o colonie pentru angajații companiei miniere (mai degrabă decât ca o așezare rurală tradițională).

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea și forma în plan a parcelelor dedicate construcțiilor, modul de amplasare a construcțiilor pe lot, funcțiunile pe care le acomodează și caracterul limitelor acestora, parcelele de teren identificate în localitatea Baia Nouă se pot clasifica astfel:

1. Parcele dedicate funcțiunilor cu acces public (legate de ritmurile de desfășurare a vieții minerilor, cuprinzând atât funcțiuni utilitare, cât și pentru petrecerea timpului liber). Aceste parcele se caracterizează printr-o tratare permeabilă a limitei de proprietate (majoritatea clădirilor de acest tip fiind înconjurate pe toate părțile de spațiu public - și, astfel, direct accesibile din stradă).

2. Parcele rezidențiale (pentru muncitori, respectiv pentru ingineri). Aceste parcele au de obicei o formă dreptunghiulară în plan (cu latura lungă orientată spre spațiul public) și se caracterizează printr-o suprafață relativ redusă, respectiv prin ocuparea cu construcții-tip, cuprinzând adeseori mai multe apartamente.

Pl.35 | Baia Nouă | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.36 | Baia Nouă | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.37 | Baia Nouă | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.38 | Baia Nouă | Gospodărie specifică | Laura

Manole, Doris Florea, Casian Avram

p.125 | Baia Nouă | Locuire specifică | Marius

Găman

SCARA OBIECTULUI

Ravensca | Rovensko. Tipologii de spații publice

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a spațiului public - ca atractor sau mediator - necesită o abordare dependentă de tipologie.

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea în plan a spațiilor de utilitate publică, funcțiunile din proximitate și caracterul limitelor acestora, spațiile publice identificate în localitatea Ravensca se pot clasifica astfel:

1. Spații publice organizate în lungul axului principal de dezvoltare al așezării, orientat pe direcția est-vest. Aceste tipuri de spații se regăsesc pe traseu sau în intersecții, cuprinzând două situații care se evidențiează în mod particular:

◦ vatra satului, definită la intersecția dintre axul principal și axul secundar - care cuprinde biserica, școala, centrul de informare turistică și magazinul, grupate în jurul unei piațete de formă triunghiulară;

◦ spații publice definite la intersecția dintre axul principal și străzile de importanță secundară, materializate adeseori sub forma unor piațete triunghiulare sau trapezoidale în plan, care preiau denivelările terenului natural.

2. Spații publice organizate în lungul străzilor secundare, care se continuă vizual spre peisaj (față de care deschid perspective largi). Aceste străzi se caracterizează printr-un profil unic, care acomodează toate categoriile de deplasări, dar și obiecte care particularizează locuri: fântâni, locuri pentru șezut sau pâlcuri de vegetație.

Pl.39 | Ravensca | Spațiu public. Vatra satului: nucleu centric | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.40 | Ravensca | Spațiu public. Profil stradal: zona de intersecție | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

p.127 | Ravensca | Vedere asupra pieței centrale | Casian Avram

SCARA OBIECTULUI

Ravensca | Rovensko. Tipologii de parcele

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a parcelelor dedicate construcțiilor - atât din perspectiva acomodării nevoilor funcționale specifice perioadei contemporane, cât și pentru conservarea elementelor valoroase de patrimoniu - necesită o abordare dependentă de tipologie.

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea și forma în plan a parcelelor dedicate construcțiilor, modul de amplasare a construcțiilor pe lot, funcțiunile pe care le acomodează și caracterul limitelor acestora, parcelele de teren identificate în localitatea Ravensca se pot clasifica astfel:

1. Parcele dedicate funcțiunilor cu acces public (biserică, școală, centru de informare turistică, etc.). Aceste parcele se caracterizează printr-o tratare permeabilă a limitei de proprietate (care deschide către spațiul public zone generoase de acces și alte amenajări specifice, precum locuri de stat sau elemente de signalistică). De asemenea, construcțiile amplasate pe aceste parcele au siluete și gabarite distinctive, adecvate funcțiunilor pe care le găzduiesc.

2. Parcele rezidențiale (de colț sau de câmp). Aceste parcele au de obicei o formă dreptunghiulară în plan (cu latura scurtă orientată spre spațiul public) și se caracterizează printr-o închidere a frontului stradal (fie prin corpuri construite, fie prin împrejmuiri mai degrabă transparente - realizate, în mod tradițional, din elemente verticale din lemn). De asemenea, la nivelul parcelei, se remarcă opțiuni distincte de amplasare a clădirilor pe proprietate, care

variază în funcție de perioadă; astfel, primele construcții realizate de coloniștii cehi așezați în localitate erau de obicei ampalsate perpendicular pe aliniament - în timp ce dezvoltările ulterioare, orientate spre densificare și creșterea suprafețelor construite pe parcelă, au determinat apariția clădirilor amplasate paralel cu strada. La nivelul satului Ravensca, se remarcă o distribuție relativ echilibrată a diferitelor tipuri de parcele, cu o predilecție pentru amplasarea construcțiilor paralel cu aliniamentul în zona vetrei satului, precum și de-a lungul axului principal.

Pl.42 | Ravensca | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.42 | Ravensca | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.43 | Ravensca | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

p.129 | Ravensca | Gospodărie specifică | Ștefana Bădescu

SCARA OBIECTULUI

Șumița | Šumice. Tipologii de spații publice

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a spațiului public - ca atractor sau mediator - necesită o abordare dependentă de tipologie.

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea în plan a spațiilor de utilitate publică, funcțiunile din proximitate și caracterul limitelor acestora, spațiile publice identificate în localitatea Șumița se pot clasifica astfel:

1. Spații publice organizate în lungul celor două căi de circulație ale așezării, organizate de-o parte și de cealaltă a văii care structurează localitatea. Aceste tipuri de spații se regăsesc pe traseu sau în intersecții, cuprinzând două situații care se evidențiează în mod particular:

◦ vatra satului, definită în zona mediană a străzii dinspre nord - care cuprinde biserica, școala și căminul cultural, de unde pornește și singura traversare pietonală a văii;

◦ spații publice definite la intersecțiile dintre cele două străzi ale așezării, în punctele în care acestea se despart / reunesc (la cele două extremități ale văii) - care cuprind amenajări pentru comunitate, precum un loc de joacă pentru copii sau alte funcțiuni utilitare.

2. Spații publice organizate în relație cu apa. Acestea cuprind terenuri comunitare (cu rol de pășune sau livadă) - precum și fântâni sau alte structuri construite de utilitate comunală. De asemenea, se remarcă amenajarea unei traversări pietonale, care pornește din zona vetrei satului și cuprinde trepte, alei și un podeț.

Pl.44 | Șumița | Spațiu public. Relația cu apa | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.45 | Șumița | Spațiu public. Profil stradal: zona de intersecție | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram p.131 | Șumița | Loc de stat în spațiul public (înspre vale) | Casian Avram

SCARA OBIECTULUI

Șumița

| Šumice. Tipologii de parcele

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a parcelelor dedicate construcțiilor - atât din perspectiva acomodării nevoilor funcționale specifice perioadei contemporane, cât și pentru conservarea elementelor valoroase de patrimoniu - necesită o abordare dependentă de tipologie.

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea și forma în plan a parcelelor dedicate construcțiilor, modul de amplasare a construcțiilor pe lot, funcțiunile pe care le acomodează și caracterul limitelor acestora, parcelele de teren identificate în localitatea Șumița se pot clasifica astfel:

1. Parcele dedicate funcțiunilor cu acces public (biserică, școală, cămin cultural, etc.). Aceste parcele se caracterizează printr-o tratare permeabilă a limitei de proprietate (care deschide către spațiul public zone generoase de acces și alte amenajări specifice, precum locuri de stat sau elemente de signalistică). De asemenea, construcțiile amplasate pe aceste parcele au siluete și gabarite distinctive, adecvate funcțiunilor pe care le găzduiesc.

2. Parcele rezidențiale (doar de câmp - întrucât structura așezării nu crează intersecții cu străzi transversale). Aceste parcele au de obicei o formă dreptunghiulară în plan (cu latura scurtă orientată spre spațiul public) și se caracterizează printr-o închidere a frontului stradal (fie prin corpuri construite, fie prin împrejmuiri mai degrabă transparente - realizate, în mod tradițional, din elemente verticale din lemn). De asemenea, la nivelul parcelei, se remarcă opțiuni distincte de amplasare a clădirilor pe proprietate, care

variază în funcție de perioadă; astfel, primele construcții realizate de coloniștii cehi așezați în localitate erau de obicei ampalsate perpendicular pe aliniament - în timp ce dezvoltările ulterioare, orientate spre densificare și creșterea suprafețelor construite pe parcelă, au determinat apariția clădirilor amplasate paralel cu strada. La nivelul satului Șumița, se remarcă o distribuție relativ echilibrată a diferitelor tipuri de parcele, cu o predilecție pentru amplasarea construcțiilor paralel cu aliniamentul în zona vetrei satului, precum și de-a lungul axului principal (situat la nord).

Pl.46 | Șumița | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.47 | Șumița | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

Pl.48 | Șumița | Gospodărie specifică | Laura Manole, Doris Florea, Casian Avram

p.133 | Șumița | Gospodărie specifică | Ștefana Bădescu

SCARA OBIECTULUI

Recomandări generale spații publice

Sugestiile de amenajare în spațiul public țin cont de aspecte obiective derivate din posibilitățile de deschidere a acestora pentru o utilizare cât mai bună de către comunitatea locală, vizitatori - sau ambele categorii împreună. Pentru că rostul unui spațiu public este să fie al tuturor, să aducă împreună și să asigure utilizatorilor toate posibilitățile de desfășurare a ritmurilor vieții rurale - fie ele cotidiene sau sezoniere.

Propunerile au rolul unor recomandări care țin cont de cele trei principii ale Noului Bauhaus European, ce urmăresc astfel racordarea la principiile funcționale derivate din necesitățile definite la scara teritoriului, în vederea creșterii nivelului de calitate a spațiului public și, implicit, a calității vieții:

◦ beautiful / frumos: aplicarea unor măsuri generale de recunoaștere și punere în valoare a elementelor reprezentative pentru comunitate, de la nivelul peisajului, la cel al structurilor majore din așezare, la rețeaua de spații publice și amenajările aferente. Calitățile estetice sunt conturate prin accentuarea rolului pe care cadrul natural îl are în definirea peisajului, precum și prin amenajarea spațiilor publice în relație cu reperele existente în localitate, cu utilizarea elementelor inspirate din specificul zonei pentru realizarea limitelor, pavajelor, mobilierului urban, etc.;

◦ sustainable / durabil: continuitatea activităților economice de la scara teritoriului (în lungul Dunării), la scara așezării (în lungul principalelor axe de mobilitate), la scara spațiilor publice (unde activitățile economice trebuie să fie situate perimetral). De

◦ asemenea, se pune problema menținerii, protejării și dezvoltării zonelor naturale protejate și a coridoarelor verzi-albastre, de la scara teritoriului (Parcul Natural Porțile de Fier), la scara așezării (cursuri de apă care străbat localitățile, forme majore de relief), la scara spațiilor publice (prin sporirea suprafețelor de spații verzi și a masei vegetale);

◦ together / împreună: amenajarea spațiilor publice ca locuri de întâlnire și coagulare pentru comunitate, precum și de interacțiune între comunitate și turiști. Spațiile publice ar trebui să utilizeze elementul natural pentru creșterea nivelului general de calitate a amenajărilor - precum și elemente de mobilier urban inspirate din identitatea locului.

SCARA OBIECTULUI

Recomandări generale parcele

Sugestiile de amenajare a parcelelor țin cont de aspecte obiective derivate din necesitatea de acomodare a nevoilor funcționale specifice perioadei contemporane, dar și de conservare a elementelor valoroase de patrimoniu existente în așezare. Pentru că rostul unei parcele este să servească funcțiunii căreia îi este dedicată (fie ea de utilitate publică sau privată) - contribuind în același timp la calitatea spațiului public.

Propunerile au rolul unor recomandări care țin cont de cele trei principii ale Noului Bauhaus European, ce urmăresc astfel racordarea la principiile funcționale derivate din necesitățile definite la scara teritoriului, în vederea creșterii nivelului de calitate a mediului construit și, implicit, a calității vieții:

◦ beautiful / frumos: aplicarea unor măsuri generale de recunoaștere și punere în valoare a elementelor reprezentative pentru comunitate, de la nivelul peisajului, la cel al structurilor majore din așezare (axe principale de mobilitate, spații publice reprezentative), până la scara obiectului de arhitectură (locuințe și anexe tradiționale) și a amenajărilor aferente. Calitățile estetice sunt conturate prin accentuarea elementelor inspirate din specificul local, atât din perspectiva modului de ocupare a parcelei și a configurației volumetrice a clădirilor, cât și din punctul de vedere al ambianței exprimate în spațiul public;

◦ sustainable / durabil: încurajarea dezvoltării de activități economice conexe, inspirate din specificul local, la nivelul fiecărei gospodării - în vederea conservării ocupațiilor tradiționale prin

◦ valorizarea lor în context actual; de asemenea, se pune problema utilizării unor tehnici și materiale de construcție locale, sporirea suprafețelor de spații verzi și a masei vegetale, dar și adoptarea unor soluții responsabile în vederea economiei de energie sau a gestionării apelor de ploaie;

◦ together / împreună: tratarea limitelor de proprietate dintre public și privat ca zone de mediere între cele două lumi, cu amenajări specifice care să permită expresia identității fiecărei gospodării înspre stradă, facilitând în același timp interacțiunea dintre rezidenți și restul comunității (ex. limite transparente, locuri pentru șezut sau chiar extensii ale gospodăriilor înspre spațiul public precum grădinile de flori).

CONCLUZII A·5

Așezările de cehi din Munții Almăjului, analizate în acest capitol, se caracterizează prin unitate în diversitate, atât în ceea ce privește spațiile publice reprezentative, cât și tipologiile de parcele pentru construcții identificate aici.

Rezultatele pot fi sintetizate printr-o matrice de corelare a principiilor de abordare a mediului rural cu principiile Noului Bauhaus European.

Astfel, în abordarea de la teritoriu la obiect, frumosul presupune aplicarea unor măsuri generale de recunoaștere și punere în valoare a elementelor reprezentative pentru comunitate. Din punct de vedere al durabilității, această abordare presupune dezvoltarea coridoarelor majore de mobilitate urbană durabilă și concentrarea activităților economice în lungul acestora - precum și menținerea, protejarea și dezvoltarea zonelor naturale protejate și a coridoarelor verzi-albastre. În sfârșit, aducerea împreună a tuturor formelor de organizare comunitară, de la teritoriu la obiect, presupune dezvoltarea rețelelor de cooperare între comunitățile locale, între membrii acestora și autorități, precum și încurajarea interacțiunii între localnici și turiști.

Din perspectiva abordării de la natural la antropic, calitățile estetice sunt conturate prin accentuarea rolului pe care cadrul natural îl are în definirea peisajului / direcțiilor principale de percepție. Prin prisma durabilității, această abordare presupune medierea relației între elementele naturale și cele antropice, în vederea asigurării rezilienței în fața schimbărilor climatice. Nu în ultimul rând, comunitatea este adusă împreună prin utilizarea elementului natural pentru amenajarea spațiilor publice ca locuri de întâlnire pentru comunitate și creșterea

în consecință a nivelului de calitate a vieții.

În sfârșit, coagularea comunității presupune conturarea unor stimuli și nevoi de-a lungul timpului, care, prin prisma calităților estetice, se traduce prin amenajarea spațiilor publiceca locuri de întâlnire între membrii comunității. Durabilitatea presupune amenajarea spațiilor publice - ca spații inclusive pentru toți membrii comunității - cu asigurarea accesibilității pentru toate categoriile de utilizatori și a scurgerii apelor pluviale, precum și cu sporirea suprafețelor de spații verzi. Nu în cele din urmă, locuitorii așezării și vizitatorii sunt aduși împreună printr-o amenajare a spațiilor publice care să favorizeze interacțiunea între membrii celor două categorii menționate mai sus.

p.136 | Baia Nouă | Podeț peste Tișovița | Ana

Branea

p.138 | Sfânta Elena | Viața în spațiul public |

Răzvan Zaharia

p.140 | Dunărea | Vedere din dronă | Mihai

Danciu

CONCLUZII

Broșura de față urmărește să prezinte mediul rural din perspectiva semnificațiilor speciale ale acestuia în cadrul culturii europene, cu un rol esențial în dezvoltarea societății noastre. Caracterul atemporal al așezărilor rurale resupune o apreciere din mai multe motive, precum relația armonioasă a acestor comunități cu lumea naturală, evoluția spontană a țesutului construit sau valorile și tradițiile pe care le păstrează, manifestate în ritmuri cotidiene sau sezoniere. Privind aceste aspecte, deși există o serie de preocupări manifestate de-a lungul timpului în diverse forme, există pericolul viziunii idealizate care înconjoară uneori mediul rural. Această viziune poate masca amenințările cu care se confruntă în prezent aceste zone, printre care cele mai vizibile sunt depopularea, izolarea, sărăcia.

Întrebările de cercetare expuse în introducerea acestei broșuri oferă prilejul pentru dezvoltarea unei metodologii relevante pentru analiza și interpretarea mediului rural, subliniind caracteristicile valoroase ale patrimoniului construit și potențialul său de a găzdui comunități durabile, puternice și care evoluează armonios din perspectiva mediului construit, dar și al celui natural înconjurător. Din punct de vedere procedural, studiul cuprinde o introducere cu privire la diferitele tipologii ale zonelor rurale, pentru a se concentra apoi pe înțelegerea oportunităților, printr-o analiză extinsă privind politicile Uniunii Europene, literatura de specialitate și legislația în vigoare în prezent. Dezvoltată pe baza concluziilor studiilor teoretice, metodologia stabilește limitele de cercetare, introducând trei principii esențiale. Primul se referă la continuitatea și coerența abordării, de la nivel teritorial la scara unui obiect, urmat de păstrarea ierarhiei și ritmurilor existente - stabilite între componentele naturale și antropice care definesc ansamblul, precum și de adaptarea continuă a zonelor rurale la evoluția stimulilor și a nevoilor, în vederea reunirii comunității.

Ca urmare a stabilirii limitelor spațiale ale cercetării, demersul se poate concentra pe studii de caz specifice. Acestea sunt evaluate la

trei scări teritoriale de analiză (scara teritoriului, scara așezării, respectiv scara obiectului - atât la nivel de spațiu public, cât și la nivel de parcelă dedicată construcțiilor), utilizând întrebări și instrumente specifice de cercetare pentru fiecare categorie în parte. Astfel, chorema teritorială, schema de organizare a așezării, dar și o sumă de piese tehnice și libere specifice pentru reprezentarea spațiilor publice, respectiv a parcelelor dedicate construcțiilor, permit identificarea tipologiilor specifice pentru zona studiată.

Toate cele descrise mai sus au fost verificate prin aplicare pe rețeaua de așezări de cehi din Munții Almăjului. Metodologia a urmărit nu numai să păstreze caracteristicile valoroase ale patrimoniului natural și cultural al zonelor rurale (cu aplicabilitate pe localitățile din zona studiată) – ci și să găsească mijloacele de reinventare sau creștere a calității structurilor existente, urmărind păstrarea relevanței acestora într-un context în continuă schimbare pe care îl trăim astăzi.

BIBLIOGRAFIE

European Commission, „A long-term vision for the EU’s rural areas. Building the future of rural areas together”. Accesat la 04.09.2022. https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/new-push-european-democracy/long-term-vision-rural-areas_en#eururalactionplan

Barirentos, Francisco, John Martin, Claudia De Luca, Simona Tondelli, Jaime Gomez-Garcia-Bermejo and Eduardo Zalama Casanova. „Computational methods and rural cultural & natural heritage: A review”. Journal of Cultural Heritage 49 (May-June 2021): 250-259.

Vinas, Carmen Delgado. „Depopulation Processes in European Rural Areas: A Case Study of Cantabria (Spain)”. European Countryside 11-3 (September 2019): 341-369

European Commission, „New European Bauhaus”. Accesat la 15.12.2022. https://new-european-bauhaus.europa.eu/index_en

Gusti, Dimitrie, Traian Herseni and Henri H. Stahl. Monografia: teorie și metodă. București: Paideia, 1999

Bernea, Ernest. Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român. București: Humanitas, ed. II, 2005

Domokos-Pașcu, Gabriela, Alexandru Todirică, Teodor Octavian Gheorghiu, Mihai Danciu, Diana Belci, Ana-Neli Ianăș, Alexandru Ciobotă, Raluca Rusu and Ovidiu Micșa. „Peisaje Culturale în Banat”. Accesat la 04.09.2022. https://peisaje-culturale.ro/

Ordinul Arhitecților din România. „Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural”. Accesat la 04.09.2022. https://oar.archi/buna-practica/ghiduri-de-arhitectura/

Budan, Cristina, Paul Budan, Rodica Dina, Daniela Gheorghiu and

Ruxandra Sacaliș. Pe Topolog în sus. București, 2022

Functional Areas in the EU, „Capitalise on Digital Nomads”. Accesat la 28.01.2023. https://functionalareas. eu/wp-content/uploads/2022/12/ Guide-on-How-to-Capitalise-on-Digital-Nomads.pdf

ESPON, „Functional Rural Areas in Romania”. Accesat la 19.01.2023. https://www. espon.eu/sites/default/files/attachments/Functional%20rural%20areas%20 in%20Romania.pdf

Strategia de Dezvoltare a Teritoriului României, https://www.mdlpa.ro/ pages/sdtr

Masterplanul General de Transport al României, https://support-mpgt.ro

Proiect de lege pentru înființarea de consorții administrative, https:// sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2022/09/LG-4.pdf

Legea nr. 246 / 20.07.2022, privind zonele metropolitane, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/257798

Beneficiari | Beneficiaries

Asociația Cehilor din Banat Eibenthal

Banat Czech Association Eibenthal

Elaboratori | Ellaborators

Atelierul Non-Formal de Planificare Spațială Non-Formal Workshop for Spatial Planning

Parteneri instituționali | Institutional Partners

Facultatea de Arhitectură și Urbanism

Faculty of Architecture and Urban Planning

Beneficiari:

Asociația Cehilor din Banat, Eibenthal

Tiberiu POSPIȘIL

Elaboratori:

Atelierul Non-Formal de Planificare Spațială Timișoara

Ștefana BĂDESCU | Mihai DANCIU

Casian AVRAM | Doris FLOREA | Laura MANOLE | Vlad RADA

Parteneri instituționali: Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara

Ana BRANEA | Marius GĂMAN

Tunde JUHASZ | Laurențiu LUPU | Ariana MAREȘ | Iuliana MARIAN | Mihăiță POP | Cristi TIMIȘ | Răzvan ZAHARIA

Lavinia DUNGĂ

Invitați instituționali: Liceul Tehnologic „Clisura Dunării” Moldova Nouă

Ani CIUTĂ | Anișoara GEORGEVICI

Narcis BOBOESCU | Daiana BOROSLACHE | Raluca CURELAR | Iasmin GEORGEVICI | Melisa GEORGEVICI | Amalia ION

Invitați independenți: Bettina BASARABĂ-VARGA (arhitect)

Perioada de desfășurare: februarie - noiembrie 2023