Issuu

RURAL Ru r a l Re l e v a n t î n A c t u a l i t a t e

Câmpia Banatului: Comloșu Mic

Introducere Metodologie de analiză și interpretare a mediului rural M1. Cadrul de operare. Zonele rurale Definiție și tipologii Structuri majore în țesutul rural M2. Cadrul teoretic. Delimitarea oportunităților Politici europene. Contextualizare și fundamentare Noul Bauhaus European Teorii și metode privind analiza mediului rural Dimitrie Gusti: cercetarea monografică Ernest Bernea: abordarea etnografică Peisaje culturale în Banat: studiul holistic Ghiduri OAR: latura tehnică Metoda tezaurizării: abordarea subiectivă Legislația în vigoare. Aprofundarea limitelor de operare Oportunități | Comunități Eroi locali Nomazi digitali Turiști responsabili M3. Cadrul cercetării. Principii de abordare De la teritoriu la obiect: coerență și continuitate Între natural și antropic: ierarhie și ritm Coagularea comunității: stimuli și nevoi de-a lungul timpului M4. Cadrul cercetării. Scări teritoriale de analiză Scara teritoriului Scara așezării Scara spațiilor public Scara parcelarului M5. Concluzii

R O

Aplicabilitate Cartarea, reprezentarea și interpretarea teritoriului. Comloșu Mic | Banatul de Câmpie A1. Prilejuri | Premise UrbanisticA formare profesională prin implicarea studenților în problematica societății Procesul de colonizare a unui teritoriu cu populații străine A2. Scara teritoriului Chorema macro-teritoriului: Banatul de Câmpie Chorema teritoriului: Sistemul Urban Jimbolia Recomandări A3. Scara așezării Schema de organizare a așezării Recomandări A4. Scara obiectului Tipologii de spații publice Vatra satului Axul principal (N-S): Ieșirea spre Jimbolia | Ieșirea spre Comloșu Mare Axul secundar (E-V): Intersecții cu străzi de rang secundar Tipologii de parcele Recomandări A5. Concluzii Concluzii Bibliografie

Lumea rurală se prezintă astăzi ca un amalgam dezordonat și lipsit de relevanță - în ciuda faptului că întrunește toate premisele pentru acomodarea unor comunități sustenabile (așa cum sunt ele înțelese prin perspectiva parametrilor contemporani de calitate a vieții). În același timp, este esențială ancorarea indivizilor, dar si a societății în ansamblul său, într-un trecut cunoscut, înțeles, asumat și respectat. Este însă la fel de important ca moștenirea trecutului să nu rămână încremenită, ci să fie interpretată, adaptată si transformată, pentru a deveni relevantă în actualitate. Pentru a asigura supraviețuirea în timp a valorilor patrimoniale încă prezente în așezările rurale, nu este suficient ca acestea să fie conservate ca atare și - deci - muzeificate. Apare astfel necesitatea tratării subiectului așezărilor rurale - și a relevanței lor în context contemporan - din perspectiva elementelor specifice de patrimoniu construit și a potențialului acestora de a forma comunități ancorate în realitățile economice actuale. În acest sens, lucrarea de față dezvoltă o metodologie de analiză și interpretare a mediului rural, de la scara teritoriului până la scara obiectului de arhitectură, punând accentul pe abilitatea spațiului public și a structurilor majore ale așezărilor de a încuraja și acomoda activități comunitare. Aplicarea în practică a acestei metodologii este ulterior demonstrată prin rezultatele obținute în cadrul mai multor studii de caz aplicate în teren. Analiza acestora este contextualizată prin raportare la cele mai recente teorii și curente de gândire promovate la nivel european (precum Noul Bauhaus European) - concentrându-se pe o multitudine de problematici specifice mediului rural, precum stabilirea de conexiuni în teritoriu în vederea dezvoltării integrate la nivel regional sau valorificarea patrimoniului local pentru o dezvoltare durabilă a comunităților.

R O

Introduction Analysis and interpretation of the rural environment: a methodology M.1 Contextual framework. Rural areas Definition and typologies Major structures within the rural fabric M.2 Theoretical framework. Understanding the opportunities European policies: setting the framework New European Bauhaus Theories and methods. A comparative study Dimitrie Gusti: the monographic research Ernest Bernea: the ethnographic approach Cultural Landscapes in Banat: the holistic studies OAR’s Architecture Guidelines: the technical side Treasuring method: the subjective approac Romanian legislation. Setting the limits Opportunities | Communities Local heroes Digital nomads Responsible tourists M.3 Researh framework. Transversal principles From territory to object: coherence and continuity Between natural and anthropic: hierarchy and rythm Community coagulation: stimuli and needs in time M.4 Researh framework. Instruments scales for analysis Territorial scale Settlement scale Public space scale Plot of land scale M.5 Conclusions

E N

Applicability Mapping, representation and interpretation of the teritory. Comloșu Mic | The Banat Plains A.1 Opportunities | Premises UrbanisticA: professional training through the involvement of students in the societal issues The colonization of a teritory with foreign populations A.2 Territorial level Macro-territorial chorema: The Banat Plains Territorial chorema: The Urban System of Jimbolia Recommendations A.3 Settlement level Settlement structure Recommendations A.4 Object level Typologies of public spaces The village center The main axis (N-S): Exit towards Jimbolia | Exit towards Comloșu Mare The secondary axis (E-W): Intersections with secondary roads Typologies of building plots Recommendations A.5 Conclusions Conclusions Bibliography

Oftentimes, the rural world presents itself as a disordered and irrelevant amalgamation - despite the fact that it meets all the prerequisites for accommodating sustainable communities (as defined by the contemporary parameters for life quality). At the same time, it is essential for individuals and communities alike to know, understand, assume and respect the past. However, it is equally important that the legacy of the past does not remain frozen, but that it is interpreted, adapted and transformed, in order to become relevant in the contemporary environment. In order to ensure the survival of the heritage values still present in rural settlements, it is not enough for them to be preserved as such and - therefore - museified.Thus, a need emerges: namely, to treat the subject of rural settlements (and their relevance in the contemporary context) from the perspective of the specific elements of the built heritage - and their potential to form communities anchored in the current realities. This paper therefore develops a methodology for the analysis and interpretation of the rural environment, from the territorial scale to that of an object, emphasizing the ability of the public space and the major structures of the settlements to encourage and accommodate community activities. The applicability of this methodology is subsequently verified through the results obtained in several case studies developed in the field. Their analysis is contextualized in relation to the latest theories and policies promoted at European level (such as the New European Bauhaus) - focusing on a multitude of issues specific to the rural environment, such as establishing links across the territory for integrated regional development or harnessing local heritage for sustainable community development.

E N

INTRODUCERE

I N T R O D U C E R E Mediul rural a avut întotdeauna o semnificație specială în cadrul culturii europene, jucând un rol esențial în dezvoltarea societății noastre. În cuvintele Ursulei von der Leyen, președinta Comisiei Europene, zonele rurale „sunt o parte esențială atât a identității noastre, cât și a potențialului economic al unui teritoriu”, demonstrând astfel atât valențe simbolice, cât și lucrative. Percepute ca medii atemporale, aproape statice, zonele rurale sunt apreciate din mai multe motive – cum ar fi relația lor armonioasă cu lumea naturală, structura organică, la scară mică a țesutului lor construit, precum și valorile și tradițiile pe care le păstrează, atât în ceea ce privește activitățile, cât și viața de zi cu zi a locuitorilor lor. Ca atare, zonele rurale au reprezentat întotdeauna un subiect de interes atât pentru mediul academic, cât și pentru practicieni, un număr impresionant de metodologii privind analiza mediului rural fiind definit doar în ultimul secol. Monografiile, studiile etnografice, cercetarea holistică, aspectele tehnice și chiar abordările subiective au fost folosite pe rând pentru a identifica, recunoaște și conserva caracteristicile valoroase ale vieții rurale. Cu toate acestea, viziunea idealizată care înconjoară uneori mediul rural poate masca amenințările cu care se confruntă în prezent aceste zone – cum ar fi depopularea, izolarea, sărăcia. În România, în special, lumea rurală se prezintă astăzi ca un amalgam dezordonat și lipsit de relevanță - în ciuda faptului că întrunește toate premisele pentru acomodarea unor comunități sustenabile (așa cum sunt ele înțelese prin perspectiva parametrilor contemporani de calitate a vieții). Pentru a asigura continuitatea zonelor rurale, este esențial ca indivizii și comunitățile deopotrivă să cunoască, să înțeleagă, să își asume și să respecte trecutul. Dar este suficientă simpla conservare a patrimoniului nostru și, în consecință, muzeificarea acestuia? Sau ar trebui să ne

concentrăm, în schimb, asupra interpretării, adaptării și transformării respectuoase a caracteristicilor valoroase ale trecutului – și, procedând astfel, asupra menținerii relevanței structurilor rurale și a mecanismelor lor de funcționare în raport cu realitățile actuale? Având aceste întrebări în prim plan, prezenta lucrare se concentrează pe dezvoltarea unei metodologii relevante pentru analiza și interpretarea mediului rural, care subliniază caracteristicile valoroase ale patrimoniului construit, precum și potențialul acestuia de a găzdui comunități viabile – cu legături puternice cu realitățile economice actuale. Ca atare, studiul începe cu o scurtă introducere cu privire la diferitele tipologii ale zonelor rurale, fiecare cu propriile caracteristici și provocări specifice.

Mergând mai departe, studiul se concentrează pe înțelegerea oportunităților, printr-o analiză extinsă privind: ◦ politicile promovate în prezent în cadrul Uniunii Europene, în vederea contextualizării, fundamentării și justificării oportunității cercetării; ◦ literatura de specialitate existentă pe tema mediului rural, pentru înțelegerea concluziilor teoretice fundamentate anterior; ◦ legislația în vigoare în prezent, pentru definirea limitelor între care se poate opera în ceea ce privește zonele rurale. Pe baza concluziilor acestor studii, metodologia se concentrează în continuare pe stabilirea limitelor de cercetare, care aduc în prim-plan trei principii esențiale: ◦ continuitatea și coerența abordării, de la nivel teritorial la scara unui obiect; ◦ păstrarea ierarhiei și ritmurilor existente, stabilite între componentele naturale și antropice care definesc ansamblul; ◦ adaptarea continuă a zonelor rurale la evoluția stimulilor și a nevoilor, în vederea coagulării comunității. Metodologia se concentrează în continuare pe stabilirea limitelor spațiale ale cercetării, concentrându-se pe studii de caz specifice. Evaluarea și clasificarea fiecărei situații este elaborată la trei niveluri distincte, utilizând următoarele instrumente de analiză: ◦ chorema teritorială – pentru a înțelege rolul așezării în raport cu unitatea peisagistică majoră (atât din punct de vedere al rețelelor antropice, cât și al celor naturale); ◦ schema de organizare a așezării – pentru a înțelege structura unei localități (din punct de vedere al principalelor coridoare de mobilitate și economice, precum și al relației dintre zonele construite și cele neconstruite); ◦ diagrama spațiilor publice, respectiv structura parcelarului – în vederea identificării diferitelor tipuri de spații publice, respectiv de

gospodării din cadrul localității și a înțelegerii caracteristicilor specifice ale acestora (în ceea ce privește limitele, dimensiunile, elementele de interes construite/neconstruite, precum și activitățile comunitare pe care spațiile publice le pot găzdui). În cele din urmă, metodologia se concentrează pe ciclul proiectului: anamneză – diagnostic – soluție – implementare – monitorizare, înțeleasă ca parte esențială a oricărui proces de planificare strategică. În concluzie, metodologia propusă pentru analiza și interpretarea mediului rural urmărește nu numai să păstreze caracteristicile valoroase ale patrimoniului natural și cultural al zonelor rurale – ci și să găsească mijloacele de reinventare a structurilor existente, pentru ca acestea să rămână relevante în contextul în continuă schimbare al zilelor noastre.

M E TO D O L O G I E Analiza și interpretarea mediului rural

CADRUL DE OPERARE Zonele rurale

DEFINIȚIE ȘI TIPOLOGII La nivel european, zonele rurale ocupă 83% din suprafața totală a terenului comunitar (Gradul de Urbanizare, 2018). În același timp, în conformitate cu datele disponibile în 2015, puțin peste un sfert din populația europeană are domiciliul stabil în mediul rural. În conformitate cu Charta Europeană pentru Zonele Rurale, acestea reprezintă porțiuni ale regiunii rurale mai mari, ce includ orașe mici și sate și sunt utilizate predominant pentru următoarele activități: ◦ agricultură, silvicultură, acvacultură și piscicultură; ◦ activități cultrale și economice ale locuitorilor din regiune; ◦ zone extra-urbane de recreere și odihnă (inclusiv rezervații naturale); ◦ alte scopuri, precum construirea de locuințe. Din perspectiva percepției generale a societății asupra zonelor rurale, acestea sunt asociate adeseori cu respectul față de mediul natural, constanța unor valori aparținând patrimoniului cultural (material și imaterial), scara umană a structurilor majore (fizice și funcționale) care le alcătuiesc, precum și ritmurile de desfășurare a vieții cotidiene (zilnice, sezoniere sau ocazionale). În același timp, zonele rurale se confruntă în prezent cu provocări reale, majoritatea determinate de depopularea accentuată - ca urmare a nivelului scăzut de atractivitate și, deci, de relevanță a lumii rurale în context contemporan. Pe de altă parte, sub presiunea turismului de masă, așezările rurale se dezvoltă adeseori necontrolat, pierzând coerența țesutului tradițional, și, astfel, identitatea. În sfârșit, la nivel european, mediul rural este adeseori înțeles în opoziție cu urbanitatea. Această situație nu este însă favorabilă unei dezvoltări armonioase a teritoriului, pentru care este necesar ca satele și orașele (indiferent de mărime) să conlucreze.

Zonele rurale pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, ținând cont de criterii diferite. Astfel, din punctul de vedere al poziției în raport cu principalele culoare și nuclee de dezvoltare economică, zonele rurale pot fi: ◦ în curs de urbanizare - amplasate în zone urbane funcționale; ◦ în curs de dezvoltare - amplasate de-a lungul principalelor culoare de mobilitate și dezvoltare economică - sau în zone cu potențial turistic crescut; ◦ în declin - aflate în afara principalelor culoare de dezvoltare. Din punctul de vedere al poziției geografice și al caracteristicilor reliefului, zonele rurale pot fi: ◦ de câmpie; ◦ de deal; ◦ de munte. În sfârșit, din perspectiva modului în care s-au dezvoltat, așezările rurale pot fi: ◦ cu dezvoltare spontană; ◦ dezvoltate după un plan prestabilit, în scopuri militare sau economice.

STRUCTURI MAJORE în țesutul rural Țesutul rural tradițional, definit prin integrarea armonioasă a componentei antorpice în mediul natural, se caracterizează prin scara umană a stucturilor majore care îl alcătuiesc, precum și prin răspunsul firesc oferit nevoilor funcționale ale comunității. În esență, țesutul rural cuprinde deci două categorii majore de elemente: cele care țin de caracteristicile fizice ale amplasamentului, respectiv intervențiile antropice în peisaj (realizate pentru a asigura accesibilitatea, precum și pentru a satisface nevoile de bază). În ceea ce privește prima categorie, și anume elementele cadrului fizic, acestea sunt definite în raport cu relieful dominant, precum și cu principalele cursuri de apă care modelează terenul. La nivelul așezărilor rurale, vorbim astfel despre: ◦ rețeaua verde-albastră; ◦ culoarele ecologice; ◦ masivele de vegetație care penetrează așezările; asigurând o legătură directă, de continuitate, între localități și teritoriu. A doua categorie de elemente care definesc structurile majore ale așezărilor rurale cuprinde: ◦ rețeaua de drumuri - organizate ierarhic, în raport cu principalele culoare de mobilitate, având ca scop asigurarea accesibilității pentru toate categoriile de utilizatori; ◦ parcelarul localității - regulat (dezvoltat după un plan prestabilit) sau neregulat (dezvoltat spontan), în baza căruia se stabilește regimul de proprietate, precum și distribuția funcțiunilor la nivelul așezărilor; ◦ fondul construit - care cuprinde atât repere (simbolice, funcționale, vizuale), cât și masa propriu-zisă de locuințe (în majoritate individuale).

În ceea ce privește conformarea spațiului public existent la nivelul așezărilor rurale - se evidențiază caracterului continuu al acestuia, având ca scop: ◦ asigurarea accesibilității - prin conectarea comunității cu sistemul major de comunicații din proximitate; ◦ conectarea funcțiunilor principale între ele; ◦ crearea prilejurilor de întâlnire între membrii comunității. O componentă esențială în ceea ce privește relația dintre spațiul public și spațiul privat este modul de tratare a limitelor de proprietate - ca mijloc de mediere între cele două realități. Discutăm astfel despre nivelul de opacitate (vizuală și fizică) a împrejmuirilor propriu-zise, care determină modul în care proprietatea privată se proiectează în spațiul public. Pe de altă parte, un rol deosebit de important îl au aparatele de acces, definite ca spații intermediare ce pot acomoda locuri de stat, pentru încurajarea dialogului între membrii comunității.

M·2

CADRUL TEORETIC Delimitarea oportunităților

POLITICI EUROPENE Contextualizare și fundamentare Preocupările forurilor decizionale de la nivel european cu privire la situația (existentă și viiitoare) a zonelor rurale s-au concretizat, de-a lungul timpului, printr-o serie de politici, carte și documente (cu rol director sau de reglementare) despre aceste areale. Astfel, Carta Europeană pentru Zonele Rurale, întocmită în 1996 de Consiliul Europei, definește zonele rurale și funcțiile pe care acestea le îndeplinesc, formulând totodată o serie de politici specifice pentru dezvoltarea rurală. Mai recent, ghidul de Planificare Rurală în anii 2020, întocmit de Intitutul Regal de Planificare din Marea Britanie, aduce în discuție provocările contemporane cu care se confruntă așezările rurale, pentru depășirea cărora recomandă adoptarea unor practici de planificare centrate pe comunitate și pe nevoile omului. Însă poate cel mai interesant document, întocmit în 2022 de către Comisia Europeană, este Strategia pe Termen Lung pentru Zonele Rurale din Uniunea Europeană. Aceasta mizează pe patru arii distincte de acțiune, în scopul creării unor comunități rurale puternice, conectate, resiliente și prospere. Astfel, zonele rurale devin: ◦ puternice - prin întărirea comunităților rezidente, prin creșterea accesibilității la servicii, dar și prin inovare socială; ◦ conectate - prin digitalizare, dar și prin optimizarea transportului și introducerea noilor mijloace de mobilitate; ◦ resiliente - prin atingerea resilienței environmentale, prin adaptarea la schimbările climatice, precum și prin încurajarea coeziunii sociale; ◦ prospere - prin diversificarea activităților economice, dar și prin creșterea valorii adăugate în activitățile agricole.

În vederea atingerii acestor scopuri, Strategia pe Termen Lung pentru Zonele Rurale propune o serie de inițiative-pilot, și anume: ◦ crearea unui ecosistem prielnic pentru inovare - prin crearea unei platforme pentru revitalizarea rurală, precum și prin dezvoltarea domeniului de cercetare-inovare în comunitățile rurale; ◦ dezvoltarea mobilității sustenabile și digitalizarea comunităților rurale - prin promovarea exemplelor de bună practică pentru transport intermodal, precum și a digitalizării mediului rural; ◦ creșterea rezilienței environmentale, climatice și sociale - prin susținerea municipalităților rurale în procesul de tranziție și adaptare la schimbările climatice, prin aplicarea misiunii Uniunii Europene privind calitatea solului și a produselor agricole, precum și pentru integrarea tuturor categoriilor sociale în activitățile economice; ◦ susținerea diversificării economice - prin dezvoltarea antreprenoriatului și a economiei sociale în arealele rurale.

POLITICI EUROPENE Noul Bauhaus European „Dacă Pactul Verde European are un suflet, atunci Noul Bauhaus European este cel care a dus la o explozie a creativității în Uniunea noastră.” Ursula Von der Leyen, președintele Comisiei Europene Inițiativa „Noul Bauhaus European” își propune să stabilească o conexiune între Pactul Verde European și viața de zi cu zi a cetățenilor Uniunii, în vederea construirii unei societăți sustenabile și inclusive, bazată pe creativitate și transdisciplinaritate. În acest sens, „Noul Bauhaus European” reprezintă: ◦ o punte de legătură între domeniul științei și cel al artei, ca domenii fundamentale în societate; ◦ o metodă de capitalizare a provocărilor digitale în vederea îmbunătățirii calității vieții; ◦ o propunere de soluționare a problemelor societale complexe printr-un proces de co-creare. Având în vedere contextul socio-economic contemporan, cele mai importante repere ideologice stabilite la scară comunitară ca principii transversale în domeniul atât de larg al construcțiilor, au ca obiectiv general creșterea calității mediului construit și înconjurător și, implicit, creșterea calității vieții cetățenilor. Acest scop poate fi atins doar în condițiile unei utilizări cât mai judicioase a resurselor disponibile, pentru a produce un mediu frumos, durabil și care aduce împreună comunitatea. Cele trei fundamente promovate de mișcarea „Noul Bauhaus European” devin astfel esențiale pentru a verifica potențialul fiecărei intervenții în mediul construit, constituind trei criterii pe care trebuie să le îndeplinească fiecare proces.

Dar ce înseamnă acestea, în fapt? Beautiful / frumos presupune dezvoltarea coerentă la nivelul teritoriului, punând în valoare peisajele culturale și specificul, deopotrivă material și imaterial, al fiecărui loc în parte. Sustainable / durabil încurajează reziliența economică și de mediu, prin atingerea echilibrului între cele două categorii de nevoi și dezvoltarea capacității teritoriului de a rezista la șocuri (dezastre, migrație). Together / împreună susține dezvoltarea relațiilor de cooperare între comunități și în interiorul acestora, precum și constituirea mecanismelor de cooperare inter- și intra-comunitare. În concluzie, orice intervenție trebuie să rezulte dintr-o atitudine echilibrată (nici prea intruzivă, nici prea cumpătată - așa cum știm deja de la Christopher Alexander, precum și din principiile creșterii organice), luând în considerare consolidarea și dăinuirea comunităților într-o relație onestă - cu ele însele, dar și cu mediul înconjurător de care au atât de multă nevoie.

Inițiativa „Noul Bauhaus European” se adresează astfel cetățenilor, experților, societăților comerciale și instituțiilor, aducând împreună toți acești actori în vederea reimaginării unui mod de viață sustenabil. Astfel, pe lângă crearea unei platforme pentru experimentare și conectare, inițiativa sprijină schimbările pozitive și prin asigurarea accesului la finanțări europene, pentru proiecte frumoase, durabile și incluzive.

pilot, a explora noi direcții de dezvoltare și a pune în practică ideile promovate de mișcarea „Noului Bauhaus European”. Cele mai importante oportunități de finanțare se concentrează pe trei tipuri de impact:

În vederea implementării acestei inițiative, se definesc patru axe tematice: ◦ reconectarea cu natura; ◦ redobândirea sentimentului de apartenență; ◦ prioritizarea locurilor și persoanelor care au cea mai mare nevoie de aceasta; ◦ încurajarea gândirii integrate, pe termen lung, și integrarea acesteia în ecosistemul industrial.

Locuri fizice. Susținerea unor transformări concrete la nivelul țesutului construit și a stilului de viață.

Aceste axe tematice au fost trasate pe baza opiniilor și experiențelor a mii de cetățeni, profesioniști și organizații din întreaga UE care s-au alăturat procesului de co-creare a inițiativei, în vederea regândirii modului în care trăim împreună.

Promovarea noilor cunoștințe.Chestionarea perspectivelor și și mentalităților cu privire la valorile „Noului Bauhaus European”.

Mediu pentru inovare. Susținerea inovației în domeniul sustenabilității, incluziunii sociale al esteticii în vederea dezvoltării de soluții și produse.

În continuare, mișcarea „Noul Bauhaus European” se concentrează pe trei tipologii de transformări: ◦ transformarea locurilor fizice; ◦ transformarea mediului care încurajează inovația; ◦ transformarea modului de gândire, precum și a percepției noastre asupra lumii. Inițiativa „Noul Bauhaus European” este susținută la nivel instituțional printr-un cadru administrativ în curs de dezvoltare, care să permită finanțarea potențialelor inițiative prin diverse instrumente. Se dorește astfel mobilizarea de fonduri pentru a susține proiecte

TEORII ȘI METODE Dimitrie Gusti: cercetarea monografică Despre autor(i): Dimitrie Gusti - sociolog, etnolog, istoric, filosof; a inițiat și coordonat acțiunea de cercetare monografică a satelor din România în perioada interbelică. Gusti definește societatea ca o totalitate autonomă, motivată de voința socială a unor manifestări constitutive (economice și sociale) și regulative (juridice și politice), condiționate de cadrul natural (cosmologic și biologic) și social (istoric și psihic). Lucrări de referință: D. Gusti, T. Herseni & H.H. Stahl. 1999. Monografia - teorie și metodă. Sociologie românească. București: Editura Paideia Cercetări ale Școlii Gusti: Goicea-Mare (1925), Rușețu (1926), Nerej (1927), Fundu Moldovei (1928), Drăguș (1929, 1932, 1933), Runc (1930), Cornova (1931), Șanț (1935-1936) Muzeul Satului din București (inaugurat în 1936, întemeiat prin eforturile lui D. Gusti, T. Herseni & H.H. Stahl) Despre metoda de cercetare: Metoda monografică reprezintă studiul pe teren, multilateral și intensiv, al unei unități sociale / al unui fenomen social. În viziunea lui Gusti, cercetarea monografică trebuie așadar să cuprindă un studiu al cadrelor: ◦ cadrul cosmologic: așezarea satului, relația cu teritoriul, exploatarea resurselor; ◦ cadrul biologic: studiul populației, alimentație; ◦ cadrul istoric: trecutul așezării; ◦ cadrul psihic: între conformism și inovație; De asemenea, cercetarea monografică trebuie să aibă la bază și un studiu al manifestărilor: ◦ manifestări economice: activități specifice, producție, comerț; ◦ manifestări spirituale: religioase, artistice, morale, ideologice; ◦ manifestări juridice: obiceiuri locale, forme de reglementare;

◦

manifestări politice: forme de organizare / administrare.

Gusti atrage atenția că aceste cadre și manifestări se studiază urmărind: ◦ unitățile sociale: familia, comunitatea, șezătoarea; ◦ relațiile sociale: între vecini, între reprezentanții aceluiași gen; ◦ procesele sociale: de urbanizare / modernizare; ◦ tendințele de evoluție. Puncte de interes: Metodă de cercetare în teren, care ia în considerare o multitudine de factori, la diferite scări de analiză - oferind astfel o imagine complexă asupra realității.

TEORII ȘI METODE Ernest Bernea: abordarea etnografică Despre autor(i): Ernest Bernea - sociolog, etnograf, filosof - a activat sub influența școlii de gândire interbelice, fiind interesat de identificarea unor cadre și forme elementare de gândire la poporul român. În activitatea sa, Ernest Bernea abordează probleme legate de mentalitatea generală a satului arhaic, care continuă să păstreze forme de viață străvechi - inclusiv cu privire la procesul de gândire și formele de manifestare specifice civilizației populare, situându-se astfel în sfera etnografiei. Lucrări de referință: E. Bernea. 2005. Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român. București: Humanitas, ed. II Muzeul Național al Țăranului Român (redeschis în 1990, sub conducerea pictorului Horia Bernea) Despre metoda de cercetare: Continuând direcțiile introduse de școala de gândire formată în jurul lui Dimitrie Gusti, Ernest Bernea evidențiază cercetările de teren ca fiind esențiale, întrucât pun la dispoziției un material autentic, ridică probleme ce trebuie tratate și creează premisele pentru înțelegerea reală, prin cercetare „pe viu”. Astfel, în opinia lui Bernea, fără viziunea întregului, fără substratul ce o alimentează, situația unei piese culese are o valoare științifică mult redusă. Puncte de interes: Metodă de cercetare în teren, care caută să identifice tipare de gândire, explicând formele fizice de manifestare din domeniul construcțiilor, meșteșugurilor și obiceiurilor prin raportare la un context ideologic și de manifestare spirituală, specific culturii locale din mediul rural.

TEORII ȘI METODE Peisaje Culturale în Banat: studiul holistic Despre autor(i): Proiectul cultural „Peisaje culturale în Banat” a fost inițiat de Asociația pentru Patrimoniu Activ – PACT în parteneriat cu Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara (UPT), Institutul Național al Patrimoniului, OAR Filiala Teritorială Timiș și Centrul de Studii pen-tru Patrimoniu și Antropologie Culturală – RheA (UVT). Echipa de proiect este coordonată de Gabriela Domokos-Pașcu, doctor arhitect, specializat în arhitectură, amenajarea teritoriului și patrimoniu. Echipa cuprinde specialiști din mai multe domenii, și anume Alexandru Todirică, Teodor-Octavian Gheorghiu, Mihai Daciu, Diana Belci și Ovidiu Micșa (arhitecți), Ana-Neli Ianăș (geograf) și Alexandru Ciobotă și Raluca Rusu (arhitecți peisagiști). Lucrări de referință: Peisaje Culturale în Banat (peisaje-culturale.ro)- site lansat în 2021 Despre metoda de cercetare: Un peisaj cultural reprezintă o zonă geografică distinctă, modificată de activitatea umană, prin al cărui studiu observatorul extern poate înțelege în mod obiectiv o anumită comunitate sau un loc fizic. Peisajele culturale sunt, deci, peisaje care au fost afectate, influențate sau modelate de implicarea umană. Este responsabilitatea noastră, a tuturor, să protejăm peisajele culturale - îngrijirea continuă și interpretarea acestora contribuind la un nivel ridicat de calitate a vieții, respectiv la un sentimentul profund de apartenență și identitate, pentru generațiile viitoare. Pentru studiul peisajelor culturale din Banat, echipa care derulează acest proiect cultural a propus o abordare interdisciplinară, care mizează pe suprapunerea componentelor valoroase specifice mediului construit, respectiv mediului natural. Scopul final al acestui proiect este înțelegerea peisajului cultural la o scară largă, prin intermediul contextului și a comunității. Printre obiectivele punctuale ale proiectului, se numără dezvoltarea

unei metodologii de inventariere a peisajelor culturale, realizarea unei baze de date pentru specialiști și clarificarea statutului de protecție a acestor zone. În vederea atingerii acestor obiective, proiectul este organizat în patru etape, după cum urmează: ◦ Etapa I - Identificare (cercetarea componentei materiale a peisajelor culturale); ◦ Etapa II - Platforma online (baza de date); ◦ Etapa III - Identitate (cercetarea componentei imateriale a peisajelor culturale); ◦ Etapa IV - Implementare (transferul de informații către comunitățile locale). Puncte de interes: Metodă de cercetare în teren, care caută să împletească elementele antropice cu cele naturale în vederea înțelegerii specificului unui peisaj cultural, folosind ca instrument de lucru fișa de evaluare a teritoriului, care ia în considerare caracteristicile geografice, etnografice, limitele naturale sau antropice existente.

TEORII ȘI METODE Ghidurile de arhitectură OAR: latura tehnică Despre autor(i): Seria „Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural” este elaborată de Ordinul Arhitecților din România, prin intermediul grupurilor de lucru dedicate. Obiectivul urmărit de autori este păstrarea spiritului aşezărilor rurale din România şi creşterea calităţii vieţii în mediul rural, prin conservarea tradiţiilor şi a peisajului cultural existent. Lucrări de referință: Seria „Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural”, întocmite pentru 53 de subzone din țară Despre metoda de cercetare: Seria „Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural” își propune să prezinte un set de reguli uşor de aplicat, cu exemple clare, care să faciliteze alegerea modelelor adecvate de către cei care vor să construiască în mediul rural. Astfel, rostul acestor materiale este acela de a furniza un instrument de lucru comunităților și autorităților locale, investitorilor, proiectanților și consultanților implicați în procesul de construire sau elaborare a unor regulamente de construire în mediul rural. Ghidurile urmează o structură similară, cuprinzând: ◦ rostul ghidului; ◦ delimitare și caracteristici ale zonei studiate; ◦ specificul local (amplasare pe lot, gabarite, proporții, elemente componente ale volumetriei); ◦ reguli privind amplasarea construcțiilor noi; ◦ reguli privind amenajarea clădirilor existente; ◦ reguli privind amenajările exterioare; ◦ performanța energetică; ◦ anexe: încadrarea în contextul mai larg al așezării și al peisajului geografic / elemente de detaliu. Metoda de cercetare care stă la baza elaborării acestor ghiduri

mizează pe evidențierea elementelor dominante și definitorii ale peisajului cultural specific, care poate fi: ◦ agro-pastoral; ◦ forestier; ◦ minier; ◦ sacral. Pentru fiecare inserție nouă / intervenție asupra unei structuri existente, se propune realizarea unui studiu de amplasare și încadrare în imaginea așezării, fundamentat prin: ◦ documentație fotografică generală; ◦ inserție pe siluetele caracteristice ale localității; ◦ inserție pe desfășurată stradală; ◦ profilul stradal transversal; ◦ două cadre de perspectivă la nivelul ochiului. Puncte de interes: Ghidurile folosesc o metodă ușor de explicitat (de tip „așa da” / „așa nu”), pentru a facilita alegerea unor modele adecvate în orice proces de edificare, reedificare, restaurare etc. derulat în mediul rural. Recomandările devin astfel accesibile tuturor, indiferent de pregătire.

TEORII ȘI METODE Metoda tezaurizării: abordarea subiectivă Despre autor(i): Proiectul cultural „Pe Topolog în sus” a fost inițiat de o echipă multi-disciplinară, coordonată de Cristina Budan, Paul Budan, Rodica Dina, Daniela Gheorghiu și Ruxandra Săcăliș. Acest demers a fost finanțat de Ordinul Arhitecților din România, din Timbrul de Arhitectură. Lucrări de referință: Pe Topolog în Sus (petopologinsus.ro) - site lansat în 2021 C. Budan, P. Budan, R. Dina, D. Gheorghiu & R. Săcăliș. 2022. Pe Topolog în sus. O cercetare a arhitecturii tradiționale pe valea râului Topolog. București Despre metoda de cercetare: Pe Topolog în Sus reprezintă o cercetare desfășurată pe parcursul unui an, care se concentrează, în cuvintele autorilor, asupra unui fragment al moștenirii noastre rurale. Pornind de la ideea că locuința, ca parte inseparabilă a unui program mai amplu de arhitectură, trebuie privită împreună cu contextul care o generează (în acest caz, Valea Topologului), cercetarea își propune mai întâi o înțelegere a mecanismelor după care funcționează regiunea în ansamblul său. Demersul se concentrează astfel, în prima parte, asupra diferitelor componente și registre care definesc caracterul (fizic și identitar) al Văii, prezentate într-o manieră narativă. În continuare, cercetarea reunește o selecție de 14 case (gospodării reprezentative identificate în perioada de cartare), situate în partea superioară a văii Topologului și alese pe criterii subiective, care țin de percepția și implicarea emoțională a autorilor. Fiecare dintre aceste locuințe este însoțită de o poveste, ce reconstituie un fragment din viața clădirii sau a celor care au locuit-o de-a lungul timpului.

Puncte de interes: Metodă de cercetare în teren, cu o puternică componenta subiectivă.

LEGISLAȚIA ÎN VIGOARE Aprofundarea limitelor de operare La nivel național, Strategia de Dezvoltare a Teritoriului României evidențiază tipologiile funcționale, ariile de sărăcie, dar și zonele cu potențial turistic din mediul rural. Se pune astfel accent pe potenţialul uriaş al spațiului rural românesc, ce poate dezvolta - în sfera turismului - specializări în dimensiunea culturală (turism rural-meşteşugăresc, rural-gastronomic, rural-arhitectural, rural-etnofolcloric, etc.), funcţională (agroturism, ecoturism ş.a.), tematică (legate de specificul unor anumite activităţi) sau determinate de dezvoltarea turismului de aventură. Printre oportunități, sunt considerate includerea comunelor în asociațiile de dezvoltare intercomunitară, valorificarea tradițiilor locale sau amplificarea exploatării turistice a valorilor peisagistice și de viață rurală. La nivel regional, harta de accesibilitate locală și conectivitate națională prezintă principalele coridoare de transport, care se regăsesc și în Masterplanul General de Transport al României. Sunt definite, astfel, areale care vor beneficia în mod direct de dezvoltare, prin prisma proximității față de coridoarele economice majore. Însă o atenție particulară trebuie acordată ochiurilor dintre aceste coridoare - zone predominant rurale, care necesită abordări specifice de coagulare a comunităților în jurul unor deziderate comune, în vederea dezvoltării unor spații rurale atractive și creșterii calității vieții cetățenilor. Pe lângă sursa de trai și adăpost, zonele rurale trebuie să ofere și spații publice de calitate, precum spații publice de recreere sau pentru organizarea târgurilor (care devin totodată locuri de socializare și dezvoltare economică). La nivel județean, o contribuție semnificativă este dată de Planurile de Amenajare a Teritoriului Județean. Acestea stabilesc premisele de bază pentru realizarea Planurilor Urbanistice Generale, conturând temele de proiectare și determinanții pentru acestea. Printre măsuri, PATJ-urile propun amenajarea unor trasee tematice de vizitare, definesc unități teritoriale specifice în jurul unor poli rurali sau urbani,

propun măsuri pentru combaterea vulnerabilității rurale și stabilesc care dintre acestea pot să fie abordate prin asociere și inter-comunitarism. În acest sens, un proiect de lege prevede înființarea de consorții administrative, formate din două sau mai multe comune - contribuind la atingerea coerenței la scară teritorială, prin măsuri de realizare a unor spații publice de calitate la nivel local. La nivel de spațiu public devin esențiale Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, fiind introduse aspecte de care țin cont Planurile de Mobilitate Durabilă și Planurile Urbanistice Generale. Astfel, este reglementată prioritizarea unor modalități de transport, implementarea unor măsuri de creștere a calității spațiului public și, implicit, de corelare între nevoile fundamentale ale comunității. O categorie aparte de intervenții în spațiul public sunt cele temporare, cu rol efemer, care pot testa posibilitățile de amenajare, dar și de interacțiune a cetățenilor cu spațiul public, precum și între ei (cu componentă participativă).

OPORTUNITĂȚI | COMUNITĂȚI Eroi locali Modul în care o comunitate se dezvoltă și evoluează este dictat de o multitudine de factori - de mediu, economici, culturali sau sociali. Însă motoarele dezvoltării sunt, de cele mai multe ori, asociate cu (sau determinate de) membrii activi ai societății, care – prin entuziasmul lor, inițiativele și activitățile desfășurate – au ajutat, ajută și vor ajuta la construirea (și reconstruirea) comunităților din care provin sau în care își duc actualmente viața. Desemnați - poetic - eroi locali, acești indivizi au în comun câteva caracteristici de bază: ◦ o motivație puternică, determinată de un atașament personal / o convingere fundamentată prin experiența de viață; ◦ un nivel ridicat de autoritate / recunoaștere din partea comunității, justificat prin rezultatele palpabile obținute de-a lungul timpului; ◦ o cunoaștere aprofundată a realităților și nevoilor locului, determinată de experiența directă și de lucrul în teren; ◦ o atitudine pro-activă față de situația existentă, prin care provocările sunt transformate în oportunități.

Eroi locali: Tiberiu Pospișil Asociația Cehilor din Banat Eibenthal „Mă uitam pe geam, închis în sălile e curs ale Politehnicii. Vedeam oamenii la plimbare, în parc, și mă gândeam... Orașul clar nu-i de mine. Așa că am cumpărat o casă cu șapte mii de euro în 2008, iar un an mai târziu, când am deschis primele camere pentru turiști, au venit 40 de oameni.”

În această categorie intră așadar actorii locali care influențează în bine soarta comunităților din care fac parte, prin activități de antreprenoriat, de promovare, de educare - precum și prin orice alt tip de implicare în bunul mers al lucrurilor.

Peter Derevenec Birdwatching, Zalesje „Am vrut să am o casă cu un câine și să locuiesc într-un sat, așa că m-am mutat aici. Apoi l-am întâlnit pe Marián Fačkovec, coordonatorul proiectului Lodenica Zálesie (Docuri din Zálesie), care a început să-mi aprindă dragostea și pasiunea pentru Dunărea Mică.”

Contribuția eroilor locali merge dincolo de efectul imediat al activităților pe care le derluează, aceștia contribuind la creșterea nivelului de motivare în rândul comunității, în vederea cooperării și promovării valorilor locale de patrimoniu. Nu în ultimul rând, eroii locali pot constitui modele pentru generațiile viitoare, inspirând, prin acțiunile derulate, elevii și tinerii din comunitate.

Florin Rădulescu Poșta Veche din Călărași „Am fost pe șantier în fiecare zi timp de doi ani, în timp ce echipa implementa proiectul, unul bun în toate aspectele sale.”

OPORTUNITĂȚI | COMUNITĂȚI Nomazi digitali Termenul de „nomad digital” a fost definit pentru prima dată la finalul anilor 1990 și face referire la o persoană care lucrează de la distanță, utilizând mijloace digitale, de cele mai multe ori călătorind sau locuind pentru perioade mai îndelungate în diferite locuri și regiuni ale lumii. În acest sens, statisticile indică faptul că un nomad digital se mută, în medie, într-o țară nouă o dată la 6 luni - precum și că mediul de lucru preferat al acestuia este de acasă (sau din locația pe care o numește „acasă” într-o anumită perioadă). În ultimii ani, pe fondul dezvoltării accelerate a sectorului IT, dar și ca urmare a pandemiei de COVID-19, numărul nomazilor digitali a crescut rapid - la nivel mondial fiind înregistrați, în 2022, aproximativ 35 milioane. Nomazii digitali cuprind, în general, profesioniști specializați în domenii precum tehnologie, marketing, consultanță și proiectare; una dintre caracteristicile de bază ale acestui grup este flexibilitatea ridicată, precum și predilecția pentru un stil de viață liber, lipsit de restricții. Astfel, nomazii digitali au un grad ridicat de mobilitate, fiind în același timp dedicați profesiei; de asemenea, nomadul digital tipic are în medie 33 de ani, provine de obicei din Statele Unite ale Americii, este în general bărbat, absolvent de studii superioare, câștigă în medie 85.000 de dolari / an, și petrece în medie 8 luni într-o țară. Cele mai atractive locuri și regiuni pentru nomazii digitali sunt acelea care oferă un nivel ridicat de calitate a veții, costuri relativ reduse pentru traiul zilnic - precum și o conexiune bună la Internet. De asemenea, nomazii digitali apreciază o scenă culturală vibrantă, posibilitățile de petrecere a timpului în aer liber, precum și sentimentul comunitar. Nomazii digitali reprezintă un grup dezirabil, a căror prezență într-o comunitate poate să aducă beneficii multiple, și anume:

◦ ◦ ◦ ◦ ◦ ◦

economice; culturale; sociale; environmentale; de inovare; turistice.

În vederea atragerii nomazilor digitali într-o anumită regiune, se recomandă întrunirea următoarelor criterii: ◦ sistem rapid și accesibil de acordare a vizelor; ◦ conexiune bună la Internet; ◦ centru comunitar prietenos, care să ofere spații de lucru; ◦ ofertă diversificată și accesibilă de cazare; ◦ nivel ridicat de calitate a vieții, cu posibilități multiple de petrecere a timpului liber; ◦ costuri accesibile pentru traiul zilnic; ◦ mediu sigur; ◦ locație mediatizată ca destinație pentru nomazi digitali; ◦ atașamentul emoțional; ◦ documentații strategice.

OPORTUNITĂȚI | COMUNITĂȚI Turiști responsabili Turismul responsabil, definit ca atare în anul 2002, cu ocazia Conferinței Mondiale pentru Dezvoltare Sustenabilă, are ca deziderat îmbunătățirea calității destinațiilor turistice - atât din perspectiva vieții comunităților locale, cât și în ceea ce privește nivelul de atracție pentru vizitatori. Astfel, turismul responsabil implică: ◦ minimizarea impactului negativ exercitat de turiști, din punct de veder social, economic și environmental - în paralel cu asigurarea creșterii economice la nivel local și îmbunătățirea calității vieții pentru comunitățile gazdă; ◦ implicarea comunității locale în procesul decizional, precum și protejarea și promovarea valorilor de patrimoniu (natural și antropic) existente pe sit; ◦ asigurarea unei oferte turistice bogate în experiențe locale, care permit vizitatorilor să ia contact cu realitățile sociale, culturale și de mediu din zonă, contribuind totodată la clădirea sentimentului de mândrie locală în rândul comunității. În acord cu aceste deziderate, Organizația Mondială a Turismului a publicat în 2005 un set de reguli (cu rol de recomandare) pentru călătorii responsabili - actualizat în anul 2020 pentru a include prevederile apărute ca răspuns la pandemia de COVID-19. În acord cu acest document, turistul responsabil trebuie să aibă în vedere următoarele recomandări: ◦ respectarea comunității-gazdă și a patrimoniului moștenit, din perspectiva tradițiilor și obiceiurilor locale, a comunicării cu populația din zonă, precum și a eventualelor prejudecăți determinate de modul de viață practicat local; ◦ protejarea planetei, prin reducerea impactului asupra mediului, protejarea biodiversității și optarea pentru servicii locale;

◦

susținerea economiei locale, prin achiziția de bunuri și servicii produse local, precum și prin vizitarea locurilor aflate în afara coridoarelor majore de circulație; respectarea normelor de siguranță în timpul călătoriei, în acord cu prevederile zonei vizitate, precum și cu normele sanitare în vigoare la momentul efectuării deplasării; practicarea turismului informat, prin documentarea în prealabil asupra ofertei turistice disponibile în zona vizitată, respectiv asupra furnizorilor autorizați; utilizarea inteligentă a platformelor digitale, atât în etapa de documentare, cât și pentru promovarea locurilor vizitate; transformarea turismului într-o activitate benefică, prin stabilirea unui precedent de bună practică.

Pentru comunitățile periferice (sau afectate de depopulare), turismul responsabil poate reprezenta așadar motorul pentru o dezvoltare sustenabilă - clădind pe valorile de patrimoniu (natural și antropic, material și imaterial) existente în zonă.

M·3

CADRUL CERCETĂRII Principii de abordare

DE LA TERITORIU LA OBIECT Coerență și continuitate Premise ideologice: Coerența peisajului reprezintă o caracteristică esențială a teritoriului, pentru atingera căreia este necesară asigurarea continuității rețelelor majore - atât naturale, cât și antropice, la toate nivelele de intervenție. În acest sens, trebuie aduse în discuție trei scări diferite de analilză: ◦ scara teritoriului - regiunea mai amplă din care face parte așezarea studiată; ◦ scara așezării - structurile majore ale localității și regulile de organizare ale acesteia; ◦ scara obiectului - fie că este vorba despre spațiul public sau obiectul construit. La nivel teritorial, contextul natural (din perspectiva unităților majore de relief, respectiv a culoarelor principale ale rețelei verzi-albastre) joacă un rol esențial. Suprapunerea dintre acesta și principalele culoare de mobilitate, ca motoare ale dezvoltării economice, constituie puncte critice - dar, în același timp, oferă prilejuri - în dezvoltarea teritorială. La nivelul așezărilor, acolo unde se produce transferul de la scara teritoriului la cea a obiectului, apar adesea cele mai interesante situații. Se remarcă astfel punctele de relevanță majoră (reperele funcționale și vizuale), precum și zonele definite la intersecția diferitelor trame (naturale sau de parcelar). În sfârșit, la scara obiectului, trebuie urmărită racordarea la principiile funcționale derivate din necesitățile definite la scara teritoriului, în vederea creșterii nivelului de calitate a spațiului public și, implicit, a nivelului general de calitate a vieții.

Provocări: Menținerea echilibrului între asigurarea continuității rețelei de spații verzi-albastre și integrarea armonioasă a principalelor culoare de mobilitate (și, deci, de dezvoltare economică) în peisaj reprezintă poate cea mai mare provocare în planificarea coerentă a teritoriului și a așezărilor. În același timp, la nivel de spațiu public sau obiect construit, se pune problema adaptării principiilor specifice de organizare la nevoile contemporane - și, astfel, reinterpretarea esteticii și cutumelor tradiționale pentru a dobândi relevanță în actulitate. Întrebări de cercetare: Cum asigurăm continuitatea culoarelor de mobilitate și dezvoltare economică la toate scările de intervenție, astfel încât să nu apară conflicte între acestea și componenta naturală? Instrumente de analiză: Chorema teritoriului Schema de organizare a așezării Diagramele spațiilor publice

ÎNTRE NATURAL ȘI ANTROPIC Ierarhie și ritm Premise ideologice: Relațiile dintre componenta naturală și cea antropică, mult mai fluidă în zonele rurale decât în cele puternic urbanizate, constituie elemente definitorii pentru așezările dezvoltate în aceste areale. Aceste relații pot fi interpretate din perspectiva potențialelor conflicte dintre cele două categorii de componente - sau, din contră, pot specula întrepătrunderile dintre două lumi - și, deci, două trame (fizice și conceptuale) - atât de distincte. Diferențele dintre natural și antropic devin cu atât mai evidente în cazul așezărilor cu o structură prestabilită - sau sistematizată în forme compacte, după principii carteziene. În aceste cazuri, contrastele dintre organicitatea contextului natural și regularitatea țesutului construit sunt cele care crează prilejuri - pentru amenajarea de spații publice atipice, de limită, pentru definirea identității, prentru coagulare și interacțiune socială. Însă pentru ca aceste relații să funcționeze - în orice scenariu - este nevoie, în primul rând, de stabilirea ierarhiilor. Natura primează - dar, în același timp, elementele care asigură creștere economică trebuie să își găsească locul lor în ecuație. Ocupând axe și zone bine delimitate, astfel amplasate încât să nu inoportuneze componenta naturală - ci să o întrepătrundă în mod fericit - acestea dau ritm țesutului construit, generând nuclee și culoare de activitate. Între acestea, se țese localitatea, cu parcelarul și fondul său construit. În sfârșit, așezările rurale oferă premisele pentru o relație armonioasă cu mediul natural înconjurător, adaptându-se la caracteristicile naturale ale terenului prin trama stradală și configurația fizică, dar și folosind resursele locale pentru definirea profilului economic și a specificului activităților derulate de membrii comunității.

Provocări: Întrepătrunderea armonioasă dintre componenta naturală și cea antropică, precum și respectarea ierarhiilor între aceste elemente la toate nivelele de intervenție, crează cele mai delicate situații - dar, în același timp, și cele mai bune prilejuri pentru dezvoltarea rețelei de spații publice, oferind un grad crescut de familiaritate - prin apropierea de natură, dar și prin proximitatea față de atractorii principali. Întrebări de cercetare: Cum stabilim ierarhiile între elemenetele naturale și cele antropice? Cum încurajăm relațiile de proximitate - și, deci, de familiaritate - între comunitate și cele două componente majore ale structurilor rurale? Instrumente de analiză: Chorema teritoriului Schema de organizare a așezării

COAGULAREA COMUNITĂȚII Stimuli și nevoi de-a lungul timpului Premise ideologice: Spațiile publice din mediul rural, caracterizate prin informalitate și spontaneintatea procesului prin care s-au format, mizează pe implicarea membrilor comunității în definirea lor, fiind dezvoltate în raport cu nevoile acestora - atât funcționale (obiective), cât și de coagulare și întâlnire (subiective). Aceste nevoi se regăsesc atât în definiția fizică a spațiilor propriu-zise (prin materializarea limitelor acestora, a configurației în plan, dar și a modului de amplasare și a esteticii mobilierului urban), cât și prin caracterul activităților care se pot derula aici (în relație cu funcțiunile publice acomodate de clădirile din proximitate, dar și cu anumite evenimente cu caracter ocazional, organizate în spațiul public). Prin acest demers, spațiile publice asigură un grad ridicat de familiaritate membrilor comunității, încurajând deschiderea pentru interacțiune socială - atât față de vecini, cât și în relație cu potențialii turiști sau externi. Nevoile - indivizilor și comunităților deopotrivă - evoluează însă în timp, determinând adaptarea programelor funcționale, precum și a modalităților de utilizare a spațiului public, la noile realități. Pentru a asigura, deci, continuitatea - și, totodată, relevanța - structurilor existente în context contemporan, aceste schimbări de paradigmă trebuie asimilate și în amenajarea spațiului public, păstrând însă în același timp principiile de organizare valoroase, specifice locului.

Provocări: În procesul de transformare a comunității (și a nevoilor sale) de-a lungul timpului, reperele, la fel ca și principiile de organizare, rămân constante, însă formele fizice de implementare și manifestare suferă modificări. Această situație este firească, însă există riscul abandonării complete a valorilor tradiționale, percepute ca fiind desuete în context contemporan. Astfel, cârciuma satului devine centru de pariuri sportive, hora sau claca dispar ca forme de manifestare socială iar proprietatea privată fie se închide complet spre spațiul public, fie invadează limitele firești. Întrebări de cercetare: Cum mediem relațiile? Dintre tradiție și inovație, dintre public și privat? Instrumente de analiză: Anchete sociale Observarea directă a impactului comunității asupra configurației spațiului public și a mobilierului urban

M·4

CADRUL CERCETĂRII Scări teritoriale de analiză

S C A R A T E R I TO R I U L U I Întrebări de cercetare

Care sunt principalele elemente de peisaj la nivelul teritoriului studiat (cursuri de apă, forme de relief, masive de vegetație)? Care sunt principalele culoare de mobilitate le nivelul teritoriului studiat (rutieră, feroviară, nemotorizată)? Care sunt principalii poli de atracție la nivelul teritoriului studiat? Care sunt principalele activități economice derulate la nivelul teritoriului studiat? Ce rol are așezarea studiată la nivelul teritoriului studiat?

S C A R A T E R I TO R I U L U I Instrumente de cercetare. Chorema teritoriului

Chorema reprezintă un instrument care permite observarea și interpretarea situației existentă la scara teritoriului. Termen utilizat cu precădere în geografie, începând cu ultima decadă a secolului XX, chorema este o schemă grafică, de reprezentare a spațiului fizic, care sintetizează și redă simbolic dinamica mediului înconjurător. Acest instrument permite deci identificarea și reprezentarea componentelor fundamentale și aranjamentul lor în spațiu, inclusiv formele pe care acestea le îmbracă în realitate. Astfel, se creează o legătură între general și particular - deci între caracteristicile globale ale contextului spațial și elementele particulare, abordate ca studiu de caz. Înțelese astfel, choremele pot fi definite ca reprezentări ale amprente lăsate de societatea umană asupra teritoriul locuit - și, deci, trăit. Din reprezentarea chorematică se extrag astfel determinanții - sau „legile” - care guvernează sau contribuie la înțelegerea contextului teritorial. Similar cu aplicația tehnică a noțiunii de peisaj cultural, abordarea chorematică prezintă interacțiunea dintre om și mediu în termeni sintetici, în care o simplă ilustrație poate fi suficientă pentru o înțelegere adecvată a realității înconjurătoare. Determinanții se referă la aspectele spațiale, de relaționare directă, vectoriale, de polarizare, comunicare, proprietate sau de gestiune a spațiului. Reprezentarea este una sintetică pentru că utilizează doar elemente geometrice de bază (punct, linie, suprafață) pe care le combină în diverse moduri pentru a desena spațiul.

Subdiviziunile regiunilor: 01 orașe principale 02 limite administrative 03 regiune administrativă 04 centre, limite și poligoane

Infrastructura regională 05 noduri 06 linii de comunicație 07 servicii ecosistemice, irigare, drenaj 08 rețea

Modele gravitaționale 09 puncte - satelit 10 orbitale și linii gravitaționale 11 zona de atracție 12 relații preferențiale

S C A R A

A Ș E Z Ă R I I

Întrebări de cercetare

Așezarea este străbătută / se învecinează cu unul sau mai multe coridoare verzi-albastre? Dacă da, cum se raportează aceasta la prezența elementului natural? Așezarea este amplasată pe / se învecinează cu una sau mai multe forme majore de relief? Dacă da, cum se raportează aceasta la prezența elementului natural? Așezarea cuprinde / se învecinează cu unul sau mai multe masive de vegetație? Dacă da, cum se raportează aceasta la prezența elementului natural? Așezarea cuprinde / se învecinează cu una sau mai multe forme situri protejate de biodiversitate? Dacă da, cum se raportează aceasta la prezența elementului natural? Care este calea principală de acces în așezare? Cum este organizată rețeaua stradală (geometrie, scară, dimensiuni)? Cum este organizat țesutul rural (geometrie, scară, granulație)? Cum sunt tratate limitele dintre intravilan și extravilan? Care sunt principalele centre de interes din așezare? Care sunt obiectivele - reper din așezare?

Care sunt principalele activități sociale și economice derulate la nivelul așezării?

S C A R A

A Ș E Z Ă R I I

Instrumente de cercetare. Schema de organizare

Cel mai util instrument de analiză la scara așezării este chiar schema de organizare a propriilor resorturi a localităților studiate. Acest tip de reprezentare se materializează prin suprapunerea a două straturi fundamentale (cel natural și cel antropic), după cum urmează: ◦ elementele naturale dominante - cele aparținând rețelei Natura 2000, coridoarele verzi albastre (cursurile de apă, spațiile verzi și pâlcurile de vegetație din albia majoră și cea minoră) și masivele vegetale; ◦ elementele antropice dominante - cele care reprezintă principalele căi de comunicație, structura fondului construit și morfologia așezării, precum și aglomerarea punctelor de interes în noduri sau rețele, ca atractori. Suprapunerea acestor două categorii distincte de elemente oferă o imagine clară, sintetică, asupra localității în ansamblul său. Astfel, pe lângă observarea directă a formei așezării și înțelegerea și interpretarea acesteia, este importantă alăturarea dintre cele două straturi - cea care produce prilejuri și conflicte. În ceea ce privește prilejurile, acestea apar ca elemente permanente, care au rolul de a face posibilă relația de proximitate a comunității atât cu rețeaua antropică, cât și cu cea naturală. Fiecare dintre cele două rețele trebuie încurajată să se dezvolte conform propriilor tipare. La intersecția acestora pot apărea însă conflicte, determinate de caracterul lor particular. Zonele de conflict presupun prioritizare în funcție de relevanță și

importanță, rețelele majore primând, desigur, în fața celor minore. Astfel, un coridor verde-albastru major devine mult mai important decât un drum județean, la fel cum un canal de desecare este mult mai puțin important decât accesul principal către o zonă de importanță comunitară. În sfârșit, schema de organizare a așezării se constituie ca un ansamblu de determinanți pentru scara de detaliu suplimentar, cea a diagramei spațiilor publice.

SCARA SPAȚIILOR PUBLICE Întrebări de cercetare

Care sunt principalele tipologii de spații publice la nivelul așezării? Care sunt dimensiunile și forma în plan a spațiului public? Cum sunt tratate limitele spațiului public (înțelese ca fiind limitele de proprietate dintre spațiul public și parcelele private)? Cum sunt realizate împrejmuirile? Cum sunt tratate fațadele clădirilor? Cum este tratată suprafața de călcare din spațiul public? Care este raportul dintre suprafața minerală și suprafața verde? Cum sunt delimitate suprafețele destinate circulației diferitelor categorii de participanți la trafic? Care sunt elementele de vegetație prezente în spațiul public? Care sunt elementele de mobilier urban prezente în spațiul public (corpuri de iluminat, surse de apă, coșuri de gunoi, locuri de stat, orice alte elemente de mobilier funcțional sau recreațional)? Care sunt principalele activități economice derulate în clădirile din vecinătatea imediată a spațiului public magazin sătesc, restaurant, etc.)? Cum influențează acestea spațiul public? Care sunt principalele evenimente derulate în spațiul public (curente, periodice, cu caracter excepțional)?

SCARA SPAȚIILOR PUBLICE Instrumente de cercetare Diagrama spațiilor publice. Piese tehnice și libere

Preluând determinanții de rang superior, diagrama spațiilor publice ca instrument de analiză și interpretare a așezărilor rurale - oferă o perspectivă de ansamblu asupra tiparelor de distribuție a acestor spații în țesutul construit, care pot fi analizate prin perspectiva ritmurilor de funcționare, întru îndeplinirea rostului lor fundamental: aducerea împreună a membrilor comunității. Astfel, devine esențială în primul rând categorisirea acestor spații, pentru a fi încadrate din punct de vedere tipologic și funcțional. De asemenea, este importantă înțelegerea acestora din perspectiva relațiilor sociale pe care le facilitează, observabile prin amprenta lăsată de comunitate în amenajarea spațiului public și a configurării mobilierului urban, precum și prin relațiile create la scara întregii așezări. Practic - răspunzând la provocarea de a trasa o matrice a acestor spații în funcție de rațiunea de a fi a fiecăruia. Pasul următor presupune analiza detaliată a unui număr limitat de tipologii de spații publice, având ca scop identificarea provocărilor specifice fiecărei categorii în parte, precum și adresarea acestora prin intervenții minimale, cu limitări specifice bugetului mediu disponibil pentru autoritatea locală sau societatea civilă. În acest sens, reprezentarea realității înconjurătoare se realizează prin piese tehnice și libere, având ca scop atât evidențierea elementelor de ambianță, cât și a celor care țin de folosința spațiului public analizat. Astfel, piesele tehnice cuprind: ◦ Planul de încadrare - la nivel de cvartal

◦

◦ ◦

◦

Planul de situație - la nivel de spațiu public, cu evidențierea modului de tratare a limitelor, a funcțiunilor publice existente, a modului de tratare a suprafeței de călcare din spațiul public, dar și a elementelor de vegetație și mobilier Desfășurate stradale - cu evidențierea modului de tratare a limitelor de proprietate Secțiuni caracteristice - cu evidențierea modului de raportare la teren și la scara umană, a relației dintre spațiul public și spațiul privat, respectiv a zonificării spațiale și funcționale Axonometrii

În sfârșit, piesele libere cuprind: ◦ Schițe / scheme / diagrame explicative ◦ Imagini fotografice, din dronă sau de la nivelul ochiului (cu ansamblul / de detaliu)

S C A R A PA R C E L A R U L U I Întrebări de cercetare

Care sunt principalele tipologii de parcele identificate la nivelul așezării, din punctul de vedere al ocupării acestora cu construcții?

Care sunt tehnicile și materialele de construcție specifice utilizate?

Care sunt dimensiunile și forma în plan a parcelei?

Se evidențiază anumite elemente de decor specifice (ex. muluri, obloane, motive zugrăvite, inscripții, etc.)?

Cum sunt tratate limitele de proprietate ale parcelei (spre spațiul public - aliniament, spre vecini - limitele laterale, respectiv limita posterioară)? Cum sunt realizate împrejmuirile și accesele pe proprietate? Cum sunt tratate fațadele clădirilor? Se evidențiază anumite elemente de mobilier specifice pe limita de proprietate (ex. băncuțe)? Cum sunt amplasate construcțiile pe parcelă? Cum sunt organizate suprafețele de teren rămase neconstruite pe parcelă? Care este caracterul curților / grădinilor care se formează (din perspectiva gradientului public-privat / din perspectivă utilitară)? Cum sunt conformate clădirile, din punct de vedere al formei și dimensiunilor în plan, respectiv al regimului de înălțime și registrelor volumetrice? Care este silueta clădirii, din perspectiva relaționării cu terenul, respectiv a modului de realizare a învelitoarei? Care este raportul plin-gol la fațade?

Care este cromatica specifică utilizată la fațade? Care sunt principalele activități economice derulate în gospodărie? Care sunt principalele activități sociale derulate în gospodărie?

S C A R A PA R C E L A R U L U I Instrumente de cercetare Structura parcelarului. Piese tehnice și libere

Structura parcelarului - ca instrument de analiză și interpretare a așezărilor rurale - oferă o perspectivă de ansamblu asupra tipologiilor de parcele și gospodării specifice țesutului construit analizat, precum și a distribuției acestora la nivelul așezărilor în cauză.

◦

Astfel, devine esențială în primul rând categorisirea tipologiilor de parcele, din perspectiva formei și dimensiunilor în plan a acestora, dar și a modului de ocupare a terenului cu clădiri.

◦

De asemenea, este importantă înțelegerea felului în care parcela propriu-zisă relaționează cu spațiul public învecinat, tratarea limitelor de proprietate (și gradul de transparență a acestora) fiind esențiale. Pasul următor presupune analiza detaliată a unui număr limitat de tipologii de parcele și gospodării, având ca scop identificarea provocărilor specifice fiecărei categorii în parte, precum și stabilirea unui set de principii aplicabile în vederea realizării intervențiilor de orice fel asupra țesutului existent. În acest sens, reprezentarea realității înconjurătoare se realizează prin piese tehnice și libere, având ca scop atât evidențierea elementelor de ambianță, cât și a celor care țin de folosința gospodăriei analizate. Astfel, piesele tehnice cuprind: ◦ Planul de încadrare - la nivel de cvartal ◦ Planul de situație - la nivel de parcelă, cu evidențierea modului de tratare a limitelor, a amplasării construcțiilor pe parcelă, precum și a zonificării suprafețelor de teren rămase neconstruite

◦

Desfășurate stradale - cu evidențierea modului de tratare a limitelor de proprietate, precum și a relaționării construcțiilor de pe parcelă cu clădirile învecinate Secțiuni caracteristice - cu evidențierea relației dintre parcelă și spațiul public învecinat, a relației dintre parcelă și vecini, a gabaritelor construcțiilor, precum și a relației dintre construcții și teren Axonometrii

În sfârșit, piesele libere cuprind: ◦ Schițe / scheme / diagrame explicative ◦ Imagini fotografice, din dronă sau de la nivelul ochiului (cu ansamblul / de detaliu)

CONCLUZII Concentrându-se asupra componentei teoretice, precum și asupra limitărilor specifice, acest capitol detaliază demersul de generare a unei metodologii de analiză și interpretare a mediului rural. Plecând de la cadrul de operare, si anume zonele rurale (prin definiție, tipologii și structuri majore), cercetarea parcurge etapele firești ale delimitării cadrului teoretic, din perspectiva contextualizării (în relație cu politicile la nivel european), a identificării instrumentelor de analiză disponibile (prin referire la teoriile și metodele deja formulate în acest sens), dar și a înțelegerii li-mitărilor existente (din punct de vedere legislativ). În continuare, capitolul se concentrează asupra definirii cadrului de cercetare, din punctul de vedere al principiilor de abordare transversale, precum și al instrumentelor de analiză considerate adecvate pentru acest tip de demers. Acestea presupun o înțelegere obiectivă a realității înconjurătoare, structurată astfel: ◦ de la teritoriu la obiect (prin procese coerente și continue); ◦ între natural și antropic (documentând ierarhii și ritmuri); ◦ coagularea comunității (înregistrând stimuli și nevoi de-a lungul timpului). În final, se definește metodologia de analiză și interpretare a mediului rural, aplicabilă în orice context, datorită caracterului său versatil construind pe seama teoriilor și metodelor de analiză a mediului rural, precum și pe direcțiile stabilite de către politicile europene actuale.

M·5

APLICABILITATE Cartarea, reprezentarea și interpretarea teritoriului Comloșu Mic | Banatul de Câmpie

A·1

PRILEJURI | PREMISE

UrbanisticA Implicarea studenților în problematica societății

În continuare, lucrarea se concentrează asupra unui studiu de caz particular, a cărui oportunitate s-a conturat în urma unui șir de experiențe pozitive, derulate sub egida Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara în așezările dezvoltate după principiile urbanismului colonial din Banatul de Câmpie. Dintre acestea, elaborarea Planului de Acțiune pentru Patrimoniul Construit al Jimboliei (finanțat din fonduri ADR Vest și întocmit de un colectiv de cadre didactice și studenți ai Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara după o metodologie germană) a prilejuit și întâlnirea cu reprezentanții comunității din Comloșu Mic. S-a dezvăluit astfel nu numai un exemplu de localitate rurală dezvoltată după principiile urbanismului colonial - ci și un potențial exemplu de dezvoltare sustenabilă, bazat pe agricultura practicată local și animat de o serie de inițiative în domeniul cultural. Înființat în secolul al 18-lea, ca parte din procesul de colonizare a Banatului cu populație multi-etnică, inițiat de Imperiul Hasburgic după cucerirea acestor teritorii de la Otomani - satul Comloșu Mic a fost dezvoltat după un plan prestabilit, pe baza principiilor urbanismului colonial. De-a lungul timpului, aceste caracteristici s-au păstrat într-o proporție consistentă - în localitate fiind încă vizibile atât elementele cu valoare arhitecturală, cât mai ales cele specifice pentru structura spațială a așezărilor de coloniști. În continuare, broșura prezintă rezultatele aplicării metodologiei de analiză și interpretare a mediului rural, detaliată în capitolul anterior, asupra satului Comloșu Mic - materializată printr-un exercițiu didactic, derulat în anul universitar 2022-2023 sub egida UrbanisticA (grupul cadrelor didactice preocupate de planificare spațială din Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara) împreună cu studenții anului II, la disciplina Urbanism 1.

Organizatori: Atelierul Non-Formal de Planificare Spațială Timișoara Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara | UrbanisticA Perioada de desfășurare: februarie - iunie 2023 Coordonatori: Ștefana BĂDESCU | Mihai DANCIU Emanuel TĂMAȘ | Răzvan POPESCU Participanți: Denisa BOȚ | Adrian GROZA | Laura MANOLE | Agnes UNGUR Studenții anului II ai Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara, promoția 2022-2023 Parteneri instituționali: Asociația „Colț de Banat”, Comloșu Mic Casa de Cultură a Orașului Jimbolia Acest demers s-a derulat în cadrul seminarului disciplinei Urbanism 1| an II | 2022-2023 | Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara p.54 | Comloșu Mic | Hambarul cu Carte | Carina Cojocaru p.56 | Comloșu Mic | Vedere din dronă asupra cimitirului | Adrian Groza

Colonizarea unui teritoriu cu populații străine

Indiferent de perioada istorică sau de zona geografică în care au apărut, așezările coloniale se disting de alte structuri antropice atât prin scop, cât și prin formă. Înțelese ca așezări dezvoltate la comanda conducătorilor străini în teritoriile nou cucerite sau ocupate, așezările coloniale au ca scop exploatarea resurselor dobândite, afirmând în același timp dominația noii puteri conducătoare în teritoriul respectiv. În acest scop, așezările coloniale utilizează o resursă deosebit de valoroasă - profilul locuitorilor lor. Aduși de pe meleaguri îndepărtate, coloniștii tind să rămână uniți, distanțându-se de populația existentă și conservându-și tradițiile, păstrând astfel o identitate comunitară puternică, în vizibil contrast cu cea a localnicilor. În același timp, fiind recompensați cu anumite privilegii, coloniștii respectă regulile impuse de puterea conducătoare și îndeplinesc eficient sarcinile ce le-au fost încredințate. Distincția dintre coloniști și populația locală este reflectată și prin forma urbană adoptată de așezările coloniale, care optează în general pentru tipare regulate, geometrice, în contrast vizibil cu structura de obicei organică a localităților existente. În ceea ce privește așezările coloniale dezvoltate sub dominația habsburgică în teritoriile nou-cucerite din Banat, se poate observa că acestea se dezvoltă întotdeauna după o rețea stradală carteziană, ceea ce generează o structură urbană relativ uniformă, construită de obicei în jurul unui spațiu public principal și organizată de-a lungul uneia sau a două axe principale. Restul străzilor sunt organizate ierarhic în raport cu axele principale (fie paralele, fie perpendiculare pe acestea). Cvartalele definite de rețeaua stradală sunt divizate în loturi de teren uniforme, pe care sunt apoi construite clădirile (cu cât sunt mai

aproape de centru, cu atât clădirile au o importanță mai mare). În același timp, principiile carteziene se regăsesc și în organizarea teritoriului extravilan. Astfel, zona neconstruibilă care înconjoară fiecare așezare este formată din parcele agricole (una pentru fiecare lot de locuințe), pășuni (pentru animale) și terenuri comunitare, toate organizate după aceleași reguli de regularitate, axialitate și proporție - dar la o scară mai mare. Astfel, se asigură că întregul teritoriu (și - cel mai important - resursele sale) sunt împărțite în mod corespunzător între așezări și, astfel, exploatate eficient și strict controlate de o anumită autoritate. În același timp, împărțirea teritoriului în parcele regulate, urmând aceeași orientare și proporție ca și loturile de locuințe, dar la o scară mai mare, permite ca fiecare localitate să beneficieze de suficient teren pentru a se extinde în continuare în viitor.

A·2

SCARA TERITORIULUI

S C A R A T E R I TO R I U L U I Chorema teritoriului: Banatul de Câmpie

Tisa

SEGHEDIN

Ma Arad

Subatica

Mure

S.M. J. Bečej

TIMIȘOARA

Făget

Lugoj

Kikinda Zrenjanin

Caransebeș

NOVI SAD

Reșița

Oradea Bc

Panciova BELGRAD

năr

Orșova

Semendria

B.H.

SRB

Reprezentarea chorematică la scara macro-teritoriului surprinde regiunea Banatului de Câmpie - evidențiind caracteristicile fundamentale ale unității de peisaj cultural identificate aici. În primul rând, aceasta se desfășoară între limite naturale și antropice, astfel: ◦ Culoarul Mureșului și coridorul major de mobilitate (rutieră și feroviară) format pe această vale - la nord; ◦ fluviul Dunărea și coridorul major de mobilitate DE-75 - la sud; ◦ râul Cerna și coridorul major de mobilitate (rutieră și feroviară) format pe această vale - la est; ◦ râul Tisa - la vest. Regiunea istorică a Banatului se întinde actualmente pe teritoriul a trei țări (România, Serbia și Ungaria), ale căror granițe au fost trasate la scurt timp după Primul Război Mondial, în urma unor negocieri succesive prin care s-a stabilit noua împărțirea administrativ-teritorială a Europei Centrale și de Est după destrămarea Imperiului Habsburgic. Între aceste limite, se evidențiează, ca formă majoră de relief, Câmpia de Vest - formată în timp prin sedimentare, având un aspect neted orizontal și o altitudine medie de 100 m. Câmpia de Vest este subîmpărțită, la rândul său, în mai multe sub-unități, cuprinzând: ◦ câmpii înalte - caracterizate prin altitudini mai ridicate, ce continuă denivelările dealurilor dinspre est (precum Câmpia Vingăi); ◦ câmpii orizontale sau tabulare - caracterizate printr-un relief neted, favorabil practicării agriculturii (precum Câmpia Jimboliei, în care este amplasată și localitatea Comloșu Mic);

◦

câmpiile joase - caracterizate prin prezența râurilor cu albii abia schițate și tendințe de înmlăștinire și revărsare (precumCâmpia Timișului).

În acest areal, se remarcă existența unei rețele bogate de drumuri rutiere și trasee feroviare (dezvoltate încă din secolul al 18-lea de către administrația habsburgică), care împânzesc teritoriul, facilitând o bună conexiune între așezări. De asemenea, se remarcă prezența nucleelor antropice cu rol polarizator (precum Timișoara - în Banatul românesc, la est, Novi Sad - în Banatul sârbesc, la sud și Seghedin - în Banatul maghiar, la vest) - precum și a mai multor nuclee cu rol secundar și terțiar, care alcătuiesc o rețea de așezări coerentă, organizată ierarhic și uniform distribuită în teritoriu. În acest context, se dezvoltă rețeaua așezărilor urbane și rurale, întemeiate pe principiile urbanismului colonial de administrația habsburgică după cucerirea acestor teritorii de la Otomani.

S C A R A T E R I TO R I U L U I Chorema teritoriului: Sistemul Urban Jimbolia

TEREMIA MARE GOTTLOB

LOVRIN

BULGĂRUȘ

COMLOȘU MARE

BILED GRABAȚ IECEA MARE LENAUHEIM

BECICHERECU MIC

COMLOSU MIC

KIKINDA

IECEA MICĂ

JIMBOLIA

CĂRPINIȘ

LUL

STARI BE GE

A CAB

SIN GIO

SERBIA

Reprezentarea chorematică la scara teritoriului surprinde sistemul urban al orașului Jimbolia - evidențiind caracteristicile fundamentale ale unității de peisaj cultural identificate aici. În primul rând, aceasta se desfășoară între limite naturale și antropice, astfel: • DN6 (Timișoara - Sânnicolau Mare) - la nord; • granița România-Serbia - la sud și vest; • râul Bega Veche (și afluenții acestuia) - la est. Între aceste limite, se evidențiează, ca formă majoră de relief, Câmpia Jimboliei - o câmpie tabulară, sub-diviziune a Câmpiei de Vest, caracterizată printr-un relief neted, favorabil practicării agriculturii. De asemenea, se remarcă prezența a două arii naturale protejate, având statutul de zone de importanță comunitară Natura 2000. De-a lungul secolelor 18 și 19, sistemul urban al orașului Jimbolia cuprindea un areal mai amplu, care se întindea și pe teritoriul actual al Serbiei - stabilind relații complexe de vecinătate și cooperare cu Kikinda. Însă trasarea granițelor naționale, imediat după Primul Război Mondial - precum și consolidarea politicii centralizate în perioada administrației comuniste - au condus la segregarea teritorială, determinând astfel transformarea Jimboliei dintr-un pol central în teritoriu într-o așezare marginală, tangentă graniței de stat. În acest areal, se remarcă existența unei rețele bogate de drumuri rutiere și trasee feroviare (dezvoltate încă din secolul al 18-lea de către administrația habsburgică), a căror continuitate firească în teritoriu a

fost însă semnificativ afectată de trasarea granițelor de stat între România și Serbia, în prima parte a secolului XX. Această operațiune a influențat de asemenea și dinamica dintre localitățile existente - cele două târguri ale regiunii (Jimbolia și Kikinda) ajungând să facă parte, ca urmare a reîmpărțirilor teritoriale, din două țări distincte. Astfel, sistemul urban al orașului Jimbolia mizează în prezent doar pe relația cu așezările rurale subordonate ierarhic de pe teritoriul românesc și anume comunele Comloșu Mare, Lenauheim, Iecea Mare, Cărpiniș și Checea și satele componente ale acestora. p.60 | Comloșu Mic | Vedere din dronă asupra așezării | Mihai Danciu p.62 | Banatul de Câmpie | Chorema teritoriului | Doris Florea p.64 | Sistemul Urban Jimbolia | Chorema teritoriului | Doris Florea p.67 | Comloșu Mic | Vedere caracteristică din spațiul public | Ștefana Bădescu

S C A R A T E R I TO R I U L U I Recomandări generale

Urmărind principiile Noului Bauhaus European, recomandările formulate la scara teritoriului accentuează caracteristicile favorabile unei dezvoltări durabile a regiunii, punând accent pe specificul local pentru a oferi un nivel ridicat de calitate a vieții pentru locuitori, precum și pentru a încuraja dezvoltarea economică bazată pe practicarea sustenabilă a agriculturii. Astfel, urmărind cele trei principii, recomandările sunt următoarele: ◦

beautiful / frumos: protejarea, menținerea și accentuarea culoarelor principale de percepție la nivel teritorial, care pun în valoare specificul zonei. Peisajul orizontal, specific Câmpiei Banatului, brăzdat de rețeaua de cursuri de apă și canale, precum și de coridoarele de mobilitate (rutieră și feroviară), ce oferă pe alocuri perspective generoase asupra peisajului natural, dar și asupra așezărilor rurale, dominate de accentele verticale ale bisericilor;

◦

sustainable / durabil: conservarea ariilor naturale protejate, clasate drept zone de importanță comunitară Natura 2000, și întărirea legăturilor dintre acestea, precum și dintre acestea și restul teritoriului, prin intermediul coridoarelor verzi-albastre, formate în lungul cursurilor de apă și a canalelor care traversează zona. Astfel, albiile majore ale râurilor și pârâurilor, precum și canalele de descare și irigare dezvoltate începând cu perioada administrației habsburgice, devin legături transversale în regiune, continuând masivele de vegetație și arealele de biodiversitate. Provocarea rezultă din intercalarea rețelei de așezări (și, implicit, a coridoarelor de mobilitate care le conectează) - a căror dezvoltare sustenabilă poate fi atinsă prin valorizarea patrimoniului local;

◦

together / împreună: dezvoltarea rețelelor de cooperare (formale și informale) între așezările din teritoriu și definirea formelor de asociere între acestea. Un areal a cărui evoluție a mizat dintru început pe coerență și coeziune la nivel teritorial, fiind dezvoltat după principii similare din punct de vedere spațial și administrativ, are nevoie de cooperare între toate entitățile care îl alcătuiesc, pentru a identifica metodele cele mai eficiente de a progresa. Este nevoie, așadar, de asociere între autoritățile publice județene și locale pentru a stabili în comun tiparele de dezvoltare și distribuția eficientă a resurselor. Astfel, este necesară cooperarea între localitățile din Câmpia Banatului pentru a genera o strategie unitară privind activitățile agricole, ca resort pentru dezvoltarea sustenabilă a întregului teritoriu - precum și activitățile socio-culturale, ca modalitate de întărire a ceoziunii comunitare.

A·3

SCARA AȘEZĂRII

S C A R A

A Ș E Z Ă R I I

Schema de organizare a așezării

ARIE NATURALĂ PROTEJATĂ: Zonă de importanţă comunitară Natura 2000 (ROSCI)

S RÂUL

ță

B TARI

a Gr ia

ân

EGEJ

m Ro a bi er

-S

Satul Comloșu Mic a fost întemeiat în a doua jumătate a secolului al 18-lea, ca urmare a procesului de colonizare a Banatului cu populație multi-etnică, inițiat de Imperiul Hasburgic după cucerirea acestor teritorii de la Otomani. Astfel, prima atestare documentară a localității datează din anul 1770, în timpul domniei Împărătesei Maria Tereza. Așezarea face parte din categoria localităților nou-înființate în această perioadă, fiind dezvoltată după un plan prestabilit, pe baza principiilor urbanismului colonial. Câteva momente cheie în evoluția așezării cuprind: ◦ inaugurarea căii ferate pentru pasageri pe ruta Jimbolia Timișoara (în anul 1857); ◦ trasarea graniței între Serbia și România (în anul 1918, cu rectificare în 1923); ◦ tranziția către administrația românească (începând cu anul 1924); ◦ procesul de emigrare a populației germane din zonă (începând cu anul 1980). În prezent, localitatea își redefinește treptat identitatea - constituindu-se într-un potențial exemplu de dezvoltare sustenabilă, bazat pe agricultura practicată local și animat de o serie de inițiative în domeniul cultural. În ceea ce privește schema de organizare a așezării, aceasta prezintă elementele fundamentale pentru dezvoltarea satului Comloșu Mic prin cele două straturi determinante - componenta naturală, respectiv elementul antropic.

Caracterul mediului natural este evidențiat prin peisajul orizontal specific Câmpiei Jimboliei - o câmpie tabulară, cu aspect neted și soluri favorabile practicării agriculturii, parte din Câmpia de Vest. Acest caracter a determinat profilul economic al așezării, practicarea agriculturii pe scară largă constituind deopotrivă scopul apariției acestei localități, dar și motivul dezvoltării sale în timp. Se remarcă de asemenea coridorul ecologic dezvoltat de-a lungul cursului de apă Bega Veche, care mărginește localitatea spre est, precum și aria naturală protejată care înconjoară localitatea de la nord-est la sud-vest - clasată drept zonă de importanță comunitară Natura 2000.

ARIE NATURALĂ PROTEJATĂ: Zonă de importanţă comunitară Natura 2000 (ROSCI)

59 Școala Gimnazială Comloșu Mic

Biserica Romano Catolică

ița

an Gr ân ia ia

b er

-S

C 59

m Ro

Ax principal

Al doilea strat - cel al intervenției antropice - evidențiază structura carteziană după care se dezvoltă așezarea, specifică localităților dezvoltate în Banat după principiile urbanismului colonial începând cu secolul al 18-lea sub administrație habsburgică. Astfel, se remarcă axul principal al localității, dezvoltat pe direcție nord-sud (în lungul drumului de legătură dintre Jimbolia și Comloșu Mare), precum și axul secundar, perpendicular pe primul și dezvoltat pe direcție est-vest; la intersecția celor două, se definește vatra satului, care cuprinde edificiile majore (biserica - școala). Trama stradală a așezării este organizată în raport cu cele două axe, celelalte străzi fiind fie paralele, fie perpendiculare pe acestea. Singurele accidente notabile în structura carteziană se observă în relație cu punctele de intrare, respectiv ieșire, a axului principal din localitate - acolo unde se și conturează două spații distincte: cimitirul (spre sud, la ieșirea spre Jimbolia), respectiv un teren comunitar de formă triunghiulară (spre nord, la intersecția dintre axul principal și un drum mai vechi, acum inactiv, de legătură cu localitatea învecinată Gotlob). Se remarcă de asemenea regularitatea și uniformitatea cvartalelor definite în ochiurile tramei stradale, precum și a parcelelor de teren - care au dimensiuni generoase și sunt în general ocupate cu clădiri impozante, reflectând statutul și bunăstarea familiilor de agricultori care le locuiau. În sfârșit, o caracteristică aparte a așezării Comloșu Mic este reprezentată de relațiile vizuale care se stabilesc între străzi - discontinuitățile punctuale ale frontului stradal, precum și grădinile generoase, favorizând adeseori priveliști interesante.

Comloșu Mic | Kleinkomlosch | Kiskomlós comuna: Commloșu Mare județul: Timiș prima atestare documentară: 1770 altitudine medie: 79 m (d.m.) populație (2002): 920 locuitori populație (2021): 949 locuitori

S C A R A

A Ș E Z Ă R I I

Recomandări generale La nivelul satelor Comloșu Mic, recomandările privind cele trei principii fundamentale ale Noului Bauhaus European vizează consolidarea unui țesut rural care să respecte tiparele istorice, valorizând patrimoniul moștenit (deopotrivă material și imaterial) prin activități de agricultură sustenabilă, respectiv prin activități socio-culturale derulate de comunitate. Astfel, urmărind cele trei principii, recomandările sunt următoarele:

environmental (prin derularea de activități de conșitentizare cu privire la importanța protejării mediului natural, precum și prin asumarea principiilor verzi în amenajările realizate și activitățile derulate);

◦

beautiful / frumos: dezvoltarea coerentă la nivelul localității, cu respectarea specificului local, atât la nivelul intervențiilor construite, cât și în ceea ce privește definirea spațiilor publice. Acest specific este determinat de coerența structurilor majore (naturale și antropice) care alcătuiesc așezarea. Astfel, se propune consolidarea relației dintre localitate și peisajul înconjurător - prin amenajarea spațiilor publice formate la limita dintre intravilan și extravilan, precum și prin întregirea centurii de vegetație care înconjoară în mod tradițional așezările Banatului de Câmpie. De asemenea, se remarcă aspectul coerent al tramei stradale, organizată după principii carteziene și coagulată în jurul vetrei satului, în relație cu edificiul de cult (care, deși nu deține statutul de monument istoric, are o siluetă disctinctive și rol de reper în comunitate). În sfârșit, se recomandă păstrarea (sau refacerea) relațiilor specifice dintre spațiul public și proprietățile private, acestea din urmă deschizându-se în mod tradițional prin împrejmuiri din zidărie și fațade cu decorații specifice către stradă;

◦

sustainable / durabil: dezvoltarea activităților economice specifice agriculturii sustenabile (și, astfel, asigurarea continuității profilului economic al așezării), cu protejarea valorilor patrimoniale (naturale și culturale). În felul acesta, se urmărește atingerea sustenabilității din punct de vedere economic (prin dezvoltarea afacerilor care să contribuie la creșterea economiei locale), social (prin dezvoltarea unui model bazat pe implicare comunitară) și

together / împreună: amenajarea de spații publice incluzive și accesibile pentru toți utilizatorii, care să favorizeze interacțiunea între membrii comunității, între membrii comunității și autoritatea locală, precum și între membrii comunității și cei veniți din exterior. Pentru a întări sentimentul de apartenență în rândul comunității, se recomandă implicarea populației în procesul decizional și de co-creare - atât a amenajărilor propuse în spațiul public, cât și în ceea ce privește dezvoltarea activităților economice și a modelului de agricultură sustenabilă dezvoltat în regiune.

A·4

SCARA OBIECTULUI

SCARA OBIECTULUI Tipologii de spații publice

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a spațiului public - ca atractor sau mediator - necesită o abordare dependentă de tipologie. Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea în plan a spațiilor de utilitate publică, funcțiunile din proximitate și caracterul limitelor acestora, spațiile publice identificate în localitatea Comloșu Mic se pot clasifica astfel: 1. Vatra satului, definită la intersecția dintre axul principal al localității (dezvoltat pe direcție nord-sud) și axul secundar (perpendicular pe primul și dezvoltat pe direcție est-vest) - care cuprinde biserica și școala. 2. Spațiile publice definite în lungul celor două axe ale localității, respectiv în intersecțiile dintre acestea și străzile de rang secundar caracterizate printr-un profil stradal generos, cu spații verzi ample și zone de circulație bine delimitate. 3. Spațiile publice organizate în relație cu teritoriul, în lungul axului principal al așezării, în zonele de inflexiune pe care acesta le descrie la intrarea în, respectiv la ieșirea din localitate. Aceste spații cuprind două zone distincte, cu importanță pentru comunitate: cimitirul (spre sud, la ieșirea spre Jimbolia), respectiv un teren comunitar de formă triunghiulară (spre nord, la intersecția dintre axul principal al așezării și un drum mai vechi, acum inactiv, de legătură cu localitatea învecinată Gotlob).

COMLOȘU MIC

VATRA SATULUI

COMLOȘU MIC AXUL PRINCIPAL: IEȘIREA SPRE JIMBOLIA

COMLOȘU MIC AXUL PRINCIPAL: IEȘIREA SPRE C. MARE

SCARA OBIECTULUI Tipologii de parcele

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea modului de utilizare a parcelelor dedicate construcțiilor - atât din perspectiva acomodării nevoilor funcționale specifice perioadei contemporane, cât și pentru conservarea elementelor valoroase de patrimoniu - necesită o abordare dependentă de tipologie. Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea și forma în plan a parcelelor dedicate construcțiilor, modul de amplasare a construcțiilor pe lot, funcțiunile pe care le acomodează și caracterul limitelor acestora, parcelele de teren identificate în localitatea Comloșu Mic se pot clasifica astfel: 1. Parcele dedicate funcțiunilor cu acces public (biserică, școală, etc.). Aceste parcele se caracterizează printr-o tratare permeabilă a limitei de proprietate (care deschide către spațiul public zone generoase de acces și alte amenajări specifice, precum locuri de stat sau elemente de signalistică). De asemenea, construcțiile amplasate pe aceste parcele au siluete și gabarite distinctive, adecvate funcțiunilor pe care le găzduiesc. 2. Parcele rezidențiale (de colț sau de câmp). Aceste parcele au de obicei o formă dreptunghiulară în plan (cu latura scurtă orientată spre spațiul public) și se caracterizează printr-o închidere a frontului stradal (fie prin corpuri construite, fie prin împrejmuiri - realizate, în mod tradițional, din cărămidă). De asemenea, la nivelul parcelei, se remarcă opțiuni distincte de amplasare a clădirilor pe proprietate, care variază în funcție de perioadă; astfel, primele

construcții realizate de coloniștii așezați în localitate erau de obicei ampalsate perpendicular pe aliniament - în timp ce dezvoltările ulterioare, orientate spre densificare și creșterea suprafețelor construite pe parcelă, au determinat apariția clădirilor amplasate paralel cu strada. În prezent, se remarcă o distribuție relativ echilibrată a diferitelor tipuri de parcele, cu o predilecție pentru amplasarea construcțiilor paralel cu aliniamentul în zona vetrei satului, precum și în lungul axului principal (pe direcție nord-sud), respectiv al axului secundar (pe direcție est-vest). Pl.4 | Comloșu Mic | Parcelă rezidențială de câmp | studenți: Eliza Cheșa, Iulia Bolbotină, Carina Cojocaru, Kata Kis, Zsuzsanna Kacsó | îndrumător: Emanuel Tămaș Pl.5 | Comloșu Mic | Parcelă rezidențială de câmp | studenți: Mara Verdeș, Alexandru Rotaru, Ioana Urda, Delta Papadopol, Antoneta Popa | îndrumător: Ștefana Bădescu Pl.6 | Comloșu Mic | Parcelă rezidențială de câmp | studenți: Anda Stancu, Bianca Sârb, Maria Socoliuc, Alexandra Vlad | îndrumător: Mihai Danciu p.81 | Comloșu Mic | Vedere din dronă asupra așezării | Ștefana Bădescu

COMLOȘU MIC

PARCELĂ REZIDENȚIALĂ DE CÂMP

COMLOȘU MIC

COMLOȘU MIC AXUL PRINCIPAL: IEȘIREA SPRE C. MARE -parcele de camp -parcele de camp -parcele de colt -parcele de colt

Plan situatie stuatie scara 1:1000 Plan situatie stuatie scara 1:1000

Sectiune longitudinala scara 1:200 Sectiune longitudinala scara 1:200

Sectiune transversala scara 1:200 Sectiune transversala scara 1:200

Desfasurata stradala scara 1:200 Desfasurata stradala scara 1:200

Axonometrie Axonometrie

-casa de tip vagon, incorporeaza si grajdul in structura sa, cu scopul de a economisi energie (caldura iarna) -casa de tip vagon, incorporeaza si grajdul in structura sa, -pavaj din caramida in curtea interioara cu scopul de a economisi energie (caldura iarna) -cu toate ca pe masura ce ne indepartam de centrul satu-pavaj din caramida in curtea interioara lui atat casele cat si curtile interioare scad ca dimensiune, -cu toate ca pe masura ce ne indepartam de centrul satuaceasta isi pastreaza proportiile cladirii, a curtii si a gralui atat casele cat si curtile interioare scad ca dimensiune, d i n i i . aceasta isi pastreaza proportiile cladirii, a curtii si a gra-casele erau in general ocupate de mai multe familii, in d i n i i . urma retrocedarilor de dupa 1989 -casele erau in general ocupate de mai multe familii, in -in gradina acesteia, se aaau caramizi vechi de aproximaurma retrocedarilor de dupa 1989 tiv 130 de ani, produse in Jimbolia, la fabrica Bohn, a carei -in gradina acesteia, se aaau caramizi vechi de aproximaemblema o regasim si azi pe unele dintre case, reprezentiv 130 de ani, produse in Jimbolia, la fabrica Bohn, a carei tata de o mica statuie sub forma de leu, pozitionata pe emblema o regasim si azi pe unele dintre case, reprezenc o a m a . tata de o mica statuie sub forma de leu, pozitionata pe c o a m a .

Planul parcelei studiate Planul parcelei studiate

SCARA OBIECTULUI Recomandări generale spații publice

Sugestiile de amenajare în spațiul public țin cont de aspecte obiective derivate din posibilitățile de deschidere a acestora pentru o utilizare cât mai bună de către comunitatea locală, vizitatori - sau ambele categorii împreună. Pentru că rostul unui spațiu public este să fie al tuturor, să aducă împreună și să asigure utilizatorilor toate posibilitățile de desfășurare a ritmurilor vieții rurale - fie ele cotidiene sau sezoniere.

la scara spațiilor publice (unde activitățile economice trebuie să fie situate perimetral). De asemenea, se pune problema menținerii, conservării și dezvoltării ariilor naturale protejate și a coridoarelor verzi-albastre, de la scara teritoriului (zonele de importanță comunitară Natura 2000), la scara așezării (cursul de apă Bega Veche, care mărginește localitatea), la scara spațiilor publice (prin sporirea suprafețelor de spații verzi și a masei vegetale); ◦

together / împreună: amenajarea spațiilor publice ca locuri de întâlnire și coagulare pentru comunitate, precum și de interacțiune între comunitate și externi. Spațiile publice ar trebui să utilizeze elementul natural pentru creșterea nivelului general de calitate a amenajărilor - precum și elemente de mobilier urban inspirate din identitatea locului.

Propunerile au rolul unor recomandări care țin cont de cele trei principii ale Noului Bauhaus European, ce urmăresc astfel racordarea la principiile funcționale derivate din necesitățile definite la scara teritoriului, în vederea creșterii nivelului de calitate a spațiului public și, implicit, a calității vieții: ◦

beautiful / frumos: aplicarea unor măsuri generale de recunoaștere și punere în valoare a elementelor reprezentative pentru comunitate, de la nivelul peisajului, la cel al structurilor majore din așezare, la rețeaua de spații publice și amenajările aferente. Calitățile estetice sunt conturate prin accentuarea rolului pe care cadrul natural îl are în definirea peisajului, precum și prin amenajarea spațiilor publice în relație cu reperele existente în localitate, cu utilizarea elementelor inspirate din specificul zonei pentru realizarea limitelor, pavajelor, mobilierului urban, etc.;

◦

sustainable / durabil: continuitatea activităților economice de la scara teritoriului (în legătură cu polii de creștere și dezvoltare, respectiv cu principalele coridoare de mobilitate care străbat regiunea), la scara așezării (în lungul axelor principale ale localității),

SCARA OBIECTULUI Recomandări generale parcele

Sugestiile de amenajare a parcelelor țin cont de aspecte obiective derivate din necesitatea de acomodare a nevoilor funcționale specifice perioadei contemporane, dar și de conservare a elementelor valoroase de patrimoniu existente în așezare. Pentru că rostul unei parcele este să servească funcțiunii căreia îi este dedicată (fie ea de utilitate publică sau privată) - contribuind în același timp la calitatea spațiului public. Propunerile au rolul unor recomandări care țin cont de cele trei principii ale Noului Bauhaus European, ce urmăresc astfel racordarea la principiile funcționale derivate din necesitățile definite la scara teritoriului, în vederea creșterii nivelului de calitate a mediului construit și, implicit, a calității vieții: ◦

beautiful / frumos: aplicarea unor măsuri generale de recunoaștere și punere în valoare a elementelor reprezentative pentru comunitate, de la nivelul peisajului, la cel al structurilor majore din așezare (axe principale de mobilitate, spații publice reprezentative), până la scara obiectului de arhitectură (locuințe și anexe tradiționale) și a amenajărilor aferente. Calitățile estetice sunt conturate prin accentuarea elementelor inspirate din specificul local, atât din perspectiva modului de ocupare a parcelei și a configurației volumetrice a clădirilor, cât și din punctul de vedere al ambianței exprimate în spațiul public;

◦

sustainable / durabil: încurajarea dezvoltării de activități economice conexe, inspirate din specificul local, la nivelul fiecărei gospodării - în vederea conservării ocupațiilor tradiționale (din

sfera activităților agricole) prin valorizarea lor în context actual; de asemenea, se pune problema utilizării unor tehnici și materiale de construcție locale, sporirea suprafețelor de spații verzi și a masei vegetale, dar și adoptarea unor soluții responsabile în vederea economiei de energie sau a gestionării apelor de ploaie; ◦

together / împreună: tratarea limitelor de proprietate dintre public și privat ca zone de mediere între cele două lumi, cu amenajări specifice care să permită expresia identității fiecărei gospodării înspre stradă, facilitând în același timp interacțiunea dintre rezidenți și restul comunității (ex. limite parțial transparente, locuri pentru șezut sau extensii ale gospodăriilor înspre spațiul public - prin amenajarea spațiilor verzi generoase din fața caselor, specifice profilului stradal al localităților întemeiate sub administrație habsburgică în Banat).

CONCLUZII Satul Comloșu Mic, analizate în acest capitol, se caracterizează prin rigoare și uniformitate, atât în ceea ce privește spațiile publice reprezentative, cât și tipologiile de parcele pentru construcții identificate aici. Rezultatele pot fi sintetizate printr-o matrice de corelare a principiilor de abordare a mediului rural cu principiile Noului Bauhaus European. Astfel, în abordarea de la teritoriu la obiect, frumosul presupune aplicarea unor măsuri generale de recunoaștere și punere în valoare a elementelor reprezentative pentru comunitate. Din punct de vedere al durabilității, această abordare presupune dezvoltarea coridoarelor majore de mobilitate urbană durabilă și concentrarea activităților economice în lungul acestora - precum și menținerea, protejarea și dezvoltarea zonelor naturale protejate și a coridoarelor verzi-albastre. În sfârșit, aducerea împreună a tuturor formelor de organizare comunitară, de la teritoriu la obiect, presupune dezvoltarea rețelelor de cooperare între comunitățile locale, între membrii acestora și autorități, precum și încurajarea interacțiunii între localnici și externi. Din perspectiva abordării de la natural la antropic, calitățile estetice sunt conturate prin accentuarea rolului pe care cadrul natural îl are în definirea peisajului / direcțiilor principale de percepție. Prin prisma durabilității, această abordare presupune medierea relației între elementele naturale și cele antropice, în vederea asigurării rezilienței în fața schimbărilor climatice. Nu în ultimul rând, comunitatea este adusă împreună prin utilizarea elementului natural pentru amenajarea spațiilor publice ca locuri de întâlnire pentru comunitate și creșterea

A·5

în consecință a nivelului de calitate a vieții.

În sfârșit, coagularea comunității presupune conturarea unor stimuli și nevoi de-a lungul timpului, care, prin prisma calităților estetice, se traduce prin amenajarea spațiilor publice ca locuri de întâlnire între membrii comunității. Durabilitatea presupune amenajarea spațiilor publice - ca spații inclusive pentru toți membrii comunității - cu asigurarea accesibilității pentru toate categoriile de utilizatori și a scurgerii apelor pluviale, precum și cu sporirea suprafețelor de spații verzi. Nu în cele din urmă, locuitorii așezării sunt aduși împreună printr-o amenajare a spațiilor publice care să favorizeze interacțiunea între aceștia. p.84 | Comloșu Mic | Vizita de lucru a studenților Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara | Ștefana Bădescu p.86 | Comloșu Mic | Detaliu de poartă | Carina Cojocaru p.88 | Comloșu Mic | Vizita de lucru a studenților Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara | Ștefana Bădescu

CONCLUZII Broșura de față urmărește să prezinte mediul rural din perspectiva semnificațiilor speciale ale acestuia în cadrul culturii europene, cu un rol esențial în dezvoltarea societății noastre. Caracterul atemporal al așezărilor rurale resupune o apreciere din mai multe motive, precum relația armonioasă a acestor comunități cu lumea naturală, evoluția spontană a țesutului construit sau valorile și tradițiile pe care le păstrează, manifestate în ritmuri cotidiene sau sezoniere. Privind aceste aspecte, deși există o serie de preocupări manifestate de-a lungul timpului în diverse forme, există pericolul viziunii idealizate care înconjoară uneori mediul rural. Această viziune poate masca amenințările cu care se confruntă în prezent aceste zone, printre care cele mai vizibile sunt depopularea, izolarea, sărăcia. Întrebările de cercetare expuse în introducerea acestei broșuri oferă prilejul pentru dezvoltarea unei metodologii relevante pentru analiza și interpretarea mediului rural, subliniind caracteristicile valoroase ale patrimoniului construit și potențialul său de a găzdui comunități durabile, puternice și care evoluează armonios din perspectiva mediului construit, dar și al celui natural înconjurător. Din punct de vedere procedural, studiul cuprinde o introducere cu privire la diferitele tipologii ale zonelor rurale, pentru a se concentra apoi pe înțelegerea oportunităților, printr-o analiză extinsă privind politicile Uniunii Europene, literatura de specialitate și legislația în vigoare în prezent. Dezvoltată pe baza concluziilor studiilor teoretice, metodologia stabilește limitele de cercetare, introducând trei principii esențiale. Primul se referă la continuitatea și coerența abordării, de la nivel teritorial la scara unui obiect, urmat de păstrarea ierarhiei și ritmurilor existente - stabilite între componentele naturale și antropice care definesc ansamblul, precum și de adaptarea continuă a zonelor rurale la evoluția stimulilor și a nevoilor, în vederea reunirii comunității. Ca urmare a stabilirii limitelor spațiale ale cercetării, demersul se poate concentra pe studii de caz specifice. Acestea sunt evaluate la

trei scări teritoriale de analiză (scara teritoriului, scara așezării, respectiv scara obiectului - atât la nivel de spațiu public, cât și la nivel de parcelă dedicată construcțiilor), utilizând întrebări și instrumente specifice de cercetare pentru fiecare categorie în parte. Astfel, chorema teritorială, schema de organizare a așezării, dar și o sumă de piese tehnice și libere specifice pentru reprezentarea spațiilor publice, respectiv a parcelelor dedicate construcțiilor, permit identificarea tipologiilor specifice pentru zona studiată. Toate cele descrise mai sus au fost verificate prin aplicare pe rețeaua de așezări de cehi din Munții Almăjului. Metodologia a urmărit nu numai să păstreze caracteristicile valoroase ale patrimoniului natural și cultural al zonelor rurale (cu aplicabilitate pe localitățile din zona studiată) – ci și să găsească mijloacele de reinventare sau creștere a calității structurilor existente, urmărind păstrarea relevanței acestora într-un context în continuă schimbare pe care îl trăim astăzi.

BIBLIOGRAFIE European Commission, „A long-term vision for the EU’s rural areas. Building the future of rural areas together”. Accesat la 04.09.2022. https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/new-push-european-democracy/long-term-vision-rural-areas_en#eururalactionplan Barirentos, Francisco, John Martin, Claudia De Luca, Simona Tondelli, Jaime Gomez-Garcia-Bermejo and Eduardo Zalama Casanova. „Computational methods and rural cultural & natural heritage: A review”. Journal of Cultural Heritage 49 (May-June 2021): 250-259. Vinas, Carmen Delgado. „Depopulation Processes in European Rural Areas: A Case Study of Cantabria (Spain)”. European Countryside 11-3 (September 2019): 341-369 European Commission, „New European Bauhaus”. Accesat la 15.12.2022. https://new-european-bauhaus.europa.eu/index_en Gusti, Dimitrie, Traian Herseni and Henri H. Stahl. Monografia: teorie și metodă. București: Paideia, 1999 Bernea, Ernest. Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român. București: Humanitas, ed. II, 2005 Domokos-Pașcu, Gabriela, Alexandru Todirică, Teodor Octavian Gheorghiu, Mihai Danciu, Diana Belci, Ana-Neli Ianăș, Alexandru Ciobotă, Raluca Rusu and Ovidiu Micșa. „Peisaje Culturale în Banat”. Accesat la 04.09.2022. https://peisaje-culturale.ro/ Ordinul Arhitecților din România. „Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural”. Accesat la 04.09.2022. https://oar.archi/buna-practica/ghiduri-de-arhitectura/ Budan, Cristina, Paul Budan, Rodica Dina, Daniela Gheorghiu and

Ruxandra Sacaliș. Pe Topolog în sus. București, 2022 Functional Areas in the EU, „Capitalise on Digital Nomads”. Accesat la 28.01.2023. https://functionalareas. eu/wp-content/uploads/2022/12/ Guide-on-How-to-Capitalise-on-Digital-Nomads.pdf ESPON, „Functional Rural Areas in Romania”. Accesat la 19.01.2023. https://www. espon.eu/sites/default/files/attachments/Functional%20rural%20areas%20 in%20Romania.pdf Strategia de Dezvoltare a Teritoriului României, https://www.mdlpa.ro/ pages/sdtr Masterplanul General de Transport al României, https://support-mpgt.ro Proiect de lege pentru înființarea de consorții administrative, https:// sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2022/09/LG-4.pdf Legea nr. 246 / 20.07.2022, privind zonele metropolitane, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/257798

Organizatori | Organisers Atelierul Non-Formal de Planificare Spațială Non-Formal Workshop for Spatial Planning Facultatea de Arhitectură și Urbanism Faculty of Architecture and Urban Planning

Parteneri instituționali | Institutional Partners Casa de Cultură a Orașului Jimbolia The Town of Jimbolia’s Culture House Asociația „Colț de Banat”, Comloșu Mic „Banat Corner” Association, Comloșu Mic

Parteneri instituționali: Asociația „Colț de Banat”, Comloșu Mic Casa de Cultură a Orașului Jimbolia

Acest demers s-a derulat în cadrul seminarului disciplinei Urbanism 1| an II | 2022-2023 | Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara