RuRAl | Rural Relevant în Actualitate. Oltenia de Sub Munte: Polovragi

RuRAl

O l t e n i a d e s u b M u n t e : Po l o v r a g i

C

U

P

R

I

N

S

Introducere Metodologie de analiză și interpretare a mediului rural M.1 Cadrul de operare. Zonele rurale Definiție și tipologii Structuri majore în țesutul rural M.2 Cadrul teoretic. Delimitarea oportunităților Politici europene. Contextualizare și fundamentare

Noul Bauhaus European Teorii și metode privind analiza mediului rural

Dimitrie Gusti: cercetarea monografică

Ernest Bernea: abordarea etnografică

Peisaje culturale în Banat: studiul holistic

Ghiduri OAR: latura tehnică

Metoda tezaurizării: abordarea subiectivă Legislația în vigoare. Aprofundarea limitelor de operare Oportunități | Comunități Eroi locali

Nomazi digitali

Turiști responsabili M.3 Cadrul cercetării. Principii de abordare De la teritoriu la obiect: coerență și continuitate Între natural și antropic: ierarhie și ritm Coagularea comunității: stimuli și nevoi de-a lungul timpului M.4 Cadrul cercetării. Scări teritoriale de analiză Scara teritoriului Scara așezării Scara spațiilor public M.5 Concluzii

R

O

Aplicabilitate Ritm și rost(uri) în spațiul public. Polovragi | Oltenia de sub Munte A.1 Prilejuri | Premise Tabăra de Vară de la Polovragi Spațiul public A.2 Scara teritoriului Tipologii de sate în Conurbația Jiului Corema teritoriului Recomandări A.3 Scara așezării Schema de organizare a așezării Recomandări A.4 Spațiul public Tipologii de spații publice Atractor principal: Poiana Mânăstirii Ax principal: Drumul Mănăstirii | Stație Drumul lui

Burebista | Drumul lui Burebista Vatra veche: Scuar Drumul lui Decebal | Scuar Strada

Deceneu | Fântână Aleea Troiței A.5 Concluzii Concluzii Bibliografie

A

R

G

U

M

E

N

T

Lumea rurală se prezintă astăzi ca un amalgam dezordonat și lipsit de relevanță - în ciuda faptului că întrunește toate premisele pentru acomodarea unor comunități sustenabile (așa cum sunt ele înțelese prin perspectiva parametrilor contemporani de calitate a vieții). În același timp, este esențială ancorarea indivizilor, dar si a societății în ansamblul său, într-un trecut cunoscut, înțeles, asumat și respectat. Este însă la fel de important ca moștenirea trecutului să nu rămână încremenită, ci să fie interpretată, adaptată si transformată, pentru a deveni relevantă în actualitate.

Pentru a asigura supraviețuirea în timp a valorilor patrimoniale încă prezente în așezările rurale, nu este așadar suficient ca acestea să fie conservate ca atare și - deci - muzeificate.

Apare astfel necesitatea tratării subiectului așezărilor rurale și relevanța lor în context contemporan, din perspectiva elementelor specifice de patrimoniu construit și a potențialului acestora de a forma comunități ancorate în realitățile economice actuale. În acest sens, lucrarea de față dezvoltă o metodologie de analiză și interpretare a mediului rural, de la scara teritoriului până la scara obiectului de arhitectură, punând accentul pe abilitatea spațiului public și a structurilor majore ale așezărilor de a încuraja și acomoda activități comunitare.

Aplicarea în practică a acestei metodologii este ulterior demonstrată prin rezultatele obținute în cadrul mai multor studii de caz aplicate în teren. Analiza acestora este contextualizată prin raportare la cele mai recente teorii și curente de gândire promovate la nivel european (precum Noul Bauhaus European) - concentrându-se pe o multitudine de problematici specifice mediului rural.

R

O

C

O

N

T

E

N

T

S

Introduction Analysis and interpretation of the rural environment: a methodology M.1 Contextual framework. Rural areas Definition and typologies Major structures within the rural fabric M.2 Theoretical framework. Understanding the opportunities European policies: setting the framework

New European Bauhaus Theories and methods. A comparative study

Dimitrie Gusti: the monographic research

Ernest Bernea: the ethnographic approach

Cultural Landscapes in Banat: the holistic studies

OAR’s Architecture Guidelines: the technical side

Treasuring method: the subjective approac Romanian legislation. Setting the limits Opportunities | Communities Local heroes

Digital nomads

Responsible tourists M.3 Researh framework. Transversal principles From territory to object: coherence and continuity Between natural and anthropic: hierarchy and rythm Community coagulation: stimuli and needs in time M.4 Researh framework. Instruments scales for analysis Territorial scale Settlement scale Public space scale M.5 Conclusions

E

N

Applicability Rythm and means in the public space. Polovragi | Northern Oltenia A.1 Opportunities | Premises Polovragi Summer Camp Public space A.2 Territorial level Rural settlements in Jiu Conurbation Territorial chorema Recommendations A.3 Settlement level Settlement structure Recommendations A.4 Public space Typologies of public spaces Main attractor: The Monastery’s Meadow Main axis: The Monastery’s Road | Public Transport Station

on Burebista’s Road | Burebista’s Road Old center: Square on Decebal’s Road | Square on Deceneu’s Street | Fountain on Holly Cross Pathway A.5 Conclusions Conclusions Bibliography

A

R

G

U

M

E

N

T

Oftentimes, the rural world presents itself as a disordered and irrelevant amalgamation - despite the fact that it meets all the prerequisites for accommodating sustainable communities (as defined by the contemporary parameters for life quality).

At the same time, it is essential for individuals and communities alike to know, understand, assume and respect the past. However, it is equally important that the legacy of the past does not remain frozen, but that it is interpreted, adapted and transformed, in order to become relevant in the contemporary environment.

In order to ensure the survival of the heritage values still present in rural settlements, it is not enough for them to be preserved as such and - therefore - museified.

Thus, a need emerges: namely, to treat the subject of rural settlements (and their relevance in the contemporary context) from the perspective of the specific elements of the built heritage - and their potential to form communities anchored in the current realities.

This paper therefore develops a methodology for the analysis and interpretation of the rural environment, from the territorial scale to that of an object, emphasizing the ability of the public space and the major structures of the settlements to encourage and accommodate community activities.

The applicability of this methodology is subsequently verified through the results obtained in several case studies developed in the field. Their analysis is contextualized in relation to the latest theories and policies promoted at European level (such as the New European Bauhaus) - focusing on a multitude of issues specific to the rural environment.

E

N

INTRODUCERE

I N T R O D U C E R E Mediul rural a avut întotdeauna o semnificație specială în cadrul culturii europene, jucând un rol esențial în dezvoltarea societății noastre. În cuvintele Ursulei von der Leyen, președinta Comisiei Europene, zonele rurale „sunt o parte esențială atât a identității noastre, cât și a potențialului economic al unui teritoriu”, demonstrând astfel atât valențe simbolice, cât și lucrative.

Percepute ca medii atemporale, aproape statice, zonele rurale sunt apreciate din mai multe motive – cum ar fi relația lor armonioasă cu lumea naturală, structura organică, la scară mică a țesutului lor construit, precum și valorile și tradițiile pe care le păstrează, atât în ceea ce privește activitățile, cât și viața de zi cu zi a locuitorilor lor.

Ca atare, zonele rurale au reprezentat întotdeauna un subiect de interes atât pentru mediul academic, cât și pentru practicieni, un număr impresionant de metodologii privind analiza mediului rural fiind definit doar în ultimul secol. Monografiile, studiile etnografice, cercetarea holistică, aspectele tehnice și chiar abordările subiective au fost folosite pe rând pentru a identifica, recunoaște și conserva caracteristicile valoroase ale vieții rurale.

Cu toate acestea, viziunea idealizată care înconjoară uneori mediul rural poate masca amenințările cu care se confruntă în prezent aceste zone – cum ar fi depopularea, izolarea, sărăcia. În România, în special, lumea rurală se prezintă astăzi ca un amalgam dezordonat și lipsit de relevanță - în ciuda faptului că întrunește toate premisele pentru acomodarea unor comunități sustenabile (așa cum sunt ele înțelese prin perspectiva parametrilor contemporani de calitate a vieții).

Pentru a asigura continuitatea zonelor rurale, este esențial ca

indivizii și comunitățile deopotrivă să cunoască, să înțeleagă, să își asume și să respecte trecutul. Dar este suficientă simpla conservare a patrimoniului nostru și, în consecință, muzeificarea acestuia?

Sau ar trebui să ne concentrăm, în schimb, asupra interpretării, adaptării și transformării respectuoase a caracteristicilor valoroase ale trecutului – și, procedând astfel, asupra menținerii relevanței structurilor rurale și a mecanismelor lor de funcționare în raport cu realitățile actuale?

Având aceste întrebări în prim plan, prezenta lucrare se concentrează pe dezvoltarea unei metodologii relevante pentru analiza și interpretarea mediului rural, care subliniază caracteristicile valoroase ale patrimoniului construit, precum și potențialul acestuia de a găzdui comunități viabile – cu legături puternice cu realitățile economice actuale.

Ca atare, studiul începe cu o scurtă introducere cu privire la diferitele tipologii ale zonelor rurale, fiecare cu propriile caracteristici și provocări specifice.

Mergând mai departe, studiul se concentrează pe înțelegerea oportunităților, printr-o analiză extinsă privind: ◦ politicile promovate în prezent în cadrul Uniunii Europene, în vederea contextualizării, fundamentării și justificării oportunității cercetării; ◦ literatura de specialitate existentă pe tema mediului rural, pentru înțelegerea concluziilor teoretice fundamentate anterior; ◦ legislația în vigoare în prezent, pentru definirea limitelor între care se poate opera în ceea ce privește zonele rurale.

Pe baza concluziilor acestor studii, metodologia se concentrează în continuare pe stabilirea limitelor de cercetare, care aduc în primplan trei principii esențiale: ◦ continuitatea și coerența abordării, de la nivel teritorial la scara unui obiect; ◦ păstrarea ierarhiei și ritmurilor existente, stabilite între componentele naturale și antropice care definesc ansamblul; ◦ adaptarea continuă a zonelor rurale la evoluția stimulilor și a nevoilor, în vederea coagulării comunității.

Metodologia se concentrează în continuare pe stabilirea limitelor spațiale ale cercetării, concentrându-se pe studii de caz specifice.

Evaluarea și clasificarea fiecărei situații este elaborată la trei niveluri distincte, utilizând următoarele instrumente de analiză: ◦ chorema teritorială – pentru a înțelege rolul așezării în raport cu unitatea peisagistică majoră (atât din punct de vedere al rețelelor antropice, cât și al celor naturale); ◦ schema de organizare a așezării – pentru a înțelege structura unei localități (din punct de vedere al principalelor coridoare de mobilitate și economice, precum și al relației dintre zonele construite și cele neconstruite); ◦ diagrama spațiilor publice – în vederea identificării diferitelor

tipuri de spații publice din cadrul localității și a înțelegerii caracteristicilor specifice ale acestora (în ceea ce privește limitele, dimensiunile, elementele de interes construite/ neconstruite, precum și activitățile comunitare pe care spațiile publice le pot găzdui). În cele din urmă, metodologia se concentrează pe ciclul proiectului: anamneză – diagnostic – soluție – implementare – monitorizare, înțeleasă ca parte esențială a oricărui proces de planificare strategică. În concluzie, metodologia propusă pentru analiza și interpretarea mediului rural urmărește nu numai să păstreze caracteristicile valoroase ale patrimoniului natural și cultural al zonelor rurale – ci și să găsească mijloacele de reinventare a structurilor existente, pentru ca acestea să rămână relevante în contextul în continuă schimbare al zilelor noastre. p.6 | Polovragi | Vedere înspre Cheile Oltețului | Ștefana Bădescu p.10 | Polovragi | Biserica din lemn | Ștefana Bădescu

M E TO D O L O G I E Analiza și interpretarea mediului rural

M·1

1

CADRUL DE OPERARE Zonele rurale

DEFINIȚIE ȘI TIPOLOGII La nivel european, zonele rurale ocupă 83% din suprafața totală a terenului comunitar (Gradul de Urbanizare, 2018). În același timp, în conformitate cu datele disponibile în 2015, puțin peste un sfert din populația europeană are domiciliul stabil în mediul rural. În conformitate cu Charta Europeană pentru Zonele Rurale, acestea reprezintă porțiuni ale regiunii rurale mai mari, ce includ orașe mici și sate și sunt utilizate predominant pentru următoarele activități: ◦ agricultură, silvicultură, acvacultură și piscicultură; ◦ activități cultrale și economice ale locuitorilor din regiune; ◦ zone extra-urbane de recreere și odihnă (inclusiv rezervații naturale); ◦ alte scopuri, precum construirea de locuințe.

Din perspectiva percepției generale a societății asupra zonelor rurale, acestea sunt asociate adeseori cu respectul față de mediul natural, constanța unor valori aparținând patrimoniului cultural (material și imaterial), scara umană a structurilor majore (fizice și funcționale) care le alcătuiesc, precum și ritmurile de desfășurare a vieții cotidiene (zilnice, sezoniere sau ocazionale). În același timp, zonele rurale se confruntă în prezent cu provocări reale, majoritatea determinate de depopularea accentuată - ca urmare a nivelului scăzut de atractivitate și, deci, de relevanță a lumii rurale în context contemporan. Pe de altă parte, sub presiunea turismului de masă, așezările rurale se dezvoltă adeseori necontrolat, pierzând coerența țesutului tradițional, și, astfel, identitatea. În sfârșit, la nivel european, mediul rural este adeseori înțeles în opoziție cu urbanitatea. Această situație nu este însă favorabilă unei dezvoltări armonioase a teritoriului, pentru care este necesar ca satele și orașele (indiferent de mărime) să conlucreze.

Zonele rurale pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere - și ținând cont de criterii diferite.

Astfel, din punctul de vedere al poziției în raport cu principalele culoare și nuclee de dezvoltare economică, zonele rurale pot fi: ◦ în curs de urbanizare - amplasate în zone urbane funcționale; ◦ în curs de dezvoltare - amplasate de-a lungul principalelor culoare de mobilitate și dezvoltare economică - sau în zone cu potențial turistic crescut; ◦ în declin - aflate în afara principalelor culoare de dezvoltare.

Din punctul de vedere al poziției geografice și al caracteristicilor reliefului, zonele rurale pot fi: ◦ de câmpie; ◦ de deal; ◦ de munte. În sfârșit, din perspectiva modului în care s-au dezvoltat, așezările rurale pot fi: ◦ cu dezvoltare spontană; ◦ dezvoltate după un plan prestabilit, în scopuri militare sau economice.

STRUCTURI MAJORE în țesutul rural Țesutul rural tradițional, definit prin integrarea armonioasă a componentei antorpice în mediul natural, se caracterizează prin scara umană a stucturilor majore care îl alcătuiesc, precum și prin răspunsul firesc oferit nevoilor funcționale ale comunității. În esență, țesutul rural cuprinde deci două categorii majore de elemente: cele care țin de caracteristicile fizice ale amplasamentului, respectiv intervențiile antropice în peisaj (realizate pentru a asigura accesibilitatea, precum și pentru a satisface nevoile de bază). În ceea ce privește prima categorie, și anume elementele cadrului fizic, acestea sunt definite în raport cu relieful dominant, precum și cu principalele cursuri de apă care modelează terenul. La nivelul așezărilor rurale, vorbim astfel despre: ◦ rețeaua verde-albastră; ◦ culoarele ecologice; ◦ masivele de vegetație care penetrează așezările; asigurând o legătură directă, de continuitate, între localități și teritoriu.

A doua categorie de elemente care definesc structurile majore ale așezărilor rurale cuprinde: ◦ rețeaua de drumuri - organizate ierarhic, în raport cu principalele culoare de mobilitate, având ca scop asigurarea accesibilității pentru toate categoriile de utilizatori; ◦ parcelarul localității - regulat (dezvoltat după un plan prestabilit) sau neregulat (dezvoltat spontan), în baza căruia se stabilește regimul de proprietate, precum și distribuția funcțiunilor la nivelul așezărilor; ◦ fondul construit - care cuprinde atât repere (simbolice, funcționale, vizuale), cât și masa propriu-zisă de locuințe (în majoritate individuale).

În ceea ce privește conformarea spațiului public existent la nivelul așezărilor rurale - se evidențiază caracterului continuu al acestuia, având ca scop: ◦ asigurarea accesibilității - prin conectarea comunității cu sistemul major de comunicații din proximitate; ◦ conectarea funcțiunilor principale între ele; ◦ crearea prilejurilor de întâlnire între membrii comunității.

O componentă esențială în ceea ce privește relația dintre spațiul public și spațiul privat este modul de tratare a limitelor de proprietate - ca mijloc de mediere între cele două realități.

Discutăm astfel despre nivelul de opacitate (vizuală și fizică) a împrejmuirilor propriu-zise, care determină modul în care proprietatea privată se proiectează în spațiul public.

Pe de altă parte, un rol deosebit de important îl au aparatele de acces, definite ca spații intermediare ce pot acomoda locuri de stat, pentru încurajarea dialogului între membrii comunității.

M·2

2

CADRUL TEORETIC Delimitarea oportunităților

POLITICI EUROPENE Contextualizare și fundamentare Preocupările forurilor decizionale de la nivel european cu privire la situația (existentă și viiitoare) a zonelor rurale s-au concretizat, de-a lungul timpului, printr-o serie de politici, carte și documente (cu rol director sau de reglementare) despre aceste areale.

Astfel, Carta Europeană pentru Zonele Rurale, întocmită în 1996 de Consiliul Europei, definește zonele rurale și funcțiile pe care acestea le îndeplinesc, formulând totodată o serie de politici specifice pentru dezvoltarea rurală.

Mai recent, ghidul de Planificare Rurală în anii 2020, întocmit de Intitutul Regal de Planificare din Marea Britanie, aduce în discuție provocările contemporane cu care se confruntă așezările rurale, pentru depășirea cărora recomandă adoptarea unor practici de planificare centrate pe comunitate și pe nevoile omului. Însă poate cel mai interesant document, întocmit în 2022 de către Comisia Europeană, este Strategia pe Termen Lung pentru Zonele Rurale din Uniunea Europeană. Aceasta mizează pe patru arii distincte de acțiune, în scopul creării unor comunități rurale puternice, conectate, resiliente și prospere.

Astfel, zonele rurale devin: ◦ puternice - prin întărirea comunităților rezidente, prin creșterea accesibilității la servicii, dar și prin inovare socială; ◦ conectate - prin digitalizare, dar și prin optimizarea transportului și introducerea noilor mijloace de mobilitate; ◦ resiliente - prin atingerea resilienței environmentale, prin adaptarea la schimbările climatice, precum și prin încurajarea coeziunii sociale; ◦ prospere - prin diversificarea activităților economice, dar și prin creșterea valorii adăugate în activitățile agricole.

În vederea atingerii acestor scopuri, Strategia pe Termen Lung pentru Zonele Rurale propune o serie de inițiative-pilot, și anume: ◦ crearea unui ecosistem prielnic pentru inovare - prin crearea unei platforme pentru revitalizarea rurală, precum și prin dezvoltarea domeniului de cercetare-inovare în comunitățile rurale; ◦ dezvoltarea mobilității sustenabile și digitalizarea comunităților rurale - prin promovarea exemplelor de bună practică pentru transport intermodal, precum și a digitalizării mediului rural; ◦ creșterea rezilienței environmentale, climatice și sociale prin susținerea municipalităților rurale în procesul de tranziție și adaptare la schimbările climatice, prin aplicarea misiunii Uniunii Europene privind calitatea solului și a produselor agricole, precum și pentru integrarea tuturor categoriilor sociale în activitățile economice; ◦ susținerea diversificării economice - prin dezvoltarea antreprenoriatului și a economiei sociale în arealele rurale.

POLITICI EUROPENE Noul Bauhaus European „Dacă Pactul Verde European are un suflet, atunci Noul Bauhaus European este cel care a dus la o explozie a creativității în Uniunea noastră.”

Ursula Von der Leyen, președintele Comisiei Europene Inițiativa „Noul Bauhaus European” își propune să stabilească o conexiune între Pactul Verde European și viața de zi cu zi a cetățenilor Uniunii, în vederea construirii unei societăți sustenabile și inclusive, bazată pe creativitate și transdisciplinaritate. În acest sens, „Noul Bauhaus European” reprezintă: ◦ o punte de legătură între domeniul științei și cel al artei; ◦ o metodă de capitalizare a provocărilor digitale în vederea îmbunătățirii calității vieții; ◦ o propunere de soluționare a problemelor societale complexe printr-un proces de co-creare.

Având în vedere contextul socio-economic contemporan, cele mai importante repere ideologice stabilite la scară comunitară ca principii transversale în domeniul atât de larg al construcțiilor, au ca obiectiv general creșterea calității mediului construit și înconjurător și, implicit, creșterea calității vieții cetățenilor.

Acest scop poate fi atins doar în condițiile unei utilizări cât mai judicioase a resurselor disponibile, pentru a produce un mediu frumos, durabil și care aduce împreună comunitatea.

Cele trei fundamente promovate de mișcarea „Noul Bauhaus European” devin astfel esențiale pentru a verifica potențialul fiecărei intervenții în mediul construit, constituind trei criterii pe care trebuie să le îndeplinească fiecare proces.

Dar ce înseamnă acestea, în fapt?

Beautiful / frumos presupune dezvoltarea coerentă la nivelul teritoriului, punând în valoare peisajele culturale și specificul fiecărui loc în parte.

Sustainable / durabil încurajează reziliența economică și de mediu, prin atingerea echilibrului între cele două categorii de nevoi și dezvoltarea capacității teritoriului de a rezista la șocuri (dezastre, migrație).

Together / împreună susține dezvoltarea relațiilor de cooperare între comunități și în interiorul acestora, precum și constituirea mecanismelor de cooperare inter- și intra-comunitare. În concluzie, orice intervenție trebuie să rezulte dintr-o atitudine echilibrată (nici prea intruzivă, nici prea cumpătată - așa cum știm deja de la Christopher Alexander și Creșterea organică), luând în considerare consolidarea și dăinuirea comunităților într-o relație onestă - cu ele însele și cu mediul înconjurător de care au atât de multă nevoie.

Inițiativa „Noul Bauhaus European” se adresează astfel cetățenilor, experților, societăților comerciale și instituțiilor, aducând împreună toți acești actori în vederea reimaginării unui mod de viață sustenabil. Astfel, pe lângă crearea unei platforme pentru experimentare și conectare, inițiativa sprijină schimbările pozitive și prin asigurarea accesului la finanțări europene, pentru proiecte frumoase, durabile și incluzive. În vederea implementării acestei inițiative, se definesc patru axe tematice: ◦ reconectarea cu natura; ◦ redobândirea sentimentului de apartenență; ◦ prioritizarea locurilor și persoanelor care au cea mai mare nevoie de aceasta; ◦ încurajarea gândirii integrate, pe termen lung, și integrarea acesteia în ecosistemul industrial.

Aceste axe tematice au fost trasate pe baza opiniilor și experiențelor a mii de cetățeni, profesioniști și organizații din întreaga UE care s-au alăturat procesului de co-creare a inițiativei, în vederea regândirii modului în care trăim împreună. În continuare, mișcarea „Noul Bauhaus European” se concentrează pe trei tipologii de transformări: ◦ transformarea locurilor fizice; ◦ transformarea mediului care încurajează inovația; ◦ transformarea modului de gândire, precum și a percepției noastre asupra lumii.

Inițiativa „Noul Bauhaus European” este susținută la nivel instituțional printr-un cadru administrativ în curs de dezvoltare, care să permită finanțarea potențialelor inițiative prin diverse instrumente.

Se dorește astfel mobilizarea de fonduri pentru a susține proiecte pilot, a explora noi direcții de dezvoltare și a pune în practică ideile promovate de mișcarea „Noului Bauhaus European”.

Cele mai importante oportunități de finanțare se concentrează pe trei tipuri de impact: Locuri fizice. Susținerea unor transformări concrete la nivelul țesutului construit și a stilului de viață.

Mediu pentru inovare. Susținerea inovației în domeniul sustenabilității, incluziunii sociale al esteticii în vederea dezvoltării de soluții și produse.

Promovarea noilor cunoștințe.Chestionarea perspectivelor și și mentalităților cu privire la valorile „Noului Bauhaus European”. p.14 | Polovragi | Locuință specifică | Ștefana Bădescu p.16 | Polovragi | Împrejmuire din lemn | Ștefana Bădescu p.20 | Polovragi | Vedere din dronă asupra așezării | Laurențiu Lupu p.23 | Polovragi | Locuință specifică | Ștefana Bădescu

TEORII

ȘI

METODE

Dimitrie Gusti: cercetarea monografică Despre autor(i): Dimitrie Gusti - sociolog, etnolog, istoric, filosof; a inițiat și coordonat acțiunea de cercetare monografică a satelor din România în perioada interbelică.

Gusti definește societatea ca o totalitate autonomă, motivată de voința socială a unor manifestări constitutive (economice și sociale) și regulative (juridice și politice), condiționate de cadrul natural (cosmologic și biologic) și social (istoric și psihic).

Lucrări de referință: D. Gusti, T. Herseni & H.H. Stahl. 1999. Monografia - teorie și metodă. Sociologie românească. București: Editura Paideia Cercetări ale Școlii Gusti: Goicea-Mare (1925), Rușețu (1926), Nerej (1927), Fundu Moldovei (1928), Drăguș (1929, 1932, 1933), Runc (1930), Cornova (1931), Șanț (1935-1936) Muzeul Satului din București (inaugurat în 1936, întemeiat prin eforturile lui D. Gusti, T. Herseni & H.H. Stahl) Despre metoda de cercetare: Metoda monografică reprezintă studiul pe teren, multilateral și intensiv, al unei unități sociale / al unui fenomen social. În viziunea lui Gusti, cercetarea monografică trebuie așadar să cuprindă un studiu al cadrelor: ◦ cadrul cosmologic: așezarea satului, relația cu teritoriul, exploatarea resurselor; ◦ cadrul biologic: studiul populației, alimentație; ◦ cadrul istoric: trecutul așezării; ◦ cadrul psihic: între conformism și inovație; De asemenea, cercetarea monografică trebuie să aibă la bază și un studiu al manifestărilor: ◦ manifestări economice: activități specifice, producție, comerț; ◦ manifestări spirituale: religioase, artistice, morale, ideologice;

◦

manifestări juridice: obiceiuri locale, forme de reglementare a conflictelor; ◦ manifestări politice: forme de organizare / administrare.

Gusti atrage atenția că aceste cadre și manifestări se studiază urmărind: ◦ unitățile sociale: familia, comunitatea, șezătoarea; ◦ relațiile sociale: între vecini, între reprezentanții aceluiași gen; ◦ procesele sociale: de urbanizare / modernizare; ◦ tendințele de evoluție.

Puncte de interes: Metodă de cercetare în teren, care ia în considerare o multitudine de factori, la diferite scări de analiză - oferind astfel o imagine complexă asupra realității.

TEORII

ȘI

METODE

Ernest Bernea: abordarea etnografică Despre autor(i): Ernest Bernea - sociolog, etnograf, filosof - a activat sub influența școlii de gândire interbelice, fiind interesat de identificarea unor cadre și forme elementare de gândire la poporul român. În activitatea sa, Bernea abordează probleme legate de mentalitatea generală a satului arhaic, care a păstrat forme de viață străvechi - inclusiv cu privire la procesul de gândire și formele de manifestare specifice civilizației populare, situându-se astfel în sfera etnografiei.

Lucrări de referință: E. Bernea. 2005. Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român.

București: Humanitas, ed. II Muzeul Național al Țăranului Român (redeschis în 1990, sub conducerea pictorului Horia Bernea) Despre metoda de cercetare: Continuând direcțiile introduse de școala de gândire formată în jurul lui Dimitrie Gusti, Ernest Bernea evidențiază cercetările de teren ca fiind esențiale, întrucât pun la dispoziției un material autentic, ridică probleme ce trebuie tratate și creează premisele pentru înțelegerea reală, prin cercetare „pe viu”.

Astfel, în opinia lui Bernea, fără viziunea întregului, fără substratul ce o alimentează, situația unei piese culese are o valoare științifică mult redusă.

Puncte de interes: Metodă de cercetare în teren, care caută să identifice tipare de gândire, explicând formele fizice de manifestare din domeniul construcțiilor, meșteșugurilor și obiceiurilor prin raportare la un context ideologic și de manifestare spirituală, specific culturii locale din mediul rural.

TEORII

ȘI

METODE

Peisaje Culturale în Banat: studiul holistic Despre autor(i): Proiectul cultural „Peisaje culturale în Banat” a fost inițiat de Asociația pentru Patrimoniu Activ – PACT în parteneriat cu Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara (UPT), Institutul Național al Patrimoniului, OAR Filiala Teritorială Timiș și Centrul de Studii pentru Patrimoniu și Antropologie Culturală – RheA (UVT).

Echipa de proiect este coordonată de Gabriela Domokos-Pașcu, doctor arhitect, specializat în arhitectură, amenajarea teritoriului și patrimoniu. Echipa cuprinde specialiști din mai multe domenii, și anume Alexandru Todirică, Teodor-Octavian Gheorghiu, Mihai Daciu, Diana Belci și Ovidiu Micșa (arhitecți), Ana-Neli Ianăș (geograf) și Alexandru Ciobotă și Raluca Rusu (arhitecți peisagiști).

Lucrări de referință: Peisaje Culturale în Banat (peisaje-culturale.ro)- site lansat în 2021 Despre metoda de cercetare: Un peisaj cultural reprezintă o zonă geografică distinctă, modificată de activitatea umană, prin al cărui studiu observatorul extern poate înțelege în mod obiectiv o anumită comunitate sau un loc fizic. Peisajele culturale sunt, deci, peisaje care au fost afectate, influențate sau modelate de implicarea umană. Este responsabilitatea noastră, a tuturor, să protejăm peisajele culturale - îngrijirea continuă și interpretarea acestora contribuind la un nivel ridicat de calitate a vieții, respectiv la un sentimentul profund de apartenență și identitate, pentru generațiile viitoare.

Pentru studiul peisajelor culturale din Banat, echipa care derulează acest proiect cultural a propus o abordare interdisciplinară, care mizează pe suprapunerea componentelor valoroase specifice mediului construit, respectiv mediului natural.

Scopul final al acestui proiect este înțelegerea peisajului cultural la o scară largă, prin intermediul contextului și a comunității.

Printre obiectivele punctuale ale proiectului, se numără dezvoltarea unei metodologii de inventariere a peisajelor culturale, realizarea unei baze de date pentru specialiști și clarificarea statutului de protecție a acestor zone. În vederea atingerii acestor obiective, proiectul este organizat în patru etape, după cum urmează: Etapa I - Identificare (cercetarea componentei materiale a peisajelor culturale); Etapa II - Platforma online (baza de date); Etapa III - Identitate (cercetarea componentei imateriale a peisajelor culturale); Etapa IV - Implementare (transferul de informații către comunitățile locale).

Puncte de interes: Metodă de cercetare în teren, care caută să împletească elementele antropice cu cele naturale în vederea înțelegerii specificului unui peisaj cultural, folosind ca instrument de lucru fișa de evaluare a teritoriului, care ia în considerare caracteristicile geografice, etnografice, limitele naturale sau antropice existente.

TEORII

ȘI

METODE

Ghidurile de arhitectură OAR: latura tehnică Despre autor(i): Seria „Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural” este elaborată de Ordinul Arhitecților din România, prin intermediul grupurilor de lucru dedicate.

Obiectivul urmărit de autori este păstrarea spiritului aşezărilor rurale din România şi creşterea calităţii vieţii în mediul rural, prin conservarea tradiţiilor şi a peisajului cultural existent.

Lucrări de referință: Seria „Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural”, întocmite pentru 53 de subzone din țară Despre metoda de cercetare: Seria „Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural” își propune să prezinte un set de reguli uşor de aplicat, cu exemple clare, care să faciliteze alegerea modelelor adecvate de către cei care vor să construiască în mediul rural.

Astfel, rostul acestor materiale este acela de a furniza un instrument de lucru comunităților și autorităților locale, investitorilor, proiectanților și consultanților implicați în procesul de construire sau elaborare a unor regulamente de construire în mediul rural.

Ghidurile urmează o structură similară, cuprinzând: ◦ rostul ghidului; ◦ delimitare și caracteristici ale zonei studiate; ◦ specificul local (amplasare pe lot, gabarite, proporții, elemente componente ale volumetriei); ◦ reguli privind amplasarea construcțiilor noi; ◦ reguli privind amenajarea clădirilor existente; ◦ reguli privind amenajările exterioare; ◦ performanța energetică; ◦ anexe: încadrarea în contextul mai larg al așezării și al peisajului geografic / elemente de detaliu.

Metoda de cercetare care stă la baza elaborării acestor ghiduri mizează pe evidențierea elementelor dominante și definitorii ale peisajului cultural specific, care poate fi: ◦ agro-pastoral; ◦ forestier; ◦ minier; ◦ sacral.

Pentru fiecare inserție nouă / intervenție asupra unei structuri existente, se propune realizarea unui studiu de amplasare și încadrare în imaginea așezării, fundamentat prin: ◦ documentație fotografică generală; ◦ inserție pe siluetele caracteristice ale localității; ◦ inserție pe desfășurată stradală; ◦ profilul stradal transversal; ◦ două cadre de perspectivă la nivelul ochiului.

Puncte de interes: Ghidurile folosesc o metodă ușor de explicitat (de tip „așa da” / „așa nu”), pentru a facilita alegerea unor modele adecvate în orice proces de edificare, reedificare, restaurare etc. derulat în mediul rural. Recomandările devin astfel accesibile tuturor, indiferent de pregătire.

TEORII

ȘI

METODE

Metoda tezaurizării: abordarea subiectivă Despre autor(i): Proiectul cultural „Pe Topolog în sus” a fost inițiat de o echipă multi-disciplinară, coordonată de Cristina Budan, Paul Budan, Rodica Dina, Daniela Gheorghiu și Ruxandra Săcăliș.

Acest demers a fost finanțat de Ordinul Arhitecților din România, din Timbrul de Arhitectură.

Lucrări de referință: Pe Topolog în Sus (petopologinsus.ro) - site lansat în 2021 C. Budan, P. Budan, R. Dina, D. Gheorghiu & R. Săcăliș. 2022. Pe Topolog în sus. O cercetare a arhitecturii tradiționale pe valea râului Topolog. București Despre metoda de cercetare: Pe Topolog în Sus reprezintă o cercetare desfășurată pe parcursul unui an, care se concentrează, în cuvintele autorilor, asupra unui fragment al moștenirii noastre rurale.

Pornind de la ideea că locuința, ca parte inseparabilă a unui program mai amplu de arhitectură, trebuie privită împreună cu contextul care o generează (în acest caz, Valea Topologului), cercetarea își propune mai întâi o înțelegere a mecanismelor după care funcționează regiunea în ansamblul său.

Demersul se concentrează astfel, în prima parte, asupra diferitelor componente și registre care definesc caracterul (fizic și identitar) al Văii, prezentate într-o manieră narativă. În continuare, cercetarea reunește o selecție de 14 case (gospodării reprezentative identificate în perioada de cartare), situate în partea superioară a văii Topologului și alese pe criterii subiective, care țin de percepția și implicarea emoțională a autorilor. Fiecare dintre aceste locuințe este însoțită de o poveste, ce reconstituie un fragment din viața clădirii sau a celor care au locuit-o de-a lungul timpului.

Puncte de interes: Metodă de cercetare în teren, care introduce în studiu componenta subiectivă.

LEGISLAȚIA ÎN VIGOARE Aprofundarea limitelor de operare Cadrul legislativ care reglementează modalitățile de operare în mediul rural este analizat la mai multe scări, de la nivel național până pe plan local. Din aceste documente se extrag limitele de operare - și determinanții relevanți pentru planificare.

La nivel național, Strategia de Dezvoltare a Teritoriului României privește localitățile rurale într-un context distinct. Sunt evidențiate tipologiile funcționale, ariile de sărăcie, dar și zonele cu potențial turistic. De asemenea, este evidențiat potenţialul uriaş al spațiului rural românesc, ce poate dezvolta - în sfera turismului - specializări în dimensiunea culturală (turism rural-meşteşugăresc, rural-gastronomic, rural-arhitectural, rural-etnofolcloric, etc.), funcţională (agroturism, ecoturism ş.a.), tematică (legate de specificul unor anumite activităţi) sau determinate de dezvoltarea turismului de aventură. Printre oportunități, sunt considerate includerea comunelor în asociațiile de dezvoltare intercomunitară, valorificarea tradițiilor locale sau amplificarea exploatării turistice a valorilor peisagistice și de viață rurală.

La nivel regional, harta de accesibilitate locală și conectivitate națională prezintă principalele coridoare de transport, care se regăsesc și în Masterplanul General de Transport al României. Sunt definite, astfel, areale care vor beneficia în mod direct de dezvoltare, prin prisma proximității față de coridoarele economice majore. Însă o atenție particulară trebuie acordată ochiurilor dintre aceste coridoare, arealuri predominant rurale care necesită abordări specifice de coagulare a comunităților în jurul unor deziderate comune. Astfel, atrage atenția o măsură în particular, referitoare la dezvoltarea unor spații rurale atractive și creșterea calității vieții cetățenilor. Pe lângă sursa de trai și adăpost, zonele rurale trebuie să ofere și spații publice de calitate, precum spații publice de recreere sau pentru organizarea târgurilor (care devin totodată locuri de socializare și stimulatori ai dezvoltării economice).

La nivel județean, o contribuție semnificativă este dată de Planurile de Amenajare a Teritoriului Județean. Acestea stabilesc premisele de bază pentru realizarea Planurilor Urbanistice Generale, practic temele de

proiectare și determinanții pentru acestea. Printre măsuri, PATJ-urile propun amenajarea unor trasee tematice de vizitare, definesc unități teritoriale specifice în jurul unor poli rurali sau urbani, propun măsuri pentru combaterea vulnerabilității rurale și stabilesc care dintre acestea pot să fie abordate prin asociere și inter-comunitarism. În acest sens, un proiect de lege prevede înființarea de consorții administrative, care pot fi formate din două sau mai multe comune - contribuind la atingerea coerenței la scară teritorială, prin măsuri de realizare a unor spații publice de calitate la nivel local.

La nivel de spațiu public devin esențiale Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, fiind introduse aspecte de care țin cont Planurile de Mobilitate Durabilă și Planurile Urbanistice Generale. Astfel, este reglementată prioritizarea unor modalități de transport, implementarea unor măsuri de creștere a calității spațiului public și, implicit, de corelare între nevoile fundamentale ale comunității. O categorie aparte de intervenții în spațiul public sunt cele temporare, cu rol efemer, care pot testa posibilitățile de amenajare, dar și de interacțiune a cetățenilor cu spațiul public, precum și între ei (cu componentă participativă).

OPORTUNITĂȚI | COMUNITĂȚI Eroi locali Modul în care o comunitate se dezvoltă și evoluează este dictat de o multitudine de factori - de mediu, economici, culturali sau sociali. Însă motoarele dezvoltării sunt, de cele mai multe ori, asociate cu (sau determinate de) membrii activi ai societății, care – prin entuziasmul lor, inițiativele și activitățile desfășurate – au ajutat, ajută și vor ajuta la construirea (și reconstruirea) comunităților din care provin sau în care își duc actualmente viața.

Desemnați - poetic - eroi locali, acești indivizi au în comun câteva caracteristici de bază: ◦ o motivație puternică, determinată de un atașament personal / o convingere fundamentată prin experiența de viață; ◦ un nivel ridicat de autoritate / recunoaștere din partea comunității, justificat prin rezultatele palpabile obținute de-a lungul timpului; ◦ o cunoaștere aprofundată a realităților și nevoilor locului, determinată de experiența directă și de lucrul în teren; ◦ o atitudine pro-activă față de situația existentă, prin care provocările sunt transformate în oportunități.

Eroi locali: Tiberiu Pospișil Asociația Cehilor din Banat Eibenthal „Mă uitam pe geam, închis în sălile e curs ale Politehnicii. Vedeam oamenii la plimbare, în parc, și mă gândeam... Orașul clar nu-i de mine.

Așa că am cumpărat o casă cu șapte mii de euro în 2008, iar un an mai târziu, când am deschis primele camere pentru turiști, au venit 40 de oameni.”

În această categorie intră așadar actorii locali care influențează în bine soarta comunităților din care fac parte, prin activități de antreprenoriat, de promovare, de educare - precum și prin orice alt tip de implicare în bunul mers al lucrurilor.

Peter Derevenec Birdwatching, Zalesje „Am vrut să am o casă cu un câine și să locuiesc într-un sat, așa că m-am mutat aici. Apoi l-am întâlnit pe Marián Fačkovec, coordonatorul proiectului Lodenica Zálesie (Docuri din Zálesie), care a început să-mi aprindă dragostea și pasiunea pentru Dunărea Mică.”

Contribuția eroilor locali merge dincolo de efectul imediat al activităților pe care le derluează, aceștia contribuind la creșterea nivelului de motivare în rândul comunității, în vederea cooperării și promovării valorilor locale de patrimoniu. De asemenea, eroii locali pot constitui modele pentru generațiile tinere, inspirând, prin acțiunile derulate, elevii și tinerii din comunitate.

Florin Rădulescu Poșta Veche din Călărași „Am fost pe șantier în fiecare zi timp de doi ani, în timp ce echipa implementa proiectul, unul bun în toate aspectele sale.”

OPORTUNITĂȚI | COMUNITĂȚI Nomazi digitali Termenul de „nomad digital” a fost definit pentru prima dată la finalul anilor 1990 și face referire la o persoană care lucrează de la distanță, utilizând mijloace digitale, de cele mai multe ori călătorind sau locuind pentru perioade mai îndelungate în diferite locuri și regiuni ale lumii. În acest sens, statisticile indică faptul că un nomad digital se mută, în medie, într-o țară nouă o dată la 6 luni - precum și că mediul de lucru preferat al acestuia este de acasă (sau din locația pe care o numește „acasă” într-o anumită perioadă). În ultimii ani, pe fondul dezvoltării accelerate a sectorului IT, dar și ca urmare a pandemiei de COVID-19, numărul nomazilor digitali a crescut rapid - la nivel mondial fiind înregistrați, în 2022, aproximativ 35 milioane.

Nomazii digitali cuprind, în general, profesioniști specializați în domenii precum tehnologie, marketing, consultanță și proiectare; una dintre caracteristicile de bază ale acestui grup este flexibilitatea ridicată, precum și predilecția pentru un stil de viață liber, lipsit de restricții. Astfel, nomazii digitali au un grad ridicat de mobilitate, fiind în același timp dedicați profesiei; de asemenea, nomadul digital tipic are în medie 33 de ani, provine de obicei din Statele Unite ale Americii, este în general bărbat, absolvent de studii superioare, câștigă în medie 85.000 de dolari / an, și petrece în medie 8 luni într-o țară.

Cele mai atractive locuri și regiuni pentru nomazii digitali sunt acelea care oferă un nivel ridicat de calitate a veții, costuri relativ reduse pentru traiul zilnic - precum și o conexiune bună la Internet.

De asemenea, nomazii digitali apreciază o scenă culturală vibrantă, posibilitățile de petrecere a timpului în aer liber, precum și sentimentul comunitar.

Nomazii digitali reprezintă un grup dezirabil, a căror prezență într-o comunitate poate să aducă beneficii multiple, și anume: ◦ economice; ◦ culturale; ◦ sociale; ◦ environmentale; ◦ de inovare; ◦ turistice. În vederea atragerii nomazilor digitali într-o anumită regiune, se recomandă întrunirea următoarelor criterii: ◦ sistem rapid și accesibil de acordare a vizelor; ◦ conexiune bună la Internet; ◦ centru comunitar prietenos, care să ofere spații de lucru; ◦ ofertă diversificată și accesibilă de cazare; ◦ nivel ridicat de calitate a vieții, cu posibilități multiple de petrecere a timpului liber; ◦ costuri accesibile pentru traiul zilnic; ◦ mediu sigur; ◦ locație mediatizată ca destinație pentru nomazi digitali; ◦ atașamentul emoțional; ◦ documentații strategice.

OPORTUNITĂȚI | COMUNITĂȚI Turiști responsabili Turismul responsabil, definit ca atare în anul 2002, cu ocazia Conferinței Mondiale pentru Dezvoltare Sustenabilă, are ca deziderat îmbunătățirea calității destinațiilor turistice - atât din perspectiva vieții comunităților locale, cât și în ceea ce privește nivelul de atracție pentru vizitatori.

Astfel, turismul responsabil implică: ◦ minimizarea impactului negativ exercitat de turiști, din punct de veder social, economic și environmental - în paralel cu asigurarea creșterii economice la nivel local și îmbunătățirea calității vieții pentru comunitățile gazdă; ◦ implicarea comunității locale în procesul decizional, precum și protejarea și promovarea valorilor de patrimoniu (natural și antropic) existente pe sit; ◦ asigurarea unei oferte turistice bogate în experiențe locale, care permit vizitatorilor să ia contact cu realitățile sociale, culturale și de mediu din zonă, contribuind totodată la clădirea sentimentului de mândrie locală în rândul comunității. În acord cu aceste deziderate, Organizația Mondială a Turismului a publicat în 2005 un set de reguli (cu rol de recomandare) pentru călătorii responsabili - actualizat în anul 2020 pentru a include prevederile apărute ca răspuns la pandemia de COVID-19. În acord cu acest document, turistul responsabil trebuie să aibă în vedere următoarele recomandări: ◦ respectarea comunității-gazdă și a patrimoniului moștenit, din perspectiva tradițiilor și obiceiurilor locale, a comunicării cu populația din zonă, precum și a eventualelor prejudecăți determinate de modul de viață practicat local; ◦ protejarea planetei, prin reducerea impactului asupra mediului, protejarea biodiversității și optarea pentru servicii locale;

◦

◦

◦

◦

◦

susținerea economiei locale, prin achiziția de bunuri și servicii produse local, precum și prin vizitarea locurilor aflate în afara coridoarelor majore de circulație; respectarea normelor de siguranță în timpul călătoriei, în acord cu prevederile zonei vizitate, precum și cu normele sanitare în vigoare la momentul efectuării deplasării; practicarea turismului informat, prin documentarea în prealabil asupra ofertei turistice disponibile în zona vizitată, respectiv asupra furnizorilor autorizați; utilizarea inteligentă a platformelor digitale, atât în etapa de documentare, cât și pentru promovarea locurilor vizitate; transformarea turismului într-o activitate benefică, prin stabilirea unui precedent de bună practică.

Pentru comunitățile periferice (sau afectate de depopulare), turismul responsabil poate reprezenta așadar motorul pentru o dezvoltare sustenabilă - clădind pe valorile de patrimoniu (natural și antropic, material și imaterial) existente în zonă.

M·3

3

CADRUL CERCETĂRII Principii de abordare

DE LA TERITORIU LA OBIECT Coerență și continuitate Premise ideologice: Coerența peisajului reprezintă o caracteristică esențială a teritoriului, pentru atingera căreia este necesară asigurarea continuității rețelelor majore - atât naturale, cât și antropice, la toate nivelele de intervenție. În acest sens, trebuie aduse în discuție trei scări diferite de analilză: ◦ scara teritoriului - regiunea mai amplă din care face parte așezarea studiată; ◦ scara așezării - structurile majore ale localității și regulile de organizare ale acesteia; ◦ scara obiectului - fie că este vorba despre spațiul public sau obiectul construit.

La nivel teritorial, contextul natural (din perspectiva unităților majore de relief, respectiv a culoarelor principale ale rețelei verzi-albastre) joacă un rol esențial. Suprapunerea dintre acesta și principalele culoare de mobilitate, ca motoare ale dezvoltării economice, constituie puncte critice - dar, în același timp, oferă prilejuri - în dezvoltarea teritorială.

Provocări: Menținerea echilibrului între asigurarea continuității rețelei de spații verzi-albastre și integrarea armonioasă a principalelor culoare de mobilitate (și, deci, de dezvoltare economică) în peisaj reprezintă poate cea mai mare provocare în planificarea coerentă a teritoriului și a așezărilor. În același timp, la nivel de spațiu public sau obiect construit, se pune problema adaptării principiilor specifice de organizare la nevoile contemporane - și, astfel, reinterpretarea esteticii și cutumelor tradiționale pentru a dobândi relevanță în actulitate.

La nivelul așezărilor, acolo unde se produce transferul de la scara teritoriului la cea a obiectului, apar adesea cele mai interesante situații. Se remarcă astfel punctele de relevanță majoră (reperele funcționale și vizuale), precum și zonele definite la intersecția diferitelor trame (naturale sau de parcelar).

Întrebări de cercetare: Cum asigurăm continuitatea culoarelor de mobilitate și dezvoltare economică la toate scările de intervenție, astfel încât să nu apară conflicte între acestea și componenta naturală?

În sfârșit, la scara obiectului, trebuie urmărită racordarea la principiile funcționale derivate din necesitățile definite la scara teritoriului, în vederea creșterii nivelului de calitate a spațiului public și, implicit, a nivelului general de calitate a vieții.

Instrumente de analiză: Chorema teritoriului Schema de organizare a așezării Diagramele spațiilor publice

ÎNTRE NATURAL ȘI ANTROPIC Ierarhie și ritm Premise ideologice: Relațiile dintre componenta naturală și cea antropică, mult mai fluidă în zonele rurale decât în cele puternic urbanizate, constituie elemente definitorii pentru așezările dezvoltate în aceste areale.

Aceste relații pot fi interpretate din perspectiva potențialelor conflicte dintre cele două categorii de componente - sau, din contră, pot specula întrepătrunderile dintre două lumi - și, deci, două trame (fizice și conceptuale) - atât de distincte.

Diferențele dintre natural și antropic devin cu atât mai evidente în cazul așezărilor cu o structură prestabilită - sau sistematizată în forme compacte, după principii carteziene. În aceste cazuri, contrastele dintre organicitatea contextului natural și regularitatea țesutului construit sunt cele care crează prilejuri - pentru amenajarea de spații publice atipice, de limită, pentru definirea identității, prentru coagulare și interacțiune socială. Însă pentru ca aceste relații să funcționeze - în orice scenariu - este nevoie, în primul rând, de stabilirea ierarhiilor. Natura primează dar, în același timp, elementele care asigură creștere economică trebuie să își găsească locul lor în ecuație. Ocupând axe și zone bine delimitate, astfel amplasate încât să nu inoportuneze componenta naturală - ci să o întrepătrundă în mod fericit - acestea dau ritm țesutului construit, generând nuclee și culoare de activitate. Între acestea, se țese localitatea, cu parcelarul și fondul său construit. În sfârșit, așezările rurale oferă premisele pentru o relație armonioasă cu mediul natural înconjurător, adaptându-se la caracteristicile naturale ale terenului prin trama stradală și configurația fizică, dar și folosind resursele locale pentru definirea profilului economic și a specificului activităților derulate de membrii comunității.

Provocări: Întrepătrunderea armonioasă dintre componenta naturală și cea antropică, precum și respectarea ierarhiilor între aceste elemente la toate nivelele de intervenție, crează cele mai delicate situații - dar, în același timp, și cele mai bune prilejuri pentru dezvoltarea rețelei de spații publice, oferind un grad crescut de familiaritate - prin apropierea de natură, dar și prin proximitatea față de atractorii principali. Întrebări de cercetare: Cum stabilim ierarhiile între elemenetele naturale și cele antropice?

Cum încurajăm relațiile de proximitate - și, deci, de familiaritate - între comunitate și cele două componente majore ale structurilor rurale?

Instrumente de analiză: Chorema teritoriului Schema de organizare a așezării

p.33 | Polovragi | Vedere din dronă asupra Mănăstirii Polovragi | Laurențiu Lupu p.36 | Polovragi | Locuință specifică | Ștefana Bădescu p.39 | Polovragi | Vedere din dronă asupra axului principal al așezării | Laurențiu Lupu

COAGULAREA COMUNITĂȚII Stimuli și nevoi de-a lungul timpului Premise ideologice: Spațiile publice din mediul rural, caracterizate prin informalitate și spontaneintatea procesului prin care s-au format, mizează pe implicarea membrilor comunității în definirea lor, fiind dezvoltate în raport cu nevoile acestora - atât funcționale (obiective), cât și de coagulare și întâlnire (subiective).

Aceste nevoi se regăsesc atât în definiția fizică a spațiilor propriu-zise (prin materializarea limitelor acestora, a configurației în plan, dar și a modului de amplasare și a esteticii mobilierului urban), cât și prin caracterul activităților care se pot derula aici (în relație cu funcțiunile publice acomodate de clădirile din proximitate, dar și cu anumite evenimente cu caracter ocazional, organizate în spațiul public).

Prin acest demers, spațiile publice asigură un grad ridicat de familiaritate membrilor comunității, încurajând deschiderea pentru interacțiune socială - atât față de vecini, cât și în relație cu potențialii turiști sau externi.

Nevoile - indivizilor și comunităților deopotrivă - evoluează însă în timp, determinând adaptarea programelor funcționale, precum și a modalităților de utilizare a spațiului public, la noile realități. Pentru a asigura, deci, continuitatea - și, totodată, relevanța - structurilor existente în context contemporan, aceste schimbări de paradigmă trebuie asimilate și în amenajarea spațiului public, păstrând însă în același timp principiile de organizare valoroase, specifice locului.

Provocări: În procesul de transformare a comunității (și a nevoilor sale) de-a lungul timpului, reperele, la fel ca și principiile de organizare, rămân constante, însă formele fizice de implementare și manifestare suferă modificări.

Această situație este firească, însă există riscul abandonării complete a valorilor tradiționale, percepute ca fiind desuete în context contemporan.

Astfel, cârciuma satului devine centru de pariuri sportive, hora sau claca dispar ca forme de manifestare socială iar proprietatea privată fie se închide complet spre spațiul public, fie invadează limitele firești. Întrebări de cercetare: Cum mediem relațiile? Dintre tradiție și inovație, dintre public și privat?

Instrumente de analiză: Anchete sociale Observarea directă a impactului comunității asupra configurației spațiului public și a mobilierului urban

M·4

4

CADRUL CERCETĂRII Scări teritoriale de analiză Întrebări și instrumente de cercetare

SCARA TERITORIULUI Întrebări de cercetare

Care sunt principalele elemente de peisaj la nivelul teritoriului studiat (cursuri de apă, forme de relief, masive de vegetație)?

Care sunt principalele culoare de mobilitate le nivelul teritoriului studiat (rutieră, feroviară, nemotorizată)?

Care sunt principalii poli de atracție la nivelul teritoriului studiat?

Care sunt principalele activități economice derulate la nivelul teritoriului studiat?

Ce rol are așezarea studiată la nivelul teritoriului studiat?

SCARA TERITORIULUI Instrumente de cercetare. Chorema teritoriului

Chorema reprezintă un instrument care permite observarea și interpretarea situației existentă la scara teritoriului. Termen utilizat cu precădere în geografie, începând cu ultima decadă a secolului XX, chorema este o schemă grafică, de reprezentare a spațiului fizic, care sintetizează și redă simbolic dinamica mediului înconjurător.

Acest instrument permite deci identificarea și reprezentarea componentelor fundamentale și aranjamentul lor în spațiu, inclusiv formele pe care acestea le îmbracă în realitate. Astfel, se creează o legătură între general și particular - deci între caracteristicile globale ale contextului spațial și elementele particulare, abordate ca studiu de caz. Înțelese astfel, choremele pot fi definite ca reprezentări ale amprente lăsate de societatea umană asupra teritoriul locuit - și, deci, trăit.

Din reprezentarea chorematică se extrag astfel determinanții - sau „legile” - care guvernează sau contribuie la înțelegerea contextului teritorial. Similar cu aplicația tehnică a noțiunii de peisaj cultural, abordarea chorematică prezintă interacțiunea dintre om și mediu în termeni sintetici, în care o simplă ilustrație poate fi suficientă pentru o înțelegere adecvată a realității înconjurătoare. Determinanții se referă la aspectele spațiale, de relaționare directă, vectoriale, de polarizare, comunicare, proprietate sau de gestiune a spațiului.

Reprezentarea este una sintetică pentru că utilizează doar elemente geometrice de bază (punct, linie, suprafață) pe care le combină în diverse moduri pentru a desena spațiul.

Subdiviziunile regiunilor: 01 orașe principale 02 limite administrative 03 regiune administrativă 04 centre, limite și poligoane

Infrastructura regională 05 noduri 06 linii de comunicație 07 servicii ecosistemice, irigare, drenaj 08 rețea

Modele gravitaționale 09 puncte - satelit 10 orbitale și linii gravitaționale 11 zona de atracție 12 relații preferențiale

S C A R A

A Ș E Z Ă R I I

Întrebări de cercetare

Așezarea este străbătută / se învecinează cu unul sau mai multe coridoare verzi-albastre?

Dacă da, cum se raportează aceasta la prezența elementului natural?

Care sunt principalele centre de interes din așezare?

Care sunt obiectivele - reper din așezare?

Așezarea este amplasată pe / se învecinează cu una sau mai multe forme majore de relief?

Dacă da, cum se raportează aceasta la prezența elementului natural?

Care sunt principalele activități sociale și economice derulate la nivelul așezării?

Așezarea cuprinde / se învecinează cu unul sau mai multe masive de vegetație?

Dacă da, cum se raportează aceasta la prezența elementului natural?

Așezarea cuprinde / se învecinează cu una sau mai multe forme situri protejate de biodiversitate? Dacă da, cum se raportează aceasta la prezența elementului natural?

Care este calea principală de acces în așezare?

Cum este organizată rețeaua stradală (geometrie, scară, dimensiuni)?

Cum este organizat țesutul rural (geometrie, scară, granulație)?

Cum sunt tratate limitele dintre intravilan și extravilan?

S C A R A

A Ș E Z Ă R I I

Instrumente de cercetare. Schema de organizare

Cel mai util instrument de analiză la scara așezării este chiar schema de organizare a propriilor resorturi a localităților studiate.

Acest tip de reprezentare se materializează prin suprapunerea a două straturi fundamentale (cel natural și cel antropic), după cum urmează: ◦ elementele naturale dominante - cele aparținând rețelei Natura 2000, coridoarele verzi albastre (cursurile de apă, spațiile verzi și pâlcurile de vegetație din albia majoră și cea minoră) și masivele vegetale; ◦ elementele antropice dominante - cele care reprezintă principalele căi de comunicație, structura fondului construit și morfologia așezării, precum și aglomerarea punctelor de interes în noduri sau rețele, ca atractori.

Suprapunerea acestor două categorii distincte de elemente oferă o imagine clară, sintetică, asupra localității în ansamblul său. Astfel, pe lângă observarea directă a formei așezării și înțelegerea și interpretarea acesteia, este importantă alăturarea dintre cele două straturi - cea care produce prilejuri și conflicte. În ceea ce privește prilejurile, acestea apar ca elemente permanente, care au rolul de a face posibilă relația de proximitate a comunității - atât cu rețeaua antropică, cât și cu cea naturală. Fiecare dintre cele două rețele trebuie încurajată să se dezvolte conform propriilor tipare. La intersecția acestora pot apărea însă conflicte, determinate de caracterul lor particular.

Zonele de conflict presupun prioritizare în funcție de relevanță și importanță, rețelele majore primând, desigur, în fața celor minore. Astfel, un coridor verde-albastru major devine mult mai important decât un drum județean, la fel cum un canal de desecare este mult mai puțin important decât accesul principal către o zonă de importanță comunitară. În sfârșit, schema de organizare a așezării se constituie ca un ansamblu de determinanți pentru scara de detaliu suplimentar, cea a diagramei spațiilor publice.

SCARA SPAȚIILOR PUBLICE Întrebări de cercetare

Care sunt principalele tipologii de spații publice la nivelul așezării?

Care sunt dimensiunile și forma în plan a spațiului public?

Cum sunt tratate limitele spațiului public (înțelese ca fiind limitele de proprietate dintre spațiul public și parcelele private)?

Cum sunt realizate împrejmuirile?

Cum sunt tratate fațadele clădirilor?

Cum este tratată suprafața de călcare din spațiul public?

Care este raportul dintre suprafața minerală și suprafața verde?

Cum sunt delimitate suprafețele destinate circulației diferitelor categorii de participanți la trafic?

Care sunt elementele de vegetație prezente în spațiul public?

Care sunt elementele de mobilier urban prezente în spațiul public (corpuri de iluminat, surse de apă, coșuri de gunoi, locuri de stat, orice alte elemente de mobilier funcțional sau recreațional)?

Care sunt principalele activități economice derulate în clădirile din vecinătatea imediată a spațiului public magazin sătesc, restaurant, etc.)?

Cum influențează acestea spațiul public?

Care sunt principalele evenimente derulate în spațiul public (curente, periodice, cu caracter excepțional)?

SCARA SPAȚIILOR PUBLICE Instrumente de cercetare Diagrama spațiilor publice. Piese tehnice și libere

Preluând determinanții de rang superior, diagrama spațiilor publice - ca instrument de analiză și interpretare a așezărilor rurale - oferă o perspectivă de ansamblu asupra tiparelor de distribuție a acestor spații în țesutul construit, care pot fi analizate prin perspectiva ritmurilor de funcționare, întru îndeplinirea rostului lor fundamental: aducerea împreună a membrilor comunității.

• •

Astfel, devine esențială în primul rând categorisirea acestor spații, pentru a fi încadrate din punct de vedere tipologic și funcțional.

De asemenea, este importantă înțelegerea acestora din perspectiva relațiilor sociale pe care le facilitează, observabile prin amprenta lăsată de comunitate în amenajarea spațiului public și a configurării mobilierului urban, precum și prin relațiile create la scara întregii așezări. Practic - răspunzând la provocarea de a trasa o matrice a acestor spații în funcție de rațiunea de a fi a fiecăruia.

Pasul următor presupune analiza detaliată a unui număr limitat de tipologii de spații publice, având ca scop identificarea provocărilor specifice fiecărei categorii în parte, precum și adresarea acestora prin intervenții minimale, cu limitări specifice bugetului mediu disponibil pentru autoritatea locală sau societatea civilă. În acest sens, reprezentarea realității înconjurătoare se realizează prin piese tehnice și libere, având ca scop atât evidențierea elementelor de ambianță, cât și a celor care țin de folosința spațiului public analizat.

Astfel, piesele tehnice cuprind:

• •

•

Planul de încadrare - la nivel de cvartal Planul de situație - la nivel de spațiu public, cu evidențierea modului de tratare a limitelor, a funcțiunilor publice existente, a modului de tratare a suprafeței de călcare din spațiul public, dar și a elementelor de vegetație și mobilier Desfășurate stradale - cu evidențierea modului de tratare a limitelor de proprietate Secțiuni caracteristice - cu evidențierea modului de raportare la teren și la scara umană, a relației dintre spațiul public și spațiul privat, respectiv a zonificării spațiale și funcționale Axonometrii

În sfârșit, piesele libere cuprind: • Schițe / scheme / diagrame explicative • Imagini fotografice, din dronă sau de la nivelul ochiului (cu ansamblul / de detaliu)

C O N C L U Z I I Concentrându-se asupra componentei teoretice, precum și asupra limitărilor specifice, acest capitol detaliază demersul de generare a unei metodologii de analiză și interpretare a mediului rural.

Plecând de la cadrul de operare, si anume zonele rurale (prin definiție, tipologii și structuri majore), cercetarea parcurge etapele firești ale delimitării cadrului teoretic, din perspectiva contextualizării (în relație cu politicile la nivel european), a identificării instrumentelor de analiză disponibile (prin referire la teoriile și metodele deja formulate în acest sens), dar și a înțelegerii limitărilor existente (din punct de vedere legislativ). În continuare, capitolul se concentrează asupra definirii cadrului de cercetare, din punctul de vedere al principiilor de abordare transversale, precum și al instrumentelor de analiză considerate adecvate pentru acest tip de demers. Acestea presupun o înțelegere obiectivă a realității înconjurătoare, structurată astfel: ◦ de la teritoriu la obiect (prin procese coerente și continue); ◦ între natural și antropic (documentând ierarhii și ritmuri); ◦ coagularea comunității (înregistrând stimuli și nevoi de-a lungul timpului). În final, se definește metodologia de analiză și interpretare a mediului rural, aplicabilă în orice context, datorită caracterului său versatil - construind pe seama teoriilor și metodelor privind analiza mediului rural, precum și pe direcțiile stabilite de către politicile europene actuale.

M·5

p.42 | Polovragi | Cimitirul ortodox | Mihai Danciu p.50 | Polovragi | Scuar Strada Deceneu | Mihai Danciu

APLICABILITATE Ritm și rost(uri) în spațiul public Polovragi | Oltenia de sub Munte

A·1

1

PRILEJURI | PREMISE

P

R

I

L

E

J

U

R

I

Tabăra de Vară de la Polovragi Pentru a testa aplicabilitatea metodologiei de analiză și interpretare a mediului rural, detaliată în capitolul 2, concentrăm în continuare demersul asupra unui studiu de caz particular, răsărit ca prilej neașteptat, printr-o aliniere surprinzătoare de oportunități.

Formă pentru fondul unei bune colaborări între Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara, pe de o parte, și Biblioteca Județeană „Christian Tell” Târgu Jiu, respectiv Centrul Europe Direct Gorj, pe de altă parte, procesul a mizat pe aplicarea în practică a tuturor principiilor și instrumentelor de analiză detaliate în capitolul anterior, sub forma unei școli de vară în format temporal comprimat - derulată deci într-un ritm alert.

Satul Polovragi din comuna omonimă a găzduit astfel Tabăra de Vară „Ritm și rost(uri) în spațiul public”, organizată în perioada 1-4 august 2022, ca parte din programul Noul Bauhaus European. Atelierul de co-creare, dedicat studenților arhitecți, a aplicat metodologia de analiză și interpretare a mediului rural, de la scara teritoriului până la scara obiectului de arhitectură, punând accentul pe abilitatea spațiului public de a încuraja și acomoda activități comunitare.

Amplasat în Subcarpații Gețici, în Oltenia de Sub Munte, satul Polovragi beneficiază de o poziție geografică spectaculoasă, la intrarea pe Cheile Oltețului. În același timp, poziția relativ izolată în relație cu principalele coridoare de mobilitate și dezvoltare economică din zonă, impun necesitatea identificării unor resorturi locale pentru atingerea rezilienței.

La nivelul așezării, nucleul morfologic s-a dezvoltat în timp între drumul principal, de legătură între Târgu Jiu și Râmnicu Vâlcea, și Mănăstirea Polovragi; cele două elemente devin astfel nucleele de atracție principale, definind până astăzi caracterul comunității.

Organizatori: Biblioteca Județeană „Christian Tell” Târgu Jiu Centrul Europe Direct Gorj Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara Perioada de desfășurare: 1-4 august 2022 Coordonatori: Ștefana BĂDESCU Mihai DANCIU Participanți: Bianca DOBROMIR Alexandru FLORESCU Fabian FLORESCU Adrian GROZA Alexandra GUȚĂ Laurențiu LUPU Alexandru ROTARU Andreea ȘCHEAU Agnes UNGUR Ilustrații grafice: Bianca DOBROMIR Fabian FLORESCU Andrei CHINDRIȘ Casiana SAVIN Cu sprijinul Primăriei Comunei Polovragi.

P

R

E

M

I

S

E

Spațiul public Spațiul public reprezintă o componentă esențială a așezărilor umane, întrucât acesta oferă cadrul pentru interacțiunea membrilor comunității.

De conformarea și calitatea acestuia depinde, în ultimă instanță, calitatea relațiilor din interiorul grupului; în spațiul public se generează coeziunea comunitară și sentimentul de apartenență la grup.

Astfel, distribuția spațiilor publice în țesutul construit, precum și diferitele tipologii de spații publice dintr-o așezare, contribuie în egală măsură la calitatea vieții unei comunități.

La fel de importante sunt și caracteristicile (materiale și imateriale) ale fiecărui spațiu public în parte: • limite și dimensiuni; • elemente de interes pentru comunitate (construite și neconstruite, care definesc identitatea locului); • activitățile care se pot desfășura aici.

Dintre aceste elemente, limitele dintre public și privat oferă poate cele mai multe oportunități: aparținând deopotrivă comunității și familiilor, acestea sunt elementele care trebuie „negociate” cu cea mai mare atenție, pentru ca relația dintre viața publică și cea privată să fie mediată coerent și asumat.

Astfel, limitele pot îngloba locuri care facilitează comunicarea dintre public și privat, pe paliere distincte - de la relația vizuală mediată, dintre portic și stradă, până la interacțiunea directă care se petrece în poartă sau pe băncile amplasate lângă fântâni și de-a lungul împrejmuirilor gospodăriilor.

p.52 | Polovragi | Vedere din dronă asupra așezării | Laurențiu Lupu p.54 | Polovragi | Biserica din lemn | Ștefana Bădescu

A·2

2

SCARA TERITORIULUI

SCARA TERITORIULUI Tipologii de sate în Conurbația Jiului Conurbația Jiului, formată din județele Hunedoara, Gorj și Dolj, este un areal puternic influențat de industrializarea din perioada interbelică, precum și din cea a administrației comuniste, care a vizat cu precădere domeniul producției de energie. Astfel, arealul format din cele trei unități administrativ-teritorale a fost puternic urbanizat de-a lungul timpului, ca răspuns la necesitățile unei populații în continuă creștere, sosită în zonă în mai multe valuri.

Din punct de vedere geograrfic, Conurbația Jiului se caracterizează printr-o trecere treptată de la relieful montan, puternic accidentat, în zona de nord (cuprinzând intergral județul Hunedoara, precum și partea nordică a județului Gorj), la un relief colinar (în zona Podișului Getic), la Câmpia Dunării (în partea de sud a județului Dolj).

Din punct de vedere al distribuției așezărilor, Conurbația Jiului se caracterizează printr-o urbanizare intensivă, prilejuită de activitățile din domeniul producției de energie, concentrată cu precădere de-a lungul principalelor cursuri de apă din regiune (Mureș și Jiu). Astfel, se consolidează centrele urbane ale reședințelor de județ (Deva - reședința județului Hunedoara, Târgu Jiu - reședința județului Gorj și Craiova - reședința județului Dolj).

Un caz aparte în rețeaua așezărilor urbane din Conurbație este acela al municipiului Calafat - oraș de frontieră, amplasat în partea de sud a județului Dolj, în relație directă cu Dunărea, precum și cu principala cale de legătură dintre vestul României și Bulgaria (șoseaua europeană E79 și podul existent).

Se remarcă de asemenea prezența în Conurbație a unor poli urbani de rang inferior, formați în jurul unor orașe de dimensiuni reduse, care au căpătat acest statut în mod artificial, după 2000 (fiind, în realitate, localități rurale). Rolul acestor entități este discutabil în contextul contemporan, întrucât - datorită dimensiunilor reduse - nu au capacitatea de a susține activitățile funcționale specifice unui oraș; în același timp, statutul administrativ le împiedică să devină parte din structurile rurale și să beneficieze de finanțările acordate acestui tip de așezări.

În ceea ce privește așezările rurale, la nivelul Conurbației Jiului se remarcă următoarele situații: ◦

◦

◦

◦

așezări și zone rurale în curs de urbanizare, aparținând Zonelor Metropolitane din regiune, al cărui potențial de creștere este însă redus, determinat de contracția centrului urban polarizator în a cărui rază de influență se dezvoltă; poli rurali, a căror prezență este relativ limitată în regiune, cu două asemenea entități în județul Hunedoara (Ilia și Pui), patru în județul Gorj (Peștișani, Baia de Fier, Mătăsari și Stoina) și șase în județul Dolj (Melinești, Plenița, Moțăței, Poiana Mare, Siliștea și Amărăștii de Jos); zone funcționale rurale, caracterizate prin omogenitate, similitudini în ceea ce privește oportunitățile și provocările cu care se confruntă, dar și flexibilitate în ceea ce privește apartenența la structurile administrative; localități rurale din zona montană, dezvoltate în general la distanță de principalele coridoare economice și de mobilitate.

În sfârșit, se remarcă faptul că multe din așezările rurale care nu sunt amplasate în zona montană sau deluroasă au fost dezvoltate după un plan prestabilit.

SCARA TERITORIULUI Chorema teritoriului Reprezentarea chorematică la scara teritoriului surprinde regiunea subcarpatică partea vestică a așa-numitei „Oltenii de Sub Munte” - evidențiind caracteristicile fundamentale ale unității de peisaj cultural identificate aici. În primul rând, aceasta se desfășoară între limite naturale la nord (Carpații Meridionali - prin zonele naturale protejate, versanții, văile și pădurile ce ocupă suprafețe extinse) și la sud (Subcarpații Getici - prin culmile deluroase care delimitează depresiunile subcarpatice de Podișul Getic), precum și între cursurile de apă și coridoarele majore de mobilitate la vest (râul Jiu, viitorul drum expres Craiova - Târgu Jiu și calea ferată Simeria - Filiași) și la est (râul Olt, autostrada A1 Sibiu Pitești și calea ferată Sibiu - Râmnicu Vâlcea - Slatina). În acest interval se evidențiază drumul județean dintre Târgu Jiu și Râmnicu Vâlcea ca principal traseu de mobilitate (cu o serie de legături perpendiculare), precum și

câteva nuclee cu rol polarizator (precum Novaci, Horezu și Târgu Cărbunești).

Localitatea Polovragi este amplasată într-un areal care nu este străbătut de niciun coridor major de mobilitate sau dezvoltare economică, având astfel o capacitate mai redusă de atracție și dezvoltare. Se impune deci ca localitățile învecinate cu rol polarizator să ofere infrastructura necesară pentru o calitate cât mai ridicată a vieții pentru locuitori, precum și identificarea mijloacelor prin care întregul areal poate deveni relevant la scara teritoriului.

SCARA TERITORIULUI Recomandări Urmărind principiile Noului Bauhaus European, recomandările formulate la scara teritoriului accentuează caracteristicile favorabile unei dezvoltări durabile a regiunii, punând accent pe specificul local pentru a oferi un nivel ridicat de calitate a vieții pentru locuitori, precum și servicii de calitate pentru potențialii vizitatori. Astfel, urmărind cele trei principii, recomandările sunt următoarele: ◦

beautiful / frumos: protejarea, menținerea și accentuarea culoarelor principale de percepție la nivel teritorial, care pun în valoare specificul zonei chiar și atunci când aceasta este parcursă în grabă. Drumuri șerpuitoare cu perspective asupra dealurilor, pe care se dezvoltă așezări unitare, dominate de accentele verticale ale bisericilor amplasate într-o poziție favorabilă și având ca fundal văile adânci ale masivelor munților Parâng sau Căpățânii. Deschideri spectaculoase înspre văi largi sau perspective impresionante asupra zonei depresionare, coborând dinspre obiectivele din munte, fără elemente intruzive prin culoare sau dimensiune;

◦

sustainable / durabil: protejarea siturilor naturale de interes comunitar și întărirea legăturilor dintre acestea, respectiv dintre acestea și restul teritoriului, prin intermediul coridoarelor și rețelei verzi-albastre, formate în lungul cursurilor de apă.

Astfel, cursurile de apă și albiile majore ale acestora devin, prin relieful accidentat și dificil de ocupat, dar și prin abundența vegetației și biodiversitate, legături transversale nord-sud între văile împădurite și culmile deluroase cu un pronunțat caracter natural. Provocarea rezultă din suprapunerea acestui strat orientat nord-sud (paralel cu cel al localităților, pentru care coridoarele ecologice devin adevărate „centuri verzi”) peste cel al mobilității, dezvoltat pe direcția est-vest, între localități;

•

together / împreună: dezvoltarea rețelelor de cooperare (formale și informale) între așezările din teritoriu și definirea formelor de asociere între acestea. Un areal care nu este traversat de un coridor major de mobilitate nu își poate pune problema dezvoltării economice în mod intrinsec, ci are nevoie de cooperare între toate entitățile afectate, aflate în situație similară, pentru a identifica metodele cele mai eficiente de a progresa.

Este nevoie, așadar, de inter-comunitarism, de asociere între autoritățile publice județene și locale pentru a stabili în comun tiparele de dezvoltare și distribuția eficientă a eforturilor.

Astfel, este necesară cooperarea între localitățile din teritoriul „Olteniei de Sub Munte”, pentru a genera o strategie unitară pentru turism (în vederea atragerii vizitatorilor pentru mai multe zile), dar și pentru distribuția instituțiilor publice și serviciilor prestate: de la cele administrative și medicale la cele educaționale, comerciale sau de transport în comun.

A·3

3

SCARA AȘEZĂRII

S C A R A

A Ș E Z Ă R I I

Schema de organizare Sinteza elementelor fundamentale pentru dezvoltarea așezării prezintă satul Polovragi prin cele două straturi determinante ale dezvoltării sale - componenta naturală, respectiv elementul antropic.

Caracterul mediului natural este evidențiat prin coridoarele ecologice dezvoltate de-a lungul cursurilor de apă ale Oltețului și Târâiei, precum și prin versanții împăduriți, dinspre care cursurile de apă curg către sud. Dacă Oltețul, în vest, reprezintă o limită puternică, ce limitează dezvoltarea activităților umane prin relieful pronunțat, cursul Târâiei a oferit prilejul optim pentru evoluția unei structuri rurale paralele, orientate către mănăstirea Polovragi. Dar paralelismul nu presupune implicit o distanță considerabilă, ci posibilitatea ca în timp cursul de apă să fie îmbrățișat de formele construite. În prezent, această adiacență produce spații publice de o bogăție deosebită din

p.58 | Polovragi | Vedere din dronă asupra așezării | Laurențiu Lupu p.61 | Conurbația Jiul | Tipologii de sate | Mihai Danciu p.62 | Oltenia de sub Munte | Chorema teritoriului | Mihai Danciu p.64 | Polovragi | Locuință specifică | Ștefana Bădescu p.66 | Polovragi | Schemele de organizare a așezării | Mihai Danciu

punct de vedere al vegetației și formei organice pe care o adoptă, însă și vulnerabile - în condițiile unor fenomene meteorologice extreme (ploi abundente, furtuni, inundații).

Al doilea strat - cel al intervenției antropice - prezintă modul în care structura rurală a evoluat în timp către vest. Păstrând legătură între drumul principal Novaci - Horezu și mănăstirea Polovragi, noul ax, dezvoltat la începutul secolului XX, acomodează astăzi ansamblul instituțiilor publice locale, precum și amplasamentul favorabil pentru zona târgului, organizat anual în luna iulie.

S C A R A

A Ș E Z Ă R I I

Recomandări La nivelul satului Polovragi, cele trei principii fundamentale ale Noului Bauhaus European se manifestă în direcția generării unui țesut rural care să respecte tiparele istorice, rămânând în același timp disponibil să primească intervenții care să îi pună în valoare atribuțiile pozitive și care să lămurească situațiile incompatibile ce pot să apară în timp: ◦

beautiful / frumos: dezvoltarea coerentă la nivelul localității, cu respectarea specificului local, atât la nivelul inserțiilor punctuale, cât și în ceea ce privește definirea spațiilor publice. Acest specific este determinat de coerența structurilor majore. Astfel se propune consolidarea caracterului spontan al zonei estice, în relație cu pârâul Târâia, unde se remarcă intersecțiile triunghiulare, cu potențial de amenajare pentru nevoile comunității. De asemenea, se remarcă axul instituțiilor publice, care, pe lângă aliniamentul plantat cu arbori coniferi, este bordat de o serie de clădiri cu arhitectură specifică zonei. Acest ax are un caracter rectiliniu, produs ca rezultat al unei sistematizări în care rigoarea oferă coerența, impozanța și sobrietatea necesară pentru ca Polovragi să își consolideze o autoritate sporită în coo-petiția cu localități de rang similar din zona depresiunilor subcarpatice. Coerența presupune păstrarea acestei rigori, permițând amenajări și construcții care contribuie la consolidarea specificului;

◦

sustainable / durabil: dezvoltarea activităților economice în lungul principalelor coridoare de mobilitate, asigurând în același timp protejarea culoarelor verzi-albastre create în lungul cursurilor principale de apă (Olteț, Târâia). Intravilanul actual reprezintă un areal dedicat dezvoltării economice, în care este necesară încurajarea activităților generatoare de bunăstare prin atragerea locuitorilor în spațiul public.

Pentru aceasta sunt necesare rețele de spații publice de calitate ridicată, care să ofere un suport eficient pentru desfășurarea activităților specifice unei comunități rurale. Se transferă, așadar, oportunitatea la nivel micro - de spațiu public în sine. O altă situație aparte este cea a coridorului ecologic al Oltețului, care prin prisma caracterului natural, trebuie să fie un areal dedicat interacțiunii cu natura, mai puțin ocupat de construcții, în care prioritatea acordată caracterului natural

◦

poate acomoda activități umane limitate: petrecerea timpului liber, agrement, sport sau mobilitate nemotorizată;

◦

together / împreună: amenajarea de spații publice care să favorizeze interacțiunea între membrii comunității, între membrii comunității și autoritatea locală, precum și între membrii comunității și cei veniți din exterior (turiști, nomazi digitali, etc.). Spațiile publice se constituie astfel într-o rețea ce are nevoie de cadență și creștere coerentă, incrementală, de-a lungul axului de mobilitate al drumului județean. La scara așezării, o astfel de rețea poate fi observată, analizată și ajustată doar prin prisma unor criterii fundamentale legate de dimensiuni (suficient de echilibrate încât să creeze premisele pentru un caracter pozitiv), funcțiuni adiacente, disponibilitatea spațiului public de acomodare a interacțiunilor, precum și limite suficient de permeabile între public-privat așa încât să genereze interacțiunile familiare specifice lumii rurale.

A·4

4

SPAȚIUL PUBLIC

SCARA SPAȚIILOR PUBLICE Tipologii de spații publice

Stabilirea celor mai coerente măsuri pentru îmbunătățirea utilizării spațiului public - ca atractor sau mediator - necesită o abordare dependentă de tipologie.

Având în vedere aspecte obiective, precum evoluția istorică a așezării, morfologia țesutului rural, dimensiunea în plan a spațiilor de utilitate publică, funcțiunile din proximitate și caracterul limitelor acestora, spațiile publice identificate în localitatea Polovragi se pot clasifica astfel: 1. Spații destinate evenimentelor organizate în relație cu atractorul turistic principal (Mănăstirea Polovragi). În fapt, un singur spațiu public de dimensiuni ample, subdivizat în sub-spații de dimensiuni reduse. Acest tip de spațiu poate fi observat și la intersecția axului istoric al localității cu cel nou, pe platoul de desfășurare a târgului anual. Ritmurile acestor spații pot fi înțelese ca fiind anuale sau sezoniere, pentru că rosturile lor sunt dependente de calendarul religios și presupun o utilizare preponderentă din partea vizitatorilor sau turiștilor. Pentru a deveni spații ale comunității, acestea trebuie să conțină funcțiuni care să ofere un răspuns la nevoile localnicilor.

2. Spații destinate mobilității între zona centrală și atractorul turistic principal. Aceste tipuri de spații se regăsesc pe traseu sau în intersecții și conțin elemente specifice deplasării cu diferite mijloace, dar și obiecte care particularizează locuri: fântâni, stații de transport în comun, locuri pentru șezut, limite sau

pâlcuri de vegetație.

3. Spații publice din vatra veche.

Cele mai vechi tipuri de spații, sunt rezultate din dezvoltarea organică a parcelarului istoric al localității. Acesta se definește la intersecția a două axe distincte de mobilitate: legătura între drumul principal dintre Novaci și Horezu și traseele transversale, de conexiune cu pârâul Târâiei.

Rezultatul acestor interacțiuni determină un parcelar cu spații publice de formă neregulată, predominant triunghiulară, în care circulațiile se limitează la o parte din spațiul prorpriu-zis, în timp ce în ochiurile remnisciente sunt amplasate diverse obiecte de mobilier urban: troițe, fântâni, locuri pentru șezut. În unele situații, o latură poate fi mărginită de o funcțiune publică sau de un element natural (curs de apă). La fel ca în spațiile din axul principal, funcțiunile și

obiectele de mobilier determină ritmul de funcționare: zilnic - pentru asigurarea accesului la gospodării și relații sociale în comunitate - și periodic - pentru ritualurile aferente evenimentelor deosebite ale comunității (nunți, înmormântări).

Pentru detaliere, sunt luate în considerare șapte spații publice: ◦ un spațiu public dezvoltat în proximitatea atractorului principal; ◦ trei spații publice amplasate în lungul axului principal; ◦ trei spații publice amplasate în vatra veche.

Pentru fiecare dintrte aceste obiective, propunerile au în vedere racordarea la principiile Noului Bauhaus European, fiind prezentate provocările și obiectivele, precum și propunerile propriu-zise, de îmbunătățire a situației existente - în vedera atingerii celor trei deziderate: frumos / durabil / împreună.

AT R A C T O R P R I N C I PA L Poiana Mănăstirii

Aparținând atractorului principal, Poiana Mănăstirii reprezintă un spațiu care trăiește un ritm dublu: pe de-o parte, vizitele zilnice ale pelerinilor sau turiștilor, în relație directă cu funcțiunile de cazare din proximitate, dar și vizitele sezoniere, asociate marilor evenimente religioase. Funcțiunea de atractor se constituie din asocierea dintre mănăstire, peștera din proximitate și parcul de sculpturi.

Propuneri: ◦

beautiful / frumos: principala provocare în a păstra calitățile estetice ale locului este reprezentată de menținerea caracterului determinat de profilarea siluetei mănăstirii pe fundalul natural. Pentru aceasta, este necesară integrarea elementelor construite într-o amenajare unitară, fără afectarea direcțiilor principale de vedere;

◦

sustainable / durabil: pentru a asigura durabilitatea, obiectivul principal este încurajarea activităților economice cu impact redus asupra mediului înconjurător, cu precădere prin amenajarea unei zone destinate activităților economice, adiacente căii principale de acces;

◦

together / împreună: obiectivul fundamental pentru a aduce împreună comunitatea este amenajarea spațiilor de întâlnire, atât pentru interacțiunile dintre membrii comunității și între turiști, dar și între localnici și persoanele care vizitează locul.

Propunerea constă în reconstituirea unui ansamblu rural

tradițional viu, care să integreze toate elementele construite actuale și să adauge noi construcții pavilionare, inspirate din tehnicile tradiționale. Sculpturile care populează la ora actuală parcul rămân elemente de mobilier urban, integrate armonios în amenajare, astfel încât să nu afecteze perspectiva asupra obiectivelor principale - și anume mănăstirea Polovragi, respectiv profilul cheilor Oltețului.

p.68 | Polovragi | Axul principal al așezării | Mihai Danciu p.71 | Polovragi | Tipologii de spații publice | Mihai Danciu p.73 | Polovragi | Poiana Mănăstirii - studiu | concept: Bianca Dobromir, Fabian Florescu, Alexandru Florescu | editare: Andrei Chindriș, Bianca Dobromir, Fabian Florescu

A X U L

P R I N C I PA L

Profil stradal Drumul Mănăstirii Spațiul public din lungul Drmului Mănăstirii este unul de tip liniar, dominat de suprafețele destinate mobilității rutiere. Fiind vorba despre un profil stradal în afara circulației principale care străbate localitatea, cele mai importante funcțiuni ale acestuia sunt legate de accesibilitatea spre gospodăriile locuitorilor din sat, spre pensiuni, Mănăstirea Polovragi și Cheile Oltețului. Totodată, proximitatea obiectivelor de interes pentru turiști adaugă o nouă categorie de utilizatori față de cei uzuali: pietonii aflați în plimbare.

Propuneri: ◦

◦

◦

beautiful / frumos: provocările legate de estetica generală a acestui spațiu public se referă la problema punerii în valoare a caracterului specific al profilul stradal și a elementelor de relaționare dintre spațiul public și spațiul privat. Aceasta poate fi depășită prin încurajarea împrejmuirilor de aliniament semiopace, realizate din materiale tradiționale (elemente verticale din lemn), cât și prin orientarea spațiilor de tranziție dintre exterior și locuința propriu-zisă (de tip prispă) spre stradă; sustainable / durabil: din perspectiva asigurării durabilității, provocările sunt duale. Astfel, se pune problema asigurării accesibilității pentru toate categoriile de utilizatori, prin amenajarea infrastructurii pentru deplasări nemotorizate, precum și asigurarea scurgerii apelor pluviale și întreținerea suprafețelor de spații verzi (existente între calea de circulație și proprietățile private). Acest ultim obiectiv poate fi atins prin amenajarea corespunzătoare și întreținerea rigolelor și a spațiilor verzi; together / împreună: pentru a pune împreună locuitorii și vizitatorii, este necesară încurajarea interacțiunii între membrii comunității prin amenajări specifice, așadar amplasarea de locuri de stat și fântâni (ca loc de întâlnire cu rol ritualic), public accesibile.

A X U L

P R I N C I PA L

Stație Drumul lui Burebista Scuarul în care se află stația de transport în comun este atât un spațiu de întâlnire, cât și o poartă de intrare în comunitate pentru cei care se deplasează cu autobuzul. Elementele adiționale sunt facilitățile comerciale amplasate pe lateral, amenajările locului de joacă pentru copii, locuri pentru șezut, împrejmuiri sau arbori.

Există și elemente specifice mai degrabă unui context urban: grup sanitar, acces gratuit la internet. Un element deosebit este casa tradițională, cu prispă, amplasată pe latura nordică a triunghiului.

Poziția acesteia determină o perspectivă favorabilă asupra sa dinspre zona centrală a satului, dar și o profilare pitorească pe relieful impresionant al Cheilor Oltețului.

Propuneri: ◦

◦

◦

beautiful / frumos: obiectivul fundamental este de punere în valoare a elementelor arhitecturale valoroase existente în proximitate și creșterea vizibilității acestora din spațiul public; acesta poate fi îndeplinit prin consolidarea axei de apropiere dinspre SE (DJ 665), ce evidențiază casa cu prispă din frontul nordic; sustainable / durabil: pentru o durabilitate sporită, este necesară creșterea suprafețelor de spațiu verde, prin plantarea de arbori (suplimentar față de cei existenți pe amplasament). Durabilitate înseamnă și bunăstare, motiv pentru care obiectivul de încurajare a dezvoltării de activități economice situate perimetral poate fi îndeplinit prin consolidarea rolului stației existente ca poartă de intrare în localitate, prin completarea acesteia cu funcțiuni de alimentație publică / funcțiuni smart; together / împreună: încurajarea interacțiunilor în spațiul public presupune creșterea accesibilității acestui spațiu în relație cu diferitele direcții de apropiere, cu precădere prin crearea de puncte suplimentare de acces și amenajarea mai multor locuri de întâlnire.

A X U L

P R I N C I PA L

Profil stradal Drumul lui Burebista Acest spațiu public este de asemenea unul de tip liniar, similar cu Drumul Mănăstirii, care prezintă însă un nivel mai ridicat al traficului motorizat. Așadar, și prezența locuitorilor în spațiul public este mai limitată. Se păstrează însă elementele caracteristice întâlnite în profilul anterior.

Propuneri: ◦

beautiful / frumos: pentru a păstra și dezvolta calitățile estetice, este necesară punerea în valoare a caracterului specific al profilul stradal și a elementelor de relaționare dintre spațiul public și spațiul privat. Pentru a îndeplini acest obiectiv, este necesară încurajarea împrejmuirilor de aliniament semiopace, realizate din materiale tradiționale (elemente verticale din lemn), precum și orientarea spațiilor de tranziție dintre exterior și locuința propriu-zisă (de tip curți de reprezentare) spre stradă;

◦

sustainable / durabil: este importantă asigurarea accesibilității pentru toate categoriile de utilizatori și asigurarea protecției suplimentare față de traficul auto intens, acest obiectiv putând fi îndeplinit prin amenajarea corespunzătoare a infrastructurii pentru deplasări nemotorizate. De asemenea, pentru asigurarea scurgerii apelor pluviale și întreținerea suprafețelor de spații verzi (existente între calea de circulație și proprietățile private) se propune amenajarea rigolelor, respectiv protejarea zonelor plantate din lungul drumului;

◦

together / împreună: pentru a aduce împreună locuitorii este necesară încurajarea interacțiunii între membrii comunității prin amenajări specifice, precum amplasarea de locuri de stat și fântâni (ca loc de întâlnire cu rol ritualic) public accesibile.

V A T R A

V E C H E

Scuar Drumul lui Decebal Scuarul amplasat pe Drumul lui Decebal face legătura între sistemul de străzi din vatra veche a satului și cursul pârâului Târâia, fiind în fapt un racord cu un spațiu verde mai generos. Pe lângă accesul spre apă și spre gospodării, spațiul conține un obiect cu rol ritualic în prezent (o fântănă), locuri pentru șezut, dar și elemente de infrastructură tehnică (stâlpi pentru cablurile electrice). Împrejmuirile către gospodării sunt mai degrabă opace, iar cele către grădini sunt transparente.

Propuneri: ◦

beautiful / frumos: pentru a îmbunătăți calitățile estetice ale spațiului public, se pune în primul rând problema schimbării percepției locuitorilor cu privire la rolul apei în comunitate dintr-un element utilitar sau periculos într-unul care favorizează o calitate ridicată a vieții. Această situație va fi îndeplinită prin amenajarea malurilor în vederea facilitării accesului spre apă;

◦

sustainable / durabil: pentru un spațiu durabil este necesară protecția față de inundații și creșterea masei vegetale, prin amenajări specifice de tip Nature Based Solutions și creșterea numărului de arbori plantați în spațiul public;

◦

together / împreună: comunitatea este adusă împreună prin intervenții punctuale, cu rol de mediere între locuitori. Astfel, încurajarea interacțiunii între membrii comunității prin amenajări specifice presupune amplasarea obiectelor de mobilier urban inspirate din specificul local (ex. reinterpretarea adăpătoarei și transformarea sa în loc de stat), care încurajează interacțiunea în comunitate, precum și riturile specifice comunității.

V A T R A

V E C H E

Scuar Strada Deceneu Spațiul public de pe strada Deceneu este apropiat de axul central al localității, fiind amplasat în colțul nord-estic al zonei de desfășurare a târgului anual. În fapt, această piațetă reprezintă punctul secundar de acces spre zona târgului - arealul dinspre vatra veche. Spațiul conține câteva elemente de mobilier urban (fântână cu cumpănă, troiță, locuri pentru șezut).

Propuneri: ◦

beautiful / frumos: pentru dezvoltarea calităților estetice ale locului este necesară punerea în valoare a unor elemente specifice zonei, cu menținerea / reinterpretarea caracterului inițial al acestora. Acest obiectiv poate fi îndeplinit prin amenajarea spațiului urban din intersecție și integrarea unor elemente existente importante (troița, fântâna, locurile pentru șezut) într-un concept unitar;

◦

sustainable / durabil: caracterul durabil presupune asigurarea accesibilității pentru toate categoriile de utilizatori prin amenajarea infrastructurii specifice pentru deplasări nemotorizate, precum și asigurarea scurgerii apelor pluviale și întreținerea suprafețelor de spații verzi prin amenajarea și întreținerea rigolelor și a spațiilor verzi;

◦

together / împreună: încurajarea interacțiunii între membrii comunității este îndeplinită prin amenajări specifice, precum amplasarea obiectelor de mobilier urban care încurajează interacțiunea în comunitate și riturile specifice comunității.

V A T R A

V E C H E

Fântână Aleea Troiței Acest spațiu public este amplasat în proximitatea scuarului de pe Drumul lui Decebal, prezentat anterior. Situat la intersecția cu Aleea Troiței, de dimensiuni reduse, conține - pe lângă suprafețele de mobilitate - câteva elemente de mobilier urban: troiță, fântână, rastel pentru vița de vie.

Propuneri: ◦

beautiful / frumos: evidențierea și îmbunătățirea atributelor estetice presupune punerea în valoare a unor elemente specifice zonei, cu menținerea / reinterpretarea caracterului inițial al acestora. Acest obiectiv se poate îndeplini prin amenajarea spațiului urban din intersecție și integrarea unor elemente existente importante (troița, fântâna, pergola cu viță de vie) într-un concept unitar;

◦

sustainable / durabil: pentru durabilitate, este necesară creșterea masei vegetale existente pe sit prin dezvoltarea suprafețelor plantate. Pe lângă suprafețele extinse de-a lungul cursului de apă, impresionează și prezența viței de vie, specifică locului. Aceasta necesită extindere la nivelul întregului spațiu adiacent fântânii;

◦

together / împreună: pentru încurajarea interacțiunii între membrii comunității, este necesară realizarea de amenajări specifice. Acest obiectiv poate fi îndeplinit prin amplasarea obiectelor de mobilier urban inspirate din specificul local (ex. reinterpretarea adăpătoarei și transformarea sa în loc de stat), care încurajează interacțiunea în comunitate, precum și riturile specifice acesteia.

p.74-75 | Polovragi | Drumul Mănăstirii studiu | concept: Alexandra Guță | editare: Andrei Chindriș, Bianca Dobromir, Fabian Florescu p.76-77 | Polovragi | Stație Drumul lui Burebista - studiu | concept: Alexandru Rotaru | editare: Andrei Chindriș, Bianca Dobromir, Fabian Florescu p.78-79 | Polovragi | Drumul lui Burebista studiu | concept: Andreea Șcheau | editare: Andrei Chindriș, Bianca Dobromir, Fabian Florescu p.80 | Polovragi | Scuar Drumul lui Decebal - studiu | concept: Laurențiu Lupu | editare: Andrei Chindriș, Bianca Dobromir, Fabian Florescu

p.81 | Polovragi | Scuar Strada Deceneu - studiu | concept: Agnes Ungur | editare: Andrei Chindriș, Bianca Dobromir, Fabian Florescu p.82-83 | Polovragi | Fântână Aleea Troiței - studiu | concept: Adrian Groza | editare: Andrei Chindriș, Bianca Dobromir, Fabian Florescu

C O N C L U Z I I Spațiile publice analizate în acest capitol, prin sugestii de intervenție, nu sunt cele mai importante din localitate. Sunt remarcabile spații precum axul principal al localității, platoul de desfășurare a târgului anual, spațiul din jurul bisericilor ortodoxe (cea nouă și cea veche) sau cimitirul. Dar acestea, prin importanța lor, necesită studii mai ample, pluridisciplinare, care trebuie să facă obiectul unui proces ulterior.

Cu privire la cele șapte spații publice analizate, sugestiile de amenajare țin cont de aspecte obiective derivate din posibilitățile de deschidere a acestora pentru o utilizare cât mai bună de către comunitatea locală, vizitatori - sau ambele categorii împreună. Pentru că rostul unui spațiu public este să fie al tuturor, să aducă împreună și să asigure utilizatorilor toate posibilitățile de desfășurare a ritmurilor vieții rurale - fie ele cotidiene sau sezoniere. Deși prezintă anumite zone cu o rigoare specifică unui context urban (axul principal sau cimitirul), caracterul rural al localității este impregnat în rezolvarea fiecărui spațiu public - de la rigolele laterale la împrejmuirile pentru animale. Propunerile au rolul unor recomandări care țin cont de cele trei principii ale Noului Bauhaus European, ce urmăresc astfel racordarea la principiile funcționale derivate din necesitățile definite la scara teritoriului, în vederea creșterii nivelului de calitate a spațiului public și, implicit, a calității vieții.

Rezultatele pot fi sintetizate printr-o matrice de corelare a principiilor de abordare a mediului rural cu principiile Noului Bauhaus European.

Astfel, în abordarea de la teritoriu la obiect, frumosul presupune aplicarea unor măsuri generale de recunoaștere și punere în valoare a elementelor reprezentative pentru comunitate, de la nivelul peisajului (mănăstirea, cheile), la cel al structurilor majore din așezare

A·5

(axe principale de mobilitate, spații publice reprezentative) până la scara obiectului de arhitectură (locuințe și anexe tradiționale) și a obiectelor de mobilier urban. Aceeași abordare, de la teritoriu la obiect, din punct de vedere al durabilității, presupune dezvoltarea coridoarelor majore de mobilitate urbană durabilă și concentrarea activităților economice în lungul acestora, de la scara teritoriului (în lungul DJ), la scara așezării (în lungul principalelor axe de mobilitate), la scara spațiilor publice (unde activitățile economice trebuie să fie situate perimetral). De asemenea, se pune problema menținerii, protejării și dezvoltării zonelor naturale protejate și a coridoarelor verzi-albastre, de la scara teritoriului (situl de importanță comunitară Natura 2000 și Cheile Oltețului), la scara așezării (coridoarele verzi-albastre din lungul cursurilor de apă care străbat localitatea), la scara spațiilor publice (prin sporirea suprafețelor de spații verzi și a masei vegetale). În sfârșit, aducerea împreună a tuturor formelor de organizare comunitară, de la teritoriu la obiect, presupune dezvoltarea rețelelor de cooperare între comunitățile locale, între membrii acestora și autorități, precum și încurajarea interacțiunii între localnici și turiști, de la scara teritoriului (prin construirea mecanismelor de cooperare regională), la scara așezării (prin amenajarea de spații publice care să favorizeze interacțiunea între membrii comunității, precum și între aceștia și turiști), la scara spațiilor publice (amenajate ca locuri de întâlnire și coagulare pentru comunitate).

Din perspectiva abordării de la natural la antropic, calitățile estetice sunt conturate prin accentuarea rolului pe care cadrul natural îl are în definirea peisajului / direcțiilor principale de percepție.

Aceeași perspectivă, de la natural la antropic, prin prisma durabilității, presupune medierea relației între elementele naturale și celeantropice, în vederea asigurării rezilienței în fața schimbărilor climatice. Nu în ultimul rând, comunitatea este adusă împreună prin

utilizarea elementului natural pentru amenajarea spațiilor publice ca locuri de întâlnire pentru comunitate și creșterea în consecință a nivelului de calitate a vieții. În sfârșit, coagularea comunității presupune conturarea unor stimuli și nevoi de-a lungul timpului, care, prin prisma calităților estetice, se traduce prin amenajarea spațiilor publice - ca locuri de întâlnire între membrii comunității - în relație cu reperele existente în localitate, precum și utilizarea elementelor inspirate din specificul zonei pentru realizarea amenajărilor propriu-zise (limite, pavaj, mobilier urban, etc.).

Durabilitatea presupune amenajarea spațiilor publice - ca spații inclusive pentru toți membrii comunității cu asigurarea accesibilității pentru toate categoriile de utilizatori și a scurgerii apelor pluviale, precum și cu sporirea suprafețelor de spații verzi. Nu în cele din urmă, locuitorii așezării și vizitatorii sunt aduși împreună printr-o amenajare a spațiilor publice care să favorizeze interacțiunea între membrii celor două categorii menționate mai sus.

C O N C L U Z I I Broșura de față urmărește să prezinte mediul rural din perspectiva semnificațiilor speciale ale acestuia în cadrul culturii europene, cu un rol esențial în dezvoltarea societății noastre. Caracterul atemporal al acestora presupune o apreciere din mai multe motive, precum relația armonioasă a acestor comunități cu lumea naturală, evoluția spontană a țesutului construit sau valorile și tradițiile pe care le păstrează, manifestate în ritmuri cotidiene sau sezoniere. Privind aceste aspecte, deși există o serie de preocupări manifestate de-a lungul timpului în diverse forme, există pericolul viziunii idealizate care înconjoară uneori mediul rural. Această viziune poate masca amenințările cu care se confruntă în prezent aceste zone, printre care cele mai vizibile sunt depopularea, izolarea, sărăcia. Lumea rurală întrunește toate premisele pentru acomodarea unor comunități sustenabile, deși par, mai degrabă, un amalgam de elemente dezordonate și lipsite de coordonare. Întrebările de cercetare expuse în introducerea acestei broșuri oferă prilejul pentru dezvoltarea unei metodologii relevante pentru analiza și interpretarea mediului rural, subliniind caracteristicile valoroase ale patrimoniului construit și potențialul său de a găzdui comunități durabile, puternice și care evoluează armonios din perspectiva mediului său construit - sau al celui natural înconjurător. Din punct de vedere procedural, studiul cuprinde o introducere cu privire la diferitele tipologii ale zonelor rurale, pentru a se concentra apoi pe înțelegerea oportunităților, printr-o analiză extinsă privind politicile Uniunii Europene, literatura de specialitate și legislația în vigoare în prezent. Metodologia dezvoltată pe baza concluziilor studiilor teoretice stabilește limitele de cercetare, introducând trei principii esențiale. Primul se referă la continuitatea și coerența abordării, de la nivel teritorial la scara unui obiect, urmat de păstrarea ierarhiei și ritmurilor existente - stabilite între componentele naturale și antropice care definesc ansamblul, precum și de adaptarea continuă a zonelor rurale la evoluția stimulilor și a nevoilor, în vederea reunirii comunității.

Ca urmare a stabilirii limitelor spațiale ale cercetării, demersul se poate concentra pe studii de caz specifice. Acestea urmează să fie evaluate și clasificate la trei niveluri distincte, utilizând instrumente precum chorema

teritorială, schema de organizare a așezării și diagrama spațiilor publice – în vederea identificării diferitelor tipuri de spații publice din cadrul localității și a înțelegerii caracteristicilor specifice ale acestora (în ceea ce privește limitele, dimensiunile, elementele de interes construite / neconstruite, precum și activitățile comunitare pe care le pot găzdui).

Pasul următor este ciclul fiecărui proiect, în parte: anamneză – diagnostic – soluție – implementare – monitorizare, specifice oricărui proces de planificare strategică.

Toate cele descrise mai sus au fost verificate prin aplicare pe satul Polovragi, localitatea de reședință a comunei omonime. Metodologia a urmărit nu numai să păstreze caracteristicile valoroase ale patrimoniului natural și cultural al zonelor rurale (cu aplicabilitate pe localitatea din nordul județului Gorj, în Oltenia de Sub Munte) – ci și să găsească mijloacele de reinventare sau creștere a calității structurilor existente, urmărind păstrarea relevanței acestora într-un context în continuă schimbare pe care îl trăim astăzi.

BIBLIOGRAFIE European Commission, „A long-term vision for the EU’s rural areas. Building the future of rural areas together”. Accesat la 04.09.2022. https://ec.europa.eu/info/ strategy/priorities-2019-2024/new-push-european-democracy/long-term-vision-rural-areas_en#eururalactionplan Barirentos, Francisco, John Martin, Claudia De Luca, Simona Tondelli, Jaime Gomez-Garcia-Bermejo and Eduardo Zalama Casanova. „Computational methods and rural cultural & natural heritage: A review”. Journal of Cultural Heritage 49 (MayJune 2021): 250-259.

Vinas, Carmen Delgado. „Depopulation Processes in European Rural Areas: A Case Study of Cantabria (Spain)”. European Countryside 11-3 (September 2019): 341-369 European Commission, „New European Bauhaus”. Accesat la 15.12.2022. https:// new-european-bauhaus.europa.eu/index_en Gusti, Dimitrie, Traian Herseni and Henri H. Stahl. Monografia: teorie și metodă.

București: Paideia, 1999 Bernea, Ernest. Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român. București: Humanitas, ed. II, 2005

espon.eu/sites/default/files/attachments/ Functional%20rural%20areas%20in%20Romania.pdf Strategia de Dezvoltare a Teritoriului României, https://www.mdlpa.ro/pages/sdtr Masterplanul General de Transport al României, https://support-mpgt.ro Proiect de lege pentru înființarea de consorții administrative, https://sgg.gov.ro/1/ wp-content/uploads/2022/09/LG-4.pdf Planul Teritorial pentru Tranziția Justă a Județului Gorj, https://www.cjgorj.ro/ Legea nr. 246 / 20.07.2022, privind zonele metropolitane, https://legislatie.just.ro/ Public/DetaliiDocument/257798

Domokos-Pașcu, Gabriela, Alexandru Todirică, Teodor Octavian Gheorghiu, Mihai Danciu, Diana Belci, Ana-Neli Ianăș, Alexandru Ciobotă, Raluca Rusu and Ovidiu Micșa. „Peisaje Culturale în Banat”. Accesat la 04.09.2022. https://peisaje-culturale.ro/ Ordinul Arhitecților din România. „Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural”. Accesat la 04.09.2022. https://oar.archi/buna-practica/ghiduri-de-arhitectura/ Budan, Cristina, Paul Budan, Rodica Dina, Daniela Gheorghiu and Ruxandra Sacaliș.

Pe Topolog în sus. București, 2022 Functional Areas in the EU, „Capitalise on Digital Nomads”. Accesat la 28.01.2023. https://functionalareas.eu/wp-content/uploads/2022/12/Guide-on-How-to-Capitalise-on-Digital-Nomads.pdf ESPON, „Functional Rural Areas in Romania”. Accesat la 19.01.2023. https://www.

p.86 | Polovragi | Consultare publică - 4 august 2022, Căminul Cultural | Ștefana Bădescu p.88 | Polovragi | Biserica Sf. Dumitru | Ștefana Bădescu

Elaborat de | Elaborated by Atelierul Non-Formal de Planificare Spațială Non-Formal Workshop for Spatial Planning Universitatea Politehnica Timișoara Politehnica University of Timișoara Facultatea de Arhitectură și Urbanism Faculty of Architecture and Urban Planning Centrul de Cercetare în Urbanism și Arhitectură Research Center in Urban Planning and Architecture

Coordonatori: Ștefana BĂDESCU Mihai DANCIU Participanți: Bianca DOBROMIR Alexandru FLORESCU Fabian FLORESCU Adrian GROZA Alexandra GUȚĂ Laurențiu LUPU Alexandru ROTARU Andreea ȘCHEAU Agnes UNGUR Ilustrații grafice: Andrei CHINDRIȘ Bianca DOBROMIR Fabian FLORESCU Casiana SAVIN

Cu sprijinul | With the support of Biblioteca Județeană „Christian Tell” Gorj „Christian Tell” Gorj County Library Centrul Europe Direct Gorj Europe Direct Center Gorj

Olimpiei, un gând bun