Revista bogdania nr 27 28 septembrie octombrie 2016 by Revista Bogdania

Revi st ădecr eaţ i eşicul t ur ă AnulI V/Nr .2728/2016

I SSN23438061 I SSNL23438061

Luni l e:sept embr i e-oct ombr i e2016

Cuprins 1. Ionel Marin: Școala -Templu al cunoașterii și educației – 3 2. Dr. Michaela Al Orescu: Picturile rupestre din Franța - 5 3. Ben Todică: Mitologiile lui Ioan Miclău – 7 4. Nicolae Vasile: Analiza epistemologică a creației jurnalistice a lui Mihai Eminescu – 9 5. Victoria Huiban: Fructul de sânge și de foc – 11 6. Im memoriam: Sergiu Nicolaescu de Ben Todică; Ion Părăianu și Daniela Tiger despre Ilorian Păunoiu – Îngerul de la Popești, jud. Vâlcea - 13 7. Medalion liric: Nicolae Vasile, Cristian P. Bălan, Melania Rusu Caragioiu, Nicolae Mătcaș, Anghel Hotu, Ionel Marin, Corneliu Cristescu, Ioan Rațiu, Magda Simionescu, Doina Bârcă, Liliana Popa, Emilia Dănescu, Lucia Silvia Podeanu, Florian Saioc, Valeriu Ciungan, Alexandru Ciocioi, Titi Turcoiu, David Vasile, Mărioara Nedea, Maria Tănase, Vasilisia Lazăr, Aura Dan, Catrina Danciu – 17 8. Ionel Marin: 100 de ani de la războiul de reîntregire al neamului, comemorarea eroilor din triunghiul morții: Mărăști- mărășești- Oituz – 30 9. Tangouri inedite cu poetul Nicu Doftoreanu - 32 10. Nicolae Vasile: Episodul 1 din romanul foileton ZÂNA ȘI VIAȚA – 30 11. Din creațiile tinerilor creatori premiați la Festivalul național Bogdania: Mihai Victus, Șaramet Maria-Cristina – 35 12. Recenzii, cronici literare, comentarii: C-tin Enciu (despre Cristian Petru Bălan), Corneliu Cristescu (despre Ovidiu Țuțuianu), Doina Bârcă (despre Maria I. Tănase), Geo Călugăru (despre Aura Dan) și comentarii de Alexandra Tomșa – 38 13. Povești și poezii pentru copii: Ionel Marin, Elena Andreea Ion și Ionela Minciunescu – 44 14. Florentin Smarandache: Antarctica-jurnal - 48 15. Titi Turcoiu: ”Sălașul extratereștrilor - 50 16. Întâlniri cu rimă – interviu cu Dr. Maria Săcrier de Adrian Nicolae Popescu – 52 17. Vasile Groza: ”Locomotiva și măgarul”- piesă de teatru într-un act – 55 18. Evenimente culturale: - lansarea antologiei ”Popasuri scriitoricești pe Olt și Olteț, II”, autor Fl. Smarandache; - lansări de carte în com. Vrâncioaia și la Carrefour Moll Focsani; Sărbătorirea limbii române la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de sus; - A 40-a aniversare a Promoției de ofițeri de artilerie ”1976”; - Regulamentul Concursului național de poezie ”Costache Conachi”; - noi apariții editoriale; - Câștigătorii concursului ”Cinste limbii române” organizat de Societatea culturală Apollon – 62-74 19. Semnal editorial – 75 Coperta: Piața mare din Sibiu

Revista BOGDANIA, revistă de creație și cultură este fondată și editată de Asociația cultural-umanitară Bogdania din Focșani.

REDACŢIA Ionel N. MARIN (Președinte Asociația cultural-umanitară Bogdania)

Redactor şef Editori seniori: Nicolae Vasile; Vasile Groza Redactori: Geo Călugăru, Michaela Al. Orescu, Năstase Marin, Nicolae Octavian Lupu, Adrian Nicolae Popescu. Secretar de redacţie: Bogdan Florea Membri de onoare: - Acad. VALERIU D. COTEA, membru titular al Academiei Române; Prof. CRISTIAN PETRU BĂLAN (SUA), membru titular USR şi al Academiei RomânoAmericane de Ştiinţe şi Arte; GHEORGHE A. STROIA, scriitor, membru ARA.

Adresa redacţiei: Focşani, Strada Contemporanul nr.28, cod 620065, jud. Vrancea Telefon mobil: 0752862369. Materialele se trimit cu diacritice pe adresa de email: ionelmarin55@gmail.com În numele libertăţii de exprimare, autorii răspund în mod direct, conform legilor în vigoare, de conţinutul materialelor publicate. Textele nu se înapoiază. Pentru eventualele greşeli de tehnoredactare vă cerem scuze. REVISTA BOGDANIA o puteţi citi şi pe site-ul

www.revistabogdania.ro Anul IV, Nr. 27-28, sept. – oct., 2016 ISSN 2343-8061 ISSN-L 2343-8061

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 armonică a statului―, aşa îşi explica intenţiile Spiru Haret. Cum s-a putut? Iată, deci, cuvinte şi programe politice frumoase, pline de cuvinte la locul lor, aproape de felul celor pe care le puteţi auzi şi astăzi, de fiecare dată când un ministru îşi preia portofoliul. Şi atunci apare întrebarea, desigur: cum s-a putut? Cum a putut Spiru Haret să refacă din temelii învăţământul românesc şi de ce mult discutata reformă a zilelor noastre pare amânată pentru o dată nedefinită? Unul dintre răspunsuri poate fi găsit în urmărirea adevăratei „probe de foc― a oricărei iniţiative legislative: rezultatele. La Congresul învăţătorilor din 1907, istoricul Nicolae Iorga avea să declare astfel: „Când vă vorbesc despre Spiru Haret, în semn de respect, sculaţi-vă în picioare! Câţi ştiutori de carte erau în România? În 1899, recensământul stabileşte 22% din totalul populaţiei. În 1909, proporţia ajunsese la 39,4%―. Trebuie avute în vedere trei lucruri: populaţia ţării, net inferioară celei de astăzi, preponderenţa extremă a cetăţenilor proveniţi din mediul rural, unul bazat, prin esenţă, pe agricultură şi procentul uriaş de analfabetism din 1899: 78%! În aceste condiţii, rezultatele lui Haret erau de-a dreptul senzaţionale. Școala reprezintă așadar ‖un instrument fundamental pentru formarea, educarea şi progresul naţiunii‖, este aș adăuga templul al cunoașterii și educației. Un alt mare reformator a fost Dr. C-tin Angelescu care a avut un merit deosebit în lărgirea învăţământului, prin construirea, timp de opt ani, aproximativ a 7000 de şcoli, în special în mediul rural. Aș aminti și de eminenții profesori cu strălucite studii în Occident, precum doctorii: Ioan Cantacuzino, Carol Davila, Nicolae Hortolomei, Constantin Parhon , Gh. Marinescu, care au strălucit în domeniul medicinii; Gheorghe Ţiţeica, Traian Lalescu, Simion Sanielevici, Simion Stoilov, care au fost matematicieni şi profesori de talie internaţională. În filozofie au fost remarcabili: Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu Motru,

Editorial Școala - Templu al cunoașterii și educației. Toată viața învățăm și tot nu le știm pe toate. De aceea școala, ca instituție de învățământ are menirea de a răspândi cunoștințe, de a învăța lucruri noi, de a cultiva respectul pentru muncă, de a educa și forma tinerilor frumoase caractere. ‖Adevărat că mai cinstit lucru nu este în lume și mai scump și mai curat, decât omul procopsit la învățătură‖, afirma prozatorul Mihail Sadoveanu. Școala ne învață cum să ne comportăm în societate, continuă pe un plan superior educația din familie. Educatorul, învățătorul, profesorul, prin statutul lor, devin asemenea părintelui, cărămida care va sta la temelia elevului, viitorului specialist în diferitele domenii de activitate ale societății. Fără școală nu vom avea și viitor. Am moștenit de la părinți o Limbă frumoasă, o sfântă vatră, o istorie glorioasă. De aceea și noi avem datoria să lăsăm copiilor noștri o țară bogată, liberă și prosperă. Să prețuim și să iubim, necondiționat și cu toată ființa, România! Unii spun și fără temei că nu avem modele în învățământ. Am uitat de unul dintre reformatorii învățământului Spiru Haret care a deschis drumul spre România modernă. Prin faptele, ideile sale, Europa privea admirativ către România, într-o uimire totală faţă de modul în care o ţară, unde analfabetismul era la putere a reuşit să-şi depăşească condiţia. A fost primul român care confirma valoarea şcolii româneşti de matematică. „Învăţământul unei ţări este chemat să îndeplinească un întreit scop. În prima linie, el trebuie să formeze buni cetăţeni. În a doua linie, el trebuie să procure tuturor tinerilor fondul de cunoştinţe care este indispensabil oricărui om în viaţă, fără osebire de treaptă socială: acesta este învăţământul obligatoriu. În fine, el mai trebuie să formeze contingente pentru toate carierele cari sunt necesare pentru viaţa completă şi 3

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Lucian Blaga, Nae Ionescu, Vasile Băncilă și alții. În ştiinţele istoriei: Nicolae Iorga, A. I. Xenopol, Vasile Pârvan şi Mircea Eliade și exemplele pot continua în domenii precum: fizică, sociologie, agronomie, geografie, literatură, critică și istorie literară, în științele economice și altele. În calitate de revizor şcolar, Eminescu cerea „introducerea metodei intuitive în predare‖, cerinţă repetată şi în rapoartele sale adresate Ministerului învăţământului şi cultelor. Socotind limba română oglinda spiritului poporului nostru, a moralităţii, religiei şi a modului de a privi lumea, Mihai Eminescu vorbea de limba noastră ca despre o „împărăteasă‖. Şi tot Eminescu spunea cu mare îndreptăţire: „Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră‖. A abordat probleme de pedagogie, psihologie pedagogică şi metodica predării disciplinelor şcolare. Poetul Mihai Eminescu a manifestat interes pentru calitatea educaţiei şcolare, prestigiul pedagogilor şi condiţiile lor de viaţă, a militat pentru deschiderea şcolilor primare pentru minorităţile naţionale şi creşterea interesului autorităţilor pentru învăţământ. În toată această perioadă Eminescu s-a dovedit a fi un adevărat model al exigenţei în acţiune, socotind educaţia „O constantă de deprindere la economie de putere şi la aplicarea lor pentru obiecte cari merită să le cheltuim‖…În publicistica sa Eminescu ne-a lăsat concluzii, convingeri şi învăţăminte valabile pentru toate instituţiile publice, dar şi pentru căile şi demersurile formative necesare oricărui român. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de pagini, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în anul 1902. Şi în aceste manuscrise, acum publicate, găsim multă ştiinţă despre şcoală, despre educaţie şi despre înalta menire de pedagog, de educator autentic: …„misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni‖ – scria Eminescu. Toate aceste mari

personalități din învățământ, știință și cultură au transformat România dintr-o ţară cu învăţământ înapoiat, într-o ţară cu o şcoală la nivel european. Perioada de după revoluţie, se caracterizează prin numeroase încercări de a reforma școala românească. S-a mers până la legiferarea aberantă de a se permite absolvenţilor de liceu și fără bacalaureat, să fie admişi în Învăţământul Superior. Din nefericire unele dintre multele universităţi particulare, au devenit adevărate SRL-uri, agravând neîmplinirile din sistem. Trebuie acordată mai mare atenție dotării, înzestrării, condițiilor de studiu din Instituțiile de învățământ dar și asigurării unor manuale corespunzătoare perioadei actuale, de evoluție spirituală a omenirii. Având în vedere criza profundă în care se află învăţământul nostru astăzi, o soluţie posibilă ar fi să se trimită tineri la studii în Occident, care apoi să revină în ţară, pentru a prelua cu competenţă refacerea eficientă a şcolii de diferite grade. Școlile, liceele şi facultăţile să aibă mai multă iniţiativă, în funcţie de specificul economic, social şi demografic. Mihail Kogălniceanu afirma: ‖Dacă țara trebuie să aibă un loc în concertul Europei apoi nu va putea ajunge prin industrie, nici prin comerț, decât numai prin învățământ‖. În anul 2016, ca și-n anii anteriori, elevii români au obținut rezultate strălucite la olimpiadele internaționale. România este prima în lume la Geografie (trei medalii de aur și una de argint); pe locul I în Balcani la matematică (una medalie de aur și șase de argint); la informatică (două de aur, una de argint una de bronz); la fizică (două de aur, două de argint și una de bronz); la astronomie toți elevii au abținut medalii și la alte discipline ceea ce ne demonstrează că avem și elevi străluciți și profesori care se ocupă cu dăruire exemplară de învățământ. Felicitări olimpicilor români și tuturor profesorilor și elevilor care au înțeles și înțeleg menirea școlii. Ionel MARIN

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 corn de ren, precum şi oase de ren fasonate în sculpturi şi acoperite cu reliefuri şi desene. Omul a descoperit calităţile colorante ale unor pământuri, mai ales ale ocrului, care se manifesta sub diverse culori: roşu, galben, cafeniu, verde, violet. Pe pereţii sau pe platformele cavernelor unde îşi căuta adăpost contra frigului, omul şi-a înfrumuseţat viaţa gravând şi pictând animale, cu o dexteritate extraordinară. Desigur că aceşti oameni de Cro-Magnon nu erau nişte primitivi, ci nişte oameni cu amintiri dintr-o civilizaţie avansată, decăzuţi din pricina condiţiilor de climă. De câţiva ani, au fost descoperite picturi preistorice în multe peşteri din Périgord şi în regiunea Pirineilor. În cavernele Franţei , ca şi în cele din alte părţi, s-au constatat suprapunerile straturilor de civilizaţie: figurile în rondbosse, sculptate în piatră, oasele de mamut sau de ren erau în straturi mai adânci, prin urmare, mai vechi decât figurile în bassorelief. Desenele în puncte, care demonstrau o mare perfecţiune în artă, contemporane cu picturile prezintă aceleaşi caractere şi merită aceeaşi admiraţie. Izolate sau grupate, animalele sunt figurate cu o corectitudine pe care arta primitivilor moderni nu o demonstrează. Unele figuri de animale gravate sau pictate în această epocă pot susţine comparaţia cu frumoase desene de animale datorate artiştilor moderni. Extraordinară este arta vânătorilor de reni plină de viaţă şi mişcare. Creatorii acestor picturi au sesizat şi au reprodus siluetele şi ―gesturile‖ acestor animale, cu o exactitate uimitoare, ceea ce demonstrează că le observau (studiau) îndelung, ajutându-i şi la vânătoare, ca un soi de hipnoză pe care o exercitau asupra acelor animale, ceea ce ar fi putut constitui un rit mistic-religios. Jacques Chailley, în lucrarea sa "40.000 de ani de muzică‖ relatează despre cel mai vechi document figurat în istoria muzicii, ca fiind o scenă de magie: un om cântă la arcul muzical şi este deghizat în animal

ISTORIE VECHE

Dr. Michaela Al ORESCU

PICTURILE RUPESTRE DIN FRANŢA Pe când Franţa nu era încă separată de Anglia prin pasul de la Calais, Danemarca, Scoţia şi Suedia erau acoperite de gheţari iar masivul gheţarului din Alpi se prelungea până în apropierea Lyon-ului, în Cuaternar mai existau în Franţa cai, boi, capre, ca animale sălbatice. Cuaternarul, care a durat mii de ani, s-a încheiat la anii 12.000 sau 10.000, climatul, fauna şi flora începând să devină asemănătoare celor de astăzi, renii din Munţii Pirinei dispărând, ca şi mamuţii. S-au desfăşurat două faze ale acestei lungi epoci, una mai veche, cu climat cald şi foarte umed şi una mai recentă, cu climatul rece şi sec. În timpul primei faze, omul era pescar sau vânător şi trăia la malurile râurilor, îşi confecţiona topoare (barde) din silex, acestea fiind găsite cu miile, la o mare adâncime sub nisipul râurilor, mai ales la Saint-Acheul, pe Somme şi la Chelles sur la Marne. Multe dintre aceste topoare, de formă triunghiulară sau ovală sunt tăiate cu o mare abilitate şi prezintă contururi regulate. În a doua epocă, în care renul care nu exista în prima epocă, a devenit la fel de numeros ca şi boul sau calul şi furniza omului nu numai carnea, dar şi coarnele, oasele, tendoanele, acestea pentru diverse întrebuinţări. Au fost găsite pumnale, harpoane, străpungătoare, lustruitorare din 5

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 cornut, cântă în spatele unei turme de reni, pe care încearcă să-i ―manevreze‖ prin farmecul sunetelor. Scena a fost realizată în epoca paleolitică, în ―Grota Celor Trei Fraţi‖ din Ariège, Franţa. Desigur, nu toate realizările plastice din peşteri se ridică la aceeaşi valoare. Erau şi atunci, ca în toate timpurile, artişti excelenţi şi artişti mediocri, dar privind arta din toate timpurile, subliniem capodoperele şi capodoperele vârstei renului sunt cu adevărat demne de acest nume, spune prof. Salomon Reinach în istoria artelor, intitulată ―Apollo‖. El apreciază că ―au fost necesare serii de generaţii pentru ca omul să poată învăţa să deseneze corect silueta unui animal, cu un silex ascuţit, pentru ca primele sale schiţe să ajungă la înălţimea de veritabile opere de artă.‖ Strămoşii vânătorilor de reni din Périgord şi din Munţii Pirinei trăiau atunci împreună cu vânatul lor. În bazinul Garonnei, arta aceasta a evoluat dar când perioada de frig a luat sfârşit, renul a dispărut aproape complet şi a fost înlocuit de către cerb. Către sfârşitul Cuaternarului, gravurile de vânătoare au dispărut curând, complet. Civilizaţia vânătorilor s-a dezvoltat pe alte coordonate. ―…În prezent nu s-a găsit nicio urmă şi nu s-au putut stabili în mod serios conexiuni între arta vânătorilor de reni şi cea a civilizaţiilor foarte vechi, cu siguranţă mai recente decât a lor.‖ În Spaţiul Carpatic, cel care a adăpostit populaţiile nordice şi pe cele occidentale, au supravieţuit simbolurile, s-au dezvoltat decoraţiunile geometrice şi existau preocupări de terapeutică (vezi coloana de romburi de la Cuina Tuscului). Ulterioarele civilizaţii ale antichităţii, precum Egiptul, Mesopotamia, Babilonul s-au dezvoltat, desigur, pe baza unor rădăcini moştenite, dar fiecare a evoluat în mod original, inspirându-se din mediul propriu, după câteva mii de ani. Astfel, civilizaţia Franţei cuaternare s-a manifestat şi în sculptură, basso-relief,

gravură şi pictură, lipsind numai semne de arhitectură. Mai sunt de relevat reuşitele în gravură, precum grupul de cerbi gravaţi pe piatră, descoperit în grota Lorthet. Un grup de cerbi înnoată într-o apă, cu peşti printre ei, ca fugăriţi, realizare în mişcare, cu totul meritorie, mişcare care a constituit, în toate timpurile, în artă, o problemă de rezolvat. Unul dintre cerbii înnotând, întoarce capul, ca şi când ar fi urmărit. Într-un colţ de sus, dreapta, apar două romburi marcate cu punct central, ceea ce s-a considerat a fi o semnătură. Poate că această artă a peşterilor s-a dezvoltat din nevoia ca vânătorii să cunoască mai îndeaproape conformaţia animalelor pe care le vânau, pentru ca loviturile lor să fie mai eficiente. S-a speculat că figurarea acestor animale avea ca efect asupra lor, un fel de simpatie magică. S-a vorbit mult despre o magie a artei, iar oamenii cavernelor se pare că credeau în ea. În departamentul Indre a fost descoperită o placă de şist împodobită cu un ren în galop, încercarea de a reda mişcarea caracteristizând pe cei mai buni artişti ai acestei epoci, ca şi precizia contururilor. Dintr-o grotă de la Périgord provine o lampă de piatră, împodobită cu frumoase incizii. Asemenea lămpi erau necesare, deoarece peştera era în cea mai mare parte întunecată, chiar în plină zi. Este uimitor faptul că aceste picturi, cuprinzând adesea mai mult de o sută de animale de mari dimensiuni, nu erau executate cu grăsime de reni. De la tentativa de a vrăji animalele sălbatice cu scopul de a se apropia mai uşor de ele, sau chiar de a le domestici, se pare că omul a recurs la muzică, dar şi la dans. Magia artei a fost în toate timpurile recunoscută şi alăturată diverselor credinţe. La arta muzicii a recurs de-a lungul timpurilor şi terapia, folosind muzica drept anestezic. Orfeu îmblânzea sălbăticiunile prin muzică.

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 În peştera de la Madeleine a fost găsit un os dublu perforat şi gravat cu şiruri de animale. În peştera de la Indre, pe o piatră plată, a fost gravat un cerb în galop. De asemenea, în peştera de la CombarelleDordogne, a fost gravat pe perete un mamut, ca de mâna unui grafician experimentat. În grota de la Combarelle, abatele Breuil (devenit cercetător al preistoriei) a descoperit bizoni pictaţi similar cu cei din peştera Altamira din Spania. În cavernele de la Fond de GaumeDordogne, a fost gravat şi pictat pe perete, un bizon, imagine rămasă celebră pentru autenticitatea ei. Celebra peşteră de la Lascaux-Franţa, cu picturi rupestre, a fost cunoscută abia în anul 1940, iar cea de la Rouffignac în anul 1956. Grotele Combarelle, Les Eyzies, Mouthe, în Franţa şi Altamira în Spania au pus sub semnul întrebării originea artei. Nu s-a ţinut seama de eventualitatea existenţei unor civilizaţii mai vechi de ultima fază a glaciarului Würm. În timp ce arheologii nu au avut curiozitatea să exploreze aceste peşteri, fetiţa contelui de Santuola, proprietarul terenului s-a aventurat în interiorul peşterii şi a fost prima persoană care a văzut picturile parietale de la Altamira. Ştirea acestei descoperiri a provocat un răsunet uriaş şi a ocazionat vizitarea peşterii de către numeroşi vizitatori, printre care şi regele Spaniei. Contrariaţi, cei mai renumiţi savanţi l-au socotit pe catelanul spaniel un falsificator, în întrunirea Congresului de la Madrid. După mulţi ani, tânărul abate Breuil a vizitat grota de la Combarelle şi a văzut pe pereţi bizoni absolut asemănători cu cei de la Altamira. Intrarea în grota din Franţa fusese de curând descoperită şi picturile din peştera franceză au confirmat autenticitatea celor de la Altamira. Nu sunt rare ocaziile în care nespecialişti au realizat întâmplător mari descoperiri (a se vedea manuscrisele de la Marea Moartă

şi altele), care au ―luat-o înainte‖ specialiştilor, neanimaţi de curiozitate sau chiar intuiţie. După Salomon Reinach – APOLLO, “Histoire Générale des Artes Plastiques”, Hachette, Paris, 1907

Ben TODICĂ (Australia)

MITOLOGIILE lui IOAN MICLĂU Foarte rar o naţiune îşi recunoaşte istoria în mitologie. Privind spre miturile ori spre poveştile tradiţionale, oamenii merg mai în profunzime, spre evenimentele prin care s-a format şi evoluat poporul respectiv. Astfel, nu mai cred în mitologie ca fiind o forţă viabilă. Ce este mitul? Grecescul „Mythos‖ tradus în română devine poveste/povestire şi nu ne confirmă dacă este sau nu adevărată. Miturile sunt o categorie care există numai în cazul în care cultura ţării este privită din afara graniţelor ei, pentru că din interior ele sunt reale. Doar când plecăm peste hotarele sale, precum emigrantul, stabilit peste ţări şi mări privim înspre interior şi putem zice că multe din întâmplările prin care a trecut naţiunea noastră sunt mituri. Din această perspectivă, putem vedea cartea poetului Ioan Miclău, ca fiind plină de ele. De ce le numim mituri? Pentru că miturile au multe funcţiuni într-o societate, printre care, cele mai importante sunt: ele explică, justifică, atenţionează sau învăț/instruiesc. 7

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Ele explică de ce lucrurile sunt în lume aşa cum sunt. Ioan Miclău ne explică de ce noi, cei din diaspora suntem aşa cum suntem, el ne argumentează de ce am rămas români, în ciuda distanţei şi a lungimii vieţii petrecute în Australia. Ne atenţionează şi ne arată ce pierdem dacă renunţăm la comoara moştenită de la strămoşi şi părinţi şi ne instruieşte cum să rămânem ancoraţi în fibra românului sănătos, frumos şi demn, cum să funcţionăm şi să ne comportăm cu mândrie în noua lume. Noi continuăm să trăim portul şi tradiţia românească nu numai de sărbători, ci motivul popular şi obiceiul îl trăim zilnic. În casele noastre suntem înconjuraţi de obiecte şi podoabe din folclorul românesc, din literatura, din muzica, credinţa şi gastronomia românească. De ce e important mitul? Suntem înconjuraţi şi bombardaţi continuu de lucruri şi evenimente. Ceea ce suntem capabili să înţelegem prin logica umană se cheamă realitate, iar ceea ce e de neînţeles este considerat mit. În drumul nostru spre aflare, mitologia devine sursă de inspiraţie şi ea contribuie astfel la evoluţia noastră. Mitul joacă un rol important în dezvoltarea minţii, iar el poate fi adevărat sau poate fi fals. Societatea a creat şi creează mituri pentru a se ajuta să se dezvolte, Noi, ca indivizi creăm mit pentru a ne apăra de lucrurile rele şi neplăcute, de proasta funcţionare, pentru a ne scutura de vinovăție, pentru a ne justifica lipsurile, pierderile etc. Când studiem mitul societăţii în care trăim o facem cu scopul de a o înţelege; când vrem să explicăm acţiunile strămoşilor noştri, îi filtrăm prin mitologia prezentului, şi astfel îi înţelegem mai bine. Ca să fim înţeleşi ca refugiaţi în noua ţară,va trebui să folosim mitologia ţării şi o învăţăm doar prin citirea poveştilor lor. În miturile şi în poveştile populare sunt întâlniţi eroi locali sau monştrii imaginari. Mitul este şi artă, arta povestirii, este proiecţia conștiinței colective, este starea de spirit a societăţii şi societăţile fie ele

avansate sau primitive sunt dependente de mitologie. Cunoştinţele despre viaţă sunt inventate, nu există adevăruri, ci doar interpretări. Mitul este rezultatul minţii naive, a celui care nu înţelege un eveniment străin, care, apoi evoluează, se perfecţionează şi continuă spre infinit, din mână în mână, odată cu societatea. Daca vrei să înţelegi societatea ştinţificotehnologică de azi, trebuie să-i studiezi mitologia. De asemenea, mitul este folosit ca să dirijeze literatura şi arta societăţii, vezi cartea de faţă. În Biblie, de exemplu sunt multe pasaje care sunt greu de înţeles sau nu le înţelegem încă sensul, dar asta nu înseamnă că nu va sosi vremea când vom evolua şi vom ajunge să le înţelegem. Mitul face parte din literatură, îi aparţine de fapt. Claude Levi-Straus susţine că mitul e o modalitate de comunicare. În muzică sunt sunete care, singure nu reprezintă interes, însă în combinaţie devin piese de artă; de asemenea o structură muzicală cântată pe diferite corzi, poate fi percepută diferit. Deci, mitul poate fi şi el interpretat diferit. Ceea ce îi spun eu altei persoane, poate fi perceput de ea în mod diferit de intenţia mea, pentru că avem experienţe de viaţă diferite. Dar, la capăt, toate percepţiile sunt adevărate. Mitul, în final este un mod de comunicare şi legătură, atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv, al societăţilor, popoarelor, prin care încercăm să ne rezolvăm neînţelegerile, să armonizăm, pe cât posibil deosebirile de opinii. Nu oricine poate crea mituri. Mitul este produsul minţii omului. Mintea omului este influenţată de comportamentul lui, iar structura comportamentului rămâne universală. Omul a avut întotdeauna nevoie de mit, de poveste. Unii istorici, sociologi, spun că avem nevoie de mit ca de aer. De îndată ce un mit se spulberă, altul îi ia locul Astfel, el va exista atât timp cât va trăi specia umană. Azi, privind din afară realizez mai mult ca niciodată că, Mitul este însărcinat cu adevăruri.

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 utilizat ca un retronim) - (n. 4 februarie 1906 - d. 30 octombrie 1994) a fost un matematician, statistician, pedagog și economist american de origine română, părintele teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluționar de a vedea economia, în lucrarea The Entropy Law and the Economic Process, Cambridge, Mass.: Harvard University Press 1971. Teoria sistemelor a fost introdusă de către Ștefan Odobleja (n. 13 octombrie 1902, Valea Izvorului, Mehedinți — d. 4 septembrie 1978) a fost un autor, filozof, medic militar și scriitor român, precursor mondial al ciberneticii generalizate pe care el însuși a denumit-o „psihologia consonantistă‖, în lucrarea Psychologie consonantiste, volumul I, editura Maloine, Paris, 1938, volumul II în anul 1939 și dezvoltată ulterior de către Norbert Wiener (n. 26 noiembrie 1894 în Columbia, Missouri - d. 18 martie 1964 în Stockholm), matematician American, care este recunoscut ca fiind cel care a introdus noțiunea de cibernetică, principiul de bază fiind descris în opera sa Cybernetics or Control and Communication in the Animal and the Machine (1948). Teoria constructală a fost introdusă de către, Adrian Bejan (n. 24 septembrie 1948, Galați, România), care s-a stabilit în Statele Unite la vârsta de 19 ani, în lucrarea A. Bejan and S. Lorente, The constructal law and the thermodynamics of flow systems with configuration, Int. J. Heat Mass Transfer, 47, 2004, pp. 3203– 3214. doi:10.1016/j.ijheatmasstransfer.2004.02. 007, care face o extensie a teoriei mecanice a curgerii în alte domenii tehnice, economice și umaniste. Ideea vine încă din antichitate, când Heraclit din Efes (n. cca. 535 î.Hr. - d. 475 î.Hr.), cunoscut ca "Obscurul" (Skoteinos), filozof grec presocratic, spnea că totul este "într-un flux", după cum spune aforismul "Panta rei", ce-i este atribuit, ―totul curge, nimic nu rămâne neschimbat‖.De asemenea el a devenit

Nicolae VASILE: Analiza epistemologică a creației jurnalistice a lui Mihai Eminescu

Introducere A încerca să facem o analiză științifică a ceva din creația geniului nației române, prin metodele interdisciplinare, specifice epistemologiei moderne, nu este o blasfemie, ci un demers normal, care cred că ar fi fost și pe placul său, având în vedere că i-au plăcut incursiunile prin științele exacte, având chiar niște premoniții uimitoare legate de ceea ce ulterior avea să se cheme teoria cuantică a luminii. Mihai Eminescu a fost fascinat de fizică și matematică, fiind conștient de o evoluție convergentă a științelor exacte și a celor umaniste într-un viitor când acestea se vor sprijini reciproc într-o transdisciplinaritate eficientă. Teoriile la care mă voi referi, și care vor fi instrumentele analizei propuse, sunt , în ordinea aparițiilor acestora, Teoria Entropiei, Teoria Sistemelor și Teoria Constructală. Teoria Entropiei a fost introdusă pentru prima dată în termodinamică, de către Rudolf Julius Emanuel Clausius (n. 2 ianuarie 1822 – d. 24 august 1888) a fost un fizician și matematician german care este considerat fondatorul termodinamicii, în lucrarea Clausius, R. (1865). The Mechanical Theory of Heat – with its Applications to the Steam Engine and to Physical Properties of Bodies. London: John van Voorst, 1 Paternoster Row. MDCCCLXVII. Extinderea noțiunii la alte domenii a început-o Nicholas Georgescu-Roegen (născut Nicolae Georgescu, pseudonimul Roegen reprezintă Ne Geor inversat, 9

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 cunoscut pentru afirmația: "Nici un om nu poate să intre în apa aceluiași râu de două ori, deoarece nici râul și nici omul nu mai sunt la fel”.

respectiv, în societate, omul, sunt entități dotate cu inteligență, ceea ce constituie o critică adusă aplicării teoriei în domeniile respective. Argumentele epistemologice în favoarea extinderii valabilității teoriei entropiei în economie și societate se bazează pe teoria agnosticismului lui Kant, conform careia nicio entitate inteligentă finită nu poate cunoaște total o realitate infinită. Teoria constructală extinde logica teoriei entropiei de la cele două stari finite, la cazul când starea (2) poate fi plasată la infinit. Conform Teoriei constructale, un sistem este viabil atâta timp cât fluidul esențial al acestuia curge, deci curba trebuie să aibă o alură continuu căzătoare, altfel ar exista posibilitatea întreruperii curgerii.2 Curba ideală în acest caz este furnizată de Teoria sistemelor, prin forma exponențială de răspuns. Aceasta asigură o curgere permanentă de durată, teoretic până la infinit. Este cazul ideal de evoluție a unui sistem. Cazurile reale sunt introduce de aceeași teorie sub forma a trei tipuri de răspunsuri ciclice, răspunsul ciclic convergent răspunsul ciclic permanent respective răspunsul ciclic divergent. Un caz aparte, o excepție a evoluției exponențiale, este evoluția exponențială blocată

Tipologii umane bazate pe ideea de curgere Recent, am mai abordat acest subiect, dar analiza a folosit ca instrument Teoria sistemelor 1 și a urmărit modul cum oamenii își aleg țintele și posibilitatea atingerii acestora. Ținta omului, ca entitate filozofică, fără instrumentele matematice actuale, exprimată prin denumirea de voință, a fost genial intuită de Shopenhauer, în ―Lumea ca voință și reprezentare‖. Modul cum țintele alese pot fi atinse și ce alternative are individul după eventuala atingerea acestora a fost studiată de un alt mare filozof german, Nietzsche. De data aceasta, ne propunem să analizăm diversele tipuri umane pornind de la ideea lui Heraclit, cea de curgere. În acest sens vom transfigura cele două feluri de evoluție introduse de Teoria sistemelor, forma exponențială, respectiv forma ciclică, astfel încât să poată fi interpretate în sensul teoriei curgerii. Ideea de ciclicitate a fost intuită de către Lucian Blaga, fără o bază matematica, dar sub varianta spațială a acesteia, celebra succesiune mioritică ―deal-vale‖. Fără a ține cont de cronologia apariției noțiunilor, le vom înlănțui în sensul logici demersului. Teoria entropiei, fundamentează evoluția unui sistem din starea (1) în starea (2), care se face doar în sensul în care entropia crește. În termodinamică, ipoteza valabilității acestei teorii presupune gazul perfect, la care mișcarea particulelor este total aleatoare, mișcarea browniană. În economie, agentul economic liber,

Interpretări Aceste rezultate ale unor teorii fizicomatematice reprezintă în limbajul curent, în procesul unei schimbări a unei stări cu alta sau în evoluția pe termen lung al unei mărimi, raportul dintre a fi ajutat și a accepta ajutorul, pentru teoria entropiei, atingerea unei/unor ținte, pentru teoria sistemelor, respectiv optimizarea căii/căilor spre atingerea unui/unor deziderate. Formele grafice introduse de teoria sistemelor, cele din figurile 3-6 rezultă din mecanismul de autoreglare în sine, de evoluție intrinsecă a mărimii

Nicolae VASILE: https://www.researchgate.net/publication/27369422 8_APLICAREA_TEORIEI_SISTEMELOR_LA_D EZVOLTAREA_DESCRIERII_TIPOLOGIEI_UM ANE_DIN_DOMENIUL_CREATIEI.

Adrian BEJAN, J. Peder ZANE: Design în natură, Edirura AGIR, București, 2013.

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 respective. Se poate regla orice mărime care poate fi măsurată. În cazul sistemelor emoționale traductorul este unul dintre simțuri, iar extremele mărimilor sunt date de dorință (voință), în sensul de creștere, respectiv instinctul de conservare, în sensul de scădere. Blocajul din figura 7. este introdus din exterior, reprezintă o perturbare majoră, care pentru persoanele deosebit de sensibile devin fatale, imposibil de depășit. Tipurile de oameni introduse de aceste forme de evoluție poartă nume similare curbelor respective, astfel:

Cazul Mihai Eminescu Mihai Eminescu a fost prin excelență un om exponențial neeuclidian. El a avut trei ținte exponențiale, și anume, poezia, iubirea de țară și iubirea pentru Veronica Micle, deci trei cazuri de evoluție. Din păcate, în toate trei au intervenit perturbații externe majore care l-au blocat. Acestea au fost: - în iubirea de țară, politica Partidului Conservator, ajunsă la el prin Titu Maiorescu, împotriva convingerilor sale foarte profunde; - în iubirea pentru Veronica Micle, intriga introducerii lui Caragiale între ei, care l-a afectat enorm; - în domeniul poezie, atacurile lui Alexandru Macedonski pe care nu le înțelegea și-i răneau adânc orgoliul.

- Omul exponențial, reprezintă omul idealist, care are o singură țintă pentru toata viața, către care evoluează printr-o curgere laminară continuă; - Omul ciclic convergent, corespunzător figurii 4, reprezintă omul care are aleasă o țintă, dar curgerea vieții sale în direcția respectivă se face cu mai multe ―băltiri‖, care sunt din ce în ce mai reduse pe măsură ce se apropie de țintă; - Omul ciclic permanent, corespunzător figurii 5, reprezintă omul care are aleasă o țintă, dar curgerea vieții sale în direcția respectivă se face cu băltiri repetate de aceeași dimensiune tot timpul; - Omul ciclic divergent, corespunzător figurii 6, reprezintă omul care, spre ținta aleasă, face ―băltiri‖ din ce în ce mai mari.

Activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu a fost axată pe direcțiile exponențialităților de mai sus, prin articole echilibrate, înainte de apariția blocajelor menționate, din ce în ce mai dezechilibrate, după aceea. Cazurile de om exponențial blocat din exterior pot fi mortale. Cu trei exponențialitati, Mihai Eminescu putea muri de trei ori. Marea majoritate a oamenilor nu au niciuna! Prof. dr. Victoria HUIBAN

Cazurile sunt deosebite, prin prisma dimensiunilor ―băltirilor‖, care pot deveni atât de mari (înalte) încât se poate opri curgerea, care înseamnă moarte. Există o deosebire între ele, omul ciclic divergent, are un dezechilibru intern, rezultat din anomalia funcționalității sale, pe când omul exponențial este blocat de o perturbație externă și care, funcție de diensiunea perturbației, poate ajunge la moarte. Funcție de numărul de ținte exponențiale, omul poate fi euclidian, cu o singură țintă, respectiv neeuclidian, dacă are mai multe, denumirea venind din existența uneia sau mai multlor paralele la axa vieții.

FRUCTUL DE SÂNGE ŞI DE FOC Când pătrundem dincolo de porţile acestea largi, venind de nicăieri şi neştiind încotro vom merge, avem sentimentul straniu că ne-am rătăcit. Figuri înceţoşate 11

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 crede că rănile, la un moment dat, se închid, dar dacă, atunci când nici nu te aştepţi, ele se redeschid? Fără a mai exista vreo speranţă, având clar conştiinţa eşecului, experimentezi atunci doar sentimentul îngrozitor al umilinţei retrăite iarăşi şi iarăşi, de parcă ţi-ai vedea sufletul dezgolit rostogolindu-se la nesfârşit prin spinii tuturor dezamăgirilor... Parcă am fi într-un vechi basm, în care prinţesa trebuie să arunce mărul alesului inimii ei. Numai că el poate să nu prindă fructul acela de sânge şi foc... ori nu-l doreşte cu adevărat, ori e prea neîndemânatic şi neatent, ori poate nici măcar nu înţelege... Sau poate că-l prinde fără să-l vrea cu adevărat, dintr-un capriciu, dintr-o vană mândrie, dintr-un impuls... sau doar pentru a căpăta... împărăţia! Atunci fructul acesta sângerează, focul lui se stinge, iar prinţesa se simte pustiită, pierdută, trădată.... Vezi, poate mai bine ţi-era cu zmeul!

ni se ivesc în cale... Unele prind contur, se apropie de noi, ne prind de mâini, de suflet, de gând... Şi începe dansul, în ritm alert sau mai lent, uneori zbuciumat şi năvalnic, alteori armonios şi delicat, ca într-un vis... Şi poate asta şi este: un vis, proiectat într-o sală imensă, cu coloane de marmură urcând la nesfârşit, către un cer care se pierde adeseori în ceaţă, dar alteori se luminează incandescent... Şi ochii noştri, fascinaţi, se lasă furaţi de jocul acela de culori, cascade revărsate în sufletul nostru atât de însetat de frumuseţe... Dar, brusc, mirajul se curmă... Şi apar, parcă de nicăieri, norii, întunecaţi, mânioşi, vărsându-şi puhoaiele reci şi înspumate în sufletele noastre, destrămându-ne cu totul... Sentimentul acela cumplit de înec şi sufocare, care aduce cu sine gustul de neant al disperării... cine nu l-a încercat cel puţin o dată? Cine nu a fost contaminat, măcar o dată, cu boala de moarte? Cine nu a descoperit, într-un anume moment al vieţii sale, că, în miezul incandescent al fericirii, se ascunde sâmburele de întuneric al disperării? Poate e vina noastră că, atraşi de strălucirea captivantă a stelelor, ne reamintim, ca prin vis, absolutul din care ne-am desprins, cu un ecou de nostalgie care ne topeşte parcă limitele fiinţei, în impulsul de a ne avânta spre înalturi... Sau regăsim, în acea incandescenţă celestă, sentimentul plenitudinii androginice de altădată, când eram desăvârşiţi ca nişte astre, şi astfel simţim nevoia impetuoasă de a ne reîntregi fiinţa... Şi atunci, ne smulgem din piept ceva şi-l oferim ca pe un fruct pe tava de argint a iluziilor noastre... Dar cui? Când, încă fraged şi nesigur, fructul acesta se oferă cuiva care, poate, nu-l doreşte sau care se joacă nepăsător cu el, strivindu-l, atunci fiinţa întreagă se simte copleşită de durere şi sângerează... Ai

Şi te întrebi: de câte ori putem greşi în viaţă? De câte ori ne deschidem inima către oameni gata să ne-o sfâşie? De câte ori ne lăsăm furaţi de o himeră care ne poate bântui luni, ani, o viaţă? Însă cât de greu este să facem mereu alegerile corecte, să ne ferim de inerentele dezamăgiri, să regăsim în noi forţa de a ne ridica iarăşi, de a reaprinde flacăra pierdută a sufletului nostru! Să ne punem fructul acesta preţios întro armură de oţel, astfel încât să nu-şi mai taie, aşa, oricine, o felie din el sau chiar săl hăcuiască fără milă? Şi totuşi, fructul acesta minunat e predestinat să fie dăruit din plin! Ochii care-i vor capta culoarea, buzele care-l vor atinge ca într-un cald sărut vor simţi din plin savoarea sa... Uneori, acest fruct devine strălucitor, iradiază lumina unui preaplin de fericire... Şi cei care îi vor putea vedea sclipirea, se vor bucura şi ei, pentru că sufletele pot 12

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 intra atunci în rezonanţă, regăsindu-şi strălucirea astrală, de mult pierdută...

IN MEMORIAM: Sergiu NICOLAESCU, de BEN TODICĂ (Cineast, Australia)

Vom colinda atunci această lume ţinându-ne de mână iar dansul nostru va fi exuberant, ca o descătuşare, căci va răsfrânge focul de purpură al inimii noastre, ca o curgere nesfârşită, venind de nicăieri şi revărsându-se pretutindeni... Cuprindem astfel lumea în noi, la fel cum şi lumea ne cuprinde ...

Clipe care te urmăresc o viață A fost un alt mare dar de la Dumnezeu ca, din cei 82 de ani ai săi, marele regizor Sergiu Nicolaescu să-şi petreacă o jumătate de oră din viaţa sa cu mine. Eram în concediu pe plaja Mării Negre de la Eforie Nord, împreună cu soţia mea Mioara. Deodată îl văd pe plajă pe deja cunoscutul regizor Sergiu Nicolaescu. Numi venea a crede. Era îmbrăcat într-un costum de vară, cafea cu lapte, ţinându-şi haina peste umăr, şi păşea falnic în drumul său spre faleză. Am stat câteva momente parcă încremenit, nu-mi simţeam nici respiraţia. După ce regizorul a trecut pe lângă noi, am lăsat-o pe plajă pe soţia mea şi încetişor, parcă vrând să nu-l supăr cu ceva m-am luat după el. L-am ajuns şi mergeam în linie. Nu puteam să pierd această ocazie, cum se va dovedi în timp, a fi unică. Aveam cu mine primul meu aparat de filmat Meopta de 8 mm, pe care-l simţeam că mă încurajează în gestul meu. ―Dumneavoastră sunteţi domnul Sergiu Nicolaescu?‖, l-am întrebat vădit emoţionat până în vârful urechilor. A zâmbit în colţul gurii şi mi-a răspuns ―Da‖. Era vocea din ecranul filmelor sale, am simtit cum sângele îmi invadează întreg trupul, o stare de emoţie şi bucurie, de timiditate şi îndrăzneală…

Şi dansul devine din ce în ce mai dinamic, în timp ce fiinţa noastră se destramă din ce în ce mai mult. Simţim cum ne risipim cu fiecare clipă... Şi, deşi fructul nostru de sânge şi foc este tot mai strălucitor, deşi arde la fel de intens poate, dar cu o strălucire mult mai bogată, luminând totul în jur, veşmântul său se destramă cu fiecare clipă mai mult... Iar făpturile din jur încep să se desprindă de noi, să se îndepărteze...Nu mai rămân decât fantasmele.. Şi vine, pentru fiecare dintre noi, clipa când nu va mai fi decât o umbră, o fantasmă... Atunci te vei roti din ce în ce mai îndepărtat în jurul celor cărora le-ai dăruit cândva o sclipire din strălucirea ta, care au intrat, măcar pentru un moment, în ritmul năvalnic al dansului tău şi care te vor uita şi ei, mai devreme sau mai târziu, risipindu-şi, la rândul lor, fiinţa...

Sergiu NICOLAESCU Cu glasu-mi, parcă piedut, am reuşit totuşi să articulez câteva cuvinte : ―Vă rog, îmi 13

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 daţi voie să vă filmez‖? El s-a uitat la mine şi a văzut că ţin în mână aparatul. Tocmai ajunsesem la planul înclinat care urca spre faleză. ―Bine, ce vrei să fac―? mi-a răspuns. Atunci, entuziasmat, i-am zis că eu o să fiu sus, pe faleză, cu camera şi că el trebuie doar să urce spre mine şi când va fi sus, să privească în stânga, apoi să o ia spre dreapta şi să-şi continue mersul până cand îi voi spune stop. Aşa a şi făcut. M-a aşteptat să ajung sus, să mă poziţionez şi să-i spun ―MOTOR―! După ―STOP―, a venit la mine, s-a uitat la cameră, a studiato un pic, m-a întrebat de unde sunt, mi-a dorit succes şi ne-am despărţit. N-am să uit niciodată că renumitul regizor Sergiu Nicolaescu m-a lăsat să-l filmez timp de trei minute, el acceptând să fie regizat de mine. Asta se întâmpla prin 1974. În 1976 am fost să-i fac o vizită la Bucureşti. Aveam un film cu Sergiu Nicolaescu, în regia lui Benoni Todică şi, un altul de 11 minute care luase locul trei, medalia de bronz la Festivalul filmului de la Timişoara, filmul Visul. Mai aveam cu mine două role, una de 8 mm şi alta de 16 mm. Am ajuns în Bucuresti şi am mers direct la blocul unde locuia. Adresa mi-o dăduse domnul Vasiliu de la România Film. Ştiu că în balcon, la etajul doi avea un frigider FRAM. Am ajuns la uşă, am sunat şi dinăuntru mi-a răspuns o voce de femeie în vârstă. Am bănuit că trebuie să fie mama lui. Nu mi-a deschis, ci doar m-a întrebat ce vreau şi când i-am spus că doresc să-l văd pe domnul regizor ca să-i arat filmuleţele mele mi-a răspuns că nu este în oras ci este plecat la filmări în Dobrogea. Trist m-am plimbat pe străzile Bucureştiului până la următorul tren spre casă. În 1979 am fugit din ţară şi de atunci am sperat că poate o să ajung vreodată să-l reîntâlnesc. Din păcate nu s-a mai întâmplat acest lucru. În Australia am studiat film şi consultând documente de referinţă din domeniul cinematografie, am observat că dicţionarele din vest îl menţionau doar pe

Sergiu Nicolaescu ca regizor român pe langă alţi mari regizori care lucrau deja de mult timp în Hollywood. M-am simţit mândru de timpul nostru. Aşa a fost să fie: Dumnezeu să-l ierte!

ILORIAN PĂUNOIU – Îngerul de la Popești - Vâlcea Motto: „Unii tac pentru că nu înțeleg nimic. Alții tac pentru că nu înțeleg prea multe !” Vineri, 9 septembrie 2016, în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, la ora 12.oo, Ilorian Păunoiu, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România a ieșit pentru ultima oară din casa părintească, unde, într-o cameră a zăcut de o boală nevindecabilă: Distrofie musculară progresivă de tip Duchenne, timp de 29 de ani, și, așa, imobilizat în pat atâția ani, se considera ”un om normal” cum însuși afirma. A scris și publicat versuri de o rară sensibilitate sufletească. ...Lume și lume... Toți vecinii, sătenii, mai puțin doamna primar, Aurora Măgură, consilierii locali (rușine! mai au mulți Iloriani?), n-au catadicsit să fie prezenți, cel puțin să mulțumească prietenilor, colegi de breaslă: poeți, scriitori, artiști plastici etc. veniți din

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Vâlcea, Drăgășani, Slatina, Craiova, Tg. Jiu... Venirea prietenilor să-l conducă pe ultimul drum pe poetul iubirii, Ilorian Păunoiu, nu a fost un mare efort. Doresc să-i nominalizez... Craiova: Daniela Tiger, Gabriela-Georgeta Ciucă, Cristina Bălășoiu și Augustin Jianu; DrăgăneștiOlt: Liliana Terziu; Drăgășani: Marian Bărăscu; Vâlcea: Nicolae Nistor, Zenovia Zamfir, Nicu Cismaru, Marian Pătrașcu, Ion Soare, Violeta Scrociob, Gheorghe Cărbunescu, Nelu Barbu și părintele Nicolae State-Burluși, care, alături de preotul-paroh, Florea Popescu și alți trei preoți au oficiat slujba de înmormântare. A fost prezent și Ion Părăianu, însoțit de prietenul Nicolae Garaiman și fiica acestuia, Mirabela Garaiman, din Roșiile, Vâlcea. Drumul până la biserică să fi fost de 400/500 de metri. Cortegiul funerar urma carul mortuar într-o liniște deplină. În mintea fiecăruia, una după alta, treceau imagini cu chipul de copil și înger ale lui Ilorian. În pronaos și naos erau zeci de credincioși. Eram lângă domnul profesor dr. Ion Soare. Mai la dreapta erau poeții Nicu Cismaru și Nelu Barbu. Ilorian cu mâinile subțiri ca firele de crini împreunate pe piept, ca în semn de închinăciune, aștepta sărutul prietenilor care lăcrimau la cuvintele duhovnicești exprimate de preotul paroh, Popescu Florea, un preot solid, puternic, asemuind unui voievod, cu un chip trufaș de sfânt, desprins dintr-o icoană. M-a impresionat până la lacrimi slujba completă, (cca. trei ore), pe care, preoții ăștia, tineri, o țin, cum se zice, de ochii lumii. Când, în final, a ținut o prelegere despre copilăria și viața lui Ilorian Păunoiu, toți cei prezenți au devenit stane de piatră. Nu mișca unul; erau galbeni, negri, vineți de durere. Despre poetul Ilorian Păunoiu și opera lui au vorbit preotul Nicolae State Burluși, profesor dr. Ion Soare, care are meritul de al fi descoperit și publicat în revista

„Vâlcea literară‖ (1986). După debut a publicat în revistele Tribuna (Cluj-Napoca) și Luceafărul (București). A înființat Cenaclul „Lumina‖ în comuna natală, Popești, 2001; iar la Rm. Vâlcea a înființat Cenaclul „Lumină lină‖. A avut emisiuni la multe posturi de radio și televiziune. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. A primit numeroase diplome și premii pentru volumele publicate, pe care îmi îngădui să le amintesc, pentru mulți, necunoscute: Strigarea numelui – 1998; Jocul secundei – 1999; Scrisori către aproapele – 2000; Introducere în agapologie (eseuri), – 2000; Balul reginelor – 2002; Arheologia sensibilă – 2002; Agapologia. Logodna iubirii cu libertatea – 2014; Unde-s iubirile de ieri? – 2015. Revenind la momentul evenimentului, au mai luat cuvântul Nicu Cismaru, Marian Pătrașcu (Rm. Vâlcea), iar, când poeta Daniela Tiger (fondatoarea cenaclului Cafeneaua Literară Cetatea Băniei, Craiova), în numele delegației, a luat cuvântul și a recitat poezia lui Ilorian Păunoiu, ‖Bucurați-vă...‖, cu atâta emoție, că suspina înăbușit, ceea ce a transmis întregii adunări. Au fost clipe de vis. Ca prieten și vâlcean doresc să mulțumesc tuturor prietenilor de breaslă veniți din toată Oltenia și nu numai, să-l conducem pe Ilorian Păunoiu pe ultimul drum pământesc; că el are drumul lui spre ceruri, în Împărăția lui Dumnezeu, unde, peste noi toți este toată voia Lui. Pe Ilorian să-l aibă sub aripa ocrotitoare, să-l păzească și veșnic să-l odihnească în deplină pace! Nu închei aceste rânduri până nu scriu cu majuscule numele surorii lui Ilorian Păunoiu, RODICA MATEI, care s-a pătimit mai mult decât el, în cei douăzeci și nouă de ani, țintuit la pat [1987-2016]. Nu pot să nu scriu cu aceleași litere numele distinsei doamne preoteasă LILI POPESCU – soția preotului-paroh, după câte i-am reținut numele, pentru o atenție 15

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 deosebită față de toți cei ce l-au petrecut pe ultimul drum pe copilul permanent zâmbăreț – ILORIAN PĂUNOIU, ca și pe doamna Maria Mihaela Matei, expert în arta culinară, tuturor plăcându-le mâncarea de pomană pregătită, ca la țară, la ceaun, la foc, pe vatră. DOAMNE, IARTĂ-L ȘI ODIHNEȘTE-L VEȘNIC ÎN PACE !

Astăzi, cu privirea zăvorâtă, Ei îşi joacă ultima tăcere. Ce ciudat, acum, când mor actorii, Tragedia ce-au jucat-o moare, Pentru a afla că fără dânşii Tragedia noastră e mai mare.

Ion Părăianu și Daniela Tiger (11. 09. 2016)

Nicolae VASILE A fost prea-n multe!... În memoria lui Ioan MAFTEIBUHĂIEȘTI

NE MOR ACTORII

A fost prea-n multe-n viața lui, a fost și-n teatru, și-n proză, și-n poezie, de matematică, nu mai vorbim,... să spună cei ce de la el o știe!... A fost în toate, și-acum,... nu mai e,... de noi depinde, în viitor ca să mai fie, să fie-n sufletele noastre, cei ce l-am cunoscut, să fie-n gândurile celor ce, din citit, l-au priceput, să fie acolo, mereu, ca altădată, să nu-l uităm, așa cum doar poeții și îndrăgostiții înțeleg cuvântul... niciodată!

Adrian PĂUNESCU Mor Actorii Câinii morţii reîncep să latre, Cinici, pofticioşi, nerăbdători, Se tot sting luminile în teatre, Noapte bună, domnilor actori! Ce se-ntâmpla seamănă teribil Unui zbor cu foarte multe goluri: În această ţară mor actorii Regretaţi de propriile roluri. Tineri şi bătrâni, la garderobă Vin să-şi lase cea din urmă haina, Programaţi să intre în spitale Ca să poată să se stângă-n taină. Nu mai vor aplauze şi bisuri, Nu mai vor sufleori, lumini şi farduri, Ar mai zăbovi doar ca să-şi rupă Propriile afişe de pe garduri.

Mihai HORGA

Mor actorii părăsiţi de public, Teatrul însuşi este o fantomă Şi la catafalc le stau de gardă Rolurile care intră-n comă.

RADU BELIGAN (in memoriam - 20 iulie 2016) Fericire am avut Tânăr de-al fi cunoscut Un ilustru moldovean În teatru, film-veteran

Ne-au făcut să plângem şi să râdem, În momente bune sau mizere,

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Numele-i anagramat S-a născut în Galbeni-sat Între Roman şi Bacău E al scenei corifeu Un talent nativ, o forţă A culturii noastre,torţă Titan în ,,Titanic Vals'' În tot ce joacă-un As Renumit amfitrion În al Thaliei pantheon Şarmant, sclipitor,activ Cu spirit viu, longeviv Interpretând roluri-mii Spectacole-zeci de mii Greu putând fi egalat Monstru sacru-declarat A creat un stil, o eră Cultivând o pepinieră De actori tineri în teatru Şcolindu-i în amfiteatru Putem spune că-i patern Teatrului român modern Ca alţi mari actori rămâne Mare, azi-Mare şi mâine!

Medalion liric

Nicolae VASILE Limba care uneşte Dragii mei tineri, colegi de popor, nu stricaţi ceva de care vă va fi dor! Fără limbă, nu există popor, fără limbă, nu avem viitor! Nu mai putem încăpea în micul sat natal, vom trece ţări şi ape, în… satul mondial. Să fim IT-işti, să fim artişti, să cutreierăm lumea, ca automobilişti! Din tot ce vei face, vei avea, doar, un procent, mai mic sau mai mare, cât eşti de inteligent.

Profesorul Traian Rus a trecut Styx-ul!

Cândva, veţi dori ca, din ceva, să fiţi cineva, ce veţi face, dacă acela nu va mai exista?... Ca români, din ceva, vom avea mereu tot, limba română este aceea, să ne fie al unirii suport.

Cu inimile zdrobite de durere anunţăm trecerea într-o lume mai bună a profesorului şi ―cronicarului‖ Traian Rus din Oarţa de Sus, profesor de istorie, director al şcolii de acolo până la pensionare şi fondatorul Muzeului Ţării Codrului din Oarţa de Sus, un stâlp al românismului autentic pe aceste plaiuri binecuvântate de Dumnezeu‖. Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică! Ioan şi Gelu DRAGOŞ (17 august 2016) 17

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Acad. Cristian Petru BĂLAN (SUA)

Printr-un clipit de nestemat aprins Părere-n infinitul de neînvins Și strălucire-n fracțiuni de-o sută… Extratereștrii? Pământenii? Viața Răzbate până-n adâncimea mută… Nicio fărâmă-n cosmos nu-i pierdută. Și Omul – etalon străbate timpul Ușor și uimitor mărindu-și nimbul Urcând mereu pe aleea lui…știută.

EU TE PICTEZ CU RAZE (sonet) Eu te pictez cu raze de flori și de ninsoare Ce-mi izvorăsc din sânge cu flăcări de mister, La răsărit de lună, când stele curg din cer Și-astfel m-aprind de arderi stârnite dennoptare, Ca să-ți înalț altare din visu-mi efemer Cu doine de lumină, mirabil giuvaer... Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoare Iar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmier Și-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea, Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de dor. Știu c-am să pot din raze să-ți țes înfățișarea Și să te urc pe tronul eternului decor, Unde, pe veci, domni-vei zdrobind prin ani uitarea Iar eu rămân vulcanul de foc clocotitor !

Nicolae MĂTCAȘ (Chișinău)

Încerc să-ţi prind conturul pe hârtie Hai, vino-n albul colii, nu te teme, Te sorb cu ochii minţii, translucie, Când mi te-arăţi, eterică, doar mie În voal de fee, graţii de sirene. Încerc să-ţi prind conturul pe hârtie Din cald căuşul palmelor trireme, Scăldându-ţi chipu-n valuri de catrene Sonorizând o dulce armonie

Melania Rusu Caragioiu (Canada)

A unui dor dogoritor şi-alean, Nestăvilit şi gâlgâind prin vine Cum fierbe suflul smoalei în cazan, Când se revarsă râu într-un ocean În orga largă-a inimii din mine Şi unduieşte-n tuburi de terţine.

Spre ideal Zburam, zbor vulturesc deasupra ceții Gândind că despicam eter și val Amurgul dă culori și ideal Prin rarii nori ce se desfac….Semeții!

Aflării noastre-n vreme cel mai probant atu Sidefu-mbălsămează celulele rănite. Lumina se refractă-n perfectele-i cristale,

O navă spațială ne saluta

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Orfevrărind sclipirea în giuvaiergicale, Ce le vor face-n lume pe-atâtea fericite!

O omenire în suspine, Ce reprezintă altă rană Mai dură decât cea din mine.

Tot astfel doru-n pieptu-mi se-aşterne lent, agale, Învăluind durerea-n luciri de mărgărite, Şi nu-s în lumea toată fiinţe mai iubite Decât icoana sfântă a frumuseţii tale.

RECUNOŞTINŢĂ Privesc la tine mare,erai mic Şi îţi ziceam cu drag, eşti un pitic Cu păru-n bucle aurii şi zâmbet pur Iar ochii, două insule de-azur.

Atâtea scoici râvnite se-ascund pe fund de mare Să incrustezi o lume în bob-mărgăritare, Atâta dor în suflet şi-n inimă durere, Că ai umplea o mare, dar tot mai multe cere.

Când te luam în braţe, tremuram De energia pe care-o primeam. Te miroseam ca pe un trandafir Şi îţi simţeam răcoarea de zefir.

Aflării noastre-n vreme cel mai probant atu: Umil giuvaiergiu - eu, unícă perlă – tu.

Acum eşti mare, fiul meu de-atunci, Ce mă priveşti, eu stând acum pe brânci, Şi un pahar cu apă când îţi cer Te uiţi la mine rece şi stingher. Sunt mulţumit, cu lacrimi pe obraz, C-atunci eram un tată în extaz, Şi nu mă supăr dac-al meu destin Te face să mă vezi ca pe-un străin.

Anghel HOȚU

REGĂSIRE Când am plecat din mine mai demult, Cu furie, cu patimi şi tumult, Eram duşmanul celui părăsit Şi nedorind spre-a mă fi regăsit.

RANĂ Îmi caut adăpost în minte Că-n lume nu l-am găsit încă, Şi-n carapacea mea fierbinte Găsesc, de fapt, o ran-adâncă.

Fugeam de mine şi m-am dedublat, Originalul l-am abandonat, Că nu aşa dorisem ca să fiu, Neîmplinit, cu sufletul pustiu.

O rană prinsă-ntre zăbrele De gânduri care mă frământă, Şi neputând scăpa de ele Profunda rană mă-nspăimântă.

Aşa păream în mintea-mi de coşmar, Figură ştearsă şi un insular, De rătăcirea mea fiind strivit Şi-n hăul nebuniei azvârlit.

Convieţuiesc cu ea în mine Într-un tandem greu şi brutal, Dar parcă totuşi e mai bine Decât afară, infernal. Afară este suverană

Dar azi, mi-e dor de mine cum am fost, Încât oftez adânc şi n-are rost Să strig homeric că m-am înşelat De starea mea, ce m-a debusolat.

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 militare, pe șantiere naționale, fabrici, lucrând pe ogoare, ajutând populația la inundații, cutremure și în alte situații… O mare contribuție am adus la realizarea obiectivelor: Transfăgărășanul, Canalul Dunăre - Marea Neagră, Metroul din capitală, impresionanta Casă a poporului,… Astăzi am venit din întreaga țară, la-ntâia întâlnire, după patru decenii, întreaga promoție ‖1976‖, ‖Promoția de suflet‖ a șefilor, profesorilor, desigur și a noastră, stimați colegi, devotați slujitori sub tricolor…Dorul în sfârșit ne-a adus la aceeași rotundă masă, Bucurie mare, îmbrățișări, vorbe dulci, prietenești, amintiri vesele din anii, de trudă și de învățat, de la Sibiu… Unii nu au mai rezistat și au ‖plecat‖ să se odihnească… la ceruri. Pios omagiu, lacrimi, flori de recunoștință și vie pomenire… Furtunile unor noi vremi nu ne-au îngenuncheat, prin asiduă muncă, implicare și nestinsă dragoste, Ne-am onorat sacrul jurământ militar, servind cu credință Patria. Anii au trecut, am urcat pe treptele vieții, dăruind, liniștea, siguranța și frumusețea virtuților ostășești… Astăzi cu chipul transformat, cu arginți la tâmple, mersul mai puțin apăsat, privirea blândă…. Parfumul, fiorii tinereții sunt tot mai rari, Încât anii care au fost și repede ce-au mai trecut, rămân sursa amintirilor pentru fiecare dintre noi, pentru familie și probabil pentru viitor. Dumnezeu să ne binecuvânteze și împreună, să ne bucurăm de bătrânețe liniștită și, întotdeauna bune pilde să dăm. LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI!

Ionel MARIN

Zbor către lumină Promoției ”1976” de ofițeri de artilerie (la a 40 - a aniversare de la absolvire) A nins cu fulgi de clipe, cu raze de lacrimi Peste visele din copilărie, prin arderi kaki, Înălțate către altarele patriei române. Îmbrăcați cu hainele de lumină ale libertății, neînfrânți de durerile anotimpurilor cazone, Am îmbrățișat doina străbună Și ne-am zbătut să cucerim Redutele vieții militare… Eternul Dor, vulcanul iubirii curate revărsându-se, ca un clopot de aur, Peste văile sufletului român. Tăria, renașterea, victoria ne-au fost imbolduri, scut, flacără, Speranță și urcuș tineresc… În Noi exista marea familie a înaintașilor, Raiul cu frumuseți nebănuite, Sanctuarul divin de apărat… Exemple demne de urmat: comandanții, lectorii și… Pildă a înțelepciunii Și dăruirii de lumină, ne-au fost… Mereu vom rămâne atașați de glie, De ogorul părintesc. Tot înainte am privit, scurte ne-au fost bucuriile, lungi eforturile, Visele ciobite de greutăți… Și în ciuda tuturor ‖neîmplinirilor‖, Ridicat-am, demni, privirea spre fabuloasele colinele albastre ale cerului… Ajungând la pragul binemeritatei pensii. A venit și vremea să ne reîntâlnim, după 40 de ani, de la finalul școlii,. Educați, instruiți, dornici de afirmare, am ajuns ca tineri locotenenți în Unitățile 20

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016

Corneliu CRISTESCU

MIREASMA DE TEI Dumnezeiesc este, DOAMNE, mirosul de tei, De unde, DOAMNE, această mireasmă? Sfântă ca mirosul de pâine de grâu sau de mei, Când MAMA scotea din cuptor câte o azimă. Mireasma aceasta mai sfântă din toate Este-ntrecută, poate, doar de miros de tămâie, Căci floarea de tei ne dă sănătate, Iar tămâia, pe suflet, pe om îl mângâie.

SĂ FIU IERTAT … Să fiu iertat c-am îndrăznit Să-ating aceste file, Dar mi-am dorit şi-am împlinit Un vis de ani de zile.

E teiul copacul ce vine din RAI? Mirosu-i, vremelnic, cadou îl faci vieţii, La fel, omului, trecătoare, îi dai Minunea cea sfântă şi pură a tinereţii.

Să fiu iertat că mi-am permis Să tulbur înţelesuri, Dar lecturând, eu am decis Să mă exprim în versuri.

Venind din istorii, e-un obicei actual, Îndrăgostiţii cei tineri, bărbaţi şi femei, Atraşi de mistere, e-un vechi ritual, Îşi jură iubire eternă sub pomul de tei.

Să fiu iertat c-am profanat Noianul de gândire, Pe care BLAGA l-a creat, Intrând în nemurire!

E teiul copacul iubit de POET zi şi noapte, De VERONICA, dar şi de alte femei, Este teiul copacul ce ne veghează şi-n moarte? POETUL îşi doarme somnul de veci sub un tei!

Să fiu iertat pentru ce-am scris, Sperând în descifrare, Cunoaşterea mi-a fost un vis În ştiinţă şi valoare....

Ioan Raţiu

Să fiu iertat c-am cugetat La cele scrise-n carte. Ca să-nţeleg am încercat, Am reuşit în parte... Să fiu iertat că l-am atins, În minte, prin gândire. Mă simt umil, mă simt învins, Sporind în ...nedumerire! Pentru tine

Să fiu iertat, eu mă închin, Îmi recunosc trufia, Căci BLAGA întruchipează-n mod sublim: CUNOAŞTEREA,VALOAREA, POEZIA!

Zbor pentru tine, mamă! Port un sărut pe aripa Luminii din care m-ai născut… În cerul tău se împlinesc dorințe, 21

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 îndemnuri, pilde, întrebări împodobind priviri înlăcrimate sau zâmbete pentru iertări… Te simt aproape, așteptându-mă, acasă, ocrotitoare, sinceră povață, preasfântă, măicuță duioasă, cu grai și gând ce blând răsfață… Grădina ta florind îmbietoare deschide jocul amintirii, simte și seamănă prezență pură speranță regăsită în freamăt de cocori… Ești lângă mine, atât de aproape că pot spune clipei cine ești oglindă înțeleaptă, leagăn al minunii cât voi purta solia, ca flacăra nestinsă, recunoscându-ți chipul… prin lumea cu povești!

Doina BÂRCĂ

MAI VINO MAMĂ ! Sunt înserări, sunt dimineți, În care-aș vrea să mă dezmierzi.. Mai sunt și-o tresărire din senin Când simt nevoia să mă luminezi. Din timpul tău fără sfârșit, Pe unde-acuma îți duci veacul, Mai vino Mamă chiar furiș Și nevăzută trece-mi pragul. Inundă-mi casa cu mirosu-ți, Cu bunătatea ta divină, Mai vino Mamă chiar furiș, Fără de tine casa-mi e străina.

Magda SIMIONESCU Țara mea Țara mea, lacrimi de foc Se varsă, cât un potop, Pe cuprinsul tău, mănos; Plai cu flori, neam credincios, Nu-s războaie, nu-i potop Dar batem pasul pe loc…

De dorul tău eu înger mă voi face, Și-un cânt de slavă-ți voi cânta. Dar îngerul ce sunt acuma pe pământ, Trăiește Mamă doar cu tine-n gând. BUCHET DE MIREASMĂ

Noi vrem mare România Dar se micșorează glia Poporul s-a-mpuținat, Tinerii ne fug din sat Munca nu ne-nnobilează Ba pe ei îi rușinează Dar grijesc bătrâni străini, Pe-ai lor îi lasă la câini

Buchete de mireasmă, e gândul meu frumos.. Și-l vreau împodobit în haine noi de prinț. Privesc cerul tomnatic,învăluit în dor, De prezentul tainic aș vrea să mă desprind. Voi plăsmui făptura păcatului dulceag, De știu că nu e voie, tot îl încerc cu drag , În prag de anotimpuri mă pierd în poezie, Dansez printre cuvinte , urzind melancolie.

Dare-ar Domnul orice-ar da Înapoi de i-a-nturna Să mănânce grâu-secară Dulce, de la noi din țară Că n-o să le fim povară. Și-om avea cu ce trăi Dacă n-am mai pribegi. 22

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Adoarme pe un nor așteptând dimineața Se spală cu rouă așternând ......

Liliana POPA

La Masala adoarme între aripi de vultur Prea târziu să salveze și ultimul flutur Și-ar vrea pe fruntea lor să așeze nimb Pentru tot ce nu s-a oferit la schimb. Dar poate totul e doar o poveste, Și doar spiritul meu tot caută-n lume De vină e vântul ce mă cheamă pe creste. Vântul de seară mă strigă pe nume !

Albastre De pe crestele albastre coboară seara, Să-mi rotunjească umerii de piatră Şi braţele şi vina neiertată, De prin păduri se aude vioara Şi vântul ce aleargă prin corzile crengi.

Emilia DĂNESCU

De pe crestele albastre coboară şi noaptea Pe genunchii mei să îţi facă culcuş Şi vântul adoarme pe creanga arcuş Şi-ţi picură cânturi şi şoapta.... Pe genele noastre albastre adorm Poveştile pereche, neştiute, rătăcite. Culese de pe străzile înguste Ce seara, în amurg, le aud şoptite.

Aproape pustiire Scriu în cartea vieții, am ajuns la pagina 67.

Dimineaţa, din ceaţă uşoară, din clar obscur, Lumina de jur - împrejur ne înconjoară, Se înălţă din abur de munte spre înalt, nefirească, Şi îmi lasă o floare de colţ pe tâmpla mea albastră.

Cuvinte, necuvinte… Versuri, neversuri… Metafore… Aproape am terminat cele 31 de litere al alfabetului. Scriu, rescriu… Inventez, reinventez…

Neîmblânzit Spiritul meu gonește în noapte Ajunge la Troia, pe zid de cetate Părtaș e la lupta lui Hector cu Ahile Și numără coifuri pe stâncă, la Termopile.

Închid între coperte - Pietre – o carte vie, de citit, pentru îngeri și pentru ce va mai rămâne din ei.

Sufletul meu se plimbă desculț prin lume, Alunecă-n hăuri, se îmbracă în genune,

Dacă va mai rămâne… 23

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Lucia Silvia PODEANU

Florian SAIOC

Marea reciclare când mă voi stinge ce-o să se-ntâmple oare cu tot ce m-a durut şi mă mai doare atâtea sentimente se vor stinge şi peste mine va ploua va ninge ba au să bată soarele şi gerul va face tot ce vrea şi ştie cerul şi trupul meu în lut şi-n putregai s-o dizolva ca zahărul în ceai eu nu sunt bântuit de disperare niciunul bă nu vom avea scăpare pe toţi ne bagă lutu-n reciclare unii-or să devină ghimpi iar alţii floare depinde cum consimte fiecare adio lume adio lumi stelare adio bucurie supărare adio fraţi părinţi bunici şi veri adio conturi vile şi averi poţi fi în lumea asta cel mai mare că totul toate intră-n reciclare fie că eşti tu boschetar sau prinţ dar bă să nu ne pierdem bunul simţ P.S. până s-ajungi acolo-n marea pace tu omule fii om ci nu doar te preface această mare grijă să o ai că om fiind tu însuţi devii rai

Are iubirea de părinte preț? Pe verdele ierbii Curg ninsori de petale. Rodul cât firul de mac Crește-n lumins iubirii astrale. Pe obrazul meu Palmele tale spun o poveste, Povestea ce-ncepe Cu mult așteptata veste. Lumea își schimbă Într-o clipă înțelesul. Doar bucurii crezi Că-s în tot universul în care pătrunzi. Nici o clipă nu bănuiești Vare-i prețul iubirii totale Pe care din suflet Ești fericit să o dăruiești! Rugă Mântuiește-mi, Doamne, Țara de atâta suferință Dă-i din gloria străbună O fărâmă de voință Să se-mpotrivească celor Ce-au răpus sufletul-n noi Ne-au luat pământ și țară Limbă, fete și feciori Ne-au trimis pe toți în lume Pe la bogați cerșetori.

FELUL MEU DE - A FI

Și suntem la mila lumii, Iar în țarina străbună Alții acum sunt stăpâni

iată sunt e felul meu de-a fi cu o vocală, cu-n cuvânt

Valeriu Marius CIUNGAN

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 cu-o şchioapă, să nu rănească drumul, deasupra de pământ

Alexandru Ciocioi

sunt cu un vers mai sus păşind deasupra de cuvânt la joasă înălţime, abia-atingând, abia săltând rotind pământu-n univers Sunt mai bătrân sunt şi am vrut să fiu o poezie puţin mai sus de versuri un abur alb plutind pe ierburi, ape-ntinse în câmpie

Sunt mai bătrân decât singurătatea din semnul stingher al uitării! În brațul care scrie adoarme visul unei păsări născută din patima unor adâncuri pe care cuvântul le aruncă peste secundele vii ale pământului.

păşesc pe vânturi calde, cu glesne goale dau deoparte norii dimineţii albaştri, umezi zorii în urmă las planetele şi sorii e felul meu de-a fi frumoasa poezie lumina nesfârşită-a paşilor urcând lumina către Poezie şi ce-o mai fi să fie după Poezie!

În brațul care nu scrie neîmplinitul are întotdeauna cămașa pătată de sunetele ascunse în frunze uscate.

PÃPÃDIE ai apãrut dintr-un ungher lãsat de rãsãrit când se desprinde de câmpia albã cãtre cer

Sunt mai bătrân decât singurătatea, și totuși, înainte de vecernie, pietrele mă caută să le doinesc zăpada dintre anotimpuri.

şi în lumina zilei albã strãvezie zãream cum treci înfãşuratã-n albã ie aveai în pãr o pãpãdie în mânã-aveai o pãpãdie

Titi TURCOIU

şi te topeai luminã din luminã-n soare amurgul vã aşteaptã la odihnã dupã dealuri calde-n calda-mbrãţişare cu-n gest tãcut de care nimeni n-o sã ştie doar eu pândind cum treci înfãşuratã-n albã ie şi soarele asfinte în tãcere la chindie îţi mai puneai în pãr o pãpãdie!

PLANETA SUFLETELOR Tot ce este viu pe Pământ a primit suflet de la Dumnezeu.

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Este contribuţia Lui la Creaţie, şi se regăseşte in orice combinaţie. Cu timpul murim; Oameni, animale, păsări, înotătoare, copaci, flori, iarbă, tot ce-i viu sub Soare. Sufletele se duc la Dumnezeu, firsc; Nu este deloc liniştit, dacă ceva suflete-i lipsesc. Sufletele nu sunt ţinute într-o cutie sau, cumva, la puşcărie. Sunt libere pe Planeta Sufletelor.

Deunăzi, citeam printre morminte numele celor carestau pe cruci, simțeam un nod în gât, n-aveam cuvinte să spun că satul doarme pe butuci. De unii am uitat…ah, hoțul minții mi-a scormonit cu ură-n amintiri și-n fața tainelor și-a neputinței priveam pe cruci cu palide priviri. Amicii, cunoscuții de-altădată, care-au trăit – cum eu mocnesc acums-au dus, pe rând, pe lumea ailaltă, într-un sfârșit și-un început de drum. Sărmani goliți de-a vieții nebunie, chiar și de vinul negru de teraz… și cum gândeam la morții-n agonie o lacrimă-mi căzură pe obraz.

Planeta este în Univers, acolo unde omului îi este dat să descopere acest demers. În Universul cu alt Soare si alt Pământ, Planeta Sufletelor, nemuritoare. Oamenii mor la orice vârstă. Alte vietăţi mor dupa reguli asemănătoare, ca să populeze, după a Domnului Judecată, Pământul acela, Planeta Sufletelor, cu suflete de toate vârstele, fără materia noastră deteriorată.

Deșertăciune-i totul…doar secunda ce va veni mai are de trăit, ca pe un lanț de timp apare runda unui vlăstar din omul adormit. Precum un lăcustar colind prin lume, luând cu mine viața lunecoasă și, când pe cruci vedea-veți al meu nume, de-oi fi în lutul țării…sunt Acasă!

David VASILE Mărioara NEDEA

Acasă e…acasă În fiecare an mă-ntorc acasă, migrând prin lume ca un lăcustar, revin cu drag în Vrancea cea frumoasăși-n satul meu, în luna lui gustar.

ABSORBŢIE Ne-adună timpul pe-un cadran opac. Tăcerea ne condamnă la tăcere. Tu taci apatic, eu nu vreau să tac când simt în cord uimire şi durere. Ne gravitează-n pulsuri reci orgolii.

Nu am averi să-ami scurme în idee, căci viața trece ca o zeflemea, vin, pătimaș, din lunga-mi odisee, să-ai văd pe toți cei dragi din țara mea. 26

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Vertebrele ni se curbează-n gheaţă. Se frâng în noi stamine de magnolii, Să germineze-n ochi o dimineaţă când chiar vom mai iubi prima ninsoare tardivă, ca sărutul unui orb. Refuz să mă întreb dar, mi se pare, Că eşti un fulg şi vreau să te absorb.

Gândurile alunecă prin cuvinte ca şi arcuşul pe corzile de vioară, iar poemul prinde aripi, răcoreşte travaliul suferinţei, ca nişte stropi, iar de pe soclul creaţiei, îi cuprindem zborul.

FOCUL

Coborâm din prezent pe treptele melancoliei şi-nveşmântaţi cu har prin binefacerile muzei, sufletul, ca un păianjen, ţese hainele poeziei şi doar suferind, descoperim măreţia bucuriei.

Mi-e teamă de focul din mine că îmi va arde aripa frustrată. Şi n-o să am cu ce zbura spre tine, Spre rai sau iad, probabil, niciodată. Alunec pe o pantă misogină cu reci intruziuni de rocă miocenă. Si lupt să mă ascund de o retină ce-mi colorează-n mov, nativa genă. Pe câmpul de gheaţă, în vastul ocean cu urşii albi şi vulpile polare, Mai patinez în unghii de timpan căci inelarul rătăcit, mă doare. De-atâta teamă snoabă, ireală, De dragoste strivită în săruturi, Voi evada din lumea virtuală în lumea mea, cu-n miocard de fluturi.

Trăirile, emoţiile şi gândurile primesc acordul, iar cuvântu' le decriptează, linişteşte adâncul; versurile împletesc ca o dantelă întreg poemul, poezia-i îngerul ce ocroteşte mintea şi sufletul. Dar, în toamna mea târzie şi anotimp de poezie, mi-am lăsat sufletul ofrandă, fără pic de gelozie, iar azi, în roşu Marsala, culoarea vinului sicilian, îmbrac evenimentul din acest binecuvântat, an.

Maria Ileana Tănase

BELLA ROMA La Roma, este încă, o toamnă frumoasă, dar pe Ponte Milvio, primăvara-i voioasă, fără flori, doar iubirea prinsă-n ,,lucchetti'' poveste, simbol şi promisiune-a fidelităţii. Seara sub,,lampioni''se opresc îndrăgostiţi obstinaţi să admire aceste bucăţi de muzeu, unde sufletul prinde aripi iar chipul de zeu şi zboară ,,Tre metri sopra îl cielo'', credeţi?

BINECUVÂNTAT AN Deseori, căutăm refugiu pe cărările trecutului şi-ntâlnim gândurile odihnindu-se-n neuitare, sufletul aşteptând, parcă, răsăritul prezentului, iar fiorul poetic ne cuprinde într-ombrăţişare.

La Roma, este încă, o toamnă frumoasă, 27

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 pentru mine de mulţi ani înseamnă ,,acasă'' o capitală unde destinul mi-a purtat paşii, şi tot aici scrisul şi-a croit drumul ca apaşii.

o stropim cu lacrimă cerească apoi ne împărtășim fiecare din bucata celuilalt

La Roma, totdeauna, sărbătoare şi pelerini, cu muzee în aer liber, de Trastevere-ncinse şi Cetatea Eternă, unde porţile-s deschise, Bella Roma! mireasa, dintr-o grădină cu pini.

unii murim aici alții ne naștem dincolo greu recunoaștem morții de vii aici nu vrem aplauze dorim doar liniștea care înalță cuvinte

Vasilisia LAZĂR

însă dincolo ar fi tare plictisitor să urzim la nesfârșit același și mereu același poem al tăcerii întreaga noapte…

Pustiu

Aura DAN

Octombrie, lacustru, se scurge-ncet din cer Și ștreașine oftează cu lacrimi reci și grele, Se tânguie văzduhul, avan miroase-a ger Și tu îâi cânți pustiul deasupra umbrei mele.

Salon Această unduire de culori Eu o numesc Salon, în sens de Eminescu! De toți acei ce nu cunosc erori Tot dăltuind, la ce e românescu…

E ziua tot mai scurtă și palidă lumina, Ca frunze ca o cobe, îngreunând pământul. Pe dealuri părăsite stăpână-i doar rugina, Iar eu îmi cânt pustiul cu ploaia și cu vântul.

Această ambianță de frumos Se vrea, ofrandă, pe-un Altar-lumină. Căci seva urcă, spre-nălțimi, de jos Și nu, din vârf, tăind la rădăcină.

Arar se-aud în șoaptă cuvinte-nfiorate, Adoarme lesne seara și stinge vâlvătaia, Avem pe zi ce trece mâini tot mai înghețate Și ne cântăm pustiul și goală ni-i odaia.

Testament Nu moștenesc decât fiorul poeziei Firul de iarbă anonim vibrând, La farmecul de necuprins al gliei Dând iar, din piatră seacă, veșnic, dând

Noi

Urmașilor le voi lăsa, doar floarea Nescuturată din adânc abis Doar lacrima, curgând, înfrigurarea Pe drumul dinspre, înspre Paradis!

ne așezăm la masa cuvintelor și plămădim câte o pâine curată 28

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Tu mari semne ai făcut E timpul să ne îndreptăm Ca mântuirea s-o căpătăm.

Precis O, Doamne, În fiecare zi pășesc în lume (în astă lume de care mă izbesc) Și merg pe vârfuri, Căci sub tălpi sunt spini. Câmpu-i minat!

Floarea zărilor cerești O, Măicuță a cerului, Scapă-mă de nevoi Ispita mă macină mereu Să mă ia de la sânul Tău

Praf, tinerețea mea, iar, tu, Inclus în ea …………………………………. Au fost în jurul meu oameni, altfel, Inima mea, Cum ar mai fi luminat ca o torță?...

Măicuță sfântă, preaslăvită Și-n ceruri Tu ești iubită O, Măicuță, pururi Fecioară Ochii Tăi spre mine coboară

Precis, au fost în jurul meu Oameni! De altfel, Nici acum nu realizez, ce combustie Ce vulcan, Sălășluiesc înlăuntrul meu.

Vin în ajutorul meu Să-mi vindece sufletul meu Să Te pot striga mereu Și să mă ajuți când mi-e greu Ești floarea zărilor cerești Binecuvântată ești Raza cerului frumos Mila omului păcătos.

Precis În jurul meu, Au fost Oameni.

Catrina DANCIU Tu ești unicul stăpân al meu Domnul Bunul Dumnezeu Are grijă de sufletul meu Doamne eu Te rog mereu Să mă aperi când mi-e greu Doamne Bunul Dumnezeu Tu ești unicul Stăpân al meu Doamne dă-mi zile să trăiesc Și pe Tine să te iubesc

Dă-mi, Doamne, cuvintele Tale Dacă îl iubești pe Dumnezeu Ești aproape de El, mereu De cunoști cuvântul Lui Dumnezeu Îl ai în suflet mereu

Doamne Bunul Dumnezeu Dă-mi aripi în pieptul meu Să ajung în cerul Tău Să nu mai simt când mi-e rău

Tu Doamne, Dumnezeul meu Ne-ai certat uneori Adeseori copii răi am fost, Dar Tu ne-ai arătat al nostru rost Păcate mari noi am făcut De pocăință n-am știut

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 EROII DE LÂNGĂ NOI 100 de ani de la războiul de reîntregire al neamului, comemorarea eroilor din triunghiul morții: MĂRĂȘTI-MĂRĂȘEȘTI-OITUZ. Timp de câteva zile, pe 05-07 august 2016 s-au desfășurat, prin grija Consiliului județean Vrancea, manifestări culturale și artistice de mare impact social, în scopul cunoașterii și rememorării eroismului militarilor români din primul război mondial și în mod deosebit de pe frontul MărăștiMărăsești-Oituz. Au fost depuse coroane de flori și organizate acțiuni de comemorare la toate cele patru Mausolee din județ și anume la: FocșaniSud, Mărăști, Mărășești și Soveja și în Piațeta Teatrului din Focșani. S-au ținut slujbe de pomenire pentru eroii căzuți la datorie, prezentat documentare istorice, deosebite recitaluri omagiale, expoziții de tehnică militară, concerte ale Fanfarei Garnizoanei Focșani și numeroase programe artistice în aer liber și în diferite locații din județ. Menționez că la Mărășești, ca de fiecare dată manifestările au fost emoționante, cu invitați pe măsură din București, din țară dar și din Europa.

sufletului său, dacă se simte român și credincios în același timp, să-ași arate recunoștința printr-o rugăciune înălțată către Dumnezeu”. Domnul Constantin Chițoiu, vicepreședinte al Asociația națională Cultul Eroilor, prefectul de Vrancea și toți ceilalți vorbitori au scos în evidență sacrificiile făcute de Armata I-a condusă de G-ral Erimia Grigorescu, care a ordonat ‖Și pe aici nu se trece‖.

G-ral Erimia Grigorescu-”eroul de la Mărășești De eroismul ostașilor români pe câmpul de luptă de la Mărășești a vorbit și domnul Ionel Cel Mare, vicepreședinte CJ. A evidențiat sacrificiul eroilor: Măriuca Zaharia de doar 12 ani, de Slt. Gabriel Pruncu din Focșani, de Cpt. Grigore Ignat și a întregii sale Companii de mitraliori care a pierit în luptele de la Mărășești., de Ecaterina Teodoroiu care a căzut eroic pe 22 august 1917 în bătălia de la Muncelu, fiind și prima femeie-ofițer din armata română.

Mausoleul de la Mărășești – 6 august 2016 După slujba de pomenire Înalt Preasfinția Sa, Ciprian, afirma: ”Așa cum eroii credinței, sfinții, au un loc aparte în împărăția lui Dumnezeu și ne rugăm lor, tot la fel și eroii neamului, cei care și-au sfințit viața cu sânge de martir pentru apărarea acestor valori fundamentale – Patria, credința și neamul. Cei de azi suntem datori să conștientizăm cât de mult bine ne-au făcut nouă înaintașii și să ne exprimăm recunoștința totdeauna, nu numai la anumite soroace, nu numai la anumite date de comemorare și fiecare, chiar în intimitatea 30

Slt. Ecaterina Teodoroiu Au cântat maestrul Gheorghe Zamfir, Nicolae Furdui Iancu și corul Pastorala din Focșani. Seara în piațeta Teatrului au cântat: Cătălin Hasa, Sebastian Stan, formația Phoenix și Orchestra Simfonică condusă de dirijorul Daniel JINGA. Un moment extrem de plăcut a fost momentul liric susținut, pe data de 7 august, de către Gheorghe

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Zamfir care a împlinit 52 de ani de exemplară activitate artistică. De asemeni a fost superb prezentat momentul evocator cu eroina Ecaterina Teodoroiu și…de către renumiții actori ai trupei ‖The Sky‖ și ‖Lupii albi‖ – Vlad Rădescu, Carmen Tănase și Mihaela Rădescu. A fost minunat și concertul extraordinar de muzică electronică cu preluări din muzica tradițională românească ‖DACIKA‖. Eroii au fost prezenți în inimile și sufletele noastre și pot afirma că vrâncenii au vibrat la unison și că și eroilor necunoscuți li s-au adus omagiu și recunoștința noastră. În Vrancea, ca de altfel în întreaga țară, sau organizat și desfășurat acțiuni de comemorare a 100 de ani de la primul război mondial și 99 de ani de la sângeroasele lupte din triunghiul morții Mărăști-Mărășești-Oituz, care prin răsunătoarele victorii obținute au permis înfrângerea dușmanilor și crearea condițiilor de înfăptuire a României Mari la 01 decembrie 1918, și prin efortul diplomaților români precum Ionel C. Brătianu, Nicolae Titulescu, regina Maria și alții să obținem la Paris, prin Tratatul din 28 octombrie 1920, recunoaşterea internaţională a unirii Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Romania și deci unirea tuturor românilor într-un singur stat. Trăiască România! Slavă și recunoștință eroilor patriei. Dumnezeu să-i odihnească în împărăția Sa!

Aspecte deosebite despre eroii neamului se pot citi și din revista Bacăul Eroic, Anul VII, Nr. 12/2016, editată de Asociația Națională Cultul Eroilor ‖Regina Maria‖- Filiala Județeană ‖Col. Corneliu Chirieș‖- BACĂU. 31

Distinsul domn col (r) Paul-Valerian Timofte, directorul fondator și coordonatorul principal al revistei ‖Bacăul Eroic‖ , în editorialul ‖75 de ani de la intrarea României în al doilea război mondial‖ ne reamintește de ordinul dat de generalul Ion Antonescu în noaptea de 21/22 iunie 1941: ‖Ostași, vă ordon: treceți Prutul! Sdrobiți vrăjmașul din Răsărit și Miază-Noapte! Desrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți! Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii Voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre!‖ Cu maturitate și responsabilitate să înțelegem istoria acelor cumplite vremuri și să ne situăm mereu de partea fraților noștri. Cele 60 de pagini ale revistei cuprind: mesaje, interviuri, în memoriam, evocări istorice, aspecte de la Ziua eroilor români din județul Bacău, omagiu lui Ștefan Cel Mare și Sfânt, aspecte din activitatea cercurilor ‖Cultul Eroilor‖ și alte interesante portrete de eroi, studii, materiale militare ce fac cinste județului Bacău și României. Ing. Ionel MARIN

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Ca loc de potriviri cu soare-n suflet, zâmbet în priviri! În mod normal prea multă grabă duce-ntr-un final Mai repede…spre-acelaşi loc BANAL!

Tangouri inedite cu poetul Nicu DOFTOREANU

TANGOUL DESTINULUI Motto: Ce ţi-e sortit în frunte-ţi este pus S-a spus mereu şi tot mereu se spune, Dar nu e suficient numai să ştii Să ai intenţii bune,…sau grijă de copii E necesar să conştientizezi Că nu e-ntâmplâtor nimic din tot ce vezi!! Anonymus Filosoficus

TANGOU BANAL de FINAL Motto : .Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim ci îmbătrânim când încetăm să ne mai jucăm George Bernard Shaw (1856 – 1950)

Am înţeles ACUM, mai mult ca niciodată, Cât de definitiv ne este dată lumea-n SOARTĂ, Când e necenzurată încă-n vieţi…de moarte! Cât de frumos şi clar sunt aranjate toate, Pe zidul crenelat…cu scrum…de fiecare timp în parte, Acum decolorat de…albul viitoarelor intenţii Pe care scrijelim pretenţii! Dar,…de-ai greşit, Reapucând-o,…disperat de lanţuri, Pe drum nepotrivit tivit repetativ de zilele deşearte Cu vorba lacrimilor grele aruncate-n şanţuri Îţi recomand….SĂ PLECI! Pentru că nimeni nu te mai culege-n veci Deoarece nu-i timp: PE DRUM DOAR TRECI! Aşa că nu te mai mira, când cazi, Că nu te roagă nimeni să faci paşi.. Nu-i pasă nimănui de tine … De-ţi este rău, sau ţi-este bine! Se ştie asta de la început de zile Când încă nu s-au răsfoit a vieţii tale file, Când totu era numai fum,….COPILE! Desigur că destinul are şi el toane Ce uneori îţi dau prilejul să faci foame Sau chiar să vrei să mori! De-aceea eu-ţi declar imperativ: Nimic nu s-a schimbat cu-adevărat fără motiv! Aşa că …dacă încă n-ai clacat cumva, Probabil undeva s-a menţionat constant C-ai meritat să fii salvat!

S-au strecurat atât de multe şoapte De când am revenit cu fapte Ce-au depistat visarea încă vie! Şi timpurie şi târzie …setată pe-amânare ―Sine Die‖, Încât acum, chiar dacă aş dori să mă opresc nu pot! Deoarece m-au defrişat de tot, Lăsând plictisul şi rutina să îşi asume toată vina, În loc de a o spune răspicat: Doar timpul este vinovat de-acest moment uzat de sentiment, Ce, poate,…cine ştie, n-ar fi existat Dacă-n copilărie n-am fi încercat De-a face crize în reprize spre a obţine visele promise! S-au repetat atât de multe crize De când am renunţat la vise, Lăsând COPILĂRIA singură-ntre neguri Să joace…jocuri fără pic de reguli, Încât e de mirare c-am scăpat. şi uite: NEAM…MATURIZAT! S-au întâmplat atât de multe lucruri De când am apelat la trucuri, Cum este-acela cu urgenţa, De-a da…pe ‖repede-nainte― ADOLESCENŢA, Considerând că experienţa-n viaţă e întâmplătoare, Cam superficială şi aleatoare Încât n-am sesizat pericolul real: Chiar dacă-n tinereţe visu-i ideal, 32

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 -

PROZĂ

Nicolae VASILE

ZÂNA ȘI VIAȚA Roman foileton, Episodul 1 -

Marine!... Marinee!... băi Marineee!... Haide odată,... vino încoa, las-o dracu,... poți s-o vezi și altă dată, că doar nu pleacă d’acolo!... Băi fraților,... chiar are ceva,... pare mai mare decât e,... parcă nu se mai termină!... Cât am lucrat la ea, și m-am tot suit pe schelele alea, nu mi se părea așa!... Are ceva special în ea, această ciudățenie făcută de noi, nu iese normal din pământ, ai impresia că țâșnește de undeva din adâncuri!... Păi, înainte o strica schelele alea!... Nu o vedeai bine din cauza lor. Dar ce ai mă,... ai înnebunit?... Ai luat-o razna,... sau ai devenit și tu... artist?... Hai la o bere, c-om mai discuta noi acolo!... Pe mine, cel mai rău mă doare că s-a terminat și nu știu de unde o să mai iau un ban de acum încolo. Cine dracu o mai plăti vreo lucrare așa de mare p’aci?... Câte o bere de fiecare, aci,... băiatu!... Dar repede, că mor de sete!... Vezi, să nu fie halbele alea jumate spumă, că doar nu neai găsit pe noi proștii satului, să-ți plătim aer!... Vineee băiatu’!... Acuș, acuș!... Bunăăă!... Bravo băiete!... Mamă, mamă,... după o treabă terminată, ce-aș mai vrea o femeie!... De la o vreme, numa’ la femei mi-e gândul. Dar, Marine, tu crezi că vreo femeie te-ar vrea pe tine?...

De ce să nu mă vrea, mă,... de ce?... Ce sunt ciumat?... Uite-l pe bărbosu’ ăsta al lu’ Brâncuși, îl caută femeile p’aci cu sutele!... Artiste, scriitoare, modiste, neveste de miniștri, neveste de bogătani,... toate-l caută!... E una de prin Irlanda, care s-a mutat de tot aci. A învățat și românește!... Umblă toata ziua prin sat, teleleie, îmbrăcată cu o ie ponosită. Când mai vine și el p’aci, tot strigă după el „Iamă de nevastă,... ia-mă de nevastă,... ia-mă de nevastă,... Constantine!....‖ Da mă, dar el e artist, lucrează cu capu’, cu ideile, nu ca noi, cu târnăcopul!... Ăștia sunt mult mai căutați de femei!... Ăsta a gândit coloana aia care nu se mai termină. Pentru el a fost simplu s-o gândească pânan cer, dar pentru noi, care o construim, este imposibil s-o facem. Deci,... noi suntem ăia proștii, neputincioșii, nu el!... Băi, dacă s-a născut unul ca el p’aci, o fi ceva special în pământul ăsta, în aerul pe care-l respirăm, în fructele pe care le mâncăm!... Poate că s-o găsi ceva din minunăția acestor locuri și-n noi, și-n urmașii noștri, și-n urmașii urmașilor noștri, că asta se transmite!... Băi, prost sau deștept, putincios sau neputincios, tot găsesc eu o femeie, dar vreau să găsesc una, așa mai specială, pe care s-o iau de nevastă. Vezi, și eu mă gândesc la urmași!... Doamne ferește!... Bate-n lemn, Marine!... Chiar vorbești serios? Da mă, vorbesc foarte serios.... Să am și eu femeia mea acolo, de câte ori am chef,... sus pe ea!... Ce e rău în asta?... Băi,... fraier mai ești!... Asta e la început!... Hai măi,... le știți voi pe toate!... Și,... cum o să fie dup’aia? Păi,... ba mă doare mijlocul,... ba este mama bolnavă,... ba este bunica pe moarte!... Uite așa, tu cu femeie, tu fără femeie!... Asta nu este nimic, măi Marine,... să vezi când o-ncepe cu bisericeala!... Ba e postul Paștelui,... ba al Sântamăriei,... ba al Crăciunului!... O să inventeze ea și posturi care nu exista!...

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 -

Si ce dacă este post mă,... n-o să mănânc carne și lapte!... Doar n-o să mor eu de foame!... Da, dar nici nu te culci cu nevasta!... Cuuum?... Așa cum auzi!... Daca nimerești una d’aia bisericoasă, cu mamă și bunică așișderea, nu pupi femeie o jumate din an. Mama lor de femei!... Să nu prind una d’asta la mine în casă. O să-i spun de lanceput. Să știe că omul face regula în casă. Ca să fiu sigur că înțelege, nici n-o să le las să-mi boteze copiii. Să nu mai nenorocească și p-alții din generațiile viitoare!... Esti foarte curajos!... O să mai vedem noi,... atunci!... Mai luăm o bere?... Mai luăm Marine... Dacă o s-o ții cu însurătoarea, nu știu dacă te va mai lăsa nevasta la bere cu noi. S-o credă ea!... Băiatuu,... încă un rând!...

Este o vorbă românească, referitoare la alegerea nevestei,... care este să fie a ta, vine și de la curu’ pământului!... Și,... a lu’ bietu’ Marin,... a venit!... O chema Eufrosina. Lui nu prea i-a plăcut numele ăsta, nu suna chiar românește, cum era el obișnuit cu femeile de prin sat, dar atunci nu mai gândea la nimic. Îi venise sorocul, îi luase Dumnezeu mințile. Se supunea cu plăcere la toate vrerile ei. Chiar nu se simțea bine, când ea nu dorea ceva special de la el. Abia mai târziu a conștientizat că are o soacră grecoaică, care își botezase fica, pe nevasta lui, cu un nume grecesc, ce se traducea prin veselie, voioșie. Nevasta lui chiar așa era!... Plina de viață și bună voie, iubitoare față de toți, de copii, de părinți și nu în ultimul rând față de soțul ei, neaoșul Marin. Eufrosina era o încântare pentru toată familia și chiar pentru cei din jur. Primul semnal negativ din familie a apărut când Marin, consecvent cu ideile lui, s-a opus categoric botezului fiului său, primul venit pe lume. Bărbatul, plin de el, amintindu-și discuția cu amicii lui de bere, constatase că viața lui, de „cap de familie‖ evolua exact pe făgașul prevestit de aceștia. Soacră-sa, grecoaica, foarte bisericoasă, îi inspirase și 34

ficei sale același comportament și exista pericolul ca acesta să se prelungească și spre copii. De aceea, masculul feroce din el, luase hotărârea fermă, să oprească aceste manifestări religioase din familia sa. La al doilea copil, o fată, soacra a pus la cale o strategie. Știind, de la prima naștere, excesul de bună dispoziție a ginerelui său, scăldată pe deplin în alcool, a mers ea la oficiul stării civile și a înregistrat, pentru nepoțica sa, două nume, unul comun, obișnuit prin sat, dar si unul grecesc, Hrisanty, care înseamna „floare de aur‖. Furia lui Marin a fost de nedescris. Pacea lui cu soacra s-a terminat pentru totdeauna, iar pentru soție era un prim avertisment. Supărarea a trecut, totuși, repede datorită celei mici, de o drăgălășenie extremă, cu buclele ei blonde, însiprăndu-i tatălui său numele de „Zâna‖. De atunci, el numai așa i-a zis. Pentru ca să termine ceea ce începuse deja, conștientă fiind, oricum, de stricarea iremediabilă a relației cu ginerele său, grecoaica a făcut și pasul următor. Într-un moment bine ales, în bună colaborare cu un preot local, i-a botezat creștinește pe cei doi copii. Pentru ea, Dumnezeu era mult mai important decât pacea cu ginerele său. Va urma

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Tineri creatori, în dragoste de cuvânt românesc DIN CREAŢIILE TINERILOR CREATORI PREMIAŢI LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA

Mihai VICTUS A obţinut la FESTIVALULUI-Concurs naţional de creaţie literară „Bogdania”, ediţia a V-a, 21 iunie 2016 - Premiul II pentru Proză CONTURUL CEȚURILOR Într-o bună zi va trebui să recunoaștem că ceea ce am numit noi realitate este o iluzie mai mare decât lumea viselor. (Salvador Dali) Strigătul izbucni la puțină vreme după dangătele clopotelor. Hămăiturile celor patru câini ai schitului îl acompaniară cu timiditate. Un asemenea vacarm întrerupea pacea de până atunci a mii de dimineți. Ceața s-a risipit parcă mai repede, alungată de curiozitatea plantelor, stâncilor și-a copacilor dimprejur. Buimac încă, încercând să-și stăpânească împleticeala picioarelor în timp ce și le târa pe cărarea din pietre care despărțea curtea în două și se-ntindea ca niște capete de șarpe spre intrările fiecărei clădiri în parte, Onisifor, cel însărcinat cu paza locașului, mormăi prin barba încâlcită „ho, nătărăilor, că dărâmați poarta!‖. Numai câteva clipe-n plus dacă ar fi stat ghemuit pe salteaua din paie, cu perna făcută colac în jurul capului, pentru-a înăbuși zdrăngănitul clopotelor, și n-ar mai fi rămas nimic din împletitura de scânduri și sârme folosită în locul porții (aflată deocamdată în atelierul dulgherului). Cine altul ar fi fost găsit vinovat de stareț? Trăgând zăvorul, se felicită c-a evitat o săptămână de post negru, pedeapsă des 35

folosită în cazul ocazionalelor abateri ale fraților, deoarece se mai găsea câte unul gata să-și încalce îndatoririle zilnice, să îndrăznească la mai mult de un pahar cu vin sau să-nfulece pe ascuns din provizii. Abia ce avu timp să facă un salt într-o parte, pentru-a nu fi îmbrâncit de oamenii îngrămădiți în curte. Numără o femeie și patru bărbați, cu mutre încruntate și uitături de bezmetici. Cu gândul la pedeapsă, se grăbi să le oprească înaintarea, punându-și dinaintea lor cele peste o sută de kilograme și aproape doi metri de oase, carne și grăsime. „Stați ușurel, dragilor! Cu ce treburi peaicea, pe la noi?‖ Dându-și seama că împotriva uriașului ăstuia nu se cuvenea să-și verse mânia, nu atât din cauza straielor negre, de slujitor al celor sfinte, cât a palmelor întinse în față, barându-le trecerea, mai amenințătoare decât zeci de cruci și icoane, străinii au început să vorbească. „Nu toți deodată, că n-o să ne-nțelegeam într-o sută de ani‖, le-a cerut Onisifor, intenționând să le facă o bună impresie fraților care se-adunau deacum în curte. Prea se glumea pe seama încetinelii și-a delăsării lui, deși n-avea nicio vină că fusese înzestrat c-un trup așa dificil de întreținut, că nici nu putea sta multă vreme în picioare, în timpul slujbei, din cauza durerii de spate. „Vai, părințele‖, grăi femeia pe un ton plângăcios, „iertați-ne îndrăzneala și rogu-vă pentru păcatele noastre, dar mare necaz ne-aduce în locul ăsta sfânt.‖ Unul dintre bărbați o întrerupse: „Lasă, măicuță, în seama noastră.‖ Cu ajutorul celorlalți trei, îl înfruntă cu dârzenie pe Onisifor, umflându-și pieptul și încruntându-și fruntea. Probabil că acesta le-ar fi răspuns într-un mod mai mult decât sugestiv, dacă printre sutanele negre nu și-ar fi făcut loc starețul, atât de imperceptibil încât uriașul călugăr tresări când se pomeni cu el în față, fiindcă de nenumărate ori îl surprinsese astfel în timpul siestelor strecurate în programul de muncă sau al rugăciunilor. Își amintea cu nostalgie trândăveala zilelor de la vechiul schit, când se putea plimba în lumea viselor fără teama că va fi tras la răspundere. Acolo, dacă nu se bucura de înțelegerea fraților, putea fi în schimb recunoscător pentru indiferența lor. Și tocmai când se obișnuiseră unii cu alții, uite că-l transferaseră în locul ăsta, unde i se permitea să doarmă cel mult șase ore neîntrerupte, unde rareori mânca pe săturate. N-aveau decât să-i îndure ghiorăielile stomacului, dacă se

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 încăpățânau să-i ignore nevoile fizice. Poate că vor înțelege până la urmă, își spunea Onofrei, luminează-le, Doamne, mințile și dă-mi răbdare mie, celui mai păcătos dintre păcătoși. Subțire și gârbovit, semn al smereniei, așa cum îi stă bine unui slujitor al dreptei credințe, starețul privi pe rând chipurile străinilor și reveni stăruitor la cel al femeii. Bărbații se traseră înapoi, cu frunțile plecate. „Vorbește, copilă!‖ Se afla o gravitate în cuvintele bătrânului cu barbă cenușie și dreaptă, care îndemna la supunere. Întreaga lui ființă părea să se fi eliberat de cele lumești, ajungând la un stadiu superior muritorilor de rând. „Deznădejdea și iubirea pentru fiul meu, sfinția ta, m-a trimis, chiar dacă știu că păcătuiesc venind aici.‖ „Puține lucruri îi sunt mai plăcute Mântuitorului ca iubirea de mamă. Îndrăznește și mărturisește fără teamă ce te frământă.‖ Astfel încurajată, femeia spuse: „Alaltăieri, băiatul meu a încercat să-și pună capăt zilelor. Dacă nu-l găsea unchi-său cu ștreangul de gât, acum s-ar fi chinuit în flăcările iadului... ‖ „Ne vom ruga pentru el, ca Dumnezeu să-l curețe de gândurile necurate, dar să-l aduci mai înainte la spovedanie. Cine știe ce păcate l-or chinui ș-i apasă sufletul.‖ Același bărbat care avusese îndrăzneala să-l înfrunte pe Onofrei, își făcu auzite cuvintele mustrătoare: „Părinte, uite despre ce-i vorba, nepotă-miu și-a pierdut mințile după o femeiușcă, că așa-s unele ’n stare să sucească mințile celor slabi de înger și să-i joace pe degete. Cu drăgosteala nu-i de glumit. Și că nu poa’ să trăiască fără ea, că mai bine moare, că lui să-i scoatem femeia asta și din piatră seacă, altminteri nu mai vrea să trăiască. Se face c-a urmărit-o și cică s-ar ascunde aicea, în schit, așa i se năzare lui, c-ați ține-o ascunsă. Despre asta-i vorba, de-aia am pornit încoace, să ne convingem cu ochii noștri, că altă cale nu mai e.‖ Cu palmele strânse în poală și umerii aduși în față, fără a-și ridica privirea, femeia arăta ca și cum ar fi renunțat la orice speranță. Își pierduse și ultimul strop din înverșunarea dinainte, de când strigătul ei trezise călugării mai repede ca bătăile clopotelor. Onofrei se întrebă dacă n-ar fi fost potrivit să-i țină pe oameni în afara schitului, să-i împingă dincolo de gard, cu forța dacă era nevoie. Auzi, să îndrăznească smintiții ăștia să creadă că niște slujitori ai Domnului, lepădați de ispitele lumești, să ascundă printre ei o femeie! Unde s-a mai pomenit așa ceva? Îl cercetă cu atenție pe stareț, să-i surprindă reacția, dar trăsăturile 36

acestuia își păstrau obișnuita pasivitate. Nu păreau a fi în stare să exprime supărare sau bucurie, ceea ce uneori îl cam scotea din sărite, fiindcă îi era imposibil să-i anticipeze intențiile. O parte dintre călugări încercau să-l imite, la fel cum o făceau și acum. Dar lor li se citea lesne indignarea pe mutre, oricât s-ar fi chinuit să și-o mascheze. Starețul i se adresă tot femeii, de parcă ceilalți nici n-ar fi fost prezenți: „Multe și întortocheate sunt planurile necuratului, dar cu ajutorul Celui de Sus le vom birui. Nu vă minţiţi unii pe alţii și spuneţi adevărul, fiindcă avem părtăşie unii cu alţii şi atunci când ne minţim unii pe alţii ne facem rău nouă înşine, așa grăit-a Sfântul Pavel în Efeseni. Crede-mă, copilă, când îți spun că altă femeie în afară de tine nu a mai pus piciorul în curtea schitului. Adu-ți feciorul la spovedanie, cât poți de grabnic. Dumnezeu să vă ocrotească!‖ Semnul crucii făcut în direcția sătenilor încheie scena iar călugării se îndepărtară în liniște spre capelă, pentru rugăciunea de dimineață. Doar Onofrei mai zăbovi o vreme, până ce fixă la loc poarta provizorie și urmări cele cinci siluete. Se prelingeau în vale, cu umbrele întinzându-li-se în urmă. De-acum se vedea și satul, cu acoperișurile scânteietoare de tablă. Glasurile fraților, intonând rugăciunea, îl treziră din contemplare. Treptat, îi reveneau durerile de spate și contracțiile stomacului. Se gândi cu invidie la săteni, dar se mustră rapid, rostind câteva „doamne iartă-mă‖ și „doamne-ajută‖.

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Șaramet Maria-CRISTINA A obţinut la FESTIVALULUI-Concurs naţional de creaţie literară „Bogdania”, ediţia a V-a, 21 iunie 2016 - Premiul II pentru Poezie

Concert Sinea mea — labirint vertical De oglinzi tapetate cu beznă Până mai ieri, fără scări. Doar cu ascensor. Aici nu mă dori Doar curentezi pe margini Tulburător. Scoate-ți costumul de înger Și fă-te că sari Sau fă-te că zbori. Pe urmele tale sunt eu În nuanțele tale mă SUNT. De vis, ca de umbră, mi-e frig Îmbracă-mă doar în cuvânt, Fă să nu te mai strig Ci fă mai tare să cânt Și nu te uita că-i târziu E ieri dacă vrei din alt an. La harpa de unde îți cânt Nu văd, n-aud niciun fan.

Devin amprentele tale, Buricele mele ca dalta Devin buricele tale, Degetele mele Se împreunează cu ale tale Întru închinarea Semnului condeiului Pe care mi-ai răstignit Aripi de fluturi de piatră, Ce-i lași să mintă În interviul de inimi Strâns împachetate, Arzânde ca jarul în vatră, Din gheare de păsări scăpate, Izbite în colțuri de stele Pe-o singură parte: Amprentele mele. Ascultă-ți dascălii, copile! Ascultă-ți dascălii, copile! Apleacă-ți fruntea pe o carte, Și vei avea senine zile, Vei dobândi căi, pașapoarte... Și-n lumea plină de mirare, La orice zbor, tu vei fi zare. Simți-vei tot ce luminează Că e căldură albă, trează, Din craniul tău pornită, oare? Vei înțelege-n sinea-ți gândul Și chiar de vei găsi eroare Îți va plăcea să-ți taci cuvântul. Și nu vei naște disperare, Căci tu vei ști să-ți iei avântul Încă de mic, încât, de mare Ce vei deveni, pământul Va face numai cărți deschise Doar pentru tine și prin file Tu vei găsi povețe scrise. Ascultă-ți dascălii, copile!

Interviu de inimi (I) Mâna mea dreaptă, Ținută atât de strâns În mâna ta dreaptă, Ca în oglinda Unui dans de tâmple mute, Curate, cusute una de alta; Amprentele mele pierdute 37

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Recenzii, cronici literare, comentarii

Prof. Constantin Enciu despre romanul ”Oaspeții din Elizeu”, autor Cristian Petru Bălan, Editura Eminescu, București

O carte care surprinde cititorii, în primul rând prin modalități, tehnici și formule artistice, mânuite într-un mod cu totul original. Dintru început, te întâmpină un meta-text, prologul,vechi de la antichitate, de la tragediile grecești și strălucit reprezentate de Moliere, Schiller, de Goethe, cu unul în cer și altul de pe pământ , în capodopera ‖Faust‖, iar, la noi, de Nicolae Filimon în ‖Prolog-dedicație‖, adresat ‖străluciților luciferi ai viciilor‖, în romanul ‖Ciocoii vechi și noi‖ ori de Vasile Voiculescu, în povestiri ca ‖Lostrița‖. Prologul ocupă aproape a opta parte din economia romanului. El configurează scenariul în care vor apărea, chemate, prin invocații parapsihologice, personalități celebre din importante domenii: literar (Mihai Eminescu și William Shakespeare), artistic (Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti), muzical (Mozart și Beethoven) și politic (Napoleon, Hitler, Stalin, Churchilll și Roosevelt). Autorul le evocă pe rând, adoptând acum tehnica încadrării în ramă (Rahmenerzahlung), ca în ‖Decameronul‖ lui Boccaccio ori, la noi, în ‖Hanul Ancuței‖, de Mihail Sadoveanu, prin experimentul ‖spiritist‖. Se pare că însuși povestitorul - despre care aflăm mai târziu că se numește Codrin - nu avea încredere în asemenea experiențe stranii, care ar face posibile contactările cu ‖lumea de dincolo‖. Curiozitatea sporește, mai ales că, la început, 38

acestea eșuează lamentabil. Ca să fie justificate experiențele paranormale ale inginerului Petre Iacobescu, în acest insolit domeniu al parapsihologiei, autorul are grijă să menționeze că personajul respectiv era apreciat negativ în orașul Ploiești, unde se desfășoară faptele relatate. Un rol important în chemarea spiritelor îl are Damaris, nepoata inginerului, folosită ca medium. Ea era în vârstă de 17-18 ani, elevă a unui liceu ploieștean, care, atunci când intra în somn hipnotic, deci când se afla în transă, căpăta puterea de a vedea spiritele și de a le materializa. Elizeul, socotit în mod obișnuit o lume a virtuoșilor, capătă aici accepțiunea oferită de poetul Vergilius, pentru care, în epopeea ‖Eneida‖, lumea subterană a Hadesului face parte din Elizeu. De aici, titlul dat romanului. Fiecare din cele zece autobiografii transcendentale ale acestor ilustre personalități invocate este precedată de scena de spiritism. Ceea ce merită a fi subliniat este gestul inginerului care își face trei cruci, invocându-L pe Dumnezeu, spre a permite spiritului chemat să vină... În ciuda acestor fantastice întâlniri, nervurile întregului roman aparțin pe deplin spiritului creștin. Prin puterea ei colosală, Damaris atrage orice entitate spirituală solicitată, materializând-o aproape în totalitate și reconstituind-o la una din formele avute în timpul vieții. Modalitatea realizării acestor autobiografii transcendentale este atrăgătoare. Datele esențiale ale vieții ți activității cuprind și minusuri. Celebrele personalități invocate răspund, uneori justificându-se, întrebărilor, puse de cei trei, care, la rândul lor, ori îi apreciază ori îi învinuiesc, în termeni destul de aspri, mai ales pe Stalin și Hitler. Parcurgând aceste autobiografii, de dimensiuni inegale, cititorii își reamintesc propriile cunoștințe, le verifică sau abia acum simt nevoia de neînlăturat de a citi mai multe despre personajele invocate și de a-și îmbogăți cunoștințele. Un mare merit al autorului este acela de a nu uita nici raporturile familiale ale acestor personalități, sporind, astfel, o cunoaștere mai cuprinzătoare a lor, Cartea, cu numeroase elemente informative, reliefează tot ceea ce este semnificativ pentru fiecare personalitate. Cititorii parcurg paginile cu un permanent interes sporit, ei rămânând, de nu puține ori, cu cartea deschisă și realizând plăcute verificări ale culturii personale.

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Dincolo de aspectul fantastic, apropierile sufletești față de unele din personalitățile evocate capătă o anumită tandrețe și dărnicie sufletească. Iar atitudinea lui Codrin față de adolescenta Damaris este totdeauna delicată, tandră. Și astfel filmul, alcătuit din nenumărate portrete, se derulează, aducând cititorilor o mulțumire de esență culturală, dar și de dăruire sufletească. Și cum întregul roman începe printr-un prolog, firește, se încheie printr-un epilog. Ca și în cazul prologului, acum trece povestitorul în prim-planul narațiunii. După ce Damaris are un sfârșit tragic, pus la cale de securiști, povestitorul emigrează ilegal în străinătate, de unde revine în țară după prăbușirea comunismului. Atunci află că, probabil, inginerul Petre Iacobescu, înainte de a deceda, ar fi fost internat la un spital de boli psihice, motiv pentru care nu a fost închis pentru experiențele paranormale interzise. Ele au fost socotite de regimul comunist ca un atentat la adresa securității statului. Ne revine acum sarcina de a sublinia că atitudinea politică democratică se strecoară, subtil și sigur, în întregul roman, fără ca această operă deosebită să capete trăsătura de scriere cu caracter politic. Se mai pune și întrebarea legitimă dacă, în evoluția literaturii pe plan universal ‖Oaspeții din Elizeu‖ aparține curentului postmodernist, la care au aderat, în ultimele decenii, o parte din scriitorii epocii actuale. Rămâne ca exegeții acestei opere deosebit de originale să-și spună cuvântul decisiv. Nu ne îndoim de faptul că ‖Oaspeții din Elizeu‖ va fi foarte apreciat de cititorii de literatură valoroasă.

CORNELIU CRISTESCU despre cartea: "EMINESCU SI ISTORIA", autor Ovidiu ȚUȚUIANU

Așa cum am afirmat la lansarea cărții anterioare, "Mihai EMINESCU - spirit enciclopedic"; dl. ing. Ovidiu ȚUȚUIANU ne surprinde din nou, chiar mai devreme decât ne așteptam, cu un nou volum despre Mihai Eminescu. La prezentarea cărții anterioare spuneam, folosind un limbaj ingineresc, că, după, părerea mea, acea carte este o MATRICE, care definește elementele componente principale ale enciclopedistului Mihai Eminescu și că domnul inginer Ovidiu ȚUȚUIANU va continua cercetările pentru a aduce la lumină detalii semnificative pentru fiecare dintre elementele care-l definesc pe POET. Iată că acest lucru s-a întâmplat și avem astăzi plăcuta ocazie de a saluta această nouă apariție și a felicita pe domnul ȚUȚUIANU pentru realizarea acestei frumoase cărți, care abordează una dintre preocupările esențiale ale Poetului și anume ISTORIA. "Mihai Eminescu și Istoria", căci acesta este titlul noii sale cărți, unde autorul ne pune la dispoziție o SINTEZĂ a ceea ce a însemnat pasiunea pentru istorie a Poetului. Pentru că, așa cum rezultă din această carte, Mihai Eminescu nu numai că a cunoscut istoria națională și universală, nu numai că a iubit istoria, dar a și participat la facerea ei, bineînțeles, prin implicarea sa în diferite evenimente contemporane, dar mai ales prin articolele sale de la ziarul TIMPUL, unde se poate spune că a fost, cum se zice astăzi, UN FORMATOR DE OPINIE! Dar patriotismul său autentic și profund, prin exprimarea publică a intereselor adevărate ale poporului român, a deranjat cancelariile

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 imperiilor contemporane lui, care și-au dat mâna pentru a-l înlătura chiar fizic de pe prima scenă a jurnalisticii, pentru că nu mai suportau vehemența acestuia. Și ca și astăzi, au fost folosite metode subtile rafinate, dar perfide în esența lor, pentru că, așa cum spunea Poetul în poezia despre Andrei MUREȘAN, "SÂMBURELE LUMII E-N ETERNA RĂUTATE". Șansa pe care i-a oferit-o profesorul său de suflet Aron PUMNUL, atât prin găzduire, dar mai ales prin punerea la dispoziție a bibliotecii sale și, probabil, prin interminabile discuții pe teme istorice, șansa aceasta a catalizat în tânărul elev pe viitorul mare poet și jurnalist de excepție, care și-a asumat ISTORIA în teorie și practică întreaga sa viață. Studiile sale de istorie și filozofie de la VIENA și BERLIN au reprezentat temeiul culturii sale care s-au oglindit în scrierile și viața sa. Apoi implicarea sa în evenimentele istorice contemporane, dintre care menționez: - Participarea la serbarea de la PUTNA, unde au fost prezenți 3000 de tineri români din toate provinciile românești printre care și genialul Ciprian PORUMBESCU; În cuvântul său, Eminescu spunea, referitor la eveniment: "Numai cu chipul acesta vom putea conserva PATRIA ce-o avem, numai cu chipul acesta NEAMUL ROMÂNESC poate spera SLAVĂ și pomenire în VIITOR" Apoi a recitat poezia DOINA POPULARĂ , care și astăzi stârnește fiori: "De la Nistru până la Tisa/Tot românul plânge-mi-se ... - Alt eveniment a fost participarea la proiectul DACIA MARE unde a conlucrat cu Societatea ARBOROASĂ, cu acelaşi mare patriot român: Ciprian PORUMBESCU; Poziția sa dură față de arestarea conducătorilor societății, a atras mânia... VIENEI ! - Alt eveniment a fost participarea la IAȘI la dezvelirea statuii lui STEFAN cel MARE, atât ca ziarist, cât și ca membru al Societății CARPAȚI care viza pregătirea eliberării Transilvaniei și refacerea DACIEI MARI. 40

Cu această ocazie, la JUNIMEA, citești ultima variantă a poeziei DOINA, deranjând și celălalt Imperiu vecin. "Aceasta a fost cetirea cea de pe urmă a lui EMINESCU", spune Iacob NEGRUZZI. Au urmat măsuri dure împotriva Societății CARPAȚI și o adevărată vânătoare a POETULUI, sub parola: "Prindeți-l pe EMINESCU și băgați-l la BALAMUC!" Din păcate, acțiunea a reușit din plin. Las, pentru moment, pe seama specialiștilor să se pronunțe asupra rolului ISTORIEI în opera sa literară, foarte bine redată și sintetizată de dl Octavian ȚUȚUIANU. Menționa doar, ideea deosebită de a clasifica meditația istorică a Poetului în : PATRU TONURI: tonul elegiac, tonul satiric, tonul idilic și tonul umanistic. La dl Ovidiu ȚUȚUIANU, compozitor și pianist, nu se putea altfel pentru că, nu-i așa, TONUL FACE MUZICA ! FELICITĂRI domnului ing. OVIDIU ȚUȚUIANU!. Așteptăm următorul volum. Doina Bârcă, comentarii la volumele: ,,Focul iubirii din urmă‟‟ şi ,,Note de toamnă‟‟, autor Maria Ileana Tănase Cele două volume de versuri ale d-nei Maria Ileana Tănase, aduc spre citire poezii cu teme variate. Poeta sinceră, cu dragoste de viaţă şi tot ceea ce înseamnă frumos, cu pricepere în a stăpâni arta detaliilor, cuprinde în versurile sale drag, dor, întrebări, nostalgie, culori, dragoste, tristeţe, dorinţe. Volumul ,,Focul iubirii din urmă’’‚ începe cu poezia „Monument de cuvinte‖, pagina 3 ca un omagiu adus poeziei şi chiar este un adevărat monument de cuvinte, aici exprimând tristeţe iar poezia îndeamnă la meditaţie. Dar chiar dacă este scurtă câteodată viaţa are farmecul său, când particularitatea esenţială a ei dragostea, este prezentă chiar şi câteva minute în care unitatea de măsură este visul, dragostea măsurată de vis, sentiment înălţător, sigur dacă o trăieşti eşti îndreptăţit să crezi că te va purta în paradis (poezia Fluturele pagina 6).

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Renaşterea în primăvară vine cu ghiocei, amintindu-ne că trecerea timpului aduce prospeţime în prezent dor şi drag amintiri despre trăiri şi întâmplări, fără de care viaţa ar fi desigur nesemnificativă. Eternă tema femeia (poezia Femeia frumoasă pagina 11) este un omagiu adus femeii, gingăşiei, frumuseţii, minunăției dătătoare de viaţă, şi puse în cântec de compozitori, în poezii de poeţi, ilustrată de pictori în cele mai fanteziste ipostaze. O altă temă, sărbătorile existenţei noastre de suflet ori religioase, transpune frumuseţea gândurilor, visele împlinite ori nu, acestea făcând din Maria Ileana Tănase un poet împlinit, care-şi îmbracă poeziile în straie de sărbătoare cu epitete edificatoare. De apreciat cântul dragostei supreme, care ne face să gândim: ori poezia nu ar fi existat fără dragoste, ori dragostea fără poezie. Moliere spunea „Dragostea este cea mai puternică forţă din univers’’, da....este de netăgăduit având atâtea exemple. Poetei noastre nu i-au lipsit trăirile speciale, cântecul,sentimentul, cadre de peisaje, tablouri de viaţă, toate făcându-le teme de scris. În volumul ,,Note de toamnă’’ gândindu-ne la vârsta ce caracterizează toamna vieţii, poezia ,,Acest septembrie’’ pagina 10, găsim evidenţiată prietena noastră tăcerea, în legământ cu fiecare dintre noi, cea care ne aduce pace în suflet la ceas de rugăciune, dar mai ales puterea de a spune în gând cuvinte pe care nu le putem grăi. Sunt mărturii ale dorinţei noastre de a şti, ori de a controla un capitol cât de mic din viaţă. Linişte, nelinişte, zori care se destramă în vise la porţi de cuvinte, pe băncile gândului la ceas de poveste ori al dorului călător. (poezia Bănci de gând, pagina 26). Dorim împliniri, schimbări de destin, dorim răspunsuri, suntem într-o continuă căutare de răspunsuri, dar ne oprimi uneori crezând că găsim cuvinte ori situaţii cheie de dezlegare. În poeziile din cele două volume lirismul se datorează temei alese, acestea curgând că o apă liniştitoare iar măreţia sufletească este impresionantă prin dorinţă. Frumuseţea versurilor, arată că au fost stropite de poeta cu parfum de pricepere şi sentiment nobil. Întâlnim şi aforisme care denotă înţelepciune, dorinţă și cunoaştere a esenţei Vieţii, aceasta mărită ‖doamnă‖ care ne dirijează existenţa. 41

Prof. Geo Călugăru Ofrandă, pe-un Altar-Lumină! Constatând că există acoperire în conținutul volumului de poezii al Aurei Dan, ”Salon” și, explicația, motivând acest titlu, o reproduc: ‖Această unduire de culori/ Eu o numesc SALON, în sens de Eminescu!/ De toți acei ce nu cunosc erori/ Tot dăltuind, la ce e românescu.../ Această ambianță de frumos/ Se vrea, ofrandă, pe-un Altar-lumină/Căci seva urcă, spre-nălțimi, de jos/Și, nu din vârf, tăind la rădăcină.‖ (Aura Dan – ‖Salon‖). Întrucât m-a frapat textul cu care se deschide volumul: ‖În loc de motto‖, voi începe comentariul meu, referindu-mă la acesta. Între momentul ‖Când lumina trece/ Ca o fâlfâire de aripi‖, inima, putând fi și fiorul iubirii și reacția ‖Inimii‖ celui vizat, se creează o neconcordanță (‖luată prin surprindere‖, inima,‖n-are timp să se bucure‖). Trezirea e târzie, ‖abia,/ după ce raza/ se va fi depărtat‖. Momentul trăirii iubirii, semnificată prin lumină, nu se consumă în timpul real ca trăire, ci în următorul timp, al amintirii. Din acest spațiu temporal, poeta Aura Dan se inspiră, în concretizarea lirică, în timpul mărturisirii. Personal, eu văd o asemănare, aproape un ecou al poeziei ‖La steaua‖, de Mihai Eminescu (‖Azi îl vedem și nu e‖). Poeta deplânge diminuarea capacității de a se bucura de deliciile vieții, odată cu înaintarea în vârstă, întrebându-se, retoric: ‖Unde e inima, sângerând a lumină?/ Unde e mâna, fluturând ca o aripă,/ pe coama infinitului?‖. Ultimul vers – întrebare: ‖Unde e anotimpul?‖, adică, acel segment de vârstă al trăirii plenare a vieții, are răspunsul în chiar titlul poeziei: ‖Inexistent, desigur‖, pag. 2. În credința sa poeta Aura Dan află un sprijin în acel ‖Înger veghind/ la Poarta Sărutului/ Ascunzând sub pleoapă/ Floarea durutului‖, simbolizând faptul că nimic bun nu se obține fără suferință, ca piatră de încercare a credinței, și care, odată trecută, să urmeze recompensa pentru suferința îndurată: ‖Balsam, pomadă, peste rană grea/ O boare, adiind peste pădure,/ Cum luminează, Doamne, steaua Ta/ Peste paragini și peste răsure!‖ (‖Perpetuum‖) Copilărindu-se, convingător, la vârsta la care propria copilărie a devenit amintire, autoarea tânjește, și acum după acel ‖Moș, în dar‖, de care se pare a nu fi avut parte și pe care n-a încetat sa

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 și-l dorească: ‖Mi-e dor de-un Moș adus de spate,/ Greu, răzbătând, printre nămeți/ La ușă, să-l aud cum bate/ Cu daruri, mii, de preț.../ Doar Moșuacel aș vrea să vină/ Pășind, sfielnic pe-nserat/ Pui mic de om, să ia, de mână,/ La pomul încărcat‖. (‖Moș în dar‖, pag. 4) Prin înzestrarea de a dărui viață, femeia are ceva din omnipotența lui Dumnezeu. Probabil că, de aceea, contemplând, în amintire, un prunc dormind, poeta vede în candoarea de pe chipul acestuia, imaginea unui înger: ‖Când seara, ostenită, eu suflu-n lumânare,/ O lacrimă, uitată, în colț de ochi, răsare./ Privesc înspre culcușul cu înger-copilaș,/ Și sufletu-mi se împle, de zâmbetul gingaș‖ (‖Poem cu înger‖, pag. 7). Trăinicia relației între părinți și copii, a familiei, e temei dăinuirii familiei celei mari – țară: ‖Țara asta se duce de râpă/ Dacă nu îi torci, sfiind, fuiorul/ Și nu îi topești, măicuței, dorul/ Lumea toată se duce de râpă/ Dacă nu-i răpești, văzduhului, aleanul/ Și nu-i înflorești, Iubirii, ramul...‖ (‖Arsenal ludic‖, pag. 20). O poezie de adâncă vibrație sufletească este dedicată de poetă întru cinstirea memoriei omului și artistului plastic Ion Lazăr, în care simte un ‖Înger, veghind, adunând neiubirile/ Faci, din fantasme, mătase urcuș,/ Cu dragostea, ce despietrește privirile,/ Prefaci Tristețea-n vioară, arcuș‖ (‖Vioară, arcuș‖, pag. 24). Spre deosebire de Eminescu, căruia îi dedică o tulburătoare poezie, citând și două versuri ale Poetului ‖Unde ești copilărie/ Cu pădurea ta, cu tot?...‖, exprimând sfâșierea lăuntrică a despărțirii de copilărie, poeta Aura Dan e profund îndurerată, amintindu-ne că nici măcar nu a știut ce este acea copilărie: ‖Mi-am păstrat Copilăria, în inimă, tocmai/ pentru că nu am avut-o!/ Cineva a mușcat din ea, mușcând din mine./ Copilăria, rămasă acolo,/ Încremenită în cochilia ei, (și eu, în preajmă-i)‖ (‖Între toamne‖, pag. 39). Poeta Aura Dan e mândră să recunoască înfrățirea cu Badea Cârțan , prin ardoarea cu care ambii își iubesc țara și prin dorința de a o sluji și a o face cunoscută și respectată în lume: ‖Bade Cârțan, tu știi! Nu trebuie cuvinte multe/ (simple)/ care să ne-adune./ Doar traista-n băț și Dorul/ Și s-o pornești prin lume...‖. O superbă poezie închinată de autoare genialului sculptor Michelangelo, intuind exact truda și suferința geniului, a cărui răsplată înseamnă dăinuirea în eternitate, atât a creației cât și a autorului acesteia: 42

‖Blocul de piatră-i umed, de lacrima căznirii/ (încinge piedestalul de focul din priviri)/ Cu fulgere - ntretaie fiorii Mântuirii/ Din cețuri și abise, nasc fastele zidiri.‖ (‖Agonie, extaz‖, pag. 52-53). Moștenirea pe care poeta Aura Dan o lasă celor dragi și apropiați are o valoare ce nu poate fi cuantificată: ‖ Nu moștenesc decât fiorul poeziei,/ Firul de iarbă, anonim, vibrând/ Urmașilor le voi lăsa doar floarea/ Nescuturată, din adânc abis,/ Doar lacrima, curgând, înfrigurarea/ Pe drumul, dinspre, înspre Paradis!‖ (‖Testament‖, pag. 55). O altă poezie exprimă grandoarea și generozitatea forței divine, atotdăruitoare: ‖Te răcorește sub al meu frunziș,/ Stele, te-acopere, în urdiniș/ Poftim în Domul meu, cu ferești large/ Deschise rătăcindelor catarge,/ Deschise Duhului înmiresmat/ Și Răsăritului înrourat.‖ (‖Invitație în Paradis‖, pag. 61). Exprimarea gratitudinii autoarei față de generozitatea lui Dumnezeu, care i-a dăruit harul creației, al stăpânirii cuvintelor care zidesc, luând-o co-părtașă la ameliorarea condiției umane prin înrâurirea către credința în Dumnezeu, Frumos și Adevăr: ‖Mă dăruiși cu Harul/ Iubirilor prea sfinte/ Să-nlocuiesc amarul/ Cu jocul de cuvinte/ Mă-ndrituiși cu Darul/ Însingurării, greu/ S-aprind, la stea, amnarul/ Și la tumultul meu.‖ (‖Perfect simplu‖, pag. 64). O definire a stării de bine a femeii, care se știe iubită, sună astfel: ‖Mă lăs moale, în brațele tale, gând neștiut!/ Aducător de boare,/ De lacrimi, de splendoare,/ Mă lăs moale.‖ (‖Stare de bine‖, pag. 72). Către finalul cărții întâlnim câteva poezii, exprimând capacitatea de esențializare prin maximă concentrare a acestora, trimițându-mă cu gândul la poemele într-un vers ale lui Ion Pillat. Este vorba despre poeziile: ‖Amnezie în crâng‖, ‖Mirungere‖, ‖Răgaz‖, ‖Colț de infinit,‖, ‖Spirală‖, etc. Întregul volum este dedicat pictorului și graficianului Ion Lazăr, in memoriam, om de aleasă ”simțire și râvnă”. Două dintre operele sale: ‖Mansardă‖, respectiv, ‖Casă la Huși‖ sunt ilustrative pentru acest inedit volum de poezie, ele găsindu-se pe coperțile acestei cărți. În partea finală, Aura Dan îi și dedică artistului o poezie omagială, purtând același titlu, ‖Mansardă‖. O felicit, încă o dată, pe autoare pentru ineditele creații care, mie, personal, cel puțin, mi-au umplut sufletul.

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Alexandra Tomşa comentarii despre ”Parazitul”, autor Arthur Conan Doyle

Când auzim numele lui Arthur Conan Doyle îl legăm imediat de aventurile celebrului detectiv Sherlock Holmes, de metoda chirurgicală cu care vine în întâmpinarea crimelor, de arta folosirii detaliilor pentru a crea cazuri cu intrigi fine dar cu concluzii rezistente ca pânza de păianjen. Însă Doyle a fost un scriitor complex, bazându-se pe nenumărate genuri pe care le-a abordat cu succes. Personal m-am oprit cu deosebit interes asupra povestirilor care abundă de supranatural. Printre acestea, "Parazitul", scrisă în 1894 se detaşează prin tema abordată, aceea a hipnotizării unui individ şi aducerii acestuia până în pragul dezumanizării. Povestea este plină de intrigă, iar Doyle, deacum un maestru al detaliului, un chirurg literar, este obişnuit ca ochiul său critic să disece povestea în cel mai mic detaliu şi să o prezinte cititorului său ambalată într-o cascadă de emoţii, sentimente contradictorii care atrag, sperie şi terifiază în acelaşi timp. Profesorul Gilroy, un individ educat în arta gândirii logice, a raţiunii, şi dedicat ştiinţei exacte având ca singure arme bisturiul şi microscopul este prezentat de către prietenul sau, Wilson, doamnei Penclosa, care realizează o şedinţă de hipnoză asupra logodnicei sale Agatha. Deşi încearcă să-şi păstreze calmul, Gilroy simte limitarea ştiinţei în faţa supranaturalui, simţinduse ca un copil terifiat şi neîncrezător în întuneric. Scepticismul omului de ştiinţă îl face pe Gilroy să accepte rolul de subiect într-o altă şedinţă de spiritism realizată de doamna Penclosa. În tot acest timp, Doyle, foloseşte tot arsenalul detaliului pentru a prezenta ideea, că, un parazit precum Penclosa se agaţă spiritual de trupul şi sufletul victimei supusă hipnozei sale. Încetul cu încetul, după nenumărate şedinţe de spiritism în care Gilroy se ofileşte văzând cu ochii sub vraja 43

vampirului Penclosa, Doyle ne invită să-i urmărim dibăcia în a descrie cum victima este atrasă într-o avalanşă de sentimente supranaturale pe care începe să le nutrească pentru Penclosa. Totul capătă o nuanţă de mister în momentul în care, confruntată cu refuzul şi cu lupta monstruasa a victimei, a lui Gilroy, de a-şi recâştiga independenţa, Penclosa decide să sporească strânsoarea şi să-i ruineze acestuia viaţa. Gilroy observă cu demenţa omului ameninţat, cum este pe punctul de a-şi pierde logodnica, devine bătaia de joc a studenţilor săi, acesta nemaiputând să-şi menţină o coerenţă a ideilor şi i se înscenează chiar şi o crimă. El realizează că a fost privat de unul dintre cele mai preţioase daruri omeneşti, acela de a fi stăpân pe propria persoană, simte parazitul doamnei Penclosa cum îi sfredeleşte fiinţa, cum îi răpeşte libertatea de a decide. Doyle, reuşeşte pe deplin, ca un pictor renascentist să folosească cea mai variată paletă de sentimente pentru a descrie decadenţa personajului său Gilroy. Din omul stăpân pe sine, cu un viitor realizat, calm şi calculat, acesta devine o fiinţă feroce, care nutreşte sentimente de furie, mânie, răzbunare, dezumanizându-se până în momentul în care îi planifică doamnei Penclosa moartea. Morala lui Doyle, el însuşi pătruns de patosul spiritualismului vine în apărarea ideii că ştiinţa nu înseamnă cunoaştere desăvârşită, că oamenii sunt supuşi unor legi necunoscute, în faţa cărora sunt doar simple marionete. Păpuşarul suprem este moartea. Decis să îşi ducă la capăt planul obscur, Gilroy, aflat într-un moment de independenţă pe care nu şi-l poate explica află cu stupoare că doamna Penclosa murise cu câteva ore înainte...

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Povești și poezii pentru copii Ionel MARIN: Prințesele din vis (dedicație ”prințeselor” Ana și Elsa) Nașterea este cel mai fabulos și înălțător eveniment din viața unei familii. Ca majoritatea femeilor și frumoasa Nico, deși avusese o sarcină grea, ajutată de un doctor faimos din București, născuse în luna decembrie două minunate făpturi, două gemene sănătoase și deosebit de frumoase. Bucuria era imensă! De Crăciun Moșul cel Bun dăruise minunatei familii două comori rare, mugurii de lumină ai vieții. După externare au venit în casa părintească, aproape de Adjud, la Urechești, un sat de oameni gospodari și iubitori. Au fost botezate Mihaela și Gabriela dar după un scurt timp Nico și părinții ei, bunicul Gigi și bunica Vali le spunea Ana și Elsa. Iarna, cu nămeţi şi troiene imense acoperiseră casele şi drumurile. Satul suportase cu tărie greutăţile anotimpului alb. Venise luna aprilie şi zăpada nu se topise definitiv. Satul ce părea suspendat în timp, dădea semne de înviorare. Sătenii începeau muncile în gospodării şi la câmp. Uliţa, pe ambele părţi ale drumului neasfaltat era străjuită de copaci roditori. Casele sunt arătoase, cu garduri de tablă, scândură sau de fier forjat. Se trăieşte în înţelegere şi armonie. Porţile gospodarilor rămân deschise şi noaptea. Au alungat ura şi invidia, răutatea şi nesimţirea. Îngerii veghează la bunăstarea şi liniştea oamenilor. Preotul din sat, bun păstor, dovedeşte multă dragoste faţă de Dumnezeu şi de săteni. Biserica şi Şcoala sunt cele mai frumoase şi îngrijite clădiri din sat. Nico şi soţul ei, Mihai, deși au învăţat în localități diferite doresc să se stabilească, într-un timp relativ scurt, definitiv la Urechești. Nu numai părinţii dar şi învăţătorii Istrate și Cazacu le-au fost exemplu de omenie şi înţelepciune. Fetiţele, lumina ochilor, creşteau şi umpleau casa și curtea cu zâmbetul lor. Le încântau alergarea după fluturi, prinderea și introducerea papagalilor în colivii… Papagalul Cezar încă din zori repeta ‖Bună dimineața‖. Dornice de cunoaștere şi curioase puneau mâna pe lucruri. Ana se opri în faţa unei cărţi. Văzu coperta colorată, dorea poveşti. În fiece seară bunicul Gigi sau bunica Vali trebuiau să le spună ori să le citească câte o poveste. Poveşti cu împăraţi, prinţi şi prinţese. Întotdeauna alte 44

povești. Copilele cu bucle de aur erau încântate de prinți, îngeri și iubeau mult păsările și animăluțele din curte…Nico şi ceilalţi ai familiei se uitau la ele ca la soare. Și vecinii le iubeau şi răsfăţau. Ajutate de părinţi, de bunici şi de îngerul lor păzitor deveneau, din zi în zi mai frumoase și mai încântătoare, asemenea unor prințese. Nu întâmplător li se spunea acum: Prințesa Ana și prințesa Elsa, deși asemănarea era și este convingătoare. Bica și Bicul, ființe adorabile, iubindu-le foarte mult, le făcea toate… mofturile. - Bica Vali, azinoapte l-am văzut pe îngerul meu, venise în cameră, zise șăgalnic Ana. - Și eu l-am văzut pe al meu! – adăugă repede și Elsa - Dragele mele, dar pe unde oare a intrat în casă? Și se uita împrejur Bica… - Îngerii pot intra unde vor şi numai unii copii pot să-i vadă mi-a zis Bicul Gigi. - Bica revărsa picuri de tandreţe…începu să viseze. Doar dragostea curată aduce bucurii şi ne face frumoşi şi mai buni. - Mami şi tati ne iubeşte mult, nu-i aşa? - Desigur! Aşa este şi normal. Noi două suntem prinţesele lui Mihai. Discuţia fu întreruptă de glasul blând al tăticului. - Ce tot vorbiţi acolo, drăgălaşele mele? Şi închise uşa zâmbind. - Tati, despre mata vorbeam! Sări, pe rând, în braţe tăticului şi-l sărutau pe obraji, rumeni de bucurie. Eşti cel mai bun tătic din lume! - Cum aşa, prinţesa mea, Ana, chiar crezi că este adevărat? - Bineînţeles că da şi sărutându-l, fugi apoi la jucăriile din colţul încăperii. Lângă căţeluşa Natașa, ursuleţul Alb, o sumedenie de fetiţe prietene, toate botezate de ea. Luă o cărticică de colorat şi începu să coloreze rochiţa unei şcolăriţe. Îmi place să colorez, să scriu şi să citesc. La grupa pregătitoare ne-a învăţat multe lucruri Doamna educatoare Eliza. - Peste câteva luni vei merge, împreună cu Elsa, la şcoală. Domnul învăţător te va învăţa multe alte lucruri noi. De exemplu: să scrii frumos, să citeşti corect, să gândeşti şi să te comporţi ca o adevărată prinţesă. - Bineînţeles că şi Noi te vom ajuta, pe tine și pe Elsa, ori de câte ori veți avea nevoie,

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016

interveni mămica. Apoi zise, zâmbind: Cred că acum trebuie să te joci în curte. Hai, la joacă, prințeselor. Ascultătoare fetițele umplu un coş cu jucării şi ieşi în curte sub bolta de vie. Ce bine este aici, la umbră şi aproape de ‖Natașa‖, legată dincolo de gărduţ. Magda striga la poartă şi întră grăbită. Vino aici, lângă nucul cel fermecat. Prietena alergă şi merse direct la leagăn. Se urcă în el şi începu să se legene. Ce frumos este la sat! Pe mine mămica mă aduce la Buna doar o dată pe săptămână şi se îmbufnă. Voi aici aveți un loc mare de joacă, în apropiere: păsărele, flori… Cred că sunteți tare fericite, nu-i aşa? Da, suntem foarte fericite cum spui tu şi cred că toţi copii ar trebui să se bucure de o magică copilărie. Vai dar ce frumos costum şi ce săndăluţe porţi Ana! Și tu Elsa ai același costum dar văd că porți altfel de săndăluțe. Plecați undeva? Întrebă curioasă Magda, elevă în clasa a III-a. Plec cu Bica în sat la cumpărături. Avem în apropiere un magazin cu de toate. Ne oprim și în Parcul din centru satului… Magda vino, strigă mămica acesteia. Plecăm curând la oraş! Mergem la Adjud! Fetiţa plecă supărată, bombănind ceva neclar. Motanul Coti, prieten de joacă, se năpusti şi prinse o vrăbiuţă. Las-o jos, Coti, nu o omorî. Motanul cât ai clipi a fugit cu prada în grădină. Natașa, un Hațchi de rasă pură, lătra de mama focului, când motanul sări gardul prin apropierea sa. Biata păsărică! Copiii iubesc necondiționat păsările, animalele din apropiere. Vremea de afară era superbă! Mihai cu Nico au cumpărat o piscină de cinci persoane. După discuţii aprinse, bărbatul a instalat-o în grădină, în partea stângă de la intrare. Cu verişoara mea Măriuca şi cu părinţii ne bălăcim, aproape în fiecare seară. Ana a învăţat repede să înoate. Grădina bunicilor devenise un mic colț de rai. Receptive la toate cele din jur, fetiţele se bucurau din plin de frumuseţea anotimpurilor. Creşteau frumos şi înfloreau zilnic. Zâmbetul lor fermecător şi vorbele lor, dulci apropia pe 45

orişicine. În satul suspendat pe piloni de lumină, oamenii trăiesc fericiţi şi râuri de iubire se revarsă, deopotrivă peste săteni, peste semeni şi lucruri. Domnul a binecuvântat aceste locuri cu harul înţelegerii şi al dragostei frăţeşti. De fapt fără dăruire nu ne putem numi oameni. Când tânărul Petre a furat lemne din pădure, întreg satul a luat atitudine. A fost amendat şi i-au confiscat lemnele. Primarul Luca veghează cu străşnicie la normalitatea vieţii în comunitate. Oamenii au frică de Dumnezeu, respect pentru legile şi valorile neamului. Din sat sunt plecaţi doar trei tineri şi aceia la studii în străinătate. Au fost plecați doi bărbaţi, Gelu şi Vasile dar după un an, de lucru până la epuizare în Spania, s-au întors. Muncă istovitoare şi umilinţă pentru un venit necesar traiului familial. Când s-a îmbolnăvit mama lui Gelu, au venit acasă amândoi. Gelu se descurcă şi în sat. Pe lângă serviciu la oraş, mai face un gard, nişte porţi de fier, grădină de zarzavat... Anul trecut a făcut o impresionantă cotineaţă de păsări. Însă Mihai, născut la Ploiești, cu studii și bine educat nu a dorit niciodată să plece la lucru în străinătate. A considerat că aici, în România, îi este locul. S-a îndrăgostit de Nico și a întemeiat un cămin fericit în care domnește armonia şi dragostea. Prințesele sunt acum şcolăriţe sârguincioase şi tare isteţe. Domnul învăţător Sandu este atent, apropiat şi exigent cu fiecare „îngeraş‖. De altfel o sumedenie de îngeri, coboară din cer şi aprind cu mânuţele curate ale copiilor candele de lumină pentru viitor. Nico și Mihai s-au împrumutat de bani pentru a termina casa cu etaj, în curtea părintească. Gelu, prietenul lui Mihai s-a împrumutat de la unchiul Adrian pentru a merge la Cluj, la sora sa Maria, pe care nuo mai văzuse de aproape patru ani. Mare bucurie căci au văzut locuri, peisaje noi şi mai ales frumosul oraş din Ardeal. Pentru prima dată au mers, împreună, la Teatru, au văzut impresionanta Catedrală. S-au plimbat cu bucurie prin oraş, prin parcuri. Frumoasă-i viaţa şi mai ales copilăria fără griji şi lipsuri. Dar uneori vin și necazuri.

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016

La scurt timp Bica se îmbolnăvi. O infecţie în gât nu-i permitea să mănânce, să respire normal. După multe analize şi medicamente luate, Doamna doctor hotărî că trebuie internată şi operată. Ce ne facem, dragă, dacă nu i se vindecă, repede, gâtul? întrebă grijuliu bunicul. Vom merge la Bucureşti! După două săptămâni, de tratament adecvat și eficient, Bica redeveni perfect sănătoasă, spre bucuria tuturor. Bica mereu dă dovadă de bunătate și caldă omenie. Nicoleta mereu a avut ceva de învățat de la părinți și de la viață. Plină de vigoare tinerească, de grijă și dragoste pentru Ana și Elsa, deveni un exemplu pentru toată comunitatea și prin faptele ei, deveni cunoscută în întreg județul. Mărgăritar de preţ al vieţii, Nico este însăşi îngerul din vis, al prințeselor Ana și Elsa. Amândouă sunt comoara noastră de iubire şi de lumină sfântă, întări bărbatul. Aveți dreptate! O voce blândă, răzbătea de deasupra, ca un ecou al sinelui, înmiresma totul din jur şi şopti: Nu vă temeţi, lăsaţi gândurile voastre să zboare dincolo de albastru norilor şi bucuraţi-vă din plin de darurile primite. Sunteţi binecuvântaţi de Domnul. Nimeni nu poate fura dragostea şi credinţa din suflet. Dăruiţi petale de tandreţe, înţelegere şi armonie! Anotimpurile îşi schimbau îmbrăcămintea, prințesele înfloreau și răspândesc parfumul crinilor imperiali…Timpul împrăștie lumini blânde şi multicolore peste întregul sat şi…astăzi prințesele ne dăruie din amintirile de odinioară. Fiecare poveste poate deveni o frumoasă carte…

Elena Andreea ION

PÂNZA DE CUVÂNT A-nceput să curgă luna peste aburul de șoapte, stelele priveau poetul cu ochi reci și despicate. Mai râdea în colțul gurii soarele vărsat în aur. A-nceput să bată vântul dinspre muntele de sticlă și a lovit în treacăt gândul, templul timpului să împingă spre pământ. Din clepsidra așteptării se tot scurge încet nisip. E târziu să aduni în palme cioburi reci de crezământ. A-nceput să curgă luna peste pânza de cuvânt!

MIROS DULCE DE CONDEI S-a pornit așa, deodată, într-o vreme îndepărtată, dintr-un suflet de copil și un indemn parcă-n delir. S-a pornit ca un fior, ca un fulger trecător cu miros de piele fină, vis sălbatic de copilă. A trecut prin ani, ispravă, numai poezia oarbă ce a înflorit ca o cunună peste suflet, ea nebună! A înflorit, s-a desfăcut, peste pagini a trecut

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 și a lăsat în urma ei miros dulce de condei și parfum de muritor

Zmeul lui se tot ducea Nimic nu-l mai oprea Şi, deși e de hârtie Are o lacrimă în bărbie

gându-n șoaptă trecător... Dintr-o dată zmeul simte Că poate rosti cuvinte Și a strigat un porumbel Să tragă sfoara la el Să-l poarte în cioc ușor Până jos în părcușor Unde Robert stă supărat Fiindcă zmeul i-a scăpat

DINTR-UN FIR DE IARBĂ CRUDĂ Dintr-un fir de iarbă crudă s-a înălțat șoapta plăpândă, dintr-un fluierat de vânt a zburat prin nori un gând cu parfum de violină, miros proaspăt de grădină

Cocoșul

unde frunzele-s covor, ploile pline de dor.

Bunicul de mult s-a trezit Niciun ceas n-am auzit Cred ca știu ce s-a întâmplat Cocoşul matinal iar a cântat.

Dintr-un strigăt fără voce vedeam versul cum se duce și-l mai văd și acum, cu greu, rest căzut din curcubeu. Pe la margini de hotare i-a picat câte o sudoare albă ca o stea polară. Dintr-un fir de iarbă crudă s-a înălțat șoapta plăpândă.

Simte cum soarele vrea să răsară Se suie pe plimbă și cântă de zor Cucurigu…. răsună puternic afară A sunat ceasul deşteptător Printre găini e un bărbat curajos Cercetează terenul minuțios De cum a găsit ceva de mâncare Le cheamă la el în grabă cea mare Poartă o pufoaică viu colorată E încoronat cu o creastă zimțată Stă mereu pregătit de duel Cu pintenii mari,ascuțiți de oțel

Ionela MINCIUNESCU Robert și zmeul Robert în dar a primit Un zmeu ce și l-a dorit L-a înălțat pe cer și crede Că-i acolo, totul vede Fiind atâta de cuprins A căzut, și s-a desprins Din a sale mâini drăguțe Ce încearcă să-l apuce S-a suit, abia-l mai vede Nici măcar nu-i vine a crede A strigat de a răgușit Cred că nu l-a auzit 47

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Antarctica-Jurnal Florentin Smarandache: Între oceane (Ziua a doua) Antarctica este mai rece și mai neprimitoare decât zona Arctică (Polul Nord). Urși polari în nord, dar și în sud. Antarctica este al șaselea continent. Nu există animale mamare în Antarctica.

Priveliști antarctice În zona polară nordică există indigeni (eschimoși) trăind acolo. În Antarctica n-au existat băștinași. Marea Britanie, Franța, Australia, Germania și Chile au pretins sectoare antarctice la începutul secolului XX.

90% din gheața lumii este în Antarctica * Mișcări tectonice și vulcanice frecvente în Antarctica. 1800 metri înălțime este altitudinea medie în Antarctica. Și este cel mai vântos continent. Temperatura cea mai scăzută din lume: 89,6°C la stația rusească antarctică Vostok. Cu 40% radiații mai puține în Antarctica, în comparație cu zona ecuatorială. Există peste 100 de văi uscate (fără gheață) în Antarctica. Vânturi catabatice (necauzate de condițiile atmosferice). 280 de lacuri situate dedesubtul gheții, la 400 m adâncime, detectate prin unde radio. * Carte publicată de Sebastian Arrebola: ―Discovering the Last Continent‖, 2012. * La 11:30, prezentarea lui Christophe Gouraud, din Franța, despre ‖Păsări din Sudul Atlantic și Antarctica‖, în sala de conferințe de pe Puntea nr. 5. Specii pelagice, care folosesc uscatul numai pentru clocit. În rest, ele trăiesc în largul oceanului. Pinguini, albatroși și petreli. Specii de pinguini (regali, imperiali, mici, africani, Galapagos, Rockhopper, Adelie, Macaroni ș.a.).

În prezent, Antarctica nu aparține niciunei țări, doar stațiuni științifice pot rămâne, conform Tratatului Antarctic * Din punct de vedere geologic, acum 32-40 milioane de ani exista un singur continent în sudul globului, numit Gondwana sau Gondwanaland, care treptat s-a împărțit, celălalt continent, nordic, fiind Laurasia, ambele desprinse dintr-un supercontinent, Pangaea, care ar fi existat în urmă cu 300 și 180 milioane de ani. Frigul frumos * 48

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Albatroșii sunt păsări mari și se subîmpart în patru genuri: Genul Diomedea (de talie mare care trăiesc în emisfera sudică), Genul Phoebastria (mari, care trăiesc în regiunea Pacificului de Nord și la tropice), Genul Thalassarche (de talie mai mică cu penajul de culori deschise), Genul Phoebetria (de talie mai mică, cu un penaj de culori întunecate).

Am dureri de cap. Unora le-a fost rău. Să mai treacă una-două zile până ne obișnuim cu marea… * La 12:30, prânzul. Pentru limonade trebuie să plătim în plus. Ne taxează pe cameră. Privind conecția la Internet: 60 de euro pentru 10 zile, însă dacă vrei doar să verifici email-urile – 15 euro. În fiecare dimineață ni se face curat în cameră. Pentru spălat rufele, se plătește cabinierei. La 16:30, prezentarea ―Ice is not just for drinks‖, de Andrew Bishop din Australia.

La biblioteca din sala de lectură există cartea ―Albatrosses, Petrels and Shearwaters of the World‖, by Derek Onley and Paul Scofield, Editura Christopher Helm, 2008 * Petrelii se împart în multe subspecii: gigantic nordic, gigantic sudic, petrelul pictat, antarctic, petrelul de zăpadă cu barbă albă, petrelul de furtună al lui Wilson, cu dosul negru. Păsări de coastă: cormorani, pescăruşi, lupii de mare antarctici (care fură ouăle și puii de pinguini și cormorani).

Sunt amețit de la balansările continue ale vaporului *

De la apă la gheață… * Cantitatea de gheață se dublează în iarna australă, extinzându-se în oceanul antarctic de jurîmprejur. Iar în vara australă, se topește ajungând puțin mai mare decât suprafața Antarcticei. * Mai văd persoane care iau notițe sau scriu jurnale intime.

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 * Polul Magnetic, stabilit conform câmpului magnetic al Pământului, este diferit de Polul Geografic, stabilit conform axei de rotație a Pământului. Dar pozițiile variază odată cu timpul. Chiar ciudat, polul magnetic nordic se inversează cu polul magnetic sudic. * În Strâmtoarea Drake, se zărește ―arteziana‖ unei balene. * Studenții la biologie de la Virginia Tech, SUA, sunt în grup. * Păsările de mare pot zbura zile întregi continuu, pot dormi când sunt în zbor (―închid‖ o jumătate de creier), se odihnesc pe apă (înotând), dorm pe apă, însă își fac cuib și clocesc pe uscat. Având aripile foarte lungi, păsările planează, rar fâlfâind din aripi.

E ziua de naștere a lui François, un turist francez, și o sărbătorim la cină cu artificii și Happy Birthday To You! * Observation Lounge este locul de prezentări științifice despre Antarctica (Puntea 5). Iar în Dinning Room luăm masa (Puntea 3). Când mergem pe punte, suntem sfătuiți ca o mână s-o ținem tot timpul pe vapor (pentru echilibru, pentru contrabalansare). * Antarctica este al șaselea continent pe care pun piciorul (după Europa, Africa, America, Asia și Oceania).

Prof. univ.dr. Florentin Smarandache

Note de călătorie Prof. univ. Titi Turcoiu ”Sălaşul extratereştrilor” Era o dimineaţă cu o ploaie măruntă, mocănească (cum îi spune pe la noi). Întâlneam pentru prima dată în voiajul nostru insolit, de august, o zi cu ploaie. Plecam din Aachen către Bruxelles, cu un autocar modern, marca Mércèdes. Fireşte, neîntâlnit nouă până la această ieşire; cu atât mai puţin ca beneficiari! Până la Bruxelles aveam de străbătut cam 16o km. Cu şofer experimentat, autocar de cinci stele şi autostradă adevărată, speram la o călătorie reuşită. Deşi viza pentru ţările Benelux-ului o obţinusem cu destulă greutate de la consulatul din Düsseldorf, vama de la graniţa cu Belgia nu ne-a reţinut mai mult de douăzeci de minute. Plecasem din Aachen pe la ora şapte, iar la nouă deja ocoleam Liège-ul pe la nord. Ploaia nu contenea. Autocarul rula liniştit pe autostradă, convenindu-i de minune, pe această vreme, suprafaţa rugoasă a asfaltului. Din loc în loc, unde cerul se mai limpezise, câte un belgian gospodar, fermier, cosea din fânul aşternut uniform pe propria lui proprietate privată, porţii substanţiale pentru prânzul vreunei cornute, mare producătoare de lapte. Părea snobism pentru noi (care aşteptam, cu banii depuşi la CEC, cel puţin cinci ani ca să devenim proprietarii unei Dacii 1300), dar era practic pentru belgian, ca fânul proaspăt cosit să fie depozitat, pentru transport, în portbagajul autoturismului personal, în cele mai dese cazuri marca Mércèdes sau Renault. Ne apropiam de Bruxelles. Cerul se mai luminase puţin, dar tot mai picura de sus. Vremea nu ne îngăduia să vizităm oraşul decât din autocar. În traseul acestuia am trecut pe lângă un ansamblu de clădiri din secolul al XVII-lea, care se lupta săşi menţină cât mai vie culoarea ţiglelor de pe acoperiş, vechea Casă regală, acum transformată în muzeu, Catedrala Saint-Michel, în stil gotic, Palatul Regal, inundat de linişte şi verdeaţă, Biserica Notre Dame des Victoire, Palatul Justiţiei, Operă şi Teatrul Naţional. În cele din urmă am parcat pe una din aleile de acces din central unui parc natural. Dintr-un luminiş înconjurat de castani sexagenari, ţâşnea pe vertical

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 forma ―atomică‖ a unei construcţii, la prima vedere, extraterestră. Trei sfere imense, cu diametrul de circa 20 metri, se sprijineau pe trei stâlpi din beton armat, dispuşi la egală distanţă pe perifeia unui cerc cu raza de patru ori mai mare. Alte trei sfere se înălţău echidistant pe vertical centrului cercului. Prima se sprijinea pe sol; celelalte două, de prima, prin intermediul a doi cilindri uriaşi. Încă trei sfere se lăfăiau în spaţiu, rigidizate de vecinele lor prin câte patru braţ cilindrice, diferit înclinate. Întraga construcţie reprezenta imaginea unui cub cu latura de peste 50 metri, aşzat cu una din diagonal pe vertical. Colţurile cubului şi central acestuia erau dominate de cele nouă sfere uriaşe. Pe verticală construcţia măsură mai mult de 100 metri. Evident, forma şi dimensiunile ei te făceau, pe moment, să n-o atribui pământenilor...Cu privirile furate de insolita construcţie, ne blocasem cu toţii lângă autocar, deoarece curiozitatea vizitării construcţiei ―extratereste‖ nu reuşea să învingă teama de necunoscut... Şi totuşi sorgintea construcţiei era autentic pământeană. Celebrul ATOMIUM din Bruxelles, a fost realizat de belgieni cu două decenii în urmă, cu ocazia expoziţiei internaţionale, intitulată... Atomium-ul a constituit pavilionul central al expoziţiei şi totodată emblema acesteia. Prin această construcţie, belgienii transmiteau lumii mesajul lor de recunoştinţă făţă de cel mai răspândit şi mai utilizat metal din natură: fierul. Căci, întradevăr, Atomium-ul reprezintă, la scară macroscopic, modelul de cristalizare (în formă cubică cu volum centrat) al fierului alfa şi delta. Statornicia, utilitatea, indispensabilitatea unui metal, îşi aveau aici ridicate un monument. De fier ai nevoie în industrie. De fier ai nevoie în agricultură. De fier ai nevoie în organismul uman. De fier ai nevoie în soaţiul extraterestru. Fierul se găseşte în pământ. Fierul se găseşte în organismuluman. Fierul se găseşte în meteoriţi. Frumoasă recunoştinţă pentru un metal! ―Folosiţi fierul mai mult la pluguri şi mai puţin la tancuri şi bombe!‖, voia să spună pământenilor, această construcţie pământeană. După mai bine de două decenii, funcţionalitatea Atomium-lui nu se diminuase. Din sfera de bază (care putea să reprezinte Pământul) ajungeai cu un lift ultrarapid, în mai puţin de jumătate de minut, în sfera de vârf ( care putea să reprezinte Luna). ―Voiajul‖ pe verticală, 51

cu viteza de 5 m/secundă, îţi crea senzaţia nui zbor către neant. La ―decolare‖, stomacul se comprima în bazin lăsându-ţi în loc un mare vid. Circulaţia către creier tindea să-şi schimbe sensul, scoarţă cerebrală fiind lăsată pradă secetei şi lipsei de conştienţă. Picioarele îţi deveneau de plumb. ―Frânarea‖, la sfera de vârf (Luna!?), făcea respiraţia dificilă, iar sângele inunda locurile mai înainte vitregite (Săracii cosmonauţi !!!). Către sferele laterale se circula pein ―legăturile de valenţă‖, cu scări rulante rapide, ale căror pantă îţi deregla echilibrul vertical la cea mai mică neatenţie. Acum, majoritatea sferelor constituiau încăperi care găzduiau exponate ale misiunilor spaţiale. Erau ―prezenţi‖ aici autorii tuturor călătoriilor spaţiale, într-o cronologie fără cusur. Cosmonauţi sovietici, cosmonauţi americani. Erau prezente aici şi mărturile fantasticelelor lor călătorii: fotografii ale navelor spaţiale, rachetelor de lansare, itinerariile cosmic, fotografii ale Terrei, văzută din cosmos, fotografii ale planetelor Universului, făcute de la distanţe inaccesibile oricui. După ani şi ani, în suita acestor zboruri spaţiale s-a înscris şi zborul unui roman. Românul acesta, probabil, va ocupa următorul loc în Atomium-ul din Bruxelles. Fotografia lui va zâmbi, alături de fotografiile celorlaţi cosmonauţi, cuceritori ai Universului. Zânbetul lui va fi un înălţător mesaj de pace! Priveam prin hublourile ―sălaşului extratereştrilor‖ la imensitatea parcului natural plin de verdeaţă, care găzduia Atomium-ul pentru totdeauna. Simţeam cum clorofila emite,pe toate benzile de frecvenţă, imbolduri dulci către meditaţie: ―Folosiţi fierul mai mult la pluguri şi mai puţin la tancuri şi bombe!

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Cum pas cu pas umblat-ai, găsindu-ţi împlinirea.

INTERVIU

Mi-a plăcut să învăț și am avut mereu rezultate bune la școală, fiind încurajată și sprijinită mereu de părinți și profesori. Am participat la diverse olimpiade și concursuri şcolare, în special la matematică și română, dar și la alte obiecte, cum ar fi informatica, fizica şi economia, obținând mai multe premii în cadrul acestora, începând din ciclul primar și până la sfârșitul liceului pe care lam absolvit ca şefă de promoție. În timpul liceului m-a încântat ideea de a-mi continua studiile la o facultate în străinătate, din dorința de a-mi largi orizonturile din punct de vedere cultural, al disciplinelor de studiu și al modului de predare.

Întâlniri cu rimă – interviu cu dr. Maria Secrier

Dr. Maria Secrier

Dr. Adrian Nicolae Popescu Mă uit în urmă… văd cum anii trec şi zboară. Plină de întâmplări ne-a fost copilăria. Ce-şi mai aduce-aminte, vecina mea de scară De-acele vremi... ne spui, doctor Secrier Maria?

Am avut o copilărie fericită, cu nimic ieșită din comun. În zilele de vară, mă jucam împreună cu ceilalţi copii din bloc în parcarea Spitalului Municipal din Rădăuţi, judeţul Suceava, localitate unde am şi venit pe lume în ziua de 14 mai 1987. Îmi aduc aminte că la sfârşit de săptămână făceam mici escapade în mijlocul naturii, la Sucevița, alături de naşii mei, ori mergeam la bunici la Suceava, împreună cu părinţii. Îmi plăceau foarte mult câinii, ceea ce probabil îi cam supăra uneori pe vecini, când adunam prea mulți în jurul blocului. Părinții mei au crezut la început că voi deveni medic veterinar, urmându-mi în carieră tatăl, mama fiind de profesie medic stomatolog, dar... n-a fost să fie așa. Prin muncă şi răbdare temeinică-i zidirea. Virtuţi au fost acestea-n clădirea fiinţei tale. Eu te-aş ruga, de vrei... arată-ne a ta cale!

După numeroase examene, am decis să studiez bioinformatica la Jacobs University în Bremen, Germania – o universitate americano-germană cu un profil unic de cercetare la nivel de licență. M-a atras această universitate tocmai fiindcă oferea posibilitatea studiului unei astfel de materii, care combină biologia, matematica și informatica – subiecte care îmi plăcuseră foarte mult la școală. Bioinformatica este o disciplină relativ nouă, care constă în folosirea metodelor matematice și informatice în scopul analizei datelor biologice. De exemplu, descoperirea mutațiilor din celulele canceroase nu ar fi posibilă fără metode bioinformatice, având în vedere complexitatea genomului (ADN-ului) uman și a numeroaselor variante asociate cu trăsături comune sau alterate în diverse afecțiuni. În timpul facultății am avut ocazia de a lucra la mai multe proiecte de cercetare, începând chiar din primul an, în principal în domeniul bioinformaticii structurale și al biologiei

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 sistemice. Am facut și două stagii de practică, unul la Imperial College în Londra și unul la Institutul Hamilton, University of Maynooth, în Irlanda, iar aceastea au avut drept rezultat două publicații în jurnale din domeniu (acesta fiind principalul criteriu după care se măsoară activitatea și succesul în mediul academic). După terminarea facultății, mi-am început doctoratul tot în Germania, la Laboratorul European de Biologie Moleculară (European Molecular Biology Laboratory, EMBL) din Heidelberg. Aici am lucrat în domeniul vizualizării datelor biologice, dezvoltand aplicații pentru analiza interacțiunilor dintre proteine și dinamica acestor relații în timpul ciclului celular. Rezultatele cercetării din timpul doctoratului au fost și ele publicate în jurnale din domeniu și în anul 2013 am obținut o Mențiune specială pentru Excelență în Studii Post-universitare în Europa, acordată de către Liga Studenților Români în Străinătate. După terminarea doctoratului, am decis să îmi continui activitatea de cercetare cu un postdoctorat, acesta fiind următorul pas într-o carieră de cercetare în mediul academic. Deoarece până la momentul respectiv făcusem doar cercetare de bază a sistemelor biologice și îmi doream ceva mai aplicat, și fiindcă analiza genomului uman începuse să aibă din ce în ce mai multe aplicații medicale, am aplicat pentru un postdoctorat în domeniul genomicii cancerului. Astfel am ajuns la începutul anului 2014 în Anglia și mi-am început activitatea de postdoctorat în cadrul Universității din Cambridge și a Cancer Research UK Cambridge Institute. Ce nobilă menire: răul să-nfrunţi în faţă! Să cauţi arma care pe rău îl va sfârşi, Să ştii că pentru asta lupta-vei zi de zi! Cum e atunci când dai lumii şansă la viaţă? Am avut norocul ca cercetarea mea din cadrul postdoctoratului să fie în cadrul unei colaborări internaționale fără precedent în acest domeniu, astfel încât grupul în care am lucrat a beneficiat de resurse extraordinare care au facilitat descoperiri noi în domeniu.

Grupul de lucru de la Cruk În proiectul meu de postdoctorat am analizat genomurile a 129 de persoane cu cancer de esofag pentru a înţelege ce tip de mutații duc la dezvoltarea acestui tip de cancer și cum putem să folosim această informație în descoperirea de noi tratamente pentru pacienți. Incidența cancerului de esofag este în continuă creștere în ultimele decenii în Europa Occidentală și prognoza de supraviețuire pe o perioadă de 5 ani este de doar aproximativ 15%. Ca urmare a cercetării efectuate în cadrul acestui proiect, am descoperit că există trei subtipuri de cancer de esofag, care prezintă o etiologie distinctă, și drept urmare pacienții ar putea să primească tratamente diferite în funcție de subtipul de cancer. Deși aceste rezultate necesită confirmări ulterioare înainte de a fi implementate în clinică, acest prim pas reprezintă un avans semnificativ în domeniu. Aceste rezultate au fost recent acceptate pentru publicație într-unul din jurnalele de top din domeniu. Experiența mea în cadrul Universității din Cambridge a fost una deosebit de bogată, nu doar datorită rezultatelor profesionale pe care am reușit să le obțin, ci și fiindcă am avut ocazia de a preda un curs intitulat ―Biologia matematică‖ studenților din anul întâi și astfel am ajuns să cunosc îndeaproape sistemul universitar englezesc, încărcat de tradiție, de rigoare, dar și de farmec.

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 După doi ani și jumătate de postdoctorat, am decis că a venit timpul pentru o schimbare și am ales să experimentez viața în afara mediului academic și să încerc noi oportunități în industria farmaceutică. De o lună lucrez ca Cercetator Senior în AstraZeneca, una din cele mai mari companii farmaceutice din lume. Fac tot cercetare în domeniul cancerului, însă acum mă concentrez pe imuno-oncologie, un domeniu care a avansat foarte mult și a avut rezultate promițătoare în ultimii ani. Ideea este de a înțelege cum am putea să folosim sistemul imunitar pentru a combate cancerul, bineînțeles în cazul meu tot prin metode bioinformatice. Sensibilul tău suflet cu ce-l hrăneşti? Ne spune Ce-ţi place, ce te-ncântă… cu toţii-am vrea să ştim, Ce răsărituri vin când soarele apune? Ce este alb? Ce-i negru? Şi ce-nseamnă „sublim”?

În timpul liber mă dedic călătoriilor și fotografiei, o pasiune pe care mi-am dezvoltat-o din perioada doctoratului, când am pus bazele unui club de fotografie la institutul unde lucram și am avut chiar și două expoziții. Proiectele de viitor sunt deocamdată concentrate pe carieră. Îmi doresc ca în termen de 2-3 ani să obțin o poziție independentă de lider de grup, în mediul academic sau al industriei farmaceutice şi să-mi continui cercetarea în domeniul cancerului și al bioinformaticii. De-acolo, de departe cum suntem oare noi, Noi ce suntem „năuntru, dar şi plecaţi afară? Suntem frumoşi la suflet? Cinstim a noastră ţară? Avem aceeaşi faţă pe arşiţă şi ploi?

Deși majoritatea românilor care lucrează în afara țării îşi câștigă pâinea cu mult efort și în mod cinstit, se pot auzi sau mai ales citi prin presă păreri destul de critice la adresa noastră ca popor (mai mult sau mai puțin frecvent, în funcție de țară). Din fericire, în timpul pe care l-am petrecut eu în afara țării până acum nu am fost discriminată în nici un fel pe baza nationalității mele și nu am întâlnit nicio persoană care să aibă vreo reacție nepotrivită la adresa mea. Mediul academic și al cercetării este unul dintre cele mai deschise și mai tolerante. În plus, am trăit și lucrat mereu în medii internaționale, la institute unde lucrau persoane venite din diverse colțuri ale lumii și implicit astfel de reacții negative nu ar fi fost acceptate. 54

În Germania, lumea are în general o părere neutră despre români – ori nu știu nimic despre țara noastră, ori se întâmplă uneori să fi călătorit prin Romania și atunci au cuvinte admirative la adresa peisajelor patriei noastre. În Anglia, din păcate, în ultimii ani s-au dezvoltat sentimente negative la adresa noastră, mult amplificate de presă și de decizia englezilor de a părăsi Uniunea Europeană. Pe de altă parte, aceste sentimente sunt generale și se adresează tuturor imigranților. Reiterez, în mediile în care am fost până acum pe mine nu m-au afectat personal. Din păcate însă, am întâlnit puțini străini care să cunoască ceva mai mult despre țara noastră în afara perioadei socialiste și a legendei lui Dracula. În ceea ce privește comunitatea românilor din afară, aceasta este în general unită, și românii tind să se ajute între ei, deși aș zice că spiritul comunității nu este atât de puternic precum cel al popoarelor mediteraneene. Să dăm o-ncurajare celor ce vor ca tine Să biruiască-n viaţă, să creadă-n visul lor! Povaţa-ţi să le fie un sprijin, ajutor În drumul lor de astăzi către ziua de mâine. Rețeta succesului în cazul meu a fost multă muncă, dorința și curajul de a păși în afara zonei de comfort și de a explora noi teritorii. Am avut și norocul de a avea persoane deosebite alături, care m-au sprijinit și m-au educat, ajutându-mă să ajung unde sunt acum. Să ştii, dragă Maria... o mare bucurie E după-atâţia ani din nou să te-ntâlnesc! Şi mândru sunt că de-astăzi mai multă lume ştie Ce faci tu pentru lume. Mă-nclin! Şi-ţi mulţumesc!

Mulțumesc şi eu pentru această oportunitate de a vorbi despre parcursul meu de până acum în carieră, despre cercetarea pe care o fac, despre bioinformatică – acest domeniu interdisciplinar tânăr, fascinant și de viitor. Mi-ar plăcea ca și alţi tineri să se simtă inspirați și motivaţi şi să descopere asemeni mie, treptat, frumuseţea bioinformaticii. Mi-aş dori şi sper să văd în viitorul apropiat mai multe programe de cercetare, în bioinformatică și nu numai, care să beneficieze de fonduri mult mai generoase ca până acum, inclusiv în România.

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Parcă este speriată Se avântă pe-un nou drum Poate pentru prima dată O locomotivă ,,beată‖!... De aburi și de mult fum. (locomotiva) Uuu, Uuu, Uuu!

TEATRU

VASILE GROZA

POVESTITORUL Și cum treci calea ferată De pe drumul comunal O locomotivă ,,beată‖ Chiuie, face scandal (Se aude sirena locomotivei) Că în calea ei deodat’ Cineva, la semnal nu se oprește Un măgar stă supărat Drept în intersecție.

LOCOMOTIVA ȘI MĂGARUL PERSONAJELE: 1.POVESTITORUL 2.LOCOMOTIVA 3.MĂGARUL 4.CORUL COPIILOR 5.ALBINA CFR 6.VAGONUL 7.UN CĂLĂTOR 8.ALT CĂLĂTOR 9.REGINA 10.VACA 11.TAURUL 12.IMPEGATUL GĂRII 13.IEPURELE Notă – Toate personajele vor fi echipate simbolic, ca atare. PIESĂ ÎNTR-UN ACT POVESTITORUL Acțiunea se petrece la intersecția drumului de țară cu calea ferată prevăzută cu barieră și canton, unde de service este o albină CFR. Linia ferată trece pe un teritoriu virgin, care de sute de ani este străbătut de un drum de țară. CORUL DE COPII Glasul roților de tren Se aude-n depărtare Pe al satului teren Cine îndrăznește oare Să îl calce în picioare?! (locomotiva) Uuu, Uuu! Uuu!... Pufăie și scoate fum

MĂGARUL (revoltat) Iha, iha, iha, ha, ha! Iha, iha, iha. De ce drumul e tăiat De-această invenție Fără de nici un tratat? Am și eu pretenție! Eu de-aici nu voi pleca Iha, Iha, Iha, ha! Că este averea mea Și nu las pe nimeni Să pună picioru-n ea Iha, Iha, Iha, ha, ha Să afle toată lumea! LOCOMOTIVA (se oprește brusc) Amice observ și eu (Se aude un scârțâit de frâne) Că amândoi avem sirenă Însă zău îmi pare rău, Că nu eu aș fi de vină! Eu știu să alerg pe șină. Te-aș ocoli Dacă eu aș fi mașină De aceea eu acum Te rog să te dai din drum! Că altfel te-nec cu fum! MĂGARUL Scuză-mă de vorbă multă, Tu nu vezi că ești băută? (Se aude un strănut) Pân’ și coșul tău strănută!

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Că dacă tu ai fi trează N-ai pleca oricum la drum Cel care te manevrează Ori e bolnav, ori nebun! Să ne-nțelegem așadar; Sunt măgar, Dar nu-s măgar Cum ar da ca să se creadă Ce fac eu, e dreptul meu Și-l voi apăra mereu!

(la telefon doar vocea se aude) Sunteți în întârziere se pare Măriți viteza, pentru recuperare LOCOMOTIVA Un măgar este de vină Că stă-n drum fără pricină. În intersecție s-a așezat Și drumul ni l-a blocat. CORUL DE COPII Glasul roţilor de tren S-a stins din îndepărtare Pe al satului teren Nu au acces la intrare Că s-a pus măgaru-n cale. Uuu, Uuu, Uuu! Pufăie şi scoate fum Parcă este speriată S-a oprit deodată-n drum Pentru un măgar nebun Uuu, Uuu, Uuu!

LOCOMOTIVA Domnule măgar, cu respect Ești tu atât de deștept? De vină-s vagoanele Fiindcă au pus frânele De aceea scârțâie Că se bat tampoanele Dar tu n-auzi de beţie! Văd că ai plosca cu tine Auzi?... Chiar de ești măgar Te rog să nu fii măgar!... MĂGARUL Prea stimabilă ,,cămilă‖, Care vorbeşti fără rost Cred că o să-ţi plâng de milă Tu mă faci pe mine, prost?! (arătând pajiştea) Eu am iarbă cât cuprinde Şi-am avut de când mă ştiu Tu n-o să mai ai cărbune Şi-o să rămâi prin pustiu (Scoţându-şi merindele în mod comic) Aoleu, îmi e o foame-aleasă Îmi scot fânul din desagi Şi plosca burduhănoasă Şi-o copită de posmagi, Şi m-aşez în drum la masă Cui îi pasă?... Sunt la mine-acasă!

MĂGARUL (cântă pe melodia ‖Batistuța mea‖) Iha, iha, iha, ha, ha Iha, iha, ha Eu de-aici nu voi pleca Iha, iha, ha, ha Că-asta e averea mea Iha, iha, ha, ha Și nu las pe nimenea Iha, iha, ha! Să pună picioru-n ea! Iha, iha, ha!... POVESTITORUL Ronţăind de zor posmagii Şi cu fânul subsuoară Îşi ţine sub el desagii Şi cu patimă, declară;

POVESTITORUL E un tren întreg în spate Lumea ţopăie-n vagoane Frânele sunt speriate Aburii ţâşnesc din ea Locomotiva, zici că-i tauru-n arenă Roţile să-i sară-ar vrea Scânteind scântei pe şină

MĂGARUL (bând din ploscă cântă pe aceeași melodie ‖Batistuța mea‖) Drumu-i vechi de când hănia CORUL DE COPII Iha, iha, ha

IMPEGATUL Alo, alo!... Ce se întâmplă acolo?

MĂGARUL 56

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Moştenit de la străbuni

Nu ne potrivim la minte Tu o ai cât un grăunte!

CORUL DE COPII Iha, iha, ha MĂGARUL Să îşi pună în pofta-n cui

MĂGARUL Asta-i bună!... Cine ești? Ai venit dintre povești Ia mai vezi-ți tu de treabă Uite un ogar te-aleargă (iepurele se face că se sperie)

CORUL DE COPII Iha, iha, ha MĂGARUL Mâncătoarea de cărbuni

IEPURELE Nu! Sunt aici cu-adevărat! Vezi că lumea s-a schimbat Dar tu nu te-ai adaptat. Iar ogarul ce m-aleargă Se-antrenează Pentru ați scurta din coadă! (măgarul se uită speriat) (apare un vagon)

CORUL DE COPII Iha, iha, ha MĂGARUL Cu tot ce-are după ea. CORUL DE COPII Iha, iha, ha MĂGARUL Şi eu îmi adun gaşca

VAGONUL (ameninţător) (apare către măgar) Auzi, figură ciudată Ce n-ai cap ci doar o coadă Da înţelege odată. Ce ai cu locomotiva Vă lămuriţi altădată E o chestie privată! Oare tu chiar ești tâmpit De-aici te-ai înțepenit?

CORUL DE COPII Iha, iha, ha MĂGARUL Şi atuncea vom vedea CORUL DE COPII Iha, iha, ha

MĂGARUL (profund jignit) Eu cu voi nu stau de vorbă N-aveţi cap doar aveţi formă Ce să discut cu-n vagon? Doar să mă lase să dorm Şi nici asta nu aş vrea. Că prea mult v-aş onora! (plin de importanță)

MĂGARUL Hai spune şi dumneata! (se adresează sălii) (un iepuraș) CORUL DE COPII Iha, iha, ha MĂGARUL Am dreptate? Da ori ba?... (iepurașul intră pe scenă în aplauze)

VAGONUL Noi avem răspundere Şi suntem pe drum de ieri (către sală) Și acuma ne oprește Mă rog! Nici nu știe cine este? E plecat (face cu degetul la tâmplă) dintr-o poveste

IEPURAȘUL Auzi dragă Urechilă Tu mă faci să-ți plâng de milă Amândoi avem urechi. (le arată) Ale mele sunt așa Ale tale-anapoda 57

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 MĂGARUL Aiureli, are şi memorie De îmi ţine teorie. Un vagon, ce altceva poa’ să fie? Fugi de-aici năzbâtie!

Avuția să îi crească! Dar cine să înțeleagă Un vagon cu mintea bleagă? VAGONUL Ai putea a înţelege Că în toate este-o lege!

VAGONUL Noi avem răspundere De-ai sluji pe pasageri. Eu aş vrea de belele să te scap Ca o constatare; să-ţi bagi minţile în cap!

MĂGARUL Că şi noi avem o lege Pe aicea nu se trece Noi la stop n-om aştepta. S-aştepte locomotiva!... Tu mai ai de zis ceva? Tu, doar știi a alerga! Să nu pierzi locomotiva!

MĂGARUL Vrăjeli. Ascultă madam vagon Eu din politeţe-s domn, Vezi că am şi telefon (arată telefonul care și sună) Ce să-ți spun, că sunt un măgar modern. (Cântă – pe melodia ‖Batistuța mea‖) Alo… Alo dragă măgăriță Măgărița mea Ieși afară-n grădiniță Măgărița mea Și vino să-mi dai guriță! Măgărița mea Iha, iha, iha, ha Măgărița mea Căci cu viață ca a ta Măgărița mea Nu mai are nimenea Măgărița mea Hai să vezi ce ne-om distra Măgărița mea Să moară locomotiva. Iha, iha, iha, ha!

VAGONUL Spui numai bazaconii Iată, că vin călătorii! CĂLĂTORII (adunaţi în jurul locomotivei) Vai madam, ce ţărănism?! În ce epocă trăim? Măgarul cu telefon Şi ni se dă mare domn. Nu se plânge de cultură, Doar cea din agricultură. Asta nu-i contemporan Sau e-un mare bădăran! (Măgarul mănâncă în continuare sfidător) LOCOMOTIVA E de actualitate Însă aşa-i pe la sate Sunt minţile-ntârziate,

IEPURELE Cu telefonu-ți stă bine Cum chelului cu tichie Dacă te crezi așadar… Cheamă-l aici pe primar! Chiar de-i țap, are habar!

IEPURELE Ei, nu chiar toate!! Aicea nu ai dreptate! Cum tu mănânci doar cărbuni Și-i faci pe alții nebuni Uită-te la dumneata Lasă grija altcuiva Și vezi-ți de treaba ta.

MĂGARUL Cât sunt eu așa măgar N-am nădejde în primar Și de-aceea protestez Grija câmpului veghez Țapul vine, țapul pleacă Nu-i convine, se mută pe altă cracă!

UN CĂLĂTOR Ăştia n-au nici un stăpân Stau ca boii acolo-n drum. Nu vor evoluţie 58

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Pun de-o revoluţie Să iasă la drumul mare La ce-i nou şi stă în cale Uite le-au făcut şi haltă Asta e calea ferată Te duce şi te aduce Nicidecum să te încurce!

(postată cu alt telefon în colțul celălalt de scenă) Ce-i acolo albinuță, e război? Că a ajuns vestea pân’ la noi! ALBINA CFR Nu-i război, dar sunt mulți boi Care-aici s-au adunat. Strigă-un măgar demodat Și calea ne-au ocupat !

IEPURELE Vai de mine ce știți voi Primaru-i în păpușoi Și cu toții pun la cale Un plan pentru demolare Ce n-ați auzit vreodată Să vândă până și calea ferată!

REGINA Ei și ce-i ? ALBINA CFR Au în frunte un taure Care pufăie și-mpunge Va fi rău când va ajunge Și au un plan mi se pare Au un plan de demolare Singurul ce protestează E-un măgar ce aiurează Trimiteți trupa mascată Ca să-i alungăm odată!

LOCOMOTIVA (către măgar care e preocupat cu mâncatul) Cu ce drept îmi stai în cale Ai țidulă de la sfat Sau ai crezut că-i de mâncat! Și-acum poți fi arestat? MĂGARUL Oare ce ți s-a-ntâmplat? Cărbunii s-au terminat?... Ia bagă marșarier! Pân’ la un complex minier Că de-acolo te hrănești De pe noi ne chinuești! De la tine pân’ acum Nimeni n-a rupt acest drum

UN CĂLĂTOR Sunt martor la ce se-ntâmplă Cucoană locomotivă Asta-i grevă colectivă Ia sloboade-ți frânele Dă-le drumul să-i fărâme ! LOCOMOTIVA Ce vorbești? Ce facem cu victimele? Să le am pe conștiință pentru-așa nesăbuință ?

LOCOMOTIVA Dacă-i vorba așadar O să mă plâng la primar Uuu, Uuu, Uuu! Stau de vorbă cu-n nebun!

ALT CĂLĂTOR Le transporți la abator, Să le vină-n ajutor! Pe mine aşadar, Mă miră ca şi pe voi Toate-s de la un măgar. Şi mai sunt atâţia boi Mă rog şi câteva vaci Ce-au venit aici puhoi Dar ce să faci?..... Pentru un catâr sau doi Putem să dăm peste ei!

MĂGARUL Primarul care-i un țap Are barbă-n loc de cap În loc să fie cu noi Stă ascuns în păpușoi! Iha, iha, iha, ha!... (sună telefonul la cabina cantonului CFR) ALBINA CFR Alo,… Da, spune-ți vă rog!

REGINA Alo...mă auzi!

REGINA 59

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 MĂGARUL (către locomotivă) Să vedem care pe care Va învinge de-astădată Tu grămada cea de fiare Sau eu care sunt de-o viaţă Legendă nemuritoare?! Cât despre tauri și boi E prostimea de la noi Eu lupt pentru-o cauză De stau aicea de poză Iha, Iha, Iha, ha!

ALBINA CFR Da!... spuneți majestate!... REGINA Sper că sunteți înarmate Puneți acele pe ei Nu în ochi ci-acolo-n spate Pentru ca să nu se vadă Știți voi cum, colo sub coadă Și-o să fie vai de ei Mama lor de derbedei!... VACA (foarte alarmată cu mâinile în coarne) E de rău! Aoleu că vin mascaţii Ce-o să facem cu viţeii O să ne spargă ficaţii Și vițeii, nu-s de vină mititeii!

PRIMUL BOU (revoltat) Da este adevărat că suntem boi La propriu și nu la figurat Și faceți ce vreți cu noi Da pare-a fi adevărat. Dar avem și noi nevoi N-o să stăm ca proștii în păpușoi!

ȚAPUL (din păpușoi) (scoate capul) Ca primar eu vă dau startul Faceți ce vă duce capul Eu vreau bani ca să câștig Chiar de-o să-nghițiți voi hapul Eu o să lupt ca să înving Și nu-s țap ce sunt primar Boilor, n-aveți habar Diferența-i la cântar, Nu vă uitați la măgar Banu-i ban n-aveți habar Sunt un mare ‖gospodar‖!...

AL DOILEA BOU Dacă primar este țapul Și face ce îl duce capul Să poată să-și umple sacul Ne lasă să facem treabă Ca apoi să ne râdă-n barbă! POVESTITORUL Albina de la cabină (scoate fluierul și stegulețul) Furioasă fluieră Şi-apar roiuri de albine Năpustindu-se-n mulţime Şi-şi scot acele din teacă Colo pe sub cozi li-l bagă. …………………………………….. Cu albinele-mpreună (O tânără cu opinci și port popular, cu un târn mare de nuiele) Dreptatea cu-n târn în mână Mătură-i dă la gunoi (Se face un panou tomberon și o perdea de porumb) Șleaftă de țapi și de boi Ce voiau, ca să-și bată joc de noi. Să se dea tot la fier vechi După-un obicei străvechi Să știți că-n a voastră țară Oricine-ați putea să fiți Unde-i lege nu-i tocmeală

TAURUL Lăsaţi-i pe seama mea O să-i dobor uite-aşa (mimează împunsul) Cu mine se vor lupta Până când voi câștiga! Nu să-l dărâm pe măgarul prostăvan! Ci să vindem șinele, traversele Conform unui mare plan Vizând interesele, Ca să câștigăm un ban! IEPURELE Voi puneți focul sub oală Când iepurele e pe câmp Cum povești de-odinioară Asta-i pierdere de timp! 60

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Asta-i bine ca să știți Ca încet, încet, încet, să scăpăm și de corupți! (Personajele se retrag în colț de scenă) (după panoul cu păpușoi) (intră grupul de copii, tot din personaje) GRUPUL DE COPII (vorbesc) Și cum treci calea ferată De pe drumul comunal O locomotivă iată (apare locomotiva – trece dintr-o parte în alta a scenei chiuind) Chiuie fără scandal U, U, U, U, U,… Acum la calea ferată Toți se opresc la semnal! (apare măgarul care se oprește la semnal) Problema e rezolvată. Trenu-i pe calea ferată (vagoanele trec unul după altul) (Stop)(Toate personajele se opresc și cântă)

La Vintileasca

CORUL DE COPII Glasul roților de tren Se aud din depărtare (Pe muzică înregistrată trecerea unui tren) Peste-a satului teren Trec în pas de defilare Și de nimeni nu se tem. Uuu, Uuu, Uuu!... Protestanţii-n păpuşoi Cu turma de vaci și oi Cu țapul servesc trifoi. Hai copii cântați cu noi! La, la, la, la, la, la, la La, la, la, la, la, la, la La, la, la, la, la, la, la La, la, la, la, la, la, la DRUM BUN! *************************************** Și această deosebită piesă de teatru a fost pusă în scenă de către Prof. Elena Fântâner cu talentații elevi de la Școala Gimnazială ‖Regina Maria‖ din comuna Vintileasca, județul Vrancea.

Jucând piesa de teatru ”LOCOMOTIVA ȘI MĂGARUL” pe scenă la Focșani, de ziua copilului. Felicitări poetului, prozatorului, dramaturgului Vasile GROZA pentru minunatele creații dedicate copiilor și tinerilor.

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Evenimente culturale Ion Părăianu despre lansarea antologiei ”Popasuri scriitoricești pe Olt și Olteț, II”, autor Florentin Smarandache Să vorbești despre Florentin Smarandache, trebuie să ai curajul unui luptător, care, când intră în ring, să fie sigur de victorie, ceea ce, în cazul de față, nu se poate. Florentin Smarandache nu poate fi învins ! Florentin Smarandache: Mă consider om de știință, dar în aceeași măsură și om de cultură Biografia lui Florentin Smarandache este foarte interesantă, dar în prezentul material nu vom face nici o referire la aceasta, dar cine nu i-o cunoaște, nu poate să înțeleagă locul lui în știința mondială, nici în cultură. Trebuie să fim mândri că suntem contemporani cu această somitate, și cu atât mai mult, că este vâlcean de-al nostru din Bălceștii de pe Olteț. Pe 1 august, 2016, ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ CULTUL EROILOR „REGINA MA-RIA‖ (Filiala Județeană „Matei Basarab‖ Vâlcea) în parteneriat cu SOCIETATEA NAȚIO-NALĂ INDEPENDENTĂ A PERSOANELOR CU HANDICAP (Filiala Vâlcea); FORU-MUL CULTURAL AL RÂMNICULUI; LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI (Filiala Vâlcea) și SOCIETATEA CULTURALĂ „ANTON PANN‖ au lansat antologia Popasuri scriitoricești pe Olt și Olteț, II de Florentin Smarandache. Domnul Eugen Petrescu, moderatorul evenimentului, pentru început, l-a invitat pe Ion Părăianu să citească mesajul primit de la antologator, prietenul tuturor, care n-a putut să ne fie alături din motive obiective. Reproducem cuvintele: „Vă mulțumesc, domnul Părăianu ! Vă rog să transmiteți participanților: În prezent sunt la o Conferință IEEE în Vancouver, unde am de prezentat câte-va articole despre logica și mulțimea neutrosofică, care-s generalizări ale logicii și mulțimii fuzzy. Am fost tot pe drumuri (Vietnam, Germania), iar acum Canada. Voi merge și în Toronto, unde există o comunitate românească importantă, având și un ziar în limba romană, Observatorul, al cărui editor șef este un oltean de-al nostru: domnul 62

Dumitru (Puiu) Popescu. Le voi duce câteva cărți românești. Mulțumesc organizatorilor vâlceni (Eugen Petrescu, Marian Pătrașcu, Ion Părăianu etc.) pentru lansarea volumului antologic Popasuri scriitoricești pe Olt și Olteț, II. Vă rog să anunțați participanții că pregătesc și un volum III, cu scriitorii ca-re nu au fost incluși în primele două volume, pentru a avea o bază de date compactă din zona noastră. Da, părinții mei au decedat… Anul trecut mama… Am ajuns imediat la în-mormântare. Sper vara aceasta să dau prin România. Cu prietenie și nostalgie, FlorentinSmarandache Gallup, USA, Jul 29 A urmat domnul Eugen Petrescu, care, a rostit Cuvântul de întâmpinare. Apoi, domnul Marian Pătrașcu a prezentat volumul antologatorului: editura, imaginea de pe copertă, paginația, criteriul de ordonare al scriitorilor fiind cel cronologic, (după data de naștere), spre deosebire de primul volum, unde a fost preferată ordonarea alfabetică. Domnul profesor dr. Ion Soare, în expunerea sa, l-a prezentat pe Florentin Smarandache ca om de știință și de cultură. Au mai luat cuvântul: Simion Petre Cichirdan, Zenovia Zamfir, Nicu Cisma-ru, Elena Natalia Călinescu, Nicolae Nistor, Marian Bărăscu, Gheorghe Puiu Ră-ducan, Dragoș Călinescu, Gheorghe Pantelimon și Ion Părăianu. Domnii Nichi Ursei și Ion Micuț s-au „duelat„ în… epigrame. Această minunată seară literară s-a încheiat cu muzică de petrecere și voie bună în compania formației Restaurantului „La Coana Cami„ și a inegalabilului interpret de romanțe Gheorghe Cărbunescu. Personal, nu pot să vorbesc despre acest volum antologic Popasuri scriito-ricești pe Olt și Olteț II,până nu amintesc că domnul Florentin Smarandache, întrebat de un jurnalist la un interviu, dacă se consideră matematician sau scriitor, a răspuns simplu: „Mă consider om de știință, dar în aceeași măsură și om de cultură”. Și tot în același interviu, întrucât din 1980 devenise client permanent al Secu-rității, cu o finețe ironică mărturisește: Am avut onoarea de a

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 mi se întocmi 4Do-sare la Securitate cu peste 880 de pagini. Matematician, fizician, filozof, poet, prozator, dramaturg, autor de manifeste și programe, Florentin Smarandache își împarte timpul, aproape, în mod egal pentru scrisul cărților de literatură și cărților de știință (matematică, fizică, filo-zofie). Din cele aproape 200 de cărți, peste 85 sunt de literatură, restul fiind cărți de știință. Florentin Smarandache a fost un răzvrătit, mereu nemulțumit de el, de viață, de toate câte se petreceau în jurul lui; în societate ! Toate lucrurile pentru el erau pe dos. În el încolțise un sâmbure de paradox. Despre Fl. Smarandache e greu să vorbești, că nu știi despre ce să vorbești. Să vorbești despre literatură și artă, trebuie evidențiat meritul lui de fondator al curentului de avangardă numit paradoxism, ca un protest împotriva totalitarismului. Apoi, câtuși de puțin, trebuie să ne legăm și de acest cuvânt. De origine greacă, compus: 1) prefixul para - contra, împotriva (paratrăznet, parapluie...) și 2) doxa – opinie, judecată. Aș putea spune că Florentin Smarandache s-a cununat și încununat cu acest cuvânt, care este egal cu sintagma logica contrari-ului și care i-a adus notorietatea necontestată în mai multe domenii, pentru că paradoxismul e o revoltă culturală, științifică, pe care el a alimentat-o cu pro-priile-i argumente, axiome, ipoteze, recunoscute de Înaltele Foruri Academice Internaționaționale. Iată câteva exemple de inovații prezentate la Conferințele științifice interna-ționale: Neutrosofia – o ramură nouă a filosofiei, care reflectă realitatea neconvențională din punct de vedere filosofic. Un singur enunț cred că este edificator: „De existență îi este teamă oricărei existențe, chiar și Universului în Sine, poate doar Inexistenței în Sine nu îi este teamă de ea însăși, sau poate oamenilor care în existența lor uită sau nu știu că există.„ Matematică (1969) - Gradul de negare a unei axiome ori teoremă „Totul este posibil, chiar și imposibilul !„ Fizică - Paradoxuri cuantice și noțiunea de nematerie. Dacă materia e formată din electroni, protoni și neutroni, nemateria în viziunea 63

neutrosofică fiind opusul materiei, pentru că toată dia-lectica lui Smarandache este bazată pe contrarii, este formată din antielectroni, antiprotoni și antineutroni. Deci, materia are opusul antimateria, dar și neutrul ei, care nu este nici materie, nici antimaterie, ci nematerie formată din elec-troni, protoni, neutroni, antielectroni, antiprotoni și antineutroni. Această Ipo-teză, Fuziunea Informației și ideea Vitezei Supraluminale i-au încolțit în minte încă din liceu. Avea ceva viu în el. Nu avea astâmpăr sau sufera de un sindrom al Legii contrariului. Teoria despre nematerie a fost trimisă, în 2004, la Laboratorul European pen-tru Fizica Particulelor Elementare (CERN - Geneva, Austria). CERN a confirmat Ipoteza lui supraluminală, cât și Teoria Absolută a Relativi-tății. Și Societatea Americană de Fizică i-a confirmat aceste ipoteze. Dacă în 1905 Einstein afirma că viteza luminii nu poate fi depășită, în 1972 Fl. Smarandache a considerat opusul: viteza luminii poate fi depășită, iar, că spațiul și timpul sunt relative, după Einstein, Smarandache afirmă că spațiul și timpul sunt absolute, adevăruri ale unei logici îndelung studiată. Trebuie să amintim, pentru mulți, că, în anul 2011 Florentin Smarandache a fost propus pentru Premiul Nobel, pe care nici un triligvist nu l-a primit. Ca un matematician desăvârșit, Florentin Smarandache și-a rostuit averea științifică într-o sferă, care, rostogolindu-se, a magnetizat Pământul. Lucrările lui Florentin Smarandache sunt traduse în numeroase limbi străine: engleză, germană, franceză, rusă, chineză, italiană, arabă, greacă, spaniolă, indiană, portugheză ș.a.

Lansare de carte în com. Vrâncioaia Pe data de 31 iulie 2016 în satul Poiana, com. Vrâncioia, județul Vrancea a avut loc lansarea celui de-al treilea volum de poezii al poetei populare Catrina DANCIU. Volumul ‖Poezii creștine‖ editat la Editura Emma, Cluj-Napoca, 2016 reprezintă un dar de

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 suflet dăruit rudelor, sătenilor, românilor iubitori de divinitate și credința creștină strămoșească.

Au fost prezenți scriitori, rude, membri ai Asociației culturale Bogdania, vecini, și săteni. Au vorbit elogiativ poetul Ionel Marin, nepoata Gabriela, crescută de autoare și venită cu familia în mod special din Italia, la eveniment. De asemenea a fost lăudată de domnul Constantin Danciu, de altfel un model de soț, iubitor și înțelept. Doamna Marin Elena a oferit sărbătoritei, din partea Asociației Bogdania o frumoasă Diplomă de excelență. Au recitat cu multă pasiune poezii din volum, elevele: Micu Andreea Mădălina, Simona Alexandra Grigore și nepoata Mănăilă Gabriela. Fericită și emoționată poeta Danciu a mulțumit celor prezenți și în mod special domnului Ionel Marin, redactor șef al revistei Bogdania pentru ajutorul substanțial în realizarea cărții. A recitat mai multe poezii, apreciate prin vii aplauze din partea asistenței. Îi urăm sănătate și mult succes în continuare. (Ionel MARIN)

Domnul Vasile Lefter, fost profesor sărbătoritului a făcut o frumoasă și interesantă prezentare poetului Vasile David. „În poeziile lui Vasile David veți găsi răsunete din Eminescu, Blaga, Arghezi, Labiş s.a.m.d. Poezia lui ne invită să medităm şi chiar titlul este o invitaţie la dezvoltare. Sigur, dacă vrem să trăim în umbra stelelor, vrem să trăim de fapt în lumină, iar această afirmaţie îndrăzneaţă poate fi încadrată în categoria oximoron‖. Acesta pentru o viață mai bună a plecat în Italia și de 15 ani lucrează și stă cu familia la Roma.

Foto Vasile David (pe rândul II în cămașă albă) și colegii săi din Italia

Lansare de carte la Librăria ”Alexandria” din Carrefour Moll Focșani

Pe data de 21 august 2016 într-o frumoasă zi de vară la Librăria ”Alexandria” din Carrefour Moll Focșani a avut loc lansarea volumului de poezii ”Umbra stelelor” a poetului vrâncean Vasile David. Ambianța plăcută, de asemenea public numeros și vorbitori pe măsură.

La eveniment au fost membrii familiei, Cristi Merchea, fondatorul ziarului Emigrantul, Alexandru Neacşu, preşedintele Asociației „Ulpia Traiana Romana‖, consăteni, prieteni, scriitori şi iubitori de poezie bună. Au vorbit despre poet și opera sa fostul diriginte, Prof. Pricop, editoarea cărții doamna Claudia Minela, redactor șef al revistei Vocativ. A citit câteva poezii printre care:‖ Sărut mâna mamă‖, ‖Dorul de acasă‖, ‖Acasă‖ și altele. Le-a ascultat cu lacrimi în ochi și doamna Aneta, mama autorului. Au adresat cuvinte de felicitare primarul comunei Rădulești, domnul Cristi Merchea, scriitorul Ionel Marin, redactorul șef al revistei Bogdania, colegii de cenaclu din Roma și doamna Ionica Stan,

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 cântăreață de muzică populară, consăteancă cu Vasile David. Au fost interpretate câteva frumoase cântece populare de către Ionica Stan dar și de către sărbătoritul serii, poetul David. Acesta scrie o poezie duioasă, caldă, limpede ce merge direct la inima și sufletul românului însetat de libertate, de dorul de casă, de părinți, de locurile natale și ne îndeamnă la păstrarea identității naționale dar și a autenticelor valori românești. Poetul Vasile David a mai scris încă două volume de poezii și anume: “Norul de vise” în 2014 şi ―Colindător străin” în 2015 și doar acest al treilea volum de poezii ‖Umbra stelelor‖ a fost lansat și în România. Îi urăm succes în continuare și când va considera să se întoarcă definitiv în țară și va fi primit cu brațele deschise de către toți românii. Succes și numai bine! (Ionel MARIN)

Prof. RODICA P CALOTĂ: Sărbătoarea limbii române la Mănăstirea BrâncoveanuSâmbăta de Sus, 31 august 2016, organizată de revista româno-canado-americană STARPRESS

Ziua Limbii Române, dedicată, în acest an, poetului, criticului literar şi membrului titular al Academiei Române, George Coşbuc, de la a cărui naştere se împlinesc 150 de ani(1866-2016), a fost sărbătorită împărăteşte, în data de 31 august 2016, la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, în amfiteatrul Academiei de Spiritualitate, Cultură, Artă, Ştiinţă, la a cărei ridicare a purces Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Antonie Plămădeală – este vorba de o clădire cu aproximativ 70 de camere, respectiv 130 de locuri la cazare şi un amfiteatru cu o capacitate de 150 locuri – a fost ca în acest spaţiu să poată fi primiţi, găzduiţi şi serviţi oameni din afară, care în dorinţa lor de studiu şi retragere să se poată bucura de condiţiile oferite de mănăstire, de materialul ştiinţific necesar studiului pus la dispoziţie de bibliotecă, precum şi de atmosfera propice studiului oferită de cadrul natural, aşa cum putem afla şi din acest fragment de discurs: „(…) socotind că Biserica trebuie sa joace un rol important in viaţa religioasă, socială şi culturală din vremea noastră şi pentru viitor, am hotărât să continuăm în afara incintei mânăstirii o clădire nouă, cu rosturi bine stabilite. Am numit-o „ARHONDARIC ŞI CHILII”, din aceasta văzându-se şi rostul ei: să adăpostească monahi, închinători, vizitatori. Pentru a preciza si mai bine rostul acestor chilii, am avut in vedere ca această clădire să aibă şi o destinaţie mai specială, şi mai înaltă, să fie adică un centru de spiritualitate şi de cultură religioasă pentru cât mai mulţi vizitatori. ... Ea se va numi „ACADEMIA DE LA SÂMBĂTA” în sensul că va fi un loc în care se vor organiza conferinţe, simpozioane şi alte întâlniri româneşti şi internaţionale. Pentru aceasta vor exista suficiente locuri de cazare şi o modernă sală de conferinţe. Temele care vor putea fi dezbătute vor cuprinde un spectru larg de preocupări: spiritualitate, cultura, arte, ştiinţe. Acestea vor fi înscrise chiar pe frontispiciul academiei.” (Extras din cuvântarea Î.P.S. Sale Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, rostită la Sibiu, 3 august 1997 ) Aici, alături de românii de pretutindeni, am participat , ca invitat, la manifestările culturale organizate cu prilejul Zilei Limbii Române, constând în:

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Marti 30 august 2016 - La IZVORUL părintelui ARSENIE BOCA / ORA 19 00‟– Recitări poezii / "Părinte ARSENIE BOCA …" susţinute de scriitoarea Ligya Diaconescu şi scriitorul Florin T. Roman (compoziţii proprii ) şi recitări din clasicii literaturii române - actriţa Doina Ghiţescu, colorate cu momente muzicale interpretate de Gheorghe Cărbunescu - din Rm.Vâlcea, cu binecuvântarea părintelui Constantin Mateescu - preşedintele Ligii Scriitorilor -Filiala Rm.Valcea, care a susţinut şi o scurtă cuvântare. Miercuri 31 august 2016 -Lansarea antologiei »Limba noastră cea română »(fragmente din operele scriitorilor prezenţi în antologie) ; -Susţinerea alocuţiunii « Alteţea Sa Regală, Limba Română »de către doamna profesor universitar Anca SIRGHIE din Sibiu şi Canada; -Prezentări şi lansări de carte ale unor scriitori români din diaspora : Melania Rusu Caragioiu din Montreal / Canada -« Glia de aur », Florin T. Roman din Arad -«Elegii si nostalgii », Gina Agapie-Buzău - « Zidul de zăpadă », Nicoleta Claudia Drăgan Bucşă-Braşov - « Petale de rouă în dar » ; -Înmânarea diplomelor Revistei STARPRESS 2016 ; -Prânzul duhovnicesc; -Serata literară şi ospăţul românesc la poale de Făgăraş ; -Focul de tabără. Toate aceste sublime manifestări au fost legate de interpretarea textelor de către actriţa renumita, plină de har, Doina Ghiţescu dar şi piesele muzicale interpretate cu talent de dl Gheorghe Cărbunescu, pe versurile poetului nepereche, Mihai Eminescu, dar şi romanţe din repertoriul naţional, plămădite sub faldurile ocrotitoare de lumină pietroasă ale munţilor Făgăraş, dar însoţite de pioasa recunoştinţă adusă celor trei împăraţi ai spiritului: spiritul voievodului martir Constantin Brâncoveanu, ctitorul impunătoarei zidiri, spiritul ieromonahului Arsenie Boca, fost stareţ al mănăstirii, cel numit de Părintele Dumitru Stăniloae "Ctitor de frunte al Filocaliei 66

româneşti", prilejuindu-ne reamintirea unui citat din biblie: "Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care vesteşte pacea, a solului de veste bună, care dă de ştire mântuirea." (Isaia 52, 7) şi spiritul românismului ortodox, prin prezenţa românilor din diaspora, veniţi să celebreze acest eveniment, la invitaţia doamnei director general al S.C. Starpress SRL şi al Revistei internaţionale româno-canado-americane “STARPRESS”, membră a Clubului de Presă Transatlantic şi fondatoare a AJRP-Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni, Ligya Diaconescu, dar şi din voinţa arzătoare de a menţine aprinsă flacăra limbii române. În pofida vicisitudinilor la care este supus destinul uman, doamna Ligya Diaconescu a pus mai presus de problemele personale, soarta limbii strămoşeşti, sacrificându-şi liniştea pentru a organiza această întâlnire, la doar două zile de la funeraliile soţului defunct, dovedind respect şi responsabilitate faţă de un asemenea act de cultură şi faţă de participanţi, dar şi marea pasiune şi putere de sacrificiu a domniei sale, faţă de menirea ce i-a fost încredinţată pe acest pământ, gest care ne-a reamintit sacrificiul iluştrilor noştri predecesori pentru ca ―dreptcredinciosul‖ neam românesc să dăinuiască. În deschiderea manifestărilor, scriitoarea Ligya Diaconescu a dat cuvântul scriitorului George Echim care a citit mesajul adresat de preşedintele LIGII SCRIITORILOR ROMANI - Alexandru Florin Ţene, care din motive obiective în acest an nu a putut participa la sărbătorirea Zilei Limbii Române la Mănăstirea SAMBATA de SUS dar care este prezent cu gândul şi cuvântul scris, împreună cu scriitoarea Titina Nica Ţene. Despre slava sufletului românesc vorbeşte renumitul profesor filolog Ion Topolog, care citeşte poezii din creaţia scriitoarelor Ligya Diaconescu şi Mariana Popa, afirmând că acestea sunt intr-adevar poezii româneşti şi nu versificaţii, scrise cu talent şi trăiri emoţionante. Părintele Constantin Mateescu - preşedintele Ligii Scriitorilor -Filiala Rm.Vâlcea, a vorbit despre importanţa sărbatorii şi susținerea organizării unor astfel de manifestări, pentru a nu ne pierde cultura şi identitatea românească. Tot despre slava sufletului românesc vorbeşte elocvent, în articolul domniei sale ‖Ce

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 faceţi cu sufletul românesc?‖, publicat de ‖Condeiul ardelean‖, editat de SC Tracia SRL Sfântu-Gheorghe, jud. Covasna, domnul avocat George G. Echim, membru fondator al mai multor asociaţii şi fundaţii de interes social şi literar, autor, colaborator, membru fondator şi redactor al Revistei de cultură ”Ritmuri Braşovene” şi al revistei trimestriale de poezie”Claviaturi”, a cărui bogată activitate publicistică ne demonstrează nu doar preocuparea pentru cultivarea limbii române, ci şi o responsabilitate civică superioară pentru îndrumarea tinerilor pe calea îngustă, dar sclipitoare a moralei în artă, dar şi în viaţă. Plecând de la eseul cu titlul ‖Zece comandamente ale lui Mihai Eminescu faţă de starea Naţiunii Române », (Dr. Mircea Frenţiu, Blaj, publicat în Bilunarul de atitudine şi cultură ―Condeiul ardelean ―, Anul XI, Serie Nouă –Nr. 303, din 1528 ianuarie 2016, p. 11), geniul eminescian este pus în slujba Sufletului Românesc, poetul izbutind astfel să rămână viu, mai viu decât mulţi ―vii-morţi spiritual‖, întrucât, la distrugerea sufletului unui neam participă nu doar faptele unor‖cozi de topor‖, ci şi nefaptele-inacţiunile, nepăsarea, ignoranţa, iar cei care lucrează la distrugerea elementelor identitare ale fiinţei naţionale săvârşesc o crimă împotriva umanităţii: ‖Umanitatea a trăit şi este normal să trăiască cu respectarea, măcar minimală, a regulilor şi legilor firii, a identităţii, libertăţii şi demnităţii fiinţei umane, a comunităţilor naţionale, fără a se permite să se uzeze abuziv de tăvălugul mondializării; ţinând seama de principiile de viaţă general cunoscute, acceptate şi acceptabile, printre care unitatea în diversitate‖, îşi argumentează dl George Echim punctul de vedere, fortificându-l cu afirmaţia inerentă unei conştiinţe neaoşe româneşti, chiar universale:‖Fără existenţa, întreţinerea şi afirmarea, fără trăirea şi manifestarea ideii de patriotism şi a sentimentului patriotic, Sufletul Românesc este lipsit de conţinut‖. Tot la consistenţa (inconsistenţa actuală) a sufletului românesc conduc şi citatele următoare, al căror mesaj pătrunde şi circulă ca moleculele de hidrargir în suflet, de unde pleacă prin vene:‖(...) lumânarea sufletului nostru încă nu s-a stins, căci au mai fost şi-alţi bărbaţi de seamă care-au ştiut să ne vorbească nu doar de bucurie, ci chiar de fericire, pe care-au înţeles-o, de la daci citire, ca jertfă de sine şi de bucurie a 67

morţii, de care nu au parte, fireşte, decât aceia care cred cu-adevărat în sufletul nemuritor‖, iar gândirea carteziană nu dă greş nici în alegerea următorului citat, ca schelă a edificiului argumentaţiei:‖(...) şi dacă Sufletul Românesc are o bună parte cugetătoare, speculativă, cum a dovedit-o de-a lungul ultimelor două milenii de dreaptă credinţă, atunci, în ciuda vremurilor grele care s-au abătut din nou asupra noastră, sufletul acesta ar putea fi trezit la nemurire, prin vorbe frumoase, prin epode, prin meditaţii şi prin rugăciune.‖ Nu întâmplător am ales să folosesc drept concluzie motto-ul care ne atrage atenţia şi simpatia, chiar admiraţia pentru virtuţile unui neam deosebit, care a supravieţuit sub pavăza credinţei sale: ‖În pofida a tot ceea ce ne-a fost, ne este şi se pare că ne va mai fi împotrivă, , NOI am fiinţat şi vom fiinţa, spre dezamăgirea, regretul şi chiar disperarea unora...”, mesaj mesianic, al cărui optimism trebuie şi merită să fie frecventat. Acest articol ne-a fost dăruit de autor la serata literară , găzduită de Casa de vacanţă şi creaţie Mariana şi Ovidiu Popa din Vistişoara. Gazdele ne-au copleşit cu ospitalitatea, frumuseţea locului amenajat în scopul delectării şi relaxării invitaţilor, primirea oaspeţilor cu pâine şi sare de către amfitrioni, costumaţi tradiţional, care ne-au oferit o cină copioasă cu feluri de mâncare tradiţională, pregătită cu grijă şi multă pricepere. Nu a fost neglijată nici hrana spirituală, fiecare primind, la introducerea în grădina fermecată, un poem scris de dna Mariana Popa sau de dna Ligya Diaconescu, precum şi câte un aforism ca desert, din bogata carte a înţelepciunii populare româneşti. Eu am nimerit un poem al doamnei Ligya Diaconescu, « Trăire », care m-a impresionat prin forţa spunerii, cu precădere în versurile : « Băteam în pragul casei, cu drumuri prăfuite/Şi hainele din mine erau mai cenuşii/Şi mă-ntrebam de, oare,-mi vei recunoaşte gândul/Când sufletele noastre sunt oarbe şi târzii. » Puţini creatori simt , pe pielea şi în carnea lor,în toată fibra, măreţia, dar şi responsabilitatea purtării hainelor ce ni s-au dat, asceza pe care o presupune arta, rigoarea acestor drumuri prăfuite pentru a ne şlefui sufletele, doar ştim cât de îngustă e calea către astre, atât de aspră şi de îngustă... încât unii nici n-o observă, iar alţii o ignoră. Pe această cale a construit dna Ligya

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Diaconescu scara pe care să urce cultura şi inteligenţa românească la nivelul la care se află acum , iar manifestările prilejuite de voinţa trancenderii românismului poartă amprenta domniei sale şi constituie un brand naţional şi internaţional, prin participarea multor români din diaspora. Ne-au încântat şi delectat cântând şi scriitorul, avocatul George Echim, într-un minunat costum popular, actriţa Doina Ghiţescu, cântărețul Gheorghe Cărbunescu, profesorul Ion Topolog dar şi minunata noastră gazdă, Ovidiu Popa. Au citit din creaţiile personale scriitorii Olimpia Sava din Galaţi, Nadia Urian din Bistriţa, Florin T. Roman din Arad,Victoria Fătu Nalaţiu din Bistriţa, Tudosia Lazăr din Ivesti - Bucceşti / Galaţi , Mariana Popa din Braşov, Ligya Diaconescu din Rm.Valcea & Toronto, Melania Rusu Caragioiu din Montreal, Rodica P. Calotă - Tg. Jiu , George Echim din Braşov , SORIN RADU CHIOREAN-Alămoreanu Brașov etc. Focul de tabără a încheiat apoteotic un episod din această magnifică « trăire » a faptelor de limbă românească, în dumbrava transformată în altar de meditaţie şi trăiri distilate la cele mai înalte temperaturi spirituale, astfel încât nu puteam să nu apreciem versurile şi muzica unui nou imn românesc, compus de dl academicianul dr.ing. Adrian Toader Williams, care ne-a citit din creaţiile sale şi în amfiteatrul academiei, la deschiderea festivităţii. Bineînţeles că nu puteam încheia fără să ne manifestăm gratitudinea faţă de organizatori şi gazde, prin cântec şi recitări , fie ele în limba maternă sau franceză, fiindcă într-adevăr, nimeni nu a regretat nimic, deci febra lui « Je ne regrette rien » a convins auditoriul că avem dreptate să fim solidari pentru o cauză nobilă şi să recităm, în limba latină, versuri ale marelui nostru poet, Mihai Eminescu : « Somnolente avicellae/Atque nidos congregarunt/In ramulis ocultarunt/Noctem bona ! »şi altele. Am răsfoit cărţile primite în dar de la colegii mei de breaslă şi am constatat că mă pot hrăni vreme îndelungată cu frumuseţea gândurilor şi sentimentelor, cu utilitatea informaţiilor cuprinse în ele şi, eclectic, am decis ca unele dintre ele să fie împărtăşite, să se bucure şi cititorul. Discretă şi elegantă sufleteşte , doamna Victoria Fătu 68

Nalaţiu, poetă, prozatoare, dramaturg, pictoriţă, pasionată de haiku, apreciată de multe personalităţi literare, printre care şi criticul literar Alex Ştefănescu, premiată la diferite concursuri internaţionale din mi-a atras atenţia cu o carte de aforisme traduse în trei limbi europene, « Frumuseţe răpitoare într-alt cer de poezie », carte care a obţinut « Menţiune specială » din partea juriului Concursului Internaţional Corona din Italia, şi din care am ales să citez capitolul II, întrucât conţine definiţii pertinente şi cuprinzătoare ale unor etape de formare a tinerilor şi nu numai : Informare: Libraries deepen the wells in the rainbow necklance. Books are made of rainfall, their shape are modified by star-eyes. Books are sunrays kneaded in the word-bread. All open books get any morning dressed in a child laughter. A book tames the quietness and pull out of the shandow the errants. Reading, you easily slip into the sun boats and drink the nectar of bliss. You, the reader, value the dreams growing up in the deeds' flight ! Open a book even in your dream, and deathless wings you'll get. Bibliotecile adâncesc fântânile în salba curcubeului. Cărţile-s din ploi, iar forma lor o schimbă ochii stelelor. Cărţile sunt razele de soare frământate în pâinea cuvintelor. Cărţile deschise îmbracă dimineaţa cu râs de copil. Cartea îmblânzeşte tăcerile şi îi trage din lăcaşul umbrelor pe cei rătăciţi. Citind, aluneci uşor în bărcile Soarelui, bei nectarul fericirii Cititorul preţuieşte visele ce cresc in fapte de zbor. Să deschizi şi-n vis o carte şi - ţi cresc aripi făr'de moarteRecherche: Le biblioteche scavono fontani nella colanna dell' acrobaleno. I libri ci sono dai piovi, la loro forma la cambiano gli occhi delle stelle. I libri ci sono le radici del sole impastato nel pane delle parole.

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 I libri aperti vestano la mattina con un riso giovenile. Il libro dona i tranquilli e tira nella assa delle ombre quelli smarriti. Leggendo scivoli facilmente nelle barche del Sole, bevi dal nettaro della felicità. Il lettore aprezza i sogni che si alzano in fatti di volo. Apri anche in sogno un libro e ti cresceneranno alli eterni. Les bibliothèques approfondissent les puits dans le collier de l'arc-en-ciel. Les livres nous sont des pluies et les yeux des étoiles les changent de forme… Les livres sont des rayons de soleil pétris dans le pain des mots. Les livres ouverts habillent les aubes au sourire d'enfant …1* Le livre apprivoise les silences et fait sortir de la demeure des ombres les égarés. Grâce à la lecture, on glisse facilement dans les kayacs du Soleil et on boit l'ambroisie de la félicité. Le lecteur aime les rêves qui se dressent dans les envols… Si on ouvre un livre dans le rêve, il nous pousse des ailes éternelles. O altă doamnă a scrisului românesc, Nadia Linul Urian, o profesoară din Cristeştii Ciceului, care a cucerit inimile italienilor, obţinând Menţiunea de onoare Intr-un concurs de literatură, ca şi antecesoarea sa,m-a captivat cu mireasma unui stil nealterat de zorzoanele stilistice sau de concepţie , ca să nu mai vorbim de grobianismul, de vulgaritatea unor pseudocreatori contem-porani. Aşa cum o descrie un coleg de-al său, prof. Nicolae Feier în « Predoslovie la un buchet de flori de câmp », « Nadia Linul Urian are un farmec aparte al povestirii, care vine din preaplinul unei inimi curate de dascăl, racordat la valorile clasice ale învăţământului românesc transilvan, cultivat cu meticulozitate, cu perseverenţă şi cu rezultate absolut remarcabile în Şcolile năsăudene, valori care, din nefericire, se pierd acum. » Autoarea prezintă coerent şi autentic « satul românesc, tradiţiile sale, viaţa sa unică şi inconfundabilă, ocupaţiile tradiţionale şi moravurile sale, în raport cu morala creştină 69

ortodoxă... » pentru că « Aşa sunt cărţile Nadiei Linul Urian. Portrete de oameniplini de frumuseţe şi har, prin care străbate lumina, sau, în opoziţie, suflete opacizate de tina păcatelor. Citiţi doar Cânepa şi vedeţi cum se străduieşte autoarea să îndese în desaga neuitării terminologia, ştearsă de tot din memoria colectivă a românilor, legată de această esenţială ocupaţie a femeii de la sat, care poseda o adevărată industrie casnică a confecţiilor vestimentare tradiţionale româneşti : meliţă, urzoi, stative, drâglă, sucală, iţe, nevedire, hecelă, bgileală etc., etc. » M-am convins uşor de acest lucru, parcurgând conţinutul cărţii « Mama Ioana », savurând textele povestirilor « Sâdor », pe care autoarea ni l-a şi citit la serata literară, « Oala de lut », « În veci », « Împărăteasa cu căruţul din lemn », « Prostia », « Bunica », ultimele două amintindu-mi, pregnant, pe inegalabilul povestitor, Ion Creangă, fiecare text lăsând, la final, un spaţiu apodictic pentru meditaţie. Tot în registrul formator ludic se înscriu şi poemele doamnei Olimpia Sava, din Galaţi, prezentă în numeroase antologii naţionale şi internaţionale, despre a cărei personalitate multiplă găsim referinţe în « Monumentul cărţii şi ucenicia cuvântului », « Întâlniri semnificative » (Cezarina Adamescu), « Cu alte cuvinte » (Mihaela Rotaru), « Şi la Tecuci nasc oameni » (Vasile Ghica), « Monografia comunei Iveştii » (Nicolae Stanciu Buciumeni), « Galaţiul în spaţiul cultural naţional » (Ilie Zamfir), prezentată ca scriitoare cu un dezvoltat simţ civic şi bun-gust, iubitoare de copii, cărora le-a dedicat majoritatea scrierilor domniei sale. Am ales, spre exemplificare, câteva versuri din volumul « Învârtind cuvintele », operaţiune executată de autoare întocmai unui prestidigitator, care îşi invită spectatorii la realizarea numărului râvnit, într-o complicitate seducătoare : « Dragii mei, nespus îmi place Să învârt cuvinte-n pace ! De acceea, vă provoc Şi cuminţi, dar şi cu minte, Toţi să învârtim cuvinte ! Sigur că prea bine ştiu, Judecată pot să fiu, că mai sunt şi-alte cuvinte, Dar nu mi-au venit în minte Şi-au rămas neînvârtite. Scuze-mi cer ! De voi găsite Şi notate, în curând,

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Vor avea şi ele rând.‖ Cartea poate constitui un auxiliar didactic eficient în procesul instructiv-educativ, la capitolul structuri polisemantice (omonime lexicale, gramaticale, chiar contextuale), dar şi la figuri de stil, prin folosirea metaforelor personificatoare, metonimiei, comparaţiei etc.). Şi iarăşi ajungem la marele nostru hâtru din Humuleşti, prin bogâţia paremiologică, prin adierea apoftegmelor moralizatoare din subsidiar. Închei această prezentare din colţul texistenţei mele (existenţa mea ca text în palimpsestul livresc contemporan) cu impresii despre o carte a unei celebre doamne din Montreal, Canada, Melania Rusu Caragioiu, recunoscută atât în ţară, cât şi în străinătate pentru prodigioasa activitate, ca membră în Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români, Asociaţia Scriitorilor Români, Liga Scriitorilor Cluj, Filiala Timişoara, Cenaclul Asociaţia Culturală « Constantin Brâncuşi », Timişoara, cenaclul francez »Anneau poetique », Montreal, Canada, , colaboratoare permanentă la revista franceză « Multivox », vicepreşedintă a Cenaclului Epigramiştilor « Păstorel Teodoreanu », Montreal, Canada, Comitetul director probleme carte, Asociaţia Culturală Română Canada, Montreal , membru fondator al Cenaclului « Ars Poetica », Montreal ş.a. Răsplătită cu numeroase premii, printre care premiul decernat de revista « La Pologne », Varşovia, din partea revistei româno-canadoamericane STARPRESS In 2013, 2014 şi multe alte semne de recunoaştere a meritelor sale, participând la Salonul de carte « Gaudeamus »Bucureşti şi la Salonul internaţional de carte Montreal, prezentă în 11 antologii, dintre care 4 bilingve, 6 plachete colective, dintre care 4 apărute în Canada, în limba franceză, în 2 anuare în România şi în alte 5, în Comunitatea Moldavă din Quebec, autoare a multor cărţi de poezii pentru copii, doamna Melania Rusu Caragioiu nea revelat un suflet cald şi nobil, care a emis energie pozitivă pe tot parcursul manifestărilor evenimentului, molipsindu-i şi pe colegii şi prietenii prezenţi, de la discursul iniţial, foarte bogat în citate şi exemplificări referitoare la literatura română, prin care a realizat o fulminantă incursiune, până la finalul care s-a produs pe fundal muzical, dna Melania intonând un cântec

pe care obişnuiam să-l păstrăm ca pe un foc de artificii, la o agapă. Aceleaşi trăiri le descrie domnia sa în cartea « Ani de Canada » (Ed. Singur, Târgovişte, 2016), prezentându-ne câteva personalităţi de marcă ale scrisului românesc , printre care poeta Liuba Sârbu, ,autoare a mai multor poeme pentru copii, scrise în maniera ludică, dar percepute dureros de adulţi, precum poezia « Gândul », o « meditaţie plină de savoare », cum o numeşte dna Melania Rusu Caragiu, din care cităm versurile : « Cu el mă trezesc din somn/ Tot cu el sunt pân-adorm,/ Oare eu sunt casa lui ?/Casa mare-a gândului ? » În aceeaşi tonalitate elegiacă se înscrie şi poezia « Nu-s vii doar viii... »care, spune comentariul critic, frizează antiteza, cum putem constata şi noi : »Senin e cerul/ şopteşte şi mă tot îndeamnă/ să-i simt căldura...dar, Mamă,/ în minei gerul ! ». Sugestivă şi temeinic gândită, chiar suferită mi-a părut sintagma « Te-ai aşezat în zidul firii mele », din poezia « Patimi daco-gete », amintindu-mi de mitul sacrificiului Anei, cea zidită pentru ca mănăstirea să dureze. Interesantă este captura sinesteziei, în poemul care poate fi distilat alchimic în versul « Să ascultăm o culoare », la dl Al. Florian Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, « diplomat în jurnalism european, dânsul ne reprezintă cultura română de la înălţimea unui for internaţional », prezenţă culturală ubicuă, « de o energie şi un har scriitoricesc proverbial, este întâlnit la conferinţe, simpozioane, prezentări, întruniri, mereu atent să răspundă chiar şi la cele mai umile solicitări care afluează spre ordinatorul său », aşa cum ni-l prezintă dna Melania Rusu Caragioiu. Evident că efortul de a aduce în peisajul culturii contemporane fapte de limbă şi viaţă din diaspora nu se limitează la aceşti autori, şi nici la o simplă tragere la sorţi a unui fragment de text din întreaga ţesătură a unei cartografieri literare. De aceea, voi încheia cu o strălucită întrebare retorică, adresată tuturor conştiinţelor : « Cum ai putea oare să nu te simţi şi să nu fii un adevărat patriot, când între atâtea comunităţi etnice din Canada, fiecare îşi poartă portul, obiceiurile, îşi respectă sărbătorile, steagul patriei sale, limba maternă şi toţi dau importanţă şi sărbătorii tale ? » Într-adevăr, cum am putea ?

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 A 40 –a aniversare a Promoției de ofițeri de artilerie ”1976”, Sibiu, 1-4 sept. 2016

Comandantului de Divizion. Peste 30 de colegi au ‖părăsit‖ această lume, odihnindu-se în patria cerească. Pentru aceștia și foști comandanți, profesori s-a ținut o slujbă religioasă, de pomenire, depunându-se coroane de flori, lumânări și candele, în memoria lor, la Statuia domnitorului Ioan Vodă, din spatele platoului.

În perioada 01-04. 09. 2016 la Sibiu a avut loc, după patru decenii, aniversarea promoției ‖1976‖ de ofițeri activi de artilerie, într-o atmosferă caldă, prietenească, de respect reciproc și recunoștință față de comandanții și profesorii promoției. În seara zilei de 1 septembrie ne-am reîntâlnit, cu zâmbetul pe buze și inima plină de emoții, în incinta Școlii de Aplicație, foștii locotenenți de artilerie, promoția 23 august 1976. Fiecare dintre noi arată altfel, deceniile trecute lăsând urme și pe chipul nostru, bătut de vânt prin unitățile și marile unități ale bravei Armatei Române. Ne-am amintit de primirea de excepție, din luna septembrie 1976, făcută de conducerea, personalul unităților la care am fost repartizați să slujim Patria. Este de apreciat efortul și calda primire a tuturor invitaților și participanților, de către Comitetul de organizare format din coloneii în rezervă: Duca Vasile, Boștină Florea și Iftimoaie Costică și de către comandanții instructori. Bufetul suedez și glumele domnului col. Crăciun ne-a apropiat și readus aspecte din viața de elevi ai unei strălucite Școli militare. A doua zi, după micul dejun în cunoscuta sală de mese, la oara 10.00, pe platoul mare al Școlii de Aplicație, într-o atmosferă emoționantă domnul colonel (r) Ștefan Crăciun, fost comandant de Divizion elevi, a urat ‖Bun venit‖ ofițerilor promoției ‖76‖, invitaților și tuturor participanților. S-a efectuat, după intonarea Imnului Național, APELUL SOLEMN, pe plutoane, apoi pe baterii…Lacrimi și inimi strânse când, la rostirea unor nume se răspundea ‖decedat‖…Unii colegi din cauza unor afecțiuni medicale nu au putut veni la eveniment. Comandanții de Baterii au dat raportul 71

A urmat fotografierea pe subunități și emoționante alocuțiuni în ‖Sala Pavelescu‖. Pios omagiu și fostului comandant de Școală col. Nicolae Pavelescu‖. Domnul col. dr. Oprea Georgel a prezentat un scurt istoric al Artileriei și câteva aspecte referitoare la Revista de Artilerie. Șeful promoției Dumitrescu Luigi, în prezent profesor universitar a înmânat domnului colonel Oprea o Diplomă de excelență din partea promoției. În aplauzele întregii asistențe Col. Ștefan Crăciun (Cocoșelul), comandant Divizionului de artilerie elevi ai promoției 19731976 a mulțumit lui Dumnezeu că a avut posibilitatea să ne revedem și că exigența uneori exagerată ne-a ajutat să devenim foarte buni ofițeri, rămânând ‖promoția de suflet‖, promoția care a dat valoroși comandanți de unități, lectori, profesori și care au făcut cinste Armatei și țării. A amintit și de G-ral Ioan Sorin care din nefericire, a decedat din cauza unei nemiloase boli. Pentru implicarea exemplară în educația și instruirea elevilor a primit medalie, o Diplomă de excelență

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 și un călduros ‖La mulți ani‖ din partea întregului colectiv al promoției ‖76‖. Au vorbit apoi șefii de promoție de la Artilerie, Dumitrescu Luigi și Udrea Constantin de la Topografie. Domnul Boștină Florea a prezentat ‖In memoriam General Ioan Sorin‖ și domnul col.(r) Marin Ghinoiu a propus ca promoția ‖1976‖ să primească denumirea de ‖Promoția general Ioan Sorin‖. Domnul Lt. Col. (r) Marin Ionel a dat citire Mesajului din partea Prof. Anghel Hoțu, strălucit lector de filozofie în Școala de ofițeri, ulterior la Academia Militară, mesaj ascultat cu multă atenție de întreaga asistență. Iată DECALOGUL alocuţiuni sale: - Mai întâi, vă rog să primiţi suprema mea afecţiune pentru ceea ce aţi reprezentat în binomul dascăl-elev, binom deja conservat în memoria timpului. - În al doilea rând, vă felicit pentru faptul că mi-aţi devenit colegi în breasla pensionarilor, dacă pot spune astfel. - În al treilea rând, vă mulţumesc cu deplină sinceritate pentru faptul că m-aţi şlefuit ca dascăl întrucât, fără voi, rămâneam, vorba lui KANT, ‖un lucru în sine şi pentru sine‖. - În al patrulea rând, le datorez enorm celor care nu au înţeles sau nu au fost pasionaţi de menirea filosofiei ca metafizică şi ontologie umană întrucât, prin ei, mi-am descoperit lacunele personalităţii mele de ordin psiho-pedagogic. - În al cincilea rând, le sunt profund recunoscător celor care au simţit reflecţia filosofică drept posibilitate de ozonare cerebrală şi de salt spectaculos în libertatea spirituală întrucât, datorită lor, am trăit momente de graţie profesională. - În al şaselea rând, dacă am reuşit să proiectez o rază de lumină într-un spaţiu cu alte coordonate spirituale, atunci această rază s-a metamorfozat într-un vector non-entropic. - În al şaptelea rând, dacă cineva acuză o nedreptăţire din partea mea ca dascăl, îmi cer iertare cu maximă smerenie întrucât ‖errare humanum est.‖ - În al optulea rând, vă destăinui acum, în pragul vârstei de opt decenii de viaţă, că niciodată nu vam considerat situaţi într-un talveg existenţial, ci la o cotă echivalentă cu a mea, ca parteneri dragi. - În al noulea rând, doresc celor care nu s-au realizat pe deplin, celor suferinzi, celor care şi-au pierdut persoane dragi, celor care văd esenţa vieţii 72

ca o Fata Morgana, celor bântuiţi de regrete, dar şi altor speţe necuprinse în această gamă, să nu cadă, în nici o împrejurare, pradă deznădejdii şi să aibă mereu SPERANŢA pe frontispiciul raţiunii şi afectivităţii, întrucât OMUL TREBUIE SĂ AIBĂ SPERANŢĂ ŞI ATUNCI CÂND NU MAI ARE NICI O SPERANŢĂ! Iar pentru cei realizaţi, le doresc să beneficieze de roadele DESTINULUI LOR (creat, în primul rând, prin capacităţile proprii), dar să nu omită faptul că viaţa este sinusoidală. -În al zecelea rând, vă urez petrecere deconectantă, la care mă raliez prin acest text, iar pentru cei trecuţi în eternitatea nefiinţei, UN PIOS OMAGIU! Apoi a exprimat recunoștința față de comandanți, lectori, bucuria reîntâlnirii colegilor, urând întregii asistențe un călduros ‖La mulți ani‖! La final col (r) Ciobanu Viorel a oferit câteva cărți Școlii de Aplicație și s-au continuat discuțiile colegiale, pe subunități, în frumoase și dotate săli de pregătire a cursanților. De asemeni Masa festivă a fost minuțios pregătită și a înveselit inimile tuturor, timp de câteva ceasuri, la Cercul Militar Sibiu. Atmosfera a fost încălzită și de unele cântece patriotice și ostășești dar și de frumoase cântece de muzică ușoară. Mâncarea și vinul excelent au deschis inimile, împărtășindu-se reciproc aspecte din viața militară dar și de pensionar.

În ziua a treia, cu autocare am mers și vizitat Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ‖Astra‖ din Dumbrava Sibiului și deosebitul Târg al Olarilor amplasat pe platoul din piața centrală a frumosului municipiu Sibiu. Seara am servit Cina, împreună cu soțiile și invitați pe Terasa Cercului Militar. A fost foarte bine organizată și pregătită prima revedere, după absolvirea Școlii Militare de

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 Ofițeri Activi de Artilerie ‖Ioan Vodă‖, a ‖promoției de suflet‖ , Promoției ‖1976‖. Duminică, 04 septembrie 2016, cu regrete ne-am luat rămas bun, dar și cu speranțe că ne vom reîntâlni peste 5 ani, sănătoși și la fel de bogați sufletește. Felicitări organizatorilor! Sănătate și numai bine promoției de artileriști ‖1976‖ dar și tuturor militarilor români. LA MULȚI ANI! (Ing. Ionel MARIN)

REGULAMENTUL CONCURSULUI NAȚIONAL DE POEZIE „COSTACHE CONACHI”, ediţia a XXIV-a – Tecuci 2016

Vor mai fi oferite premii din partea unor edituri sau reviste literare, partenere ale evenimentului, juriul rezervându-și dreptul de a redistribui, în mod excepțional, anumite premii. Transportul și masa (diurna) juriului și a laureaților vor fi asigurate de organizatori. Laureaţii au obligația să fie prezenţi personal la Tecuci, pentru a primi premiile şi pentru a participa la manifestările organizate cu prilejul concursului. Relaţii la tel. 0236/820 449; 0725802250, sau prin e-mail la adresa: festivaltecuci@yahoo.ro. DIRECTOR, MARIAN IFTIMIE

Casa de Cultură Tecuci în colaborare cu Primăria Municipiului Tecuci, organizează în ziua de 22 octombrie 2016 cea de-a XXIV ediție a Concursului Național de Poezie „Costache Conachi‖. Concurenţii: Pot participa tineri creatori de poezie în vârstă de până la 35 de ani, care nu au publicat în volum. Concurenţii vor trimite un număr de şapte poezii în câte șase exemplare (scris cu diacritice) care vor purta fiecare acelaşi motto de identificare. Într-un alt plic închis pe care va fi înscris moto-ul poeziilor, participanţii vor introduce o fişă cu câteva date personale: numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, ocupaţia, studiile, distincţii literare, telefon, e-mail, etc. Plicurile cu fişa personală se vor deschide după jurizare şi stabilirea premiilor. Lucrările vor fi expediate până la data de 07 octombrie 2016, data poştei, pe următoarea adresă : Casa de Cultură a Municipiului Tecuci, Str. 1 Decembrie 1918, nr. 62, cod 805300, jud. Galaţi, cu menţiunea: Pentru Concursul Naţional de Poezie „Costache Conachi‖ Jurizarea: Lucrările vor fi apreciate de un juriu, constituit din personalităţi culturale. Premiile: concurenţii stabiliţi câştigători vor fi invitaţi la Tecuci la manifestările organizate cu prilejul Concursului Naţional de Poezie „Costache Conachi‖. Organizatorii vor acorda următoarele premii: Marele premiu, Premiul I, Premiul al IIlea, Premiul al III-lea, Mențiune . În caz de egalitate la punctaj premiile se împart. 73

Casa de cultură din Tecuci

Noi apariții editoriale Poezie sau proză? De toate, este viață, verticala existenței dumneavoastră

V-am citit cartea într-o noapte fierbinte din vara asta nebună și ciudată. Nu v-am scris până acum pentru simplul motiv că am timpul măsurat

Bogdania………………………………………………………………………An IV, Nr. 27-28/2016 pe nedrept. De zile bune alerg pe la cabinete private și am reușit până la urmă să o programez pe mama la două intervenții chirurgicale la ochi. Am cam două luni ‖ de foc‖. Mama are 85 ani și sper să suporte bine intervențiile. Altfel ?!... Să revin la cartea dumneavoastră. M-a fascinat, m-a impresionat și m-a durut în egală măsură. Descrieți fidel lumea în care trăim. Asta doare. Viața de zi cu zi, chinuită, nedrept de stresantă, de plină de tot felul de neajunsuri....doare ...Este proză? Și da și nu. Este poezie? Și da și nu. Este VIAȚĂ, nu neapărat pe verticala unor pagini, ci din verticalitatea unui om demn, înțelept, cult. Este o carte a propriei dumneavoastră verticalități. Așa ați trăit și trăiți, așa ați muncit, ați scris, ați simțit și ați gândit. Cred, și sper să nu mă înșel, porniți la elaborarea cărții cu o poezie dedicată dumneavoastră de către doamna profesor Ana Dumitrescu (Început de an ). Este un semn de prețuire din partea domniei sale față de dumneavoastră, și reciproc, pornind de la aceste versuri pentru tot parcursul VERTCALITĂȚII, omagiați gestul distinsei doamne. Domnul Stroia, prefațatorul și editorul, vă apreciază munca, scriind mai mult decât laudativ. E și firesc. Un om valoros se bucură de rodul muncii altui om valoros. I-am scris și domniei sale, felicitându-l pentru editarea cărții. Tot respectul pentru amândoi. Cartea dumneavoastră este esență de viață, viață văzută cu ochi onești, cinstiți, lucizi. Este trăire sufletească, gândire serioasă, istorie, religie, politică, dragoste de țară și de glia natală, sete de cultură, dor de adevăr, iubire de oameni și natură. E un fel de revista LOHAN, dar scrisă într-o altă notă, mai personal, hrană pentru minte și inimă, unde nu colaborează zeci de oameni de cultură, ci este rodul unei minți unice, bine organizată, bine ancorată în realitățile vieții de zi cu zi. Mă bucur pentru marele noroc de a vă cunoaște. Plec fruntea în fața muncii dumneavoastră și vă doresc ani mulți de luciditate și tinerețe interioară. Să fiți mereu Omul minunat pe care am onoarea să-l cunosc. Felicitări pentru tot , tot, tot, tot, tot...... (Dr. Teona Scopos)

Semnal editorial