Cine a fost Ion Luca? Părea fericit să aștepte. Așa l-am cunoscut prin anii 1963 când alcătuiam prefața primei sale ediții, ce a însemnat, de fapt, reapariția sa publică după ani de nedreaptă absență, pentru care omul n-a fost în nici un fel vinovat… A scris mult, excesiv de mult, și din pricina izolării în care a trăit nu mai avea nici un fel de spirit critic, nutrind un soi de narcisism care îl făcea să fie greu de suportat ca om și mai toți să se ferească
de dânsul. Acum, când nu mai este, când o viață măcinată uneori fără sens s-a încheiat, să îndreptăm un gând către omul ce s-a dedicat numai scrisului, și puținul care a rămas să facem să aibă o soartă mai bună. Atunci vom cunoaște și locul pe care-l ocupă cu adevărat în istoria dramaturgiei noastre, iar lungile așteptări ale vieții lui nu vor fi, poate, și ele eternități."
* * *
Piese ca: "Năframa iubitei", "Femeia Cezarului", "Icarii de pe Argeș", "AmonRa", "Alb și negru", "Cele patru Mări", "Morișca", "Salba reginei" etc, pot fi oricând puse în scenă de marile teatre românești și nutresc speranța că împreună vom reuși să-l cinstim așa cum se cuvine.
După 30 de ani, V.Anania, înainte de a scrie capitolul închinat lui Ion Luca din volumul său de amintiri "Rotonda plopilor aprinși", a fost anume la Vatra Dornei și a văzut mormântul lui I.Luca Și acum, după atâția ani de la moartea lui, când autorul nu mai poate fi dușmanul propriei sale opere, I.Luca e încă un necunoscut. Se pare că stigmatul de care sa temut toată viața îl urmărește și după moarte, prin perpetuarea prejudecăților sau poate doar a indiferenței.
Primii pași s-au făcut,iar Liceul Teoretic al municipiului Vatra Dornei îi poartă numele. O viață - un destin, adunate cu grijă în numeroasele pagini ale operelor sale dramatice - iată, pe scurt, cum poate fi definit Ion Luca.
11