2014 * nr.1
Liceul Teoretic „Ion Luca” Vatra Dornei
1
ă-i putere omului să scrie, să creeze și te va lăsa să te bucuri tu singur de operele sale de neuitat. Eu, ea, ele.. noi. Ne-am adunat ca să creăm, să așternem pe hârtie talentul ce ni l-a lăsat Dumnezeu, căci doar așa putem arăta de ce suntem în stare. Poezii, pagini de jurnal, câteva rânduri rătăcite cândva printr-un caiet rupt, printr-o agendă cu nimicuri, le-am adunat pe toate aici, în revista noastră. Aceasta vrea să ne reflecte viața de elev, ajuns la vârsta adolescenței pașnice și armonioase. Fiecare cuvânt e scris cu dragoste, fiecare imagine înseamnă ceva, iar fiecare gând transmis e din inimă... inima noastră de adolescente cu capul în nori.
2
Gândurile sufletului 14.Am încheiat o copilărie 16.Pagină de jurnal 17.Pagini din vacanță 18.Momentul meu cel sincer 19.Amintire 20.Ani de liceu 21.Început de toamnă, sfârșit de amăgiri 22.Idealul meu 22.D.A.L.V. 23.Iubesc 23.Rugă 24.Les vacances 24.Importanța religiei în școli 25.Beneficiile religiei în viața adolescenților 26.Moda pentru mine
4.Ce iubesc pe lumea asta? 4.Un gând ce mă definește 5.Despre mine 6.Cine sunt eu...? 6.Cuvinte despre mine 7.Liceul nostru 7.Ora pământului la „Ion Luca” 8.Balul Bobocilor 2013 9.Comenius 10.„Ion Luca” împreună cu Asociația Tășuleasa 11.Educația este dobândirea artei de a utiliza cunoștințele
3
Dacă vreodată cineva m-ar întreba ce iubesc cel mai mult pe lumea aceastra, probabil ar dura câteva minute pentru a înşirui tot ceea ce ador. Sunt multe lucruri...pot însă să amintesc că iubesc să fiu iubita, să visez, să mă amuz, să petrec timpul cu persoanele dragi. Desigur, acestea însă sunt doar câteva. Lista mea este imensă. Totuşi, dacă ar fi să uităm de chestiile puerile, aş spune că seriozitatea mi se pare pentru maturi (uneori). Îmi place să călătoresc şi să descopăr lucruri noi. Sunt dispusă să risc pentru a face lucruri excepţionale, ocazionale sau chiar unice. Îmi place să trăiesc viaţa în roz! Pihureac Laura
Fericirea mea o vei găsi acolo unde sunt cărți, acolo unde e muzică și dans, unde se adună oameni ce nu-mi vor răul. Fericirea mea înseamnă o foaie și un creion, o pereche de căști cu muzică bună strecurată în urechile mele. Fericire este arta de a scrie o poezie atunci când lacrimile și tristețea nu mă lasă să mă exprim, dar și atunci când banca goală din vârful parcului mă inspiră să-mi scriu sentimentele în versuri. Îmi place să trăiesc fericire, iubire, aventură și distracție. Sensibilitatea mea cere afecțiune, dragoste. Și o primesc, atâta timp cât sunt și eu în stare să o ofer cui merită. 4
Ungureanu Oana
Am decis că acesta este momentul pentru a mă prezenta. Numele meu e Ioana şi îmi plac schimbările atâta timp cât sunt în bine. Lucrez la asta. M-am născut într-un mic oraş din nordul patriei, la munte, unde aerul proaspăt şi rece e pretutindeni. Locuiesc aici oameni ospitalieri, cumsecade şi mai ales sunt gazde călduroase. În micul meu oraş în care locuiesc, sunt multe atracţii turistice începând cu anotimpul vara şi pânăn iarnă, depinde de diferite activităţi.
Hobby-uri, pasiuni? Singurul lucru de care sunt atrasă cel mai mult este sportul şi când spun sport mă refer la lucrurile care îmi plac cel mai mult. Începând cu motociclismul, schiul şi plimbarea cu bicicleta, până la patinaj, sala de sport şi dansul. Fără sport, nu ai o viaţă sănătoasă şi cum spune Seneca “Este un drum lung dar te duce la înălţimi nemaiîntâlnite”. Principalele hobby-uri sunt desenul în mod ocazional şi fotografia. Combin aceste două lucruri pentru că una fără cealaltă nu ar exista ar fi în zadar. Nu lipsesc plimbările şi ieşirile cu prietenii. Despre mine ar fi multe de spus, dar e de ajuns şi atât! Ciobanu Ioana 5
Eu mă numesc Aneci Lupescu Cornelia Lenuţa şi sunt elevă în clasa a XI-a F la Liceul Teoretic ”Ion Luca” din Vatra Dornei. Eu am 18 ani şi nu sunt o fire prea vorbăreaţă, dar cu toate acestea sunt o persoană de încredere şi cu bun simţ. Îmi place să-mi fac prieteni noi şi să mă distrez în compania lor. În timpul liber ies cu prietenii, îmi place să citesc şi să ascult muzică. Pe lângă aceste lucruri aproape în fiecare duminică şi sărbătoare merg la Sfânta Biserică, unde mă rog pentru familie şi prieteni apropiaţi şi îmi găsesc liniştea sufletească. Unii poate mă citică sau nu mă suportă, dar asta sunt eu...
Aneci Lenuța
Vă salut dragi cititori! Numele meu este Ioana, sunt o liceană ambițioasă, creativă și comunicativă. Îmi place să îmi petrec timpul alături de prieteni si familie, să cânt și să citesc. Desigur, din programul meu nu lipsește timpul acordat învățăturii. Îmi doresc să ajung întotdeauna acolo unde mi-am propus, iar pentru asta trebuie depus un anumit efort. Desigur, viața de adolescent nu este lipsită de prietenii veritabile, de dragoste și sentimente. Sunt fericită și norocoasă să am alături o prietenă adevărată! Bențan Ioana
6
Ne mândrim cu liceul «Ion Luca»! Timp de patru ani aici este a doua casă a noastră. Ne pregătim pentru viață din toate punctele de vedere. Aici învățăm, comunicăm și suntem instruiți în diferite domenii. Pe lângă asta, avem o mulțime de alte activități care se desfășoară majoritatea cu inițiativa elevilor. În fiecare an elevii claselor a XII-a se ocupă de boboci, organizându-le un bal (pag.8). De 1 martie, Dragobete, Crăciun și sfârșitul anului școlar au loc serbări, unde elevii talentați au diferite numere în spectacol. De asemenea, elevii liceului participă și organizează diverse evenimente caritabile, de voluntariat (pag.10). Cu ajutorul profesorilor ne implicăm și în proiecte multinaționale, cum ar fi Comenius (pag.9). În fiecare lună se organizează dezbateri pe diferite teme, avem un club de teatru, un club de lectură și unul de dezbateri. Ne mândrim și cu elevii ale căror rezultate școlare și extrașcolare sunt deosebite, ei participând la diverse olimpiade, concursuri, etc. Anii de liceu sunt cei mai frumoși ani ai adolescenței și trebuie să îi valorificăm prin toate activitățile specifice vârstei. Benţan Ioana
Ora Pământului este un eveniment internațional, organizat în ultima sâmbătă a lunii martie a fiecărui an, care are ca scop sensibilizarea consumatorilor de energie electrică. La acest proiect au participat şi elevii de la liceul Ion Luca, elevii din clasa a XI-a F. Pe data de 23 martie noi şi nu numai, ne-am strâns în faţa liceului şi primăriei oraşului. Aici am imortalizat într-o poza de grup acest moment important. La ora 20:30 luminile oraşului s-au stins. Cu toţii am aprins lampioane, apoi le-am înălţat în aer. Priveliştea a fost nemaipomenită! Clasa a XI-a F susţine acest proiect şi vă îndeamnă şi pe voi să participaţi la îngrijirea Terrei ! 7
Benţan Ioana
A fi licean înseamnă, fără îndoială și a participa la diverse evenimente festive. Evenimentele “mondene” la nivel de liceu încep cu faimosul Bal al Bobocilor și se sfârșesc cu Balul Absolvenților. La noi, la “Ion Luca” este o mare tradiție legată de aceste evenimente. Să vorbim acum despre primul bal, desfășurat în octombrie 2013. Totul începe cu discuții pentru tema balului, unde organizatorii vor trebui să contribuie cu diverse activități, prin stabilirea locației sau solicitarea unor eventuali sponsori. Va fi adoptat cel mai bun proiect, bineînțeles, perfectibil și el. Grupul de organizatori stabilește programul serii, care, în afară de concursul de Miss și Mister Boboc va avea și câțiva invitați surpriză.
Însă.. E ușor să hotărăști pe hârtie cum se va desfășura un bal, dar mai greu este să te apuci de treabă. Cu adevărat, a fost de muncă... mai ales cu bobocii, care au fost selectați trecând prin niște probe de aptitudini, iar mai apoi au fost ajutați să își învingă timiditatea și au fost îndrumați în mișcări și gesturi. În final, rezultatele au fost satisfăcătoare – bobocii s-au transformat în tineri frumoși, siguri pe ei, spontani și cu un dezvoltat simț al umorului. Ciobanu Ioana
8
Comenius este un proiect al liceului «Ion Luca», realizat în parteneriat cu Italia, Insulele Canare, Polonia și Franța. În cadrul acestuia se desfășoară mai multe activități la care putem participa și de asemenea prin intermediul cărora primim puncte pentru deplasările în țările mai sus precizate. În luna ianuarie a anului 2012 am avut plăcerea de a fi gazdele proiectului. Așadar, am luat parte la o serie de activități plăcute, dar și din care am avut de învățat, cum ar fi… Work-shop: Aici mulți dintre elevii noștri și-au pus în aplicare talentele, învățându-i pe elevii străini ceea ce știu ei să facă. S-au organizat ateliere de pictură, de modelaj cu plastelină Fimo, abilități practice și încondeierea ouălor. Seară românească: În această seară am socializat, am împărțit păreri despre diferite lucruri, iar Clubul Copiilor ne-a încântat cu o serie de dansuri specifice zonei noastre. De asemenea, nu poate fi trecut cu vederea aspectul culinar al serii, care a fost specific românesc și pe placul noilor prieteni. Excursie: Nu am putut lăsa elevii străini să plece de la noi fără să le arătăm câteva frumuseți ale Bucovinei. Așadar, am vizitat împreună câteva mănastiri, Muzeul etnografic, Muzeul Ouălelor și alte atracții turistice din zona noastră. Benţan Ioana
9
E întotdeauna uimitor să vezi cum locul viran plin de buruieni și bolovani, pe care nu-ți făcea plăcere să îl privești cu doar câteva ore în urmă, se transformă, sub mâinile elevilor de la liceul „Ion Luca” și reprezentanți ai Asociației Tășuleasa, într-o pădure nouă, de toată frumusețea. Asta s-a întâmplat și în comuna Dorna Candrenilor, Poiana Negrii, unde a fost coordonată a treia acțiune de împădurire din această primăvară. Astfel, cei 350 de voluntari au plantat 10.000 de puieți de molid și larice pe 2,5 hectare de teren. Odată ce am aflat de acest proiect, am hotărât să ne mobilizăm cu toții, elevii liceului nostru și să participăm la eveniment. Orice ocazie în care putem fi voluntari, nu este ratată de noi, așadar ne-am alăturat colectivului „Tășuleasa”, într-o zi prielnică pentru astfel de treabă! Bineînțeles, am legat noi prietenii, ne-am amuzat, distrat, iar la sfârșitul zilei ne-am putut bucura cu toții de minunatul rezultat și de faptul că am ajutat natura. Vă sfătuim să participați și voi la astfel de activități! Bențan Ioana
10
Prin educație se urmărește formarea unei personalități în concordanță cu cerințele obiective ale societății, dar și ale individului. Unii copii iubesc competiţia şi fiecare rezultat obţinut îi stimulează să înveţe şi mai mult, să se informeze continuu în domeniul respectiv, dorind să afle cât mai multe lucruri despre ceea ce le face plăcere. Alţi copii moştenesc de la părinţii lor o predispoziţie pentru o anumită materie sau o curiozitate a cunoaşterii pentru un anumit domeniu. În acest caz, a participa la olimpiadă reprezintă pentru ei o modalitate de a pune în valoare aptitudinile pe care le-au moştenit. Recompensele au rolul de a motiva o persoană să persevereze în activităţile pe care le desfăşoară. Clasa a XI-a F se mandrește cu elevi conștiincioși! Drept dovadă stau rezultatele excelente la concursuri și olimpiade. Printre elevii care s-au întors glorioși de la competiții, îi amintim: Dobrincu Sorin - olimpiada de religie, faza județeană - locul II Aneci Lupescu Lenuța Cornelia - olimpiada de religie, faza județeană - locul II
Cicu Daniela - consursul „Tinere condeie’’ - locul II Pihureac Laura - consursul „Tinere condeie’’ - locul III Bențan Ioana - concursul „Tinere condeie’’ - mențiune Ungureanu Oana Corina - concursul „Elena Șimon’’ - locul I Ciobanu Ioana Petronela - Campionatul Național de Sanie-bob locul I Pușcașu Cornelia - Campionatul Național de Atletism - locul I Bențan Ioana & Pihureac Laura
11
„De când am început să practic acest sport, părinţii mei mi-au spus că indiferent ce s-ar întâmpla, să merg mai departe, că ei mă vor susţine. Eram mică şi nu mi-era frică de nimic, totdeauna unde era ceva mai periculos, eu eram prezentă, săream peste tot, eram plină de energie. Jucam fotbal, mă urcam prin copaci, numai lucruri de fete nu făceam. M-am gândit că dacă aş începe să fac un sport, mi-ar ocupa din timpul pe care îl iroseam cu copiii la joacă şi aşa puteam acumula mai multă experienţă în practicarea unui sport care mi-a ajuns la suflet: Sania. Antrenorul meu, mi-a propus să muncesc mai mult pentru a da roade unor rezultate, deoarece a văzut prin ochii mei ambiţia şi chiar puterea de a lupta pentru a fi o învingătoare. Aşa am şi făcut, în urma mea am lăsat numai lucruri de bine şi de laudă, mi-am făcut părinţii să fie mândri de mine, dar mai ales antrenorul, care şi-a pus toată speranţa în mine. Pe lângă toate rezultatele obţinute, pot spune că am muncit din greu, nu lipseam de la niciun antrenament. Chiar mi-a făcut plăcere să practic un asemenea sport şi le mulţumesc părinţilor şi antrenorului pentru tot sprijinul şi că au avut răbdare să mă înveţe şi să mă înţeleagă.” Ciobanu Ioana
12
13
Ne naștem plângând, căci cineva îndrăznește să ne atingă puritatea, corpul nostru mic și fraged. Plângem pentru că acela e primul contact cu cineva din jur, cu cineva care are înfățișarea unui om. Dar unde și cum începe copilăria? Chiar dacă încă ne simțim copii, încă ne comportăm ca unii, la 17 ani încep să apară unele probleme, începem să ne facem unele griji, mai mult sau mai puțin importante. Dar pentru vârsta noastră, avem impresia că sunt cele mai mari probleme de pe pământ. Ne e dor să nu facem nimic, să nu ne pese, să zâmbim, doar pentru că nu știm ce altceva să facem. Copilăria poate fi percepută în multe feluri. Cu toții am avut una, dar am așteptat și neam dorit să ,,creștem mari”. Nu înțelegem, fiind copii naivi, cât de grea poate fi viața și câte obstacole se află la fiecare pas. Avem impresia că viața de adult este mai frumoasă, mai simplă, fiind oameni mari putem avea mai multe activități. Lucrurile astea ni se par interesante, fără să gândim dincolo de ele. Cu cât ne implicăm în mai multe activități, relații, apar sentimente, greutăți, care nu pot fi tot timpul depășite, împlinite. Dar copii... ne iubim părinții pentru că așa trebuie, așa ni s-a spus că e normal, îi iubim necondiționat pentru că datorită lor existăm. Iubim jocurile, ne iubim jucăriile, totul pare simplu, iar sentimentele nu ne provoacă dureri. Adulții sunt triști, urâți, mereu asaltați de griji care nu se mai termină. Adulții iubesc altfel, ei urăsc, neînțeleși uneori sunt chiar demni de milă.
Copilăria înseamnă să ai prieteni care nu țin cont de unele aspecte ale existenței tale și vor doar să se joace. Certurile copilăriei durează doar câteva minute, căci e mai important să ai un partener, decât să ții ură și să te joci singur. Sufletele de copii sunt, poate, prea puțin dezvoltate ca să simtă tot. Ele sunt pure, dar societatea, oamenii reușesc să le distrugă. Faptul că ne transformăm treptat în adulți triști, ne face să realizăm că am greșit în tot acel timp când ne-am dorit să creștem.
14
Mă-ntreb uneori de ce văd copiii un joc în tot ceea ce fac. Și eu eram la fel, plină de energie. Nu înțelegeam de ce, pe stradă, mama călca pe liniile de la pavele, în timp ce eu mă chinuiam să le evit. Nu doar eu. De ce facem asta? Sunt singura care zâmbește prostesc când își aduce aminte de cum era acum 13 ani? Uneori mi-e dor, uneori chiar îmi dau lacrimile și mă gândesc că o să-mi pară rău că mi-am dorit cândva ,,să cresc mare”. Nu poți să le spui copiilor de acum să nu se gândească la maturitate, să nu și-o dorească. Oricum, majoritatea ne dorim ceva ce nu avem. ,,Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se îndeplinească”. Cred că uneori uităm că trebuie să ocolim liniile dintre pavele și ne gândim la viața de adult. Păcat. Mi-e dor să fiu mică, cred că tuturor ne e. Nu doar pentru că acum suntem mai aproape de sfârșit, ci pentru că totul doare. Nu mai are nimeni grijă de noi, oamenilor începe să le pese din ce în ce mai puțin de alții. Oamenii folosesc oameni. Eram copil și nu știam lucrurile astea. Mama, tata mă iubeau, credeam că asta face toată lumea, că e sinceră. Timpul trece și devenim și noi ca ei, cei maturi. Amintirea unui copil care se juca iarna în zăpadă, de parcă nu simțea deloc frigul, o să rămână undeva în mintea noastră. Nu avem voie să regretăm, căci așa ne-am face rău singuri. Privesc și acum bunici cu nepoți în brațe și mă gândesc că toți au fost așa, dar au îmbătrânit. Chiar dacă timpul trece atât de repede, ar trebui să profităm că ne oferă momente frumoase. Copilăria nu este destul de lungă ca să îi înțelegem semnificația. Singurul lucru pe care trebuie să-l știm e că nu vom mai avea niciodată ocazia să o retrăim. Odată cu trecerea anilor pierdem zâmbetele, frumusețea, răbdarea și într-un final rămânem doar cu amintirea a ceea ce am fost odată: un copil simplu, fără griji, care știa să iubească și să râdă. Ungureanu Oana
15
10.03.2011
Dragă jurnalule, Ȋţi sunt foarte recunoscătoare pentru simplul fapt că, deşi nu eşti o fiinţă ȋnsuflețită, eşti cel mai bun prieten al meu. Mă simt ofensată cȃnd trec zile, iar timpul nu ȋmi permite să consemnez cele mai importante evenimente petrecute anterior. Mă simt mai bine atunci când ȋmi asculţi ofurile sau fericirile, de aceea sunt datoare faţă de ţine să ȋţi ȋmpărtăşesc trăirile şi experienţele mele. Tu eşti singurul care mă ȋnţelege fără a-mi reproşa sau a-mi atrage atenţia asupra eventualelor greşeli. Astăzi, marţi, ziua a trecut destul de greu. M-am trezit la ora 8 a dimineţii. De ce? Mi-a sunat telefonul. Era Codrin, prietenul meu. Beată de somn fiind, l-am întrebat “Ce-ţi trebuie la ora asta? Lasă-mă să dorm. N-ai somn şi vrei să trezeşti lumea?”. Dorea să servească cafeaua, ȋnsă cu mine şi cu cea mai bună prietenă a mea…pe motiv să mai rȃdem, mai glumim. (Sabrina) Fiind singură acasă, mi-am spus “De ce nu? S-aşa ai mei sunt plecaţi la muncă şi mă voi plictisi ȋntreaga dimineaţă.” Am pus repede mȃna pe telefon…”Alo, Sabrina?! Bună dimineaţă, hai la cafea…te aştept ȋntr-un sfert de ceas.” Răspunsul a fost clar: “Bună dimineaţă. Abia m-am trezit, dar e ok…mă ȋmbrac şi vin.” Cȃt timp eu preparam somnoroasă cafeaua, cei doi stăteau tolăniţi confortabil pe canapeaua din camera mea. Din bucătărie, auzeam chițăielile şi rȃsetele lor pline de viaţă; păreau foarte energici. M-am abţinut de la comentarii, nu am spus nimic…am adus numai ceştile şi le-am aşezat pe masă. Ne-am uitat la nişte poze mai vechi şi am ascultat muzică. Fără să ne dăm seama ce repede trece timpul, ceasul a bătut ora 12 la amiază. Era o zi de şcoală, aşa că ne-am pregătit ȋn grabă şi am pornit spre liceu, conduse fiind de Codrin. La ora 18:50, când clopoţelul a sunat, am ieşit din incinta şcolii şi…ce să vezi?! Codrin era acolo; stătea rezemat de gardul ce înconjura curtea. Şi-a motivat prezenţa, spunȃndu-mi că a dorit să mă surprindă plăcut. Plăcut, plăcut…dar de ce până acum nu a mai făcut asta? Ȋn fine, ne-a condus (suntem vecine), ȋnsă ȋn faţă Sabrinei a făcut un gest ciudat: mia sărutat obrajii (parcă cu dispreţ) şi nu buzele, cum făcea de fiecare dată. Am tăcut, nu sunt firea care să izbucnească. Acum mă aflu ȋn casă…indignată şi gȃnditoare la evenimentele neobişnuite din această zi. Este tȃrziu (23:07), de aceea vreau să mă pun ȋn pat, dragul meu jurnal. Somn uşor! Pihureac Laura
16
Pagini de vacanță Dragă jurnalule, încerc cu resemnare să deschid din nou paginile îndoite ale acestui carneţel şi să iscălesc iarăşi notificarile de peste zi. E vineri seara... stau cufundată în fotoliu, ascult radioul şi consemnez în jurnal. Picurii grei ai ploii de toamnă lovesc fereastra. Pe stradă, nici ţipet de om. Eu încerc să îmi înec amarul într-o cană de ceai de mentă. Sufletul îmi este atât de uscat... probabil că ţi-ai dat seama: este vorba despre el, despre acel băiat ce l-am iubit enorm. Băiatul căruia i-am dat jumătate din viaţa şi inima mea, băiatul care mi-a dovedit că Soarele şi Luna se pot iubi! Infamul! Aş vrea să ard aceste amintiri! Obtuzitatea din ultima vreme m-a făcut să văd contrastul dintre noi. Până acum am fost supusa unui joc copilăresc, unui joc prostesc. Această subjugare, acum a luat sfârşit şi vreau să cunosc uitarea. Vacanţa îmi va da timp să îmi pun toate gândurile în ordine, să revin la cursul normal al vieţii. Obida pe care m-ai provocat-o, a pus amprenta şi asupra aspectului meu. Parcă nu mă mai recunosc! Cearcănele de sub ochii ce odată sclipeau de fericire, nu le mai pot acoperi. Parcă am slăbit atât fizic, cât şi moral. Zâmbetul s-a şters de pe faţa mea, acum uscăţivă. Puterile îmi sunt sleite... Abia aştept să îl văd cum se zbate în lanţurile iubirii, să îl simt cum se stinge. Ah, ce n-aş da să îl văd chiar acum! Să îmi simtă mâinile reci, să mă privească în ochii tulburi! Nu mai vreau, nu mai accept nicio şansa! Vreau doar să mor înecată în valurile dragostei; sentimentele ascunse ale inimii mele să ajungă pe fundul mării, iar vasul pe care ne-am aflat să se scufunde odată cu ele. Călătoria s-a terminat aici. Valurile vieţii ne-au adus pe fundul mării pe amândoi. Acum trupurile noastre vor putrezi unul lângă altul, în ciuda ostilităţii lui faţă de mine. Un lucru împotriva firii lui... vom rămâne legaţi pe veci, nici însuşi moartea neputând să despartă firul nostru epic. În ultimă instanţă îi voi spune: „La revedere, iubirea mea, la revedere, prietenul meu; ai fost unicul pentru mine. Mi-ai atins inima, mi-ai atins sufletul, ai scos din mine esenţa iubirii. Ţi-am sărutat buzele, ţi-am strâns mâna, ţi-am păstrat visele, am fost o parte din tine!’’ Vreau să mă crezi, iubite jurnal, că sunt atât de îngrozită... Repulsurile petrecute nu îmi dau pace. Încerc să mă descos de vis, de fantezie, iar gândul meu să fie curat. Încă nu m-am mişcat din fotoliul meu. În şemineu, focul s-a stins. Mă simt rebegită. Începe să îmi fie frig...aşa se întâmpla şi acum câteva zile , însă răsuflarea şi atingerea lui mă făceau nu doar să mă încălzesc, ci să mă topesc. Nu! Nu vreau să îmi mai aduc aminte! Vreau să dorm; îmi iau cămaşa purpurie de noapte şi mă învelesc cu cerga atât de fină. Gata jurnalule, acum mă culc. Am încredere că noaptea va fi un sfetnic bun. Noapte bună! Bențan Ioana
17
Momentul meu cel sincer Mi-e greu să fac asta, dar îmi doresc atât de mult. Simt pentru el.. tot. Îl iubesc cu tot sufletul, mă enervează, îl urăsc. Și totuși, sunt așa fericită că pot să le fac pe toate. Lângă el am învățat să zâmbesc, să-mi pese, să nu mai fiu egoistă. Am învățat să urăsc, să iubesc, să-l iubesc pe el mai mult decât pe mine, ceea ce mulți spun că nu-i chiar bine. Sunt conștientă, dar nimeni nu simte ce simt eu pentru el. Sunt nebună sau am înnebunit între timp. Mi se pare că asta face parte din dragostea adevărată. Cum să uiți pe cineva care e totul pentru tine, cu care ți-ai petrecut cele mai frumoase moment din viață, căruia i-ai dăruit un an și ceva și tot ce-și putea dori? Nici dacă m-aș trezi în fiecare zi cu o memorie nouă, tot nu aș putea. Cel mai mult îmi plăcea să mă trezesc lângă el, aș fi renunțat la orice pentru asta. I-am strecurat destinul meu în palme fără să-și dea seama. Și n-a știut ce să facă cu el, cred că l-a pierdut. În sufletul meu e doar un loc calduț. Al lui. Și nu va ști nimeni cum să stea acolo, în afară de el. Probabli îl voi umple cu lacrimi. Plâng mult. Azi l-am luat în brațe. Era cald, tăcut, am început să plâng, dar nu știam ce să-i zic. Mi-a venit în minte primul sărut, prima dată când m-a luat de mână și m-a strâns în brațe. Primul „te iubesc”.. scris greșit. A uitat „c”-ul de la final. Toate mesajele, prima dimineață în care m-am trezit lângă el, prima ceartă și prima poza cu noi doi.. e ciudat cum poți să-ți amintești de toate într-un minut. Îmi amintesc chestii banale, ce n-au rost pentru alții, dar care mă duc cu gândul la el: o cană spartă, un ursuleț cu nume ciudat, un delfin fără copilărie, o sectă de caini, un sărut ca surdo-muții. De ce? Ce știu eu în afară de el? Ce pot să fac să nu-mi aduc aminte? Era calm, îmi vorbea frumos, aveam încredere în el, vedeam că-și dorește multe. Mi-a zis: „și dacă mori mâine, și dacă mori peste 100 de ani, voi fi acolo să te țin de mână”. Și acum? Are rost să plâng pentru că nu mă mai recunosc fără el? Mi-am greșit drumul și n-am avut de unde să știu că se vor întampla toate. L-am prețuit, căci nu am mai avut niciodată așa ceva. Mă purtam urât cu toată lumea, dar când venea vorba de el, eram cea mai simpatică persoană din lume. M-a dus în cel mai frumos loc: în brațele lui. M-a lăsat să stau acolo cât am vrut. Mi-a dăruit cele mai prețioase lucruri: atenție, dragoste, mângâieri, amintiri. Mă săruta în palmă, mă făcea să tremur. Ce nu i-am dat? Altora le-am spus să plece, să-și găsească iubirea într-un loc mai bun. Lui nu pot să-i doresc asta, nu e nicăieri mai bine decât cu mine. Și nimeni n-o să poată să-l iubească cu adevărat. Îmi e dor de el, chiar dacă nu contează. Ungureanu Oana
18
Amintire
Dacă imaginile ar putea vorbi, probabil aș fi la granița dintre inimă și durere. Maschez durerea care o am pe suflet, cu o joacă intelectuală. Recunosc că în mintea mea tot ea a rămas; cu toate că o iubesc, am lăsat-o să plece, iar amintirile cu ea au rămas ca o amprentă pe sufletul meu. Am știut că niciodată nu voi găsi dragostea pământeană care să-mi ofere împlinire sufletească și atunci voi visa, voi avea aspirații doar la perfecțiunea care nu o pot avea. În mintea mea era o scuză, eram un băiețel care iubea o femeie ca pe o fetiță, dar dezamăgirea și ultima iubire niciodată nu au însemnat regrete. Îmi este dor de ea, când nu era lângă mine, timpul trecea atât de greu, abia așteptam să o revăd, să-mi aduc aminte de râsul ei, de căldura sufletului ei, de iubirea ei, dar devenea atât de greu când trebuia să plece... Și acum îmi doresc atât de mult să fie aici cu mine, mereu cu mine, să-mi mențin speranțele vii și sufletul împăcat. Orice făcea, orice spunea, mă lăsa în gândurile mele; odată ce intra în inima mea nu exista cale pentru a ieși. Aș vrea să te poți întoarce să te învăț ce este iubirea cu adevărat, dar timpul trece, iar tu ai plecat și eu am rămas doar cu aceste cuvintele ale tale: “ prezentă sau nu, voi fi mereu lângă tine”. Mă joc cu mintea mea înțelegând ce se întâmplă de fapt, dar toate drumurile duc la tine. Cât de mult îmi doresc să te țin în brațe... Cred că am început să te iubesc, iar ochii tăi verzi spuneau atât de multe chiar dacă liniștea domina, ne înțelegeamvorbind doar din priviri. Nopțile erau atât de grele când te căutam și nu te găseam, totul era în imaginația mea, pentru că te aflai mereu lângă mine... Aici, în sufletul meu! Ciobanu Ioana
19
Ani de liceu... „Viaţa de licean este foarte frumoasă!”. Mereu am auzit această frază în jurul meu... Mereu mi-am dorit să ajung şi eu la această etapă. ...Şi în sfârşit am ajuns şi pot confirma că mare dreptate au cei care spun că anii de liceu sunt cei mai frumoşi ani din viaţă. Pot spune că sunt norocoasă că am ales Liceul Teoretic „ION LUCA” din Vatra Dornei, pentru că este unul din liceele de elită din judeţul Suceava. La acest liceu am întâlnit o mulţime de persoane de încredere, politicoase şi de ajutor. De asemenea, tot aici se află cadre didactice cu o pregătire superioară şi cu un nivel mult mai ridicat decât al altor cadre didactice din jurul oraşului Vatra Dornei. De asemenea, în acest liceu se află elevi buni şi foarte buni la învăţătură, elevi care mereu obţin locuri bune la diferite olimpiade şi elevi care au mers în diferite ţări în urma unei contribuţii bine meritate în diferite proiecte Comenius.
Sunt norocoasă că fac parte din colectivul clasei a XI-a F pentru că este un colectiv minunat, unit şi la bine şi la rău, şi mereu cu rezultate bune şi foarte bune la învăţătură. Datorită acestui liceu şi colectivului în care mă aflu, pot spune că o să-mi aduc mereu aminte cu plăcere de anii de liceu şi de momentele frumoase petrecute alături de cei dragi...
Aneci Lenuța
20
Început de toamnă, sfârşit de amăgiri.. Vreau să avem parte de toamna cea mai frumoasă a sufletului nostru. O toamnă caldă şi senină, o toamnă în care să nu ne mai repetăm la nesfârşit amintirile spectaculoase ale verii, o toamnă fără rămas-bun, o toamnă fără despărţiri şi suferinţe în iubire, o toamnă fără eşecuri profesionale. Ştiu.. este septembrie, o zi ca oricare alta. O zi banală şi cu soare, o zi ruptă din peisajul interminabil al zilelor de vară cu miros înţepător de caniculă, o zi fără picături reci de ploaie spontană scurgându-se din nori, fără nostalgia desprinsă din oraş, fără mirosul greu şi răcoarea umedă a ploii interminabile, o zi fără amintiri dureroase trosnindu-ţi prin oase. Mi-am propus ca în această toamnă să-i rezerv vieţii mele un bilet cu dus-întors spre călătoria mulţumirii de sine şi a împlinirii. Vreau să avem parte de toamna cea mai frumoasă a sufletului nostru. Îmi doresc o toamnă în care să nu mai acceptăm sfârşiturile, o toamnă cu început, o toamnă primită cu zâmbetul pe buze şi adulmecată cu sufletul. Ciobanu Ioana
21
Pihureac Laura
Să mă aplec să te sărut Pe ochii limpezi de cristal, Să murmur dorul meu nevrut În geamătul paradoxal, Să te dezmierd ca pe-un iubit În dulcea clipă de sudoare,
Să fim doar noi şi-un asfinţit Sau chiar un răsărit de soare, Să te iubesc la nesfârşit, Să te alint cu-a mea petală Când toate pe pământ au adormit... Dorinţa mea crucială.
Ungureanu Oana
A ta iubită vreau să fiu, Să uiţi de celelalte mii. Să ne plimbăm doar noi, nebunii; Doar noi, cu pantalonii vii. Să îţi dezvălui cât de tare Tu mi-ai lipsit în fiecare zi, Chiar de ne ştim de-o viaţăntreagă Acum e timpul pentru a ne iubi. Mirosul tău atât de dulce Şi ochii tăi aşa căprui Fac parte acum din a mea minte ... Şi hanoracul tău verzui. Şi ştii că roşul nu îmi place Şi poate că nici galbenul..
22
Ciobanu Ioana
Iubesc atunci când noaptea În sufletu-mi și-aşterne liniştea; Mă face să uit de tot şi de toate: Să uit de gânduri, de ploaie udate, Să uit de tristeţi, de lacrimi, de toate.
Iubesc atunci când dimineața În trupu-mi revarsă roua şi viaţa; Mă face să simt orice cuvânt îmi şopteşte, Să simt că trăim, de iubire poveste, Să simt că respir, şi că ea mă iubește. Iubesc atunci când iubita mea dragă Culori pe ceru-mi alb-negru încheagă. Mă face să uit de tot şi de toate: Să uit de viaţă, de vise visate; Să uit de iad, de rai și de moarte. Doar tu mă faci să uit de tot şi de toate!
Ungureanu Oana
Priveşte-mă în ochi... Te rog să nu te pierzi. Ştiu...poţi simţi căldura Şi poţi să mă şi crezi. ... ce vezi? Privirea-mi piere când te văd plângând Şi glasul tău parcă e altul. Simt cum se-opreşte timpu-n loc Însă, te rog, Să ţinem pasul. E greu, Greu pentru amândoi, Durerea ne apasă, Însă te rog, Te rog eu, vino, Nu mă lăsa să cad în plasă. 23
Te rog, Nu vreau să fiu a lui, Chiar dacă poate-ar fi plăcut. Şi dacă pierzi de data asta N-o mai luăm de la-nceput. Nu vreau să mor... Nu mă lăsa să sufăr. Nu vreau să cred că nu mai poţi să lupţi. Te rog, Ascultă-mi simpla rugă Şi-am să te las să mă seduci.
Tout le monde rêve pour une vacances exotiques. Nous voulons au moin une semaine qu’en nous oublions les problèmes. Je crois que la Côte d’Azur est le lieu parfait pour une vacances. Cette ville se trouvée au rivage de la France à côté de la Mer Tirenianne. Içi les montagnes Alpes s’enffondrent dans le mer, créer un décor impressionnant. La Côte d’Azur est nommé « le petit Las Vegas ». On pouvons visiter nombreux des musées, des châteaux, des vestiges historiques et des vieilles rues où se trouves maisons-monuments. Dans ce domaine il y a plusierus des villes. Par exemple, Nice est un lieu où vous pouvez profiter des vagues merveilleuse, du soleil. Dimanche vous povez admirez le lever du soleil, mais aussi la cocher du soleil. Une autre ville est Cannes, la ville du film. Cette se trouvée à trente-cinq km de Nice. Içi sont plusierus des magasins où vous povez fait des achats. Je vous recommande la Côte d’Azur !! Bențan Ioana
În cadrul orei de religie, pe lângă însuşirea principalelor învăţături de credinţă, reguli, tradiţii şi evenimente religioase ale Bisericii Ortodoxe, elevii dobândsc şi deprinderi, obinuinţe spirituale, care îi înalţă, îi fac mai buni, mai respectuoşi, mai responsabili. Cel mai bun mijloc de a cnoaşte creaţia lui Dumnezeu, lumea în care trăim, este şcoala, predarea religiei în şcoală fiind considerată o adevărată punte spre împlinirea menirii de om, pe calea mântuirii. Ora de religie conduce pe om la scopul suprem al existenţei: trăirea comuniunii cu Dumnezeu. Prin educaţia moral-religioasă, viaţa omului se înalţă şi se edifică pe temelia adevărată, care este Domnul Iisus Hristos. Importanţa religiei în şcoli este foarte mare, nu doar pentru cultura noastră generală, dar şi pentru sufletul nostru. Religia este o psihologie de suflet şi un profesor de religie adevărat va şti cum să se apropie de tineri astfel încât să-i ajute, nu doar să-i educe. Religia predată în şcoli va forma un tânăr nou, perfect conştient de pericolele din exterior şi capabil să facă faţă problemelor care pot apărea la maturitate. Nu trebuie să trăim religia ca pe o simplă materie, ci să o luăm ca pe o oră de relaxare, de întâlnire cu Dumnezeu. Religia nu trebuie scoasă din programa şcolară cu niciun chip şi ar trebui să fie îmbrăţişată de elevi cu mult drag. Părerea personală: M-a ajutat spiritual. Consider religia foarte importantă în viaţa mea, ea chiar trebuie abordată, fiindcă este interesantă. Orele de religie mă relaxează, mă calmează, scap de tot stresul de la alte materii. Îmi place să mă educ, să ştiu 24 mai multe despre Dumnezeu. Aneci Lenuța
Religia face parte din cultura noastră; Religia educă tâneri şi îi îndeamnă să fie cu bun simţ; Religia implementează noţiunea de bine şi rău în sufletul şi în mintea tinerilor; astfel încât ei vor ştii mai bine de ce anume să se ferească; Religia îndeamnă la bunătate şi face ca adolescenţii să se gândească de două oi înainte să comită o nedreptate sau o răutate; Religia creşte copilul cu frică de Dumnezeu, ceea ce nu este deloc rău, pentru că astfel viitorul adolescenţilor va fi mai ponderat şi mai atent la acţiunile pe care le înteprind; Religia aduce în viaţa copiilor o stare de siguranţă şi e speranţă. Dacă Dumnezeu este lumina şi adevărul, tinerii vo şti că cineva acolo îi iubeşte şi îi protejează în ciuda tuturor lucrurilor neplăcute pe care le îndură; Relgia învaţă tânerii despre iubirea adevărată şi despre adevăratele valori şi virtuţi ale omului şi astfel se evită ca adolescenţii să se mai simtă atât de confuzi; Religia oferă răsunsuri la întrebările pe care şi le pun adolescenţii de-a lungul tinereţii lor despre: moarte, sinucidere, naştere, avort, destămarea familiilor, evenimente traumatizante şi aşa mai departe; Religia conştientizează tinerii de liberul albitru şi iî îndeamnă să îşi asculte conştiinţa, pentru că doar conştiinţa călăuzeşte pe drumul cel bun; Religia susţine învăţământul bazat pe principii moral-creştine, ceea ce duce la formarea unor oameni maturi poate chiar fără cusur. Aneci Lenuța
25
Moda reprezintă, pentru mine, un mod de viaţă . Unii dintre noi sunt dependenţi de ea, dar nu toţi reuşesc să fie într-adevăr în pas cu moda. Unii cred că se îmbracă la modă, dar în realitate ei sunt „pe lângă modă". Personal, nu pot să spun că mă îmbrac după tendinţe neapărat, ci pur și simplu port şi îmi achizitionez ceea ce îmi place. Nu ţin cont de criteriul acela conform căruia trebuie să investeşti o căruţă de bani pentru a fi fashion. Consider că poţi oricând să ai o apariţie wow şi dacă te îmbraci cu un lucru poate nu foarte scump şi celebru.
Cât despre machiaj...nu obişnuiesc să mă machiez foarte des, doar atunci când întâmpin anumite evenimente speciale. Sunt de părere că un gloss de buze şi un rimel nu strică, dar acestea trebuie folosite cu limită, deoarece în caz contrat impactul poate fi „wow”. P.S: Nu uitaţi, puteţi să fiţi remarcate prin frumuseţea naturală, nu doar prin haine scumpe şi machiaj! Pihureac Laura
MODA ESTE CEEA CE ADOPŢI CÂND NU ŞTII CINE EŞTI!
26
27
28