Mai puțin poet decât dramaturg înnăscut, departe de rafinamentul poeziei moderne și de subtilitățile devitalizate ale teatrului contemporan, dramaturgul este, ca și personajul său Grigorie din ”Javra Pământului” – este el însuși, un „mare țăran”, dar călăuzit de tehnica shakespeariană și de iscodirile personale de fost teolog, în care viața se revarsă dramatic și intens. „Luciditățile de scriitor ale d-lui Ion Luca sunt frământate. Se observă în textul lui că până nu scrie de-a joaca, de-a licheaua și de-a succesul facil, condeiul trădează o vocație de suferință. Inegal adeseori, adeseori relevator, tragicul lui frumos ține de conștiință, de o atitudine categoric situată în fața universului, închis în lacăte grele. Nu pot fi trasate dimensiunile acestui scriitor cu centimetrul și ochelarul. Ele vin de-a sine în quadrant și teodolit.” - Tudor Arghezi.
Ambițiile și lupta lui Ion Luca nu se îndreaptă în direcții diverse, el are o singură preocupare - dramaturgia. Astfel se poate explica afirmația lui Valeriu Anania: „Maestre, nu știu câți dușmani are opera dumitale, dar în autorul ei, sigur, are unul, poate că pe cel mai mare.”
7