• trăsături morale caracteristice, care reies din propriile fapte, acţiuni şi păreri; • comportarea în relaţie cu alte personaje; • părerile altor personaje despre personajul caracterizat; • atitudinea scriitorului, a cititorului faţă de acest personaj. Faptele, gîndurile personajului şi selecţionarea citatelor constituie punctele de pornire în realizarea unor caracteristici. Caracteristica personajului trebuie să fie alcătuită sub forma unei compuneri ce implică o expunere curgătoare şi o relaţie între ideile de bază.
Planul de caracterizare a unui personaj literar I. Introducere • date sumare despre autor şi operă; • împrejurările (timpul şi locul din cadrul acţiunii) în care este înfăţişat. II. Cuprins • desprinderea însuşirilor fizice şi a însuşirilor morale caracteristice; ilustrarea acestora cu exemple din opera literară; • precizarea însuşirii dominante (care îl deosebeşte de alte personaje). III. Încheiere • semnificaţia trăsăturilor (în special a celei dominante) şi legătura acestora cu titlul şi învăţăturile care se desprind; • sentimentele autorului faţă de personaj; • posibile comparaţii cu alte personaje de acelaşi fel; • părerea personală argumentată despre persoana caracterizată. Operele literare sînt de două feluri: în proză şi în versuri. Opera literară în proză redă conţinutul într-un mod liber, obişnuit, ca în vorbirea orală. Care-i deosebirea de formă dintre operele în proză şi cele în versuri? Să observăm această deosebire în baza unei fraze din povestea «Fata babei şi fata moşneagului» (Ion Creangă). Dacă vom citi cu glas tare cuvintele din fraza: «Era odată un moşneag ş-o babă; şi moşneagul avea o fată», vom constata că unele silabe se pronunţă mai apăsat (accentuat), iar altele- mai slab (neaccentuat). Însemnînd silabele accentuate (┴) şi cele neaccentuate (∪), obţinem următorul aspect: ∪┴∪┴∪∪∪┴∪┴∪∪∪┴∪∪┴∪┴∪ Din cele 20 silabe numai 7 silabe sînt accentuate, iar accentele cad cu totul neregulat.
88
