INELUL FERMECAT
(Poveste populară italiană) Trăia odată un flăcău sărac lipit pămîntului. Iată că într‑o zi îi spune el mamei sale: — Mă duc eu, mamă, în lume. În satul nostru nimeni n-a dat pentru mine nici măcar o castană. Cine voi fi eu aici? Mă duc să‑mi caut fericirea în altă parte! Mai vezi că şi pentru mine vor veni zilele fericite! A spus acestea şi a plecat. A ajuns într-un oraş şi a început a umbla pe străzi. Cînd colo, vede o bătrînică care urca cu greu un deal, abia-abia de mai suflă. Şi mai era ceva: sărmana bătrînică ducea în spate o cobiliţă cu două căldări mari pline cu apă. Se apropie flăcăul şi-i spune: — Lasă-mă, bunicuţo, să duc eu căldările, căci nu se cuvine unei bătrîne ca dumneata să ducă o aşa greutate. A luat căldările pline, le-a dus pînă la casa bătrînei, s-a ridicat pe scări şi le-a lăsat la bucătărie. Da la bucătărie — o mulţime de cîini şi pisici! Văzîndu-şi stăpîna, care mai de care se stăruia s-o salute: unii miorlăiau, alţii scheunau. — Cu ce-aş putea să te răsplătesc? a întrebat bătrînica. — Mulţumesc, răspunde flăcăul. Nu-mi trebuie nimic. Am vrut doar să-ţi fac un serviciu. — Aştepată-mă aici, fecioraşule, spuse bătrîna. Tot atunci ieşi din bucătărie şi peste puţin timp se întoarse cu un inel în mînă. La înfăţişare nu costa nici măcar patru soldo. A îmbrăcat bătrîna inelul pe degetul băiatului şi spune: — Inelul acesta n-are preţ. Dacă vei dori ceva, roteşte-l doar pe deget, şi totul ţi se va împlini. Numai vezi, nu-l pierde, că va fi rău cu tine. Afară de aceasta, îţi dau şi doi prieteni credicioşi: un motan şi un căţel. Ei vor fi acolo, unde vei fi şi tu. Aceste animale sînt înzestrate cu putere; dacă nu azi, apoi mîine numaidecăt îţi vor fi de folos. Î-a mulţumit flăcăul bătrînei şi a plecat în drumul său. Dar, la drept cuvînt, nu prea a crezut el în spusele bătrînei. «Flecării de-ale bătrînei», a hotărît el în sine. Şi nici măcar nu s-a gîndit să rotească inelul, aşa, doar pentru a-l încerca. A ieşit el în oraş, da cîinele şi motanul — pe urmele lui. Tînărul iubea foarte mult animalele şi de aceea era nespus de bucuros, că s-a ales cu-n motan şi un căţel. El se juca cu ei, iar tovarăşii lui de drum fugeau şi săreau în sus, bucuroşi, la rîndul lor, că s-au ales cu un astfel de stăpîn.
60
