6
25 MAI 2012
Numărul milionarilor moldoveni a crescut în 2011 Serviciul Fiscal de Stat a prezentat datele finale, după procesarea tuturor declaraţiilor de venit ale cetăţenilor pentru anul 2011. Judecând după aceste declaraţii, unii o duc destul de bine, chiar dacă majoritatea populaţiei o duce din ce în ce mai prost. Încetinirea creșterii economice și criza din regiune nu par să fi diminuat veniturile oamenilor bogaţi din Republica Moldova. Ba dimpotrivă, numărul celor cu venituri de milioane chiar a crescut simţitor, mulţi dintre aceștia regăsindu-se în Parlament și Guvern.
Astfel, potrivit ultimelor date prezentate de FISC cu privire la impozitul pe venit al persoanelor fizice pentru anii 2007-2011, numărul celor care au avut câștiguri anuale mai mari de un milion de lei a crescut considerabil și a ajuns la 204 persoane, cu 42 mai mult decât în anul precedent. În 2010, numărul acestora a fost de numai 162, iar în 2009 am avut 142 de persoane cu venituri de peste un milion de lei. În 2008, anul de dinaintea crizei financiare, numărul milionarilor a fost de 183. Miliardari nu avem, deocamdată, cel puţin, oficial. Fiscul a înregistrat în 2011 peste 100 de mii de declaraţii de venit de la persoanele fizice. Venitul brut obţinut de către acestea s-a ridicat la suma totală de 5,02 miliarde de lei. Din aceasta, 3,58 de miliarde a fost suma venitului impozabil. Din veniturile obţinute în 2011, persoanele fizice au achitat impozite în valoare totală de 55 de milioane 27 de mii de lei, cu aproximativ 5 milioane mai mult decât în 2010. Potrivit Serviciului Fiscal, cel mai tânăr milionar din Republica Moldova are 23 de ani, iar cel mai în etate a atins deja vârsta de 86 de ani. Totodată, cele mai multe persoane cu venituri anuale de peste un milion de lei sunt din Chișinău. Datele FISC-ului mai arată că veniturile milionarilor provin, în proporţie de 60 la sută, din salarii, restul de 40 la sută constituindu-se din alte surse. Cel mai mare venit declarat din salariu a fost anul trecut de 8 milioane de lei. FLUX
La noi, femeia a avut întotdeauna un tratament egal cu al bărbatului, fiecare își știa locul și făcea bine ceea ce făcea. Într-o societate în care credinţa Ortodoxă și morala erau puse în capul mesei nu putem vorbi despre o discriminare. Nu găsiţi în Sfânta Scriptură să fie scris că bărbatul are mai multe drepturi sau poate să-și bată femeia sau alte chestii care au stat la baza acestor schimbări și sperietori care parcă veneau să facă bine femeii, să îi dea mai multe drepturi, dar, până la urmă, au făcut mai mult rău acesteia, și voi explica de ce. Astăzi este promovată imaginea femeii false, care nu mai are aceleași gânduri legate de valorile de bază, Familia, copiii, casa ca cuib al înţelegerii nu mai sunt în grijile ei principale. Societatea a evoluat, ne-am făcut mai civilizaţi, mai dezvoltaţi, astfel că și femeile trebuie să lucreze cot la cot cu bărbaţii. Da, acesta este paradoxul dezvoltării spre bine pentru care s-a luptat atât de mult și pe care se pare că l-am atins. Grija casei deja nu este a femeii, care era și un purtător al tradiţiilor, al folclorului, al înţelepciunii populare transmise de veacuri de la mame la copii. Interesant, oare am mai fi știut astăzi doinele noastre, baladele, folclorul, portul popular dacă femeile s-ar fi emancipat mai devreme de munceau cu bărbaţii la un loc în zidărie, în meșteșugărit, la oaste etc.? Oare cine le-ar fi transmis copiilor arta ţesutului, a pregătirii bucatelor tradiţionale, cine ar fi cântat cântecele de leagăn lângă pătucul copiilor? Eu cred că nicidecum taţii nu ar fi putut face asta, și nimeni mai bine ca femeia nu ar fi transmis acest tezaur al poporului nostru. Femeii îi stătea foarte bine ca mamă, ca soţie, ca fiică, drumul vieţii era cunoscut și nu era cuprins de ecuaţii cu parametri și necunoscute pe care trebuie astăzi să le soluţioneze. La noi în popor, femeile nu au fost niciodată desconsiderate, așa cum au promovat ideologii emancipărilor de tot tipul. Știu că unii vor aduce argumente precum că erau agresate, bătute etc., dar acestea erau cazuri care
nu erau văzute cu ochi buni nici pe vremuri, iar astăzi lucrurile nu stau mai bine, agresiunea fizică și psihică continuă, cu o nouă forţă, deci problema nu s-a rezolvat. Femeia a fost minţită cu neologisme ale vremurilor de atunci, cu acele cuvinte care trebuiau să aibă conotaţie magică: drepturi, emancipare, egalitate… Aceasta a fost făcut, în primul rând, în detrimentul femeii. Pe vrute sau nevrute, femeilor li s-a insuflat că viaţa de bărbat este mai bună, deci trebuie să facă exact ca ei, să trăiască exact ca ei, să fumeze, să bea, să vorbească ca ei, deci să trăiască cu viaţă de bărbat, așa vor fi la egal cu ei, așa se vor simţi mai bine. Pot să spun cu siguranţă că nu toate femeile, dar, mai bine zis, mai puţin de 10% erau încântate de asemenea perspective, restul mergeau inconștient după curent, fără să pună multe întrebări. Femeile nu-și puneau întrebarea de inferioritate sau superioritate atunci când creșteau copiii, când făceau mâncare, când legănau copiii și le cântau doinele lângă leagăn, nu-și puneau întrebarea cine este mai superior sau mai inferior atunci când intrau în Biserică cu capul acoperit, iar bărbaţii cu capul neacoperit, întrebări de emancipare nu apăreau atunci când ședeau la șezători și cântau bărbaţi și femei laolaltă. Necesitatea de emancipare a trebuit promovată, pe alocuri, agresiv, trebuia întâi să-i fie demonstrat femeii că este mai inferioară decât bărbatul și de aceea trebuie să lupte. Uite aici
Bacalaureatul 2012, fără fraude şi fără corupţie Ministerul Educaţiei a pus la punct ultimele aspecte ce ţin de procedura de organizare și desfășurare a examenelor de bacalaureat. Marţi, 22 mai, instituţia de resort a convocat președinţii comisiilor raionale și municipale de examen într-o ultimă ședinţă de instructaj, până la începerea sesiunii de examinare 2012. La ședinţă au fost discutate și aspecte ce ţin de eventualele acumulări de bani sau mijloace materiale, în scopul influenţării rezultatelor examenelor. În acest context a fost menţionat faptul că Ministerul Educaţiei, Agenţia de Evaluare și Examinare au sesizat, în repetate rânduri, opinia publică asupra faptului că toate cheltuielile pentru examenele de absolvire a treptelor de școlaritate sunt suportate, integral, de bugetul de stat. În cadrul ședinţei de marţi a Comisiei Naţionale de Examene au fost aprobate două centre republicane de evaluare a lucrărilor de bacalaureat: liceele teoretice „G. Călinescu” și „M. Kogălniceanu” din Chișinău. În cadrul unei conferinţe de presă, organizată în comun cu CCCEC, ministrul Educaţiei, Mihail Șleahtiţchi, a atenţionat asupra elementelor de noutate care s-au produs în organizarea examenelor, a obli-
gativităţii păstrării securităţii testelor, dar și asupra măsurilor menite să descurajeze încercările de corupere a examenelor prin dare și luare de mită. Adrian Ghicov, directorul Agenţiei Evaluare și Examinare, a anunţat presa despre disponibilitatea structurii respective de a organiza o sesiune transparentă, prin concursul instituţiilor de presă, și a precizat că autorii testelor de examen au semnat, pe propria răspundere, un document-declaraţie prin care se obligă a nu divulga structura și conţinutul testelor.
La rândul său, Victor Colin, șef de direcţie la CCCEC, a reiterat disponibilitatea instituţiei pe care o reprezintă de a acţiona în conformitate cu acordul stabilit cu Ministerul Educaţiei, în vederea monitorizării obiective a sesiunii de examinare, astfel încât toţi candidaţii să fie puși în situaţii egale de evaluare, iar notele să reprezinte valoarea adevărată a competenţelor elevilor. Ministerul Educaţiei atenţionează întreaga opinie publică și, în speţă, comunitatea educaţională asupra riscului de a fi induși în eroare de anumite persoane care pretind că ar putea influenţa, în schimbul unei anumite remunerări, procesul de evaluare: material de examen, acces în comisiile de verificare, schimb de note la contestaţii etc. În legătură cu aceste posibile acte de fraudare, ministerul de resort solicită să fie informat operativ și dă asigurări că orice sesizare va fi examinată, în regim de urgenţă, de către responsabili din cadrul Ministerului Educaţiei, Agenţiei de Evaluare și Examinare, fiind luate măsurile de rigoare și sesizate organele abilitate cu dreptul de a iniţia procedurile de verificare și luare a deciziilor. O linie telefonică a fost pusă deja la dispoziţia celor care cunosc cazuri de corupţie în sistemul educaţional și vor să le raporteze. Numărul 23-46-09 este disponibil zilnic, de luni până vineri, între orele 08.00 și 17.00. FLUX
FESTIVAL
Azi începe BITEI 2012
În agenda festivalului au survenit unele modificări. Deschiderea oficială a festivalului va avea loc pe 25 mai la Teatrul de Operă și Balet, la ora 18.00, iar la 18.30 va fi prezentat un spectacol de muzică și dans coreean al Grupului Tradiţional de Percuţie “Tae-Geuk”, Coreea de Sud, intitulat „Ecoul sufletului”. Spectacolul „Iosif și amanta sa”, preconizat să deschidă festivalul, va fi prezentat în încheierea acestuia. Pe lângă tradiţionalele spec-
tacole de teatru, dans și muzică, un loc aparte în cadrul BITEI îl vor avea și conferinţele de presă cu trupele invitate, orele de master class, lansări de carte, precum „Un regizor uitat, Aurel Ion Maican” de Vera Molea, „Silviu Purcarete sau Privirea” de Oltiţa Cântec, „Shakespeare – textul ca partitură de joc” de Ana Maria Narti, „Teatru. Plastică. Stil” de Elfrida Koroliova ș.a.
FLUX
Adresa internet: http://flux.press.md; E-mail: apflux@flux.press.md; Tel.23.26.82; 23.27.11
Atac asupra femeii. Lupta falsă
CRIZĂ, DAR NU PENTRU TOŢI
Precum anunţam și săptămâna trecută, azi la Chișinău demarează cea de-a X-a ediţie a Festivalului Internaţional al Artelor Scenice BITEI. Ediţia din acest an se desfășoară cu genericul „Teatrele se întâlnesc la Chișinău”.
EDI|IA DE VINERI
Social
De asemenea, va fi prezentată o ediţie specială a revistei „Teatrul azi”, intitulată „Focus asupra Festivalului Internaţional al Artelor Scenice, BITEI 2012”. Tot în cadrul ediţiei BITEI din acest an va fi lansată cartea „Matei Vișniec. Mirajul cuvintelor calde” de Daniela Boboiciov Magiaru, cu participarea autorului, dar și a dramaturgului Matei Vișniec.
Criticul de teatru Vlasta Smolahova din Cehia va susţine prelegerea “Despre teatrul ceh”. Toate discuţiile, întâlnirile cu artiștii, conferinţele, lansările de carte vor avea loc în holul Teatrului “Eugene Ionesco”. La ediţia din acest an, Festivalul Internaţional al Artelor Scenice BITEI găzduiește 26 de spectacole din 15 ţări, precum Coreea de Sud, Germania, Italia, Marea Britanie, Japonia, Georgia, România, Cehia, Rusia, Spania, Turcia, Ucraina, Israel, Azerbaidjan și Republica Moldova. Spectacolele vor fi jucate pe scenele teatrelor „Eugene Ionesco”, „Luceafărul”, Teatrul Rus „A. P. Cehov”, Teatrul Naţional de Operă și Balet, Filarmonica Naţională „Serghei Lunchevici” și Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”. Vom reveni în FLUX cu amănunte și în următoarelor ediţii. Ţineţi aproape! Liliana POPUŞOI, FLUX
a început primul atac la femeie, și când zic femeie nu mă refer la o persoană concretă, ci la femeia în general, ca element de bază al familiei, femeia ca simbol, ca fiinţă. Manipularea trebuia făcută astfel ca în minţile nu doar a femeilor această idee să fie implantată ca o idee sfântă pentru care poţi și să te jertfești, deja femeia nu mai trebuia să fie soţie, mamă, grija familiei, ci i se arătau perspectivele minunate de a lucra de la egal la egal cu bărbaţii. Această idee a prins la unele femei, care cu mare bucurie l-au pus pe noul sfânt, numit Cariera, pe prim-plan faţă de orice altceva, însă regulile de viaţă au fost schimbate pentru toate femeile, atât celor care le-a plăcut ideea emancipării totale și faţă de tot, cât și celor care nu le-a plăcut ideea, care ar fi vrut să continue să facă ceea ce le-au învăţat mamele și bunicile lor, deci ceea ce îi stă bine unei femei să facă. Lucrul la egal cu bărbaţii, drepturi și hiperdrepturi în orice au adus și obligaţii la egal cu bărbaţii, stresul profesional, munca zilnică de la 8:00 la 17:00. Condiţiile grele de muncă și-au făcut treaba, și multe dintre frumoasele și iubitele noastre femei s-au schimbat, au devenit formaliste, au devenit robotizate pe lucru, au devenit mai carieriste, mai stresate… Oricât ar încerca anumite legi și reguli supte din deget sau din Vest să ne demonstreze că femeia este exact ca bărbatul și nu trebuie să facem deosebiri că ne vor da în judecată vreun ONG de 2 bani creat la repezeală, voi spune sus și tare că femeia este femeie, iar bărbatul este bărbat și deosebire este, deosebire trebuie să fie atât la nivel de ocupaţii, cât și la nivel de griji zilnice. Nu-i stă bine unui bărbat făcând munca femeilor și nu-i stă bine unei femei făcând muncă de bărbat. În ultimul timp prin oraș au fost afișate panouri de prost gust cu exemple de oameni nu prea la locurile lor: bărbat la mașina de cusut, femeie poliţistă
cu inscripţii de tipul că nu este deosebire între cele două sexe. Este iarăși un atac asupra femeii, căreia i se impun condiţii improprii de muncă, de activitate. Atacul asupra femeii începe încă de când aceasta devine matură. Sunt promovate filme, ziare, emisiuni din care rezultă că fata, adolescenta, trebuie să înceapă relaţii sexuale cât mai devreme, că la vârsta de 16-17 ani deja trebuie să aibă experienţe sexuale, de altfel va rămâne în urma celorlalte colege. Este chiar o modă nescrisă între fete ca să aibă un boyfriend (un prieten) cu care să se întâlnească încă de prin clasa a 10-a - a 11-a și că aceștia trebuie schimbaţi o dată la 4-5 luni pentru că-s proști. Fetele chiar fac haz de colegele lor care întârzie să lege asemenea relaţii, fie și doar formale, de aceea unele firi mai slabe cedează și intră în anumite relaţii care este clar că nu vor genera o familie, doar ca să fie în rând cu lumea (cu colegele, să o primească ca egală și să aibă cu ce se lăuda), acesta este un fenomen periculos care afectează fetele, viitoarele soţii și mame. Acestea capătă uneori
experienţe dureroase care lasă urme adânci în conștiinţa în formare a femeii. Această modă vine din Vest, din societăţi unde acest fenomen de extragere a femeii din familie s-a petrecut mai demult. Copii destrăbălaţi care dorm prin discoteci cu capul lângă bere este produsul familiei în care nu mamele au educat copiii, ci școala, televizorul, strada. La noi, acest fenomen a început ceva mai târziu, și cred că mai avem șanse să facem ceva. Privesc în jur și văd femei care s-au dedicat diferitor activităţi, de muncă, de business, de studii, dar ceva le lipsește și ceva le frământă sufletul. O altă latură a atacului asupra femeii este că au dispărut bărbaţii adevăraţi, bărbaţi care să fie cu adevărat puternici, și aici nu mă refer la acei tipa-bărbaţi care știu doar să umble la kacialkă (sala de sport) și să mănânce cât 7, iar în minte și inimă să fie pustiu, spun că au dispărut, în mare parte, acei bărbaţi care știu să facă o femeie să uite de toate și să vrea să fie mamă, soţie, femeie. Mulţi dintre bărbaţi sunt gameri (iubitori de jocuri la calculator), șoareci de birou, aroganţi, alţii
vor doar relaţii de scurtă durată și femeile simt asta, unii devin și ei foarte formaliști de cer de la femeie foarte multe, o încarcă cu obligaţii de tot tipul, iar unii, pur și simplu, sunt slabi de fire. O femeie niciodată nu va iubi cu adevărat pe cineva care este mai slab decât ea sau pe cineva alături de care nu este sigură. Din cauza lipsei bărbaţilor adevăraţi, unele femei preferă să rămână singure decât să accepte un compromis. Mă cuprinde un fior de groază când mă gândesc câte fete, femei sunt cuprinse de alte idei decât crearea familiei, și asta nu este nici 1% vina lor, este vina societăţii și a noastră, a bărbaţilor, care am suferit mutaţii cauzate de modernism și nu le mai putem oferi acea siguranţă de care ele au nevoie. Unele femei chiar îi învinuiesc de toate pe bărbaţi, fiind cuprinse de ideea feminismului. Într-o măsură oarecare ele au dreptate, dar le-aș sugera să caute sensul femeii acolo unde este locul femeii dat de Dumnezeu – în familie. Sergiu UNGUREANU Sursa: vox.publika.md
Economia parazitară, nediscriminare şi exodul basarabenilor Nu suntem atât un stat captiv, cât o societate captivă. Organismului social în mijlocul căruia ne ducem existenţa îi este rezervat doar rolul de întreţinere a unei clase conducătoare parazitare. Astfel, toată energia care ar putea fi direcţionată spre o creștere și prosperare este depozitată în hambarele celor mari, iar generaţiile care vin sunt tot mai mult condamnate la o existenţă mizeră și chinuitoare. Acest proces are loc cel puţin pe două căi: exportul forţei de muncă – tot mai mulţi moldoveni pleacă la munci peste hotare pentru a putea supravieţui, și stimularea consumului în dauna producţiei – producţia autohtonă este descurajată, economia menţinându-se preponderent din contul consumului mărfurilor străine de către cei rămași acasă. Cel ce stăpânește vămile, stăpânește ţara! Organismul statal trăiește, în cea mai mare parte, din TVA (pe care îl achită consumatorul final, adică, fiecare dintre noi) și taxele de import. Impozitul pe venit a devenit, practic, unul simbolic – având doar funcţia de control asupra cetăţeanului simplu și de descurajare a afacerilor mici și mijlocii – domenii care constituie cu adevărat fundamentul unui sistem democratic. Ce să mai vorbim de soarta ţăranilor – „talpa ţării”, și comunităţile rurale, care sunt pe cale de dispariţie? Condiţiile pe care le impune statul are ca finalitate reducerea autonomiei cetăţeanului și a micului întreprinzător în favoarea marelui capital – în marea lui parte străin. Odată cu anihilarea întreprinderilor mici, statul liberal anihilează acele forţe care, de regulă, se opun concentrării puterii economice și politice în mâinile celor puţini. La rândul lor, corporaţiile străine alimentează și mai mult regimul, prin sponsorizarea partidelor și societăţii civile. Astfel, distrugerea fundamentului economiei naţionale are ca rezultat instaurarea unei dictaturi oligarhice – o „democraţie” în care libertăţile cetăţenești se reduc la spectacole mediatice regizate și la drepturi proclamate. Cetăţeanului i se permite orice prostie, neghiobie, perversitate în schimbul atitudinii pasive și indiferente faţă de guvernare. „Vreţi cât mai multă distracţie, prostituţie, pornografie, avorturi, narcomanie și privilegii pentru minorităţile sexuale? Poftim, luaţi cât vreţi în numele progresului și standardelor europene! Numai lăsaţi-ne să ne vedem de treabă”. Și la o comandă, presa subordonată începe să discute despre cât de importante sunt „drepturile” oferite de guvern. Regimul tolerează orice exces și imoralitate, fiind gata să lărgească aria permisivităţii, în măsura în care cetăţeanul sau cei ce se numesc „societatea civilă” sunt gata să închidă ochii la abuzurile regimului. Cu cât mai multă „libertate”, cu atât mai mult guvernul își poate vedea de treburile sale. Statul nu mai reprezintă o autoritate morală, ca în trecut, ci un model de degradare. O prăpastie a
înstrăinării se lasă între autoritatea statului și cetăţean, iar societatea devine tot mai apolitică și doar mizeria de pe ecranul televizoarelor o mai interesează.
Legea nediscriminării – o „indulgenţă” pentru abuzurile viitoare ale guvernării Una dintre ultimele iniţiative ale guvernării năstrușnice este așa-numita „lege cu privire la egalitate de șanse”. De ce guvernul are nevoie de ea? Pentru că în Europa predomină strania idee precum că nivelul democraţiei s-ar măsura în statutul minorităţilor sexuale în societate. Homosexualii sunt consideraţi un soi de „barometru al nivelului democraţiei”, indiferent de situaţia reală din ţară. Este straniu totuși faptul că nu se ia în calcul exemplul Cubei și al statelor din America Latină, unde nivelul democraţiei este inferior celui din Republica Moldova, însă minorităţile sexuale se bucură de un statut privilegiat. Secretul constă în faptul că ideologia comunistă a încercat totdeauna să ridice tot ce este mizerabil și respingător în fiinţa umană la rang de virtute, proclamând așa-numita “egalitate de șanse”. Desigur, după adoptarea legii nediscriminare, Moldova ar putea să se ridice brusc în topul „statelor democratice”, și anume de acest lucru are nevoie un regim oligarhic. Cine va mai putea să se plângă instituţiilor europene de abuzurile guvernării oligarhice dacă „oficial ne merge bine”? În cele din urmă, ne interesează modul în care vom fi văzuţi și aplaudaţi de cei din afară sau ne interesează situaţia reală din ţară? Conform „legendei” oficiale, „răul” a fost distrus la 7 aprilie și o altă revoluţie nu mai este posibilă. În Moldova domină „binele suprem”. Tot scandalul ridicat în jurul proiectului legii nediscriminare are ca obiectiv prezentarea
actualei guvernări drept una excesiv de democratică. Astfel, regimul primește din partea partenerilor europeni un soi de „indulgenţă” catolică care le dezleagă de păcatele pe care intenţionează să le săvârșească. Odată ce legea nediscriminării va fi adoptată – în viziunea Occidentului, Moldova va trece examenul de „democraticitate”, unde nu va mai conta reforma justiţiei sau a sferei sociale. Iată de ce Guvernul are nevoie ca de aer de această lege, care nu are decât un caracter proclamativ și ideologic, constituind pentru Occident un instrument de “inginerie socială”. În timp ce la nivel declarativ o ducem bine și adoptăm „legi frumoase” și euroconforme, segmentele societăţii, care reprezintă garantul creșterii economice și a unei democraţii funcţionale, sunt distruse în favoarea celor care profită de pe urma degradării situaţiei socioeconomice. Mitologia „statul social” – dominaţia absolută a aparatului birocratic, care preia funcţiile unor instituţii sociale tradiţionale, a devenit acea colivie în care actuala generaţie, precum și cele viitoare, sunt condamnate să moară.
Exodul moldovenilor – sursă de venit Zilele acestea, premierul Filat a declarat, rupându-și cămașa de pe piept, că este gata să-și sacrifice cariera de dragul liberalizării regimului de vize pentru cetăţenii moldoveni. Desigur, de ce nu și-ar rupe-o, dacă stimularea exodului forţei de muncă menţine regimul de exploatare existent? Este mai simplu să imporţi mărfuri decât să produci, pentru că astfel nu e nevoie să investești în infrastructură și capital uman. De ce să ne mai mirăm că, având preţuri care depășesc uneori media europeană, avem salarii de râsul curcilor? Pieţele agricole sunt închise și în locul lor sunt ridicate supermarket-uri și mall-uri, care reprezintă o adevărată năpastă pentru orice economie sănătoasă. Legislaţia și birocraţia taie orice avânt pentru o iniţiativă antreprenorială, de fapt, orice iniţiativă a omului de a ieși din turma proletară. Statul are nevoie fie de export de muncă, iar cei care nu pleacă sunt siliţi să accepte postura de muncitor salariat – sclav modern al sistemului capitalist, care este ameninţat continuu cu concedierea în cazul în care nu se apleacă umil în faţa patronului, un sclav care este sortit să apere Sistemul, pentru că o criză l-ar arunca în stradă – una dintre cele mai groaznice perspective pe care și-ar putea-o imagina. Este pe deplin adevărat când ni se spune că suntem ultima generaţie care va mai fi în stare să schimbe ceva. Suntem ultima generaţie care încă mai cunoaștem gustul libertăţii. Cei care vor urma nouă nu le va rămâne decât să se dizolve în întuneric. Octavian RACU Sursa: octavianracu. wordpress.com