6
20 IANUARIE 2012
EDI|IA DE VINERI
Social
FLUX
Adresa internet: http://flux.press.md; E-mail: apflux@flux.press.md; Tel.23.26.82; 23.27.11
Referendumul constituţional este neconstituţional Decizia AIE de a mai desfășura un referendum constituţional privind schimbarea procedurii de alegere a șefului statului a încins spiritele și a provocat reacţii negative în societate. Numeroși analiști politici, experţi în drept constituţional, politologi s-au pronunţat împotriva organizării plebiscitului, avertizând asupra nelegitimităţii referendumului, dar și a marii probabilităţi de eșuare a acestuia. Nimic nu-i poate opri însă pe politicienii deciși să se menţină cu orice preţ la putere, or, nesocotirea normelor legale nu mai este o premieră pentru ei. Nici aruncarea fără rost a banilor publici nu este un impediment, în condiţiile în care tot mai mulţi dintre cetăţenii ţării nu au cu ce-și plăti facturile, nu au pe ce-și procura medicamente, nu fac faţă preţurilor din ce în ce mai mari la alimente. Experţii invitaţi la o Ediţie Specială de la Publika TV, au atenţionat asupra nelegitimităţii referendumului preconizat pentru luna aprilie, dar și a motivelor din care acesta ar putea eșua. Iurie CIOCAN CIOCAN,, președintele Comisiei Electorale Centrale:
Cheltuielile pentru referendum s-ar putea majora până la 60-65 de milioane de lei Calculele estimative arată că acest referendum nu va costa mai puţin de 40 de milioane de lei. Dar sunt întemeiate și presupunerile unor foști colegi de-ai mei din Comisie că aceste costuri s-ar putea majora și cu 20-25 de milioane, adică până la 60-65 de milioane de lei, în funcţie de mai mulţi factori. Depinde dacă va fi sau nu va fi cerută renumărarea voturilor. Apoi, noi întotdeauna am beneficiat la organizarea alegerilor de suportul considerabil al comunităţii internaţionale. Acum, după unele discuţii prealabile, nici Consiliul Europei, nici unele fundaţii internaţionale care au oferit asistenţă CEC-ului anterior, acum nu mai sunt dispuse să ne ofere acest suport și ne-au sugerat să ne descurcăm de sine stătător. Aceasta înseamnă că tot ceea ce se va cheltui pentru spoturi publicitare, pentru campaniile de informare, pentru alte campanii promoţionale, va fi achitat integral din bugetul statului.
Veaceslav ZAPOROJAN ZAPOROJAN,, doctor în drept constituţional:
Constituţia Republicii Moldova nu prevede posibilitatea revizuirii Constituţiei prin referendum Dacă citim atent art. 143, ca normă specială care reglementează procedura revizuirii Constituţiei, acesta prevede o singură adunare constituantă, și anume Parlamentul Republicii Moldova, care poate modifica Legea supremă cu votul a două treimi din deputaţi. Recurgerea la referendum este o măsură extremă, motiv din care poate fi pusă la îndoială legitimitatea unei astfel de revizuiri a Constituţiei. În special, în cazul în care se dorește și scoaterea pragului de participare. Referendumul constituţional, așa cum a fost prevăzut iniţial în Codul Electoral, urmărește doar respectarea prevederilor art. 142 din Constituţie, pentru revizuirea caracterului independent, unitar și neutru al Republicii Moldova. Și este reglementat expres în Constituţie că rezultatele referendumului trebuie să fie aprobate cu cel puţin 50 de procente din numărul alegătorilor înscriși în listele electorale. Anume din această perspectivă, eu nu sunt adeptul referendumurilor de revizuire a Constituţiei. Ca măsură extremă, poate că s-ar putea. Însă jocurile acestea cu referendumu-
rile sunt foarte periculoase, pentru că nu trebuie să uităm ce s-a întâmplat în unele state vecine, care au instituit practic dictaturi prin intermediul referendumului. Pentru că poporul poate fi manipulat, noi știm aceasta și se poate ajunge la extreme prin referendum.
Multe state, bunăoară Rusia, practic a exclus posibilitatea desfășurării referendumurilor, pentru a rezolva probleme care sunt de competenţa autorităţilor publice centrale. Statele federative nu admit, în genere, referendumurile naţionale, doar referendumuri locale. Populaţia nu este atât de competentă, încât să știe răspunsul la întrebările ce ţin de problemele de guvernare. Or, orice vot trebuie să fie unul conștient. Oamenii cunosc însă problemele cu care se confruntă la nivel local. Aici ei sunt în cunoștinţă de cauză. În ceea ce privește excluderea pragului electoral, cred că ulterior aceasta i-ar putea juca festa guvernării. Pentru că atunci când va veni un alt partid politic la putere, care va dori să instituie o altă guvernare, cu o majoritate simplă de 51 de mandate în Parlament, el o va face, apelând la procedura instituită acum. Din această perspectivă, este problematică excluderea totală a pragului de participare. Pentru că, atrag încă o dată atenţia, vorbim despre un referendum naţional de revizuire a Constituţiei și nu despre o banală consultare cu populaţia.
Ion JIGĂU JIGĂU,, director CBS-AXA:
Alianţa vine cu o opinie diametral opusă privind alegerea preşedintelui. Dar populaţia îşi va schimba opinia? Referendumul care se iniţiază acum este, de fapt, contrar opiniei și voinţei majorităţii populaţiei. Știm din sondaje că majoritatea absolută, peste 70 la sută din cetăţeni, doresc alegerea directă a președintelui. Și atunci, acest referendum, în formula pe care am auzit-o, este contrar opiniei populaţiei. Din cauza că societatea noastră acum este divizată în foarte multe segmente, eu am mari îndoieli în legătură cu rezultatul acestui referendum. În septembrie 2010, o parte din electorat, cea mai activă, a ieșit la referendum și a spus „da” pentru alegerea directă a
președintelui. O altă parte a ascultat de îndemnul Partidului Comuniștilor și nu a participat la referendum. Dar opinia lor în privinţa modalităţii de alegere a președintelui ţării coincidea, de fapt, cu opinia celeilalte părţi. Cei care au spus „da” la referendum, au susţinut atunci alianţa de guvernământ care dorea alegerea directă a președintelui. Acum AIE vine cu o opinie diametral opusă în chestiunea alegerii președintelui. Dar populaţia își va schimba opinia? Mă îndoiesc de aceasta. În situaţia actuală, socie-
tatea, partidele, au opinii împărţite vizavi de problema alegerii șefului statului. Majoritatea dorește, de fapt, alegerea directă a președintelui ţării. Ideea referendumului constituţional care a fost enunţată recent a fost întâmpinată negativ de către o parte a partidelor politice, de către opoziţie și de către societatea civilă. În afară de aceasta, noi știm care este opinia electoratului, care se pronunţă pentru votul direct. Iată de ce, eu mă întreb: va fi în stare Alianţa să modifice opţiunea populaţiei, care este
pentru alegeri directe, în una contrară. Astfel de lucruri se întâmplă uneori. Dar oamenii își pot schimba opinia pe una contrară doar pentru un învingător. Or, Alianţa care nu a fost în stare atâta timp să aleagă președintele, este percepută drept un perdant. De aceea, în opinia mea, referendumul va fi, mai degrabă, sortit eșecului.
Un referendum pentru alegerea „simplificată” a lui Marian Lupu presa din România în care jurnalista Miruna Munteanu scria următoarele: „Un sistem care funcţionează pe bază de oportunism, șantaj și corupţie, în care obedienţa e mereu preferată competenţei, conștiinţele – ca și voturile – sunt de vânzare, iar regulile pot fi oricând rescrise în funcţie de cărţile din mâna președintelui-jucător.” Vedeţi vreo diferenţă? Nici una! Situaţia pare trasă la indigo. Dar să revenim la oile și lupii noștri. Premierul Vladimir Filat ne-a explicat că ne trebuie referendum pentru ca să ieșim din criză, iar ei să ne „transforme Republica Moldova într-un stat cu regim de guvernare autentic european”. Interimarul cu vederi profund democrate a declarat că „modificarea Legii Supreme este unica soluţie viabilă în situaţia actuală”. Iar alegerile președintelui va avea loc în termen de cel mult o lună de la organizarea referendumului, „indiferent de rezultatul acestuia”. Și dacă alegerea președintelui vor avea loc „indiferent de”, de ce ne trebuie referendumul?
Constatam anterior că fixaţia lui Lupu pentru funcţia de președinte al ţării ne va duce inevitabil la alegeri anticipate. Și nu că ar fi cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla, în condiţiile iresponsabilităţii de care dau dovadă politicienii și a dezmăţului legislativ la care se dedă puterea. Dar presupuneam, totodată, că cei doi maeștri în explorarea „vidului legislativ”, Marian Lupu și Mihai Ghimpu, ar mai putea găsi niște tertipuri prin care să-și lungească „boala” șederii la guvernare.
Lupu s-a retras, Godea a protestat, Curtea a decis Aceste presupuneri au căpătat contur mai degrabă decât ne-am fi așteptat. Este limpede deja că soluţia „perfect constituţională” a fost elaborată din vreme, încă înaintea scrutinului din 16 decembrie. Și retragerea (temporară, cum ne-a liniștit Mihai Ghimpu) a lui Marian Lupu din cursa prezidenţială, și revolta post factum a lui Mihai Godea, oripilat de comportamentul reprobabil și anticonstituţional al colegilor săi din Parlament, și decizia Curţii Constituţionale prin care scrutinul din 16 decembrie a fost declarat nevalabil, și anunţarea ulterioară a intenţiei de organizare a unui referendum constituţional prin care să fie simplificată procedura de alegere a șefului statului, au constituit, de fapt, planul de rezervă pus la cale de minţile juridice luminate și învechite în rele, adunate sub aripa protectoare a unui politician cu vederi profund democratice. Să-i zicem convenţional, Păpușarul. Există câteva elemente care denotă clar existenţa acestui plan de rezervă. Astfel, Mihai Godea, fost fruntaș în partidul premierului și plecat subit de acolo din motive de incompatibilităţi ideologice, până în ziua scrutinului nu a dat vreun semn că nu ar fi de acord cu cererea „respectuoasă” a aspirantului la funcţia de președinte de a i se demonstra buletinele de vot. Nu l-a atenţionat pe spicherul Marian Lupu că va contesta legalitatea alegerilor, în cazul în care va fi încălcată procedura prevăzută de Constituţie. Nu și-a exprimat dezacordul în faţa presei, nu s-a plâns la comisia specială a Parlamentului.
Tactica lui Lupu, deconspirată de Ghimpu Marian Lupu, după alegerile din 16 decembrie, nu a dat semne că ar vrea să renunţe. Dimpotrivă, a declarat hotărât că va candida și în turul doi, solicitând aproape ameninţător să nu fie încurcat atunci când va „căuta voturi”. Și la doar câteva zile, ne-a spus trist și resemnat că se retrage pentru
ca forţele politice să poată identifica un candidat de compromis „în maniera cea mai transparentă”. Naiv și sincer cum este, ca să nu spunem mai mult, liberalul Mihai Ghimpu a deconspirat, la scurt timp, adevărata semnificaţie a gestului carismaticului candidat, afirmând că Lupu se retrage doar temporar din cursa pentru prezidenţiale: „Cred că, din punct de vedere tactic, Lupu a făcut o mișcare bună, așa arată situaţia. Acordul AIE rămâne acord, el doar nu a spus că se retrage pentru totdeauna. El s-a retras numai pentru 15 ianuarie”. Deci, a fost doar o manevră tactică, pusă la cale de democraţi și sprijinită plenar de înveteraţii suporteri liberali ai acestora. Deși Marian Lupu a vorbit cu ipocrizie despre iniţierea dialogului și identificarea candidatului de compromis, tot ce a urmat a fost doar retorică și spectacol de ochii lumii. Capii AIE au încercat să simuleze o oarecare disponibilitate pentru dialog, dar au fost luaţi prin surprindere de manevra comuniștilor, care au înaintat candidatura fostului guvernator al BNM, Leonid Talmaci. Cum să credem că s-a dorit identificarea unui candidat bun de ales, dacă Alianţa nu a pus în discuţie nici candidatura propusă de comuniști, nici posibilitatea susţinerii lui Oazu Nantoi, declarând că ei sunt mai cu moţ în frunte și își pot înainta propriul candidat. Dar nu l-au înaintat și au tras de timp exact până la ora când Curtea Constituţională și-a anunţat hotărârea prin care a fost anulat scrutinul din 16 decembrie, dar și cel planificat pentru 15 ianuarie. Alianţa nu a mai făcut public numele candidatului său, pentru că acesta nici nu a existat. Mai exact, nu a existat un nou candidat, pentru că a rămas vechiul și veșnicul.
Alianţa, căzută iarăşi în păcatul referendumului În consecinţă, după ce Curtea Constituţională și-a pronunţat verdictul, știut deja de cei care au pus la cale cacealmaua, aliaţii, mai uniţi ca niciodată, ne-au anunţat că au epuizat toate soluţiile de alegere a președin-
Lupu se vrea şi cu funcţie, şi cu prerogativele intacte
telui. Și tot ce le-a mai rămas este un nou referendum constituţional. În mod paradoxal, Vladimir Filat a uitat cu desăvârșire că anterior sugerase că Marian Lupu ar trebui să ofere explicaţii, în cazul în care Curtea Constituţională va constata că scrutinul a fost neconstituţional: „Dacă se va decide că procedura a fost încălcată și alegerile vor fi invalidate, atunci cei care au solicitat să arate buletinele, ar trebui să dea o explicaţie. Cel puţin funcţia de președinte presupune a fi, în primul rând, garantul Constituţiei”. Rămâne să ghicim ce a văzut premierul prin dosarele adunate cu grijă de procurorul democraţilor, încât a devenit brusc cooperant, a acceptat fără rezerve „soluţia” și chiar s-a oferit să vorbească primul despre decizia „solidară și responsabilă”. Soluţia fiind una extrem de simplă - simplificarea procedurii de alegere a lui Marian Lupu în funcţia de șef al statului. Și nu are nici o importanţă faptul că experţii încearcă să le explice acestor
trișori și golani politici că legile nu pot avea caracter retroactiv, că actualul Legislativ poate acţiona doar în baza prevederilor legale în vigoare la data alegerii lui, că menţinerea puterii prin metode ilegale este tot o uzurpare a puterii, că este amoral să le propui mai întâi cetăţenilor să voteze pentru alegerea directă a șefului statului, apoi să le ceri exact contrariul, că este iresponsabil și lipsit de bun-simţ să arunci iarăși în vânt zeci de milioane de lei pentru că cineva este obsedat de o anumită funcţie, iar altcineva nu se mai poate sătura de putere. Nimic nu contează, iar guvernarea acţionează în continuare după cum îi este obiceiul, făcând scamatorii cu așii din mânecă, încălcând toate prevederile legale și morale, modificând legislaţia după cum le este pofta și le dictează nevoile. Dar cine să le dea peste mână? Acum ei taie și spânzură. Rămâne să ne consolăm doar cu ideea că lucrul acesta nu se întâmplă doar la noi. Citeam recent un articol din
Despre faptul că toată vânzoleala cu referendumul, care riscă să provoace proteste de proporţii în societate și să ne arunce într-o criză și mai profundă, a fost pusă la cale doar pentru ca politicienii să-și satisfacă ambiţiile și să ajungă în funcţiile „pe care le merită”, vorba lui Mihai Ghimpu, ne putem da seama din câteva detalii elocvente. În primul rând, Marian Lupu, garantul interimar al Constituţiei, susţine sus și tare că rezultatele referendumului planificat pentru luna aprilie vor fi valabile pentru actuala componenţă a Legislativului, în pofida faptului că experţii, societatea civilă încearcă de zile bune să-i explice că lucrul acesta ar fi neconstituţional. În rândul al doilea, imediat după anunţarea intenţiei de iniţiere a referendumului, Lupu a opinat că nu trebuie să se umble la atribuţiile și privilegiile președintelui: „95 la sută din conţinutul Constituţiei Republicii Moldova, în privinţa funcţiilor și prerogativelor președintelui, coincide cu cele din constituţiile statele europene”. Deci, la acest capitol Constituţia nu ar trebui modificată, iar prerogativele nu ar trebui limitate. Că la ce i-ar trebui lui, la o adică, o funcţie fără suficiente prerogative și privilegii, iar șefului său din umbră - un președinte de păpușă? Ioana FLOREA, FLUX
Arcadie BARBĂROȘIE BARBĂROȘIE,, directorul Institutului de Politici Publice:
Referendumul din aprilie nu poate avea loc, pentru că problema este aceeaşi ca şi la referendumul din septembrie 2010 Atunci când încerc că formulez problema care ar putea fi pusă în discuţie la referendumul din aprilie, nu pot s-o formulez altfel decât în felul următor: „Cum va fi ales președintele statului?” Și la referendumul din septembrie 2010 s-a pus în discuţie exact aceeași problemă, cum alegem președintele. Parlamentul a propus atunci următoarea soluţie a problemei: alegerea directă de către popor a președintelui. În opinia mea, în aprilie se dorește a fi pusă la vot aceeași problemă, numai că se propune o altă soluţie. Deci, logic, nu putem organiza acest nou referendum în aprilie, pentru că este vorba despre exact aceeași problemă. Or, potrivit legislaţiei, un referendum în aceeași chestiune nu poate fi desfășurat decât peste doi ani. Eu aș formula astfel întrebarea la referendum: Mai vreţi așa o guvernare proastă? Da sau Nu? Nu știu cum va fi formulată întrebarea la referendumul din aprilie. Să presupunem că întrebarea va fi: Vreţi alegerea președintelui în Parlament cu 51 de voturi? Dacă se va considera că se abordează o nouă problemă, pentru a nu intra în contradicţie cu legislaţia în vigoare și dacă referendumul va eșua, fie din cauza neparticipării, fie pentru că lumea va vota contra, cum se va proceda? Eu nu văd de ce Parlamentul nu ar organiza în septembrie un alt referendum, la care să întrebe cetăţenii dacă vor alegerea președintelui ţării cu 52 de voturi. Peste alte patru luni, încă un referendum, cu întrebarea privind alegerea președintelui cu 54 de voturi. Și tot așa, până vom ajunge în 2014 sau chiar în 2015. Pentru că, în felul acesta, totul ar putea fi interpretat ca o altă problemă. Repet, în opinia mea, în aprilie referendumul nu poate fi organizat pentru că este vorba de aceeași chestiune, care a fost formulată și la referendumul din septembrie 2010. Referendumul nu este oportun și din alte considerente. Este foarte mare probabilitatea că lumea va ieși și va spune „nu”. Și atunci, ce va face Alianţa care a afirmat că iniţiază referendumul pentru a evita alegerile anticipate. Vor spune că dacă lumea nu vrea să alegem președintele cu 51 de voturi, atunci să-l alegem iarăși cu 61. Dar de ce să cheltuim 60 de milioane de lei pentru asta, când putea încerca chiar mâine să alegem președintele cu 61 de voturi.
Complexul politicianului român de a fura revoluţii. Cine urmează acum? În istoria românilor se poate observa cu ușurinţă cum în momentul pornirii unei revolte, revoluţii sau a unor manifestaţii de protest, de fiecare dată, după ce a fost pusă masa, apar anumiţi lideri ai sferei politice pentru a vorbi în numele oamenilor care au stat în frig.
Culmea, după ce protestele își demonstrează forţa și se poate observa că nu e doar un foc de paie, politicienii apar în faţa oamenilor care își exprimă nemulţumirea, ca niște adevăraţi salvatori, ca niște adevăraţi aleși ai poporului. Cel puţin în situaţii de criză. Protestele din România au intrat în a 7-a zi, iar acum că lucrurile se concretizează, se scot armele secrete de la naftalină, puse bine deoparte la sfârșitul anului 1989. De ce așteaptă politicienii noștri o săptămână întreagă pentru a ieși în faţă, pentru a-și spune punctul de vedere, pentru a lămuri o situaţie clară de criză? Tentativele politicienilor români de până acum de a ieși în faţa protestatarilor au fost sporadice și s-au terminat în refuzul clar al populaţiei prezente la manifestaţie. Pe lângă înjurături și reproșuri, politicienii au fost alungaţi fără discuţii, fapt ce ar trebui să dea de gândit celor care conduc ţara, fie de la Putere, fie de la Opoziţie. Ludovic Orban a avut o ușoară tentativă de a apărea în mulţime ca un om nemulţumit de actuala situaţie din România. E firesc! E român, cu toţii ar trebui să fim. Într-o ţară civilizată și cu un spirit civic dezvoltat, trebuie să ieși în stradă și dacă tu o duci bine, atât timp cât cei din jurul tău sunt victimele unui sistem corupt care trebuie schimbat. Tentativa lui a eșuat! Iarăși, firesc! Oamenii s-au săturat! Fostul ministru Ioan Botiș a fost și el huiduit la o ieșire în stradă, lucru, iarăși firesc! Cine urmează acum? Cine vrea să fie următorul „Salvator al României”? Răspunsul este simplu. Este rândul lui Radu Mazăre! Beneficiind de un bun capital de imagine, primarul Constanţei are șanse mari să culeagă simpatia mulţimii, dar oare chiar asta vor oamenii care protestează? Chiar vor un alt om din aceeași clasă politică? Rămâne de văzut impactul pe care îl va avea Radu Mazăre asupra protestatarilor și dacă acesta va fi acceptat ca o portavoce a mulţimii. Miza pentru a deveni vocea mulţimii este una foarte mare, cel care va ajunge să fie „adoptat” de mulţime putând lua o poziţie serioasă pentru alegerile electorale de la sfârșitul anului. Politicienii români suferă de un complex al furtului de revoluţii, proteste și revolte. Refuză să îi asculte pe oameni când sunt alungaţi, refuză ideea că protestele actuale din România sunt împotriva întregului sistem, nu doar împotriva Puterii. Oamenii s-au săturat! Oamenii nu mai vor promisiuni! Românii nu pot fi minţiţi la infinit și le-ar pica greu să le mai fie furată încă o revoluţie. Voi chiar nu citiţi pancartele? Credeţi că studenţii, pensionarii și ceilalţi oameni aflaţi la proteste chiar vor pe cineva din Opoziţie care să îi conducă pe același drum? Chiar credeţi că au în minte o„Mesia” a politicii care îi va salva din acest sistem putred? Românii vor dreptate și egalitate de șanse. Nu vor PDL, nu vor USL, nu vor alte formaţiuni politice care au doar numele diferit, însă oamenii și doctrinele sunt aceleași. Dragi politicieni români, indiferent de culoarea voastră politică, dacă în peste 20 de ani de zile nu le-aţi oferit nimic decât speranţe deșarte și promisiuni neîndeplinite românilor, lăsaţi măcar poporul să protesteze! Nu le mai furaţi încă o revoltă, nu îi mai ţineţi în frig degeaba! Președinţia, Guvernul și Parlamentul în forma actuală să rămână ale voastre, dar lăsaţi protestele să fie ale românilor! Românii nu vor schimbarea unui om, românii vor schimbarea sistemului! Vlad TEODORESCU, sursa: zigzagonline.ro