Ziarul Flux, Ed. 29 (809)

Page 8

8

19 AUGUST 2011

EDI|IA DE VINERI

Aniversare

Astăzi opiniile oamenilor simpli despre proclamarea Independenţei Republicii Moldova la 27 august 1991 sunt împărţite, ca, de altfel, și cele ale comentatorilor, analiștilor politici, cercetătorilor istorici, ziariștilor. Unii laudă evenimentul și pe artizanii lui, alţii, dimpotrivă, îl hulesc. Nouă însă ne-a fost interesant să aflăm ce cred despre acesta chiar cei care au votat Declaraţia de Independenţă la 27 august 1991. Așa că i-am contactat la telefon pe câţiva dintre deputaţii de atunci. Pe mulţi nu am reușit să-i găsim, dat fiind că în această perioadă, lumea este plecată la odihnă. Alţii însă au răspuns apelului nostru. Iată cele două întrebări pe care li le-am adresat:

- Dumneavoastră sunteţi unul dintre votanţii și semnatarii Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova. Privind retrospectiv, cum apreciaţi importanţa acestui act istoric pentru destinul oamenilor ţării noastre? - La împlinirea a 20 de ani de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova, ce sentimente și gânduri vă încearcă: de împlinire, de satisfacţie sau de dezamăgire, de decepţionare?

FLUX

Adresa internet: http://www.flux.md; E-mail: ap@flux.md; Tel.23.26.82; 23.27.11

Votanţii Declaraţiei de Independenţă, între satisfacţie şi regrete

Gheorghe Cârlan:

Alexandru Arseni:

Ioan Ciuntu:

Sunt mândru că am votat Declaraţia de Independenţă

Astăzi situaţia este mai rea decât era în 1989

Am obţinut limba română, grafia latină, libertatea, ceea ce este cel mai important pentru noi

1. Așa și-a dorit alegătorul, populaţia din Republica Moldova. Societatea moldoveană a mers spre 27 august 1991 în mod consecvent. Mai întâi, a fost adoptată, în iunie 1990, Declaraţia de Suveranitate, apoi au fost confirmate simbolurile naţionale și am ajuns la Declaraţia de Independenţă. Însemnătatea acestui act istoric este percepută în mod diferit. Unii sunt de părere că proclamarea Independenţei este importantă prin faptul că am revenit la valorile noastre naţionale, alţii – prin faptul că ne-am desprins de URSS, că neam format propria identitate statală. Eu cred că în proclamarea Declaraţiei de Independenţă este meritul deputaţilor, dar și a oamenilor simpli de atunci. Independenţa Republicii Moldova a fost proclamată pentru locuitorii ei. 2. Eu mi-am făcut datoria. Am fost un participant activ la toate evenimentele din acea perioadă și mă mândresc cu faptul că am fost unul dintre votanţii Declaraţiei de Independenţă. Să votezi Declaraţia de In-

dependenţă este un eveniment important în viaţa omului. Dacă însă privim la ceea ce s-a întâmplat după proclamarea Independenţei, atunci, bineînţeles, percepţiile sunt altele. Unele lucruri s-au reușit, dar multe nu. Asta pentru că noi nu aveam experienţă în domeniul construcţiei statale. În formatul în care existăm astăzi, nu am existat niciodată ca stat. Noi ne-am dorit mai mult decât s-a obţinut, am sperat că reformele democratice, economice vor fi realizate altfel, vom avea alte rezultate. Evident că situaţia din ţara noastră este tristă, mai ales că un milion din populaţia ei, partea cea mai conștientă și cea mai activă a societăţii, este plecat din Republica Moldova la muncă peste hotare. Ţara noastră nu mai are forţă de muncă calificată. Avem, să zicem, 10 % de bogaţi și tocmai 90% de săraci lipiţi pământului. Oamenii trăiesc greu, sunt extrem de săraci. Circumstanţele astea nu mă bucură, cu ele nu mă pot mândri.

1. Un pas istoric important. La 27 august 1991 a fost făcut un pas extrem de important spre renaștere naţională, spre identitatea naţională, spre demnitate și integrare în comunitatea ţărilor democratice, libere și prospere. 2. Dezamăgire și decepţie. Am făcut pași foarte importanţi, adoptând un șir întreg de acte și legi, chiar fundamentale în domeniul cetăţeniei, precum și în alte sfere: proprietatea privată, economie, organizarea administrativ-teritorială, drepturile omului. Am făcut pași siguri spre făurirea unui stat bazat pe drept, unde demnitatea omului întradevăr este valoare garantată, spre o Justiţie independentă, spre o separare clară a puterilor, a competenţelor. Astăzi constatăm cu regret că toate aceste lucruri au rămas doar niște dorinţe, că nu avem nici un fel de separare clară a competenţelor, nici un fel de responsabilitate, nici un control reciproc. Justiţia este coruptă, chiar dacă puterea judecătorească, spre deosebire de celelalte două ramuri ale puterii: cea legislativă și cea executivă, și-a păstrat independenţa o perioadă mai îndelungată. Însă odată cu 2001, lucrurile s-au dezechilibrat și în acest domeniu. Astăzi constatăm că am mers atât de mult înapoi încât situaţia este mai rea decât era în 1989.

1. Acest act istoric este unul pozitiv pentru poporul nostru. Felul în care au evoluat lucrurile până acum este o altă problemă. Din păcate, locuitorii ţării noastre nu au ajuns la acel nivel de trai ca în Occident și în ţările cu adevărat democratice. Cu certitudine că odată ce ne-am rupt din imperiul sovietic și democraţia și-a făcut loc în această ţară, situaţia s-a schimbat în bine. Astăzi beneficiem câtuși de puţin de libertatea la care am tins, suntem un stat suveran, dispunem de atributele unui stat independent: drapel, stemă, imn, monedă naţională, sărbători religioase care au fost legiferate ca sărbători oficiale, Constituţie, lucruri care sunt destul de importante. Cu toate acestea, multe lucruri nu le-am reușit din cauză că am fost blocaţi de alte forţe. 2. Sentimentul pe care îl trăiesc eu la împlinirea a 20 de ani de la proclamarea Independenţei este unul împărţit. În funcţie de domeniul la care ne raportăm, cel politic, economic sau social. Bineînţeles că situaţia din Transnistria și Găgăuzia nu are cum să ne satisfacă, precum și situaţia economică din ţară. Ceea ce ne întristează este faptul că lumea, în special, tinerii, pleacă peste hotare pe motiv că nu-și pot aranja viaţa aici după cum își doresc. Este greu să faci o apreciere generală. S-au produs atât lucruri bune, cât și proaste.

Totuși, ceea ce este mai important pentru noi, am obţinut: limba română, grafia latină, libertatea.

Dumitru Noroc:

Serafim Urechean:

Mihai Coşcodan:

Tinerii trebuie să continue ceea ce am început noi

Independenţa, un lucru sfânt pentru noi

Nu am avut o elită politică naţională

Din cei 371 de deputaţi ai Parlamentului din 1991, doar 95 nu au semnat Declaraţia de Independenţă, ceilalţi au semnat în prima zi documentul. Ţin minte că a fost o atmosferă grea. Acum unii ne acuză că am întârziat, deoarece alte republici au început mai înainte. Da, este adevărat, Ţările Baltice au fost primele, destrămarea Uniunii a început din centru și nu puteam noi să sărim peste Ucraina, peste o ţară atât de mare și să ne proclamăm independenţa. Trebuie să ţinem cont că la acel moment, starea social-politică din republică era foarte grea. Deputaţii aveau opinii diferite. Eu eram de la Frontul Popular, iar alţii erau de la Inter Front, deputaţi din Transnistria, din Găgăuzia și era foarte greu de conversat cu ei ca să-i convingem că trebuie să obţinem independenţa. În afară de asta, trupele sovietice, care fusese dislocate ani în șir în Europa de Est în cadrul pactului de la Varșovia, s-au retras în interiorul imperiului sovietic și o bună parte dintre ele staţionau în Moldova. Era foarte greu să proclami independenţa în aceste condiţii. Deputaţii semnau Declaraţia de Independenţă și le era frică să nu vină tancurile sovietice la Parlament. Sunt de acord că ceea ce s-a întâmplat în acești 20 de ani de independenţă provoacă mari deziluzii. Cred că, pornind de la acel act istoric, de la conţinutul Declaraţiei de Independenţă, cu puteri noi, cu eforturile tinerilor de astăzi, care au o altă mentalitate, care nu au fost deformaţi de regimul sovietic, care nu au crescut cu frica în sân, să construim acest stat așa cum ni-l dorim. Tinerii trebuie să facă ceea ce nu am reușit noi, ca să putem să ne mândrim că trăim în Republica Moldova, că suntem liberi, suverani. Astăzi, Republica Moldova nu este un stat liber, suveran pentru că are armate străine pe teritoriul său naţional. Poporul vrea să rezolvăm problemele economice și să lăsăm la o parte divergenţele dintre noi, care, în multe cazuri, nu duc decât la dispute sterile. Trebuie să făurim o ţară de care să ne mândrim, pentru că avem un popor muncitor și ne pare foarte rău că acest popor este forţat să-și părăsească ţara, în timp ce pe meleagurile noastre vin străinii ca să muncească aici.

1. Renașterea naţiunii, renașterea ţării noastre după 200 de ani de izbeliște poate fi asemănată cu nașterea unui copil mult așteptat de părinţi. Cu părere de rău, acest act istoric nu a fost conștientizat de mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova. Actul respectiv este unul de autoapreciere al naţiunii ca popor și ca viitor. Acest act al renașterii noastre naţionale de la 1812 încoace este un lucru cert, un lucru sfânt pentru noi.

2. Sigur că gânduri frumoase, însă și unele regrete. Alte naţiuni care au convieţuit cu noi în Uniunea Sovietică s-au dezvoltat cu pași mai rapizi. Un astfel de exemplu sunt Ţările Baltice, care au înregistrat succese mult mai mari decât noi. Regretabil este faptul că am bătut pasul pe loc pe parcursul acestor ani și din acest motiv nu am izbutit să înregistrăm progrese de rând cu Ţările Baltice.

Vasile Vatamanu:

Moldova nu a realizat nimic în cei 20 de ani de Independenţă 1. Generaţia de politicieni din perioada anilor ‘90 s-a străduit să dobândească Independenţa și să nu depindem din punct de vedere politic de Rusia. Și, în cele din urmă, a izbutit. Observăm însă cu regret că după 20 de ani de Independenţă am revenit în locul de unde am pornit, nu am făcut practic nici jumătate de pas înainte. Trebuie să fim obiectivi și să spunem lucrurilor pe nume că nu am izbutit să facem nimic ca acest popor să aibă un trai decent. 2. Eu sunt și decepţionat, și dezamăgit. Dacă e să ne referim la istorie, cultură, literatură sau relaţii internaţionale, în aceste sfere s-au înregistrat progrese, însă dacă ne referim la economia sau agricultura ţării, atunci să știţi că nu am făcut multă treabă în această direcţie. Aruncând o privire retrospectivă în perioada anilor 1990–2011, constatăm că Moldova este cel mai sărac stat din Europa. De aceea, la capitolul realizări punem zero.

1. Prin votarea Declaraţiei de Independenţă am pus bazele unui nou stat, Republica Moldova. De atunci, într-o oarecare măsură s-a instaurat democraţia, libertatea presei și libertatea de exprimare. Astăzi oamenii pot să spună ceea ce gândesc, nu cum era înainte că toate problemele, în special cele politice, le discutau numai la bucătărie, ca să nu-i audă nimeni. E clar că nu tot ceea ce am dorit noi sau la ceea ce am sperat noi s-a realizat. Dar așa sunt perioadele de tranziţie, când treci de la un regim totalitar la democraţie. Reformele nu se desfășoară atât de repede precum am fi dorit noi. Atunci eram într-o anumită măsură naivi. 2. Am o părere împărţită. Sunt bucuros că am înfiinţat acest stat acum 20 de ani. În această perioadă, mulţi tineri și-au făcut studiile în străinătate, au văzut cum trăiește lumea în Occident, dar, pe de altă parte, nu suntem satisfăcuţi de toate lucrurile care s-au întâmplat între timp. De fapt, noi am rămas la acel nivel pe care l-am avut până la declararea Independenţei. Dacă ne comparăm cu Ţările Baltice, acelea au pășit cu mult înaintea noastră. Încă în perioada sovietică, nomenclatura de partid comunistă din Ţările Baltice apăra interesele popoarelor lor. La noi însă, nu a fost așa. Noi nu am avut o elită politică naţională care să apere interesele poporului nostru. De fiecare dată, toţi cei care s-au perindat la posturile mai înalte de partid, nu se gândeau la popor, dar se gândeau cu totul în altă parte.

Valeriu Daraban:

Svetlana Mâsliţchi:

Proclamarea Independenţei, un act istoric de maximă importanţă

Sper că ne va ajunge înţelepciune să păstrăm şi să consolidăm statul nostru

Indiferent de situaţia care există astăzi în Republica Moldova, indiferent de cum au evoluat lucrurile, proclamarea Independenţei statului nostru a fost un act istoric de maximă importanţă.

Mihai Poiată:

Independenţa a fost adoptată nu pentru a schimba trecutul, ci pentru a ne făuri viitorul 1. Istoria ne-a oferit o șansă, iar noi am avut obligaţia să o fructificăm. Și cred că am procedat corect atunci când am votat acest act de independenţă. Altceva e că acest pas trebuia să fie urmat de alţi pași pe care trebuia să-i facă intelectualitatea noastră, clasa politică și poporul. Aici cred că am fost mai puţin hotărâţi, ne-am permis niște ezitări care au stagnat mersul nostru înainte. 2. Noi avem din ce în ce mai puţini concetăţeni care ar putea compara ceea ce a fost până la 27 august 1991 cu ceea ce a urmat după. Noi nu ne dăm seama cât de radical s-au schimbat societatea și mentalitatea noastră. Schimbările sunt foarte profunde, altceva e că rezultatele nu sunt pe potriva așteptărilor. Independenţa a fost adoptată nu pentru a schimba trecutul, pentru că el este așa cum este, ci pentru a fructifica la maximum posibilităţile de a edifica un viitor în care să nu ne pierdem demnitatea.

1. După prăbușirea ţării (a URSS – n.n.), declararea independenţei a fost un act foarte necesar statului nostru, a statului Moldova. Consider că această decizie a fost una foarte responsabilă și oportună. Noi ne-am declarat independenţa după ce lucrul acesta îl făcuse deja Rusia, Bielorusia, Ucraina. 2. Noi atunci credeam și speram că, în foarte scurt timp, statul nostru va deveni unul prosper, că toţi vor fi fericiţi, că vor sta acasă, vor avea de lucru, nu vor fi obligaţi să plece peste hotare, că statul va înflori. Din păcate, astăzi nu

putem afirma că aceste speranţe s-au îndeplinit. Uneori îmi amintesc de acești ani cu tristeţe, s-au făcut multe greșeli. S-au făcut multe declaraţii de intenţie, promisiuni, dar una se vorbea și alta se făcea. S-au promis pensii și locuri de muncă, dar ce pensii primesc bătrânii noștri și unde sunt locurile de muncă? Așa că aniversarea a 20 de ani de la independenţă este și un pic amară. Acești 20 de ani de independenţă au fost grei, dar totuși în această perioadă s-ar fi putut face multe lucruri importan-

te, care însă nu s-au făcut, din păcate. Este suficient să vedem care este climatul politic, economic, interetnic creat de guvernanţii noștri ca să înţelegem cât de mult s-a ratat. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că avem lucruri cu care să ne mândrim. Republica Moldova s-a afirmat ca stat, a devenit membru ONU, statul asigură plata salariilor bugetarilor, chiar dacă acestea sunt foarte mici, pensiile, de bine, de rău, se achită la timp, sunt asigurate niște privilegii sociale. Adevărat, în comparaţie cu alte state care au avut același start cu Republica Moldova, succesele noastre sunt foarte modeste. Avem un șir de probleme interne care timp de 20 de ani ar fi putut fi rezolvate. Cum ar fi domeniul funcţionării limbilor. Sau să ne referim la domeniul economic. Din 2000 până în prezent, puterea a fost preocupată doar de încurajarea oamenilor ca să plece la muncă peste hotare, în loc să creeze condiţii de muncă în Republica Moldova. Businessul nu este în siguranţă în ţara noastră. Statul jăcmănește businessul mic și mijlociu, în

loc să faciliteze, să sprijine dezvoltarea acestuia. Nu s-a înregistrat nici un pas înainte în rezolvarea problemei transnistrene. Avem nevoie de mai mult patriotism, de mai multă dragoste pentru statul nostru, de mai multă credinţă pentru Republica Moldova. Cred că dacă conaţionalii noștri ar fi manifestat mai mult patriotism, dragoste și credinţă pentru Republica Moldova, am fi obţinut mult mai mult în cei 20 de ani de independenţă. Eu sper că următorii 20 de ani ne vor aduce mai multe bucurii și nouă tuturor ne va ajunge înţelepciune ca să păstrăm și să consolidăm statul nostru.

Pagină realizată de Mihaela CIREŞ, pentru FLUX


Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.