Issuu on Google+

CMYK

BUNĂ DIMINEAŢA!

EDI|IA DE VINERI

VINERI, 19 august 2011 12 pagini

Preţ contractual Cursul valutar 19.08.2011

Calendar creştin-ortodox

STABILIT DE BANCA NAŢIONALĂ

(=)Schimbarea la Faţă. Toate ale Praznicului (Dezlegare la pește)

1 EURO..............................16.3036 1 Dolar american ............. 11.3432 1 Leu românesc ................ 3.8291 1 Rublă rusească ............... 0.3894 Timpul probabil:

Maxima zilei ”Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.” Tudor Mușatescu

19.08.2011

20.08.2011

Soare, 16 28 0C

Soare, 15 31 0C

Adresa INTERNET: http://www.flux.md

2

PAGINA

PAGINA

ACTUAL

PAGINA

Fondat în 1995 z Nr. 29 (809)

FLUX

EUROPEAN

ABONAREA 2011

Poşta Moldovei

1 lună

3 luni

6 luni

PM21262 FLUX – ediţia de vineri

16,00 lei

48,00 lei

96,00 lei

PM23262 FLUX – ediţia de vineri (pensionari)

15,50 lei

46,50 lei

93,00 lei

Odesa tulbură apele Portul internaţional Giurgiulești, construit pe Dunărea maritimă, îi stă Kievului ca un os în gât. Însăși existenţa acestui obiectiv economic strategic al Republicii Moldova este văzută ca un pericol major pentru interesele geopolitice și geoeconomice ale Ucrainei, făcându-i pe unii, la Odesa și Kiev, să stea ca pe jar. Ne-am obișnuit deja cu faptul că periodic se ridică voci ucrainene „îngrijorate” împotriva noastră. Aceleași voci amuţesc însă atunci când vine vorba despre canalul Bâstroie. Și nu este întâmplător, căci între existenţa portului Giurgiulești și desfășurarea de lucrări la canalul Bâstroie este o legătură directă.

OPINII

La 16 august, Prezidiul Consiliului regional Odesa a decis, cu unanimitate de voturi, includerea pe ordinea de zi a ședinţei Consiliului regional din 26 august curent a unei chestiuni cu privire la Apelul către președintele Ucrainei, Victor Ianukovici, și primul ministrul ţării vecine, Mikola Azarov, „despre pericolul ecologic din partea de sud a Ucrainei”. Apelul se referă, evident, la „pericolul ecologic” pe care l-ar prezenta portul Giurgiulești din Republica Moldova.

Spectacol grotesc, în ajunul Zilei Independenţei

6

FLUX

ABONAREA 2011

După Palanca, ucrainenii râvnesc şi portul Giurgiuleşti

Pledoarie pentru mâncarea sănătoasă de Mircea Horduzeu

3

GPF

INTERVIU

Continuare în pag. 2

IURIE ROŞCA:

Trebuie să ne asumăm eşecurile Republicii Moldova

Ion Ţurcanu: „Schimbarea, despre care s-a vorbit atâta vreme, abia urmează să se facă”

9

PAGINA

CULTURĂ

SANDU COZUB: „Nu aşa se fac schimbările, împărţind societatea în tabere”

Republica Moldova – o ţară a nimănui?

XXX

O nouă carte semnată de fostul deţinut politic Ion Moraru

Privind conflictul legat de rezultatele examenelor la BAC ale elevilor găgăuzi, mă întreb care structură a devenit mai viabilă: Republica Moldova – o ţară care timp de 20 de ani a încercat să caute „mijlocul de aur” pentru edificarea unui „stat polietnic” (a se citi “etnosteril”), sau Găgăuzia, care de la bun început a pornit de la o idee monoetnică. Găgăuzii au obţinut autonomie prin luptă, iar noi am obţinut independenţă în rezultatul unor catastrofe geopolitice care nu au ținut de voința noastră. Ne-a fost frică de luptă, iată de ce am preferat mesaje pacifiste în timp ce am fost sistematic atacați cu cuțitul pe la spate. Anume aici trebuie identificată și cauza eșecului nostru din 1992 în conflictul de pe Nistru. În fața Comratului, Chișinăul apare drept o parte vulnerabilă, dezorientată, incapabilă să răspundă pe măsură atacurilor sau să identifice soluții adecvate. La drept vorbind, nici nu prea are de unde. Timp de 20 de ani, „clasa dominantă” (mi-e frică să folosesc aici noțiunea de “elită”), nu a fost capabilă să identifice un ideal național care ar defini un grup majoritar capabil să-și asume responsabilitatea pentru acest stat. Dacă noi nu am fost capabili de acest lucru în republica noastră, au reușit găgăuzii în autonomia lor. Ei au știut mereu ce vor de la viață, noi – nu. Continuare în pag. 2

(citiţi pag. 4-5)

Votanţii Declaraţiei de Independenţă, între satisfacţie şi regrete XXX

Moldova orweliană sau despre contactul lui Gheorghe Filat cu calul lui Vlad Voronin

(citiţi pag. 8)

Istoria Românilor şi ipocrizia liberalilor

XXX

(citiţi pag. 7)

GRUPUL DE PRESĂ FLUX ADRESA: MD-2004, Chişinău, str. N. Iorga, 8 Tel.: 23.50.91 E-mail: ap@flux.md

XXX DIRECTOR Sergiu Praporşcic REDACTOR-ŞEF Nicolae Federiuc COMENTATOR Vlad Cubreacov

(citiţi pag. 9)

DEPARTAMENT SOCIAL-ECONOMIC: Virginia Roşca Tatiana Manea

DEPARTAMENT CULTURĂ: Liliana Popuşoi Ecaterina Deleu

DEPARTAMENT INVESTIGAŢII: Emil Constantiniu Ioana Florea

DEPARTAMENT MARKETING: Ana Muntean DIRECTOR ADMINISTRATIV: Vasile Jeverdan

CMYK

REDACTOR-STILIZATOR: Liliana Stegărescu PROCESARE TEHNICĂ: Petru Pascaru

XXX

DEPARTAMENTUL PUBLICITATE: Tel.: 23.50.91, 079707440 e-mail: publicitate@flux.md Adresa Internet: www.flux.md E-mail: ap@flux.md

(citiţi pag. 3)

Tipar: Tipografia "PRAG-3" Comanda nr. 1556 TIRAJ – 15.000 Redacţia nu poartă răspundere pentru conţinutul materialelor publicitare şi al scrisorilor publicate în ziar Titlurile ştirilor preluate de pe agenţiile de presă aparţin redacţiei


2

19 AUGUST 2011

EDI|IA DE VINERI

Actual

FLUX

Adresa internet: http://flux.press.md; E-mail: apflux@flux.press.md; Tel.23.26.82; 23.27.11

După Palanca, ucrainenii râvnesc şi portul Giurgiuleşti

Urmare din pag. 1 Potrivit paginii de internet a Consiliului regional Odesa, proiectul de Apel a fost depus de către fracţiunea Partidului Regiunilor, condusă de Victor Volkov. Președintele Consiliului regional Odesa, Nikolai Pundik, a făcut următoarea declaraţie de presă: „Această chestiune se referă la pericolul real pe care îl prezintă portul Giurgiulești pentru litoralul nostru. Există concluzii ale mai multor comisii despre faptul că unele construcţii, mai cu seamă cele ale terminalului petrolier, nu corespund nici unor norme de securitate. Ce reacţie așteptăm din partea conducerii ţării noastre la acest Apel? Probabil, inclusiv trimiterea unor note în adresa conducerii Moldovei. Cunoașteţi că portul Giurgiulești a apărut în temeiul acordului dintre cele două ţări, iar fiecare dintre părţi trebuie să-și îndeplinească angajamentele. Nu cred că este posibilă denunţarea acestui acord. Sunt convins că nu există altă cale decât relaţiile de prietenie cu Moldova, cu care ne învecinăm nemijlocit. Și trebuie să urmăm doar o asemenea direcţie. Însă, bineînţeles, avem posibilitatea și trebuie să ne exprimăm îngrijorarea faţă de unele acţiuni ale lor, așa cum o fac și ei”.

cu produse petroliere, numărul limitat de măsuri de protecţie a mediului și amplasarea portului Giurgiulești nu exclud posibilitatea deversării produselor petroliere în apele Dunării. Date fiind seismicitatea ridicată a zonei, pericolul de viituri și inundaţii, riscul producerii unor accidente este foarte mare, întrucât vasele maritime navighează în condiţii hidrologice dificile determinate de un șenal navigabil îngust și de un debit ridicat al apelor. În cazul avarierii navelor se poate produce o scurgere de până la 8 mii de tone de produse petroliere în apele fluviului, ceea ce ar provoca un dezastru ecologic în regiunea Dunării de Jos. De asemenea, o sursă de poluare a râului poate fi, în caz de catastrofă, sutele de mii de tone de produse stocate în terminalul petrolier. În plus, nu există nici un fel de mijloace tehnice pentru localizarea, în caz de avarie, a scurgerilor de produse petroliere în cantităţi atât de mari. Într-un asemenea caz, produsele petroliere vor fi deversate, în principal, în albia fluviului situată pe teritoriul ucrainean. Ca urmare, segmentul Chilia al deltei Dunării, precum și apele teritoriale învecinate din Marea Neagră vor fi grav poluate.

Refacerea ecosistemului din regiune ar putea dura mai mult de 40 de ani. Pe lângă toate, terminalul petrolier Giurgiulești constituie o sursă permanentă de poluare a mediului acvatic prin scurgerea de ape pluviale și industriale. În condiţiile în care apele uzate sunt deversate în aval, acestea poluează grav apele fluviului din care se fac prizele de apă potabilă, precum și cele în scopuri de piscicultură și irigaţie, pentru orașele și satele din sudul Ucrainei. Având în vedere cele de mai sus, vă rugăm, dragă Viktor Fiodorovici și dragă Mikola Ianovici, să întreprindeţi măsuri în vederea soluţionării acestei probleme stringente de mediu, astfel încât să se prevină pericolele ecologice în Ucraina de sud”.

Dedesubturile economice ale cazului Îngrijorările „ecologice” ale deputaţilor din Consiliul regional Odesa au, bineînţeles, dedesubturi economice. Precum se știe, portul internaţional Giurgiulești, cu terminalele sale cerealier și petrolier, este unul modern și are o capacitate mult superioară portului Reni, princi-

palul port deţinut de ucraineni pe Dunăre. Anul acesta, traficul de mărfuri și de pasageri prin portul Giurgiulești l-a depășit pe cel din portul Reni. Practic, transportul naval de mărfuri și pasageri de altădată, efectuat prin vechiul port Reni, a fost transferat în noul și modernul port Giurgiulești. Ucrainenii se văd, în mod evident, concuraţi.

Şi tarifele feroviare sunt la mijloc În context trebuie să amintim că portul Reni înregistrează pierderi importante și pentru că se confruntă cu un șir de dificultăţi determinate de diferenţa de tarife feroviare din Republica Moldova și Ucraina. Portul Reni este deservit de Căile Ferate ale Moldovei, care traversează în parte teritoriul Republicii Moldova, trecând inclusiv prin zona aflată sub controlul efectiv al Federaţiei Ruse (Transnistria). Iată de ce Kievul a făcut anul trecut și anul curent presiuni puternice asupra lui Vladimir Filat nu doar pentru cedarea pământului de la Palanca, dar și pentru reluarea traficului feroviar pe tronsonul transnistrean. Fără această „deblocare”, sudul Basarabiei istorice rămâne enclavat între Giurgiulești și Palanca, fără

Recursul la Apel, ca metodă de presiune politică

Legătura cu proiectele ucrainene Bâstroie şi Palanca

Să vedem însă textul proiectului de Apel către președintele Ianukovici și premierul Azarov. „Noi, membrii Consiliului regional Odesa, suntem serios îngrijoraţi de încălcarea normelor ecologice și a directivelor europene în portul Giurgiulești (Republica Moldova). Terminalul petrolier situat în acest port este proiectat pentru primirea de tancuri petroliere cu o capacitate totală de 2,1 milioane de tone anual și transportarea acestei cantităţi de produse petroliere pe căile auto sau pe cele ferate. Supraîncărcarea tehnologică

Ambasadorul României de la Chişinău – premiat de Marea Lojă Naţională din România

Ambasadorului României de la Chișinău, Marius Lazurca, i-a fost înmânat Premiul Nicolae Titulescu pentru Diplomaţie/Politologie în cadrul primei Gale a Premiilor Marii Loji Naţionale din România (MLNR), o organizaţie masonică, și a Academiei Române, care a avut loc marţi, 21 iunie, la București, comunică ziarul Evenimentul Zilei. Marea Lojă Naţională din România i-a acordat lui Marius Lazurca premiul Nicolae Titulescu „pentru contribuţia la consolidarea poziţiei de reîntregire a naţiunii române în Europa Unită, abordare concretizată prin Declaraţia din aprilie 2010, semnată de Președintele României și Președintele Republicii Moldova”. Festivitatea a fost organizată de Ateneul român, iar paza evenimentului a fost asigurată de poliţie, jandarmerie și firmele de protecţie și pază, zona fiind împrejmuită cu un gard de metal. Potrivit lui Remus Borza, Mare Orator al MLNR, s-au acordat șapte premii. Marea Lojă Naţională din România și Academia Română au instituit aceste premii, care vor fi acordate anual, pe 21 iunie, ziua solstiţiului de vară, în categoriile: Știinţe Exacte (premiul Grigore Moisil), Știinţe Aplicate (premiul Henri Coandă), Medicină (premiul Carol Davila), Artă și Cultură (premiul Constantin Brâncuși), Diplomaţie și Politologie (premiul Nicolae Titulescu), Economie (premiul Eugeniu Carada), Educaţie, Mediu, IT (premiul Spiru Haret). Pentru cele șapte premii au existat 350 de nominalizări, din partea unor universităţi, dar și ONG-uri, în cadrul Academiei Române fiind formate comisii care s-au ocupat cu selecţia premianţilor. Premiile nu sunt destinate exclusiv masonilor, ci oricărui român, indiferent de sex și religie ori dacă este rezident sau nu în România, care a excelat în cursul anului 2010, afirmă publicaţia bucureșteană. Fiecare premiu este a câte 10.000 de euro. „Dorim să repunem în drepturi adevăratele valori din România, deoarece, în ultimii ani, în ţara noastră, iar presa are o culpă majoră în această cauză, au fost promovate inconștient non-valori. Tocmai de aceea, spre exemplu, noi nu acordăm premii fotbaliștilor”, declară Marele Orator Borza. MLNR este formată în prezent din 363 de Loji și numără în jur de 10.000 de membri. După presa din România

prea mari posibilităţi de interconectare terestră cu Ucraina. Perseverenţa ucraineană nu se dezminte. După ce au obţinut pentru totdeauna 18 hectare din teritoriul naţional al Republicii Moldova la Palanca, ucrainenii vor face din Giurgiulești un nou refren politic. Ceea ce doresc ucrainenii și recunosc deschis este închiderea portului liber internaţional Giurgiulești.

Ucraina urmărește propria consolidare la gurile Dunării. Se știe că lucrările de decolmatare a Canalului Bâstroie sunt efectuate de ucraineni (cu grava încălcare a normelor ecologice) tocmai pentru ca navele care îl vor străbate să ajungă în portul Reni. O dezvoltare prea mare a portului Giurgiulești scade din importanţa proiectului geostrategic ucrainean Bâstroie.

Dacă nu ar fi așa, deputaţii din Consiliul regional Odesa, ca și deputaţii din Rada supremă de la Kiev, nu ar lansa periodic declaraţii și apeluri în legătură cu „pericolele” ecologice pe care lear prezenta portul Giurgiulești. Cazul portului Reni este în directă legătură și cu răscunoscutul deja caz Palanca. Legătura terestră între portul Reni și Ucraina, în principal cu centrul regional Odesa, este posibilă doar pe autostrada Odesa-Reni care traversează teritoriul Republicii Moldova în regiunea localităţii Palanca. Prin cedările teritoriale duse la împlinire de guvernul Filat, Kievul a obţinut ceea ce a dorit.

Cum va reacţiona Chişinăul? Este în afara oricărei îndoieli că la 26 august deputaţii din Consiliul regional Odesa vor adopta Apelul lor către președintele și primul ministru al Ucrainei. Aceștia, la rândul lor, vor pune din nou presiune pe Chișinău

Pledoarie pentru mâncarea sănătoasă Pledoaria mea pentru mâncarea sănătoasă este, de fapt, un apel pentru recâștigarea autonomiei și libertăţii noastre. În comunism, am fost sclavi fiindcă eram mai tot timpul flămânzi. Ani de zile ne-am sfâșiat între noi pentru ca EU, și nu TU, „să prind” o bucată de cașcaval sau un litru de ulei „peste cotă”. Înfometarea populaţiei României din timpul comunismului a exacerbat instinctele achizitive, nepăsarea faţă de nevoile aproapelui, egoismul, conformismul și lașitatea. Un popor flămând nu poate fi nici generos, nici liber și nici conștient de propriile interese. Înfometaţii nu sunt martiri, de regulă, ei sfârșesc prin a săruta mâna care le mai aruncă, din când în când, câte-o ciozvârtă. În momentul în care stăpânii deţin controlul asupra hranei supușilor, puterea lor devine absolută. Începe teroarea. În ultimii douăzeci de ani, situaţia noastră nu s-a schimbat radical. Ne-am transformat din proletari flămânzi în consumatori pasivi, care beau și mănâncă pe veresie. Socialismul crea în mod artificial foamete propriu-zisă, capitalismul global creează în mod artificial foamea de bani și iluzii. Atât comunismul, cât și globalismul ne împiedică să fim proprietarii unei surse de hrană și de adăpost; comunismul, ne-o lua cu japca, globalismul ne permite să avem acces la hrană și adăpost doar prin intermediul cămătarilor (creditul oferit de bănci). Sursa de venit monetar a devenit astfel mai importantă decât sursa de hrană. O întreagă ţară a renunţat să mai producă pâinea cea de toate zilele, bunuri și servicii reale. În schimb, toţi alergăm năuci după bani. Timp de douăzeci de ani ne-am hrănit cu iluzia prosperităţii financiare. Ne-am „monetarizat” existenţa, neam vândut pe doi lei pământurile moștenite de la străbuni, noi înșine ne-am vândut, marfă ieftină, în speranţa iluzorie că „vom aduna bani”. Am uitat ca hrana sănătoasă, spirituală și trupească este adevărata bogăţie. Foamea noastră de bani a înlocuit foamea de libertate și de dreptate socială. Considerând că Banul este alfa și omega vieţii omului, i-am admirat pe cei care au făcut bani peste măsură și i-am uitat pe nevoiași. Din moment ce doar „banul contează”, nu am mai îngenuncheat smeriţi în faţă icoanei. Ne-am închinat lui Mamona. Din moment ce totul se vinde pe „piaţa liberă”, ne-am vândut ţara, bucată cu bucată. Degeaba tunăm și fulgerăm acum împotriva „băieţilor deștepţi”, ei sunt creaţia noastră; înainte de a fi devenit coșmarul nostru, „băiatul deștept” fusese pentru noi un model de conduită, omul de admirat, cel care a știut să se descurce în Vajnica Lume Nouă. Ne-au trebuit 20 de ani să ne dăm seama cât de viermănoasă a fost o astfel de gândire, și tot 20 de ani ca să recunoaștem cinstit ca mărul cel oacheș din Turcia și roșia impecabilă din civilizata Olandă n-au nici un gust. Între timp, am distrus sistematic sursele noastre de dezvoltare sustenabilă; ca să mascăm gaura din avuţia naţională și sufletul nostru, am exacerbat la maxim iluziile. Tot așteptându-i pe străini să „investească”, să ne lucreze pământurile cu tractoarele lor uriașe, am lăsat pământul pârloagă. În loc să înfigem bărbătește în brazdă lama plugului, am înfipt ţărușul cu semnul „FOR SALE”. * Am permis o separaţie totală între bani și hrană, și chiar am justificat acest fapt ca fiind

„progres”. Astfel, ni s-a inoculat concepţia – propagată și de conducători ignoranţi, care par a o crede – că dacă avem bani, vom avea și mâncare. Este o concepţie eronată care conduce la distrugerea agriculturii și a hranei, cu nimic diferită și la fel de dăunătoare precum ideea că lumea se conformează dorinţelor noastre și că putem fi oricum am vrea noi să fim. (Wendell Berry) * Dar a venit criza și iluziile noastre s-au prăbușit. Ne-am dat seama că am rămas și fără bani, și fără mâncare sănătoasă, iar împrumuturile cămătarilor sunt la fel de toxice ca și alimentele cu aditivi chimici vândute prin reţelele de distribuţie globală (hipermarketurile). Când „tataie de la ţară” nu ne-a mai umplut portbagajul cu produse, iar „mamaie” nu a mai putut să ne crească nepoţii, am constatat, îngroziţi, că am rămas și fără săteni tineri și viguroși. De data asta, chiar nu mai are cine să mulgă, la propriu, Joiana românească. * Prea multe otrăvuri a înghiţit România! Într-o lume toxică, a mânca sănătos devine un act de responsabilitate personală și civică; o declaraţie de independenţă faţă de „hrana modernă”; o detoxificare fizică (a trupului) și etică (a minţii ce a fost intoxicată mediatic). O ieșire din ignoranţă și apatie. Zi de zi, trebuie să luptăm pentru sănătatea copiilor și familiilor noastre. O bătălie care va fi câștigată definitiv doar atunci când vom fi reușit să restaurăm sănătatea economică, sociopolitică și spirituală a ţării. În mod cert, mâncarea nesănătoasă ne îmbolnăvește; dar boala trupului este simptomul îmbolnăvirii sufletului și alterării caracterului nostru. Suntem trupuri și suflete suferinde într-o societate bolnavă. Dar orice boala are un leac. Nu o să ne vindecăm dintr-o dată. Nici nu vom putea peste noapte să stârpim microbii și să eradicăm maladiile societăţii noastre. Să începem cu pași mici, cu fiecare gest al existenţei noastre cotidiene. După un timp, vom continua cu pașii de gigant ai unei mișcări de solidaritate naţională. * — Nu lăsaţi hipermarketul, micromarketul și alţi răspânditori de otrăvuri (junk și fast food) să vă hrănească familiile. Nu are statul bani?! Cereţi impozitarea hranei lipsite de valoare nutritivă, a „apei îndulcite” tip cola, a chiftelei jupuite, a chipsurilor și a altor „bunătăţi” fabricate spre deliciul sclavilor fericiţi (în SUA, 30 de orașe mari au în plan să pună taxe speciale pe „junk-food”, un ministru francez a propus triplarea taxei pe cola

etc.). Impozitarea alimentelor-gunoi ar reduce dramatic consumul lor, iar banii obţinuţi ar putea fi folosiţi pentru sprijinirea gospodăriei ţărănești de subzistenţă (pe cale de dispariţie). Când are de ales, orice părinte preferă puiul din „curtea bunicilor” celui crescut cu hormoni și antibiotice în „fabrica de animale”. Dacă vrem cu toţii „puiul lui Mamaie” și nicidecum puiul american sau unguresc, de ce n-am obliga clasa politică să se supună voinţei populare? „No free trade!” când este vorba de sănătatea populaţiei. * — Nu va lăsaţi amăgiţi de „mâncarea ieftină”! Nu există mâncare mai ieftină decât cea obţinută și pregătită în gospodăria proprie. „Mâncarea ieftină” este o iluzie creată de agricultura industrială prin externalizarea adevăratului cost al alimentelor produse de acest sistem. SUA = mâncare ieftină = o treime din cetăţenii americani diabetici sau prediabetici, 33% din copii și adolescenţi suferă de obezitate. Sol și biodiversitate distruse, ape poluate pe suprafeţe întinse, depopulare rurală în proporţii catastrofale. „Mâncare ieftină” și televizor, sedativ pentru mase. * — Nu acceptaţi mall-ul și cultura lui să ţină loc de educaţie pentru copiii voștri. Proastele obiceiuri alimentare se dobândesc în copilărie. Cu atât mai mult cele spirituale. Dacă acum puștiul dumneavoastră preferă prăjitura din reclama TV „prăjiturii de casă”, pe Harry Potter lui Făt-Frumos, Halloween-ul, sfintelor Sărbători de Crăciun, mai târziu va renunţa la sarmalele de acasă pentru shaorma de pe stradă și sandvișul din café-barul corporatist. Adoptarea „fast-food”-ului vine la pachet cu flexibilitatea morală și pierderea principiilor sănătoase. Potenţiatorii de gust ne fac să pierdem gustul libertăţii. Stimulatorii de apetit și aromele artificiale ne creează dorinţa de a rămâne robii consumului. „Ce dacă sunt sclav? mi-a replicat o tânără, atâta timp cât am bani, totul e OK”. E-urile morale, tinerii le înghit în doze homeopatice sub forma „cool” a „spontaneităţii”, „creativităţii” și „personalităţii mele”. Puţini își dau seama că în Vajnica Lume Nouă altcineva alege în locul lor. Acesta este sensul lui „my choice, mon choix”. Tânărul crede însă că-i Dumnezeu. „Sunt ceea ce sunt”, îi șoptește o reclamă pentru Nike. Treziţi-l la realitate! * — Mâncarea noastră cotidiană este mărturisitoare. Toate aspectele existenţei noastre biologice, sociale și spirituale sunt prezente în felul în care ne hrănim. Ce și cum mâncăm spune foarte mult despre valorile și credinţa noastră. Când singura preocupare este să supravieţuiești, mănânci orice și oricum. Înfuleci un sandviș pe fugă și bei o cafea. Singura ta grijă este să ajungi cât mai repede la scârbici să nu dai motiv patronului să te dea afară (19% din americani își iau micul dejun în mașină). Dacă însă îţi pui întrebarea: oare care-i sensul vieţii adevărate? mâncarea ta devine act de comuniune, mâncare strămoșească în care se reflectă istoria, credinţa și tradiţiile acestui popor. Ovidiu HURDUZEU Joi, 11 august 2011 atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com

și nu vor ezita să recurgă la șantaj delicat, cum au făcut-o de atâtea ori până acum. Kievul se va prevala de faptul că are, alături de Moscova, statutul de „mediator și garant” în procesul de soluţionare a diferendului moldo-rus din Transnistria. Nu ne așteptăm ca guvernul ucrainean să manifeste preocupare faţă de rusificarea metodică, prin școală și biserică, a minoritarilor ucraineni din Republica Moldova. Interesele geopolitice ale Kievului sunt mai presus decât cele identitar-culturale ale conaţionalilor săi dintre Nistru și Prut. Singurul semn de întrebare îl ridică acum modul în care va reacţiona Chișinăul la presiunea ucraineană. Văzând cum a procedat în cazul reconectării feroviare a portului Reni cu Ucraina (prin reluarea traficului prin Moldova transnistreană), ca și în cazul Palanca, avem multe și solide temeiuri să presupunem că Guvernul Filat și ministrul său de Externe (Iurie

Leancă) vor face din nou aport și se vor gudura pe sub pulpana vecinului din răsărit. Care vecin, să nu uităm, este cel mai mare beneficiar teritorial din Europa din 1939 încoace, înglobând acum între fruntariile sale recunoscute internaţional foste teritorii românești, cehoslovace, poloneze, bieloruse și rusești și aplicându-le minorităţilor una dintre cele mai sălbatice politici de asimilare forţată. Punem pariu că nici Filat, nici Leancă nu vor deschide niciodată gura în faţa celor de la Odesa și Kiev pentru a le reproșa închiderea tuturor școlilor cu predare în limba română din orașul Reni, bunăoară, în condiţiile în care peste jumătate din populaţia orașului și raionului o constituie conaţionalii noștri. Crede cineva că Filat sau Leancă le va da riposta lui Ianukovici și Azarov? Cine nu se prevalează de mandatul naţional, ci doar de cel primit din afară, nu poate da niciodată și nimănui nici o ripostă. Vlad CUBREACOV, FLUX

Republica Moldova – o ţară a nimănui? Urmare din pag. 1 Astăzi noi stăm cu gura căscată la soare și ne întrebăm cum de au tupeu cei din autonomie să ceară ceva. Din păcate, nu ne întrebăm de ce ei au, iar noi nu avem acest „tupeu”. În schimb, continuăm să trăim sindromul pasagerilor unei navei naufragiate care încearcă să își prelungească ultimele secunde din viață, neavând nici o speranță de scăpare. Noi nu credem în semenii noștri, nu credem în viitorul țării noastre, ne este frică să înfruntăm ceea ce ne pare de neînfruntat. De aici vin și eșecurile în politica etnolingvistică, precum și în alte domenii. Nu ai cum să ai rezultate acolo unde nimeni nici nu își propune să aibă rezultate. De pe ogorul nesemănat, grâu nu iese.

Politica de promovare a „polietnismului” a reprezentat o manifestare a incapacității etnosului titular de a-și asuma responsabilitatea pentru statul în care trăiește, indiferent cum s-ar autoidentifica: „români” sau „moldoveni”. De fapt, dacă am judeca după valorile împărtășite de majoritate, nu suntem nici una, nici alta. În schimb, minoritarii au știut să exploateze această breșă, dar nu până la capăt: ei au dispus mereu de voința de a construi o Moldova după placul lor, dar au eșuat de fiecare dată din cauza inferiorității lor numerice. Acest lucru continuă să le provoace și astăzi sentimente de frustrare, ură și chiar dispreț sincer față de moldoveni. Pe de altă parte, moldo-românii sunt superiori numeric, dar le lipsește cu desăvârșire o viziune integrală asupra propriei statalități și asupra viitorului său. Până și sociologii s-au arătat disperați și dezorientați în tentativele lor de a descifra în sondaje, ca în ceașca de cafea, voința moldovenilor. Probabil, ei încă nu au înțeles că nu poți face sondaj de opinie printre cei care sunt lipsiți de opinii, ai căror acțiuni sunt dictate de voia întâmplării. Nu poți avea opinie când nu ai viziune. Nu poți avea viziune dacă nu împărtășești o idee națională. Nu poți împărtăși o idee națională dacă ești lipsit de o viziune clară asupra istoriei trecutului și perspectiva viitorului. Iată de ce pendulăm mereu între o Moldovă a minorităților, care „vor, dar nu pot”, și o Moldovă a moldovenilor, care „pot, dar nu vor”, iar rezultatul meciului este nul. Mă îndoiesc că cineva ar putea, în acest caz, identifica un mijloc de aur care „ar împăca capra cu varza”, cum o mai fac unii politicieni „centriști”. Mai devreme sau mai târziu, cineva din aceste două părți va trebui să piardă. Starea de incertitudine nu poate dura la nesfârșit. Moldo-românii sunt condamnați fie la trezire, fie la moarte. Ar fi timpul să ne punem în față aceste probleme în ajunul împlinirii celor 20 de ani de statalitate moldovenească. Moldova va fi una etnocratică, fie deloc. P.S.: Dintr-un articol de pe site-ul http://edingagauz.com cu titlul de amenințare: Может быть, действительно стоит начать сначала? И для начала, восстановить Гагаузскую Республику? Только второй раз потом “надуть” гагаузов с этой фиктивной „автономией” не получится! Octavian RACU Sursa: http://octavianracu.wordpress.com/


FLUX EDI|IA DE VINERI

19 AUGUST 2011

Opinii

Adresa internet: http://flux.press.md; E-mail: apflux@flux.press.md; Tel.23.26.82; 23.27.11

3

Moldova orweliană sau despre contactul lui Gheorghe Filat cu calul lui Vlad Voronin Puţină lume știe în ţărișoara asta, dacă vrea să dea pomelnicul la biserică pentru rugăciuni de sănătatea premierului, că numele de botez al respectivului domn este… Gheorghe. Mare încurcătură cu numele astea! Omul este trecut în catastif de popa părinte drept Gheorghe, după cum a fost botezat în pruncie, în actele de stare civilă figurează drept Vladimir, iar în gura presei lingușitoare a ajuns să fie Vlad! E chiar de râsul curcilor: să-i spui lui Gheorghe nici măcar Vladimir, ci tocmai Vlad! Este ca și cum ai spune Vlad Voronin, Vlad Lenin, Vlad Cantarean, Vlad Putin! Povestea cu Gheorghe care e Vlad o știm chiar de la soţia acestuia, care este Nadejda în acte și din botez, dar în lume și în presă este Sanda. Și acesta nu este singurul caz de acest fel în familia cu pricina. Dacă pentru unii Nadejda (Sanda) Filat poate că nu este o autoritate în materie onomastică de familie, nu are decât să meargă la arhivă, să ridice registrele metricale ţinute altădată de preoţii bisericii din Lăpușna, pentru a vedea exact în ce an anume au început să se boteze reprezentanţii pe linie bărbătească din viţa negustorească Filat(ov) și ce nume au primit la cristelniţă pe lângă cele rânduite lor dinaintea botezului. Ei, dar asta e tradiţia familiei și cu tradiţiile de familie nu te pui, pentru că tradiţiile de familie, oricare ar fi ele, trebuie, indiscutabil, respectate. Camelionismul onomastic poate fi, la o adică, și

el o tradiţie. Îi dăm și noi cuvenitul respect acestei tradiţii, nu fără a preciza însă încă o dată, în perfectă cunoștinţă de cauză, că Republica Moldova are premier și numele lui (adevărat) este, da, da, Gheorghe Filat. Iată că se face că premierul Gheorghe Filat a descins zilele trecute în găgăuzime, mai exact la Ceadâr-Lunga, unde a încălecat un cal năzdrăvan, spre încântarea celor de faţă și spre

propria sa mulţumire de a o fi făcut și pe asta. Calul năzdrăvan a fost unul adevărat și cu un singur nume, Wolfram, precum i l-a pus încă Voronin-Vodă, Roșu Împărat, primindu-l în dar. Negreșit că a fost vorba despre un cal adevărat, nu despre unul plăsmuit de închipuirea românașilor isteţi care au scos zicala despre „cai verzi pe pereţi”. Nici vorbă, lui Gheorghiţă-Vodă de Lăpușna, zis și Verde Împărat, nu-i este deloc străină culoarea verde și la viaţa lui de premier a încălecat zeci, sute și mii de mii de „cai verzi pe pereţi” de le-a fost unora mai mare hazul ori poate râsul-plânsul să vadă cum de mi ţi i-a prostit pe sărmanii săi supuși. Gheorghiţă-Vodă Filat nu a vrut s-o spună pe șleau că a încălecat pe calul dăruit lui Voro-

Filat va lua cu asalt Preşedinţia, călare pe calul lui Voronin? Vizita de marţi, 16 august, a premierului Vladimir Filat în Găgăuzia a stârnit mare vâlvă prin ţară și i-a pus pe jar pe politicieni. Mai ales pe cei care sprijină, constant și dezinteresat, un anumit candidat la funcţia de președinte al ţării. Pentru că cele mai sumbre bănuieli și presupuneri ale acestora au căpătat contur și s-au materializat în fapte. Două momente ar fi de remarcat în contextul acestei vizite, alături de altele nu mai puţin importante – dragostea lui Filat pentru necuvântătoare și intenţia fermă a acestuia de a-i da Moldovei un președinte. Și ne bate gândul că Filat nu l-a avut deloc în vedere pe Marian Lupu. Pentru că anterior, liderul PLDM a dat de înţeles că pentru alegerea președintelui nu ar avea deloc nevoie de decizia Curţii Constituţionale, decizie pe care o așteaptă cu sufletul la gură PL și PDM. Prim-ministrul a abordat subiectul în cadrul unei întruniri de la Ceadâr-Lunga, afirmând cu multă siguranţă că în toamnă, președintele republicii va fi ales. Când va fi tocmai gata și vinul din roadă nouă, pentru a fi închinat în sănătatea acestuia. Că șeful democraţilor va rămâne în afara ecuaţiei pe care o va propune

premierul, nu încape nici o îndoială. Elementele cunoscute ale acesteia au fost dezvăluite deja pe parcurs. Astfel, PLDM vrea modificarea Acordului de constituire a AIE în ceea ce ţine de alegerea șefului statului. Filat consideră că alegerea președintelui în baza unei legi organice este o „aventură” la care nu va participa. Și, în cele din urmă, liderul liberal-democrat vrea ca președintele ţării să fie ales cu participarea opoziţiei comuniste, or, respectiva opoziţie nu-și va da niciodată votul pentru transfugul Marian Lupu. Singurul termen necunoscut în această ecuaţie este numele viitorului președinte. Dar și acesta poate fi deja intuit. Pentru că, tot marţi, guvernatorul autonomiei găgăuze, Mihail Formuzal, l-a rugat din suflet pe Vladimir Filat, în aplauzele asistenţei, să-și prezinte candidatura pentru funcţia de președinte al Republicii Moldova. „De doi ani nu putem alege președintele, a precizat Formuzal. Toată Europa râde de noi. Dacă organizăm alegeri repetate, vom fi luaţi în râs și de africani”. Bașcanul a opinat că din cauza instabilităţii, oamenii pleacă din ţară. „Daţi-i ţării stabilitate politică. Acum toţi așteaptă un președinte. Daţi-i ţării liniște”, i-a cerut insistent Formuzal primului ministru. Guvernatorul Găgăuziei a explicat și de ce Vladimir Filat trebuie să devină președinte: „Aveţi o mare capacitate de lucru, toleranţă și răbdare.

Îmi este ușor să lucrez cu dumneavoastră. Vă ţineţi de cuvânt, eu mă ţin de cuvânt și mergem înainte”. De asemenea, Formuzal i s-a adresat premierului cu rugămintea de a nu modifica Constituţia, până când nu va exista „o stabilitate politică și economică” în ţară și de a stabili un dialog constant cu PCRM, „pentru că nu poate fi ignorat un partid susţinut de 40 la sută din electorat”. Primele reacţii ale taberei adverse la vizita lui Filat nu au întârziat. Președintele de onoare al democraţilor a reiterat că Marian Lupu este în continuare singurul candidat al Alianţei. „Dacă domnul Filat vrea să-și propună candidatura, să se isprăvească și fără Formuzal. Candidatul nostru este Marian Lupu”, a declarat el. Anterior, și Mihai Ghimpu și-a spus părerea în acest sens, în stilul său inconfundabil – decât Filat președinte, mai bine alegeri anticipate. Mai bine pentru cine? Speră el că electoratul „dezamăgit” al premierului va migra către partidul său, iar spoiala de anticomunist îl va ajuta iarăși să acceadă în Parlament? Sau este de vină patima pe care a făcut-o în ultimul timp pentru arătosul lider democrat? Dar să ne referim un pic și la cea de a doua componentă a vizitei primului ministru în Găgăuzia, legată indiscutabil de prima, dar mult mai spectaculoasă și cu un impact mai puternic asu-

pra publicului sensibil și receptiv. Am în vedere acţiunea de PR care trebuie să ne dea iluzia unui conducător (președinte?) iubit, foarte popular, destins, jovial și priceput la toate. Ca un cunoscător, premierul a drămuit niște găini pe care le-a înșfăcat vitejește de picioare. Iar imaginile de neuitat cu Filat călare pe cal le vor urmări încă mult timp de-acum încolo pe doamnele romanţioase în visele lor erotice. Și cum s-a brodit și s-au legat lucrurile, dar premierul a dat tocmai peste calul lui Voronin, dăruit cu ani în urmă acestuia de către bașcanul Găgăuziei. Are ce are Filat cu patrupedele și cu liderul PCRM. Astă-primăvară, acesta a dat o raită prin rezervaţia Pădurea Domnească, unde a admirat zimbrii aduși acolo în urma unei înţelegeri dintre ex-președintele Vladimir Voronin și fostul președinte al Poloniei, Aleksander Kwasnievski. Pe de altă parte, lumea este mică, iar Moldova e și mai mică. Astfel, cum dai, cum nu dai, un viitor președinte pășește tot pe urmele unui fost președinte. Dacă vizita lui Filat la Comrat și Ceadâr-Lunga a fost una „promoţională”, ar trebui să ne așteptăm probabil și la altele similare, în cadrul cărora poporul îl va implora, cu patimă și ardoare, să-și înainteze candidatura la înalta funcţie, pentru că este singurul care și poate, și merită, și ne este hărăzit nouă de providenţă?... Ioana FLOREA, FLUX

nin. În loc de „încălecat”, verdele nostru premier a trântit niște vorbe cam zoofilice, de a făcut lumea ochii mari și s-a crucit de se mai crucește și acum: „Eu am avut contact cu calul! Nu cu proprietarul!”. După cum decurg lucrurile politic, înţelegem că rândul proprietarului abia vine. Mai ales că Gheorghiţă i-a șoptit armăsarului ceva la ureche, fiind vorba, de bună seamă, despre un mesaj încifrat transmis, prin nobila cabalină, proprietarului, adică lui Voronin. Așadar, producându-se „contactul lui Gheorghe Filat cu calul”, premierul a mărturisit sincer și nesilit de nimeni că a simţit „calul și energia lui”, adăugând îndată, cu experienţa proaspăt acumulată, că „dacă reușești să prinzi energia și să fii un tot întreg (cu calul – nota noastră), ai senzaţia că e ceva… nu poţi să descrii în cuvinte. Ai impresia că zbori!”. Vă rog să nu râdeţi! Anume așa s-a exprimat premierul Gheorghe Filat, închipuindu-se asemenea Sfântului Gheorghe pe cal, ucigând balaurul. Precum se știe, un nebun ca împăratul Caligula, în vremuri mai de demult, și-a făcut legendarul său cal Incitatus senator cu drepturi depline, pentru a compensa astfel pierderea nobililor care l-au adus pe tronul Romei și pe care el i-a măcelărit așa cum își măcelărește și Gheorghiţă Filat oponenţii. Caligula a rămas în istorie și pentru altceva: și-a schimbat numele. Așadar, de la întemeierea Romei și până

azi, nu doar pe Gheorghe Filat îl cheamă altfel în lume. Pe Caligula îl chema în realitate Gaius Julius Caesar Augustus Germanicus. I-a plăcut însă să i se spună Caligula, adică Cizmuliţă! Așa cum îi place și lui Gheorghe al nostru să i se spună Vlad. Ceea ce i-a oferit Wolfram lui Gheorghiţă Filat la Ceadâr-Lunga am aflat chiar din gura celui care a avut „contact cu calul”. Wolfram și Gheorghiţă au fost „un tot întreg”, iar premierul a avut „senzaţia că e ceva”, ceva ce „nu poţi să descrii în cuvinte”. Premierul nostru a avut „impresia că zboară”! Putem fi siguri de faptul că nici Godea, nici Ghimpu, nici Lupu, nici Leancă și nici alţii nu i-au procurat premierului senzaţii atât de tari, imposibil de descris cu cuvintele limbii române și nici ale celei găgăuze. Nimeni nu i-a mai creat vreodată lui Filat „impresii că zboară”. Treaba se și vede liber, de vreme ce premierul pune pe calul breaz al lui Voronin mai mare preţ decât pe Lupu, Ghimpu și ceilalţi parteneri de coaliţie luaţi la un loc. După ce a avut „contact cu calul”, pe Gheorghiţă l-a străfulgerat un gând mare: la toamnă vom avea președinte! Premierul a uitat să spună pe cine are anume în vedere. Așa cum însă Gheorghe al nostru s-a simţit la Ceadâr-Lunga „un tot întreg” cu calul lui Voronin, înţelegem că „tot întregul” a reprezentat o medie de simţire dintre Gheorghiţă și Wolfram.

Bașkanul Formuzal l-a rugat pe Gheorghiţă să-și asume calitatea de candidat pentru funcţia de președinte. Gheorghiţă a ascultat cu multă luare aminte, înjunghiindu-se a zâmbi și ocolind răspunsul. De ce oare? Mai știi, poate, urmând exemplul lui Caligula cel cu două nume, Gheorghiţă îl va face pe Wolfram, jumătatea sa de simţire, mai întâi

membru PLDM, iar mai apoi și candidat la președinţie… Un Cal Verde pe tronul ţării! La o adică, Gheoghiţă al nostru are motive să prefere un Cal Verde la cârma destinelor moldovănașilor noștri decât un Lup Roșu… Asta-i bună de tot: Republica Moldova condusă de un armăsar! De armăsarul lui Voronin! Ce ar fi de spus? Multe, foarte multe,

Spectacol grotesc, în ajunul Zilei Independenţei Astăzi, când sloganul „Moldova fără sărăcie” a ajuns doar o amintire electorală, uitat fiind chiar și de cei care l-au lansat, orice discuţii despre facilităţi și oarece avantaje materiale încing spiritele și atrag după sine declaraţii aprinse, cu invective și calificative dintre cele mai ofensatoare. Într-o Moldovă „cu sărăcie”, nu poţi să-i dai cuiva ceva fără ca altcineva să nu se simtă umilit și nedreptăţit. De la anunţarea intenţiei, nematerializate, de acordare a unor privilegii pentru semnatarii Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, discuţiile nu au mai contenit și toată lumea s-a dat cu părerea, a generalizat, a anatemizat și a acuzat. Foștii deputaţi au fost suspectaţi de intenţii de căpătuială pe seama statului, fără să aibă merite în faţa acestuia. În funcţie de simpatiile partinice, părţile beligerante au opinat despre cine și cât a contribuit sau nu a contribuit la făurirea independenţei, cât de eroic sau cât de insignifiant și tardiv a fost gestul deputaţilor din primul Parlament. Întreg tărăboiul a pornit de la proiectul de Lege al deputaţilor liberal-democraţi potrivit căruia deputaţilor din primul Parlament, semnatari ai Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, ar fi urmat să li se acorde un șir de facilităţi, inclusiv un adaos la pensii, pașapoarte diplomatice, un sediu în incinta Parlamentului etc. Reprezentanţii celorlalte două componente ale AIE au respins proiectul, după lungi și aprinse dezbateri, aducând, totodată, învinuiri grave Asociaţiei „Parlamentul 90”. Dacă ţinem cont de starea de spirit din Alianţă, lucrurile nici nu puteau evolua altfel. Actualul liberal Mihai Ghimpu, fost și el deputat în primul parlament, și-a admonestat foștii colegi, cu legitimă revoltă și mânie proletară: „Mulţumim că au votat, dar asta nu înseamnă că trebuie să-i facem regi aici”. „Unii au luptat, iar alţii vor confort. Ne poidiot!” a mai spus Ghimpu. Nu mai este cazul să explicăm că cel care a luptat și se confruntă cu o lipsă cronică de confort este chiar el, fostul președinte interimar al ţării. Mai onest și mai patriot decât toţi patrioţii, președintele Parlamentului, Marian Lupu, a decretat în cunoștinţă de cauză că „patriotismul nu se măsoară în privilegii financiare”. De cealaltă parte, scandalizaţi, deputaţii primului Legislativ au declarat că ei nu-și doresc privilegii, ci „o simplă recunoaștere și o modestă apreciere din partea actualei elite politice”. În cadrul unei conferinţe de presă, reprezentanţii Asociaţiei „Parlamentul 90” au calificat respectiva ședinţă a Parlamentului drept „un act rușinos, ticălos, dispreţuitor faţă de cetăţenii acestei ţări, pentru că noi am fost doar exponenţii lor”. În buna tradiţie a scandalurilor și declaraţiilor belicoase cu care ne-au obișnuit politicienii, aceștia au spus despre Mihai Ghimpu că este un xenofob și un frustrat, iar pe Marian Lupu l-au numit pseudostatalist și pseudopatriot. „Mihai Ghimpu a fost cel mai slab dintre cei slabi. Era frustrat atunci când ieșea la microfon și spunea că este jurist și toţi râdeau”, a spus supărat Pantelei Sandulache, președintele Asociaţiei „Parlamentul 90”. Replicile și declaraţiile nu s-au oprit aici. Fostul subaltern al lui Voronin, Marian Lupu, care știe exact cum a fost cu independenţa, a reacţionat și le-a spus deputaţilor din „Parlamentul 90” că oamenii care au votat independenţa, au făcut-o din convingere. „Dacă au votat declaraţia, dar în

schimb vor bani, pașapoarte diplomatice, atunci halal de așa votanţi ai Declaraţiei de Independenţă”, a declarat interimarul. În apărarea lui Mihai Ghimpu a sărit toată fracţiunea PL din Legislativ care a acuzat Asociaţia „Parlamentul 90” că „s-a transformat într-un grupuscul nereprezentativ, dedat la manifestări zgomotoase și dedicat aproape exclusiv vânătorii de privilegii materiale, grupuscul care, de altfel, în acei ani de făurire a Independenţei a jucat un rol marginal și nesemnificativ”. Odată declanșată, avalanșa invectivelor nu a mai putut fi oprită. În replică la acuzele liberalilor, 136 dintre cei 220 de deputaţi ai primului Parlament care sunt astăzi în viaţă au semnat o declaraţie în care precizează că ei nu au cerut anumite facilităţi, ci au dorit doar „o recunoaștere firească a importanţei deciziilor istorice luate de cei care au creat și legalizat actele constitutive ale statului nostru”. Semnatarii Declaraţiei de Independenţă au regretat că „maniera în care s-a discutat proiectul menţionat ne-a adus ofense greu de trecut cu vederea. Unii politicieni și-au permis declaraţii lipsite de bun-simţ. Etichetările la adresa unei întregi generaţi sunt inadmisibile și demonstrează mai degrabă lipsă de calităţi politice”. Mai ales că, au afirmat ei, pe parcursul a 20 de ani de independenţă, semnatarii documentului istoric, nu au emis nici o pretenţie faţă de stat, pentru a beneficia de anumite înlesniri. Deși, în majoritatea statelor independente, au fost adoptate legi speciale în acest sens. Din perspectiva a 20 de ani de istorie, pot exista diverse opinii privind meritele acelei generaţii de politicieni care au avut șansa, onoarea și responsabilitatea să-și pună semnătura pentru independenţa ţării. Regretabil este că s-a ajuns iarăși la o bălăcăreală publică, cu atât mai regretabilă, cu cât se întâmplă chiar în ajunul marcării zilei Independenţei, care la noi pare să nu aibă șansa transformării într-o sărbătoare naţională. Mai ales că societatea este și așa divizată și tensionată, iar partidele politice aflate la putere nu mai contenesc cu certurile și reglările de conturi, preocupate fiind doar de propria imagine, de lupta pentru putere și de satisfacerea intereselor de gașcă. Reproșurile, învinuirile și chiar insultele care au căzut peste capetele deputaţilor din primul Parlamentul au o explicaţie simplă, pentru că ele trebuie privite în contextul disputelor și a conflictului dintre componentele AIE. Discuţiile au degenerat întrun scandal grotesc și dezgustător, tocmai pentru că Asociaţia „Parlamentul 90” a avut proasta inspiraţie să se înregimenteze în formaţiunea politică a premierului. Nu că aderarea la un oricare alt partid ar fi fost

dar, deocamdată, găsim potrivit să nu spunem nimic, pentru a nu tulbura mersul firesc al istoriei politice de la Chișinău. Dintre toate însă, un sigur lucru nu ni-l dorim cu siguranţă: ca Wolfram să ajungă președinte, iar ţara noastră o fermă a animalelor, spre nedezminţirea alegoriilor lui George Orwel. Emil CONSTANTINIU, FLUX

Istoria Românilor şi ipocrizia liberalilor

o idee mai strălucită. Or, proiectul Legii cu privire la semnatarii Declaraţiei de Independenţă fiind înaintat de PLDM, ţinta atacurilor a fost, de fapt, Vladimir Filat și partidul acestuia, foștii deputaţi fiind doar niște victime colaterale. Amintim că la sfârșitul anului 2009, peste 40 de deputaţi din primul Parlament al Republicii Moldova, printre care Pantelei Sandulache, președintele Asociaţiei „Parlamentul 90”, Gheorghe Amihalachioaie, președintele Baroului Avocaţilor, și Alexandru Moșanu, spicherul primului Legislativ, au aderat la Partidul Liberal Democrat din Moldova. Pentru Filat, care în acea perioadă era în plin proces de anexare la partidului său a unor personalităţi notorii din diverse domenii și a unor grupuri sociale marcante, „achiziţia” a fost una de succes. Altceva este ce a avut de câștigat Asociaţia, în aspectul credibilităţii și posibilităţii de a se impune în societate. Explicaţia gestului a fost cu totul neconvingătoare: „Când am relansat Asociaţia „Parlamentul 90”, doar președintele PLDM a găsit 10 minute să participe”. Și dacă veneau doi sau trei lideri de partide? Aderând la PLDM, foștii deputaţi au devenit, automat, parte a conflictului dintre partidele coaliţiei de guvernământ. Din acel moment, Asociaţia nu a mai putut pretinde la calitatea de „autoritate morală” incontestabilă, în afara oricăror bănuieli de partizanat politic. Dacă nu era la mijloc „apartenenţa de partid”, nu cred că ar mai fi pus cineva la îndoială necesitatea adoptării respectivului proiect de lege și nu ar mai fi fost pus la îndoială nici curajul și patriotismul foștilor deputaţi. Pe de altă parte, în dorinţa de a demonstra cine sunt adevăraţii patrioţi ai neamului și de a-și atrage dividende politice și simpatii electorale, liberal-democraţii au dorit să fie singurii promotori ai proiectului de lege. De asemenea, probabil, unele prevederi ale acestuia au fost exagerate, făcându-l din start vulnerabil și pasibil de critici. Or, acesta ar fi trebuit să aibă conotaţii mai mult simbolice decât materiale, să ofere o recompensă morală prin recunoașterea și aprecierea meritelor acelor deputaţi, în ajunul aniversării a 20 de ani de la proclamarea independenţei. Fără îndoială, proiectul ar fi trebuit discutat în prealabil și înaintat în comun de către cele trei componente ale AIE, ca o acţiune care să reconcilieze și să împace forţele politice în preajma zilei de 27 august, ca un gest de responsabilitate și de patriotism al celor care ne guvernează și pretind să ne guverneze în continuare. Nu a fost să fie, pentru că, în înverșunarea lor, mai bine sortesc eșecului orice proiect și iniţiativă, decât să renunţe la sfidarea și fentarea așa-zișilor prieteni și parteneri.

Zilele acestea, Partidul Liberal, condus de Mihai Ghimpu și nepotul său Dorin Chirtoacă, a făcut deja a câta oară dovada nemărginitei sale ipocrizii: a emis un comunicat de presă prin care își exprimă dezacordul cu privire la eliminarea cursului de Istorie a Românilor din curriculum-ul instituţiilor preuniversitare și revenirea la conceptul de istorie integrată. PL și-a exprimat dezacordul și continuă să guverneze bine-mersi, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. De parcă ministrul Educaţiei, Mihai Șleahtiţchi, cel care a dus la bun sfârșit opera iniţiată încă de comuniști privind eliminarea Istoriei Românilor din școli, nu ar fi fost instalat în această funcţie și prin voturile deputaţilor PL. Ghimpu se comportă de parcă nu ar ţine de datoria liberalilor să ceară demisia ministrului Șleahtiţchi și numirea unui alt ministru al Educaţiei care ar readuce Istoria Românilor în școli. Iar dacă Șleahtiţchi nu demisionează și nici premierul Filat nu-l demite, atunci PL, ca cel mai patriotic, mai naţional și mai românesc partid politic, așa cum se pretinde, ar trebui să-și retragă imediat sprijinul politic pentru actualul Cabinet de Miniștri. Adică să provoace prăbușirea actualei guvernări, ca una care a trădat interesele naţionale ale Republicii Moldova. Miniștrii liberali ar fi trebuit să-și prezinte imediat demisia și, în primul rând, vicepremierul PL, Mihai Moldovan, responsabil pentru probleme sociale, inclusiv educaţie. Dar iată că nimic din toate acestea nu se întâmplă. De ce? Pentru că bătrânului revoluţionar și părinte al democraţiei moldovenești îi este într-un loc de Istoria Românilor, pe el îl preocupă mai mult benzina pe care o comercializează instituţiilor statului datorită poziţiei pe care o deţine, sacii cu banii pe care reușește să-i agonisească acum, cât se află la putere. Lipsa de reacţie a PL la eliminarea cursului de Istorie a Românilor din școli este dovada faptului că această formaţiune politică s-a erijat în postura de apărător al valorilor naţionale doar pentru a ajunge la putere și a folosi pârghiile guvernării în interese personale și de partid. Așa cum a fost și în cazul Palanca: liberalii au subscris tacit vânzării străinilor unei părţi din pământul ţării. Nu au ieșit nici măcar cu o declaraţie de desolidarizare, cu o atitudine critică, dimpotrivă, au căutat să justifice fapta ticăloasă săvârșită de guvernanţi. Ceea ce n-au putut comuniștii să facă timp de 8 ani de zile – să elimine Istoria Românilor din programele școlare și să introducă cursul de istorie integrat – au reușit anticomuniștii într-o singură zi. Am impresia că PCRM nici nu mai are pentru ce veni la guvernare, pentru că Ghimpu, Filat și Lupu îndeplinesc cu brio programul de guvernare al comuniștilor. Nici nu mai contează ce culoare politică au cei care guvernează, pentru că acţiunile lor sunt la fel: antinaţionale și nedemocratice.

Ioana FLOREA, FLUX

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX


4

EDI|IA DE VINERI

Interviu

19 AUGUST 2011

FLUX

Adresa internet: http://flux.press.md; E-mail: apflux@flux.press.md; Tel.23.26.82; 23.27.11

IURIE ROŞCA:

Trebuie să ne asumăm eşecurile Republicii Moldova Interviu cu Iurie Roşca, fost deputat şi ex-preşedinte al Frontului Popular din Moldova, devenit ulterior Partidul Popular Creştin Democrat - Domnule Iurie Roșca, peste câteva zile se împlinesc exact 20 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. Cunoaștem bine ce reprezintă astăzi Republica Moldova. La un astfel de stat, la o asemenea situaţie v-aţi gândit acum 20 de ani, când se producea acest mare eveniment care genera atâtea speranţe și proiecte de viitor?

Primul efort al nostru a fost de redobândire a propriei identităţi - Mai întâi aș vrea să spun că independenţa a fost pentru noi, cei din fosta RSS Moldovenească, produsul unei mișcări de mai mulţi ani de zile. Am prins oportunitatea creată de Perestroika, de relaxare a regimului totalitar de atunci și am început să căutăm a ne organiza. Sigur că primul efort a fost de căpătare a propriei identităţi, studierea istoriei, apelul la cultură. Cei care erau liderii de opinie erau oamenii de cultură, scriitorii, în primul rând, ca Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Vasile Vatamanu, Leonida Lari, Nicolae Dabija și alţii, care scriau în Literatura și Arta sau vorbeau la forurile Uniunii Scriitorilor. Eu am lucrat iniţial la televiziune, după aceea la un ziar de literatură. Încercam să practicăm câteva libertăţi dintrodată. Acum, cu experienţa de azi, îmi dau seama că era vorba de intenţia de a practica libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și, ceva mai târziu, libertatea de asociere în organizaţii politice. În felul acesta, rusificarea care se producea atunci a însemnat un factor de presiune care a determinat resuscitarea identităţii naţionale, cererea de a recăpăta dreptul de a ne vorbi limba în spaţiul public, în instituţiile de stat și revenirea la grafia latină. Sub acest imperativ s-a cristalizat un nucleu de oameni care, după aceea, s-a transformat în ceea ce s-a numit Marea Adunare Naţională din data de 27 august 1989, punctul culminant al acelei perioade care începuse undeva la începutul anului 1988. Astfel, deja fusese depășită faza de scris la gazetă, vorbit la televizor atât cât se permitea, a adunărilor în spaţii închise. Începând cu 1988, a avut loc prima demonstraţie, provocată de studenţii de la filologie, în replică la tezele din noiembrie ale Comitetului Central al RSS Moldovenești. Meritul le aparţine unor tineri care erau în anul întâi, Sorin Bucătaru, Lucian Băleanu, Veaceslav Ceremuș și alţii, pe care i-am cunoscut în vâltoarea acelor evenimente. Sigur că alegerile din anul 1989 au contat foarte mult pentru noi. Acestea au fost anunţate la sfârșitul anului 1988, iar în 1989 s-a încheiat prima campanie electorală liberă, mai mult sau mai puţin: se forma pentru prima dată Congresul deputaţilor din URSS aleși pe circumscripţii, pe bază de alternativă. Și noi, ca tineri militanţi politici, ne-am angajat în promovarea personalităţilor marcante de atunci, scriitorii, în primul rând, care au

ajuns să ocupe cam jumătate din delegaţia Moldovei în Congresul deputaţilor din URSS. Alături de ei erau și cei care reprezentau nomenclatura de partid. Prin definiţie, conducătorii statului și ai partidului au ajuns și ei deputaţi acolo.

Recunoaşterea de către Rusia a suveranităţii Ţărilor Baltice a însemnat un factor decisiv pentru mişcările de emancipare naţională din fosta URSS Toate mitingurile, cenaclurile, demonstraţiile erau axate pe recuperarea istoriei, pe dreptul de a ne cunoaște cultura și de a ne vorbi limba. Și, desigur, vizau pactul Ribbentrop-Molotov și alte evenimente care ne-au marcat trecutul. Când a venit momentul, extrem de important, al alegerilor libere din iarna-primăvara anului 1990 – pe circumscripţii, fiind mai multe candidaturi în fiecare circumscripţie – eu am candidat la Strășeni atunci și am pierdut în turul doi, la scrutin fiind înregistraţi nouă candidaţi. S-a format primul Parlament și, bineînţeles,

imperativul zilei era suveranitatea, acest lucru însemnând o primă treaptă de obţinere a independenţei, care, de fapt, însemna următorul lucru: legislaţia sovietică este valabilă pe teritoriul RSS Moldovenești în măsura în care este ratificată de Parlament. Deci, era un fel de model confederativ deja, pe care l-a obţinut Parlamentul de atunci. Mulţi politologi și istorici numesc acea perioadă „parada suveranităţilor”, poate cu un pic de ironie, dar totuși a fost un lucru foarte important. Elţin devenise președintele Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Federative Rusești, intrase în contradicţie cu Gorbaciov, se aliase cu liderii din Ţările Baltice și proclamarea suveranităţii de către Federaţia Rusă a însemnat un factor extrem de important pentru mișcările de emancipare naţio-

nală și pentru recăpătarea propriilor identităţi statale, care s-au produs odată cu acest puci straniu pe care istoricii continuă să-l comenteze. Pe 19 august 1990, eram la sediul nostru de partid, de pe strada Nicolae Iorga, 5, sediu în care am intrat în luna februarie 1990. Cineva m-a sunat și mi-a spus să conectez televizorul pentru că se întâmplă ceva la Moscova. Am pornit televizorul și am văzut că pe canalul moscovit se transmitea un concert, din câte îmi amintesc era vorba de spectacolul „Lacul Lebedelor”. Imediat după aceea, a apărut echipa de puciști, în frunte cu Ianaev. A fost un moment extraordinar pentru că lumea nu a fost anunţată să se organizeze. Au alergat oameni din toate colţurile Republicii Moldova, am luat sub protecţie Televiziunea, Radioul, Casa Guvernului, Parlamentul și Telegraful (actualul Moldtelecom), în așteptarea că, în fiecare moment, s-ar putea să se intervină militar pentru a suprima Parlamentul și noile instituţii de stat, constituite după alegerile din primăvara anului 1990. Aici vreau să aduc laude conducătorilor de atunci. Snegur devenise președinte al Republicii Moldova din toamna lui 90. A avut și ezitări, și poticniri, dar are și merite incontestabile. El a condus sesiunea Sovietului Suprem al

RSS Moldovenești în perioada 29-31 august 1989, când a fost adoptată Legea cu privire la limba de stat și revenirea la grafia latină, după aceea a fost reales în funcţia de președinte al Parlamentului, iar în toamna anului 1990 a fost ales de către Parlament pentru prima dată președinte al Republicii Moldova. Profesorul Moșanu l-a succedat în funcţia de președinte al Legislativului. Ei erau expresia noastră, în măsura în care erau receptivi, pentru că nu întotdeauna erau suficient de receptivi, după așteptările noastre, ale celor care reprezentam mișcarea naţională, protestatară, Frontul Popular. Și totuși, către sfârșitul anului 1990, Gorbaciov și echipa au făcut un efort disperat să păstreze Uniunea Sovietică și au organizat un Referendum pansovietic în acest sens.

Valentin Mândâcanu, să-i dea Dumnezeu sănătate, lingvistul, omul de cultură și colegul nostru de partid, ironiza, după aceea mulţi ani la rând acel slogan lansat de Gorbaciov, care suna astfel: „obnovlionnâi soiuz, obnovlionnaia partia” (trad. – o uniune restructurată, un partid restructurat). Adică referendumul respectiv trebuia să menţină intactă Uniunea Sovietică sub aspect teritorial, să menţină intactă dominaţia partidului unic în imperiul sovietic și să producă niște schimbări de faţadă în administraţia de atunci a puterii sovietice. Însă calculul a fost greșit, în măsura în care cunoaștem noi. Poate există și interpretări mai oculte, factorul extern ș.a., pe care noi le cunoaștem cu aproximaţie, cert este că, odată relaxând instrumentele de reprimare (e ca și cum ai încerca să deschizi o șampanie, după care să încerci să pui dopul la loc), mișcarea s-a declanșat extraordinar pentru că și Ţările Baltice, și noi, și georgienii, și ucrainenii păstram, cu mici excepţii reprezentate de anumite grupuri radicale, ceea ce astăzi s-ar numi political correctly. Adică toată lumea făcea trimitere la sursă. Pentru a putea scrie la gazetă, de regulă, se făcea trimitere la Vladimir Ilici Lenin, pentru că puteam să-l criticăm pe Stalin, nu și pe Lenin, deci

un fel de reeditare a dezgheţului hrușciovist și, bineînţeles, la liderul acelei mișcări, Perestroika, șeful statului și al partidului, Mihail Gorbaciov. Toată lumea făcea trimitere la cuvântările lui. Acesta intrase în conflict cu nomenclatura veche de partid din regiunile Rusiei și din republicile unionale. Rămâneau ceva mai în urmă republicile asiatice, unde s-au produs mai multe măceluri teribile în acea perioadă pe motive etnice, reprimate foarte dur de regimul de atunci.

„Deşteptarea” şi „Glasul” – primele ziare, tipărite în clandestinitate La noi, toată lumea se ocupa de câteva priorităţi: petele albe în istorie, aspectele culturale, lingvistice și identitare, redes-

coperirea clasicilor, ieșirea în scenă a scriitorilor tribuni, printre ei cel mai important fiind poate Dumitru Matcovschi, care este deseori marginalizat pe nedrept în toată această galerie de personalităţi, fiecare cu meritele și scăderile lui. Bineînţeles, un rol important l-au avut conexiunile cu prietenii noștri din Ţările Baltice. Eu am avut avantajul să particip la aceste activităţi conspirative, ca să spun așa. Prima publicaţie periodică ilegală, clandestină, s-a numit „Deșteptarea”. Am scos trei numere. A urmat „Glasul”, care a fost o publicaţie periodică deja legală, pe care a condus-o Leonida Lari, iar pentru a-i da mai multă notorietate, Ion Druţă a fost un fel de președinte de onoare al colegiului de redacţie. Leonida a făcut acest ziar la Riga. A fost transportat cu mașină. Am participat la descărcarea lui. Însă „Deșteptarea” a fost făcută în clandestinitate la Vilnius, cel care a organizat această operaţiune fiind un basarabean de-al nostru, Victor Balmuș, nepotul istoricului literar Pavel Balmuș, un băiat de vârsta mea, căsătorit cu o lituaniană. Victor mi-a făcut legătura cu cei mai importanţi lideri ai mișcării populare de acolo, iar cel care s-a ocupat de tipărirea acestor ziare se numește Piatras Vaitekunas, care a devenit ulterior ministru de Externe al Lituaniei. Duceam macheta cu ziarul cu avionul, iar înapoi veneam cu mașina prin Bielorusia – 100 și ceva de kilometri. Ţin minte că am participat la primul congres al Sajudis-ului lituanian, în toamna anului 1988. Eram în trei: artistul și regizorul Mihai Fusu, Mihai Ghimpu și eu. Am văzut această extraordinară reuniune și am învăţat foarte multe idei politice, pentru că balticii erau mult mai bine organizaţi datorită relaţiilor strânse cu diaspora din SUA și ţările europene.

Cei care ne-au sprijinit enorm au fost trei posturi de radio internaţionale, în primul rând postul Europa Liberă și aici trebuie să-l pomenim pe Vladimir Socor, pe care prima dată l-am cunoscut radiofonic și l-am văzut personal mult mai târziu, care îmi lua interviuri, practic, în fiecare seară. Mai era „Vocea Americii”, unde lucra Nicolae Dima și alţi ziariști importanţi, și postul de radio „BBC”, care suna mai rar, dar totuși menţinea o legătură destul de strânsă cu noi. - De ce totuși Republica Moldova nu a reușit să ţină pasul cu Ţările Baltice, de exemplu? Eram oare noi mai dezorganizaţi, mai incompetenţi?

„Mulţi ani de zile am aşteptat şi am sperat că unirea cu România se va produce” - Mișcarea politică care s-a numit Frontul Popular din Moldova și cu numele acesta a fost asociat tot ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă, a fost extrem de bine organizată, la fel ca și colegii noștri din Ţările Baltice, Armenia, Georgia. Însă noi, spre deosebire de ei, aveam o problemă: pentru ei revenirea la starea de normalitate însemna proclamarea independenţei, adică reconstituirea statelor de până la ocupaţia sovietică din 1940, repunerea în vigoarea a constituţiilor de atunci. Însă Republica Moldova avea o problemă care, abia după aceea am înţeles că era de ordin geopolitic și care zguduie până acum spaţiul public: cea de ordin identitar și teritorial – care este staţia terminus pentru Republica Moldova, unirea cu România, declararea independenţei? Este o ches-

tiune foarte presantă pentru noi. Mulţi ani de zile am așteptat și am sperat că unirea cu România se va produce. Îmi amintesc cum unul dintre foarte bunii mei prieteni, cu care mi-a făcut cunoștinţă Mihai Ghimpu în toamna anului 1988, în august, la Leningrad, Dumitru Moldovanu, care, ulterior, a fost asasinat, pe data de 2 noiembrie 1990, pentru că avea un tricolor în piept, a produs primele insigne. Pe una era tricolorul și scria FPM și pe alta era conturul Basarabiei, al Nordului Bucovinei și al Basarabiei de Sud, iar sloganul era „la mai munţi și la mai mare”. Era un joc de cuvinte extraordinar, toată lumea umbla cu aceste insigne în piept în acea perioadă. De la prietenii noștri de la Vilnius am învăţat să facem primele abţibilduri pe care băieţii și domnișoarele și le lipeau pe cămăși, pe haine. Unul dintre ele reprezenta un tricolor, iar celălalt – tricolorul pe care era imprimată sârma ghimpată pe care scria 1939-1940. Sigur că în toată această perioadă de pregătire a opiniei publice, de declanșare a energiilor de aspiraţii spre libertate a avut o importanţă enormă tot ce a însemnat foile volante, tipăriturile clandestine, pentru că, înainte de „Glasul” și „Deșteptarea”, au existat sute de foi volante pe care noi le tipăream cu greu. Se publicau poeziile lui Eminescu, Mateevici, am publicat și o foaie volantă cu Actul Unirii de la 1918, iar pe verso – notele ultimative ale Guvernului sovietic către Guvernul României din iunie 1940. Textele acestor documente le-am tradus noi, întrucât le aveam în rusește și au fost aduse de la Moscova de Alexandru Corduneanu, vechiul meu prieten și coleg, care era un poet remarcabil și era prezent la toate cenaclurile literare.

Frontul Popular – prima organizaţie politică democratică a Republicii Moldova Sigur că această extraordinară perioadă, care acum este puţin romanţată, întotdeauna suntem predispuși să vedem momentele de entuziasm, de vârf, însă această perioadă a fost, totodată, însoţită de foarte multe neplăceri pentru noi. Eu am avut onoarea să fac parte din grupul de iniţiativă al Mișcării Democratice pentru Susţinerea Restructurării, erau vreo 25 de oameni acolo. M-am remarcat cu câteva articole publicate în Literatura și Arta, începând cu anul 1985, dar, în special, datorită activităţii mele la televiziune și protestelor pe care le făceam acolo împotriva cenzurii. Am publicat câte ceva și în revista Orizontul. În acest fel, am ieșit în evidenţă. Dintre jurnaliști s-a mai remarcat și Vasile Năstase, Virgil Zagaevschi, Ala Mândâcanu. I-am enumerat aici pe cei mai tineri, pentru că restul erau scriitori destul de cunoscuţi în acea perioadă. Acel grup de iniţiativă a coagulat, de fapt, ceea ce reprezentau mișcarea cenaclistă, mitingurile într-o structură politică, devenită ulterior Frontul Popular din Moldova. De aceea, îmi aduc aminte de una dintre lozincile din 27 august 1991, adusă de cineva din teritoriu, pe care scria: „Independenţa Republicii Moldova, rodul activităţii FPM”. Sigur că a fost și un concurs de împrejurări de ordin geopolitic, însă acest concurs de împrejurări a avut un happy end pentru republicile unionale de atunci, însă când a fost pregătită toată această acţiune de declarare a independenţei, nimeni nu știa ce se va întâmpla


FLUX EDI|IA DE VINERI a doua zi. Faptul că a fost respins referendumul unional pe teritoriul Republicii Moldova a fost o chestiune excepţională pentru tot spaţiul sovietic. Atunci, președintele Snegur, în mod solidar cu Parlamentul, care a votat prin majoritate, a respins referendumul iniţiat de conducerea Uniunii Sovietice. - Dar proclamarea Independenţei Republicii Moldova s-a făcut totuși cu mare întârziere, dacă comparăm cu alte state, în special cu Lituania. - Într-adevăr, a existat o scurtă ezitare a conducerii de atunci. Poate una explicabilă, pentru că fiecare om are frică de moarte, fiecare om se teme să-și piardă libertatea, se gândește la copii ș.a.m.d., iar oamenii de stat sunt uneori poate prea concentraţi asupra propriilor riscuri, în loc să fie concentraţi asupra problemelor de ordin general, naţional. Când s-a declanșat puciul de la Moscova, Snegur era plecat în vacanţă la mare și atunci justificarea conducerii Parlamentului a fost să așteptăm întoarcerea lui Snegur din vacanţă. Am organizat oamenii să apere instituţiile de stat, Televiziunea și Radioul, iar eu, împreună cu Valeriu Matei, încercam să pătrundem în studiourile televiziunii și radioului. N-am mai reușit, însă ne-au imprimat afară. Atunci era Valeriu Saharneanu și alţii la „Mesagerul” și astfel interviurile noastre au apărut, iar apelurile noastre la solidaritate și curaj au fost transmise. De fapt, Moldova s-a remarcat prin multe alte acţiuni care cred că dau mai multă onorabilitate oamenilor politici și de stat de atunci și mișcării protestatare, decât ziua de 27 august în sine. În primul rând, pentru faptul că, la 7 noiembrie 1989, singura republică sovietică unde protestatarii au blocat parada militară am fost noi. Nicăieri în fostul spaţiu sovietic așa ceva nu s-a produs. Republica Moldova s-a remarcat prin cele mai numeroase și mai ample acţiuni de protest din tot imperiul sovietic, începând cu toamna-iarna anilor 1988-1989. A urmat primăvara lui ’89, care a fost o perioadă extrem de importantă, a fost vârful acelor mișcări protestatare. Unul dintre liderii acestei mișcări a fost atunci regretatul Grigore Vârtosu, care a murit în timpul războiului de la Nistru, împușcat în spate, la Tighina. Grigore a condus acea demonstraţie, s-a urcat pe tribuna lui Lenin din centrul Chișinăului și încuraja mulţimea. După aceea, în faţa Comitetului Central, s-a urcat pe un stâlp, pentru că era atât de multă lume, încât ocupasem toată Piaţa Victoriei de atunci, actuala Piaţă a Marii Adunări Naţionale, plus tot spaţiul dintre actualul Parlament și Președinţie. Cineva din Comitetul Central soma în rusește mulţimea să se împrăștie, ameninţându-i că, în caz contrar, va fi aplicată forţa. Atunci Grigore, fiind un om foarte sprinten și viguros, a urcat pe un stâlp, a scos briceagul din buzunar și a încercat să taie firele ca să oprească sunetul acelor megafoane care s-au declanșat și intimidau mulţimea. În acea noapte de 12 spre 13 martie au fost arestaţi 9 sau chiar 12 băieţi, care au fost cei mai activi în cadrul acelei demonstraţii. Imediat după asta, câţiva elevi de la actualul liceu „Gheorghe Asachi”, fosta școală nr. 1, și studenţii de la Filologie, erau aproximativ 10 tineri, au declarat greva foamei, cerând eliberarea din închisoare a deţinuţilor politici. Această grevă a foamei ne îngrijora, pentru că era vorba de niște adolescenţi care erau istoviţi, și am început să studiem partea legală pentru a vedea ce putem face pentru a-i elibera pe cei arestaţi. Atunci exista posibilitatea ca un deputat al Sovietului Suprem al RSSM să garanteze pentru

cineva, adică să fie judecat în libertate. Am căutat listele acestor deputaţi și am găsit o serie de oameni absolut necunoscuţi care au garantat pentru acei oameni pentru a fi eliberaţi. Ar fi interesant să fie reconstituite numele acelor persoane, datorită cărora deţinuţii politici au fost eliberaţi, judecaţi în libertate și achitaţi până la urmă. Dacă nu mă înșală memoria, pe 4 iunie 1989, i-am scos din închisoare. Am fost acolo împreună cu Mihai Ghimpu, ceilalţi nu-mi amintesc cine erau, dar știu că am intrat în pușcărie și ne-am întâlnit cu șeful închisorii, care era vorbitor de rusă și se uita la noi ca la niște potenţiali „clienţi”. Iar la despărţire șeful pușcăriei mi-a spus cam ceva de felul acesta: „până la următoarea întâlnire”. Îmi face plăcere să-i numesc pe cei care i-au apărat în instanţă pe acei deţinuţi politici, iar printre avocaţii care s-au remarcat a fost Gheorghe Amihalachioaie, actualul președinte al Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova. Desigur, un factor determinant pentru eliberarea acestor oameni l-a avut, fără îndoială, presiunea străzii.

Forţa străzii era într-atât de puternică, încât regimul a început să cedeze Deja forţa străzii era întratât de puternică, încât regimul a început să cedeze, pas cu pas. Cel mai important ștab comunist pe care ni l-a trimis Gorbaciov pentru a ne reduce la tăcere a fost Victor Ilici Smirnov și, cum era pe vremea imperiului sovietic, numărul doi era mai important decât numărul unu în ierarhia de partid în republicile unionale. Acesta a avut imprudenţa să meargă la Institutul Pedagogic și la Institutul Agricol și a ţinut câteva discursuri care au fost publicate în Moldova Socialistă și Sovetskaia Moldavia și ne numea pe noi progenituri de culaci, burghezi și tot felul de etichete care au declanșat și mai tare spiritul protestatar și de revoltă.

Cu cât mai mare era presiunea, cu atât mai mare era entuziasmul, revolta şi setea de libertate Așa s-a întâmplat că cei de la Comitetul Central, încercând să facă faţă noilor realităţi, ne ameninţau de la tribunele oficiale cu pușcăria sau prin intermediul structurilor KGB, iar cu cât mai mare era presiunea, cu atât mai mare era entuziasmul, revolta și setea de libertate a oamenilor. De aceea, atunci când a venit momentul creării noului Parlament, starea de entuziasm și de mobilizare era generală. Noi aveam în spate o campanie electorală, știam ce înseamnă foi volante, ce înseamnă comunicare, cum să adunăm oamenii la casele de cultură prin sate etc. În felul acesta, am obţinut un rezultat destul de bun, deși trebuie să recunoaștem că Frontul Popular de atunci nu avea nici jumătate de mandate, avea ceva mai mult de o treime. Însă mulţi oameni care au intrat pe circumscripţii uninominale s-au asociat grupului parlamentar al Frontului și, practic, prin intermediul elitelor intelectuale, care dominau dezbaterile parlamentare, s-a reușit să se încline balanţa, cel puţin în prima perioadă a activităţii Parlamentului, până la războiul din 1992, în favoarea opţiunii democratice, pronaţionale și fiecare gest era absolut extraordinar. Este vorba de adoptarea Tricolorului, a Declaraţiei de Suveranitate ș.a.

19 AUGUST 2011

Interviu

Adresa internet: http://flux.press.md; E-mail: apflux@flux.press.md; Tel.23.26.82; 23.27.11

Recunoaşterea independenţei Lituaniei, un act care ne onorează A mai fost făcut un lucru extrem de important – recunoașterea independenţei Lituaniei. Și eu sunt foarte bucuros de faptul că oamenii politici lituanieni, care se succed la guvernare timp de 20 de ani, nu uită acest fapt. De fiecare dată când un reprezentant de vârf al conducerii acestei ţări se află într-o vizită oficială în Republica Moldova, pomenește cu mult respect contribuţia Parlamentului de atunci în recunoașterea independenţei Lituaniei. Să nu uităm că Lituania a ieșit oficial din imperiul sovietic la 11 martie 1990. Dacă formal-juridic, pe plan internaţional, Lituania a fost recunoscută întâi de Islanda, care era un fel de satelit geopolitic al SUA și era prima entitate statală care făcea acest lucru, în mod cronologic, prima care a recunoscut independenţa Lituaniei, înainte de a-și declara propria independenţă, a fost Republica Moldova. Este un lucru care onorează ţara noastră. - Aţi pomenit mai multe nume de oameni cu care ulterior aţi intrat în contradicţie, iar unii dintre ei v-au devenit chiar oponenţi politici… - Eu, în mod deliberat și cu multă recunoștinţă, menţionez numele celor cu care ulterior am intrat deseori în conflict. Cam așa s-a întâmplat peste tot. Să nu credeţi că noi, românii, suntem mai dispersaţi decât alţii. Unii spun din naivitate: „uite cât de solidari sunt balticii”, „uite cât de solidari sunt georgienii” etc. Nu este adevărat. Vă spun acest lucru ca o persoană care a fost de foarte multe ori în capitalele Lituaniei, Letoniei, Estoniei, am fost în Georgia de foarte multe ori, inclusiv în ultima perioadă. Peste tot oamenii politici care au declanșat mișcările de eliberare naţională, au obţinut independenţa și au avut un rol istoric excepţional au intrat în contradicţie unii cu alţii. S-au scindat, au creat o grămadă de partide. Că e bine, că e rău, e altceva. Cert este că, în perioada iniţială, din 1988, când s-a organizat Mișcarea Democra-

tică pentru Susţinerea Restructurării și până prin 1992, a existat o pleiadă de personalităţi de excepţie, care au avut un rol fundamental în tot ce s-a produs pentru renașterea spirituală, alături de nume extrem de cunoscute, ale scriitorilor pe care i-am menţionat. Au fost foarte mulţi deputaţi care au avut un rol excepţional în promovarea unor iniţiative a Parlamentului de atunci. Au fost foarte mulţi oameni în grupul nostru de iniţiativă care astăzi sunt umbriţi, adică nu mai sunt așa de prezenţi în viaţa publică, cum ar fi, de pildă Sergiu Burcă,

care a fost șeful meu la Muzeul de Literatură. Sergiu Burcă era șef al Secţiei Literatură clasică, eu eram colaborator știinţific superior, iar Vlad Cubreacov, care a venit un an mai târziu, a devenit colaborator știinţific inferior. Biroul nostru aparţinea, de fapt, Lidiei Istrati, Dumnezeu să o odihnească, care l-a succedat pe Vladimir Beșleagă în funcţia de director al muzeului. Lidia Istrati a cedat propriul cabinet de director, un birou destul de mare la Muzeul de Literatură, și propriul telefon, al cărui număr figura în foile noastre volante și în ziarul „Deșteptarea”, pentru a putea comunica cu oamenii din teritoriu, și s-a retras întrun cabinet de vreo doi metri pătraţi, unde abia de încăpea o masă. Faptul că Lidia Istrati ne-a pus nouă la dispoziţie biroul și telefonul său a avut o importanţă extraordinară pentru buna organizare a noastră, pentru organizarea mitingurilor, pentru convocarea ședinţelor noastre de partid etc. Am fost întotdeauna apăraţi de ea și atunci când cineva din Uniunea Scriitorilor avea anumite îndoieli în privinţa noastră și intenţionau să ne scoată de la muzeu, Lidia Istrati, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi ne-au protejat de fiecare dată. Eram sub protecţia lor. Nimeni nu pătrundea acolo, nici KGBul, nici Comitetul Central…

Prima vizită la KGB Ar mai fi de pomenit aici și alţii care n-aș vrea să fie uitaţi. De exemplu, evreul Alexandru Brodschi, poet și traducător extraordinar din opera lui Eminescu, care a fost de la început membru în grupul nostru de iniţiativă și avea niște discursuri incendiare la forurile Uniunii Scriitorilor și, ulterior, la cenaclurile noastre. Îmi amintesc de prima mea vizită la KGB. Majoritatea acestor mitinguri le moderam eu și puneam pază la intrarea pe scenă pentru că veneau tot felul de provocatori, care încercau să dea o turnură violentă acelor acţiuni. Astfel, la unul dintre mitingurile noastre la Teatrul de Vară, s-a apropiat de mine Alexandru Brodschi, care a obţinut nu știu de unde stenogramele unei ședinţe a Biroului Comitetului

Central al Partidului Comunist din RSSM, și m-a rugat să-i dau cuvântul. S-a urcat la tribună și a citat fragmente din această stenogramă, ceea ce a produs o revoltă extraordinară, un șoc în mulţime, urmate de proteste virulente. Am primit citaţie prin care eram chemat la KGB și am fost interogat preţ de câteva ore. Sigur că știam deja pentru ce, deoarece era pentru prima dată când se dezvăluia un document secret, proaspăt. Nu mai ţin minte cum îl chema pe anchetator, ancheta era în rusă, și eram întrebat ce știu despre Alexandru Brodschi. Am zis că

nu știu nimic, mi-a cerut să-i ofer cuvântul și i l-am oferit. Iar Alexandru Brodschi și-a inventat o altă legendă: chipurile, a venit acasă, a deschis cutia poștală și a găsit acele documente. Și astfel sursa a fost acoperită. Eu nici până astăzi nu știu cine i-a transmis acest document. Ceea ce aș vrea să remarc în mod special la acest capitol este că generaţia noastră a avut marele avantaj de a nu fi chinuită fizic de către securiștii care încercau să ne facă „profilaxie”. Erau doar discuţii, erau presiuni psihologice. Și, de fiecare dată, îmi permiteam să ironizez: „domnule, credeam că o să ne bateţi cu capul de pereţi, o să ne scoateţi unghiile, o să ne schingiuiţi, așa cum făceaţi cu înaintașii noștri în acest sediu. Dar să discutăm despre Perestroika, despre Lenin, despre Eminescu, despre mitingurile noastre o putem face cât doriţi dumneavoastră”. Ni se promiteau ani grei de pușcărie, însă pentru noi nu mai conta. Eram atât de viguroși ca mișcare pro-

testară, încât dacă ne supăram, puteam să-i luăm și pe ei cu asalt. Deci, ei erau timoraţi în faţa noastră, nu noi în faţa lor. Acesta este marele avantaj al „Generaţiei Perestroika”. Și, de aceea, nici nu trebuie să exagerăm, pentru că acum se exagerează cam mult, fiecare încearcă să-și mitizeze trecutul, să-și romanţeze biografia, să-și tragă plapuma istoriei asupra propriului nume. Eu vreau să vă spun că ceea ce am făcut noi a fost un gest de curaj personal și colectiv, dar totuși într-o altă perioadă istorică.

Repet: noi nu am fost torturaţi, nu am fost închiși în pușcării. Scurtele reţineri la miliţia de atunci sau scurta detenţie pe care au avut-o băieţii arestaţi la 12 martie 1989 nu pot fi comparate cu ce li s-a întâmplat multe decenii la rând basarabenilor care au luptat pentru libertate. Eu întotdeauna caut să mă raportez la oameni ca Ion Moraru, Dumitru Crihan, Victor Zâmbrea și atâţia alţii pe care i-am cunoscut. Pentru că, pe lângă Frontul Popular, noi am avut mulţi ani de zile relaţii foarte strânse cu foștii deţinuţi politici. Ei au fost învăţătorii noștri. Dintre ei cei mai de frunte a rămas Ion Moraru, ceilalţi nu mai sunt în viaţă. Ei ne povesteau prin ce au trecut cât au fost deportaţi, despre viaţa lor din gulagurile sovietice etc. Noi nu am trecut prin nimic din ceea ce au trecut ei. De aceea, să ne proclamăm părinţi fondatori ai Republicii Moldova, eroi care merităm ordine nu este corect. Cei care merită astăzi ordine sunt, în opinia mea, două categorii: cei care au luptat la Nistru și s-au remarcat, oamenii care au murit la datorie, fie poliţiști, fie militari, și după acest război, și oamenii de cultură care au avut și au un rol extraordinar de mare. Nu despre distincţii de stat este vorba. Este vorba de niște aspiraţii pe care noi le-am materializat cum am putut. Iar dificultăţile pe care le înfruntăm de ani de zile nu se explică doar prin puţinătatea intelectuală și lipsa de curaj a celor care s-au pomenit, în voia întâmplării sau prin votul popular, în funcţii-cheie. Este și o problemă de ordin geopolitic enormă. Noi suntem în continuare dezbinaţi, în continuare între Rusia și Occident, între Rusia și România, avem Transnistria în spate, avem factorul găgăuz care, slavă Domnului, nu mai este unul separatist, dar, oricum, necesită foarte multă delicateţe în comunicarea cu această regiune autonomă. Mai avem o problemă pe care nu am putut-o rezolva niciodată – Legea Lustraţiei – eliminarea foștilor nomenclaturiști, a ofiţerilor și agenţilor serviciilor speciale sovietice din instituţiile puterii de stat. Ceea ce au reușit balticii, polonezii, cehii și, parţial, românii noi nu am reușit. - Care a fost rolul României în proclamarea Independenţei Republicii Moldova… - Sigur că trebuie să remarcăm și contribuţia deosebită a prietenilor noștri de la București. Revoluţia Română din

decembrie 89, așa cum a fost ea, cu toate interpretările ulterioare, a fost și una spirituală care a însemnat pentru noi o șansă de a revedea România, de a avea acces la oamenii de cultură, la oamenii politici. Anume ei au avut o influenţă extrem de mare asupra evoluţiilor de la noi. Și vreau să-l remarc, la modul special, pe poetul Ioan Alexandru, care devenise senator și era unul dintre fruntașii Partidului Naţional Ţărănesc, apropiat al lui Corneliu Coposu, care, de asemenea, a avut un rol important pentru noi. Ioan Alexandru era permanent la Chișinău. Ori de câte ori îl sunam, venea. Fie că era vorba de foruri de partid, fie alte evenimente, vocea lui tuna în versuri și în cuvântări politice aici, la Chișinău. Ceea ce a adus în spaţiul public din Basarabia Ioan Alexandru și alte vârfuri ale culturii românești și unele feţe bisericești a fost suflul creștin. Este adevărat că în versurile poeţilor tribuni din Republica Moldova totdeauna erau prezente numele Domnului, identitatea noastră religioasă, apelul la tradiţia creștină. Însă ca trăitori creștini adevăraţi, cei mai importanţi pentru noi au fost oamenii de cultură și ai Bisericii din România. Îmi aduc aminte de un interviu pe care i l-am luat părintelui Mina Dobzeu, cel care l-a botezat pe Nicolae Steinhardt. Părintele Mina îmi spunea următorul lucru: „Dar poeţii voștri din Basarabia au înţeles că Eminescu nu este sfânt și nu trebuie să confunde rolul lui Eminescu cu rolul lui Iisus Hristos? Eminescu este expresia de vârf a culturii și spiritualităţii românești. Dar este om. Nu trebuie să ne rugăm lui Eminescu, ci lui Iisus Hristos.” Iată o situaţie pe care unii poeţi de vârf și de la București, și de la Chișinău nu au înţeles-o atunci și poate unii care nu mai sunt printre noi nu au înţeles-o nici până la sfârșitul vieţii. Deci, ierarhizarea corectă a valorilor – asta ne-au învăţat prietenii noștri din România, oameni ai Bisericii, foștii deţinuţi politici, oameni de cultură. Ne-au învăţat să înţelegem ce simbolizează Hristos în viaţa noastră, ce simbolizează Ștefan cel Mare, Eminescu. Nu poţi confunda planul cultural cu cel religios, deoarece cultura derivă din cult, nu viceversa. Aceste lucruri au fost extrem de importante pentru mine și generaţia mea. Nu întâmplător și la Marea Adunare Naţională din 1989, și la alte întruniri publice importante oamenii veneau și cu icoane, nu doar cu tricolorul.

5

Astăzi imaginea substituie realitatea - Ce înseamnă pentru dumneavoastră toate aceste lucruri despre care ne-aţi vorbit acum, după mai mult de 20 de ani de la acele evenimente? - Pentru mine aceste lucruri au reprezentat un moment de vârf. Neîmplinirile sunt explicabile prin factorii geopolitici, iar mai recentele neîmpliniri prin reformatarea spaţiului public. Dacă în anii 1990, 1994, 1998, 2001, 2005 (am enumerat campaniile electorale care s-au succedat până în 2009) conta în primul rând sau într-o măsură foarte mare nu doar factorul administrativ, financiar și mediatic, dar și calitatea ta ca politician, capacitatea echipei tale de a argumenta în faţa mulţimilor, începând cu anul 2009 (spunem convenţional 2009 pentru că influenţa televiziunilor a devenit mult mai puternică, spaţiul virtual contează la fel de mult) nu mai contează dacă politicianul sau grupul respectiv este calitativ sau nu, este sau nu corupt, este sau nu patriotic. În fond, astăzi imaginea substituie realitatea. Adică jocul de imagine contează mai mult: nu cum ești, cu cum pari la televizor. Și astfel, grupurile oligarhice, care și-au acumulat surse financiare suficiente, au reușit să-și croiască partide, să-și subordoneze instituţii media, să risipească sume astronomice în campaniile electorale și să capteze felii importante din electorat prin manipulare și prin corupere directă, bani sau alte tipuri de ajutoare materiale. Acestea sunt niște grimase ale procesului democratic, ale votului universal, care nu permit selecţia elitelor pe calea alegerilor directe, în condiţiile unei sărăcii cvasigeneralizate și în condiţiile când televiziunile domină spaţiul public. Oricum, aceste experienţe triste și aceste neîmpliniri de ordin politic, economic, social, identitar sunt privite de noi în mod diferit. Unii se lamentează, alţii iau calea străinătăţii. Însă adevăratele caractere trebuie să-și asume aceste eșecuri și distorsiuni și să înţeleagă că, dacă ceva nu este în regulă în această ţară, trebuie să ne manifestăm fiecare atât cât ne ţine mintea, sufletul și priceperea pentru a schimba lucrurile în bine. Este un efort colectiv, fiecare își aduce contribuţia sa, or, dacă vrem să fie mai bine, trebuie să participăm. Interviu realizat de Nicolae FEDERIUC, FLUX


6

19 AUGUST 2011

EDI|IA DE VINERI

Interviu

FLUX

Adresa internet: http://flux.press.md; E-mail: apflux@flux.press.md; Tel.23.26.82; 23.27.11

ION ŢURCANU:

„Schimbarea, despre care s-a vorbit atâta vreme, abia urmează să se facă”

știind că eu sunt o fire absolut independentă, ca o fiinţă neîmblânzită, care organic nu se poate afla sub comanda cuiva. Și când colo, uite că mi se atribuie funcţia de trepăduș între două personalităţi îndoielnice, între doi indivizi fără har și fără pic de calităţi care să te poată face să-i admiri, să alergi la ei și să fii motivat să-i servești.

- Domnule Ion Ţurcanu, la aniversarea a 20 de ani de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova, ce sentimente și gânduri vă încearcă: de împlinire, de satisfacţie sau de dezamăgire, de decepţionare? - Sentimentele sunt amestecate. Sigur că dacă mă gândesc la perioada de până la 1990/91, îmi pare bine că am reușit să ieșim din Imperiul sovietic și am pornit pe calea făuririi propriului nostru stat, cât timp visul reunirii cu patria-mamă nu poate fi realizat. Din păcate însă, insatisfacţiile predomină, și asta nu numai din cauza multor și mari neajunsuri pe care le avem în variate domenii ale vieţii, întâi de toate din cauza nivelului de trai foarte scăzut al majorităţii populaţiei ţării, dar mai cu seamă că, de fapt, noi încă nu am reușit, în cele două decenii trecute de la proclamarea independenţei, să construim o ţară adevărată, o ţară la care să ţinem cu toţii, să ne doară sufletul pentru ea, s-o iubim, iar ia, la rândul ei, să prezinte motivele care să o facă să fie astfel tratată. - Aș vrea să o luăm cumva de la un început. Cum credeţi, era Moldova pregătită, la începutul anilor ‘90, să iasă din componenţa URSS? - În nici un caz. Drumul fostei republici sovietice socialiste moldovenești spre democraţie, spre liberalizare sub multiple aspecte a pornit în condiţiile restructurării gorbacioviste. Nu are nici o importanţă, în acest context, cine a fost Gorbaciov și ce urmărea el de fapt – cu adevărat important a fost faptul că politica promovată de el în interiorul imperiului a permis oamenilor să-și spună păsul deschis și să încerce a-și schimba cursul vieţii prin propriile lor eforturi. Această politică a provocat puciul din august 1991 de la Moscova, iar eșecul fericit al acestuia a declanșat desprinderea republicilor unionale din imperiu. Asta a fost. - Și ce rol au avut fronturile populare în această mișcare? Mulţi susţin, și acest punct de vedere l-am văzut exprimat oarecum categoric în unele materiale de presă de la noi din ultima vreme, cum că fronturile ar fi fost o diversiune organizată din ordinul Kremlinului, cu participarea foarte activă a KGB-ului. - Rolul fronturilor a fost foarte mare. În orice caz, realităţile de la noi din anii 19881990 îmi permit să afirm acest lucru cu toată tăria. Nu știu dacă Dvs. nu eraţi prea mic pe atunci, dar oamenii care au participat la mitingurile, marile adunări populare și la alte manifestări organizate în acei ani de conducerea Mișcării democratice pentru susţinerea restructurării (MDSR), cum se numea la început viitorul Front Popular, își aduc aminte de marele entuziasm popular ce însoţea și susţinea iniţiativele și demersurile lui, de legătura strânsă dintre participanţii la acele acţiuni și organizatorii lor, de credinţa maselor în liderii ce răsăriseră atunci din mijlocul lor. Fără acea mișcare, prefacerile democratice care aveau să urmeze nu pot fi concepute. Cât privește afirmaţia cum că fronturile ar fi fost înfiinţate din ordinul Kremlinului, aceasta mi se pare, cel puţin în bună

parte, falsă. Iar diversiune este, desigur, o apreciere nu doar foarte dură, ci total incorectă. Eu ţin minte prea bine cum a luat naștere la noi Frontul, am fost de faţă la adunarea de constituire a MDSR, moderată de regretatul Andrei Vartic în sala de ședinţe a Uniunii Scriitorilor, unde am fost ales și eu în conducerea acelei formaţiuni. Este adevărat că de faţă a fost și un secretar al comitetului orășenesc de partid Chișinău, Ala Mironic, dar tot atât de bine îmi amintesc că acea acţiune s-a făcut nu la indicaţiile partidului, ci din iniţiativa unui grup de intelectuali și urmând exemplul republicilor baltice. Conducerea de partid se implica, deoarece nu dorea să lase acele fenomene să se desfășoare fără să le cunoască mai îndeaproape și, eventual, să influenţeze evoluţia lor. Toată conducerea de partid și de stat era cu ochii pe noi. Mi-aduc aminte că uneori la ședinţele noastre participau Voronin, care pe atunci era ministru de Interne, Eugen Sobor, ministrul Culturii, N. Demidenko, procurorul republicii, Ion Guţu, președintele comitetului executiv orășenesc Chișinău ș.a. Dar aceste fapte nicicum nu demonstrează că mișcarea ar fi fost controlată și dirijată de ei. Prin iunie 1988, am participat la un congres al fronturilor populare ce se desfășura la Tallinn, unde am făcut cunoștinţă cu Kazimera Prunskene, reprezentanta Frontului Popular din Lituania, cu Edgar Savisaar, președintele Frontului Popular din Estonia, și cu mulţi alţii. Ei aveau un mesaj antiimperial foarte clar. Nu cunosc nici o dovadă că acești oameni ar fi fost legaţi cumva cu structurile sovietice ale puterii sau cu KGB-ul. Sigur că au existat elemente plasate în interiorul mișcării ca informatori și, eventual, ca provocatori, dar asta e altă chestiune. Fenomenul a existat și la noi, apăruseră la un moment dat și printre noi stegari cu relaţii mai vechi sau/ și mai noi la securitate. Atunci noi nu prea ne dădeam seama, decât doar parţial; unele nume și fapte aveau să se dezvăluie mai târziu, cele mai multe însă urmează să le aflăm. Eu cred că cei care afirmă că fronturile ar fi fost o lucrătură moscovită pur și simplu au interes, dintr-un motiv sau altul, să minimalizeze importanţa istorică a acestui factor al mișcării antiimperiale din fosta URSS. - A existat vreo legătură a mișcării democratice de la noi din acei ani cu România, cu intelectualii români, poate chiar cu unele manifestări anticomuniste din România? - Nu a putut exista așa ceva, cunoscută fiind situaţia socialpolitică din acea vreme din România condusă de Ceaușescu. Existau, bineînţeles, niște contacte dintre intelectualii de la noi și cei de peste Prut. Eu, de ex., corespondam cu câţiva prieteni de acolo, fără să-i pot vedea, din când în când mai răzbăteau câte unul-doi de acolo aici, și invers, dar, în general, colaborări serioase pe tărâmul luptelor de idei și politice nu se prea manifestau. - Dar după căderea lui Ceaușescu, în 1990 și 1991? Nu au putut avea loc contacte care să fi propus alte soluţii decât independenţa aceasta iluzorie, poate chiar, urmând exemplul ţărilor

baltice, ruperea completă și definitivă de Rusia prin revenirea Basarabiei la statutul anterior anului 1940? Am văzut că, într-un interviu din ziarul „Timpul”, Al. Moșanu, președinte al Parlamentului în acea vreme, zice că o atare evoluţie ar fi fost cu putinţă, dacă Ion Iliescu nu ar fi semnat tratatul de prietenie cu Gorbaciov. Între altele, el susţine că aţi fi avut și Dvs. o anumită participare la acel eveniment, prin faptul că, la insistenţele lui Lucinschi, care se afla pe atunci în conducerea superioară de partid de la Moscova, aţi fi căutat să-l convingeţi pe Moșanu să participe și el la semnarea acelui tratat. - Eu nu știu ce era în capul lui Moșanu când afirma astfel de lucruri, dar evident că numai lumină nu era. Sunt niște enormităţi care îţi vine greu să crezi că au putut fi spuse de un om care a stat cândva în fruntea Parlamentului. În primul rând, relativ la tratat. Este vorba de faptul că în acel moment, mai precis în aprilie 1991, expira valabilitatea vechiului tratat de colaborare, bună vecinătate și amiciţie sovieto-român, care fusese semnat încă în 1948. Cu excepţia cazurilor speciale, în asemenea situaţii confirmarea, prin noi semnături, a unui astfel de tratat este o chestiune de rutină diplomatică: de vreme ce termenul tratatului a expirat, pentru a nu admite nedumeriri și poate chiar ostilităţi, e strict necesar ca el să fie reconfirmat și prelungit. Alta e că, între timp, după căderea zidului berlinez, relaţiile europene și, implicit, relaţiile URSS cu foștii ei sateliţi europeni se schimbaseră, deci tratatul trebuia cumva renegociat, dar în nici un caz nu putea fi neglijat. În al doilea rând, Lucinschi nu putea avea nici o legătură cu semnarea tratatului, întrucât la etapa iniţială acesta ţinea exclusiv de competenţa Ministerului de Externe, iar în etapă finală de șeful statului, adică de Gorbaciov, căruia însă nu-i revenea mai mult decât să participe la o formalitate, al cărei motiv și a cărei desfășurare fuseseră hotărâte în toate detaliile cu mult până la data respectivă. Lucinschi era undeva al treisprezecelea secretar în CC, deţinea și el o funcţioară prizărită pe care Gorbaciov i-o aruncase ca mângâiere pentru pierderea competiţiei cu Snegur la funcţia de președinte al Parlamentului de la Chișinău. În al treilea rând, cum ar fi de admis, pentru o minte sănătoasă, că Gorbaciov ar fi avut nevoie de prezenţa lui Moșanu (și nu a lui Snegur, dacă ar fi fost nevoie cumva de așa ceva, acesta fiind într-un fel omologul său) la semnarea tratatului cu Iliescu? Ce semnificaţie, ce rost și ce greutate ar fi putut avea prezenţa sa acolo? E clar ca bună ziua că, făcând astfel de afirmaţii, omul arată că s-a rătăcit de-a binelea. Moșanu se plânge că Iliescu nu a dorit să discute cu el niciodată astfel de chestiuni, și îl cred. Dar cum putea Iliescu, șeful statului român, adevărat om politic, cap treaz, minte lucidă, să discute lucruri de maximă importanţă cu un om fără nici o greutate politică și care, în general, nu prezenta nici un interes pentru el? În sfârșit, și lucrul cel mai important: cei care mă cunosc bine mor de râs când aud asemenea bazaconii,

- Să revenim însă la situaţia din anii 1990-1991. Eram foarte tânăr pe atunci, dar ţin totuși minte că Dvs. făceaţi parte din conducerea Parlamentului, eraţi secretar, se pare, și alcătuiaţi, împreună cu Moșanu, Hadârcă, Matei, Nedelciuc ș. a., o echipă de foști frontiști, de tovarăși de idei, aflaţi într-o oarecare confruntare cu majoritatea parlamentară de atunci, prosovietică și antiromânească. Cum de s-a ajuns ca la un moment dat să nu vă mai puteţi înţelege? - Sunt foarte multe de spus, nu e nici loc și nici timp să vorbim acum despre toate acestea. Oamenii pe care i-aţi numit sunt foarte deosebiţi unii de alţii. Cel mai serios dintre ei este Nedelciuc, drept dovadă că, după ce a rătăcit o vreme printre ei, s-a retras definitiv, dezamăgit, se pare. Hadârcă nu s-a implicat niciodată afectiv în nimic, cu excepţia perioadei când, întâmplător, nimerise în fruntea Frontului (doar ca personaj butaforic, nefiind realmente conducătorul Frontului), fiind, de fapt, omul interesului pur personal, preaînţeleptul porcușor al lui Saltâkov-Șcedrin; cum se știe, el avea rădăcini în nomenclatura de partid sovietică. Moșanu și cu Matei se anflamau ușor, dar făceau mai mult fum decât treabă. Despre Matei, în general, nu face să vorbim, pentru că nu este destul de serios. Cât privește Moșanu, la început, eu am fost unul dintre cei mai sinceri și mai activi susţinători ai săi, atât la alegerea sa în funcţia de președinte al Parlamentului, cât și în unele din acţiunile sale, deși, sincer vorbind, nu prea ţin minte să fi avut multe iniţiative demne de remarcat. Din păcate, el se conducea după capul lui Matei, iar asta nu putea să-l ducă decât în impas, ceea ce s-a și întâmplat, până la urmă. Nu avea aptitudini elementare de conducător și de om politic, ceea ce îl punea permanent în conflict cu o bună parte din deputaţi. Majoritatea în Parlament o alcătuiau agrarienii, ei erau orientaţi spre Snegur, întrucât acesta era din mediul lor și cu el se înţelegeau foarte bine. Alegerea acestuia, la 3 septembrie 1990, în calitate de președinte al republicii a marcat începutul divizării Parlamentului și a Guvernului în oamenii lui și în așa-zișii democraţi (e greu de spus câţi erau aceștia și, mai ales, cât erau de democraţi). Peste câteva luni, pericolul paralizării legislativului începuse să se arate tot mai mult și tot mai bine, fapt ce avea să devină și mai evident după ce Snegur, susţinut de agrarieni, dar și de Moșanu, care niciodată nu a avut curajul să iasă din cuvântul acestuia, a reușit să-l înlăture pe Druc din fruntea Guvernului. Era evident că ceva trebuia făcut. Moșanu nu găsea limbă comună cu majoritatea parlamentară, Hadârcă, „baciul mieilor chirilici”, aflat în funcţia de prim-vicepreședinte al Parlamentului, era ca prinţesa adormită, Pușcaș, vicepreședinte, în general foarte muncitor și foarte eficient, nu se implica în chestiuni politice, aștepta ordine. Eu, cu slabele mele puteri și cu susţinere și înţelegere și mai puţine, am încercat în câteva rânduri să îndrept lucrurile, drept care am început tratative cu unii agrarieni. Înfiinţasem chiar și un partid ţărănesc în speranţa că aș fi reușit fie să-i atrag pe unii din ei în acest partid, fie să realizez o fuziune a acestuia cu gruparea agrariană sau măcar cu o parte a ei. Rezultatul avea să fie negativ: ei știau prea bine că în unele chestiuni principiale, ca atitudinea faţă de România, relaţia cu URSS, cultura și istoria naţională ș.a., convingerile noastre erau diametral opuse. De altă parte, în așa-zisa tabără democratică, astfel de tentative de apropiere

de agrarieni erau interpretate ca dovezi de prosovietism, antiromânism etc. Așa am ajuns, târâș-grăpiș, până în vara anului 1991, la puciul din august și apoi la proclamarea independenţei, care nu au făcut decât să amâne deznodământul confruntării dintre conducerea Parlamentului, de fapt, practic numai dintre Moșanu și doi-trei apropiaţi de-ai săi, pe de o parte, și majoritatea parlamentară, de altă parte. - Ajunși la momentul proclamării independenţei, vă rog să ne spuneţi cum s-a pregătit Parlamentul pentru acest eveniment − erau deputaţii dispuși, cu toţii, să voteze independenţa? - Eu am vorbit chiar în „Flux” despre felul cum a fost pregătită și votată declaraţia de independenţă, parţial și despre conjunctura în care s-au petrecut aceste lucruri… - Da, dar iată că Moșanu și Matei vă învinuiesc că atunci aţi fi fost unul dintre cei mai duri critici ai Declaraţiei, reproșându-vi-se, între altele, că aţi fi calificat acest document drept o declaraţie de unire cu România, ceea ce a impus scoaterea din document a referinţelor la data de 27 martie 1918. În plus, nu aţi vorbit în articolul la care vă referiţi despre atitudinea majorităţii deputaţilor faţă de Declaraţie – au primit-o ei cu entuziasm ori au fost forţaţi să o voteze, cum s-a susţinut de atâtea ori în presă, inclusiv în ultima vreme, în special cu ocazia scandalului provocat de respingerea în Parlament a legii ce viza anumite privilegii pentru deputaţii din primul Parlament? - Să le luăm pe rând. Ceea ce spun cei doi e o prostie. Să zicem că m-aș fi pronunţat împotriva menţionării datei de 27 martie în textul Declaraţiei. Ei și, care-i problema? Ce a pierdut Declaraţia prin faptul că nu conţine și această dată? Adevărul e că așa incident nu a fost. Aţi văzut, Moșanu susţine că, la insistenţa mea, data de 27 martie a fost scoasă, dar anul 1918 a rămas. Uitaţi-vă însă în Declaraţie și veţi vedea că anul respectiv nu este. Și nici nu putea fi. Deci, omul fabulează, spune minciuni. Despre Matei… ce să vă mai spun? Oameni neserioși, nu face să pierdem vremea, tratând cu seriozitate năzdrăvăniile lor. Repet ceea ce am spus și în articolul din ziar: eu am insistat să fie elaborat și adoptat un text sobru, concis, dictat exclusiv de sarcina ce ne stătea în acel moment în faţă, declararea Independenţei, nu o lungă și confuză disertaţie istorico-politică și juridico-politologică, ce ne-ar fi putut crea probleme la votare și ar fi putut semăna zâzanie în societate. Și de aici trec la a doua parte a întrebării Dvs. - Revenim îndată la aceasta, dar spuneţi-mi cum rămâne totuși cu Unirea – atunci, în august 1991, era imposibilă sau unii deputaţi, cum spun despre Dvs. Moșanu și Matei, erau împotriva unirii R. Moldova cu România? - Nu se poate vorbi despre această chestiune extrem de complicată ca despre un lucru oarecare. Între altele, în interviul lui Moșanu din „Timpul”, la care v-aţi referit, acesta ba zice că atunci unirea nu era posibilă, ba dimpotrivă, spune că s-ar fi putut face dacă Iliescu nu ar fi fost împotrivă. Bine, e clar că în acest caz avem de a face cu o zăpăceală, dar chiar și aceasta demonstrează că la o asemenea întrebare nu poate fi dat un răspuns univoc și categoric. Unirea sau, mai degrabă, revenirea Basarabiei la matca străbună, a fost, este și va rămâne nu doar acceptabilă, ci pur și simplu extrem de necesară, în orice caz foarte dorită de un număr mare de basarabeni, întrucât, în esenţă, este vorba de supravieţuirea și dezvoltarea normală, ca fiinţă naţională, a românilor de la est de Prut. Alta este când și cum s-ar putea face. Atunci, în august 1991, era cu neputinţă. Tocmai de aceea, dacă textul Declaraţiei de independenţă ar fi sugerat necesitatea reunirii, o astfel de formulă trebuia, în acel moment, evitată. Cred că

aici e momentul cel mai potrivit să ne aducem aminte de un fenomen pe cât de interesant, pe atât de instructiv, deoarece are tangenţe cât se poate de evidente cu chestiunea privind relaţia Moldovei de atunci cu problema Unirii. La 28 iunie 1991, la Chișinău a avut loc conferinţa internaţională „Pactul Ribbentrop-Molotov și consecinţele lui pentru Basarabia”, la care au participat numeroase personalităţi știinţifice și culturale din 16 ţări, inclusiv din România, Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Franţa, Israel, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, Ucraina, Ţările Baltice, Georgia etc. Un număr de peste 60 de persoane au prezentat atunci comunicări și au rostit alocuţiuni, unele din ele cu adevărat valoroase, privind destinul istoric al Basarabiei și relaţia ei cu restul lumii românești. Numai că nimeni nu a mai apucat să vadă aceste materiale. De ce, cum s-a făcut că acestea nu au mai ajuns să vadă lumina tiparului și deci să poată fi citite de cât mai multă lume? Au fost pierdute, cum se spunea la un moment dat, sau au fost

mari patrioţi ai R. Moldova. Însă după proclamarea Independenţei aveam să constatăm un lucru foarte curios. Votarea și semnarea Declaraţiei de independenţă într-o atmosferă de entuziasm general părea să promită că după acea dată, în Parlament va domni armonia, că între conducerea acestuia și majoritatea agrariană va exista o înţelegere perfectă. Or, surpriza cea mare a fost că situaţia reală avea să fie tocmai pe dos. După reluarea lucrărilor, deputaţii agrarieni, împreună cu un grup-două mai mici (socialiști, independenţi etc.), au început să-și arate pe faţă tot mai pronunţat nedorinţa de a activa sub conducerea lui Moșanu și a celor câţiva oameni care îl susţineau. Era evident că confruntarea deschisă dintre conducere și majoritatea parlamentară nu mai putea fi evitată. Ce se întâmplase de fapt? Ca să ne dăm seama ce se întâmplase e suficient să privim cu atenţie măcar o fotografie a prezidiului adunării naţionale care a precedat ședinţa din acea zi a Parlamentului. Nu veţi vedea nici un agrarian în gloata de deputaţi

varea ulterioară a partidului comunist. Cei care au asistat la ședinţa la care s-a făcut atunci realegerea președintelui Parlamentului ţin minte cum s-au opus acestei propuneri cei demisionaţi. La scurt timp după înscăunarea lui Lucinschi, acesta a dizolvat Parlamentul – evident, pentru îndepărtarea democraţilor din legislativ și completarea acestuia cu elemente proruse și prosovietice, netezind astfel calea pentru readucerea comuniștilor la putere. Observăm, așadar, că generând conflictul acut cu majoritatea parlamentară și paralizând astfel activitatea Parlamentului, conducerea din anii 1991-1992 a acestuia a transmis, de fapt, puterea – voit sau nu, nu contează – acoliţilor de la noi ai Moscovei, fie că aceștia se numeau agrarieni, fie că se dădeau democraţi din cuibul rândunicii, fie că, până la urmă, aveau să se declare pe faţă comuniști, cum și erau de fapt cu toţii.

tăinuite, eventual nimicite? În orice caz, incidentul acesta nefericit a fost îngropat în tăcere. Și nu e lipsit de interes faptul că responsabilitatea pentru organizarea acelei conferinţe și-o asumase tocmai tandemul Moșanu-Matei.

care dăduseră buzna atunci în faţa mulţimii din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Și totuși, agrarienii au mers în Parlament și au votat. Deci, ei nu erau împotriva independenţei, ci împotriva conţinutului Declaraţiei și, bineînţeles, împotriva acelora care au supus textul acelui document spre aprobare în Parlament. Poate fi găsită o dovadă mai clară că alcătuitorii Declaraţiei ignoraseră complet raportul de forţe din Parlament și contextul politic și social în care activam atunci? După aceea, Parlamentul a mai activat în acea formulă un an și ceva, dar aceasta nu a fost activitate serioasă, ci el, pur și simplu, s-a târât de la o zi la alta. De fapt, încă de prin 1992, agrarienii, practic, blocaseră funcţionarea acestuia, așa încât, până la urmă, Moșanu, sfătuit și îndemnat de Matei, s-a văzut forţat să-și dea demisia, fiind însoţit de sfătuitorul său, apoi de Hadârcă (câine-câinește) și, din păcate, de Nedelciuc, care, în general, se bucura de apreciere și stimă în Parlament.

- Așa a fost, și printre aceștia s-a aflat, în mod aparent paradoxal, același Moșanu. Astăzi, el susţine că nu a știut ce a votat. Rămâi trăsnit când auzi așa ceva. Ce, era inconștient în acel moment, se afla în transă? Cine e naivul care să-l creadă că nu a făcut-o conștient? Minuni în natură nu există, cine a trădat o dată e mereu disponibil pentru trădare. Când zic asta, mi-aduc aminte de niște articole semnate de el în perioada sovietică, conţinând numeroase invective extrem de murdare la adresa României. Acum, îndreptăţindu-se, el zice că a fost forţat să procedeze așa, altminteri ar fi fost băgat la pușcărie. Mai mare prostie nu putea să spună. Eu am trăit și am activat ca istoric mult timp sub regim sovietic, și cu toate că m-am aflat toată vremea în vizorul KGB-ului, nu am fost forţat niciodată să semnez ceva sub ameninţarea pușcăriei. Astfel de „dezvinovăţiri”, care caută să convertească ticăloșiile în fapte de eroism, am mai întâlnit. De ex., un alt coleg deal nostru, adică din domeniul cercetării istorice, D. Dragnev, care, împreună cu Sovetov, Ţaranov, Repida, Jukov, Jarcuţki, Șornikov, Iovva ș.a., s-a opus, la sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90, foarte tare anulării preceptelor sovietice de scriere a istoriei și de tratare a fenomenelor istorice, acum motivează această atitudine ticăloasă prin faptul că „așa au fost vremurile”. Altfel spus, falsificarea istoriei și murdărirea valorilor naţionale ca și cum ar fi fost un fenomen normal, ba mai mult – și, de fapt, asta se întâmplă la noi realmen-

- Da, istoria e plină de surprize. Să revenim, acum, la ceea ce întrebam mai devreme despre atitudinea majorităţii deputaţilor faţă de Declaraţie, adică dacă au primit-o cu entuziasm ori au fost cumva forţaţi să o voteze, să zicem, prin ameninţări, șantaj, corupere etc.? - Nu i-a forţat nimeni pe deputaţi în nici un fel, adică nici să voteze și nici să nu voteze. Situaţia de atunci a determinat majoritatea absolută a deputaţilor să se prezinte la 27 august în Parlament, nu „au stat ascunși prin tufișuri”, cum afirmă iresponsabil Diacov, care, aflându-se în acel moment în serviciul Moscovei, bineînţeles că era împotriva independenţei R. Moldova. Este adevărat că unii deputaţi, foarte puţini, de altfel, nu s-au prezentat la vot, atât din partea agrarienilor, cât și a acelora ce-și ziceau democraţi, unii din ei fiind apoi decoraţi (pentru asta?) cu Ordinul Republicii, ca V. Iovv, P. Lucinschi, V. Beșleagă, N. Dabija, A. Șalaru ș.a. Dar regula, așa cum am spus, a fost prezenţa masivă la vot. Este vorba totuși de 278 de oameni, care știau prea bine ce aveau de făcut, nu o mână de rătăciţi, cum încearcă astăzi să insinueze unii

- Dacă îmi aduc bine aminte, locul lui Moșanu a fost preluat de Lucinschi… - Așa este. Dar ceea ce e mult mai interesat e că Moșanu și Hadârcă l-au susţinut direct pe acesta – e adevărat că nu știu cât de interesat și ce motivase această atitudine. Snegur îl recomandase ca succesor la președinţia Parlamentului pe Pușcaș, care asculta de el, ceea ce, dacă s-ar fi întâmplat, ar fi exclus revenirea în forţă a lui Lucinschi și, deci, reacti-

- Se pare că hotărârea de reactivare a Partidului comuniștilor a fost votată chiar și de unii deputaţi democraţi.


FLUX EDI|IA DE VINERI te – caută să ni se impună ideea că cei care s-au dedat la astfel de potlogării nu numai că nu trebuie trataţi cu asprime, ci dimpotrivă, trebuie să stea și acum în capul mesei. La timpuri noi – tot noi! - Aș dori, spre sfârșitul acestui interviu, să ne vorbiţi despre un lucru oarecum mai delicat. Știţi că în ultimele două-trei săptămâni printre subiectele fierbinţi ale presei s-a aflat și incidentul legat de respingerea în Parlament a legii privind onorarea semnatarilor Declaraţiei de independenţă. Este vorba de niște privilegii… - Nu e vorba de privilegii. Eu nu cunosc textul acelui proiect de lege, nu l-am văzut, dar din câte am auzit în timpul dezbaterilor din Parlament am înţeles că nu e vorba de niște facilităţi extraordinare. Cei care l-au criticat s-au cramponat de aspectele lui mai slabe și poate chiar inutile, ca pașapoartele diplomatice, sediu în Parlament pentru Asociaţia „Parlamentul 90”, îngropăciunile ș.a., care, de altfel, sunt niște lucruri absolut secundare și nu afectează în nici un fel Bugetul de Stat și pe cetăţenii de rând. Trebuie să spun că ceea ce i-a indignat cel mai mult pe colegii mei a fost nu respingerea proiectului, ci felul cum s-a făcut aceasta: brutal, cu zeflemea, în bătaie de joc. Ideea de bază a acestui document, care venise nu de la noi, ci de la un grup de actuali deputaţi, erau nu privilegiile, pentru că nimeni dintre noi nu „umblă cu mâna întinsă”, cum afirmă fără rușine Diacov, ci recunoașterea oficială și publică a meritelor reale ale celor care au pus temelia actualului stat independent Republica Moldova. Este, la urma urmelor, un act de dreptate, care s-a făcut peste tot în lumea bine orânduită. Dar cine credeţi că au fost judecătorii noștri? În sala Parlamentului, Ghimpu, secondat de Saharneanu – de la PL, Diacov, susţinut de Candu – de la PD, iar sus (de tot) Lupu. Niște oameni pe care numai săraci nu poţi să-i numești și numai de merite reale nu poţi să-i învinuiești se apucară să bocească fără nici un temei bugetul ţării și să se dea în spectacol ca cei mai grijulii oameni de stat. În esenţă, ceea ce au făcut aceștia, întrecându-se înde ei în terfelirea și calomnierea colegilor lor înaintași, nu a fost nimic altceva decât încercarea de a se ridica în ochii opiniei publice, pretinzându-se fără nici o îndreptăţire mari justiţiari, politicieni corecţi, curaţi, cinstiţi și, mai ales, foarte mari patrioţi. Eu aș mai fi stat pe gânduri dacă acelui proiect de lege, s-ar fi opus, să zicem, doamna Maria Ciobanu de la Nisporeni sau un alt deputat care a avut o viaţă tot atât de plină de lipsuri și care nici azi nu huzurește. Dar ăștia? Te apucă, în același timp, și râsul, și plânsul. - Dar știu că sunt câţiva deputaţi de-ai Dvs. care par să se fi delimitat de Asociaţia Parlamentul 90 și zic că ei nu pretind nimic. - Și chiar îi credeţi? Știţi cine sunt aceștia? Nu v-aţi întrebat dacă nu cumva aceștia sunt tocmai acei care fac astfel de declaraţii la adăpostul privilegiilor pe care le-au obţinut mai devreme? Da, este adevărat că, din păcate, sunt câţiva colegi de ai noștri din primul Parlament – din fericire, doar câţiva –, care, după ce au avut grijă să-și asigure, de peste tot unde s-a putut, mai mult decât necesarul pentru un trai îmbelșugat și fără griji, au îmbrăcat pe dos toga falșilor incoruptibili, aderând fără să stea pe gânduri la spectacolul degradant regizat în Parlament de cei câţiva scamatori politici, care nu au cum face cinste acestei instituţii. Dacă am fi numai puţin atenţi am putea observa că, dacă nu toţi, în orice caz cea mai mare parte a acestor nepoftitori de nimic sunt, de fapt, poftitori de toate, dau buzna la toate onorurile, la toate demnităţile publice, se înghesuie la tot felul de premii, sunt mereu în faţă la tot soiul de sindrofii și chiolhanuri, mai ales la cele foarte naţionale sunt prezenţi, când nici nu te aștepţi, pe la tot soiul de academii, fundaţii, ambasade, uniuni de creaţie, se dau în stambă căznindu-se să arate că sunt cei mai mari, cei mai eroi, cei mai merituoși și deci cei mai îndreptăţiţi să culeagă toate roadele pe care le poate presupune recunoștinţa naţiunii. - Dar nici presa nu s-a arătat prea tolerantă cu colegii Dvs. din Asociaţie.

- Nu e vorba de toată presa. Eu nici nu știu dacă fac parte din Asociaţie, nu prea am legătură cu ea, dar este adevărat că a trebuit să constatăm, iarăși cu regret, că la această atitudine au aderat și unii jurnaliști, din care o parte au făcut-o din necunoștinţă de cauză, alţii poate chiar din convingerea că astfel procedau corect, dar dacă îi aveţi cumva în vedere pe astfel de „directori de opinie” ca Saharneanu și Tănase, care s-au angajat în defăimarea deputaţilor din primul Parlament foarte politic și/ sau foarte sentimental, atunci trebuie să vă spun că ei nu au nici un temei moral să se dea atât de cinstiţi, de dezinteresaţi și de incoruptibili, după ce un amar de vreme au supt din ţâţa mare a patriei-mume până li s-a îngroșat prea tare și grumazul, și obrazul. - De ce după 20 de ani de Independenţă cetăţenii Republicii Moldova sunt nevoiţi să emigreze peste hotare în căutarea unei bucăţi de pâine, iar acei care au rămas acasă nu manifestă prea multă încredere faţă de instituţiile acestui stat? - După mine, răspunsul la această întrebare e simplu, dar nu tot atât de simplă este găsirea soluţiei sau a soluţiilor pentru îndreptarea situaţiei. Oamenii pleacă peste graniţă pentru că nu avem o adevărată economie, altfel spus, nu sunt locuri de muncă pentru toată lumea. Și încrederea în instituţiile statului nu există (sau e foarte slabă) din același motiv, plus o serie de altele: haosul economic, în care oamenii de afaceri și, mai ales, instituţiile financiar-bancare, legate prea strâns de structurile puterii, își bat joc de oameni, îi calcă în picioare; corupţia, înstrăinarea completă a clasei politice și a administraţiei de stat faţă de cetăţeni, criza morală a societăţii, când omenia nu mai valorează nimic; cultul banului, lipsa atenţiei cuvenite faţă de copii și tineret, ceea ce este o adevărată crimă, ș.a. - Și ultima întrebare: credeţi în viitorul Republicii Moldova, credeţi într-un nou început al acestei ţări? Dacă da, cum ar trebui să fie acest nou început? - Deși nu sunt un naiv și cu toate că m-am convins de atâtea ori că în cei douăzeci de ani de independenţă pe alocuri am mers mai degrabă înapoi decât înainte, totuși cred în viitorul Republicii Moldova – e adevărat, cu o ușoară frică și cu oarecari îndoieli. Cred că ţara asta poate fi pusă pe picioare, dar numai cu îndeplinirea unor condiţii speciale și absolut obligatorii. Nu poţi să vorbești despre viitorul ţării dacă ea nu este, și la noi ţara într-adevăr încă nu este. Ea nu va fi decât atunci când aici va domni ordinea, condiţie indispensabilă pentru orice comunitate civilizată, asta însemnând, întâi de toate, domnia LEGII, un organism politic și administrativ perfect sănătos, curăţat de orice elemente care nu ţin de buna lui funcţionare și care îl pot compromite, apoi responsabilitatea fiecăruia faţă de comunitatea din care face parte și faţă de stat, relaţii corecte între cetăţeni și instituţiile statului ș.a. - Dar asta este o sarcină prea mare, prea generală. Ar trebui, probabil, pornit de la ceva mai concret, mai palpabil… - Eu cred că trebuie pornit de la crearea unei adevărate clase politice, una corectă, cultă, perfect sănătoasă din punct de vedere moral. Sunt sigur că foarte mulţi, urmărind tristul spectacol politic din Parlamentul actual, își dau seama că este urgentă nevoie de o alternativă la bâlbâiala mereu făţarnică a lui Diacov, la limbajul de lemn totdeauna plin de sine, dar lipsit de conţinut, al lui Lupu și la primitivismul lui Ghimpu. Întrebaţi cât mai multă lume și veţi vedea că aproape toţi, oricine și de oriunde, sunt sătui de ei, pur și simplu nu au ochi să-i vadă, doresc să scape de această pacoste cât mai repede cu putinţă. Cine și-ar fi putut închipui, douăzeci de ani în urmă, că vom degrada în așa hal? Se vede că asupra ţărișoarei noastre planează un mare blestem, dacă nu s-a învrednicit până acum să aibă niște conducători care cu adevărat să ţină la ea și cu care ei să nu-i fie rușine să iasă în lume. Schimbarea, despre necesitatea căreia s-a vorbit atâta vreme și încă se mai vorbește, abia urmează să se facă. Pentru conformitate: Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

7

19 AUGUST 2011

Eveniment

Adresa internet: http://flux.press.md; E-mail: apflux@flux.press.md; Tel.23.26.82; 23.27.11

O nouă carte semnată de fostul deţinut politic Ion Moraru Acum câteva zile a văzut lumina tiparului un nou titlu semnat de fostul deţinut politic Ion Moraru. Cartea se numește „Fata cu miros de busuioc”, fiind editată într-un tiraj de 2 mii de exemplare. De fapt, noua apariţie tipografică este o completare a celor două volume de memorii, intitulate

„Pustiirea” și „Treptele Infernului”, ale lui Ion Moraru.

Popular Creștin Democrat, la sediul central din Chișinău, str. Nicolae Iorga, 5, Ion Moraru fiind unul dintre fondatorii acestei formaţiuni politice.

Autorul dedică această povestire „fetelor din Basarabia, care au îndurat calvarul represiunilor staliniste”. Cei care doresc să citească această carte urmează să se adreseze conducerii Partidului

Publicăm alăturat cele două texte ce au prefaţat cartea lui Ion Moraru, care au fost semnate de Iurie Roșca și Dumitru Matcovschi.

Recurs la memorie sau prima dragoste ca destin basarabean După ce a reușit să scoată la lumină cele două volume de memorii, intitulate „Pustiirea” și „Treptele Infernului”, și să uimească prin talent scriitoricesc, luciditate și nobleţe, iată că Ion Moraru se învrednicește să mai realizeze o lucrare de o rară splendoare spirituală. Fostul deţinut politic din satul Mândâc, astăzi raionul Dondușeni, militantul și învăţătorul de geografie, mentorul meu devenit și mentorul Noii Generaţii, revine la timpurile de mult apuse ale adolescenţei sale, urmate și curmate de invazia sovietică, cea care i-a sfârtecat destinul și i-a crucificat semenii. Acum niște ani am fost acasă la Ion Moraru pentru a-i lua un interviu împreună cu o echipă de la „FLUX”. Am fost atât de impresionat de cele auzite, dar și de felul cum le înșiruia dânsul, încât am insistat cu tărie să scrie o carte despre viaţa și lupta lui. I-am promis că mă ocup personal de tipărire. Har Domnului, Ion Moraru mi-ai urmat îndemnul. Așa a apărut mai întâi prima carte, apoi ambele între aceleași coperte. „Fata cu miros de busuioc” se constituie într-un epilog superb, care desăvârșește cu îndemânare și rafinament în suferinţă primele două cărţi. Scufundat în Paradisul amintirilor primei tinereţi, scăldat în prima dragoste ca un prunc la botez, autorul retrăiește clipele primului fior al iubirii cu o candoare și o emotivitate transfigurate artistic așa cum numai unui spirit elevat al unui artist autentic îi este dat să o facă. Suferinţa devine artă, durerea se transformă în text literar de o ţinută elegantă, sobră, luminoasă. Ion Moraru nu este membru al Uniunii Scriitorilor. Nici nu putea fi pe vremea sovietică, el, care se luase de piept cu regimul, dar și cu corifeii literaturii servile a adulatorilor comunismului. Lunga și sterila polemică din perioada postcomunistă despre manuscrisele lipsă în sertarele „marilor conștiinţe” are o replică magistrală în opera lui Ion Moraru. El și-a

păstrat neîntinat harul, și-a acumulat de-a lungul deceniilor de ocupaţie amintirile în sufletul și caietele numai de el știute. Singurul confident de nădejde era nevasta Profira, înţeleapta și tandra lui soţie, care l-a înţeles și l-a iubit așa cum numai femeile de modă veche știu să o facă. Imperiul a căzut, spaţiul public a fost invadat de notorietăţi și nulităţi deopotrivă. Vacarmul literar și cel politic se consumă de două decenii fără a-l observa pe Ion Moraru. Zeloșii martiri de serviciu s-au și cocoţat pe soclurile confecţionate în grabă, disputându-și întâietatea de eroi și salvatori ai neamului. În viermuiala generalizată, falșii profeţi se înghesuie de zor, dându-și coate și lustruindu-și

imaginea de pitici cu pretenţii de atleţi. În spaţiul public năclăit de venalitate și fals nu-și mai găsește loc nici un Radu Gyr, nici un Paul Goma, nici un Andrei Ciurunga, nici un Dumitru Matcovschi. A rămas discret, în umbra făcătorilor de mituri și falsuri, și Ion Moraru. Cărţile lui au ocolit publicaţiile culturale, emisiunile radio și TV, recenziile criticilor și aprecierile scriitorilor „profesioniști”. Această poveste de dragoste răvășește, zguduie, cheamă lacrimi și invită la meditaţii adânci asupra condiţiei tânărului care își trăiește cele mai fericite clipe dăruite unui om. Destinul nemilos îi fracturează și visul, și tinereţea, și viitorul. În faţa sorţii implacabile, acea floare rară a primei iubiri nu se ofilește. Ea

dăinuie ca o lumină vie în inima omului de caracter, a luptătorului pur și sentimental. „Că-nvins nu ești atunci când sângeri, Nici ochii când în lacrimi ţi-s, Adevăratele înfrângeri Sunt renunţările la vis.” (Radu Gyr) Viaţa bate filmul, realitatea bate literatura. Marii scriitori înzestraţi cu darul ficţiunii artistice au zămislit atâtea opere splendide, cu împletiri de destin și răsturnări de situaţie. Dar iată că Dumnezeu i-a hărăzit lui Ion Moraru o soartă care nu necesită retușări, acrobaţii în liniile de subiect sau biografii romanţate. Viaţa lui este opera lui, cum spunea odată Călinescu despre Eminescu.

În faţa noastră se perindă dragostea pură a celor doi adolescenţi dintr-un sat basarabean, zdrobită de deportarea iubitei în Siberia, întâlnirea peste ani mulţi în casa soţilor Moraru cu fata de altă dată, reacţia soţiei, povestea calvarului îndurat în “trenul morţii” în drum spre Siberia, viaţa proscrișilor din gheţurile străinătăţii, dar mai ales mărturisirea ei, ca în faţa duhovnicului, a suferinţei indurate în faţa lui, numai a lui. Acum ea s-a eliberat. Poate să plece pentru totdeauna. Dragostea lor va rămâne pură în veci, așa cum a fost acum jumătate de veac. Și singura lui răzbunare pe destinul nedrept este scrisul. Primejdia mărturisirii, ar zice Nicolae Steinhardt. Atunci când era schingiuit în beciurile securităţii comuniste, Paul Goma le striga în faţă călăilor cea mai grozavă ameninţare a unui scriitor: “Și despre tine am să scriu!”. Iar durerea de Basarabia îi este la fel de violentă lui Goma ca și durerea resimţită atunci când avea doar câţiva anișori și își dezbârnase o unghie la degetul unui picior. “Cum e, Doamne, pe Cruce?”, - se întreba scriitorul ardelean de la București, Gheorghe Gavrilă Copil, în titlul unui roman cu gândul la basarabenii deportaţi. Ion Moraru nu cunoaște sentimentul urii. Durerea s-a transfigurat în lumină și înţelepciune. Bunul meu prieten și învăţător Ion Moraru o caută de-o viaţă pe fata cu miros de busuioc. Vrea să știe dacă mai e în viaţă. Mi-a dat acele informaţii sumare pe care le mai posedă cu rugămintea să îl ajut în căutările lui. Nu știe unde să scrie. Am apelat la organe, instituţii, prieteni sus-puși. Tăcere. Nici un răspuns. Ori KGB-ul este încă puternic, ori nesimţirea omenească e prea mare. N-am mai putut afla nimic. Nu-mi rămâne decât să recitesc “Fata cu miros de busuioc”, să îmi reproșez că am ţinut-o în sertar mai bine de un an cu scuza că aș fi ocupat și să îi mulţumesc bunului Dumnezeu că m-a învrednicit să redactez puţinele inexactităţi stilistice din lucrarea

lui Ion Moraru. Îi mulţumesc Adelei Moșanu, fiicei autorului, pentru efortul de a fi cules și făcut prima lectură a povestirii. Acum tipărim și această operă. Va urma și ediţia completă, cu “Pustiirea”, “Treptele infernului” și “Fata cu miros de busuioc”. Dar neapărat, în loc de epilog, voi plasa textul profetic, rostit de Ion Moraru la ultimul Congres al PPCD. O analiză lucidă a stării de fapt din lume, a realităţii politice din ţară, dar mai ales un îndemn la starea de veghe și de luptă creștină pentru Hristos și pentru semeni. Ce este globalismul, ce este liberalismul, ce este libertatea și cum să servești Adevărul pasional, fără rest, fără căi de întoarcere și fără dreptul la evadare. De tine însuţi nu ai cum, nu ai unde să evadezi. Închei această prezentare cu un poem tot de Radu Gyr, care mi se pare tocmai potrivit, ca iarba de leac, pentru sufletul prietenului și învăţătorului meu Ion Moraru. Prin acest vers simţim mai bine că revenirea în tinereţea îndepărtată și mereu aproape, dar și crezul neîncetat în primăvara aspiraţiilor noastre nu se vor stinge niciodată. Iurie ROŞCA, 26 iulie 2011

CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ Prin somn auzi cum ramuri mari se scoală Și-i cresc pe umeri ca pe crengi de foc. E ceasul când, zvâcnind în noaptea goală, mai sus de ramuri, tainele se coc. Se-ntind pe lume drumuri de miresme, nu pentru pași, ci poate pentru sfinţi. E ceasul când răsar catapetesme la capătul potecilor fierbinţi. Hai! Rupe-ţi lanţul! Calcă-n lut parâmii Și inima, să mergem amândoi . . . E ceasul când foșnesc în cer salcâmii Și când miroase luna a trifoi.

Dumitru Matcovschi despre povestirea lui Ion Moraru „Fata cu miros de busuioc” Imediat ce am încheiat redactarea povestirii lui Ion Moraru „Fata cu miros de busuioc”, m-am și grăbit să o transmit poetului Dumitru Matcovschi, omul de care mă leagă un vechi sentiment de dragoste. Artistul de o singularitate aparte în literatura noastră, caracterul și conștiinţa durută a neamului, mereu inadaptabilul la moda zilei, marele absent al bâlciului cotidian plin de mizerie din viaţa publică a ultimilor douăzeci de ani, scriitorul mereu eludat din pomelnicele cu „patrioţii neamului”, înșiruite cu regularitate de găștile literare, și-a făcut timp, în singurătatea lui la etajul nouă al blocului de pe bulevardul Dacia, unde încearcă să scape de zăpușeală și de presiunea atmosferei sufocante din târgul cu saltimbanci, să citească lucrarea lui Ion Moraru. (Nu s-a mai învrednicit omul de mila nici unei stăpâniri de după independenţă să primească și el o casă mai aproape de pământ și mai tihnită, unde să își poată scrie operele și să își lingă rănile trupești și sufletești, brăzdate cu generozitate peste el de soartă.) Am vorbit cu Matcovschi la telefon. A zis că pot trimite pe cineva să îmi transmită cele câteva notiţe pe care și le-a făcut pe marginea textului lui Moraru. Epistola poetului e culeasă cu grijă la mașina de scris. Emană concentrare, nerv, vigoare, patimă, mahnă. O frunză de pelin peste stigmatul de proscriși, de rătăciţi, de ceată care a pierdut cărarea spre adevăr. Iată-l.

„IURIE, Am citit la masa de scris (locșor sfânt pentru mine) paginile pe care mi le-ai trimis, nu în fotoliu și nici pe malul înnămolit al iazului de la Botanica veche, fără nici un gând rău; mi-au amintit, nu mă întreba de ce, mi-au amintit și de Uruma, fiica tătarului, dar și de Medelenii lui Ionel Teodoreanu, vin din vreme devreme înseamnă, doldora de simţăminte sunt, cum rar de tot se mai întâmplă azi, când pretinsa elită basarabeană se integrează în Europa fără casa de acasă, când literatura nu mai are nimic în comun cu viaţa noastră cea de toate zilele, iar personajele dramelor noastre nu mai mor de mult suflet; poate că eu vin din altă

credinţă, nu înţeleg noul val, postmodernist, totuși dintotdeauna în literatură contează ce spui mai întâi și pe urmă cum spui, ducă-se naibii discuţiile interminabile, răspunde la veșnica întrebare, stimabile: a fi sau a nu fi? Lumea de azi nu știe prin ce calvar a trecut autorul acestor pagini, toţi își fac aici și acum pe voia slobodă a inimii, nu mai înseamnă aproape nimic plânsul omului de alături, frământările lui, comunismul nu s-a terminat, cu cârligul nu-l scoţi din memoria celor mulţi și rătăciţi, mai poartă și azi plebea haina deșertăciunii, dar numai plebea parcă, de unde har, dacă nu-i, nu avem creatori de frumos, cine se mai luptă cu sine azi

la masa tăcerii divine, artă pură aici și dincolo, ticăloase rămân, dar până când, vremurile noi, suferă toţi aleșii pe sprânceană de „turba importanţei”, eu nici măcar nu-i compătimesc. Ion Moraru se apleacă peste cele mai mari probleme ale contemporaneităţii, ca să nu-i crape inima, el nu are idee de nici o teorie literară, el retrăiește un trecut mai negru decât o blasfemie, el are curajul să scrie adevărul adevărat, cum nu-l au tare mulţi „dăruiţi de har”. Categorie morală – curajul, atât. Vor spune „experţii” că paginile lui Ion Moraru sunt o melodramă, n-au

decât, poate că sunt, dar Ion Moraru nu scrie pentru Europa civilizată, el vrea odată și odată să nu-l mai terorizeze gândurile, memoria „raiului” comunist. El vrea să rămână om cu Dumnezeu în suflet, ca două vieţi, două paralele, Crucea și Povara. Dumitru Matcovschi 27 iulie 2011

P.S.: Mi-au amintit paginile lui Ion Moraru și de „Urme pe prag” a lui Alexei Marinat, aceeași atmosferă chinuitoare. D. M.


8

19 AUGUST 2011

EDI|IA DE VINERI

Aniversare

Astăzi opiniile oamenilor simpli despre proclamarea Independenţei Republicii Moldova la 27 august 1991 sunt împărţite, ca, de altfel, și cele ale comentatorilor, analiștilor politici, cercetătorilor istorici, ziariștilor. Unii laudă evenimentul și pe artizanii lui, alţii, dimpotrivă, îl hulesc. Nouă însă ne-a fost interesant să aflăm ce cred despre acesta chiar cei care au votat Declaraţia de Independenţă la 27 august 1991. Așa că i-am contactat la telefon pe câţiva dintre deputaţii de atunci. Pe mulţi nu am reușit să-i găsim, dat fiind că în această perioadă, lumea este plecată la odihnă. Alţii însă au răspuns apelului nostru. Iată cele două întrebări pe care li le-am adresat:

- Dumneavoastră sunteţi unul dintre votanţii și semnatarii Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova. Privind retrospectiv, cum apreciaţi importanţa acestui act istoric pentru destinul oamenilor ţării noastre? - La împlinirea a 20 de ani de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova, ce sentimente și gânduri vă încearcă: de împlinire, de satisfacţie sau de dezamăgire, de decepţionare?

FLUX

Adresa internet: http://www.flux.md; E-mail: ap@flux.md; Tel.23.26.82; 23.27.11

Votanţii Declaraţiei de Independenţă, între satisfacţie şi regrete

Gheorghe Cârlan:

Alexandru Arseni:

Ioan Ciuntu:

Sunt mândru că am votat Declaraţia de Independenţă

Astăzi situaţia este mai rea decât era în 1989

Am obţinut limba română, grafia latină, libertatea, ceea ce este cel mai important pentru noi

1. Așa și-a dorit alegătorul, populaţia din Republica Moldova. Societatea moldoveană a mers spre 27 august 1991 în mod consecvent. Mai întâi, a fost adoptată, în iunie 1990, Declaraţia de Suveranitate, apoi au fost confirmate simbolurile naţionale și am ajuns la Declaraţia de Independenţă. Însemnătatea acestui act istoric este percepută în mod diferit. Unii sunt de părere că proclamarea Independenţei este importantă prin faptul că am revenit la valorile noastre naţionale, alţii – prin faptul că ne-am desprins de URSS, că neam format propria identitate statală. Eu cred că în proclamarea Declaraţiei de Independenţă este meritul deputaţilor, dar și a oamenilor simpli de atunci. Independenţa Republicii Moldova a fost proclamată pentru locuitorii ei. 2. Eu mi-am făcut datoria. Am fost un participant activ la toate evenimentele din acea perioadă și mă mândresc cu faptul că am fost unul dintre votanţii Declaraţiei de Independenţă. Să votezi Declaraţia de In-

dependenţă este un eveniment important în viaţa omului. Dacă însă privim la ceea ce s-a întâmplat după proclamarea Independenţei, atunci, bineînţeles, percepţiile sunt altele. Unele lucruri s-au reușit, dar multe nu. Asta pentru că noi nu aveam experienţă în domeniul construcţiei statale. În formatul în care existăm astăzi, nu am existat niciodată ca stat. Noi ne-am dorit mai mult decât s-a obţinut, am sperat că reformele democratice, economice vor fi realizate altfel, vom avea alte rezultate. Evident că situaţia din ţara noastră este tristă, mai ales că un milion din populaţia ei, partea cea mai conștientă și cea mai activă a societăţii, este plecat din Republica Moldova la muncă peste hotare. Ţara noastră nu mai are forţă de muncă calificată. Avem, să zicem, 10 % de bogaţi și tocmai 90% de săraci lipiţi pământului. Oamenii trăiesc greu, sunt extrem de săraci. Circumstanţele astea nu mă bucură, cu ele nu mă pot mândri.

1. Un pas istoric important. La 27 august 1991 a fost făcut un pas extrem de important spre renaștere naţională, spre identitatea naţională, spre demnitate și integrare în comunitatea ţărilor democratice, libere și prospere. 2. Dezamăgire și decepţie. Am făcut pași foarte importanţi, adoptând un șir întreg de acte și legi, chiar fundamentale în domeniul cetăţeniei, precum și în alte sfere: proprietatea privată, economie, organizarea administrativ-teritorială, drepturile omului. Am făcut pași siguri spre făurirea unui stat bazat pe drept, unde demnitatea omului întradevăr este valoare garantată, spre o Justiţie independentă, spre o separare clară a puterilor, a competenţelor. Astăzi constatăm cu regret că toate aceste lucruri au rămas doar niște dorinţe, că nu avem nici un fel de separare clară a competenţelor, nici un fel de responsabilitate, nici un control reciproc. Justiţia este coruptă, chiar dacă puterea judecătorească, spre deosebire de celelalte două ramuri ale puterii: cea legislativă și cea executivă, și-a păstrat independenţa o perioadă mai îndelungată. Însă odată cu 2001, lucrurile s-au dezechilibrat și în acest domeniu. Astăzi constatăm că am mers atât de mult înapoi încât situaţia este mai rea decât era în 1989.

1. Acest act istoric este unul pozitiv pentru poporul nostru. Felul în care au evoluat lucrurile până acum este o altă problemă. Din păcate, locuitorii ţării noastre nu au ajuns la acel nivel de trai ca în Occident și în ţările cu adevărat democratice. Cu certitudine că odată ce ne-am rupt din imperiul sovietic și democraţia și-a făcut loc în această ţară, situaţia s-a schimbat în bine. Astăzi beneficiem câtuși de puţin de libertatea la care am tins, suntem un stat suveran, dispunem de atributele unui stat independent: drapel, stemă, imn, monedă naţională, sărbători religioase care au fost legiferate ca sărbători oficiale, Constituţie, lucruri care sunt destul de importante. Cu toate acestea, multe lucruri nu le-am reușit din cauză că am fost blocaţi de alte forţe. 2. Sentimentul pe care îl trăiesc eu la împlinirea a 20 de ani de la proclamarea Independenţei este unul împărţit. În funcţie de domeniul la care ne raportăm, cel politic, economic sau social. Bineînţeles că situaţia din Transnistria și Găgăuzia nu are cum să ne satisfacă, precum și situaţia economică din ţară. Ceea ce ne întristează este faptul că lumea, în special, tinerii, pleacă peste hotare pe motiv că nu-și pot aranja viaţa aici după cum își doresc. Este greu să faci o apreciere generală. S-au produs atât lucruri bune, cât și proaste.

Totuși, ceea ce este mai important pentru noi, am obţinut: limba română, grafia latină, libertatea.

Dumitru Noroc:

Serafim Urechean:

Mihai Coşcodan:

Tinerii trebuie să continue ceea ce am început noi

Independenţa, un lucru sfânt pentru noi

Nu am avut o elită politică naţională

Din cei 371 de deputaţi ai Parlamentului din 1991, doar 95 nu au semnat Declaraţia de Independenţă, ceilalţi au semnat în prima zi documentul. Ţin minte că a fost o atmosferă grea. Acum unii ne acuză că am întârziat, deoarece alte republici au început mai înainte. Da, este adevărat, Ţările Baltice au fost primele, destrămarea Uniunii a început din centru și nu puteam noi să sărim peste Ucraina, peste o ţară atât de mare și să ne proclamăm independenţa. Trebuie să ţinem cont că la acel moment, starea social-politică din republică era foarte grea. Deputaţii aveau opinii diferite. Eu eram de la Frontul Popular, iar alţii erau de la Inter Front, deputaţi din Transnistria, din Găgăuzia și era foarte greu de conversat cu ei ca să-i convingem că trebuie să obţinem independenţa. În afară de asta, trupele sovietice, care fusese dislocate ani în șir în Europa de Est în cadrul pactului de la Varșovia, s-au retras în interiorul imperiului sovietic și o bună parte dintre ele staţionau în Moldova. Era foarte greu să proclami independenţa în aceste condiţii. Deputaţii semnau Declaraţia de Independenţă și le era frică să nu vină tancurile sovietice la Parlament. Sunt de acord că ceea ce s-a întâmplat în acești 20 de ani de independenţă provoacă mari deziluzii. Cred că, pornind de la acel act istoric, de la conţinutul Declaraţiei de Independenţă, cu puteri noi, cu eforturile tinerilor de astăzi, care au o altă mentalitate, care nu au fost deformaţi de regimul sovietic, care nu au crescut cu frica în sân, să construim acest stat așa cum ni-l dorim. Tinerii trebuie să facă ceea ce nu am reușit noi, ca să putem să ne mândrim că trăim în Republica Moldova, că suntem liberi, suverani. Astăzi, Republica Moldova nu este un stat liber, suveran pentru că are armate străine pe teritoriul său naţional. Poporul vrea să rezolvăm problemele economice și să lăsăm la o parte divergenţele dintre noi, care, în multe cazuri, nu duc decât la dispute sterile. Trebuie să făurim o ţară de care să ne mândrim, pentru că avem un popor muncitor și ne pare foarte rău că acest popor este forţat să-și părăsească ţara, în timp ce pe meleagurile noastre vin străinii ca să muncească aici.

1. Renașterea naţiunii, renașterea ţării noastre după 200 de ani de izbeliște poate fi asemănată cu nașterea unui copil mult așteptat de părinţi. Cu părere de rău, acest act istoric nu a fost conștientizat de mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova. Actul respectiv este unul de autoapreciere al naţiunii ca popor și ca viitor. Acest act al renașterii noastre naţionale de la 1812 încoace este un lucru cert, un lucru sfânt pentru noi.

2. Sigur că gânduri frumoase, însă și unele regrete. Alte naţiuni care au convieţuit cu noi în Uniunea Sovietică s-au dezvoltat cu pași mai rapizi. Un astfel de exemplu sunt Ţările Baltice, care au înregistrat succese mult mai mari decât noi. Regretabil este faptul că am bătut pasul pe loc pe parcursul acestor ani și din acest motiv nu am izbutit să înregistrăm progrese de rând cu Ţările Baltice.

Vasile Vatamanu:

Moldova nu a realizat nimic în cei 20 de ani de Independenţă 1. Generaţia de politicieni din perioada anilor ‘90 s-a străduit să dobândească Independenţa și să nu depindem din punct de vedere politic de Rusia. Și, în cele din urmă, a izbutit. Observăm însă cu regret că după 20 de ani de Independenţă am revenit în locul de unde am pornit, nu am făcut practic nici jumătate de pas înainte. Trebuie să fim obiectivi și să spunem lucrurilor pe nume că nu am izbutit să facem nimic ca acest popor să aibă un trai decent. 2. Eu sunt și decepţionat, și dezamăgit. Dacă e să ne referim la istorie, cultură, literatură sau relaţii internaţionale, în aceste sfere s-au înregistrat progrese, însă dacă ne referim la economia sau agricultura ţării, atunci să știţi că nu am făcut multă treabă în această direcţie. Aruncând o privire retrospectivă în perioada anilor 1990–2011, constatăm că Moldova este cel mai sărac stat din Europa. De aceea, la capitolul realizări punem zero.

1. Prin votarea Declaraţiei de Independenţă am pus bazele unui nou stat, Republica Moldova. De atunci, într-o oarecare măsură s-a instaurat democraţia, libertatea presei și libertatea de exprimare. Astăzi oamenii pot să spună ceea ce gândesc, nu cum era înainte că toate problemele, în special cele politice, le discutau numai la bucătărie, ca să nu-i audă nimeni. E clar că nu tot ceea ce am dorit noi sau la ceea ce am sperat noi s-a realizat. Dar așa sunt perioadele de tranziţie, când treci de la un regim totalitar la democraţie. Reformele nu se desfășoară atât de repede precum am fi dorit noi. Atunci eram într-o anumită măsură naivi. 2. Am o părere împărţită. Sunt bucuros că am înfiinţat acest stat acum 20 de ani. În această perioadă, mulţi tineri și-au făcut studiile în străinătate, au văzut cum trăiește lumea în Occident, dar, pe de altă parte, nu suntem satisfăcuţi de toate lucrurile care s-au întâmplat între timp. De fapt, noi am rămas la acel nivel pe care l-am avut până la declararea Independenţei. Dacă ne comparăm cu Ţările Baltice, acelea au pășit cu mult înaintea noastră. Încă în perioada sovietică, nomenclatura de partid comunistă din Ţările Baltice apăra interesele popoarelor lor. La noi însă, nu a fost așa. Noi nu am avut o elită politică naţională care să apere interesele poporului nostru. De fiecare dată, toţi cei care s-au perindat la posturile mai înalte de partid, nu se gândeau la popor, dar se gândeau cu totul în altă parte.

Valeriu Daraban:

Svetlana Mâsliţchi:

Proclamarea Independenţei, un act istoric de maximă importanţă

Sper că ne va ajunge înţelepciune să păstrăm şi să consolidăm statul nostru

Indiferent de situaţia care există astăzi în Republica Moldova, indiferent de cum au evoluat lucrurile, proclamarea Independenţei statului nostru a fost un act istoric de maximă importanţă.

Mihai Poiată:

Independenţa a fost adoptată nu pentru a schimba trecutul, ci pentru a ne făuri viitorul 1. Istoria ne-a oferit o șansă, iar noi am avut obligaţia să o fructificăm. Și cred că am procedat corect atunci când am votat acest act de independenţă. Altceva e că acest pas trebuia să fie urmat de alţi pași pe care trebuia să-i facă intelectualitatea noastră, clasa politică și poporul. Aici cred că am fost mai puţin hotărâţi, ne-am permis niște ezitări care au stagnat mersul nostru înainte. 2. Noi avem din ce în ce mai puţini concetăţeni care ar putea compara ceea ce a fost până la 27 august 1991 cu ceea ce a urmat după. Noi nu ne dăm seama cât de radical s-au schimbat societatea și mentalitatea noastră. Schimbările sunt foarte profunde, altceva e că rezultatele nu sunt pe potriva așteptărilor. Independenţa a fost adoptată nu pentru a schimba trecutul, pentru că el este așa cum este, ci pentru a fructifica la maximum posibilităţile de a edifica un viitor în care să nu ne pierdem demnitatea.

1. După prăbușirea ţării (a URSS – n.n.), declararea independenţei a fost un act foarte necesar statului nostru, a statului Moldova. Consider că această decizie a fost una foarte responsabilă și oportună. Noi ne-am declarat independenţa după ce lucrul acesta îl făcuse deja Rusia, Bielorusia, Ucraina. 2. Noi atunci credeam și speram că, în foarte scurt timp, statul nostru va deveni unul prosper, că toţi vor fi fericiţi, că vor sta acasă, vor avea de lucru, nu vor fi obligaţi să plece peste hotare, că statul va înflori. Din păcate, astăzi nu

putem afirma că aceste speranţe s-au îndeplinit. Uneori îmi amintesc de acești ani cu tristeţe, s-au făcut multe greșeli. S-au făcut multe declaraţii de intenţie, promisiuni, dar una se vorbea și alta se făcea. S-au promis pensii și locuri de muncă, dar ce pensii primesc bătrânii noștri și unde sunt locurile de muncă? Așa că aniversarea a 20 de ani de la independenţă este și un pic amară. Acești 20 de ani de independenţă au fost grei, dar totuși în această perioadă s-ar fi putut face multe lucruri importan-

te, care însă nu s-au făcut, din păcate. Este suficient să vedem care este climatul politic, economic, interetnic creat de guvernanţii noștri ca să înţelegem cât de mult s-a ratat. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că avem lucruri cu care să ne mândrim. Republica Moldova s-a afirmat ca stat, a devenit membru ONU, statul asigură plata salariilor bugetarilor, chiar dacă acestea sunt foarte mici, pensiile, de bine, de rău, se achită la timp, sunt asigurate niște privilegii sociale. Adevărat, în comparaţie cu alte state care au avut același start cu Republica Moldova, succesele noastre sunt foarte modeste. Avem un șir de probleme interne care timp de 20 de ani ar fi putut fi rezolvate. Cum ar fi domeniul funcţionării limbilor. Sau să ne referim la domeniul economic. Din 2000 până în prezent, puterea a fost preocupată doar de încurajarea oamenilor ca să plece la muncă peste hotare, în loc să creeze condiţii de muncă în Republica Moldova. Businessul nu este în siguranţă în ţara noastră. Statul jăcmănește businessul mic și mijlociu, în

loc să faciliteze, să sprijine dezvoltarea acestuia. Nu s-a înregistrat nici un pas înainte în rezolvarea problemei transnistrene. Avem nevoie de mai mult patriotism, de mai multă dragoste pentru statul nostru, de mai multă credinţă pentru Republica Moldova. Cred că dacă conaţionalii noștri ar fi manifestat mai mult patriotism, dragoste și credinţă pentru Republica Moldova, am fi obţinut mult mai mult în cei 20 de ani de independenţă. Eu sper că următorii 20 de ani ne vor aduce mai multe bucurii și nouă tuturor ne va ajunge înţelepciune ca să păstrăm și să consolidăm statul nostru.

Pagină realizată de Mihaela CIREŞ, pentru FLUX


FLUX EDI|IA DE VINERI

2062. Datoria omului de știinţă este de a sta de veghe la focul sacru al cugetului și al conștiinţei, de a da ripostă hotărâtă uneltirilor puse la cale de minciună. Știinţa nu trebuie să se afle la cheremul cutărui sau cutărui conducător sau partid, scopul suprem al ei constând în a sluji adevărul. Nicolae MĂTCAȘ. Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul. Chișinău, 1998 2063. Cine nu spune Adevărul când cunoaște Adevărul, se face complicele mincinoșilor și falsificatorilor. Dimitrie GUSTI, sociolog român (1880-1955) 2064. În cursul unei percheziţii, un gardian a descoperit pe unul din pereţi o inscripţie: „Cel ce nu știe să moară, nu merită să trăiască”, semnată SENECA. Am fost imediat interogaţi pentru a se afla care din noi era Seneca. La răspunsul nostru arătând o ignoranţă totală, gardianul a strigat: „Nu aveţi grijă, porcilor, îl găsim noi!” Dan M. BRĂTIANU, în cartea „Martor într-o ţară încătușată”, București, 1996 2065. Numai în limba sa omul își pricepe inima pe deplin. Mihai EMINESCU 2066. Sub naţionalism vom înţelege concepţia integrală, totală asupra naţiunii, atât asupra originii, cât și asupra rolului ei în istorie ca factor social-cultural etc. Vom înţelege iubirea faţă de neam, acea putere morală a ne jertfi pentru neamul nostru întotdeauna. Și nu numai atât, însă și a contribui necontenit, zi cu zi, la progresul și înflorirea neamului tău... Preot Alexandru SVETLOV. Naţionalism și creștinism. „Tiparul moldovenesc”, Chișinău, 1935 2067. Nu zicem că sub cerul acestei ţări să nu trăiască și să nu înflorească oricâţi oameni de altă origine. Dar ceea ce credem (…) e că ţara este, în linia întâia, elementul naţional și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat. Mihai EMINESCU 2068. Fără cărţi nu ne putem delecta în lumina spiritului; lipsa bibliotecilor încurajează semidoctismul sau chiar frauda culturală. Mircea ELIADE 2069. Omul care nu cunoaște istoria poporului său este asemenea copilului care nu-și cunoaște părinţii. Vasile LEVIŢCHI 2070. După cum a spus Ronald Reagan, un comunist este acela care l-a citit pe Marx. Un anticomunist este acela care l-a înţeles pe Marx. (…) Alături de Papa Ioan Paul al II-lea, Ronald Reagan a fost unul

9

INTERVIU

Între ACASĂ şi ACASĂ

SURSE DE LUMINĂ

19 AUGUST 2011

Cultur=

Adresa internet: http://www.flux.md; E-mail: ap@flux.md; Tel.23.26.82; 23.27.11

SANDU COZUB:

Valentin Mândâcanu

dintre arhitecţii destrămării comunismului în estul Europei, și ai stopării expansiunii URSS. Ivo SAMSON, analist slovac 2071. Nimic nou sub soare! Netrebnicii, inși certaţi cu morala, oameni fără înălţime de suflet au fost de când lumea și au constituit un obiect de dispreţ din partea comunităţii și o ţintă predilectă pentru autorii satirici. Pe indivizii din această tagmă i-a „împuns”, de pildă, Mihai Eminescu, folosind un limbaj neobișnuit de eficient. Eminescu i-a definit cu exactitate, arătând ce sunt ei: Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învăţaţi nici cât negru sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriași nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deșarte, leneși care trăiesc din sudoarea poporului, (…) ciocoi boieroși și fudui… Genialul poet îi îndeamnă pe oamenii de bună-credinţă să ia măsuri drastice împotriva netrebnicilor: …Alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic și n-au nimic și vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi, nu știu nimic și vreau să vă înveţe copiii, și n-au destulă minte… …În spaţiul pruto-nistrean, după ’90, numărul oamenilor de nimic crește dramatic în loc să scadă, cum era de așteptat. Din fericire, însă, se mai găsesc critici cu o minte bine așezată, care știu să combată semidoctismul și mediocritatea, aducându-și obolul la propășirea civilizaţiei autohtone… Printre acești ași ai condeiului îl întâlnim și pe criticul literar Andrei ŢURCANU, pe care îl cităm cu un fragment din lucrarea sa „Verbul comun la persoana întâi”: Din ’90 încoace mereu aceleași pușlamale, aceiași cârlani rătăciţi, îmbrâncindu-se, călcându-se în picioare, înfrăţiţi „pe vecie” în ziua de marţi, pentru ca vineri să se dușmănească de moarte, se înghesuie să ne salveze, să ne scoată din groapa comună „r.m.” și să ne pună direct în poala lui Dumnezeu… Aici să fie oare mana cerească și suntem noi chiar halca de fagure dulce? Pentru că aceștia cu fericirea poporului vin și vin. Și cum vin nu mai pleacă, și cum se înfig în grumazul nostru nu mai dau drumul… Similitudinea scrierii lui Ţurcanu cu cea a lui Eminescu, chiar dacă e să păstrăm proporţiile, nu poate decât să ne bucure. Cât despre deprimantele constatări și concluzii ce se desprind ușor din aceste rânduri, vom încerca să-l ogoim pe autor printr-un adevăr verificat în istorie, și anume că în rânduiala dumnezeiască există o justiţie care intervine din când în când spre a corecta inerentele greșeli pământești…

OBIECTE DE CULT ŞI OPERE DE ARTĂ PRIN CUMUL

Icoane moldoveneşti în Polonia

Nu, nu este vorba de contrabandă cu obiecte de cult, ci de o expoziţie de icoane moldovenești, care sunt expuse în orașul Myszyniec din voievodatul Mazovia, Polonia. Centrul de Cultură din această localitate este gazda celei de-a patra expoziţii de icoane de casă din Republica Moldova, dar și din România, Ucraina și Rusia. Obiectele de cult expuse aici fac parte din colecţia lui Petru Costin și numără circa 100 de exponate. O expoziţie similară a avut loc și la Chișinău, la Centrul Expoziţional „C. Brâncuși” în aprilie 2010, în preajma sărbătorilor pascale. FLUX a scris detaliat despre originea icoanelor din cadrul acestei expoziţii, dar și despre valoarea lor artistică, acestea fiind nu doar obiecte de cult, ci și adevărate opere de artă. Colecţionarul Petru Costin a mai expus aceste icoane în România, Bulgaria, dar și locuitorii din stânga Nistrului au avut ocazia să le admire. Expoziţia de icoane ortodoxe a fost organizată în Polonia sub patronajul Ambasadei Republicii Moldova în Varșovia. Evenimentul face parte din șirul de manifestări dedicate aniversării a 20 de ani de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova și actualei Președinţii a Republicii Polone la Consiliul Uniunii Europene. L. P., FLUX

„Nu aşa se fac schimbările, împărţind societatea în tabere” În curând, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” își va redeschide cortina pentru spectatori cu o premieră. Este vorba despre spectacolul „Ștefan”, care are în prim-plan figura celui mai iubit dintre domnitori – Ștefan cel Mare. Despre acest spectacol, dar și despre spectacolele stagiunii trecute și planuri de viitor, actori de teatru și actori civici, discutăm astăzi cu Sandu Cozub, director artistic la Teatrul „Mihai Eminescu”. - Spectacolul “Ștefan” la care lucraţi în prezent a fost preconizat să încheie stagiunea sau să o deschidă pe următoarea? - Am vrut să închidem stagiunea cu spectacolul ăsta, dar nu am reușit să facem o premieră oficială, oricum, am făcut însă o avanpremieră internă, era important să punem punct la lucrul pe care l-am făcut. Premiera oficială va avea loc în septembrie, sunt curios să vedem cum va primi spectatorul acest spectacol, pentru că e un subiect mai specific. - Apropo de temă. Știu că regizorilor nu le place să-i întrebi de ce au ales anume o temă sau alta și prin ce este ea actuală. Noi însă o să ne asumăm acest clișeu și vrem să aflăm de ce a căzut alegerea dvs. anume pe acest spectacol? - În cazul de faţă eu cred că întrebarea e tocmai binevenită. În spectacol se vorbește despre domnitorul Ștefan cel Mare. Practic, despre Ștefan cel Mare nu s-a scris, mai ales în teatru. Are Barbu Delavrancea o piesă, „Apus de soare”, Andrei Strâmbeanu a scris piesa „Oltea”, dar acolo în prim-plan este mama domnitorului. Mă întrebam de ce acest subiect a fost atât de puţin abordat de dramaturgi, pentru că este un domnitor cu o reputaţie bună în istoria noastră, este prezentat ca un adevărat erou, a fost și canonizat. Poate există o frică din partea scriitorilor să se apropie de acest subiect, pentru că e o responsabilitate foarte mare, riști să te pui în poară cu istoria. Dar, sub alt aspect, este păcat că se scrie puţin despre el, fiindcă orice popor trebuie să aibă eroi. Noi avem o viziune mai sceptică, mai ales în perioada pe care o traversăm, poate sună banal, dar este absolut firesc să ne cunoaștem și să ne cinstim eroii. Și mai ales că, din datele istorice, cunoaștem că pe timpul lui Ștefan, Moldova a fost o ţară puternică. Tema lui Ștefan și, în genere, istoria lui Ștefan, trebuie să persiste permanent în teatrele noastre, ea nu trebuie să dispară și pentru generaţiile care vin. Acest spectacol poate servi și drept material didactic. E și de datoria noastră, a unui teatru naţional, să abordăm acest subiect.

„Am vrut să evităm imaginea de monument” - Dramaturgul Anatol Gondiu ni-l prezintă pe Ștefan cel Mare în această piesă așa cum îl cunoaștem noi din manualele de istorie și din legende sau ne propune și aspecte mai puţin cunoscute din viaţa domnitorului? - Una dintre ideile acestui spectacol este să-l prezentăm pe Ștefan diferit de clișeele cu care ne-am obișnuit deja. Noi am vrut să evităm imaginea de monument. Vrem să-l prezentăm prin poziţia unui cetăţean care și-a asumat până la capăt guvernarea ţării și jertfește cu multe pentru a o menţine. Poate un pic am romantizat lucrul ăsta. Despre Ștefan există foarte puţine documente, dar foarte multe legende. De dragul întregirii ţării, Ștefan s-a căsătorit prima dată cu Eudochia de Kiev, apoi cu Maria de Mangop, care vine din Paleologi, pentru a poziţiona ţara pe o treaptă mai înaltă decât se afla la acel moment. Până la urmă, Ștefan o dă pe fiica lui cneazului de Moscova, tot din interes politic. Și domnitorul îi spune fiicei: „Ești de viţă domnească și la propriile plăceri trebuie să renunţi”. Jertva asta pentru păstrarea stabilităţii ţării, pentru o mai bună dezvoltare, cred că lipsește guvernanţilor de azi: să te jertfești pentru a menţine ţara și să nu pui mai presus de toate interesele proprii. Modelul ăsta de domnitor lipsește acum, la noi nu se înţelege că a fi domn nu înseamnă a fi nacealnik. La noi, șefii se menţin încă din perioada sovietică, de unde vine și experienţa asta și altfel de șefi nu cunoaștem. Nu, dacă ești șef nu înseamnă că totul ţi se poate, dacă ești șef, înseamnă că ești slugă: îţi asumi responsabilităţi și obligaţii. În acest spectacol nu venim cu învăţăminte, nu vrem să educăm lumea, vor-

bim despre diferenţe prin exemple. Oamenii se vor gândi și singuri la lucrurile pe care vrem noi să le spunem. Cam asta ar fi tema lui Ștefan cel Mare, ceea la ce lucrăm noi acum. Oricât de banal ar suna pentru zilele de astăzi aceste cuvinte, important pentru noi în acest spectacol a fost să păstrăm demnitatea lui Ștefan cel Mare și dragostea lui pentru ţară. Nu mă refer aici la niște emoţii declarative, lozincarde... Toţi am început să căutăm cât mai multe date istorice despre Ștefan, soţiile, copiii lor. Procesul de lucru a fost unul foarte interesant. Pentru prima dată fac o piesă istorică și sunt curios cum va reacţiona publicul.

CALEIDOSCOP

19 august Evenimente

„Matcovschi este actual şi pentru noi, cei care credem că azi lucrurile stau altfel” - „Ștefan” este al treilea spectacol din dramaturgia naţională contemporană pe care îl montaţi la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” de când sunteţi director artistic. Care este relaţia dvs. cu dramaturgia naţională? - Dacă ar fi să vorbim despre dramaturgia contemporană, acesta este al patrulea spectacol, pentru că am montat și Zelenka, „Povestea unei nebunii obișnuite”. Dar din dramaturgia naţională aveţi dreptate, este al treilea și sper să nu fie ultimul. Sincer să fiu, la început, ca percepţie, textul spectacolului „Pomul vieţii” mi se părea depășit. Dar am greșit. Dacă intri în esenţa materialului, descoperi că Matcovschi este actual și pentru noi, cei care credem că azi lucrurile stau altfel, că oamenii din textele lui nu mai sunt de actualitate. Nu zic acum să dăm la o parte contemporaneitatea, modernismul, dar să privim mai atent – ăștia suntem noi. Chiar și aici, în teatru, când am început să lucrăm la piesă, au apărut discuţii în contradictoriu. De mult nu s-a mai vorbit de pe scenă cu dialect moldovenesc. - E adevărat. Și am auzit multe remarci că nu e de scena naţională acest limbaj. - Au fost și persoane care mi-au reproșat: „Cum, în Teatrul Naţional să se grăiască?!” Ca pe urmă să ajungem la concluzia că, de fapt, la mijloc e un complex al nostru, că ni se face rușine de limba noastră, cea care e vorbită și astăzi la sat, acolo de unde venim toţi și pe care, vrei-nu vrei, o vorbim cu toţii în continuare atunci când ne întoarcem acasă. Da, sunt de acord, trebuie să evoluăm, trebuie să ne cizelăm, dar cu părinţii tăi de acasă cum poţi să vorbești ca pe scenă? Ar fi fals, nefiresc. Și dacă ne întoarcem la spectacol, aici este vorba de personaje și, măcar în ruptul capului, Nătăluţa nu poate să vorbească literar. Ţăranul are destulă înţelepciune și minte ca, prin limba pe care o vorbește, să spună adevăruri și să se facă înţeles. De aia personajele trebuie să corespundă cu realitatea. La o întâlnire a colectivului teatrului nostru cu Silviu Purcărete, cineva l-a întrebat ce părere are despre felul

în care se vorbește în Republica Moldova. Și Purcărete ne-a spus: „Voi, actorii, trebuie să vă bucuraţi că aveţi atâtea dialecte, deoarece pentru personajele pe care trebuie să le abordaţi, asta e o adevărată bogăţie. Pentru că acest dialect îl folosești pentru a reda personajul, nu ţi-l asumi ţie ca persoană”. Revenind la „Pomul vieţii”, la început au apărut dificultăţi: cum, el chiar așa trebuie să grăiască? - Și cum i-aţi convins pe actori? - I-am întrebat: Tu cum vorbești acasă? Cum vorbesc cu tine vecinii tăi? Pe timpuri exista un șablon în teatru, venind de la mătușa Ruţa: ţăranul grăiește, este cam nătâng. Nu este adevărat. Eu încercam să-i debarasez pe actori de acest șablon, le spuneam să se gândească la vecinii lor pe care îi știu de o sută de ani. Le spuneam: „Pune textul ăsta în gura vecinului tău. Cum o să sune? Nu-i așa că nu te mai deranjează, că vine cu un mesaj clar, cu o problemă?” Nu există șabloane despre ţărani, ei sunt diferiţi, au o lume interioară foarte bogată, păcat că-i neglijăm și nu-i ascultăm, nouă ne pare că ei nu mai au nimic important să ne spună. Îi tratăm în felul următor: noi suntem cineva, dar ei – niște ţărani! I-am lipsit de valoare pe oamenii ăștia, care sunt talpa ţării. Adică, ţi-e rușine de mama ta că vorbește așa cum vorbește, de bunica, de bunicul? Ce faci, îi ascunzi? Te dezici de ei? Și acesta este un complex. Dar ca să mergi înainte, trebuie să te accepţi așa cum ești și să nu-ţi fie rușine de tine că vorbești așa, toate lucrurile astea fac parte din istoria noastră. Trebuie să tinzi spre mai bine, spre mai mult, dar nu blamând pe cineva. Doar atunci când ne acceptăm putem merge mai înainte. Clar că tu ai altă atitudine, că vrei să se schimbe totul, dar nu așa se fac schimbările, împărţind societatea în tabere. Schimbă-i acceptându-i, dacă o să-i negi, ei nu vor dispărea. - Ne-am clarificat și cu dialectul, iar acum o să vă rog să ne vorbiţi despre planurile artistice ale teatrului pentru stagiunea următoare. - În septembrie vom deschide stagiunea cu spectacolul „Ștefan”. De asemenea, Vadim Prodan face un spectacol la noi, „Dragonul”, de Mihail Swartz. La începutul anului viitor este posibil să monteze la Naţional Andrea Batistini spectacolul „A 12-a noapte”, pe care l-a făcut cu actorii noștri în Italia. La Sala Mică planificăm două comedii. - Ne revedem în sala de spectacole deja. Vă mulţumim că aţi acceptat invitaţia noastră și vă dorim succes în continuare. - Și eu vă mulţumesc și vă aștept la teatru! Un interviu de Liliana POPUŞOI, FLUX

1071: Bătălia de la Manzikert. Sultanul selgiucid Alp-Arslan a înfrânt armata bizantină a împăratului Roman IV Diogenes, făcut prizonier. 1792: Prusia a invadat Franţa revoluţionară. 1917: În cadrul bătăliei de la Mărășești a avut loc atacul “cămășilor albe” din Regimentul 32 Infanterie “Mircea”. 1919: Proclamarea independenţei Afganistanului faţă de Marea Britanie. 1934: Hitler primește 89,9% din voturile germanilor care sunt de acord cu noile sale puteri. 1943: Semnarea acordului de la Quebec, dintre SUA și Marea Britanie, privind realizarea bombei nucleare. 1954: Congresul american a votat legea Humphrey-Buler, privind controlul activităţii comuniste. Interzicerea Partidului Comunist American. 1960: URSS lansează Sputnik 5 cu căţeii Belka și Strelka, 40 de șoareci, 2 șobolani și o varietate de plante la bord. A doua zi, la întoarcerea pe Pământ, toate animalele erau sănătoase. * Războiul Rece: La Moscova, pilotul avionului american U-2 doborât, Francis Gary Powers, este condamnat la 10 ani de închisoare pentru spionaj. 1989: A fost inventat CD-ul - Revoluţia s-a produs într-o periferie a orașului Hanovra din Germania. * Președintele polonez Wojciech Jaruzelski nominalizează în funcţia de prim-ministru pe Tadeusz Mazowiecki, activist al sindicatului Solidaritatea, primul premier necomunist în 42 de ani. * La picnicul Pan-European de lângă Sopron, cu ajutorul maghiar, peste 600 de cetăţeni est-germani fug în Occident. Acesta era sfârșitul RDG-ului. 1990: Leonard Bernstein dirijează ultimul său concert, sfârșind cu Simfonia nr. 7 de Ludwig van Beethoven. 1991: Puciul de la Moscova: Puciștii preiau controlul Televiziunii și Radioului. Boris Elţân dă un decret prin care toate hotărârile Comitetul de stat pentru starea excepţională (C.S.S.E.) nu aveau valabilitate pe teritoriul R.S.F.S. Rusă. 2004: Lansarea la bursă a companiei multinaţionale Google. 2005: China și Rusia au început primele exerciţii militare comune în așa-numita „Misiune de Pace 2005”. Exerciţiile vor dura opt zile și vor simula invadarea unei ţări imaginare, în zona Vladivostokului și a regiunii chineze Shandong.

Nașteri 1646: John Flamsteed, astronom englez, organizator al Observatorului Greenwich (d. 1719) 1685: Brook Taylor, matematician englez (d. 1731) 1745: Johann Gottlieb Gahn, mineralog și chimist suedez, a descoperit manganul (d. 1818) 1800: Iacob Cristian Stanislav Cihac, medic german, a organizat Serviciului sanitar militar din Moldova (d. 1888) 1828: Ioan Raţiu, politician român (d. 1902) 1830: Julius Lothar Meyer, chimist german (d. 1895) 1871: Orville Wright, constructor de avioane și pilot american (d. 1948) 1881: George Enescu, compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român (d. 1955) 1916: Vasile Brătulescu, pictor român (d. 1981) 1935: Dumitru Radu Popescu, prozator și dramaturg român 1946: Bill Clinton, al 42-lea președinte al Statelor Unite ale Americii 1951: John Deacon, muzician englez (Queen) 1959: Andrei Izbaș, erou român din Republica Moldova (d. 1992) 1969: Matthew Perry, actor american 1970: Fat Joe, rapper american

Decese 14: Augustus, împărat roman (n. 63 î.Hr.) 1493: Frederic al III-lea, împărat roman (n. 1415) 1662: Blaise Pascal, matematician, fizician și filosof francez (n. 1623) 1765: Axel Frederik Cronstedt, chimist suedez, descoperitorul nichelului (n. 1722) 1819: James Watt, inventator englez (n. 1736) 1822: Jean Baptiste Delambre, astronom și matematician francez (n. 1749) 1856: Charles Frederic Gerhardt, chimist francez (n. 1816) 1887: Spencer Fullerton Baird, zoolog american (n. 1823) 1891: Theodor Aman, pictor român, membru al Academiei Române (n. 1831) 1905: William-Adolphe Bouguereau, pictor francez (n. 1825) 1929: Serghei Diaghilev, impresar rus de balet (n. 1872) 1936: Federico Garcia Lorca, poet și dramaturg spaniol (n. 1898) 1953: Marcel Schlumberger, inginer francez (n. 1884) 1968: George Gamow, fizician de origine ucrainiană (n. 1904) 1999: Mircea Sântimbreanu, scriitor, publicist, scenarist și producător român de film (n. 1926)


10

19 AUGUST 2011

EDI|IA DE VINERI

Diverse

GHIDUL ALIMENTELOR

MAGIE }N BUC+T+RIE

Ghimbirul Ghimbirul este originar din India și China, fiind una din plantele cu importanţă deosebită în medicina chineză, de beneficiile lui menţionându-se chiar și în scrierile lui Confucius. În Europa Occidentala este utilizat din secolul al IX-lea e.n., devenind cu repeziciune unul dintre cele mai populare condimente.

Vinetele – delicatesele verii Când cumperi vinete, verifică-le: să fie tari, grele, cu coaja netedă. Pot fi păstrate la frigider câteva zile, în sertarul pentru legume. Ţinute la temperatura camerei, se amărăsc. La congelator rezistă până la șase luni. Vinetele se curăţă cu puţin timp înainte de preparare, pentru a evita înnegrirea; unii bucătari freacă vinetele cu sare și le lasă să stea 15 minute, pentru a evita gustul amar. Gătite într-o multitudine de reţete, vinetele își păstrează proprietăţile, chiar dacă sunt preparate termic. Versatilitatea vinetelor face posibilă combinarea lor în numeroase variante.

Ratatouille

Deși este deseori desemnat ca fiind rădăcină, ghimbirul este, de fapt, un rizom. Coaja este ușor maronie, iar miezul variază de la verde-gălbui la ivoriu. Ghimbirul proaspăt este disponibil în două variante: verde (tânăr) și uscat (matur). Cel tânăr are o coajă aproape transparentă ce nu necesită înlăturare și o aromă mai puţin accentuată decât a celui matur. Ghimbirul uscat are o coajă groasă ce trebuie curăţat cu atenţie înainte de a fi consumat.

Beneficii: Ghimbirul este un condiment foarte utilizat în bucătăria asiatică iniţial, importat apoi și în Europa și America, unde a devenit, în scurt timp, foarte apreciat. Pe lângă utilizările culinare, ghimbirul este recunoscut ca fiind una din plantele ce pot substitui cu succes medicamentele în anumite afecţiuni.

*Răul de mașină și răul de mare Ghimbirul și-a dovedit eficienţa în estomparea simptomelor pe care unele persoane le manifestă atunci când trebuie să călătorească cu mașina sau pe mare. Nenumărate studii au condus la această concluzie, unele dintre ele demonstrând chiar că ghimbirul este mai eficient și decât medicamentul utilizat pentru aceste manifestări. Această plantă ameliorează toate simptomele, inclusiv senzaţia de ameţeală, greaţă, vărsăturile și transpiraţia rece.

S-a demonstrat că ghimbirul, chiar și în cantităţi mici, este foarte eficient în tratarea greţii și a vărsăturilor ce însoţesc uneori primele luni de sarcină. Acest efect este cu atât mai important cu cât în perioada de sarcină substanţele medicamentoase din farmacii ar trebui evitate pentru efectele adverse pe care le pot da. Ghimbirul este o alternativă sănătoasă și eficientă, fiind dovedit de câteva studii clinice că acesta nu cauzează reacţii adverse considerabile.

*Efecte antiinflamatorii Ghimbirul conţine substanţe cu abilităţi antiiinflamatorii considerabile, ceea ce explică de ce persoanele ce suferă de osteoartrită și reumatism constată o diminuare a durerii după consumul de ghimbir. Diminuarea durerii nu este singurul semn al reducerii inflamaţiilor la bolnavii de osteoartrită, ci și scăderea umflăturilor provocate de aceasta afecţiune.

*Protejează împotriva cancerului Ghimbirul este unul dintre cei mai redutabili dușmani ai cancerului, considerat chiar a avea un efect antitumoral în leucemii. Pe de altă parte, inhibă înmulţirea arhicunoscutului helicobacter pillori, bacteria asociată cu instalarea ulcerului sau chiar a cancerului de stomac și colon. Extrasele de ghimbir stimulează imunitatea prin creșterea activităţii timusului și splinei, precum și producţia de fagocite. Și în cancerul de sân este indicat consumul de ghimbir, care se pare că ar inhiba invazia, motilitatea și aglutinarea celulelor canceroase.

Alte proprietăţi: Ghimbirul este cunoscut ca fiind un stimulant al sistemului digestiv prin creșterea secreţiei de mucus protector al mucoasei gastrice, împiedicând declanșarea ulcerului gastric ori duodenal. Are chiar și proprietăţi antivirale și antifungice. Ghimbirul a pătruns cu succes și în cosmetică. Responsabil pentru acest succes este, în primul rând, conţinutul de gingerol, shogaol și zingerol al rizomilor de ghimbir, care stimulează circulaţia sângelui, activează metabolismul, te ajuta să arzi grăsimile, regenerează pielea și prezintă o acţiune puternic antioxidantă. În același timp, ghimbirul este revigorant, combate stările de oboseală, este vasodilatator, activează circulaţia sanguină periferică, eliminând simptomele de mâini și picioare reci, previne riscul formării de cheaguri de sânge, previne afecţiunile cardiovasculare, are un efect liniștitor. Este folosit împotriva balonărilor abdominale și al durerilor de ficat, dar și pentru reducerea nivelului de colesterol și pentru tratarea bolilor de inimă. Ceaiul de ghimbir, dar și praful de ghimbir adăugat la o cană de lapte cald, este un remediu ideal în cazul răcelilor, pentru calmarea inflamaţiilor gâtului, a congestiei respiratorii, a sinuzitei și a răgușelii, pentru scăderea febrei și eliminarea mucozităţilor, iar împotriva astmului cele mai bune efecte se obţin cu tinctura de ghimbir.

peste care se adaugă compoziţia de carne, se ornează cu felii de roșii și fâșii de ardei. În tavă se adaugă un pahar cu apă și se bagă la cuptorul preîncălzit, 30 minute. Se presară pătrunjel tocat. Se poate servi simplu sau cu garnitură de orez.

Salafat el Rehab (Salată libaneză de vinete)

Karniyarik

Ingrediente: 2 vinete, 4 ardei capia, 2 dovlecei, 1 ceapă, 2 roșii, 50 g ciuperci, 1 cană suc de roșii, verdeaţă, sare, piper negru măcinat, 200 ml smântână. Preparare: Se curăţă legumele. Se pregătește un vas puţin adânc, care merge la cuptor. Se toacă ardeiul și ceapa, apoi se călesc în puţin ulei. Se răstoarnă legumele în vasul pentru cuptor. Se pun la călit vinetele tăiate rondele, apoi ciupercile. Se răstoarnă și ele în vas. Se călesc dovleceii tăiaţi feliuţe, apoi roșiile tăiate bucăţi mari. Se adaugă peste legumele călite sucul de roșii, se potrivește de sare și piper, se amestecă ușor și se dă totul la cuptorul încins, 20 de minute. Când sunt gata, se răstoarnă peste mâncare amestecul făcut din smântână și verdeaţă (numai verdeaţa, pentru cei care postesc). Se mai lasă mâncarea, 4-5 minute, în cuptor, cu focul stins. Poate fi servită și rece, mai ales vara, când vrem ceva răcoritor.

*Diminuează greaţa și vărsăturile din timpul sarcinii

(Vinete umplute cu carne) Se acoperă cu altă felie de vânătă, se fixează bine cu o scobitoare, apoi se tăvălesc prin făină, ou și pesmet. Se rumenesc în ulei încins, pe ambele părţi. Se servesc cu o salată de sezon, după preferinţă.

Ingrediente: 500 g carne tocată de vită, 4 vinete potrivite, 2 cepe, 3 roșii, 2 ardei (unul pentru decor), 1 căpăţână de usturoi, pătrunjel, sare, piper, opţional un ardei iute.

Parmigiana de vinete

Preparare: Se curăţă vinetele de coajă, se taie în două pe lung, se sărează și se lasă, 30 de minute, la scurs. Separat, se taie ceapa mărunt și se călește în puţin ulei. După ce devine sticloasă, se adaugă carnea tocată și se călește 15 minute. Se adaugă ardeiul tocat mărunt și roșiile curăţate de coajă și tăiate cubuleţe, apoi se condimentează. Vinetele se prăjesc pe ambele părţi, foc mediu. Când sunt gata, se scobesc cu grijă în mijloc pe lungime ca o bărcuţă. Miezul de vânătă se toacă mărunt și se amestecă în compoziţia de carne. Această compoziţie este lăsată la foc molcom, până îi scade zeama. Bărcuţele se pun într-o tavă de cuptor. Restul de usturoi zdrobit se pune în bărcuţe,

Ingrediente: 3 vinete coapte, 2 roșii mari, 1 legătură pătrunjel, 1 ceapă verde, 1 usturoi verde/2 căţei de usturoi tocaţi mărunt, ulei de măsline, zeamă de lămâie, sare, piper (opţional: ardei iute, rondele), feliuţe de măsline. Preparare: Vinetele se coc, se curăţă sub jet de apă rece, se sărează și se lasă să se răcească, apoi se taie cubuleţe. Se taie și roșiile cubuleţe. Se toacă ceapa verde, usturoiul și pătrunjelul. Se amestecă ingredientele într-un castron mare, se asezonează cu ulei de măsline, zeama de lămâie, sare, piper și se dă la frigider. Este un bun aperitiv (de post), alături de hummus și lipie proaspătă.

Ingrediente: Sos: 400 g roșii decojite, 1 căţel usturoi, 3 linguri ulei măsline, 4 fire busuioc proaspăt, sare, ardei roșu, zahăr. Parmigeana: 600 g vinete, 250 g mozzarella, 60 g parmezan, 150 g cașcaval afumat, 3 linguri ulei. Preparare: Se taie pe lung vinetele, apoi se dau cu sare și piper, se călesc în ulei încins; se pun pe o hârtie absorbantă. Sosul: roșiile, tăiate mărunt, și usturoiul se pun pe aragaz, la foc potrivit, se adaugă uleiul de măsline, sarea, piperul, 1 linguriţă de zahăr și 200 ml apă. Se fierb împreună circa 15 minute, iar la sfârșit se adaugă și bu-

suiocul tocat. Se așază într-o tava unsă cu ulei de măsline vinetele călite, cașcavalul afumat, mozzarela și sosul, iar deasupra se pune parmezanul, se bagă la cuptor (170 grade), aproximativ 15 minute, până prinde o culoare aurie deasupra.

Vinete prăjite cu usturoi şi ghimbir (de post)

Ingrediente: 2 vinete, 3 căţei de usturoi, tocaţi fin, 1 linguriţă ghimbir, 1 linguriţă ulei de susan. Preparare: Se taie vinetele în rondele de 1 cm. Se pun la prăjit în ulei fierbinte, se adaugă usturoiul, ghimbirul și se prăjesc bine. Se scot și se toarnă peste ele ulei de susan. Se pot servi cu orez. Este o masă ideală în zilele de post.

Cordon bleu din vinete Ingrediente: 1 vânătă medie, 100 g cașcaval, 100 g bacon, 2 ouă, făină, pesmet, ulei, sare, piper. Preparare: Se spală vânăta, se taie în felii subţiri și se sărează. După ce se scurg bine, se așază pe fiecare felie de vânătă câte o felie de cașcaval și una de bacon.

Razele ultraviolete de la solar afectează Sucurile fără zahăr vă pot îngrăşa! creierul şi dau dependenţă Un nou studiu arată că solarul afectează creierul la fel ca alcoolul sau drogurile. Așadar, persoanele care merg frecvent la solar pot deveni dependente de bronzul artificial și au nevoie de ajutor medical pentru a-și trata dependenţa, scrie Daily Mail. Cercetătorii americani au descoperit faptul că razele UV activează în creier “recompense” și de aceea persoanele care merg la solar își doresc să se bronzeze din ce în ce mai mult. În timpul studiului, oamenii de știinţă au măsurat activitatea cerebrală a voluntarilor înainte și după două sesiuni de câte 10 minute de solar. Unii dintre voluntarii au fost expuși la raze UV, iar

alţii nu. Voluntarii nu au știut însă acest lucru. Cercetătorii au descoperit că, atunci când voluntarii au fost expuși la raze UV, activitatea cerebrală, respectiv fluxul sângelui, a crescut în anumite zone din creier asociate cu recompensa și motivaţia, în mod similar cu cele ale oamenilor dependenţi de ţigări sau alcool. În plus, voluntarii care au fost expuși la raze UV și-au dorit să se bronzeze mai mult decât ceilalţi. În ciuda eforturilor continue de a educa populaţia cu privire la riscurile asociate cu radiaţiile ultraviolete non-solare, bronzatul recreaţional este în creștere printre tineri. Pe lângă dorinţa de înfrumuseţare, tinerii sunt atrași în saloanele de bronzat și de motivaţii precum relaxarea și socializarea. Medicii avertizează însă că razele UV sporesc riscul apariţiei cancerului de piele. Anual, în Marea Britanie, solarul

Băuturile dietetice au puţine calorii, dar ele nu satisfac pofta de dulce, fenomen ce obligă creierul să-și obţină recompensele din alte resurse.

cauzează 370 de cazuri de melanom și 100 de decese. Melanomul reprezintă cea mai agresivă formă de cancer de piele și este asociat cu un grad relativ ridicat de mortalitate. În plus, incidenţa acestei boli are o rată de creștere mai mare decât a oricărui alt tip de cancer. Această boală apare preponderent la populaţiile de pacienţi albi,

incidenţa sa rămânând foarte scăzută în rândul populaţiilor de origine africană sau asiatică, care au o pigmentare a pielii mai pronunţată. La populaţia albă, melanoamele se dezvoltă în zone ale corpului mai frecvent expuse la radiaţiile ultraviolete, de exemplu cap, gât, ochi. Romianialibera.ro

Factori surprinzători care pot mări riscul de Alzheimer Dacă până acum se știa că înaintarea în vârstă era cel mai important factor care ducea la Alzheimer, un nou studiu, citat de Huffington Post, a găsit o serie de alţi factori surprinzători care contribuie la dezvoltarea bolii. Bazându-se pe 7.000 de răspunsuri la Studiul Canadian de Sănătate și Îmbătrânire, cercetătorii au vrut să vadă dacă principalii factori de risc pentru Alzheimer, bolile de inimă și diabetul, puteau chiar anticipa dezvoltarea bolii. Ei au analizat și rolul unor factori aparent fără vreo legătură cu degradarea creierului uman, cum ar fi calitatea vederii, problemele de control ale vezicii urinare și problemele dentare. Luate individual, impactul lor asupra creierului nu este foarte mare, dar când oamenii semnalează mai multe dintre aceste probleme,

riscul ajunge la 30%. Cu alte cuvinte, cumulativ, factorii care au un impact asupra sănătăţii generale ar putea fi asociaţi și cu riscul mărit de a dezvolta Alzheimer. „Luaţi separat, factorii de risc pe care i-am studiat tind să fie mai puţin importanţi,” a declarat cercetătorul Dr. Kenneth Rockwood, profesor de medicină și cercetare a bolii Alzheimer de la Universitatea Dalhousie din Canada. „Dacă avem o

viaţă activă și sănătoasă cât timp suntem tineri, avem mai multe șanse să avem un creier mai sănătos la bătrâneţe.” Cercetătorii avertizează însă, că studiile actuale fac parte dintr-o ramură a cercetărilor medicale în curs de dezvoltare. În timp ce medicii fac eforturi pentru a continua cercetările în domeniu, Rockwood îi încurajează pe cei îngrijoraţi că ar putea dezvolta Alzheimer să adopte o atitudine mai practică. „Oamenii ar trebui să adopte un stil de viaţă sănătos acum, și asta include toţi factorii specifici care se pot cumula - în special exerciţiile fizice. Nu trebuie să aștepte 20 de ani, până apar toate informaţiile pe această temă.” Steven Ferris, director la Centrul pentru Alzheimer, a comentat: „Cu siguranţă este greu să vedem legăturile directe dintre acești factori de risc și boală, dar asta dovedește că dezvoltarea bolii Alzheimer este un proces foarte lung, care are loc de-a lungul unor decenii.”

Eşarfe în tendinţe 2011 Într-o varietate de printuri și modele, lungimi și materiale, oferta de eșarfe pentru 2011 ne încântă retina și ne desăvârșește stilul. Mai mult, orice veritabilă fashionistă știe că în sezonul actual, nu ești nimeni dacă nu pășești pe străzile orașului purtând o eșarfă pe post de bentiţă de păr sau sub forma unui turban. Utilitatea unei eșarfe nu se oprește aici, acest accesoriu fiind un real ajutor în lupta declarată împotriva razelor UVA și UVB. Observăm așadar cum moda străzii pășește pe nisip, acordându-ţi primul ajutor împotriva insolaţiilor.

Eșarfe – tendinţe 2011

Eșarfele colorate sunt cele mai în vogă accesorii ale momentului, designerii nefiind dispuși să renunţe la acestea nici măcar în sezonul călduros.

FLUX

Adresa internet: http://www.flux.md; E-mail: ap@flux.md; Tel.23.26.82; 23.27.11

Dacă analizăm oferta de eșarfe a anului 2011, vom observa câteva criterii în comun cu modelele de curele disponibile: lungimea considerabilă, ce permite acele răsuciri moderne și lăţimea variată. Un lucru este cert - eșarfele subţiri au scăzut în popularitate, în parte da-

torită tendinţei marcante de a le folosi pe post de turban, însă în principal, graţie aplicaţiilor de franjuri și ciucuri atât de îndrăgite de noi. Printurile sunt însă, principala atracţie a eșarfelor de vară în 2011, astfel putem să le clasăm în diferite categorii:

Eșarfe florale Aplicaţiile și printurile florale sunt, categoric, preferatele sezonului călduros. Pline de vitalitate și în culori tari, seducătoare, aceste eșarfe sunt demne de a purta parfumul de vară și briza mării, impregnate din vacant ape 2011.

Eșarfe animal print Eșarfa este un accesoriu perfect pentru a da dimensiune unui outfit și a transforma un look simplu într-unul corespunzător tendinţelor. Vara aceasta îţi recomandăm eșarfe animal print tocmai pentru acel je ne sais quoi ce ne-a sedus în 2010 și nu

ne-a eliberat de sub vrajă nici până acum. Pentru că acest print este destul de greu de asortat, îţi recomand mai întâi să afli cum să porţi animal print.

Eșarfe din mătase Eșarfele din mătase sunt foarte populare în această perioadă a anului, fashioniste de pretutindeni afișând astfel de accesorii înnodate la gât și purtate cu colţurile în vânt. Alege eșarfe din mătase în clasicele culori mărinărești albastru/alb/roșu sau în variante nude. Îţi vor oferi acel plus de șarm de care ţinuta ta avea nevoie.

Eșarfe bandană Eșarfele în formă pătrată, cunoscută și sub denumirea de eșarfă bandană, este cea mai recentă preferinţa a designerilor. Potrivită pentru o ţinută de plajă, cât și pentru a desăvârși look-ul western, eșarfele bandană pot fi găsite într-o multitudine de printuri potrivite pentru vestimentaţia ta.

Eșarfele în degrade Moda anilor 1970 s-a întors și nu a lăsat nici eșarfele neafectate! O ultimă apariţie în topul celor mai îndrăgite printuri pentru eșarfe este printul în degrade, o investiţie chibzuită pentru care nu vei regreta. Întrefete.ro

Băuturile dietetice au puţine calorii, dar cu toate acestea pot vă pot ameninţa silueta, arată două studii americane prezentate la sfârșitul lunii trecute în cadrul unei întâlniri la care au participat specialiști de la Asociaţia Americană de Diabet. Cercetătorii au monitorizat timp de 10 ani aproape 500 de persoane cu vârsta între 65 și 74 de ani, măsurându-le o dată la 3,5 ani înălţimea, greutatea, circumferinţa taliei și cantitatea de băuturi dietetice consumată. Circumferinţa taliei celor care au băut astfel de sucuri a fost cu 70% mai mare decât a celor care au evitat băuturile dietetice, arată studiul realizat la Texas Health Science Center, San Antonio. Rezultatele studiului le confirmă pe cele obţinute printr-o cercetare realizată în 2005. „Cu fiecare suc dietetic băut zilnic, riscul de a deveni supraponderali în următorii șapte-opt ani creștea cu 65%, iar cel de obezitate se mărea cu 41%”, spune cercetătorul Sharon Fowler. Cum se explică însă acest paradox? Chiar dacă papilele noastre gustative nu pot face diferenţa între zahărul natural și cel artificial, creierul poate. Un alt studiu realizat pe șoareci, prezentat la întâlnirea Asociaţiei Americane de Diabet, arăta că după trei luni de hrană îndulcită cu aspartam, îndulcitor folosit în numeroase băuturi dietetice, nivelul zahărului din sânge era mai mare decât la animalele care consumaseră mâncare obișnuită. Explicaţia cercetătorilor este că aspartamul nu poate satisface pofta de dulce, ceea ce împiedică organismul să spună că s-a săturat și astfel să mâncaţi mai mult. Același lucru se întâmplă și la oameni. Un studiu realizat în anul 2008 arăta că femeile care au băut apă cu zahăr și apă cu îndulcitori artificiali nu au simţit nici o diferenţă la gust, dar analizele au indicat că centrul de recompensă din creier a reacţionat foarte bine în cazul celor care au consumat zahăr. „Simţurile vă confirmă faptul că mâncaţi ceva dulce, dar creierul vă transmite că recompensa primită nu este pe măsura așteptărilor“, explică Martin Paulus, profesor de psihiatrie la University of California San Diego. Prin urmare, după ce consumaţi sucul dietetic, veţi simţi nevoia de ceva care să conţină mai multe calorii, precum o gustare sărată. De asemenea, gustul dulce încurajează organismul să producă insulină, fapt ce blochează capacitatea organismului de a arde grăsimile. Băuturile dietetice nu au fost asociate doar cu mărirea circumferinţei taliei, ci și cu creșterea riscului de diabet, de atac de cord sau atac cerebral. Un studiu realizat pe mai mult de 2.500 de persoane, citat de ABC News, a descoperit că persoanele care beau sucuri dietetice prezentau un risc cu 61% mai mare de a face boli cardiovasculare, comparativ cu cei care nu consumă astfel de băuturi. Un alt studiu realizat în anul 2008 la University of Minnesota, pe 10.000 de adulţi cu vârsta între 45 și 64 de ani, a demonstrat că cei care au consumat zilnic o cutie de suc au avut un risc cu 34% mai mare de a dezvolta sindrom metabolic ce include un nivel ridicat de zahăr în sânge, de colesterol și de grăsimi la nivelul abdomenului. Pe de altă parte, nutriţionistul Katherine Zeratsky de la Mayo Clinic spune: „Un consum moderat de băuturi dietetice pe zi nu vă face rău. Îndulcitorii artificiali și alte substanţe folosite de obicei în aceste băuturi sunt sigure pentru majoritatea oamenilor și nu există nici o dovadă că ar cauza cancer. Unele sucuri dietetice conţin chiar vitamine și minerale, dar aceste băuturi nu vă ajută să slăbiţi“. Romanialibera.ro


FLUX

EDI|IA DE VINERI

Adresa internet: http://www.flux.md; E-mail: ap@flux.md; Tel.23.26.82; 23.27.11

22

Luni AUGUST

6.00 Focus TV. 6.30 Portrete în timp. 7.00, 8.00, 9.00 ȘTIRI. 7.10, 8.15, 15.20 Bună dimineaţa! 9.10 Două decenii de independenţă. Cunoaște-ţi ţara prin cei care i-au marcat istoria. 9.20, 2.30 Baștina. Magazin agricol. 9.50, 13.10 Desene animate. “Piticii înţelepţi”. 10.15 Reporterul de gardă. 10.40 Independenţa 20. “TV Moldova-1” a scris istoria cu tine. Marea Adunare Naţională. 12.40 Romanţe, romanţe. 13.00 ȘTIRI. 13.40 Film. “COMOARA LUI BUTCH CASSIDY” (SUA). 15.10 Legendele muzicii. 17.00 ȘTIRI. 17.10, 4.30 Fii tânăr! 17.50 Cultura azi. 18.40 Povestea de seară. 19.00 MESAGER (rus.) 19.45 Serial. “CHEMAREA STRĂBUNILOR” (Canada, 2001). 20.40, 5.40 Două decenii de independenţă. Cunoaște-ţi ţara prin cei care i-au marcat istoria. Fraţii Ghimpu. 21.00, 2.00, 4.00 MESAGER. 21.40 27 august -20 de ani de independenţă. “TV Moldova-1” a scris istoria cu tine. Marea Adunare Naţională. 23.40 ȘTIRI. 23.50 Templul muzicii. 0.30 Documentar. “Drumeţii”. 1.00 TVMi. Știri. 1.15 Descoperă Moldova. “Lumânarea Recunoștinţei”. 1.20 La noi în sat. 3.00 La curţile dorului. 3.25 Ion Creangă. “Ţăranul și Unirea”. Monospectacol. 5.10 Descoperă Moldova. Chișinău, orașul vechi. 5.25 Cântecele Independenţei. 5.50 Calendarul zilei. 6.00 Film artistic 8.30 Să te prezint părinților. Reluare 10.30 În gura presei 11.00 Film artistic 13.00 Lumea. Emisiune de sinteză. Reluare 13.30 Film artistic 15.30 Să te prezint părinților .Reluare 16.30 Serial. Canan – Destin furat. Ep.37. Turcia 2011 18.00 Știrile Euro TV 18.20 Film artistic 20.30 Știrile Euro TV 21.10 Film artistic 23.00 Serial. Canan – Destin furat. Ep.38. Turcia 2011 00.00 Serial 01.00 Film artistic 02.30 Știrile Euro TV. Reluare 03.00 Fără măști. Reluare 04.00 Concert 05:30 Film serial: Inimă sălbatică (r) (AP) (romance) 06:30 Film serial: Impostoarea (AP) (romance) 07:30 Teleshopping 08:15 Film serial: Cealaltă faţă a Analiei (AP) (romance) 09:15 Teleshopping 09:45 Film serial: Dona Barbara (AP) (romance) 10:45 Teleshopping 11:15 Film serial: Dona Barbara (AP) (romance) 12:30 Teleshopping 12:45 Film serial: Iubire cu chip rebel (AP) (romance) 13:45 Teleshopping 14:30 Film serial: Clase 406 (AP) (romance) 15:30 Film serial: Impostoarea (AP) (romance) 16:30 Poveștiri adevărate - emisiune cu povești reale despre viaţă, prezentată de Ioana Maria Moldovan si Dan Cruceru (AP) (drama) 17:30 Film serial: Inimă sălbatică (AP) (romance) 18:30 Telenovelă românească: Lacrimi de iubire (AP) (romance) 19:30 Film serial: Moștenitorii (AP) (romance) 20:30 Film serial: Kassandra (AP) (romance) 22:00 Poveștiri de noapte - emisiune prezentată de Cabral și Mircea Solcanu (15) (divertisment) 22:30 Film serial: Aurora (AP) (romance) 23:30 Film serial: Clase 406 (AP) (romance) 00:30 Poveștiri adevărate (r) (AP) (dramă) 01:30 Telenovelă românească: Lacrimi de iubire (r) (AP) (romance) 02:30 Poveștiri de noapte (r) (15) (divertisment) 03:00 Doamne de poveste (reluare din 27 martie 2011) 04:00 Acasa în bucătărie 04:45 Poveștiri adevărate (r) (AP) (dramă) 07:00 Știrile Pro Tv Х Ce se întâmplă, doctore? Х Omul care aduce cartea 10:00 Teleshopping 10:30 Film: Tăntălăul și gogomanul (r) 12:15 Serial: Tânăr și neliniștit (r) 13:00 Știrile Pro Tv 14:00 Film: Nevinovatul 16:00 Teleshopping 16:15 Serial: Tânăr și neliniștit, ep.4057 17:00 Știrile Pro Tv cu Natalia Cheptene 18:00 Film: Negustorii de copii, partea I 19:00 Știrile Pro Tv 19:50 Profit 20:00 Știrile Pro Tv cu Angela Gonţa 20:30 Film: Îngeri căzuţi 22:25 Profit 22:30 Știrile Pro Tv cu Sorina Obreja 23:00 Serial: Doi bărbaţi și jumătate, ep.13, 14, anul VII 00:00 Film: Îngeri căzuţi (r) 01:30 Știrile Pro Tv din Sport 01:45 Știrile Pro Tv cu Natalia Cheptene (r) 02:15 Serial: Tânăr și neliniștit (r) 03:00 Film: Negustorii de copii, partea I (r) 04:00 Serial: Doi bărbaţi și jumătate (r) 05:00 Știrile Pro Tv cu Sorina Obreja (r) 05:30 După 20 de ani (r) 06:30 Știrile Pro Tv cu Angela Gonţa (r) 5.00 Телеканал “Доброе утро” 9.00 Новости 9.05 Телеканал “Доброе утро”. Продолжение 9.30 “Контрольная закупка” 10.00 “Жить здорово!” 11.00 “Федеральный судья” 12.00 Новости 12.20 “Модный приговор” 13.20 “Детективы” 14.00 Другие новости 14.25 “Понять. Простить” 15.00 Новости (с субтитрами) 15.30 “Хочу знать” с Михаилом Ширвиндтом 16.00 “Обручальное кольцо”. Многосерийный фильм 16.55 “ЖКХ” 18.00 Вечерние новости (с субтитрами) 18.15 “След” 18.55 “Давай поженимся!” 19.50 “Пусть говорят” с Андреем Малаховым 21.00 “Время” 21.30 “Дело было на Кубани”. Многосерийный фильм 22.30 “Конец эпохи доллара” 23.25 “Побег”. Многосерийный фильм ***“Городские пижоны”0.20“Безумцы”. Новый сезон *** 1.20 Холли Берри, Бенисио Дель Торо в фильме “То, что мы потеряли” 3.00 Новости 3.05 Триллер “Пожираемые заживо” 4.25 “Хочу знать” с Михаилом Ширвиндтом 7.00 Telejurnal matinal. 8.00 Vară, fete și vedete. 10.10, 4.15 Serial. “GIUVAIERUL PALATULUI”. 11.20 Replay. 12.40, 18.25 Serial. “LEGENDELE PALATULUI”. 14.00, 18.00, 20.00, 3.20 Telejurnal. 14.45, 21.00 Serial. “DRAGOSTE ȘI CIOCOLATĂ”. 17.00, 20.40 Reporter. Buletin informaţional. 17.20, 1.00 TVR-55. 19.45 Sport. 23.00 O dată-n viaţă. 1.55 Curier TV. 0.50 Perechea potrivită. 5.20 Dănutz S.R.L. 6.55 Imnul României. 5:00 TV5MONDE LE JOURNAL 5:30 TÉLÉTOURISME 6:00 PASSE-MOI LES JUMELLES 7:00 TV5MONDE LE JOURNAL 7:30 TÉLÉMATIN 8:00 TÉLÉMATIN 8:30 TÉLÉMATIN 8:50 TÉLÉMATIN 9:00 LE JOURNAL DE RADIOCANADA 9:30 CÔTÉ MAISON 10:00 FLASH INFO 10:02 TiVi5MONDE - T’CHOUPI ET DOUDOU 10:05 TiVi5MONDE - RAYMOND 10:15 TiVi5MONDE - TITEUF 10:20 TiVi5MONDE - TITEUF 10:30 TIVI5MONDE - LÉON 10:35 TiVi5MONDE- LE MONDE DES CHUMBALLS 10:45 TiVi5MONDE- LE MONDE DES CHUMBALLS 11:00 FLASH INFO 11:03 À TABLE ! 11:35 NEC PLUS ULTRA LA COLLECTION 12:03 MISS MÉTÉO 12:30 PLUS BELLE LA VIE 13:00 FLASH INFO 13:02 L’ÉPICERIE 13:30 NOUGARO, À TOMBEAU OUVERT ET À GUICHETS FERMÉS 14:30 LE JOURNAL DE LA RTBF 15:05 DES RACINES & DES AILES 16:50 FLASH INFO 17:00 TV5MONDE LE JOURNAL 17:30 QUESTIONS POUR UN CHAMPION 18:00 FLASH INFO 18:02 LE POINT 19:00 TV5MONDE LE JOURNAL 19:30 LE JOURNAL DE L’ÉCONOMIE 19:35 FORTIER 20:20 FORTIER 21:05 FLASH INFO 21:30 LE JOURNAL DE FRANCE 2 22:00 FOOT ! 23:00 L’ODYSSÉE CLIMATIQUE DU SOUTHERN STAR 0:00 TV5MONDE LE JOURNAL 0:10 LE JOURNAL DE LA TSR 0:35 TV5MONDE LE JOURNAL AFRIQUE 0:50 VENDREDI OU UN AUTRE JOUR 2:50 LE POINT 3:45 TV5MONDE LE JOURNAL 4:10 LE VOYAGE DU CAPITAINE MICHAUD

23

19 AUGUST 2011

Programe TV Marţi AUGUST

6.05 C.Stamati. “Omul și cugetul”. Film-spectacol. 6.20 Erudit-cafe. 7.00, 8.00, 9.00 ȘTIRI. 7.10, 8.15, 15.20 Bună dimineaţa! 9.10 Două decenii de independenţă. Cunoaște-ţi ţara prin cei care i-au marcat istoria. Fraţii Ghimpu. 9.20 Serial. “CHEMAREA STRĂBUNILOR” (Canada, 2001). 10.10, 13.10 Desene animate. “Piticii înţelepţi”. 10.35, 21.40 27 august -20 de ani de independenţă. “TV Moldova-1” a scris istoria cu tine. Marea Adunare Naţională. 12.35 Documentar. “Euromaxx”. 13.00 ȘTIRI. 13.40 Accente economice. 14.10 Cuvintele Credinţei. 14.55 Documentar. “Global 3000”. 17.00 ȘTIRI. 17.10 Evantai folcloric. 17.50 Independenţa 20. Descoperă Moldova. Galeria “Emil Racoviţă”. 18.00, 3.00 Cântecele neamului. Spectacol muzical dedicat aniversării a 20-ea a proclamării Independenţei RM. Transmisiune de la Casa Radioului. 19.00 MESAGER (rus.). 19.45 Serial. “CHEMAREA STRĂBUNILOR” (Canada, 2001). 20.40, 5.40 Două decenii de independenţă. Cunoaște-ţi ţara prin cei care i-au marcat istoria. N. Dabija, Iu. Matei, I. Hadârcă. 21.00, 2.00, 4.00 MESAGER. 23.40 ȘTIRI. 23.50 Fii tânăr! 0.35 “Adevăr sau vis”. Film TV. 1.00 TVMi. Știri. 1.15 Cultura azi. 2.30 Natura în obiectiv. 3.55 Descoperă Moldova. Mănăstirea Saharna. 4.30 Templul muzicii. 5.10 Pagini de creaţie. Iulian Filip. 5.25 Cântecele Independenţei. 5.50 Calendarul zilei. 6.00 Știrile EURO TV. Reluare 6.30 Să te prezint părinților. Reluare 8.30 Film artistic 10.30 În gura presei 12.00 Film artistic 13.00 Film artistic 15.30 Să te prezint părinților. Reluare 16.30 Serial. Canan – Destin furat. Ep.38. Turcia 2011 18.00 Știrile Euro TV 18.20 Film artistic 20.30 Știrile Euro TV 21.10 În oglindă. Talk-show cu Ecaterina Mitin Stratan 22.10 Recital 23.00 Serial. Canan – Destin furat. Ep.39. Turcia 2011 00.00 Serial 01.00 Film artistic 02.30 Știrile Euro TV. Reluare 03.00 În oglindă. Talk-show cu Ecaterina Mitin Stratan. Reluare 04.00 Concert 05:30 Film serial: Inimă sălbatică (r) (AP) (romance) 06:30 Film serial: Impostoarea (AP) (romance) 07:30 Teleshopping 08:15 Film serial: Cealaltă faţă a Analiei (AP) (romance) 09:15 Teleshopping 09:45 Film serial: Dona Barbara (AP) (romance) 10:45 Teleshopping 11:15 Film serial: Dona Barbara (AP) (romance) 12:30 Teleshopping 12:45 Film serial: Iubire cu chip rebel (AP) (romance) 13:45 Teleshopping 14:30 Film serial: Clase 406 (AP) (romance) 15:30 Film serial: Impostoarea (AP) (romance) 16:30 Poveștiri adevărate - emisiune cu povești reale despre viaţă, prezentată de Ioana Maria Moldovan si Dan Cruceru (AP) (drama) 17:30 Film serial: Inimă sălbatică (AP) (romance) 18:30 Telenovelă românească: Lacrimi de iubire (AP) (romance) 19:30 Film serial: Moștenitorii (AP) (romance) 20:30 Film serial: Kassandra (AP) (romance) 22:00 Poveștiri de noapte - emisiune prezentată de Cabral și Mircea Solcanu (15) (divertisment) 22:30 Film serial: Aurora (AP) (romance) 23:30 Film serial: Clase 406 (AP) (romance) 00:30 Poveștiri adevărate (r) (AP) (drama) 01:30 Telenovelă românească: Lacrimi de iubire (r) (AP) (romance) 02:30 Poveștiri de noapte (r) (15) (divertisment) 03:00 Doamne de poveste (reluare din 3 aprilie 2011) 04:00 Acasă în bucătărie 04:45 Poveștiri adevărate (r) (AP) (dramă) 07:00 Știrile Pro Tv ХCe se întâmplă, doctore? Х Omul care aduce cartea 10:00 Teleshopping 10:30 Film: Nevinovatul (r) 12:15 Serial: Tânăr și neliniștit (r) 13:00 Știrile Pro Tv 14:00 Film: Furtună solară 16:00 Teleshopping 16:15 Serial: Tânăr și neliniștit, ep.4058 17:00 Știrile Pro Tv cu Natalia Cheptene 18:00 Film: Negustorii de copii, partea a II-a 19:00 Știrile Pro Tv 19:50 Profit 20:00 Știrile Pro Tv cu Angela Gonţa 20:30 Serviţi, vă rog! 22:25 Profit 22:30 Știrile Pro Tv cu Sorina Obreja 23:00 Serial: Doi bărbaţi și jumătate, ep.15, 16, anul VII 00:00 Film: Negustorii de copii, partea a II-a (r) 01:00 Știrile Pro Tv din Sport 01:15 Știrile Pro Tv cu Natalia Cheptene (r) 01:45 Serial: Tânăr și neliniștit (r) 02:30 Serviţi, vă rog! (r) 04:00 Serial: Doi bărbaţi și jumătate (r) 05:00 Știrile Pro Tv cu Sorina Obreja (r) 05:30 Promotor (r) 06:30 Știrile Pro Tv cu Angela Gonţa (r) 5.00 Телеканал “Доброе утро” 9.00 Новости 9.05 Телеканал “Доброе утро”. Продолжение 9.30 “Контрольная закупка” 10.00 “Жить здорово!” 11.00 “Федеральный судья” 12.00 Новости 12.20 “Модный приговор” 13.20 “Детективы” 14.00 Другие новости 14.25 “Понять. Простить”15.00 Новости (с субтитрами) 15.30 “Хочу знать” с Михаилом Ширвиндтом 16.00 “Обручальное кольцо”. Многосерийный фильм 16.55 “ЖКХ” 18.00 Вечерние новости (с субтитрами) 18.15 “След” 18.55 “Давай поженимся!” 19.50 “Пусть говорят” с Андреем Малаховым 21.00 “Время” 21.30 “Дело было на Кубани”. Многосерийный фильм 22.30 “Свидетели” 23.25 “Побег”. Многосерийный фильм *** “Городские пижоны” 0.25 “Безумцы”. Новый сезон *** 2.00 Приключенческий фильм “Малыш-каратист” 3.00 Новости 3.05 Приключенческий фильм “Малыш-каратист”. Продолжение 4.05 “Давай поженимся!”

24

Miercuri AUGUST

6.00 Vedete la bis. 7.00, 8.00, 9.00 ȘTIRI. 7.10, 8.15, 15.20 Bună dimineaţa! 9.10 Două decenii de independenţă. Cunoaște-ţi ţara prin cei care i-au marcat istoria. N. Dabija, Iu. Matei, I. Hadârcă. 9.20 Serial. “CHEMAREA STRĂBUNILOR” (Canada, 2001). 10.10, 13.10 Desene animate. “Piticii înţelepţi”. 10.35, 21.40 27 august -20 de ani de independenţă. “TV Moldova-1” a scris istoria cu tine. Marea Adunare Naţională. 12.35 Videoteca copiilor. 13.00 ȘTIRI. 13.40, 2.50 O seară în familie. 14.45 Gagauz ogea. 15.15 Independenţa 20. Descoperă Moldova. Trinca, Fetești. 17.00 ȘTIRI. 17.10 La noi în sat. 17.50, 2.40, 5.30 Cântecele Independenţei. 18.00 Svitanok. 18.40 Povestea de seară. 19.00 MESAGER (rus.). 19.45 Serial. “CHEMAREA STRĂBUNILOR” (Canada, 2001). 20.40, 5.40 Două decenii de independenţă. Cunoaște-ţi ţara prin cei care i-au marcat istoria. Eugen Doga. 21.00, 2.00, 4.00 MESAGER. 23.40 ȘTIRI. 23.50, 4.30 Focus TV. 0.20 Gr. Greene. “Strig numele tău”. Film TV. 1.00 TVMi. Știri. 1.15 Eruditcafe. 2.30 Fiindcă iubesc... Versuri de Grigore Vieru. 5.00 Descoperă Moldova. 5.05 Documentar. “Casa părintească”. 5.50 Calendarul zilei. 6.00 Știrile EURO TV. Reluare 6.30 Să te prezint părinților. Reluare 8.30 Film artistic 10.30 În gura presei, cu Mircea Badea 12.00 Film artistic 13.00 În oglindă. Talkshow cu Ecaterina Mitin Stratan. Reluare 14.00 Film artistic 15.30 Să te prezint părinților. Reluare 16.30 Serial. Canan – Destin furat. Ep.39. Turcia 2011 18.00 Știrile Euro TV 18.20 Film artistic 20.30 Știrile Euro TV 21.10 Film artistic 23.00 Serial. Canan – Destin furat. Ep.40. Turcia 2011 00.00 Serial 01.00 Film artistic 02.30 Știrile Euro TV. Reluare 03.00 Fără măști. Reluare 04.00 Concert 05:30 Film serial: Inimă sălbatică (r) (AP) (romance) 06:30 Film serial: Impostoarea (AP) (romance) 07:30 Teleshopping 08:15 Film serial: Cealaltă faţă a Analiei (AP) (romance) 09:15 Teleshopping 09:45 Film serial: Dona Barbara (AP) (romance) 10:45 Teleshopping 11:15 Film serial: Dona Barbara (AP) (romance) 12:30 Teleshopping 12:45 Film serial: Iubire cu chip rebel (AP) (romance) 13:45 Teleshopping 14:30 Film serial: Clase 406 (AP) (romance) 15:30 Film serial: Impostoarea (AP) (romance) 16:30 Poveștiri adevărate - emisiune cu povești reale despre viaţă, prezentată de Ioana Maria Moldovan si Dan Cruceru (AP) (drama) 17:30 Film serial: Inimă sălbatică (AP) (romance) 18:30 Film serial: Lacrimi de iubire (AP) (romance) 19:30 Film serial: Moștenitorii (AP) (romance) 20:30 Film serial: Kassandra (AP) (romance) 22:00 Poveștiri de noapte - emisiune prezentată de Cabral și Mircea Solcanu (15) (divertisment) 22:30 Film serial: Aurora (AP) (romance) 23:30 Film serial: Clase 406 (AP) (romance) 00:30 Poveștiri adevărate (r) (AP) (drama) 01:30 Telenovelă românească: Lacrimi de iubire (r) (AP) (romance) 02:30 Poveștiri de noapte (r) (15) (divertisment) 03:00 Doamne de poveste (reluare din 10 aprilie 2011) 04:00 Acasă în bucătărie 04:45 Poveștiri adevărate (r) (AP) (dramă) 07:00 Știrile Pro Tv Х Ce se întâmplă, doctore? Х Omul care aduce cartea 10:00 Teleshopping 10:30 Film: Furtună solară (r) 12:15 Serial: Tânăr și neliniștit (r) 13:00 Știrile Pro Tv 14:00 Film: Roxanne 16:00 Teleshopping 16:15 Serial: Tânăr și neliniștit, ep.4059 17:00 Știrile Pro Tv cu Natalia Cheptene 17:45 Serviţi, vă rog! (r) 19:00 Știrile Pro Tv 19:50 Profit 20:00 Știrile Pro Tv cu Angela Gonţa 20:30 Serviţi, vă rog! 22:25 Profit 22:30 Știrile Pro Tv cu Sorina Obreja 23:00 Serial: Doi bărbaţi și jumătate, ep.17, 18, anul VII 00:00 Știrile Pro Tv din Sport 00:15 Știrile Pro Tv cu Natalia Cheptene (r) 00:45 Serial: Tânăr și neliniștit (r) 01:30 Serviţi, vă rog! (r) 03:15 Știrile Pro Tv (r) 04:15 Serial: Doi bărbaţi și jumătate (r) 05:00 Știrile Pro Tv cu Sorina Obreja (r) 05:30 România, te iubesc! (r) 06:30 Știrile Pro Tv cu Angela Gonţa (r) 5.00 Телеканал “Доброе утро” 9.00 Новости 9.05 Телеканал “Доброе утро”. Продолжение 9.30 “Контрольная закупка” 10.00 “Жить здорово!” 11.00 “Федеральный судья” 12.00 Новости 12.20 “Модный приговор” 13.20 “Детективы” 14.00 Другие новости 14.25 “Понять. Простить” 15.00 Новости (с субтитрами) 15.30 “Хочу знать” с Михаилом Ширвиндтом 16.00 “Обручальное кольцо”. Многосерийный фильм 16.55 “ЖКХ” 18.00 Вечерние новости (с субтитрами) 18.15 “След” 18.55“Давай поженимся!”19.50“Пусть говорят” с Андреем Малаховым 21.00 “Время” 21.30 “Дело было на Кубани”. Многосерийный фильм 22.30 Среда обитания. “Табачный заговор” 23.25 “Побег”. Многосерийный фильм *** “Городские пижоны” 0.25“Калифрения”. Новый сезон 0.55 “Безумцы”. Новый сезон *** 1.45 Приключенческий фильм “Малыш-каратист 2” 3.00 Новости 3.05 Приключенческий фильм “Малыш-каратист 2”. Продолжение 3.40 Сериал “Жизнь” 4.25 “Хочу знать” с Михаилом Ширвиндтом

7.00 Tele jurnal matinal. 8.00, 0.50 Vară, fete și vedete. 10.10, 4.15 Serial. “GIUVAIERUL PALATULUI”. 11.20 Tezaur folcloric. 12.00 Bebe magia. 12.30 Festivalul Internaţional “George Enescu 2011”. 12.35 Contur. 12.40, 18.25 Serial. “LEGENDELE PALATULUI”. 14.00, 18.00, 20.00, 3.20 Telejurnal. 14.45, 21.00 Serial. “DRAGOSTE ȘI CIOCOLATĂ”. 17.00, 20.40 Reporter. Buletin informaţional. 17.20 TVR 55. 19.45 Sport. 23.00, 5.25 Viaţa satului. 2.50 Post meridian. 6.55 Imnul României.

7.00 Telejurnal matinal. 8.00, 0.40 Vară, fete și vedete. 10.10, 4.15 Serial. “GIUVAIERUL PALATULUI”. 11.20 Teleenciclopedia. 12.30 Festivalul Internaţional “George Enescu 2011”. 12.35 Contur. 12.40, 18.25 Serial. “LEGENDELE PALATULUI”. 14.00, 18.00, 20.00, 3.20 Telejurnal. 14.45, 21.00 Serial. “DRAGOSTE ȘI CIOCOLATĂ”. 17.00, 20.40 Reporter. Buletin informaţional. 17.20 TVR 55. 19.45 Sport. 23.00, 5.20 Festivalul Internaţional de Folclor Sibiu 2011. 23.50, 6.10 Cântecele munţilor. 2.20 Perechea potrivită. 6.55 Imnul României.

5:00 TV5MONDE LE JOURNAL 5:30 VISITE LIBRE 6:00 C DANS L’AIR 7:00 TV5MONDE LE JOURNAL 7:30 TÉLÉMATIN 8:00 TÉLÉMATIN 8:30 TÉLÉMATIN 8:50 TÉLÉMATIN 9:00 LE JOURNAL DE RADIO-CANADA 9:30 VISITE LIBRE 10:00 FLASH INFO 10:03 TiVi5MONDE - T’CHOUPI ET DOUDOU 10:10 TiVi5MONDE - RAYMOND 10:15 TiVi5MONDE - TITEUF 10:20 TiVi5MONDE - TITEUF 10:30 TIVI5MONDE - LÉON 10:35 TiVi5MONDE- LE MONDE DES CHUMBALLS 10:45 TiVi5MONDE- LE MONDE DES CHUMBALLS 11:00 FLASH INFO 11:03 TÉLÉTOURISME 11:35 NEC PLUS ULTRA LA COLLECTION 12:03 MISS MÉTÉO 12:30 PLUS BELLE LA VIE 13:00 FLASH INFO 13:05 LES ESCAPADES DE PETITRENAUD 13:30 SUR LA PISTE DU RENNE BLANC 14:30 LE JOURNAL DE LA RTBF 15:05 FORTIER 15:50 FORTIER 16:35 FLASH INFO 17:00 TV5MONDE LE JOURNAL 17:30 QUESTIONS POUR UN CHAMPION 18:00 FLASH INFO 18:05 UNE HEURE SUR TERRE 19:00 TV5MONDE LE JOURNAL 19:30 LE JOURNAL DE L’ÉCONOMIE 19:35 LES MAINS EN L’AIR 21:05 FLASH INFO 21:05 TRAVERSER 21:30 LE JOURNAL DE FRANCE 2 22:00 LA PEAU DE CHAGRIN 0:00 TV5MONDE LE JOURNAL 0:10 LE JOURNAL DE LA TSR 0:35 TV5MONDE LE JOURNAL AFRIQUE 0:50 STUDIO 12 1:40 D6BELS ON STAGE 2:40 UNE HEURE SUR TERRE 3:35 TV5MONDE LE JOURNAL 4:00 L’ENVERS DU TABLEAU : PILE PROFS, FACE ÉLÈVES

5:00 TV5MONDE LE JOURNAL 5:30 CHRONIQUES D’EN HAUT 6:00 C DANS L’AIR 7:00 TV5MONDE LE JOURNAL 7:30 TÉLÉMATIN 8:00 TÉLÉMATIN 8:30 TÉLÉMATIN 8:50 TÉLÉMATIN 9:00 LE JOURNAL DE RADIO-CANADA 9:30 UNE BRIQUE DANS LE VENTRE 10:00 FLASH INFO 10:03 TiVi5MONDE - T’CHOUPI ET DOUDOU 10:10 TiVi5MONDE - RAYMOND 10:15 TiVi5MONDE - TITEUF 10:20 TiVi5MONDE - TITEUF 10:30 TIVI5MONDE - LÉON 10:35 TiVi5MONDE- LE MONDE DES CHUMBALLS 10:45 TiVi5MONDE- LE MONDE DES CHUMBALLS 11:00 FLASH INFO 11:05 LITTORAL 11:35 NEC PLUS ULTRA LA COLLECTION 12:03 MISS MÉTÉO 12:30 PLUS BELLE LA VIE 13:00 FLASH INFO 13:03 AL DENTE 13:15 AL DENTE 13:30 SHANTI, AU COEUR DE L’INDE 14:30 LE JOURNAL DE LA RTBF 15:05 LE DERNIER SOUFFLE 16:45 FLASH INFO 16:50 LE GRAND MOMENT DE SOLITUDE 17:00 TV5MONDE LE JOURNAL 17:30 QUESTIONS POUR UN CHAMPION 18:00 FLASH INFO 18:02 CE JOUR-LÀ 19:00 TV5MONDE LE JOURNAL 19:30 LE JOURNAL DE L’ÉCONOMIE 19:35 AU SIÈCLE DE MAUPASSANT, CONTES ET NOUVELLES DU XIXE 20:40 LE SILENCE DE L’EPERVIER 21:30 LE JOURNAL DE FRANCE 2 22:00 DES RACINES & DES AILES 0:00 TV5MONDE LE JOURNAL 0:10 LE JOURNAL DE LA TSR 0:35 TV5MONDE LE JOURNAL AFRIQUE 0:55 FORTIER 1:40 FORTIER 2:30 CE JOUR-LÀ 3:30 TV5MONDE LE JOURNAL 4:10 UN DIPLOMATE FRANÇAIS A SANTIAGO

25

Joi AUGUST

6.05 Descoperă Moldova. Conacul “Manuc Bei”. 6.15 Evantai folcloric. 7.00, 8.00, 9.00 ȘTIRI. 7.10, 8.15, 15.20 Bună dimineaţa! 9.10 Două decenii de independenţă. Cunoaște-ţi ţara prin cei care i-au marcat istoria. Eugen Doga. 9.20 Serial. “CHEMAREA STRĂBUNILOR” (Canada, 2001). 10.10, 13.10 Desene animate. “Piticii înţelepţi”. 10.35, 21.40 27 august -20 de ani de independenţă. “TV Moldova-1” a scris istoria cu tine. Marea Adunare Naţională. 12.40 La datorie. 13.00 ȘTIRI. 13.40 Natura în obiectiv. 14.15 Ion Druţă. “Clopotniţa”. Spectacol al Teatrului Naţional “Vasile Alecsandri” din Bălţi. 17.00 ȘTIRI. 17.10 Cultura azi. 17.55, 1.15, 3.00, 5.25 Cântecele Independenţei. 18.05, 2.30 Accente economice. 18.40 Povestea de seară. 19.00 MESAGER (rus.). 19.40 Portrete în timp. Veniamin Apostol. 20.10, 3.10 Reporterul de gardă. 20.35 Super-lot “5” din “35”. 20.40, 5.35 Două decenii de independenţă. Cunoaște-ţi ţara prin cei care i-au marcat istoria. Grupul Ilașcu. 21.00, 2.00, 4.00 MESAGER. 23.40 ȘTIRI. 23.50, 4.30 Fii tânăr! 0.35 Documentar. “Arts 21”. 1.00 TVMi. Știri. 1.25 Documentar. “Piaţa poporului”. 3.35 Program muzical cu Ștefan Petrache și formaţia “Plai”. 5.10 Descoperă Moldova. Orheiul Vechi. 5.45 Calendarul zilei. 6.00 Știrile EURO TV. Reluare 6.30 Să te prezint părinților. Reluare 8.30 Film artistic 10.30 În gura presei, cu Mircea Badea 11.00 Film artistic 13.00 Film artistic 15.30 Să te prezint părinților. Reluare 16.30 Serial. Canan – Destin furat. Ep.41. Turcia 2011 18.00 Știrile Euro TV 18.20 Film artistic 20.30 Știrile Euro TV 21.10 În oglindă. Talk-show cu Ecaterina Mitin Stratan 22.10 Recital 23.00 Serial. Canan – Destin furat. Ep.41. Turcia 2011 00.00 Serial 01.00 Film artistic 02.30 Știrile Euro TV. Reluare 03.00 În oglindă. Talk-show cu Ecaterina Mitin Stratan. Reluare 04.00 Concert 05:30 Film serial: Inimă sălbatică (r) (AP) (romance) 06:30 Film serial: Impostoarea (AP) (romance) 07:30 Teleshopping 08:15 Film serial: Cealaltă faţă a Analiei (AP) (romance) 09:15 Teleshopping 09:45 Film serial: Dona Barbara (AP) (romance) 10:45 Teleshopping 11:15 Film serial: Dona Barbara (AP) (romance) 12:30 Teleshopping 12:45 Film serial: Iubire cu chip rebel (AP) (romance) 13:45 Teleshopping 14:30 Film serial: Clase 406 (AP) (romance) 15:30 Film serial: Impostoarea (AP) (romance) 16:30 Poveștiri adevărate - emisiune cu povești reale despre viaţă, prezentată de Ioana Maria Moldovan si Dan Cruceru (AP) (drama) 17:30 Film serial: Inimă sălbatică (AP) (romance) 18:30 Film serial: Lacrimi de iubire (AP) (romance) 19:30 Film serial: Moștenitorii (AP) (romance) 20:30 Film serial: Kassandra (AP) (romance) 22:00 Poveștiri de noapte - emisiune prezentată de Cabral și Mircea Solcanu (15) (divertisment) 22:30 Film serial: Aurora (AP) (romance) 23:30 Film serial: Clase 406 (AP) (romance) 00:30 Poveștiri adevărate (r) (AP) (drama) 01:30 Telenovelă românească: Lacrimi de iubire (r) (AP) (romance) 02:30 Poveștiri de noapte (r) (15) (divertisment) 03:00 Doamne de poveste (reluare din 17 aprilie) 04:00 Acasă în bucătărie 04:45 Poveștiri adevărate (r) (AP) (dramă) 07:00 Știrile Pro Tv Х Ce se întâmplă, doctore? Х Omul care aduce cartea 10:00 Teleshopping 10:30 Film: Roxanne (r) 12:15 Serial: Tânăr și neliniștit (r) 13:00 Știrile Pro Tv 14:00 Film: Vacanţă cu peripeţii, partea a III-a 16:00 Teleshopping 16:15 Serial: Tânăr și neliniștit, ep.4060 17:00 Știrile Pro Tv cu Natalia Cheptene 17:45 Serviţi, vă rog! (r) 19:00 Știrile Pro Tv 19:50 Profit 20:00 Știrile Pro Tv cu Angela Gonţa 20:30 Fotbal Europa League: TSKA Sofia - Steaua București 22:25 Profit 22:30 Știrile Pro Tv cu Sorina Obreja 23:00 Serial: Doi bărbaţi și jumătate, ep.19, 20, anul VII 00:00 Fotbal Europa League: TSKA Sofia - Steaua București (r) 01:30 Știrile Pro Tv din Sport 01:45 Știrile Pro Tv cu Natalia Cheptene (r) 02:30 Serial: Tânăr și neliniștit (r) 03:15 Știrile Pro Tv (r) 04:15 Serial: Doi bărbaţi și jumătate (r) 05:00 Știrile Pro Tv cu Sorina Obreja (r) 05:30 Apropo Tv (r) 06:30 Știrile Pro Tv cu Angela Gonţa (r) 5.00 Телеканал “Доброе утро” 9.00 Новости 9.05 Телеканал “Доброе утро”. Продолжение 9.30 “Контрольная закупка” 10.00 “Жить здорово!” 11.00 “Федеральный судья” 12.00 Новости 12.20 “Модный приговор” 13.20 “Детективы” 14.00 Другие новости 14.25 “Понять. Простить” 15.00 Новости (с субтитрами) 15.30 “Хочу знать” с Михаилом Ширвиндтом 16.00 “Обручальное кольцо”. Многосерийный фильм 16.55 “ЖКХ” 18.00 Вечерние новости (с субтитрами) 18.15 “След” 18.55 “Давай поженимся!” 19.50 “Пусть говорят” с Андреем Малаховым 21.00 “Время” 21.30 “Дело было на Кубани”. Многосерийный фильм. Заключительная серия 22.30 “Побег”. Многосерийный фильм *** “Городские пижоны” 0.15 Премьера. “360 градусов”. Концерт группы U2 в Лос-Анджелесе *** 1.20 Приключенческий фильм “Малыш-каратист 3” 3.00 Новости 3.05 Приключенческий фильм “Малыш-каратист 3”. Продолжение 3.15 Сериал “Жизнь” 4.05 “Давай поженимся!” 7.00 Telejurnal matinal. 8.00, 1.00, 5.20 Vară, fete și vedete. 10.10, 4.15 Serial. “GIUVAIERUL PALATULUI”. 11.20 Teleenciclopedia. 12.30 Festivalul Internaţional “George Enescu 2011”. 12.35 Contur. 12.40, 18.25 Serial. “LEGENDELE PALATULUI”. 14.00, 18.00, 20.00, 3.20 Telejurnal. 14.45, 21.00 Serial. “DRAGOSTE ȘI CIOCOLATĂ”. 17.00, 20.40 Reporter. Buletin informaţional. 17.20 TVR 55. 19.45, 3.05 Sport. 23.00 Dănutz S.R.L. 1.50 Interes general. 6.55 Imnul României. 5:00 TV5MONDE LE JOURNAL 5:30 LE PLUS GRAND MUSÉE DU MONDE 6:00 C DANS L’AIR 7:00 TV5MONDE LE JOURNAL 7:30 TÉLÉMATIN 8:00 TÉLÉMATIN 8:30 TÉLÉMATIN 8:50 TÉLÉMATIN 9:00 LE JOURNAL DE RADIO-CANADA 9:30 JARDINS ET LOISIRS 10:00 FLASH INFO 10:03 TiVi5MONDE - T’CHOUPI ET DOUDOU 10:10 TiVi5MONDE - RAYMOND 10:15 TiVi5MONDE - TITEUF 10:20 TiVi5MONDE - TITEUF 10:30 TIVI5MONDE - LÉON 10:35 TiVi5MONDE- LE MONDE DES CHUMBALLS 10:45 TiVi5MONDE- LE MONDE DES CHUMBALLS 11:00 FLASH INFO 11:03 CHRONIQUES D’EN HAUT 11:30 NEC PLUS ULTRA LA COLLECTION 12:03 MISS MÉTÉO 12:30 PLUS BELLE LA VIE 13:00 FLASH INFO 13:03 RECETTES DE CHEFS 13:30 LES BLONDES... UN MYSTÈRE 14:30 LE JOURNAL DE LA RTBF 15:05 AU SIÈCLE DE MAUPASSANT, CONTES ET NOUVELLES DU XIXE 16:05 LE SILENCE DE L’EPERVIER 16:50 FLASH INFO 17:00 TV5MONDE LE JOURNAL 17:30 QUESTIONS POUR UN CHAMPION 18:00 FLASH INFO 18:05 ENVOYE SPECIAL, LA SUITE 19:00 TV5MONDE LE JOURNAL 19:30 LE JOURNAL DE L’ÉCONOMIE 19:35 LA PEAU DE CHAGRIN 21:10 FLASH INFO 21:30 LE JOURNAL DE FRANCE 2 22:00 LA SAINTE VICTOIRE 23:50 LE PROBLÈME C’EST QUE... 0:00 TV5MONDE LE JOURNAL 0:10 LE JOURNAL DE LA TSR 0:35 TV5MONDE LE JOURNAL AFRIQUE 0:50 LA FÊTE DE LA CHANSON FRANCAISE 2:45 ENVOYE SPECIAL, LA SUITE 3:40 TV5MONDE LE JOURNAL 4:10 RAP ARABE

26

Vineri AUGUST

6.00 Natura în obiectiv. 6.30 ARTelir. 7.00, 8.00, 9.00 ȘTIRI. 7.10, 8.15, 15.50 Bună dimineaţa! 9.10 Două decenii de independenţă. Cunoaște-ţi ţara prin cei care i-au marcat istoria. Grupul Ilașcu. 9.20 Portrete în timp. 9.50 Videoteca copiilor. 10.10, 13.10 Desene animate. “Piticii înţelepţi”. 10.35, 21.40 27 august -20 de ani de independenţă. “TV Moldova-1” a scris istoria cu tine. Marea Adunare Naţională. 12.35 Documentar. “Euromaxx”. 13.00 ȘTIRI. 13.40 Svitanok. 14.15 Ion Druţă. “Clopotniţa”. Spectacol al Teatrului Naţional “Vasile Alecsandri” din Bălţi. 17.00 ȘTIRI. 17.10, 1.50, 5.20 Cântecele Independenţei. 17.30 MESAGER (rus.). 18.00 Ședinţa festivă a Parlamentului RM, dedicată Zilei Independenţei Republicii Moldova. Transmisiune de la Palatul Naţional. 20.45, 5.30 Două decenii de independenţă. Cunoaște-ţi ţara prin cei care i-au marcat istoria. Lidia Istrati. 21.00, 2.00, 4.00 MESAGER. 23.40 ȘTIRI. 23.50 Fotbal. Supercupa Ligii Campionilor. “Barcelona” - “Porto”. 0.35 Documentar. “Eterna”. 1.30, 4.30 Felicitări de Ziua Independenţei. 1.35 TVMi. Știri. 2.30 Grigore Vieru și cântecul popular. 3.15, 5.40 Descoperă Moldova. 3.20 Documentar. “Un loc pe acest pământ... Crasna”. 4.35 Pagini de creaţie. Nicolae Dabija. 4.50 Documentar. “Moldova turistică”. 5.50 Calendarul zilei. 6.00 Știrile EURO TV. Reluare 6.30 Să te prezint părinților. Reluare 8.30 Film artistic 10.30 În gura presei, cu Mircea Badea 11.00 Film artistic 13.00 În oglindă. Talk-show cu Ecaterina Mitin Stratan. Reluare 14.00 Film artistic 16.00 Film artistic 18.00 Știrile Euro TV 18.20 Film artistic 20.30 Știrile Euro TV 21.10 Film artistic 23.00 Fără măști 23.30 Film artistic 01.50 Serial 02.30 Știrile Euro TV. Reluare 03.00 Fără măști. Reluare 04.00 Concert 05:30 Film serial: Inimă sălbatică (r) (AP) (romance) 06:30 Film serial: Impostoarea (AP) (romance) 07:30 Teleshopping 08:15 Film serial: Cealaltă faţă a Analiei (AP) (romance) 09:15 Teleshopping 09:45 Film serial: Dona Barbara (AP) (romance) 10:45 Teleshopping 11:15 Film serial: Dona Barbara (AP) (romance) 12:30 Teleshopping 12:45 Film serial: Iubire cu chip rebel (AP) (romance) 13:45 Teleshopping 14:30 Film serial: Clase 406 (AP) (romance) 15:30 Film serial: Impostoarea (AP) (romance) 16:30 Poveștiri adevărate - emisiune cu povești reale despre viaţă, prezentată de Ioana Maria Moldovan si Dan Cruceru (AP) (drama) 17:30 Film serial: Inimă sălbatică (AP) (romance) 18:30 Film serial: Lacrimi de iubire (AP) (romance) 19:30 Film serial: Moștenitorii (AP) (romance) 20:30 Film serial: Kassandra (AP) (romance) 22:00 Film serial: Aurora (AP) (romance) 00:00 Film serial: Clase 406 (AP) (romance) 01:00 Poveștiri adevărate (r) (AP) (drama) 02:00 Telenovelă românească: Lacrimi de iubire (r) (AP) (romance) 03:00 Doamne de poveste (reluare din 24 aprilie) 04:00 Acasă în bucătărie 04:45 Poveștiri adevărate (r) (AP) (dramă) 07:00 Știrile Pro Tv Х Ce se întâmplă, doctore? Х Omul care aduce cartea 10:00 Teleshopping 10:30 Film: Vacanţă cu peripeţii (r) 12:15 Serial: Tânăr și neliniștit (r) 13:00 Știrile Pro Tv 14:00 Fotbal Europa League: TSKA Sofia - Steaua București (r) 16:00 Teleshopping 16:15 Serial: Tânăr și neliniștit, ep.4061 17:00 Știrile Pro Tv cu Natalia Cheptene 17:45 Serviţi, vă rog! (r) 19:00 Știrile Pro Tv 19:50 Profit 20:00 Știrile Pro Tv cu Angela Gonţa 20:30 Film: Celularul 22:30 Film: Bătălie pe role 00:30 Știrile Pro Tv din Sport 00:45 Film: Celularul (r) 02:30 Film: Bătălie pe role (r) 04:30 Știrile Pro Tv (r) 05:30 Serial: Tânăr și neliniștit (r) 06:30 Știrile Pro Tv cu Angela Gonţa (r) 5.00 Телеканал “Доброе утро” 9.00 Новости 9.05 Телеканал “Доброе утро”. Продолжение 9.30 “Контрольная закупка” 10.00 “Жить здорово!” 11.00 “Федеральный судья” 12.00 Новости 12.20 “Модный приговор” 13.20 “Детективы” 14.00 Другие новости 14.25 “Понять. Простить” 15.00 Новости (с субтитрами) 15.30 “Хочу знать” с Михаилом Ширвиндтом 16.00“Обручальное кольцо”. Многосерийный фильм 16.50 “Жди меня” 18.00 Вечерние новости (с субтитрами) 18.15 “Поле чудес” 19.10 “Давай поженимся!” 20.00 “Пусть говорят” с Андреем Малаховым 21.00 “Время” 21.30 “ДО РЕ”. Лучшее 23.10 Закрытый показ. Премьера. Фильм “Жить” 1.30 Комедия “Мальчишник: Последнее искушение” 3.05 Иннокентий Смоктуновский, Марианна Вертинская в фильме “Високосный год” 4.35 Сериал “Жизнь” 5.25 “Хочу знать” с Михаилом Ширвиндтом 7.00 Telejurnal matinal. 8.00, 0.40, 4.10 Vară, fete și vedete. 10.10 Serial. “FURTUNĂ LA PALAT”. Episodul 1. 12.30 Festivalul Internaţional “George Enescu 2011”. 12.35 Contur. 12.40, 18.25 Serial. “LEGENDELE PALATULUI”. 14.00, 18.00, 20.00 Telejurnal. 14.45, 21.00 Serial. “DRAGOSTE ȘI CIOCOLATĂ”. 17.00, 20.40 Reporter. Buletin informaţional. 17.20 TVR 55. 19.45 Sport. 23.00 Dănutz S.R.L. 2.20 ÎnTrecerea anilor. 5.50 Teleenciclopedia. 6.55 Imnul României. 5:00 TV5MONDE LE JOURNAL 5:30 À TABLE ! 6:00 C DANS L’AIR 7:00 TV5MONDE LE JOURNAL 7:30 TÉLÉMATIN 8:00 TÉLÉMATIN 8:30 TÉLÉMATIN 8:50 TÉLÉMATIN 9:00 LE JOURNAL DE RADIO-CANADA 9:30 CÔTÉ JARDIN 10:00 FLASH INFO 10:03 TiVi5MONDE - T’CHOUPI ET DOUDOU 10:10 TiVi5MONDE - RAYMOND 10:15 TIVi5MONDE - ZOOVILLE 10:30 TIVI5MONDE - LÉON 10:35 TiVi5MONDE - LES P’TITES POULES 10:50 TiVi5MONDE - LES P’TITES POULES 11:00 FLASH INFO 11:03 LE PLUS GRAND MUSÉE DU MONDE 11:35 NEC PLUS ULTRA 12:03 MISS MÉTÉO 12:30 PLUS BELLE LA VIE 13:00 FLASH INFO 13:03 LE BBQ DE LOUIS 13:30 J’AI VU CHANGER LA TERRE 14:30 LE JOURNAL DE LA RTBF 15:05 LA PEAU DE CHAGRIN 16:40 FLASH INFO 17:00 TV5MONDE LE JOURNAL 17:30 QUESTIONS POUR UN CHAMPION 18:00 FLASH INFO 18:03 DANS LE SECRET DE LA TSR 19:00 TV5MONDE LE JOURNAL 19:30 LE JOURNAL DE L’ÉCONOMIE 19:35 ENVOYÉ SPÉCIAL 21:30 LE JOURNAL DE FRANCE 2 22:00 FORTIER 22:45 FORTIER 0:00 TV5MONDE LE JOURNAL 0:10 LE JOURNAL DE LA TSR 0:35 TV5MONDE LE JOURNAL AFRIQUE 0:50 AU SIÈCLE DE MAUPASSANT, CONTES ET NOUVELLES DU XIXE 1:50 LE SILENCE DE L’EPERVIER 2:40 DANS LE SECRET DE LA TSR 3:30 TV5MONDE LE JOURNAL 4:00 LES NOUVEAUX DÉTECTIVES

27

Sâmbătă

28

AUGUST

6.00 ȘTIRI. 6.10 Film. “TROIŢA” (“Telefilm-Chișinău”). 7.40 Păstraţi iubirea... Spectacol muzical din creaţii de Eugen Doga. 9.00 ȘTIRI. Ediţie specială. 10.00 Paradă militară dedicată aniversării a 20-ea a proclamării Independenţei Republicii Moldova. Transmisiune din Piaţa Marii Adunări Naţionale. 11.00 Pentru tine, Ţară... Spectacol. 11.30 Magazinul copiilor. 12.05, 2.30 Dor. Program muzical. 12.35 Știinţă și inovare. 13.05 Descoperă Moldova. Mănăstirea Saharna. 13.10 “M-a prins dorul de Moldova”. Spectacol. 14.10, 4.45 Documentar. “Sârma de pe Prut”. 14.50, 4.35, 5.25 Cântecele Independenţei. 15.00 Film. “STARDA FELINARELOR STINSE” (“Moldova-film”, 1991). 16.30 La mulţi ani! Dedicaţii muzicale. 17.00 ȘTIRI. 17.10, 1.15 Documentar. “Drumul spre Independenţă”. 18.00 MESAGER (rus.) 18.15 Independenţa 20. Transmisiune din Piaţa Marii Adunări Naţionale. 19.15 Descoperă Moldova. Parcul Naţional Orhei. 19.30, 3.00 20 de ani de Independenţă. Talk-show. 20.45, 5.30 Două decenii de independenţă. Cunoaște-ţi ţara prin cei care i-au marcat istoria. Valentin Mândâcanu. 21.00, 2.00, 4.00 MESAGER. 21.30 20 de ani de Independenţă. Transmisiune din Piaţa Marii Adunări Naţionale. 23.00 ȘTIRI. 23.10 Fotbal. Campionatul RM. “Zimbru” - “Academia”. Repriza a 2-a. 0.00 Erudit-cafe. 0.35 Focus TV. 1.00 TVMi. Știri. 4.30 Felicitări de Ziua Independenţei. 5.40 Pagini de creaţie. Ion Vatamanu. 5.55 Calendarul zilei. 6.00 Știrile EURO TV. Reluare 6.30 Film artistic 8.00 Desene animate. 101 Dalmațieni 9.00 Documentar. Probă de libertate 10.00 Concert. Flacără vie în inimile noastre 12.30 Film artistic 14.00 Film artistic 16.00 Fără măști. Reluare 17.00 Film artistic 19.00 În oglindă. Talk-show cu Ecaterina Mitin Stratan. Reluare 20.00 Comedy Kishinew 21.00 Lumea. Emisiune de sinteză. Reluare 21.30 La altitudine 00.00 Serial 01.00 Film artistic 03.00 La altitudine. Reluare 04.00 Concert 05:30 Film serial: Inimă sălbatică (r) (AP) (romance) 06:30 Film serial: Impostoarea (AP) (romance) 07:30 Teleshopping 08:15 Film serial: Cealaltă faţă a Analiei (AP) (romance) 09:15 Teleshopping 09:45 Film serial: Dona Barbara (AP) (romance) 10:45 Teleshopping 11:15 Film serial: Dona Barbara (AP) (romance) 12:30 Film serial: Iubire cu chip rebel (AP) (romance) 14:30 Film serial: Clase 406 (AP) (romance) 15:30 Film serial: Impostoarea (AP) (romance) 16:30 Poveștiri adevărate - emisiune cu povești reale despre viaţă, prezentată de Ioana Maria Moldovan si Dan Cruceru (AP) (drama) 17:30 Film serial: Inimă sălbatică (AP) (romance) 18:30 Telenovelă românească: Lacrimi de iubire (AP) (romance) 19:30 Film serial: Moștenitorii (AP) (romance) 20:30 Film serial: Kassandra (AP) (romance) 22:00 Film serial: Aurora (AP) (romance) 00:00 Film serial: Clase 406 (AP) (romance) 01:00 Poveștiri adevărate (r) (AP) (drama) 02:00 Telenovelă românească: Lacrimi de iubire (r) (AP) (romance) 03:00 Doamne de poveste (reluare din 1 mai) 04:00 Acasa in bucatarie 04:45 Poveștiri adevărate (r) (AP) (dramă) 07:00 Știrile Pro Tv Х Ce se întâmplă, doctore? 10:00 Teleshopping 10:30 Film: O lume uitată în timp 2 (r) 12:15 ProMotor 13:00 Știrile Pro Tv 13:05 Serial: Academia de poliţie, ep.13, 14 15:00 Teleshopping 15:15 Film: Allan Quatermain și misterul orașului de aur 17:00 Film: Prinţesa și soldatul 19:00 Știrile Pro Tv 20:00 Știrile Pro Tv cu Cristina Gheiceanu 20:30 Film: Puterea imaginaţiei 23:00 Film: Suspiciunea 01:00 Știrile Pro Tv din Sport 01:15 Film: Academia de poliţie (r) 03:00 Film: Suspiciunea (r) 05:00 Ce se întâmplă, doctore? (r) 05:30 Promotor (r) 06:30 Știrile Pro Tv cu Cristina Gheiceanu (r) 6.00 Новости 6.10 “Сказка о попе и о работнике его Балде”. Мультипликационный фильм 6.35 Евгений Леонов-Гладышев в фильме “Молодые люди” 7.45 Богдан Ступка в приключенческом фильме “Забудьте слово смерть” 9.05 “Играй, гармонь любимая!” 9.45 “Слово пастыря” 10.00 Новости 10.15 “Смак” 10.45 Премьера. “Богдан Ступка. Тот еще перец” 12.00 Новости (с субтитрами) 12.15 Среда обитания. “Обман с доставкой на дом” 13.10 Приговор. “Кто убил Пола Хлебникова?” 14.10 Премьера. “Чудом спасенные” 15.05 “Свидетели” 16.00 Комедия Георгия Данелии “Мимино” 17.40 Премьера. Максим Аверин в фильме “Любовь одна” 19.20 Большой праздничный концерт 21.00 “Время” 21.15 Приключенческий фильм “Человек-паук 2” 23.20 Джордж Клуни, Джон Траволта, Шон Пенн в остросюжетном фильме “Тонкая красная линия” 2.10 Комедия “Ниндзя из Беверли Хиллз” 3.35 Алла Балтер в детективе “Последний визит” 4.50 Комедия “Рассказы бывалого пилота” 7.10 Omul și timpul. 8.35, 21.00, 0.50, 6.15 TVR 55. 9.30 Bebe magia. 10.00 Televiziunea copiilor. 11.20, 1.45, 3.55 Tezaur folcloric. 12.00 Pro Patria. 12.30 Așteaptă-mă... 14.00, 20.00, 2.40 Telejurnal. 14.30 Da sau nu? Divertisment. 16.30, 4.35 Viaţa satului. 18.05 Spectacol de circ. 18.45, 23.40 Teleenciclopedia. 19.45, 2.25 Sport. 22.00 Festivalul de Folclor al Românilor de Pretutindeni Geoagiu 2011. 22.50 Festivalul de Folclor Ileana Rus, 2011. 3.30 Europa mea. 6.55 Imnul României. 5:00 TV5MONDE LE JOURNAL 5:30 MOTEL, NO VACANCY 6:30 LA TÉLÉ DE A @ Z 7:00 TV5MONDE LE JOURNAL 7:30 LE PASSAGER 8:00 TÉLÉMATIN 8:30 TÉLÉMATIN 9:00 LE JOURNAL DE RADIO-CANADA 9:30 A BON ENTENDEUR 10:00 FLASH INFO 10:02 TiVi5MONDE - T’CHOUPI ET SES AMIS 10:10 TiVi5MONDE - OZIE BOO ! PROTÈGE TA PLANÈTE 10:15 TiVi5MONDE - CAPTAIN BICEPS 10:25 TiVi5MONDE - CAPTAIN BICEPS 10:35 TiVi5MONDE - LES DALTON 10:45 TiVi5MONDE - LOULOU DE MONTMARTRE 11:10 TiVi5MONDE - SPIEZ ! NOUVELLE GÉNÉRATION 11:30 TiVi5MONDE - C’EST PAS SORCIER 12:05 TENDANCE A 12:30 ACOUSTIC 13:00 FLASH INFO 13:02 À TABLE ! 13:25 LES BELGES DU BOUT DU MONDE 13:50 COUP DE POUCE POUR LA PLANÈTE 14:20 QUOI DE NEUF DOC ? 14:30 LE JOURNAL DE LA RTBF 15:05 L’ODYSSÉE CLIMATIQUE DU SOUTHERN STAR 16:05 PORTS D’ATTACHE 17:00 TV5MONDE LE JOURNAL 17:30 QUESTIONS POUR UN CHAMPION 18:00 FLASH INFO 18:02 VIE PRIVÉE VIE PUBLIQUE, L’HEBDO 19:00 TV5MONDE LE JOURNAL 19:30 LES CARNETS DU BOURLINGUEURS 21:02 FLASH INFO 21:30 LE JOURNAL DE FRANCE 2 22:00 DIVERTISSEMENT 0:00 TV5MONDE LE JOURNAL 0:10 LE JOURNAL DE LA TSR 0:35 TV5MONDE LE JOURNAL AFRIQUE 0:50 TARATATA 2:30 ACOUSTIC 3:00 STARS PARADE 3:30 TV5MONDE LE JOURNAL 4:00 ICI EST TOMBÉ

11

Duminică AUGUST

6.00 ȘTIRI. 6.10 Grigore Vieru și cântecul popular. 6.55 Două decenii de independenţă. Cunoaște-ţi ţara prin cei care i-au marcat istoria. Valentin Mândâcanu. 7.05 Păstraţi iubirea... Spectacol muzical din creaţii de Eugen Doga. 8.15 Cuvintele Credinţei. 9.00 Domnului să ne rugăm! Liturghia la Adormirea Maicii Domnului. Transmisiune de la Catedrala Mitropolitană “Nașterea Domnului” din Chișinău. 10.00 Ring Star. Concurs muzical. 11.00, 4.40 La datorie. 11.20, 1.25 Moldovenii de pretutindeni. 11.50, 5.00 Documentar. “Dimensiunea diplomatică”. 12.35 Gheorghe Zamfir la Chișinău. 12.50, 5.45 Două decenii de independenţă. Cunoaște-ţi ţara prin cei care i-au marcat istoria. Ion Ungureanu. 13.00, 2.30 Natura în obiectiv. 13.30 Dor. Program muzical. 14.00 Baștina. Magazin agricol. 14.30 Studio “Art plus” (rus.) 15.00 Respiro. Program muzical. 15.25 Film. “LĂUTARII” (“Moldova-film”, 1972). Episodul 1. 16.30 La mulţi ani! Dedicaţii muzicale. 17.00 ȘTIRI. 17.10 Cultura azi. 18.00 Evantai folcloric. 18.40 Povestea de seară. 19.00 MESAGER (rus.) 19.35, 3.00 Vedete la bis! 20.40 Din fondul TV Moldova-1. Melodii de dor. 21.00, 2.00, 4.00 MESAGER. 21.35 Film. “PATUL LUI PROCUST”. 23.10 ȘTIRI. 23.20 Box. Turneu Internaţional. Cupa Prim-ministrului. 0.05 Descoperă Moldova. Mănăstirile Căpriana și Hâncu. 0.20 Recital. In-Grid. 1.00 TVMi. Știri. 4.30 Cântecele Independenţei. 5.55 Calendarul zilei. 6.30 Film artistic 8.00 Desene animate. 101 Dalmațieni 9.00 Film artistic 11.15 La altitudine. Reluare 13.30 Film artistic 16.00 Concert 17.00 Film artistic 19.00 În oglindă. Talk-show cu Ecaterina Mitin Stratan. Reluare 20.00 Comedy Kishinew 20.50 Vaporul iubirii 22.30 Lumea. Emisiune de sinteză 23.00 Serial. Hispania. Hispania, La Leyenda .Ep.7 Spania 2010 00.00 Film artistic 02.00 Serial 03.00 Lumea. Emisiune de sinteză. Reluare 4.00 Concert 05:30 Film serial: Inimă sălbatică (r) (AP) (romance) 06:30 Film serial: Impostoarea (AP) (romance) 07:30 Teleshopping 08:15 Film serial: Cealaltă faţă a Analiei (AP) (romance) 09:15 Teleshopping 09:45 Film serial: Dona Barbara (AP) (romance) 10:45 Teleshopping 11:15 Film serial: Dona Barbara (AP) (romance) 12:30 Film serial: Iubire cu chip rebel (AP) (romance) 14:30 Film serial: Clase 406 (AP) (romance) 15:30 Film serial: Impostoarea (AP) (romance) 16:30 Film serial: Inimă sălbatică (AP) (romance) 18:30 Telenovelă românească: Lacrimi de iubire (AP) (romance) 19:30 Film serial: Moștenitorii (AP) (romance) 20:30 Cinema ACASĂ: Intrigi parfumate (“The Women”) (12) (comedie, romance) 22:45 Film serial: Aurora (AP) (romance) 23:45 Film serial: Clase 406 (AP) (romance) 00:45 Telenovelă românească: Lacrimi de iubire (r) (AP) (romance) 01:45 Doamne de poveste (reluare din 8 mai) (15) (divertisment) 02:45 Poveștiri de noapte (reluare de luni, 22 august) (15) (divertisment) 03:15 Poveștiri de noapte (reluare de marţi, 23 august) (15) (divertisment) 03:45 Poveștiri de noapte (reluare de miercuri, 24 august) (15) (divertisment) 04:15 Poveștiri de noapte (reluare de joi, 25 august) (15) (divertisment) 04:45 Film serial: Inimă sălbatică (r) (AP) (romance) 07:00 Știrile Pro Tv  Ce se întâmplă, doctore? 10:00 Teleshopping 10:30 Miniserie: Magica legendă a spiridușilor, partea a IV-a 11:15 Film: Allan Quatermain și misterul orașului de aur (r) 13:00 Știrile Pro Tv 13:05 Serial: Academia de poliţie, ep.15, 16 15:00 Teleshopping 15:15 Film: Prinţesa și soldatul (r) 17:00 Film: Puterea imaginaţiei (r) 19:00 Știrile Pro Tv 20:00 Știrile Pro Tv cu Cristina Gheiceanu 20:30 Film: Troia 00:00 Știrile Pro Tv (r) 01:00 Știrile Pro Tv din Sport 01:15 Miniserie: Magica legendă a spiridușilor, partea a IV-a (r) 02:45 România, te iubesc (r) 03:30 Film: Troia (r) 06:30 Știrile Pro Tv cu Cristina Gheiceanu (r) 6.00 Новости 6.10 “Гении и злодеи” 6.35 Михаил Кузнецов, Любовь Соколова в фильме “Командир корабля” 8.15 “Смак” 8.50 “Армейский магазин” 9.20 “Здоровье” 10.00 Новости 10.15 “Непутевые заметки” с Дмитрием Крыловым 10.30 “Пока все дома” 11.20 “Фазенда” 12.00 Новости (с субтитрами) 12.15 Премьера. Поединки. “Женщина под грифом “секретно” 14.00 Александр Михайлов, Наталья Белохвостикова в детективе “Змеелов” 15.35 Джоди Фостер, Чоу Юн-Фат в фильме “Анна и король” 17.55 “Игорь Матвиенко. Маэстро в джинсах” 18.55 Творческий вечер Игоря Матвиенко 21.00 “Время” 21.20 “Большая разница”. Лучшее 22.20 “Yesterday live” 23.10 “Какие наши годы!” 0.25 Пол Ньюмен, Роберт Редфорд в комедии “Афера” 2.35 Комедия “Толстушка” 4.10 “Пока все дома” 7.00, 8.00 Universul credinţei. 7.50 Locuri de pelerinaj. 9.00 Ca la carte. 9.30 Teleenciclopedia. 10.20, 19.00 Tezaur folcloric. 11.00, 12.00 Viaţa satului. 11.50 Minutul de agricultură. 13.00 Profesioniștii. 14.00, 20.00, 3.40 Telejurnal. 14.30 Da sau nu? Divertisment. 17.00, 0.50 Dănutz S.R.L. 19.40 Sport. 21.00 O dată’n viaţă. 23.10, 2.40, 6.15 TVR 55. 4.35 Universul credinţei. 6.55 Imnul României. 5:00 TV5MONDE LE JOURNAL 5:30 NOUGARO, À TOMBEAU OUVERT ET À GUICHETS FERMÉS 6:30 À BON ENTENDEUR 7:00 TV5MONDE LE JOURNAL 7:25 PARDONNEZ-MOI 7:50 REFLETS SUD 8:45 LE DESSOUS DES CARTES 9:00 LE JOURNAL DE RADIO-CANADA 9:30 STARS PARADE 10:00 FLASH INFO 10:02 TiVi5MONDE - T’CHOUPI ET SES AMIS 10:10 TiVi5MONDE - OZIE BOO ! PROTÈGE TA PLANÈTE 10:15 TiVi5MONDE - CAPTAIN BICEPS 10:25 TiVi5MONDE - CAPTAIN BICEPS 10:35 TiVi5MONDE - LES DALTON 10:40 TiVi5MONDE - LOULOU DE MONTMARTRE 11:10 TiVi5MONDE - SPIEZ ! NOUVELLE GÉNÉRATION 11:30 TiVi5MONDE - TACTIK 11:55 PAROLES DE CLIP 12:03 MATIERE GRISE DOCS 12:30 LA VIE EN VERT 13:00 FLASH INFO 13:03 MAGAZINE 13:45 SUR MESURES 14:00 NEC PLUS ULTRA 14:30 LE JOURNAL DE LA RTBF 15:05 CHABADA 15:50 CHABOTTE ET FILLE 16:25 FLASH INFO 16:30 CHABOTTE ET FILLE 17:00 TV5MONDE LE JOURNAL 17:30 ACOUSTIC 17:55 FLASH INFO 18:03 PARTIR AUTREMENT 19:00 FLASH INFO 19:15 PASSE-MOI LES JUMELLES 20:05 J’AI VU CHANGER LA TERRE 20:55 FLASH INFO 21:00 LES CHÉRIS D’ANNE 21:30 LE JOURNAL DE FRANCE 2 22:00 JUDEX 23:40 SORTIE DE ROUTE 0:00 TV5MONDE LE JOURNAL 0:10 LE JOURNAL DE LA TSR 0:35 TV5MONDE LE JOURNAL AFRIQUE 0:50 LA SAINTE VICTOIRE 2:35 PORTS D’ATTACHE 3:30 TV5MONDE LE JOURNAL 4:10 LES MINES DE L’ENFER

ANUNŢ Departamentul dotări al Ministerului Apărării (cu sediu în mun. Chișinău, șoseaua Hâncești, 84) anunţă concurs pentru ocuparea funcţiilor publice vacante: - consultant secţie achiziţii echipament Direcţia achiziţii publice – 1; - specialist coordonator secţie achiziţii echipament Direcţia achiziţii publice – 1; Data limitată la care poate fi depus dosarul pentru participare la concurs, care va include proba scrisă și interviul, este de 9 septembrie 2011. Concursul se va desfășura pe data de 14 septembrie 2011, ora 10.00 Informaţia privind condiţiile și desfășurarea concursului le puteti găsi pe www.army.md.

MICA PUBLICITATE ÎCS Synevo angajează pe durată determinată: zugravi, tencuitori, montatori de ghips, electricieni, instalatori sanitare, încălzire centrală, climatizare și aer condiţionat. CV pe adresa: office@consultgrup.eu


CMYK

12

19 AUGUST 2011

EDI|IA DE VINERI

Siesta

FLUX

Adresa internet: http://www.flux.md; E-mail: ap@flux.md; Tel.23.26.82; 23.27.11

DUMITRU MICUŞA:

„Mi-am propus un scop clar: să mă întorc în ţară de oriunde m-ar purta pe mine viaţa” Născuţi odată cu independenţa Republicii Moldova, tinerii de azi îndreptăţesc mai mult sau mai puţin așteptările și năzuinţele părinţilor lor dornici de schimbare. Mulţi dintre acești tineri au fost crescuţi și educaţi de bunei, pentru că părinţii lor au fost plecaţi la muncă peste hotare. Unii dintre acești tineri au reușit deja să se impună ca personalităţi în diferite domenii ale vieţii publice, participând la concursuri, festivaluri naţionale și internaţionale și aducând în ţară trofee și premii importante, primind burse la școli prestigioase din întreaga lume. Iar unii dintre ei își perfectează acum actele să plece pentru a-și căuta un rost peste hotare, convinși fiind că în Republica Moldova, aflată în pragul celui de-al 20-lea an de independenţă, ei nu au nici un viitor. Dumitru Micușa este unul dintre tinerii

- Tu ești născut, crescut și educat în perioada în care Republica Moldova pornea pe drumul democraţiei. Luna trecută ai împlinit 20 de ani. De patru ani ești plecat din ţară, ai studiat la Sankt-Petersburg. Cum a fost pentru tine perioada pe care ai petrecut-o acasă și de ce ai ales să pleci peste hotare? - Cred că, în primul rând, părinţii noștri sunt cei indicaţi să facă comparaţii, pentru că ei au văzut perioada de înainte și de după proclamarea independenţei. Noi, în perioada în care am crescut, am văzut la televizor și nu doar cum este viaţa peste hotare și evident că ne-am dorit să trăim și noi așa. Apoi e clar că întotdeauna ne pare că este mai bine acolo unde nu suntem

care a plecat să studieze peste hotare. El a fost admis la prestigiosul colegiu din Sankt-Petersburg, Petrovskii, care intră în top zece cele mai bune instituţii de învăţământ din Federaţia Rusă, școală pe care anul acesta a absolvit-o. Încă din perioada studiilor, Dumitru a învăţat săși câștige singur banii și să nu depindă de părinţi, fiind angajat în calitate de stilist la saloane de prestigiu din orașul în care și-a făcut studiile, dar participând la diferite festivaluri de modă și stil și obţinând premii importante, atât ca reprezentant al colegiului în care învăţa, dar și reprezentând uneori Republica Moldova. De la Dumitru am vrut să aflăm astăzi cum sunt percepuţi moldovenii peste hotare, dacă sunt sau nu patrioţi tinerii de astăzi și cum pot contribui ei la crearea unei noi imagini pentru ţara în care s-au născut.

noi, și crezând că acolo viaţa e mai bună (și așa și este), mulţi părinţi își doresc ca copiii lor să facă studii peste hotare. Și e corect că tinerii merg să studieze în străinătate. Nu este corect, cred eu, că ei nu se mai întorc să lucreze în ţară. Eu însă mi-am propus un scop clar: să mă întorc în ţară de oriunde m-ar purta pe mine viaţa și de oriunde voi mai ajunge încă să studiez.

„Dragostea pentru ţară se educă în familie” - De ce dorinţa asta de a reveni? - Încă mai vreau să fac ceva pentru ţară. Hai că poate sună prea tare, nu numai pentru ţară, ci pentru breasla asta a noastră, a stiliștilor și frizerilor.

- Generaţiile anterioare îi acuză pe tinerii de azi de lipsă de patriotism. Nu-și mai iubesc azi tinerii patria? - Eu cred că dragostea pentru ţară se educă în familie. Totul depinde de părinţi. Nu pot spune acum că mie părinţii în casă îmi spuneau ceva de genul: „Trebuie să fii patriot, iubeșteţi ţara!” sau „Fii mândru că ești moldovean!”. Nu, eu nu am fost educat cu lozinci din astea. Lucrurile au venit cumva firesc, parcă de la sine, dar spun că educaţia asta am primit-o în familie, deoarece acesta a fost pentru mine exemplul părinţilor mei: ei nu s-au plâns niciodată că ţara asta nu știu ce nu le dă sau nu știu ce nu face pentru ei, atitudinea lor a fost întotdeauna alta, ceva de genul: tot ce fac, fac cel mai bine, pentru că acolo

KARAOKE LA RANG DE ARTĂ:

Ina Gorobivscaia şi Denis Latâşev vor cânta pentru Moldova la Dublin Pentru prima dată, Republica Moldova va fi reprezentată la Campionatul Internaţional de Karaoke, care va avea loc la Dublin. În finala Campionatului Naţional, care s-a desfășurat pe 12 august, au fost admiși 18 tineri. Una dintre cerinţele juriului care a desemnat câștigătorii a fost ca participanţii să nu aibă studii muzicale și să nu-și câștige existenţa din muzică. Într-un final, juriul a desemnat doi câștigători: pe Ina Gorobivscaia și Denis Latâșev. Deși Denis a participat doi ani la rând la etapa naţională a concursului Eurovision, unde s-a făcut remarcat, feciorul cântăreţului Anatol Latâșev nu are studii muzicale și nici nu-și câștigă din muzică existenţa, una dintre pasiunile lui sunt clopotele, el fiind și clopotar la Catedrală. Iar Ina, chiar dacă a absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, nu are nici ea studii muzicale, pe cei doi i-a întâlnit doar dragostea pentru muzică și, în special, pasiunea pentru karaoke. Concursul Internaţional de Karaoke este organizat pentru al optulea an consecutiv.

În acest an vor participa concurenţi din peste 30 de ţări, printre care a nimerit și Republica Moldova. Premiul mare pentru care luptă concurenţii este șansa de a se lansa și afirma pe scena muzicală internaţională, biletul de intrare în marele show-bizz. În pofida faptului că un sondaj efectuat de guvernul britanic arată că repondenţii au plasat sistemul karaoke pe primul loc în topul celor mai enervante invenţii, această îndeletnicire pare să ia proporţii în continuare. Sondajul de care aminteam a fost efectuat pe un eșantion de 2.500 de adulţi și a relevat faptul că sistemul muzical care permite iubitorilor muzicii să se amuze interpretând piese devenite clasice, reprezintă invenţia care a generat cele mai multe antipatii din partea celor chestionaţi, scrie publicaţia „The Guardian”. L. P., FLUX

Cursuri particulare de tobe Baterist profesionist oferă lecţii de tobe pentru persoanele care vor să facă carieră în muzică, cât şi pentru cei care vor să cânte la baterii doar din hobby. Şedinţele conţin lecţii teoretice care includ elementele de bază pentru însuşirea acestui instrument (poziţia mâinilor şi a picioarelor, maniera de execuţie, aranjamentul setului de tobe), precum şi ritmuri de toate genurile, începând de la funk, latin, jazz, rock, pop rock, soul, country, fusion, pop etc.

unde voi merge, oamenii vor judeca după mine despre ţara mea. Mă miră atitudinea unor semeni ai mei care își fac studiile peste hotare și care vin aici în vacanţă, de genul: „of, Moldova asta” ori – „voi, moldovenii”, de parcă ei nu tot aici s-au născut și nu tot moldoveni sunt. Moldova e o ţară așa cum este, pe alocuri situaţia e mai bună, pe alocuri – mai proastă decât în alte ţări, dar știţi cum se spune: „nu există pădure fără uscături”. Lucruri rele și bune există oriunde, da, sunt de acord, se poate de făcut așa ca lucrurile să meargă mai bine în această ţară și trebuie să depunem efort ca Moldova să ajungă la nivelul ţărilor în care astăzi noi, tinerii, ne facem studiile sau dorim să trăim. Asta ca măcar copiii noștri să nu fie nevoiţi să plece de lângă noi. - Care a fost atitudinea colegilor tăi faţă de tine când au aflat că ești moldovean? - Este bine știut că atunci când au căzut hotarele, au plecat din ţară, în căutarea unui câștig mai bun, nu tocmai cele mai culte persoane. Sau numărul celor care ne fac o imagine bună peste hotare este infinit mai mic decât cel care ne face o imagine negativă. Da, în Federaţia Rusă există un stereotip faţă de moldoveni, n-ai cum să-l eviţi. Orașul în care trăiesc, am studiat și lucrez este totuși un oraș special. Sankt-Petersburg este o capitală europeană, o metropolă, un mediu propice în care poţi să te dezvolţi și să te afirmi ca personalitate. Evident, moldovenii sunt percepuţi peste tot în Rusia și nu doar acolo ca forţă ieftină de muncă. Dar fiecare exemplu este individual, fiecare ţară are indivizi mai mult sau mai puţin culţi, nu poţi judeca despre o ţară prin prisma câtorva indivizi.

- Te-ai dus să studiezi la colegiu încă pe vremea când erai adolescent. Cum ai reușit să te menţii acolo, să te impui? - Pe mine m-a ajutat faptul că am plecat de acasă la o vârstă fragedă și am nimerit într-un mediu bun, adecvat. Ca orice adolescent, și încă într-o ţară străină, m-am confruntat cu mai multe probleme pe care a trebuit să le rezolv singur, pentru că părinţii nu mai erau aproape. Mai dai de belele, dar știi că trebuie să te descurci singur și asta te mobilizează foarte bine. Și apoi, Sankt-Petersburgul are două faţete: cea de capitală culturală și de capital�� banditească: droguri, degradare - întotdeauna există și reversul medaliei, eu am nimerit într-un mediu bun și am rezistat ispitelor care puteau să mă arunce în cealaltă tabără.

„... tot ce este mai bun în meseria mea, să aduc în Moldova” - Acum ai absolvit colegiul, dar știm că te întorci la Sankt-Petersburg, vei da admiterea la o facultate de acolo? - Nu, în timpul studiilor m-am angajat la un salon, în calitate de meșter, la care continuu să muncesc. Anul acesta voi aplica la o facultate de stil și imagine din Europa. Cel mai probabil la Paris, chiar dacă specialiștii știu că la calitate și prestigiu, școala din Sankt-Petersburg și cea din Paris sunt aproape la egalitate, cea rusească având chiar mai mulţi admiratori. Eu însă sunt curios să cunosc și alte mentalităţi, alte viziuni. Cred că orice experienţă în acest domeniu este benefică pentru mine.

- Care ar fi punctul final al acestor căutări în care ești implicat acum? - Mi-aș dori, sigur, nu cred că voi reuși de unul singur, dar poate cu ajutorul altor colegi de-ai mei de la saloanele noastre, să schimbăm viziunea moldovenilor despre stil și imagine. Avem aici și câţiva meșteri buni, dar la capitolul școală suntem, deocamdată, mai slăbuţi. Și apoi meseria asta a noastră, aici, acasă, se împarte în două categorii: persoane care deschid saloane ca să se îmbogăţească și meșteri care vor să dezvolte breasla, dar sunt mai puţini

și nu au susţinere suficientă. Iată de ce eu sunt adeptul plecărilor peste hotare, de exemplu, te duci pentru un stagiu în Thailanda și vezi acolo meșteri care tund clienţii cu scoicile. Călătorești și înveţi nu doar tehnici noi, dar și abordări noi ale meseriei. Acesta este scopul meu, să călătoresc, să mă informez, să învăţ și tot ce este mai bun în meseria mea, să aduc în Moldova. - Noi îţi dorim succes în continuare. - Vă mulţumesc! Un interviu de Liliana POPUŞOI, FLUX

REMEMBER

Cuibul, trupa care a făcut istorie, se întoarce Acum 20 de ani, la Chișinău își începea activitatea formaţia Cuibul, care a fost și prima trupă de club din Republica Moldova și, ulterior, avea să devină una de cult pentru toate trupele rock și hard rock care i-au urmat în ţara noastră, dar și, în mare parte, în Rusia și Ucraina. Prima formaţie de asemenea gen în Republica Moldova, Cuibul s-a impus prin calitatea sunetului. Înfiinţată de Igor Dânga în 1991, viaţa artistică a trupei nu a fost una de durată – doar 10 ani (cu unele pauze), timp în care au fost lansate 6 albume și realizate 5 videoclipuri. În timp, geografia activităţii trupei s-a extins spre Rusia. Ultimele două albume ale formaţiei au fost lansate la casele de discuri FeeLee Records și CD Land Records din Moscova. Deși muzica formaţiei Cuibul nu a avut niciodată un caracter comercial, s-a bucurat de mult succes în rândul publicului larg, dar și a specialiștilor. În ciuda faptului că în 1998, casa de discuri cu care avea Cuibul contract a dat faliment, muzicienii au reușit totuși să înregistreze și să lanseze ultimul lor album - “Kliuchi ot vannoi” care, din păcate, nu a fost apreciat la justa valoare din cauză că ar fi fost adresat elitelor. Dar chiar și așa, “Kliuchi ot vannoi” – devine un exemplu al calităţii soundului de studio. În august 2002, Cuibul susţine ultimul său concert în Chișinău, iar conducătorul formaţiei, Igor Dânga, pune capăt activităţii sale artistice, totalmente direcţionându-se spre managementul trupei “Zdob și Zdub”, al cărei producător este din anul 1994.

19 - 26 august Berbec

O perioadă dinamică în care aveţi chef de treabă și o dorinţă greu de stăpânit de a schimba tot ce nu vă convine. Puteţi intra în conflict cu cei din familie.

Taur O săptămână obositoare, care vine după o perioadă agitată sau după un șir de nopţi nedormite, pe motiv că nu mai puteţi prevedea sensul în care evoluează lucrurile.

Gemeni Un grup de persoane vă invită la un eveniment sau vrea să participaţi la un proiect. Nu refuzaţi provocările, pentru că veţi avea surprize plăcute.

Rac Astăzi, 19 august, la Chișinău, nostalgicii pot participa la un concert acustic marca Cuibul, în localul 44 Jazz Caffe. Evenimentul marchează 10 ani de la lansarea albumului “Kliuchi ot vannoi”. Dar pentru că întrebarea firească care apare atunci când ne amintim de formaţia Cuibul este: dar ce fac și unde sunt ceilalţi muzicieni, vom încerca să vă satisfacem curiozitatea spunându-vă că: Igor Coşolean - soprano, alto, tenor saxofon, care a cântat în Cuibul din 1991 până în 1998, a trăit o perioadă la Moscova și a cântat în duet cu viorista Madia. Acum locuiește în Chișinău și cântă muzică jazz. Evghenii Jabin - chitară. A cântat în formaţia Cuibul între anii 1991 și 1993. S-a stabilit cu traiul în Rusia. Andrei Boico - chitară-bass. A cântat în formaţie în perioada 1993-1998. Trăiește și lucrează în Chișinău. Este proprietarul unui atelier de croitorie. Uneori, fiind invitat de Igor Dânga, participă la repetiţii. Ghenadii Barbu - tobe. A activat în cadrul formaţiei în perioada

Contacte: 022566791; 079007559 CMYK

1991-1994. Locuiește la Chișinău și cântă la tobe în proiectul nou solo al lui Dan Bălan. Vadim Tichisan - tobe. A cântat în trupă din 1995 până în 2001. Locuiește la București, cântă la tobe în trupa lui Ștefan Bănică Jr. Jenea Didic - trompetă. A cântat în Cuibul în1998. Acum locuiește și activează la Kiev și cântă în trupa Gaidamaki. Vadim Ostrouhov - saxofon. A activat în cadrul formaţiei Cuibul din 1998 până în 2000. Trăiește în Chișinău și lucrează în calitate de meșter, repară instrumentele muzicale de suflat. Serghei Macarov - clape. A activat în cadrul formaţiei Cuibul din 1999 până în 2001. S-a întors în orașul natal Viniţa (Ucraina) în 2003. Serghei Vatavu (Sarik) - chitară. A cântat în Cuibul din 1998 până în 2001. Locuiește la Moscova, cântă la chitară în trupa Olgăi Arefieva. Sergiu Teaca - chitară-bass, programare. A activat în cadrul formaţiei Cuibul din 1999 până în 2001. Locuiește în orașul Chișinău, lucrează în studioul Societăţii Muzicale „Cuibul”. Este regizorul de sunet al albumului “450 de oi” al trupei “Zdob și Zdub”. La fel, înregistrează muzică și pentru alţi artiști din Moldova. Cuibul rămâne însă un loc de pornire și de întoarcere pentru majoritatea dintre acești muzicieni. Sporadic, Igor Dânga îi invită în studio pentru experimente. Aceste experimente rămân, deocamdata, nerealizate și completează biblioteca de înregistrări demo ale noilor piese, care, poate, într-o bună zi, vor fi cântate pe viu întrun concert. L. P., FLUX

Dincolo de senzaţia că și cei din jur șiau propus să vină fiecare cu câte o constrângere, există și o parte bună. Colegii acceptă că se descurcă greu fără voi.

Leu Spuneţi lucrurilor pe nume în orice situaţie. Sunteţi conștienţi de rolul pe care îl aveţi într-o comunitate și știţi cât de mult contează ceea ce ziceţi și ce faceţi.

Fecioară Se pare că acum vă daţi seama cât de importantă este sănătatea și cât de mult vă schimbă starea de bine felul în care vedeţi viaţa și viitorul.

Balanţă Aveţi parte de provocările obișnuite în relaţia de cuplu. Ajustaţi-vă pretenţiile până la un nivel rezonabil. Nu cereţi partenerului ceea ce voi nu îi oferiţi.

Scorpion Sunt posibile dificultăţi la serviciu sau în legătură cu starea de sănătate, toate acestea ducând la modificări ale planurilor la care ţineţi atât de mult.

Săgetător Provocările vin în valuri acum. Unele mai mici, unele mai mari, dar sunt mai multe decât de obicei și de aceea veţi simţi nevoia să scăpaţi de toate dintrodată.

Capricorn O săptămână intensă la capitolul emoţii, din cauza familiei. Fiecare are problemele sale și refuză cooperarea pe motiv că e singurul în măsură să își apere interesele.

Vărsător Ar fi bine să nu faceţi prea multe deplasări și să nu vă planificaţi întâlniri importante acum, pentru că se pot ivi complicaţii la care nu v-aţi gândit.

Peşti Pe de o parte, vă convine atmosfera de la serviciu și faptul că vă simţiţi utili. Pe de altă parte însă, acest lucru aduce după sine multă muncă și un program lung.


Ziarul Flux, Ed. 29 (809)