6
11 MARTIE 2011
EDI|IA DE VINERI
Atitudini
FLUX
Adresa internet: http://flux.press.md; E-mail: apflux@flux.press.md; Tel.23.26.82; 23.27.11
O sărbătoare stupidă şi anacronică: Ziua Femeii În Republica Moldova ziua de 8 martie – “Ziua internaţională a femeii” – este zi liberă. E ziua în care bărbaţii cedează locul în maxi-taxi și troleibuz femeilor, ziua în care le cumpără soţiilor, iubitelor, mamelor și fiicelor flori și în care (eventual) le ajută la bucătărie. Pe vremea când lucram la BBC, o rugam regulat de fiecare 8 martie pe reportera de la Chișinău (pe atunci) Liliana Viţu să facă reportaje în care să scoată în evidenţă lipsa de conţinut a acestei “sărbători”, o zi unică în care bărbaţii se comportă (teoretic) așa cum ar trebui să se comporte în toate celelalte 364 de zile ale anului.
Căci e ironic ca într-o ţară în care misoginismul este atât de răspândit, în care traficarea femeilor în scopuri sexuale este atât de alarmantă încât va face obiectul discuţiilor în cadrul apropiatei vizite la Chișinău a vicepreședintelui SUA. Ziua de 8 martie ca zi internaţională a femeii împlinește anul
acesta 100 de ani. Sărbătoarea este de inspiraţie socialistă, avându-și originea în anul 1908, cu prilejul unui marș al femeilor pentru condiţii mai bune de lucru și drepturi egale cu bărbaţii și a fost marcată pentru prima oară pe 19 martie 1911 în Austria, Danemarca, Elveţia și Germania.
După crearea Organizaţiei Naţiunilor Unite în 1945 și sub impulsionarea Uniunii Sovietice și a sateliţilor săi, Ziua Femeii a căpătat o nouă însemnătate, ţările comuniste dorind să demonstreze superioritatea sistemului marxist-leninist, singurul care, în opinia lor, ar asigura egalitatea în societate între bărbat și femeie. Evident, cei care au trăit sub comunism știu prea bine ce gogoriţă era asta, iar în România ziua de 8 martie devenise în ultimii ani ai regimului comunist o zi de tămâiere a Elenei Ceaușescu, tovarășa de viaţa, n-așa, a iubitului conducător… Astăzi, ziua de 8 martie este sărbătoare legală în următoarele ţări: Afganistan, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, China (doar pentru femei), Cuba, Georgia, Guinea-Bissau, Eritrea, Kazahstan, Kârgâzstan, Laos, Madagascar (doar pentru femei), Moldova,
Mongolia, Muntenegru, Nepal (doar pentru femei), Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam and Zambia. Nu vă puteţi ascunde un zâmbet? Afganistan, unde femeile care vor să lucreze sau fetele care vor să meargă la școală sau doar vor să iasă neînsoţite pe stradă își pun integritatea fizică sau chiar viaţa în primejdie? Cambodgia, renumită pentru turismul sexual, unde fetiţe de 10 ani sunt oferite ca prostituate? China, unde femeile robotesc câte 16 ore pe zi, șapte zile pe săptămână? Rusia, care deţine recordul privind numărul de femei care mor în incidente de violenţă conjugală? Asta e lista de mari democraţii care acordă drepturi egale femeilor? De ce nu e ziua femeii zi de odihnă în Suedia (unde procentul de femei parlamentar e de 45%), Islanda (43%), Olanda
(41%), Finlanda sau Norvegia (40%)? De ce trebuie sărbătorită o zi a femeii, când femeile reprezintă majoritatea populaţiei globului? Și dacă o zi e specială pentru femei, nu rezultă prin implicaţie că toate celelalte sunt ale bărbaţilor? Există discriminare între bărbaţi și femei? Sigur că există, dar în democraţiile avansate, cele care nu “dau liber” de 8 martie, aceste discriminări se reduc, nu doar prin măsuri instituţionale, ci și, mai ales, prin schimbarea graduală a mentalităţii. Așa încât, după opinia mea, a venit vremea să fie abandonată această butaforie de sorginte stângistă, care este mai degrabă o insultă la adresa femeilor, oriunde s-ar afla: desfiinţaţi Ziua Internaţională a Femeii. E un anacronism și o stupiditate. Petru CLEJ Sursa: http://www.acum.tv
De 8 martie, reprezentanţa ONU incită Guvernul Filat la acţiuni ilegale şi antidemocratice De așa-zisa „zi internaţională a femeii”, 8 martie, spaţiul public a fost inundat de tot felul de declaraţii, felicitări și urări aduse reprezentantelor sexului frumos, unele mai logice și pertinente, altele stupide și indecente, după nivelul intelectual și moral al celor cale le-au emis. De fapt, nimic nou sub soare, așa e cu democraţia. Povestea asta se repetă an de an și nu am fi făcut constatarea de mai sus dacă în vacarmul acestor declaraţii și felicitări, de multe ori stupide și rudimentare, nu am fi dat peste una care chiar ne-a lăsat perplecși. De ce? Deoarece conţine afirmaţii în materie de democraţie mai mult decât îndoielnice și, mai ales, pentru că a fost emisă nu de nu știu ce direcţie sau departament raional sau municipal, sau de un ONG oarecare, ci de reprezentanţa de la Chișinău a celei mai importante organizaţii internaţionale din lume – Organizaţia Naţiunilor Unite.
ONU nu e o vacă sfântă Să precizăm din start că opinia pe care o prezentăm în acest text nu constituie un atac la adresa acestei prestigioase organizaţii internaţionale, cum le-ar plăcea unora să creadă, ci doar un punct de vedere mai critic la mesajul emis de reprezentanţa ei locală în ajunul zilei de „8 martie”. Să nu li se pară unora că am comite o blasfemie, căci, potrivit statutului ei, ONU nu este o vacă sfântă, ci o instituţie democratică, care admite pluralismul de idei, polemica și critica. Să vedem care e povestea. Pe 7 martie 2011, reprezentanţa Organizaţiei Naţiunilor Unite în Moldova expediază pe adresa electronică a redacţiei FLUX un „Mesaj cu ocazia Zilei internaţionale a femeii”. Iată primul alineat al acestui mesaj: „Cu ocazia celei de-a 100 aniversări a Zilei internaţionale a femeii, Organizaţia Naţiunilor Unite în Moldova salută progresele înregistrate de către Republica Moldova până în prezent în domeniul egalităţii de gen și abilitării femeilor și atrage atenţia asupra domeniilor în care eforturile ar trebui redublate”. Aici nu prea am înţeles ce a vrut să ne spună ONU, dat fiind că în limba română nu există cuvântul „redublat”, nici măcar DEX-ul nu-l atestă. S-ar putea să fie emanaţia limbii de lemn a birocraţiei de la ONU, care este atât de internaţională și de mondială, încât se crede în drept să ne impună în uzul nostru lingvistic, bănuim că din raţionamente eminamente propagandistice și ideologice, un deșucheat cuvânt neromânesc și impropriu nouă. Sau poate nu e vorba de rea intenţie, poate este doar o greșeală de traducere. Admitem și asta, deși este greu de crezut în cazul în care este vorba de mesajul celei mai importante organizaţii internaţionale din lume.
Reproşul şi avertismentul ONU pentru Guvernul Filat privind „asigurarea egalităţii de gen” Dar să mergem mai departe. În următorul alineat al mesajului, pe care nu-l vom reproduce, sunt trecute în revistă „un șir de legi și programe în scopul promovării avansării femeilor și asigurării egalităţii de gen în practică”. După care urmează un fel de reproș și chiar un avertisment făcut Guvernului de la Chișinău: „Cu toate acestea, există și un șir de îngrijorări. Femeile din Moldova continuă să fie plătite mai puţin, salariul acestora constituind 72 % din cel pe care îl primesc bărbaţii. În pofida unui cadru legal nascent
în domeniul violenţei în familie, o mare parte din femei nu pot beneficia astăzi de o protecţie eficientă de violenţă în familie. Vulnerabilitatea femeilor este perpetuată de excluderea continuă a femeii din procesul de luare a deciziilor în sectorul public. În prezent, există doar 21 de femei în parlament și o singură femeie ministră în guvern. Această sub-reprezentare la nivel naţional se reflectă și la nivel regional și local: femeile reprezintă doar 16,9 % din consiliile raionale și doar 17,4 procente de primari. În cadrul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), Guvernul s-a angajat să sporească numărul femeilor până la 40% în consiliile locale, 25 % în consiliile raionale și 30% în parlament către 2015. Alegerile locale din anul curent sunt ultima șansă de a realiza aceste scopuri până în 2015”.
„Femeia ministră” bagă mesajul ONU în ridicol Încă o inovaţie ilară a ideologilor și propagandiștilor globalizării de la ONU – femeie „ministră”, în loc de femeie ministru. Păcat că aceștia nu înţeleg că promovarea feminismului, chiar și într-o formă agresivă și rudimentară, nu trebuie să presupună și mutilarea limbii române. Putem chiar să le dăm un sfat util celor care au scris respectivul text: promovarea unei limbi de lemn în detrimentul limbii naţionale este o chestiune care îi deranjează enorm pe cei care constituie pătura intelectualilor în Republica Moldova, pentru că asta le amintește de practicile din perioada ocupaţiei sovietice. Unde mai pui că expresia „femeie ministră” bagă textul ONU în ridicol. Dar chestiunea cea mai gravă din respectivul mesaj, care ne-a lăsat perplecși, este reproșul care i se face Republicii Moldova pentru că în prezent avem doar 21 de femei în Parlament și o singură femeie membră a Cabinetului de Miniștri. Și culmea, ONU în Moldova îi cere Guvernului de la Chișinău „să-și realizeze angajamentul luat în cadrul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului privind sporirea numărului femeilor până la 40 la sută în consiliile locale, 25 la sută în consiliile raionale și 30 la sută în Parlament”. Dar cum își imaginează cei de la ONU că Guvernul ar putea, la alegerile locale din vară, să asigure o asemenea proporţie de gen în consiliile locale și raionale și în ce măsură această cerere cadrează cu normele democratice și legale? Doar Guvernul reprezintă puterea executivă și nu poate interveni în cadrul puterii legislative, el nu numește membrii Parlamentului, ci invers, Parlamentul confirmă componenţa Cabinetului de Miniștri.
ONU sfidează valorile democratice şi normele legale?
aţie se înregistrează în distribuţia pe medii: 50,6% pentru mediul urban și 49,4% - pentru cel rural”.
Numărul bărbaţilor şomeri este de aproape două ori mai mare decât al femeilor şomeri
O situaţie similară este și în cazul aleșilor locali. Conform legii, administraţia publică locală este autonomă în raport cu administraţia centrală, inclusiv cu Guvernul, iar aleșii locali își obţin mandatul în urma scrutinelor locale generale, nu sunt numiţi de Cabinetul de Miniștri. Cum ar putea atunci Guvernul să asigure respectivul procent de femei în consiliile locale și raionale? Sau poate reprezentanţii ONU își imaginează că Guvernul Filat ar putea să le ceară, să le indice partidelor politice câţi bărbaţi și câte femei să plaseze pe listele lor electorale pentru alegerile locale? Poate cei de la ONU vor ca Guvernul să alcătuiască listele electorale ale partidelor politice pentru alegerile locale din vara lui 2011? Căci cum ar putea fi atins pe altă cale obiectivul trasat de ONU? Oricâtă propagandă ar face Guvernul în favoarea „egalităţii de gen”, oricum, până la alegerile locale au rămas doar câteva luni și mentalităţile, lucru știut, nu pot fi schimbate peste noapte.
Reproşul adus de ONU Guvernului Filat este unul fals
Premierul Vladimir Filat și coordonatorul rezident al ONU în Republica Moldova, Kaarina Immonen, la recepţia oferită cu prilejul aniversării a 65 de ani de la crearea Organizaţiei Naţiunilor Unite, Chișinău, 25 octombrie 2010
Constatarea pe care putem să o cial pe cea a PLDM, ca să voteze legea facem în acest caz este foarte simplă: nediscriminării, a introducerii homocererea făcută expres Guvernului de dictaturii în Republica Moldova. Nimeni nu pune la îndoială că reprezentanţa ONU din Republica Moldova este una profund nedemo- femeilor trebuie să li se asigure șanse cratică și contravine în mod flagrant egale cu cele ale bărbaţilor, că trebuie normelor legale. Ea incită Guvernul combătută violenţa în familie, așa cum Republicii Moldova la nerespecta- trebuie combătut oricare alt tip de rea prevederilor legale și a normelor violenţă. Cu atât mai mult, Guvernul democratice de dragul asigurării așa- este obligat să le acorde sprijin mamezisei „egalităţi de gen”. Reproșul făcut lor cu mulţi copii, să le ofere femeilor de ONU Guvernului Filat este unul acces la asistenţă medicală, socială, neîntemeiat, chiar dacă există niște să le asigure cu locuri de muncă. angajamente stupide luate în cadrul Suntem cu toţii oripilaţi atunci când Obiectivelor de Dezvoltare ale Mile- unii bărbaţi, decăzuţi moral și mintal niului. Acest mesaj este un fel de „bate și profitând de faptul că dispun de mai șaua ca să priceapă calul”, scopul lui multă forţă fizică, comit atrocităţi în este să pună presiune pe Parlament, Dragă pe fracţiunile parlamentare Kaarina Immonen, vă rog să de guvernământ, în spe-
raport cu femeile din familiile lor, la fel cum suntem oripilaţi când unele femei comit aceleași fapte feroce în raport cu membrii familiilor lor, cu copiii, de exemplu.
„Egalitatea de gen” ca substituent al valorilor democratice, naţionale, tradiţionale şi moralcreştine Doar toate aceste probleme reale nu-i dau nimănui dreptul, inclusiv Guvernului și reprezentanţei ONU, să facă din „egalitatea de gen” un cult care poate să substituie nu doar normele legale și valorile democra-
raportaţi la New York că, dacă e nevoie, Guvernul Filat va asigura, în cel mai democratic și liberal mod, o reprezentativitate de sută la sută a femeilor în administraţia publică locală chiar înainte de alegerile locale, preconizate pentru vara anului curent. Рад стараться! Sărut mânușiţele!
tice, dar și pe cele naţionale, tradiţionale și moral-creștine.
Ţinta este familia Cu adevărat, situaţia femeilor din Republica Moldova, a marii lor majorităţi, este una dramatică: acestea sunt copleșite de probleme, sărăcie, injustiţie, lipsa condiţiilor decente de trai, lipsa accesului la asistenţă socială, la instruire. Dar această situaţie dramatică nu este rezultatul „lipsei egalităţii de gen”, pentru că astfel de probleme întâmpină toţi în Republica Moldova, nu doar femeile, ci și copiii, bătrânii, persoanele cu dizabilităţi fizice sau de alt ordin și chiar și foarte mulţi bărbaţi aflaţi în plinătatea puterilor lor. Femeile și bărbaţii nu constituie două clase sociale diferite, aflate în concurenţă de drepturi. Femeile nu sunt sărace pentru că bărbaţii ar fi pus mâna pe toată bogăţia din Republica Moldova și femeilor nu le-a mai rămas nimic. Nu, în Republica Moldova sunt săraci toţi, doar oligarhii și politicienii o duc bine. Faptul că unii bărbaţi, nu toţi însă, în virtutea unor diferenţe obiective, se descurcă un pic, doar un pic mai bine decât femeile, nu poate fi prezentat ca o mare nedreptate ce li s-ar face premeditat femeilor. Acţionând astfel, nu se urmărește îmbunătăţirea situaţiei femeii, ci se dorește doar ca femeia să se certe cu bărbatul, iar rezultatul acestei cerţi nu poate fi decât distrugerea familiei prin subminarea înţelegerii din cadrul ei.
86 de mii de persoane apte de muncă, dar fără un loc de muncă Că lucrurile stau anume așa o confirmă, cel puţin în parte, și raportul Biroului Naţional de Statistică „Forţa de muncă în Republica Moldova: ocuparea și șomajul în trimestrul IV al anului 2010”, făcut public la 4 martie 2011. Raportul constată mai întâi faptul că în ultimul trimestru al anului trecut, numărul de persoane economic active a scăzut cu tocmai 42 de mii. Iată ce constată Biroul Naţional de Statistică (pe scurt BNS): „În trimestrul IV al anului 2010, populaţia economic activă (populaţia ocupată în câmpul muncii plus șomerii) a Republicii Moldova a constituit 1153,3 de mii de persoane, în descreștere cu 42,2 de mii faţă de perioada respectivă a anului 2009. Disparităţi importante pe sexe și medii în cadrul persoanelor active nu s-au înregistrat: ponderea bărbaţilor (50,1%) a fost practic egală cu cea a femeilor (49,9%). Aceeași situ-
Făcând calculul numărului de șomeri și al ratei șomajului, raportul BNS constată în mod clar că bărbaţii sunt mai afectaţi de șomaj decât femeile. „NUMĂRUL ȘOMERILOR, estimat conform metodologiei Biroului Internaţional al Muncii (BIM), a fost de peste 86 de mii de persoane, practic neschimbat faţă de trimestrul III al anului 2010 și în creștere cu 12,1 mii faţă de trimestrul IV a anului 2009. Șomajul a afectat într-o proporţie mai mare bărbaţii – 61,2% din total șomeri, la fel și persoanele din mediul urban – 61,1%. RATA ȘOMAJULUI (proporţia șomerilor BIM în populaţia activă) la nivel de ţară a înregistrat valoarea de 7,5%, fiind mai mare faţă de valoarea 6,2% înregistrată în trimestrul IV al anului 2009. Rata șomajului la bărbaţi și la femei a înregistrat următoarele valori: 9,1% și 5,8%. Disparităţi semnificative s-au înregistrat între rata șomajului în mediul urban – 9,0%, faţă de mediul rural – 5,9%. În rândurile tinerilor (15-24 ani), rata șomajului a constituit 17,2%. În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 13,6%. POPULAŢIA INACTIVĂ de 15 ani și peste a reprezentat 61,1% din totalul populaţiei de aceeași categorie de vârstă. Din punct de vedere al relaţiei cu piaţa muncii, în cadrul populaţiei inactive distingem două categorii importante: persoane descurajate și persoane care au fost declarate de către gospodării plecate în alte ţări la lucru sau în căutare de lucru. Persoane descurajate în a-și găsi un loc de lucru dorit constituie circa 33,3 mii. Numărul persoanelor declarate de către gospodării plecate în alte ţări la lucru sau în căutare de lucru a fost conform estimărilor de circa 316,8 mii de persoane. Două treimi din numărul celor declaraţi plecaţi au fost bărbaţi. Ponderea persoanelor plecate din localităţile rurale a fost de circa 69,1%”, se arată în raportul BNS. Trebuie să constatăm că numărul real al șomerilor, adică al celor care nu au un loc de muncă, este mult mai mare de 86 de mii de persoane. Asta pentru că mulţi refuză sau evită să se înregistreze ca șomeri la birourile forţei de muncă în pofida faptului că nu au unde lucra. Dar să revenim la chestiunea „egalităţii de gen”. Din raportul BNS reiese clar că rata șomajului în rândul bărbaţilor este de aproape două ori mai mare decât în rândul femeilor (9,1% la 5,8%). Iată că, în acest caz, nu ne apucăm să vorbim despre „lipsa egalităţii de șanse” pentru bărbaţi în raport cu femeile la angajarea în câmpul muncii și ar fi absurd dacă am face asta, la fel cum este absurd când se procedează de aceeași manieră în cazul femeilor.
În concluzie Problema „asigurării egalităţii de gen”, agitată aproape isteric de așazisa „zi internaţională a femeii”, este una falsă pentru Republica Moldova, problemele reale sunt altele. Iar pretinsul angajament pe care Guvernul l-ar avea privind creșterea numărului de femei în organele eligibile din administraţia publică locală în alegerile din vara acestui an nu e nimic altceva decât o încercare de a distrage atenţia populaţiei Republicii Moldova de la adevăratele ei probleme. Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX