SIMPOZIONUL JUDEŢEAN „PERSPECTIVE EDUCAŢIONALE ‖-2019

Page 1

SIMPOZIONUL JUDEŢEAN „PERSPECTIVE EDUCAŢIONALE‖ — VOLUM CUPRINZÂND LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI — Organizator: — Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş Coordonatori: prof. Bogdan Camelia – inspector şcolar general adjunct, coordonator judeţean prof. Todoran Valentina – inspector şcolar pentru limba şi literatura română, coordonator Secţiunea A. Didactici moderne şi alternative educaţionale — prof. Bănică Amelia – inspector şcolar pentru proiecte educaţionale, coordonator Secţiunea B. Programe şi proiecte educaţionale — prof. Todoruț Gelu – inspector şcolar pentru management instituţional, coordonator Secţiunea C. Management educaţional modern şi eficient — prof. Vida Flaviu – inspector şcolar pentru managementul resurselor umane, coordonator Secţiunea D. Istorie, cultură şi tradiţii maramureşene — —

Culegere documente: prof. Konta Terezia-Doina – profesor metodist, Casa Corpului Didactic Maramureș

— — —

Parteneri: Casa Corpului Didactic Maramureş Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca - Centrul Universitar Nord din Baia Mare Inspectorate Școlare Județene Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu‖ Baia Mare Unităţi şcolare preuniversitare din judeţul Maramureş

Locaţia: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Baia Mare

— —

ISSN 2601 – 6701, ISSN-L = 2601 – 6701 Ediţia a III-a 13 Iunie 2019 1


SECŢIUNEA A. DIDACTICI MODERNE ŞI ALTERNATIVE EDUCAŢIONALE Eficiența strategiilor active-participative în dezvoltarea gândirii critice Prof. Cobel Gabriela Marusia Școala Gimnazială Nr.7, Borșa, Maramureș Prof. Ulici Carmen Liceul Tehnologic Traian Vuia Tăuții Măgherăuș 1.Despre gândirea critică Gândirea critică este modalitatea superioară de manifestare a gândirii care sintetizează și integrează aspecte și proceduri ale celorlalte moduri de gândire. A gândi critic înseamnă, printre altele, a gândi pragmatic și realist, divergent și pozitiv, euristic și creator, algoritmic și eficient. În lumea educatorilor, gândirea critică semnifică o gândire de nivel superior bazată pe capacitatea celor ce o practică de a raţiona corect, coerent logic, pe baza unor argumente suficiente, solide şi valoroase şi implică analiza, sinteza, evaluarea pe baza unor criterii şi valori dezirabile social, asumate de individ, practicate cu pricepere şi eficienţă. A gândi critic înseamnă a lua idei, a le examina implicaţiile, a le supune unui scepticism constructiv, a le pune în balanţă cu alte puncte de vedere opuse, a construi sisteme de argumente care să le sprijine şi să le dea consistenţă şi a lua o poziţie pe baza acestor structuri; gândirea critică este un proces complex de integrare creativă a ideilor şi resurselor, de reconceptualizare şi de reîncadrare a conceptelor şi informaţiilor. Cu alte cuvinte, gândirea critică este o gândire sofisticată. A gândi critic înseamnă a fi curios, a pune întrebări, a căuta răspunsuri, a căuta cauze şi implicaţii, a găsi alternative la atitudini deja fixate, a adopta o poziţie pe baza unei întemeieri argumentate şi a analiza logic argumentele celorlalţi. Gândirea reprezintă trăsătura distinctă cea mai importantă pentru psihicul uman. Gândirea ca proces al psihicului uman într-o accepţiune generală, reprezintă capacitatea specific umană de a introduce ordine, raţionalitate în evenimentele lumii, ea se referă nu numai la real, ci și la posibil, despre care se se formulează ipoteze, concluzii, combinații de idei și imagini, sisteme cognitive închegate. Vedem că, în mod uzual, termenul critic înseamnă a nu fi de acord cu opinia unei persoane sau a unui grup, a nu te conforma sau a te opune unor reguli şi norme, iar persoanele critice sunt percepute ca pretențioase. 2. Importanţa, obiectivele și valentele formative a metodelor/strategiilor activ-participative Metodele active stimulează formarea de capacităţi ca: spiritual critic constructiv, independenţa în gândire şi acţiune, găsirea unor idei creative, îndrăzneţe de rezolvare a sarcinilor de învăţare, comunicarea și activizarea tuturor 2


copiilor şi stimularea creativităţii dacă copiii beneficiază de momente active și creative integrate, în activităţi şi jocuri cu scopul exersării gândirii. Copiii descoperă o nouă experienţă inter-relaţionând în grupuri de învăţare activă: aceea de a studia, investiga şi capătă încredere în capacităţile individuale şi ale grupului. Acțiunea educațională, vizează producerea unor schimbări de natură cognitivă, afectiv-motivațională, atitudinală și comportamentală la nivelul celui supus instruirii, iar modernizarea metodologiei didactice reprezintă un element fundamental al reformei pedagogice, în evoluţia copilului. În acest fel copilul devine prin metodele moderne principalul beneficiar al propriei activităţi de descoperire, de activitate reală sau fictivă, însuşindu-şi alături de cunoşinţe, priceperi, deprinderi şi calea de a ajunge la ele, de a le utiliza în situaţii noi, de a face transferuri între diferite categorii de cunoştinţe sau de la teorie la practică şi invers, iar în felul acesta metoda devine un instrument propriu de muncă intelectuală sau productivă, inserându-se în cunoştinţele sale strategice şi procedurale, în competenţele sale, fără a mai fi un factor exterior în raport cu cel educat. Aplicarea si abordarea metodelor active reprezintă un mod superior de instruire deoarece acestea solicită timp, diversitatea de idei, angajarea în acţiune, descoperirea unor noi valori, responsabilitate didactică, încredere în ceea ce s-a scris şi în capacitatea personală de a le aplica creator pentru eficientizarea procesului instructiv educativ, iar prezentarea ca nişte jocuri distractive, de învăţare și cooperare, nu de concentrare, aduce un plus de motivație în învățare. Prin folosirea metodelor active copiii învaţă că, un comportament întâlnit în viaţa de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăţa cum să-l evităm. Cadrele didactice trebuie să se implice în mod activ în implementarea metodelor activ-participatve, deoarece trebuie să-şi adapteze stilul didactic în funcţie de fiecare tip de copil și trebuie să cunoască foarte bine copiii şi problemele lor, pentru a putea da sarcini de învățare în funcție de o metodă/tehnică sau alta, pentru a realiza o mare varietate de capacităţi. Prin alegerea metodelor adecvate și cunoscând particularitățile fiecărei metode, cadrul didactic realizează cadrul propice învățării și dezvoltării, în sensul în care sarcinile trasate îndeplineasc condițiile minine și anume: sarcina este descrisă gradual; este transmis timpul alocat sarcinii; oferă posibilitatea copiilor de a comunica cu colegii, de a se corecta si autoevalua;sarcina este legată de viaţa reală; în formularea obiectivelor operaționale se folosește taxonomia lui Bloom . Prin metodele activ-participative se încredinţează sarcini individuale,se provoacă membrii acestuia la o relaţionare creativă, la diferite situaţii în așa fel încât aceștia îşi coordonează acţiunile, se ajută reciproc, se încurajează, negociază soluţiile individuale, iar atunci când au de realizat un produs, fiecare îşi aduce contribuţia în funcţie de abilităţi. Sarcina de învăţare trebuie să fie clară, concisă și trebuie să ducă la rezolvarea eficientă și rapidă, prin implicarea întregului grup, cu căutari, acceptări, renunţări, decizii, investigaţii, pentru a descoperi misterul ascuns de sarcina de învăţare. Astfel, se învață în spirit democratic, aceste metodele ajută copiii să se cunoască, să-şi descopere stilul propriu de gândire şi acţiune, într-un

3


cuvânt îl ajută să îşi formeze personalitatea. Astfel, am putea enumera din obiectivele metodelor interactive: a) formarea unui sistem de capacităţi; b) promovarea învăţării prin cooperare si incurajarea autonomiei copilului; c) formarea deprinderii de a gândi critic; d) promovarea unei activităţi didactice moderne centrată pe demersurile intelectuale interdisciplinare şi afectiv-emoţionale; e) realizarea unor obiective interdisciplinare; (a şti să culeagă informaţii despre o temă dată; a şti să identifice problemele diferite;a şti să facă conexiuni); f) promovarea unei activităţi didactice centrată pe demersurile intelectuale interdisciplinare şi afectiv-emoţionale; g) implicarea activă şi creativă a copiilor pentru stimularea gândirii productive, h) libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor,ideilor; i) deprinderea copiilor de a găsi singuri informaţii, de a lucra în echipă, de a aplica cunoştinţele în diferite situaţii de viaţă, de a conştientiza stilurile de învăţare pe care le preferă; j) comunicarea pe baza unei tehnologii informaţionale moderne, interactive. k) realizarea unor obiective interdisciplinare; a şti să culeagă informaţii despre o temă dată; (a şti să identifice problemele diferite); În concluzie putem spune că gândirea critică reprezintă instrumentul de ordin superior al învățării eficiente care ajută o persoană să se orienteze în lumea alternativelor posibile și să-și conștientizeze mecanismele propriei gândiri. O dovadă de întelepciune este capacitatea de a ne accepta punctele slabe, de a cere altora feedback și a lua în considerare și opiniile care ne displac. Deci eficiența apare la intersecția a trei coordonate aflate permanent în echilibru: ideea, acțiunea și efectul. Bibliografie: 1.Bernat Simona-Elena,Tehnica învațării eficiente,Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca 2003, 2.Dumitru,Ion,Al,(2000),Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura de Vest,Timișoara 3.Nicu A.,Strategii activ-participative de formare a gândirii critice, Editura Didactică si Pedagogică, R.A.București, 2007, 4.Marin T.,Ghelmez S.,Popescu M.M., V&I INTEGRAL,București,2010.

4


Procese psihice cognitive superioare – Imaginaţia Proiect de lecție la psihologie prof. psih. Antoneta BOLCHIȘ Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Maramureș Clasa: a X-a Nivelul general al clasei şi caracteristici care pot influenţa procesul învăţării: În această clasă nivelul intelectual al elevilor este mediu. Elevii sunt, în general, disciplinaţi, comunicativi şi sociabili, fac faţă programei şcolare la un nivel satisfăcător, motivaţia pentru învăţare este predominant extrinsecă, generată de evaluările semestriale. Activitatea instructiv-educativă propusă este interesantă, stimulativă, centrată pe formarea şi dezvoltarea competenţelor specifice disciplinelor socio-umane, cu instrumente didactice utilizate în spirit modern. Ambianţa în care se desfăşoară activitatea de învăţare este bazată pe cooperare, pe exprimarea liberă a opiniilor fiecărui elev şi pe valorificarea formativă şi informativă a experienţelor de învăţare. Subiectul lecţiei: Procese psihice cognitive superioare – Imaginaţia Categoria de lecţie: Lecţie de formare de priceperi şi deprinderi (abilităţi) intelectuale Varianta de lecţie: Lecţie bazată pe activităţi creatoare Prerechizite: cunoştinţe minime despre procesele cognitiv-intelectuale (gândire, memorie, imaginaţie) dobândite anterior, în cadrul unităţii de învăţare ,,Categorii de mecanisme psihice‖, cunoştinţe referitoare la interpretarea şi relaţionarea cunoştinţelor, capacitatea de procesare şi sistematizare a informaţiilor, abilităţi de organizare grafică, exemple de situaţii creative din experienţa de viaţă a elevilor, dorinţa elevilor de a participa şi de a se implica activ în secvenţa de lecţie, dorinţa elevilor de a-şi manifesta creativitatea şi inteligenţa productivă. Întrebări-cheie ale curriculumului:  Care este rolul imaginaţiei în dezvoltarea personalităţii noastre?  Cum ar arăta parcursul traseului vostru în carieră (traseul profesional)? Strategia didactică:  Tipul/tipurile de experienţe de învăţare: interactivă, problematizantă, euristică, reflexivă, creativă,  Sistemul metodologic: vizualizarea creativă (metoda didactică), conversaţia euristică, explicaţia, exerciţiul, reflecţia personală (procedee didactice),  Sistemul resurselor curriculare: programa şcolară, manual, foi de flipchart, markere, fişe de lucru, resurse multimedia (calculator, videoproiector, CD, stick de memorie),  Forme de organizare a activităţii elevilor: frontală, individuală, pe grupe. Managementul situaţiei de învăţare: Componentele structurale ale situaţiei de învăţare: Obiectivele operaţionale (ale secvenţei de învăţare): La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili: 1. să sintetizeze caracteristicile procesului imaginativ; 5


2. să-şi imagineze diferite situaţii, vizualizând creativ posibilităţile personale

de dezvoltare în carieră; 3. să compună desene şi să elaboreze diferite fraze cât mai originale şi

neobişnuite, prin exersarea formelor şi procedeelor imaginaţiei. Competenţele corelate cu activitatea de învăţare: 1.1.Identificarea proceselor psihice şi caracterizarea rolului lor în evoluţia personalităţii 2.1.Analizarea unor procese psihice pornind de la exemple concrete 3.1.Utilizarea cunoştinţelor de psihologie în scopul adaptării conduitei proprii la situaţii concrete de viaţă Conţinuturile învăţării: - conţinuturi cognitive (conceptuale): imaginaţie reproductivă şi creatoare, imaginaţie voluntară şi involuntară, reverie, visul de perspectivă, procedee ale imaginaţiei; - conţinuturi acţionale (procedurale): operaţionalizarea şi aplicarea cunoştinţelor dobândite la lecţia Imaginaţia în vizualizarea creativă a propriului traseu de carieră; valorificarea potenţialului creator al elevului în căutarea a noi oportunităţi de dezvoltare personală şi în identificarea beneficiilor şi eventualelor dificultăţi în alegerea unei cariere, cu ajutorul desenelor, dialogului interactiv, reflecţiei personale; - conţinuturi atitudinale (referenţiale): exersarea activismului individual al elevilor, introspecţia, interacţiunile elevului cu sinele, comunicarea cu sinele, în limbaj intern, exersarea responsabilităţii personale şi a flexibilităţii în contexte legate de propria persoană, în realizarea unui dialog cu sinele interior, participarea activă şi interactivă a elevilor la lecţie. Sarcina de învăţare – formulată de cadrul didactic: Imaginaţi-vă cum ar arăta propriul vostru traseu în carieră, exprimând cât mai creativ, verbal şi grafic (prin desen), momentele importante din acest traseu. Contextul învăţării/contextul comunicării (didactice) dintre agenţii învăţării şi contextul relaţional: Secvenţa de învăţare este centrată pe elev, este stimulată participarea activă şi interactivă a elevilor, comunicarea eficientă profesor-elevi, elevi-elevi, un climat armonios, favorizant pentru învăţarea creativă, care să permită valorificarea valenţelor formative ale procesului imaginaţiei. Cadrul învăţării: activizant, creativ, organizat pentru activităţi frontale, pe grupe, în binoame/perechi. Mediul de învăţare: formal – şcoala şi clasa de elevi Modalitatea de desfăşurare a secvenţei didactice: Organizarea activităţilor de învăţare După ce elevi vor vizualiza cu ajutorul videoproiectorului câteva fotografii, cu ajutorul cărora să identifice procedeele imaginaţiei, vor desprinde caracteristici ale procesului imaginativ şi se va concluziona că omul este o personalitate 6


unică, ce interpretează informaţia care îi parvine şi oferă un model unic de activitate, de existenţă. Pe baza unei imagini, profesorul propune elevilor, un exerciţiu individual de creativitate, în care să îşi imagineze cum definesc cariera în viziunea lor, ce reprezintă aceasta pentru ei, ce obiectiv doresc să atingă. Pornind de la diferenţierea dintre imaginaţia reproductivă şi cea creatoare, clasei i se prezintă tema legată de viitorul lor profesional şi anume construirea propriului traseu de carieră (de exemplu, locul de muncă preferat). În prima etapă, elevii trebuie să îşi imagineze, individual şi în scris, un obiectiv dificil pe care urmează să îl realizeze într-un interval de timp de 10 minute şi să vizualizeze în plan mental realizarea cu succes a acestuia în cele mai mici detalii (implicând cât mai multe simţuri şi emoţii). Este vorba de a anticipa potenţialele dificultăţi şi probleme şi de a găsi soluţiile cele mai potrivite. A doua etapă se referă la vizualizarea beneficiilor realizării cu succes a respectivului obiectiv (de exemplu, satisfacţia şi felicitările din partea părinţilor, profesorilor sau a colegilor), în felul acesta urmărindu-se creşterea gradului de implicare în realizarea obiectivului şi automotivarea în vederea finalizării acestuia. Urmează apoi o discuţie în perechi/binoame, astfel încât elevii să-şi facă cunoscută opţiunea, să-şi argumenteze alegerea propriului traseu în carieră. După cinci-şase minute de discuţii, fiecare pereche se grupează cu altă pereche, în acest mod comparându-se opţiunile între membrii noii grupe, formate din patru elevi. După zece minute, în funcţie de numărul de elevi din clasă, se poate recurge la o nouă regrupare (cinci-şase membri într-o grupă). În această formulă, pe grupe, elevii primesc sarcina de a transpune opţiunile, ideile lor, într-un desen comun, sub forma unui scenariu, care să reunească opţiunile de carieră ale tuturor membrilor din grupă. La final, fiecare grupă este invitată să îşi prezinte lucrările şi concluziile, argumentându-şi fiecare alegerea personală în imaginea de ansamblu a scenariului, conştientizând atât beneficiile, cât şi dificultăţile pe care le pot întâmpina în alegerea unui loc de muncă. Managementul efectiv al situaţiei de învăţare: Prin această activitate, profesorul creează un sistem de planificare, organizare, coordonare, evaluare a situaţiei de învăţare interactivă, ţinând cont de nivelul de instruire şi educaţie al elevilor, de ritmul lor de învăţare, prin coordonarea activităţii individuale cu cea în perechi şi în grup, prin valorificarea procedeelor didactice care sprijină aplicarea vizualizării creative, prin formularea atentă a sarcinilor de lucru, prin selectarea formelor de organizare a activităţii didactice, prin tehnicile de acţiune şi gândire originală, creativă şi inventivă exploatate. Modalitatea de asigurare a caracterului interactiv al activităţii şi de susţinere a motivaţiei pentru învăţare a elevilor: Pentru asigurarea caracterului interactiv al lecţiei, profesorul antrenează elevii in imaginarea propriului traseu în carieră, stabilind în permanenţă interacţiuni cognitive, verbale şi afective cu elevii şi promovând astfel de interacţiuni între elevi, stimulându-i în realizarea unui dialog cu sinele interior şi apoi în împărtăşirea ideilor, a propriilor aspiraţii celorlaltor colegi, controlând în mod conştient procesul 7


gândirii şi construirea în plan mental a unor imagini şi scenarii de viaţă sănătoase, premise pentru reuşita în viaţă. Încurajarea iniţiativelor personale ale elevilor, a spiritului lor reflexiv, activ, critic şi a gândirii originale, logice, active, inventive, creatoare şi divergente (individual şi în grup), a disponibilităţii de a colabora, a creativităţii: Acţiunile profesorului sunt orientate spre manifestarea interesului pentru opiniile elevilor, stimularea curajului de a emite cât mai multe ipoteze, chiar hazardate, capacitatea de a aprecia în ce măsură este plauzibilă o anumită ipoteză, stimularea curiozităţii. Elevii lucrează individual, dar şi în perechi şi în grup, dezvoltându-şi nu doar capacitatea de colaborare, ci şi capacităţile creative, gândirea originală, logică, activă şi divergentă, cultivându-şi flexibilitatea, abilitatea de a gândi abstract, originalitatea, fluiditatea expunerii ideilor, capacitatea de a stabili asemănări şi deosebiri între visul de perspectivă şi reverie, disponibilităţile de elaborare, organizare, reordonare a ideilor. Oferirea de întăriri pozitive, de aprecieri, de recompense verbale: Într-un cadru constructivist, elevii sunt încurajaţi şi apreciaţi pentru munca depusă, prin întăriri pozitive, sporindu-le stima de sine, curajul de gândi creativ. Folosirea vizualizării creative îi ajută pe elevi la creşterea încrederii în propriile forţe, la dezvoltarea capacităţilor intuitive, creatoare. Reglarea şi autoreglarea: cognitivă, motivaţională/emoţională,comportamentală: Abilităţile reglatorii şi autoreglatorii reprezintă cel mai important set de prerechizite necesar ajustării la solicitările pieţei muncii, aflată într-o perpetuă dinamică şi transformare. Dintre abilităţile pe care le revendică cel mai frecvent piaţa actuală a muncii, un rol important îl au flexibilitatea în rezolvarea de probleme, generarea de soluţii dinamice, alternative, gândire creativă şi muncă în echipă, abilităţi dezvoltate prin metode şi tehnici de gândire creativă, de generare a unor imagini mintale vii, în scopul reţinerii unor informaţii cu caracter mai abstract. Asimilarea şi (re)organizarea conţinuturilor curriculare îi ajută pe elevi să îşi fixeze mai bine informaţiile legate de procesul imaginaţiei, apoi să le utilizeze în diverse contexte, cum este şi cel al proiectării propriului traseu în carieră. Gestionarea eforturilor proprii şi a resurselor de timp, automonitorizarea propriei activităţi de învăţare, modul de autoreglare şi reflectare asupra propriului proces de înţelegere, învăţarea în grup şi strategiile comportamentale se înscriu în eforturile de sensibilizare şi încurajare a elevului de a-şi asuma responsabilitatea pentru gestiunea propriului proces de învăţare şi a propriilor comportamente cognitive şi non-cognitive. Activarea motivaţională, managementul reacţiilor afective circumscriu percepţia autoeficacităţii personale, anticiparea rezultatelor posibile, a beneficiilor sau riscurilor, orientarea către valori-mijloc, valori instrumentale, valori-scop şi finalităţi personale. Modalităţi de sprijinire a elevilor în demersurile lor cognitive: Elevii sunt ajutaţi să realizeze antrenamentul mental, să-şi selecteze, achiziţioneze, integreze informaţiile noi în propriul sistem cognitiv, prin repetarea unor clasificări, identificarea unor cuvinte şi idei cheie, formularea de predicţii, deducerea unor consecinţe aplicative, formularea de întrebări, realizarea de comentarii logice, 8


aplicarea celor învăţate în alt context decât cel al învăţării, realizarea de comparaţii între două sau mai multe posibilităţi de răspuns, sesizarea unor elemente de diferenţiere, elaborarea de organizatori grafici, formularea unor concluzii pertinente. Modalităţi de sprijinire a elevilor în demersurile lor metacognitive (antrenament metacognitiv): Reglarea metacognitivă, ca rezultantă a coroborării cunoştinţelor cu strategiile metacognitive cuprinde setul de activităţi care permit procesarea informaţiei la diferite niveluri de profunzime. De exemplu, pentru planificarea, monitorizarea şi evaluarea temei abordate în lecţia Imaginaţia, temă referitoare la vizualizarea propriului traseu în carieră, elevul poate să formuleze un set de autoîntrebări: 1. Ce ştiu despre această temă? 2. Am suficiente informaţii, date despre această temă? 3. De unde pot obţine informaţii suplimentare? 4. Cum se relaţionează aceste informaţii cu ceea ce ştiam deja? 5. De cât timp am nevoie să rezolv sarcina? 6. Care sunt cele mai eficiente strategii şi tehnici pe care aş putea să le utilizez? 7. Am înţeles suficient de bine ceea ce am auzit, citit sau văzut de la profesor, de la colegi? 8. Ce exemple susţin aceste idei? 9. Care ar fi consecinţele aplicării în practică a acestor idei, pentru mine şi pentru ceilalţi? 10. Cum voi putea utiliza cunoştinţele despre planul meu de carieră în viaţă? etc. Elemente non-cognitive relevante pentru secvenţa de învăţare: Tema este atractivă şi stimulativă pentru elevi, având în vedere că aceştia se află în perioada de aprofundare a studiilor în profilul şi specializarea aleasă, iar interesul şi motivaţia pentru alegerea viitoarei cariere contribuie la exersarea introspecţiei, a imaginaţiei şi creativităţii ca surse ale unei vieţi personale şi sociale de calitate. Trăsăturile de personalitate ale unor elevi pot determina stărilor de blocaj emoţional şi cognitiv, pot obstacola comunicarea şi cunoaşterea (de exemplu neîncrederea în sine, prejudecăţile, complexele, teama, stresul ş.a.). Modalităţi de diferenţiere şi individualizare a instruirii: Pentru elevii cu dificultăţi de învăţare: Profesorul va propune obiective care să presupună clasificări, comparaţii, probleme simple foarte apropiate de cele care au fost rezolvate în clasă:  dificultăţi legate de insuficienta cunoaştere a limbajului psihologic;  se încurajează lucrul în echipă;  alocarea de timp suplimentar pentru finalizarea sarcinilor;  practicarea unei evaluări diferenţiate;  oferirea de explicaţii suplimentare în timpul activităţii individuale;  profesorul utilizează frecvent în definirea noţiunilor de bază sinonime şi verifică mereu înţelegerea sensului acestora; 9


 relaţie didactică profesor-elevi deschisă, democratică, bazată pe respect reciproc;  oferirea în permanenţă de feed-back cognitiv şi afectiv, cu valenţe formative şi informative;  utilizarea organizatorilor grafici (de exemplu, harta traseului profesional), oferirea unor strategii metacognitive, în manieră explicită. Pentru elevii buni şi foarte buni:  efectuarea unei prezentări PowerPoint pentru tema în cauză;  realizarea unui eseu cu tema ,,Cariera – între vis şi realitate‖; prezentare de probleme, rebusuri (sau elaborarea acestora de către elevi), propunere de exerciţii sub formă de fişe individuale etc. Implicaţii în evaluare, autoevaluare, interevaluare: Pentru a activiza eficient elevii, optăm pentru organizarea grafică a traseului în carieră, modalitate ce se pretează foarte bine în contextul evaluării sumative, realizate la finele capitolului ,,Procese psihice cognitiv‖. Pe parcursul lecţiei se foloseşte şi evaluarea formativă, care permite verificarea orală, exprimarea emoţiilor, a stărilor, capacitatea de gândire creativă, de imaginare a noi oportunităţi de dezvoltare în carieră, de cooperare cu cei din jur. În acest fel se formează şi se dezvoltă competenţele de utilizare a conceptelor specifice ştiinţelor sociale, se utilizează cunoştinţele în rezolvarea unor situaţii-problemă, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare, se stimulează cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea sarcinilor de lucru. Reflecţii personale pentru activităţile viitoare:  Metoda vizualizării creative îi ajută pe elevi să descopere cum îşi pot crea propriile experienţe cognitive şi non-cognitive pozitive, dezvoltându-şi motivaţia intrinsecă pentru învăţare, încrederea în sine, autoeficacitatea.  Metoda este utilă în dezvoltarea intuiţiei, imaginaţiei şi creativităţii individuale şi de grup prin stimularea şi facilitarea introspecţiei, a comunicării cu sine însuşi.  Fiind o activitate activă şi interactivă, elevii se află ei înşişi în centrul procesului de (re)construcţie a propriilor cunoştinţe, şi, totodată, sunt implicaţi toţi elevii în situaţia de învăţare care generează experienţe de învăţare pozitive, dezirabile.  Vizualizarea creativă reprezintă o metodă de stimulare a imaginaţiei creatoare, aplicată activ în şcoală şi în viaţa cotidiană, în scopul atingerii obiectivelor, al depăşirii obstacolelor, al sporirii conştiinţei de sine şi al creşterii generale a calităţii traiului. Este un exerciţiu care le solicită elevilor să îşi imagineze anumite situaţii şi îi ajută să se focalizeze pe propriile dorinţe, aspiraţii şi trăiri exteriorizate, relaţionate cu situaţia imaginată, să îşi valorifice gândirea originală şi creatoare.  Este o metodă benefică pentru dezvoltarea metacogniţiei, astfel încât elevii sunt capabili să îşi fixeze şi să îşi impună propriile scopuri, ţinând cont de propria capacitate de învăţare, de a se automotiva, de a-şi monitoriza şi controla propriile demersuri de învăţare, asigurând astfel managementul şi gestiunea 10


propriei învăţări şi cunoaşteri, precum şi premisele unei autoreglări de calitate pentru aceste complex proces.  Pentru copiii cu probleme sau cu cerinţe educaţionale speciale, cum ar fi cei încercaţi de temeri iraţionale, cei hipersensibili, hiperactivi sau incapabili de concentrare, vizualizarea creativă poate reprezenta o metodă valoroasă, chiar indispensabilă, cu ajutorul căreia ei ar reuşi să îşi înfrunte şi să îşi depăşească problemele.  Un punct slab al secvenţei didactice este dificultatea de înţelegere a necesităţii practicării unui stil constructivist, care poate părea la început nonconformist, dificil, ineficient, în defavoarea unuia tradiţional, practicat la alte discipline, precum şi posibilitatea ca elevii să fie distraşi spre alte teme de discuţie, colaterale. Recomandări pentru cadrele didactice:  recursul la plasarea elevilor în situaţii reale, chiar prin folosirea imaginaţiei creatoare, formularea de întrebări şi ipoteze;  exersarea cu elevii a capacităţii de a pune întrebări, formalizarea de interpretări şi soluţii variate, în special în forma construirii în plan mental a unor imagini şi scenarii de viaţă, în vederea depăşirii obstacolelor cognitive şi metacognitive ale elevilor şi în vederea înlăturării erorilor pe care aceştia le fac;  folosirea acestei metode în predarea ştiinţelor socio-umane, deoarece facilitează formarea şi dezvoltarea competenţelor de însuşire a limbajului de specialitate, de dezvoltare a gândirii creatoare, divergente, inventive, aplicarea cunoştinţelor în rezolvarea unor situaţii-problemă, în viaţa reală;  metoda se pretează la elevii cu stil de învăţare dominant: vizual, imaginativ, emergent, la aceştia antrenamentul mental dând rezultate deosebite. Importanța jocurilor în stimularea memoriei Achim Simona Cecilia Școala Gimnazială Vasile Alecsandri Baia Mare Oare de ce ţinem atât de mult la memoria noastră? Doar pentru a găsi nişte obiecte rătăcite? Nu. Ea ne ajută în fiecare moment al activităţilor pe care le desfăşurăm zi de zi. Fără ea viaţa noastră ar fi o adevărată luptă. Ce este memoria? Ce putem face pentru a beneficia la maxim de ea? Cum o putem îmbunătăţi? Sunt doar câteva aspecte asupra cărora vă invit să reflectăm împreună. Memoria este un proces psihic superior care păstrează, fixează şi reactualizează experienţa sub forma amintirilor. Conţinutul memoriei poate fi alcătuit din imagini ale unor obiecte, sentimente, scheme, ale unor acţiuni interne sau externe (algoritmi/metode de rezolvare a unor probleme practice sau teoretice), cuvinte, idei, reguli. Etapa şcolarizării este o perioada care pune la încercare capacităţile fiecărui copil în parte jucând un rol esenţial, deoarece îi oferă copilului cadrul unei învăţări explicite şi care îi arată reuşitele, dar şi eşecurile. Literatura de specialitate accentuează asupra faptului că memoria este componentă de bază a 11


învăţării, şi cu cât aceasta este mai mare, cu atât mai mari vor fi capacităţile atenţionale şi de învăţare. Minte sănătoasă în corp sănătos! Cam aşa spune un proverb. Însă, cum poţi avea acest lucru? În acest sens, o bună igienă de viaţă şi câteva reguli simple vor asigura menţinerea unei calităţi optime a funcţiilor cognitive. Sănătatea globală a corpului, ca şi a minţii, este un factor foarte important, dar specificul creierului uman reclamă unele atitudini foarte riguroase: somnul are virtuţile lui, iar alimentaţia poate fi adaptată la nevoile acestei maşinării extraordinare, care este sistemul nervos. Cadrul didactic este cel care conduce copilul în această lume a cunoaşterii. Dincolo de unele caracteristici biologice inerente, ca cele de vârstă si sex, învăţătorul poate să influenţeze, în mod satisfăcător, învăţarea şi rezultatele ei, atitudinile şi interesele, aspiraţiile şi orientările profesinale ale celor care învaţă prin comportamentele şi atitudinile sale, prin empatia şi relaţiile sale cu aceştia. Astfel, nu vom spune despre un copil că „are memoria slabă‖! El trebuie ajutat să şi-o exerseze. La orice vârstă există posibilităţi reale de progres. Dar în special atunci când sunt în ciclul primar. Este absolut posibil să îi antrenăm, să îi învăţăm, să îi stimulăm să-şi dezvolte memoria. Ajunge să găsim numai mijloacele de a o face. Mecanismele memoriei nu sunt simple rotiţe care funcţionează constant cu aceeaşi viteză şi în acelaşi timp. Numeroşi factori le pot influenţa: atenţia, de pildă, repetiţia, emoţia sau contextul. Aceşti factori slujesc ca bază, deseori, pentru diferite trucuri şi stratageme menite sa amelioreze memoria. Vom începe prin a evita, cu orice preţ, tot ce ar putea deveni o sursă de plictiseală. Pentru acest lucru, la ciclul primar, cele mai indicate strategii sunt jocurile didactice. Fie că le folosim la limba română, pentru memorarea textelor în versuri sau pentru ortografierea corectă a cuvintelor, fie evenimentelor, jocurile de stimulare a memoriei trebuie săşi găsească reflectare în mediul înconjurător al copilului, în universul lui apropiat. Atunci când vrem să stabilim un cuvânt, pentru ca el să fie bine înţeles sau bine ortografiat, putem să recurgem la un cod pe care copiii l-au învăţat sub forma jocului „Alfabetul‖. Exerciţiul constă în faptul că fiecărei litere din alfabet îi aparţine un cuvânt.  Priviţi cu atenţie acest alfabet. Ascundeţi apoi coloana ce conţine cuvintele şi încercaţi să le regăsiţi până la memorarea completă a listei. Odată lista memorată utilizaţi-o de îndată ce aveţi nevoie. A de la Andrei B Bogdan C Cristina etc. Un joc desfăşurat în perechi testează abilitatea copiilor de a-şi aminti anumite elemente cunoscute (vocabularul general stocat în memorie) şi face apel la rapiditatea şi la flexibilitatea asociative, în raport cu memoria lexicală.  Spune în două minute cât mai multe cuvinte care încep cu litera S. Regula este să nu utilizaţi din aceeaşi familie, nici nume proprii. Partenerul de joc va nota toate cuvintele care vor fi spuse.  Pentru dezvoltare, regula poate fi modificată astfel: Scrie în două minute nume de flori/animale. 12


Cea mai bună strategie de memorare rămâne fără efect dacă aplicarea ei nu esteînsoţită de repetări. Pentru îmbunătăţirea memoriei trebuie copilul ajutat să se concentreze, să exprime esenţialul, să găsească strategii de meorare (mijloace mnemotehnice, să vizualizeze, să organizeze etc.). Exerciţiile sub forma jocului trebuie să fie surse de placere , de interes, astfel impactul lor va fi limitat. Bibliografie: Cergit, I. Metode de învăţământ , Ed. Polirom, Iaşi, 2004 Croisile, B., Memoria noastră, Enciclopedia RAO, Bucureşti, 2006

Pedagogii și alternative moderne Grumaz Gabriela Mirela Școala Gimnazială Finteușu Mic În contextul reformei învățământului românesc, educatorii sunt cei dintâi responsabili cu formarea tinerei generații, a faptului că ceea ce învață copilul în prima parte a vieții lui este determinant pentru viitorul adult ce va deveni. Aplicarea principiului dreptului la diversitate, ceea ce face de nelipsit cunoașterea fiecărui elev în parte și a nevoilor lor educaționale este un proces care are în prim plan adaptarea la nevoile diferite ale elevilor, la capacitatea de înțelegere, la stilul de predare, la ritmul de lucru al fiecărei clase, respectiv al fiecărui elev. Copiii de azi învață din mers să rezolve probleme pe care natura și viața socială le aduc pe neașteptate în viața lor. Astfel, noi cei care educăm, suntem datori să le oferim spre încercare soluții cât mai flexibile, permisive, dar în același timp și potrivite pentru fiecare în parte. Știința avansează extrem de rapid, de aceea noi, trebuie să oferim rezolvarea problemelor de mâine. De aici necesitatea construirii unei viziuni unitare asupra educației de la vârste cât mai mici prin practici educaționale internaționale și românești. Alternativele educaționale existente în România sunt: Pedagogia Waldorf (1990), Pedagogia Montessori (1993), Pedagogia Freinet (1995), Alternativa Step by Step (1996), Planul Jena (1996). Diferența dintre învățământul tradițional și educația alternativă este că în învăţământul tradiţional se pregăteşte elevul pentru viaţă, pe când în învăţământul alternativ şcoala face parte din viaţă, cunoştinţele sunt descoperite de copil. Pedagogia Waldorf (Rudolf Steiner - Germania)  promovează ideea exploatării, dezvoltării sau perfecţionării talentului descoperit. Această pedagogie este adepta exprimării „libere‖ a copilului, a organizării în grupuri eterogene, fără separare, în funcţie de criteriul performanţei;  se pune un accent deosebit pe viaţa afectivă şi senzorială. Se lucrează doar cu materiale din natură sau naturale (de exemplu, plasticul nu se utilizează);

13


 acest tip de pedagogie facilitează observarea directă a mediului, indicându-le copiilor chiar o stare de adevărată comuniune cu natura, deoarece ei reuşesc în acest fel să conştientizeze faptul cămediul are un număr nelimitat de resurse de care ne putem folosi atât timp cât ştim să le apreciem şi să le protejăm;  se pot însă distinge şi câteva limite ale acestui program, datorate neacceptării mijloacelor tehnice moderne (TV., calculatorul ) fapt care frânează progresul. Alternativa Montessori – Italia („Ajută-mă să pot face singur”) are la bază două principii:  pregătirea unui mediu cât mai natural, care să ajute şi la dezvoltarea copilului;  observarea copilului care trăieşte în acest mediu, astfel conturându-i-se potenţialul fizic, mental, emoţional şi spiritual;  se optează pentru grupe combinate, unde cei mari îi ajută pe cei mici;  finalitatea acestei alternative este cunoaşterea realităţii, preţuirea valorilor morale, activităţi de întrajutorare, dragoste şi adeziune faţă de valorile estetice ale vieţii, faţă de ştiinţă şi umanism. Pedagogia Freinet - Celestin Freinet - Franţa („Pregătire pentru viaţă prin muncă”) este o pedagogie care se desprinde din tradiţional. Bazată pe valori progresiste, organizează clasa în jurul a trei axe, punerea în aplicare pe baza unui material, a timpului şi unei organizări specifice care permite:  punerea în aplicare a responsabilizării: pe planul colectivităţii, prin organizarea cooperativă, modalitate de luare a deciziilor, votul, elaborarea regulilor şi gestionarea materialului; pe plan individual, este vizată angajarea personală prin exerciţii legate de o meserie, responsabilităţi, luarea în grijă a unor grupe, echipe, ateliere, contractul minim de muncă;  punerea în aplicare a autonomiei: dascălul nu mai este stăpânul absolut, el îşi împarte puterea în cadrul instituţiilor, el nu mai este singurul care ştie să ia decizii; copilul se ocupă de propria saactivitate, munca individuală şi autocorectarea;  punerea în aplicare a cooperării: întrajutorarea se instituţionalizează atunci când prin luare în grijă temporară sau permanentă, un copil mai mare se ocupă de unul mai mic; realizarea proiectelor colective necesită implicarea fiecăruia în parte (albume, jurnale, întâlniri, ore desfăşurate în alte locuri decât în clasă).  este o pedagogie centrată pe copil, punând accent pe: motivaţie – datorită mulţimii de activităţi care pot fi alese de grupuri sau echipe de lucru, recunoaşterii propunerilor fiecăruia şi luarea lor în calcul de către tot grupul, punerii în practică a unor activităţi autentice; exprimare liberă – posibilă într-un număr mare de domenii, permiţând recunoaşterea persoanei în grup şi în afara lui; reuşitaindividuală – pusă în practică prin individualizarea muncii, respectarea nivelelor şi ritmurilor individuale, multiplicarea formelor de învăţare, sisteme de evaluare care încurajează progresul;  este o pedagogie a deschiderii şi comunicării: deschiderea asupra evenimentelor din experienţa trăită de copil într-un trecut nu prea îndepărtat; deschiderea asupra vieţii sociale; comunicarea în situaţii variate; 14


 este o pedagogie care oferă mijloace şi metode de lucru: organizarea muncii necesită o planificare, etape, bilanţuri; exercitarea responsabilităţilor antrenează aplicarea evaluărilor formative; utilizarea mijloacelor didactice permite reajustarea strategiilor de învăţare;  este pedagogie modernă internaţională şi cooperativă: alternativa pedagogică Freinet este validată de cercetările actuale asupra mecanismelor învăţării; acestea demonstrează necesitatea de a lua în calcul globalitatea copilului, structurarea propriilor cunoştinţe prin corectarea propriilor erori. Programul „Step by Step” (S.U.A.) Adoptă trei iniţiative majore în ceea ce priveşte educaţia:  constructivismul: procesul de învăţare apare pe măsură ce copilul încearcă să înţeleagă lumea înconjurătoare;  adecvarea la stadiul de dezvoltare: respectarea particularităţilor de vârstă;  educaţia progresivă: privită ca un proces de viaţă şi nu ca o pregătire pentru viaţa viitoare. Acumulările se fac treptat, pas cu pas, de aici şi denumirea de „Step by step‖. Programul urmăreşte individualizarea experienţei de învăţare, adică urmăreşte ca educaţia să se bazeze pe nivelul de dezvoltare, pe interesele şi pe abilităţile fiecărui copil în parte;  în ideea învăţării prin acţiune şi a individualizării experienţei de învăţare, au fost introduse „zonele‖ , centrele sau „ariile” de stimulare (arta, materiale de construcţii, biblioteca, citire, scriere, ştiinţe, matematica);  copilul învaţă prin descoperire în interacţiunea sa cu mediul. Interacţiunea cu mediul şi motivaţia explorării sunt cultivate de pedagog. Metodele şi mijloacele de explorare şi cunoaştere alecopilului sunt individuale, adesea neaşteptate, originale. Educaţia este individualizată, copilul merge spre cunoaşterea lumii înconjurătoare şi identificarea comportamentelor utile, pe căi personale. Comparaţia cu el însuşi în performanţele anterioare o face atât copilul cât şi pedagogul;  în locul unei relaţii inegale educator-copil, alternativa Step by step consideră copilul ca pe o persoană demnă de respect, unică, şi cautăsă-i asigure o continuitate individuală în dezvoltare, precum şi practicide dezvoltare adecvate, specifice lui;  caută să se asigure că orice copil achiziţionează şi dezvoltă aptitudini fizice, cognitive, emoţionale, etico-morale, artistice, teoretice, sociale şi practice pentru a participa la o societate democratică, deschisă.

15


Pedagogia Freinet Prof. Duţă Camelia-Silvia Colegiul Național Mihai Eminescu Baia Mare Prof. Terheș Alina Seminarul Teologic Liceal ‖Sf. Iosif Mărturisitorul‖ Baia Mare Celestin Freinet a fost un remarcabil promotor al curentului pedagogic ‖Educația nouă‖, apărut la începutul secolului XX dintr-o reacție critică la adresa școlii vremii, acuzată că urmărea cu deosebire dezvoltarea intelectuală a elevului prin achiziția cât mai multor cunoștințe teoretice dobândite prin studiul cărților. Într-un învățământ de masă, destinat unor copii cu aptitudini și scopuri dintre cele mai diferite, profesorii nu trebuie să urmărească înzestrarea lor cu un volum cât mai mare de cunoștințe sterile, ci să le asigure o cunoaștere esențializată, dobândită pe cât posibil prin efort propriu și să le dezvolte deprinderile necesare în viața concretă. Pentru o astfel de educație au pledat reprezentanții curentului pedagogic „Educație nouă‖. Una dintre formele sale de evoluție, în care se încadrează și concepția pedagogică a lui Celestin Freinet, a purtat numele de „Școală activă‖. Reprezentanții săi au pledat pentru ca în educație să se țină seama atât de exigențele individuale, cât și de acelea sociale, astfel încât fiecare ființă umană să realizeze o sinteză a individualului cu socialul. Modelul educațional propus de Celestin Freinet promovează strategiile didactice centrate pe elev. Individual sau în grup, copiii își asumă, sub îndrumarea profesorilor, inițiativa, responsabilitatea organizării materialelor necesare în procesul educației, asigurarea și menținerea unui climat pozitiv în clasă. Acest tip de educație îl are în centrul său pe copil, cu nevoile sale firești, favorizând inițiativa, experimentarea, experimentarea liberă, cooperarea, asumarea deciziilor, responsabilitatea, autonomia, socializarea. Principalele caracteristici ale acestui model s-au concretizat în elaborarea tehnicilor denumite generic după autorul lor: Tehnicile Freinet. Avantajele formative pe care acestea le reprezintă au facilitat adoptarea lor de către profesori din multe țări, apărând astfel alternativa educațională Freinet. Însă ar fi greșit să limităm meritele și originalitatea lui Celestin Freinet la realizările didactice. De altfel, tehnicile sale nu ar fi convins atât de mulți pedagogi și nu ar fi cunoscut o răspândire arât de mare în lipsa unor fundamente teoretice solide. Aldo Pettini spunea în lucrarea sa despre pedagogia Freinet că: „ Cea mai mare contribuție teoretică pe care Freinet a oferit-o pedagogiei contemporane constă în teoria experienței prin tatonare, care se diferențiază de teoriile, chiar dacă aparent asemănătoare, ale învățării prin încercări și greșeli tocmai prin capacitatea ei de a evita pozițiile mecaniciste și de a păstra intact dinamismul ființei umane. Aceasta este nota cea mai originală a gândirii freinetiene‖. Pentru a reuși, elevul trebuie ajutat și încurajat, organizând în jurul lui munca și viața școlară, astfel încât să-i fie valorificate toate posibilitățile, chiar și cele mai modeste. Pentru pregătirea 16


elevilor, pedagogia Freinet promovează situațiile deschise de învățare, în care cunoștințele nu sunt primite de-a gata, deja elaborate, ci în care elevii își construiesc știința prin propriul efort. Întreaga activitate de învățare se bazează pe instaurarea în clasă a unei atmosfere deschise, stimulative, optimiste. Celestin Freinet a contribuit, alături de alți reprezentanți ai curentului „Educația nouă‖, la realizarea unei cotituri esențiale în pedagogia secolului XX, constând îndeosebi în promovarea învățării prin tatonare experimentală, în inovarea metodologiei didactice și în transformarea raportului dintre profesor și elev. De la poziția centrală a profesorului în activitatea educativă s-a trecut la afirmarea poziției centrale a copilului, a experienței și nevoilor sale. La o astfel de schimbare au contribuit și tehnicile Freinet, care stimulează activismul elevilor, participarea, comunicarea, exprimarea. În aceste condiții, principalul rol al profesorului este acela de observator și de coordonator al activităților elevilor săi, conștienți de propriile nevoi, resurse și limite. Toate aceste idei novatoare se bucură în prezent de o largă apreciere în numeroase țări, inclusiv în România, constituind fundamentul teoretic al așa-numitei „Mișcări pedagogice Freinet‖. Însă după cum îndemna însuși inițiatorul său, această mișcare nu promovează amintitele tehnici și ideile pedagogice care stau la baza lor ca pe un model definitiv, cu pretenții de universitate, ci caută mereu să le adapteze la condiții variate. Bibliografie: 1. Albulescu, Ion, Doctrine pedagogice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007 2. Catalano, Horațiu (coord.), Dezvoltări teoretice și instituționale în alternativele educaționale, Editura Nomina, Pitești, 2011 3. Albulescu, Ion, Pedagogii alternative, Editura ALL, București, 2014 4. Felea, Gheorghe (coord.), Alternativele educaționale în România, Editura Triade, Cluj-Napoca, 2003

Alternative educationale. Pedagogiile alternative Inv.Thira Alina Scoala Gimnaziala‖Dimitrie Cantemir‖Baia Mare Fiecare dintre noi a asistat în secolul XXI, mai mult ca oricând la o ''punere sub lupa'' a sistemului educational, determinat atât de noile schimbari ale societatii cât si de impregnarea valorilor aduse din vest în ceea ce priveste sistemul educational. Aceasta tendinta s-a concretizat în România prin introducerea alternativelor educationale, cele mai multe având la baza initiative private. Privite la început cu reticenta, aceste initiative private au ajuns astazi a fi apreciate de cei mai multi dintre cei implicati în actul educational. În tara noastra sunt 5 forme de educatii alternative : 17


*Pedagogia Waldorf (1990) *Pedagogia Montessori (1993) *Pedagogia Freinet (1995) *Alternativa Step by Step (1996) *Planul Jena (1996) Prof. Dr. Gheorghe Felea, coordonatorul lucrarii Alternative Educationale din România precizeaza ca educatia traditionala reprezinta elementul static, pe când educatia alternativa reprezinta elementul dinamic. Astfel în învatamântul traditional se pregateste elevul pentru viata, pe când în învatamântul alternativ scoala face parte din viata, cunostintele sunt descoperite de copil. PEDAGOGIA WALDORF a fost creata la începutul secolului XX de catre Rudolf Steiner, la initiativa directorului fabricii de tigarete Waldorf Astoria, Emil Molt. Ea se bazeaza pe antropologia dezvoltata de Rudolf Steiner în cursurile de introducere tinute în toamna anului 1919, înainte de începerea primelor clase. În lume, acest sistem educativ are o larga raspândire. De la început, organizatorii si-au propus realizarea unei scoli la baza careia sa stea conceptii pedagogice noi, care au în vedere arta educarii, nu doar a omului pamântean, ci si a omului sufletesc si spiritual. Aceasta educatie este orientata antropologic, tinând seama de necesitatile si capacitatile fiecarui individ. Continutul disciplinelor nu urmareste însusirea acestora, ci sa stimuleze interesul copilului pentru cunoastere. Dezvoltarea gândirii, simtirii, vointei copilului sunt obiectivele esentiale ale acestei alternative educationale. Pedagogia Waldorf se bazeaza si functioneaza pe baza unui numar de 7 principii pedagogice. Principiul fundamental este abordarea integrala a fiintei umane conform cu specificul vârstei si având ca tel dezvoltarea personalitatii copilului. Principiul educatiei permanente se refera la faptul ca educatia începe odata cu nasterea fiintei umane si devine o dimensiune a existentei sale pe parcursul întregii vieti. Principiul organizarii ritmice a situatiei educationaleaceasta organizare ritmica este reflectata în pedagogia Waldorf prin planificarea pe ''epoci de studiu''. Crearea unui ambient adecvat obiectivelor este cel de-al patrulea principiu, în timp ce principiul asigurarii unui echilibru între teorie si practica are în vedere obiectivul pedagogiei Waldorf de a forma si dezvolta elevul nu doar din punct de vedere cognitiv, ci si din punct de vedere volitiv. Principiul predarii artistice se refera la faptul ca predarea este considerata o arta si este profesata ca atare, astfel încât în faza liceala elevul sa fie apt de a dezvolta o gândire cu un înalt grad de abstractizare. În fine, principiul predarii în imagini care se refera la nevoia de ''imagini vii'' a copilului de vârsta scolara mica. Aceasta nevoie nu este satisfacuta, însa, doar de prezentarea unor planse, diapozitive sau chiar a modelului natural, ci principala modalitate de a crea ''imagini vii'' este cuvântul. ''Nevoia de fantezie, simtul pentru adevar, simtul de raspundere-acestea sunt cele trei forte care sunt nervii pedagogiei'', spunea Rudolf, Steiner. Pedagogia Waldorf este o arta ce actioneaza direct asupra fiintei umane în devenire. Dascalii care predau într-o astfel de scoala se confrunta, nu atât cu modalitati diferite de 18


predare sau forme de organizare a învatamântului, ci cu întrebarile: ce forte traiesc în copil? ce trasaturi volitive poseda copilul? cum este gândirea si afectivitatea lui? . Cunoscându-le profesorul actioneaza în sensul dezvoltarii lor. Metodele folosite pentru educarea gândirii, vointei si simtirii copilului se concretizeaza prin exercitiul artistic(educa vointa), cuvântul rostit(actioneaza asupra afectivitatii copilului, oferindu-i posibilitatea sa se concentreze asupra materiei predate), exercitiul practic(duce la învatarea prin fapta, prin activitate concreta, practica). O clasa I Waldorf este preluata de un învatator-diriginte timp de 8 ani. El reprezinta interesele clasei în colegiul profesorilor. Se predau lb. straine, sport, abilitati practice, muzica de catre specialisti. Învatatorul-diriginte preda pe perioade de 2-5 saptamâni(matematica, fizica, istorie etc.) în etape succesive(nu sunt paralelisme). Învatatorul-diriginte nu poate fi decât un om cu spectru foarte larg si nerutinier. Dupa instructia de baza într-o zi de 90-100min., urmeaza ore cu ritm saptamânal: lb. straine, sport, abilitati practice, etapele mestesugaresti, pregatirea religioasa dupa optiunile parintilor sau pregatire libera daca nu apartine nici unei comunitati religioase. Dupa vârsta instructia dureaza între 24-36 ore saptamânal. La acestea se adauga teatru, orchestra etc. Nu sunt examene formale, ci conteaza imaginea profesorului despre evolutia elevului. La acestea se adauga teste(caiete de epoca, pe perioade) scrise de copil. La sfârsitul anului se face o caracterizare scrisa, ampla, pe baza careia sunt orientati si copii si parintii. Totul se bazeaza pe interes de învatare, nu pe presiune exterioara. Aducând în actul predarii în mod armonios grija pentru cele trei componente ale fiintei umane: gândire, simtire, vointa, pedagogia Waldorf uneste gândirea analitica si sintetica, intelectul obiectiv, de lucrul consecvent, cu sens si calitativ înalt prin intermediul simtirii artistice si morale. Particularitatile învatamântului Waldorf sunt centrate pe urmatoarele domenii: 1*importanta ritmului 2*învatarea în epoci 3*o scoala fara manuale 4*caietele si instrumentele de scris 5*ponderea deosebita a cursurilor artistice si practice 6*o scoala fara note 7*conducerea clasei de catre învatator, dincolo de cls.aIV-a 8*conducere colegiala 9*materii si activitati specifice 1. În scoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea vointei, urmarindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii si al anului. Ritmul orei este reliefat de împartirea cursului principal, ce se desfasoara la începutul cursurilor în primele doua ore, în trei parti: - o parte ritmica, prin care este solicitata vointa copilului - o parte cognitiva care se adreseaza intelectului

19


- o parte de povestire care se adreseaza simtirii Utilizarea ritmului în educatie permite ca întreaga fiinta a persoanei educate sa fie abordata si nu numai componenta sa intelectuala. Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia si a celor artistice si practice în cea de a doua parte. Acest lucru face posibila adâncirea subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practica si prin însufletirea lor artistica. Ritmul lunii se refera la existenta unor module de 2-4 saptamâni în care zilnic între orele 8 si 10 sunt studiate materiile principale (româna, matematica, fizica, chimia, biologia, istoria, geografia etc.). Aceste module poarta denumirea de epoci. 2.Materiile cognitive sunt studiate în epoci: o clasa studiaza, de exemplu, fizica, zilnic, primele doua ore fara pauza, timp de 2-4 saptamâni. Într-o astfel de epoca se poate parcurge chiar si materia pe un an scolar. În scoala Waldorf uitarea este considerata un aliat, din doua motive: în primul rând pentru ca uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacitatile unui nou domeniu, de exemplu, literaturii, iar în al doilea rând pentru ca, dupa ce fizica a fost uitata aparent complet, la reîntâlnirea cu aceasta stiinta, elevul îsi va reaminti mult mai intens cele învatate. 3.Absenta manualului unic contribuie la cresterea respectului fata de carti si la întarirea autoritatii profesorului, care are astfel o legatura directa în comunicarea cu elevii. Pe de alta parte, elevii se obisnuiesc sa se documenteze din cât mai multe surse în studiul unei teme. Formarea unei pareri cât mai obiective, antrenamentul pentru facultate si viata de autodidact sunt calitati evidente pe care le dobândesc elevii astfel scolarizati. 4.În scoala Waldorf înca de la început copilul scrie pe caiete fara liniatura, considerându-se ca liniatura este folosita exact cu scopul de a îngradi si limita la norme clar stabilite scrisul copilului. Alternativa Waldorf nu pledeaza pentru un scris dezordonat, ci dimpotriva, ordinea, latura estetica, în general, sunt puternic cultivate în scoala. În absenta liniilor, elevul va trebui sa depuna un efort mai mare pentru a-si ordona scrisul. si în legatura cu instrumentele de scris în scoala Waldorf elevii lucreaza mai mult cu suprafete, în special în primele clase. Astfel, în clasa I elevii scriu cu blocuri cerate, în clasa a II-a grosimea liniei se subtiaza, folosindu-se creioane cerate, din clasa a II-a copiii vor scrie cu creioane colorate groase, în clasa a III-a elevii exerseaza scrisul cu pana si apoi încep sa scrie cu stiloul. Caietele vor fi organizate in asa fel încât, partea estetica, de scriere, de ilustrare si de ornamentare sa fie în permanenta avute în vedere, intr-un mod artistic,de calitate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât redactarile în caiete reprezinta forma personala de ''manual'' pe care o realizeaza elevii însisi. 5. Ponderea ridicata a cursurilor artistice si a celor practice iese în evidenta de la prima privire asupra orarului obisnuit din scoala Waldorf, întrucât aceasta îsi propune sa realizeze o educatie echilibrata, oferind pe de o parte fiecarui elev ceea ce i se potriveste, însa intervenind si cu preocupari în acele domenii spre care acesta nu are înclinatii, dar care sunt necesare unei educatii complete. Un argument în plus pentru acest principiu: de regula, educatia intelectului prin stiinte cultiva 20


distanta, individualismul, antipatia si concurenta, iar, dimpotriva, educarea sufletescului prin arte si mestesuguri cultiva simpatia, apropierea, lucrul în echipa si colaborarea. Ambele laturi ale educatiei sunt la fel de importante pentru un om echilibrat, dornic sa-si controleze singur viata, fara a se lasa manipulat din exterior. 6.scoala Waldorf este o scoala fara note. Din acest motiv orele sunt mult mai libere, elevii fiind deosebit de deschisi, participând în mod natural la ora, fara frica de note proaste. Majoritatea elevilor întreaba când nu au înteles si ies cu curaj la tabla. La sfârsitul fiecarui an scolar, elevul primeste un certificat în care fiecare profesor descrie activitatea sa din toate punctele de vedere. Din aceste certificate, parintii afla mult mai multe despre copilul lor decât dintr-o medie. În registrul matricol este cuantificata activitatea elevului la fiecare materie cu un calificativ sau nota, echivalente cu evaluarea facuta în timpul anului. 7. Activitatea de îndrumare a clasei este realizata, de regula, de catre o personalitate, care îsi asuma corelarea si coordonarea evolutiei scolare a elevilor pe parcursul unei trepte scolare. Particularitatile de vârsta, antropologice, care sunt unitare în perioada de la 7 la 14 ani, cer în mod obiectiv prezenta unei aceleiasi persoane în aceasta functie coordonatoare. În sistemul clasic de învatamânt Waldorf, aceasta functie didactica este numita ''învatatorul clasei'' si are ca si îndatoriri pedagogice predarea unui numar de discipline, cuprinse în epoci, de-a lungul celor opt ani de studiu pâna la liceu. Datorita formelor legislative si de pregatire existente, aceasta forma de organizare nu este oficial acceptata în România, dar este încurajata de unele inspectorate si de cercetatori în pedagogie si de psihologi. 8. Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral sa accepte ca fundament pedagogico-organizatoric discutarea tuturor problemelor scolii, îndeosebi a celor pedagogice, în consiliul profesoral. si pentru ca problemele curente se cer discutate pe masura ce au loc, consiliul profesoral se întruneste saptamânal. Aici profesorii spun ce predau, cum predau, daca au avut succes cu o tema sau esec cu alta. Aici sunt luate în discutie clase de elevi sau elevi în parte, care trec printr-o situatie mai dificila sau mai deosebita si au nevoie de atentia întregului corp profesoral pentru a depasi situatia creata. Aici sunt dezbatute teme pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participa toti profesorii si învatatorii, caci pe toti ''membrii familiei'' îi intereseaza drumul celuilalt. 9. O parte din materiile si activitatile specifice scolii Waldorf sunt: scrisul si cititul, limba româna, limbile straine, drumul de la basm la istorie, aritmetica, desenul formelor, desenul geometric cu mâna libera, matematica, zoologia, botanica, geografia, fizica si chimia, euritmia, muzica, abilitatile practice si educatia tehnologica, practica, arta dramatica etc. De la fondarea sa în 1919, modelul scolii Steiner s-a implantat în Germania, apoi în Marea Britanie, în Canada, în Africa de sud si în Australia; el a câstigat apoi metropolele din Sud si Japonia. În prezent este în curs de a dobândi teren în tarile Europei de Est. Federatia Waldorf din tara noastra cuprinde 23 asociatii, care reprezinta interesele gradinitelor, scolilor, liceelor si centrelor de pedagogie curativa din România. Rezultatele la examenele nationale de capacitate si de 21


bacalaureat confirma performantele acestui învatamânt alternativ si îi confera o pozitie egala în sistemul national de învatamânt. PEDAGOGIA MONTESSORI Maria Montessori, pedagog si medic italian, prima femeie medic a Italiei, a înfiintat în 1907 ''casa dei bambini'' pentru copiii de 2-6 ani ai caror parinti erau în cautare de lucru. ''Casa dei bambini'' similara gradinitei este o comunitate educativa care nu se substituie, ci completeaza si desavârseste educatia copilului în familie. Maria Montessori a prezentat în lucrarile sale ideile care au pus bazele pedagogiei Montessori. Ea considera copilul ''fiinta divina, dar neînteleasa''si afirma ca ar trebui ''sa nu-i educam pe copiii nostri pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista când ei vor fi mari si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i învatam sa se adapteze''. Pedagogia Montessori are drept principiu de baza educatia necesara, adecvata si continua-tendinte ale reformelor actuale din educatie care confirma ideile Mariei Montessori si le fac aplicabile în practica. Ca atare prin pedagogia Montessori se urmaresc promovarea drepturilor copilului, extinderea si intensificarea educatiei timpurii si educarea parintilor, formarea deprinderilor de activitate intelectuala intensa si continua, de adaptabilitate si de asumare a schimbarilor; cresterea rolului mediului educativ în ansamblul educatiei, în familie si în comunitate; educatia cosmica si cea ecologica care pregatesc generatiile urmatoare pentru extinderea relatiilor cu universul fizic si pentru asumarea unor responsabilitati de care poate sa depinda chiar viata umanitatii; educatia pentru libertate, pace, pentru schimbari pozitive asumate responsabil. Într-o clasa Montessori copiii sunt pur si simplu absorbiti si foarte preocupati de propria activitate. Aproape toate lectiile sunt individuale, deci fiecare copil are de obicei un plan diferit de activitati pe care educatorul îl gândeste si îl pune în practica în functie de interesul si nivelul la care se afla copilul. Toate materialele din clasa sunt usor accesibile si la dispozitia copiilor, asezate pe rafturi joase. Copilul este liber sa aleaga dintre materialele care i s-au prezentat anterior si dupa ce termina de lucrat cu ele stie ca trebuie sa le aseze pe raft în acelasi loc si în aceleasi conditii, gata pentru urmatorul copil interesat de aceeasi activitate. Posibilitatea de a alege este un privilegiu pe care, din pacate, copilul din scoala traditionala nu îl are. În clasele Montessori copilul se poate misca liber dintr-o parte a clasei în alta, ascultând de propriul lui impuls interior. Cu timpul, exercitiul alegerii devine obisnuinta, adica se dezvolta capacitatea copilului de a lua decizii cu privire la propria persoana. Miscarea copiilor obisnuiti sa ia decizii pentru ei însisi devine o miscare inteligenta, cu scop si dictata de vointa, ba mai mult aceasta miscare merge împreuna cu cunoasterea si invatarea, fara ea acestea fiind nenaturale la vârsta copilariei. Structura fizica a clasei Montessori. Într-o clasa Montessori exista patru arii diferite: 1. Viata practica (practical life ) care cuprinde activitati practice legate de viata de zi cu zi. Toate acestea îl ajuta pe copil sa se adapteze noului mediu din

22


clasa, sa îsi câstige independenta, sa îsi coordoneze miscarile si sa exerseze concentrarea atentiei. 2. Activitatile senzoriale care vizeaza dezvoltarea simturilor. La aceasta vârsta (3-6 ani) copilul exploreaza prin intermediul simturilor mediul în care traieste. Dezvoltarea lor conduce implicit la o cunoastere mai rafinata si la ascutirea inteligentei. Prin materialul senzorial Maria Montessori a pus concepte abstracte în forma concreta. Materialul senzorial vizeaza dezvoltarea fiecarui simt în parte prin izolarea lui de celelalte. Materialul senzorial pregateste copilul pentru observarea sistematica a mediului, primul pas care duce la mici descoperiri realizate în mod spontan. 3. Activitatile de limbaj care vizeaza, fireste. Dezvoltarea limbajului cu aspectele lui esentiale: vorbit, scris si citit. 4. Activitatile de matematica - se bazeaza pe materiale specifice, care respecta caracteristica vârstei, de a opera în plan concret, senzorial. Treptat, spre sfârsitul celui de-al treilea an în aceeasi clasa, se face trecerea la materiale care se elibereaza de încarcatura senzoriala, nu pentru ca asa spune metoda, ci pentru ca pur si simplu copilul realizeaza ca nu mai are nevoie de suportul concret, ca si-a însusit ideea. Într-o clasa Montessori copiii sunt pe trei nivele de vârsta, între 3 si 6 ani. Copiii care au început anul acesta gradinita la 3 ani vor fi în aceeasi clasa înca doi ani de acum înainte. Acum sunt cei mai mici, peste doi ani vor fi cei mai mari. Un proces de crestere si dezvoltare pe care ei însisi îl sesizeaza cu mult entuziasm. În felul acesta relatiile dintre copii în cadrul orelor de program seamana mult mai mult cu viata din afara scolii, adica cu viata reala. Un alt aspect deosebit este faptul ca în clasa Montessori exista un singur exemplar al fiecarui material, ceea ce înseamna ca un singur copil poate desfasura activitatea care implica acel material. În mod implicit, daca un alt copil vrea sa foloseasca acelasi material va trebui sa astepte pâna ce colegul lui termina activitatea si asaza materialul înapoi pe raft. La începutul anului se creeaza conflicte, dar nu ia mult timp ca acceptarea sa devina obisnuinta. În mod indirect, se educa astfel respectul pentru lucrul altuia si rabdarea de a astepta sa-ti vina rândul. Dat fiind faptul ca sistemul Montessori este în mod semnificativ diferit de cel traditional, se impune un anumit plan de educatie a parintilor care sunt, fireste, curiosi sa afle la ce anume le este expus copilul. În acelasi timp, o comunicare eficienta si consistenta cu parintii usureaza atât evolutia copilului cât si activitatea educatorului. Parintele si educatorul sunt ca cele doua vâsle ale unei barci. Daca se misca numai una sau daca actioneaza într-o directie diferita exista riscuri: fie ca barca sa se învârta în loc, fie ca în cel mai rau caz sa se rastoarne. PEDAGOGIA FREINET La sfârsitul sec. XX, un anonim profesor francez, Celestin Freinet pune bazele unui sistem denumit mai târziu pedagogia Freinet. În mare parte, învatatorul plecat dintr-un mic satuc francez nu avea sa-si vada roadele muncii sale de-o viata. Astazi în peste 40 de tari din întreaga lume, zeci de mii de copii din ciclul primar învata sa scrie, sa citeasca, sa se descurce în viata conform pedagogiei Freinet. 23


Pedagogia Freinet se bazeaza pe o serie de principii, clar stabilite: scoala centrata pe copil, munca scolara motivata, activitate personalizata, expresie libera si comunicare, cooperare, învatare prin tatonare experimentala, globalitate a actiunii educative. În pedagogia Freinet elevul devine o prezenta activa, el nu mai este un simplu recipient în care se toarna cunoastere. Printr-o analiza critica fata de doctrinele care trateaza scolaritatea ca activitate ludica Frienet evita neajunsurile acestor doctrine prin crearea si justificarea ideii de ''munca-joc'' contrapusa celei de ''joc-munca'' subliniind astfel rolul muncii asumate liber nu numai în educatie, ceea ce se observase de mult, ci si în învatare. Este relevata repudierea energetica a muncii-corvoada, a muncii-impuse tipice pentru scoala traditionala. În pedagogia Freinet, libertatea nu înseamna libertate de a nu face nimic, ci libertatea de a alege între optiuni diverse. Munca individuala înseamna ca fiecare elev face ce crede ca are nevoie mai multa în acel moment. Freinet porneste de la ideea ca orice copil poate deveni cel mai bun într-un anume moment al existentei sale, în aceste conditii ierarhizarea într-un grup de copii nu pare cea mai buna idee. Freinet este ''o pedagogie care responsabilizeaza la maxim si îi învata pe copii respectul fata de altii''(Denise Lelouard Fouquer-corespondenta sectorului international al Institutului Cooperativ al scolii Moderne din Franta). Tehnicile folosite în cadrul pedagogiei Freinet sunt: jurnalul scolar, corespondenta scolara, ancheta documentara, exprimarea plastica, exprimarea corporala, creatia manuala, exprimarea dramatica, textul liber si iesirea scolara. Instrumentele pedagogiei Freinet sunt: fisiere autocorective, fisiere documentare, planul de munca individual, brevetul, autoevaluarea, evaluarea. Formele de organizare a colectivului de elevi sunt: clasa cooperativa, munca în echipa, traiesteti proiectul. Tipologia educatiei promovate de Freinet este învatarea centrata pe rezolvarea unor probleme de catre grupurile de copii aflate sub îndrumarea cadrelor didactice. Munca în grupuri mici este considerata drept mijlocul fundamental de educatie. Formarea grupurilor se face la alegerea copiilor si dureaza 3-4 saptamâni. Neinterventia educatorului îi va permite copilului sa constientizeze pentru prima data valoarea sa ca membru al unui grup ca si valoarea celor cu care colaboreaza. În acest caz rolul educatorului se va limita doar la: organizarea materialelor necesare educatiei, asigurarea si mentinerea climatului de încredere, precum si cultivarea încrederii în parerile celorlalti. În cea mai mare parte educatorul este doar un observator atent care dirijeaza si coordoneaza activitatile elevilor sai. Literatura de specialitate din srainatate observa de-a lungul timpului aplicabilitatea acestui tip de pedagogie la ciclul primar, gimnazial, liceal. STEP BY STEP este un program destinat copiilor de la nastere si pâna la vârsta de 13 ani, precum si familiilor acestora. În România, programul a debutat în 1994 sub numele de Head Start, care, în 1995 a luat numele de Step by Step, la initiativa Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa, prin semnarea unei Conventii cu Ministerul Educatiei Nationale. Începând din martie 1998 programul este continuat de ''Centrul Step by Step pentru Educatie si Dezvoltare Profesionala'' 24


care ofera noi metode ca o continuare a viziunii de educare a generatiilor viitoare în vederea unei participari active în cadrul societatilor deschise. Programul Step by Step creeaza temelia atitudinilor, cunostintelor si deprinderilor de care copiii vor avea nevoie în rapida schimbare a timpurilor viitoare. Programul este conceput în spiritul respectului fata de necesitatile specifice fiecarei tari si traditiilor culturale, în spiritul respectarii Drepturilor Omului si Conventiei Drepturilor Copilului. Alternativa educationala Step by Step respecta curriculum-ul national, standardele nationale, este adaptat culturii locale si, în acelasi timp, integreaza standardele si cele mai bune practici internationale din domeniul educatiei. Programul promoveaza educatia centrata pe copil, predarea orientata dupa nevoile si interesele copilului, învatarea organizata în centre de activitate, implicarea familiei si comunitatii în educatia copiilor, respectarea si aprecierea diversitatii umane, sustinerea incluziunii grupurilor defavorizate. Alternativa educationala Step by Step are misiunea de a dezvolta în fiecare copil capacitatea de a fi creativ, de a-si forma o gândire critica, a face optiuni si a avea initiativa, a defini si a rezolva o problema, a comunica usor cu semenii, a-i întelege si a negocia. La scolile Step by Step fiecare clasa are câte doua învatatoare. La începutul unei zile în clasa Step by Step are loc întâlnirea de dimineata. Aceasta întâlnire nu este o ora de curs, iar durata ei este variabila si poate tine chiar de la 8:00 pâna 9:00. Este un prilej pentru copii sa se salute, sa comunice, dar si sa afle tema si activitatile zilei. Aceste activitati nu sunt conditionate de timp. Aceasta este una din caracteristicile alternativei educationale Step by Step, care se adreseaza numai copiilor din învatamântul preprimar si primar. Elevii îsi desfasoara activitatea de învatare dupa modelul scolii depline, între orele 8-16, pe centre de activitate: citire, scriere, matematica, stiinte, arte, constructii, alte imagini. Elevii au responsabilitati diferite: exista copii care raspund de prezenta, de aranjarea materialelor în centre, de îngrijirea florilor etc. PLANUL JENA- alternativa pedagogica îsi trage numele de la Universitatea Jena din Germania, acolo unde, cu ani în urma, în 1924 a fost initiat un experiment scolar în urma caruia prof. Peter Petersen si-a expus teoriile la Congresul International de la Locamo din 1924. Cu timpul, vazându-se rezultatele remarcabile obtinute, Planul Jena a început sa fie folosit pe scara larga, el bazându-se pe urmatoarele principii pedagogice: gruparea-majoritatea timpului este petrecut de copii în grupuri eterogene de vârsta, dupa modelul familial; activitatile de baza sunt cele care definesc fiinta umana-conversatia, jocul, lucrul, serbarea( serbarile marcheaza începutul si sfârsitul de saptamâna, aniversarile, sosirea sau plecarea unui copil din scoala sau grupul de baza, sarbatori religioase sau nationale, alte evenimente importante din viata individuala, a scolii sau a comunitati); sala de clasa, grupa si toate celelalte spatii sunt spatii educationale; participarea la management, dezvoltarea simtului pentru ordine si a responsabilitatii pentru spatiul comun; participarea copiilor în organizarea experientelor educationale si a activitatii, în amenajarea spatiului, managementul clasei, stabilirea regulilor 25


etc. Alternativa Jena este în faza de studiu privind continuarea implementarii în sistem. Fiecare dintre aceste tipuri educationale ar merita atentia noastra, dar societatea româneasca este doar la stadiul în care se obisnuieste cu astfel de concepte, iar pâna la asimilarea lor deplina este nevoie de timp. BIBLIOGRAFIE Ezechil, Liliana; Pedagogie. Fundamente teoretice. Editia a II-a, Editura V&I Integral, Bucuresti, 2002 www.stepbystep.ro accesat în 19 noiembrie 2006 www.waldorf.ro accesat în 15 noiembrie 2006

Profesorul ideal prin prisma formarii și dezvoltarii profesionale Prof. Centeri Florentina Garofița Şcoala Gimnazială ,,Vasile Alecsandri‖ Baia Mare În învățământ, nu oricine poate îndeplini cerințele complexului act educativ. În persoana sa, autenticul profesor trebuie să însumeze calități subtile de psiholog, pedagog, didactician și metodist, inventive și infatigabil. Trebuie să subliniem că activitatea educativ-formativă, de care răspunzător este pedagogul, se întemeiază pe cunoașterea devenirii ființei umane, mai précis pe cunoașterea ipostazelor acestei ființe, de la aceea de ins până la aceea de persoană, apoi de personalitate și de personaj. Profesorul îndeplinește o profesiune de o deosebită importanță, aceea care asigură formarea și pregătirea personalității tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul instituțiilor de învățământ, strâns legate de viața, de activitatea socio-profesională, morală și cetățenească. Personalitatea profesorului presupune și o serie întreagă de calități, determinate de specificul și complexitatea muncii pe care o desfașoară.Întrucât profesiunea de educator presupune raportarea și confruntarea continuă cu alții, anumite calități atitudinale sunt indispensabile acelora care își aleg și prestează această profesiune. Umanismul, în general, și dragostea de copii, în special. Aflându-se în fața unor ființe umane, adulte sau în devenire, profesorul trebuie să dea dovadă de multă sensibilitate, atașament și respect față de ele, transformându-se în cele din urmă într-un coparticipant la propriile lor confruntări. O expresie concretă a umanismului este dragostea pentru copii. Dragostea educatorului este altceva decât dragostea maternă. Ea presupune, în primul rând, respect încredere față de posibilitățile latente pe care le posedă oricare copil, dorința sinceră ca aceste posibilitțăi să se dezvolte, încrederea deplină în viitorul său. Ea nu are nimic comun cu sentimentalismul și compatimirea, cu diversele simpatii manifestate sau ascunse față de unii copii, cu toleranță exagerată. Ea trebuie să-i cuprindă pe toti copiii, fară nici o descriminare.Calitățile atitudinale de natură caracterial-morală. Din această 26


categorie face parte corectitudinea, modestia, fermitatea, răbdarea, optimismul, stăpânirea de sine. Conștiința responsabilității și a misiunii sale. După opinia lui Hubert, această responsabilitate și-o asumă față de copii, față de patria sa și față de întreaga umanitate. În mâinile sale se află, într-un fel, nu numai viitorul copilului, ci și al națiunii al cărei membru este. A fi conștient de această misiune și a te dărui total și dezinteresat pentru înfăptuirea ei înseamnă, implicit, a fi un adevărat patriot. Conștiința responsabilității și a misiunii nu pot fi concepute în afara adeziunii și atașamentului față de valorile culturale, naționale și universale, create de-a lungul veacurilor. În opinia mea, profesorul ideal ar trebui să îndeplinească o serie de calități. În primul rând, pentru a putea merge în fața unei clase de elevi, consider necesară o pregătire de specialitate înalt calitativă. Este inadmisibil ca atunci când se prezintă în fața unor elevi sau studenți să nu cunoască material pe care o predă și să fi limitat la manual. A doua condiție necesară este înclinația spre aceasta meserie, deoarece nici un lucru nu va fi bine realizat dac ănu se face și din plăcere. Răbdarea este după părerea mea o condiție esențială a unui profesor, deoarece consider că nu toți elevii sunt genii și pricep din prima. Competența comunicativă ar fi o altă trăsătură importantă a profesorului ideal. Ce folos să aibă un solid bagaj de cunoștințe, dacă nu este capabil să se exprime clar sau să-și expună opiniile și gândurile. Profesorul trebuie să fie creativ, să nu fie obedient, până la pierderea identității sale profesionale, față de modalitățile didactice căzute în desuetudine, față de șabloane, chiar dacă, uneori acestea sunt suprasolicitate oficial. Trebuie să fie ingenios, pentrucă în general vorbind, profesorul este factorul determinant al succesului unei lecții, și nu structura în sine a acesteia , fie ea tradițională, fie modernă. Profesorul trebuie să fie un ghid, care îndrumă eforturile receptive ale elevilor, un ghid competent, inteligent, imaginativ, sensibil, cu elevat gust esthetic și amabil, pentru ca prin întregul său comportament, să introducă în lecție dimensiunea estetică, să sensibilizeze elevii și astfel să creeze condițiile necesare realizării comportamentelor unei educații implicite, singura validă sub aspect psihopedagogic și didactic. Orizontul lui cultural-artistic trebuie să fie întins și să-i permită a stabili, spontan, referiri la artele conexe, ale caror limbaje trebuie să-i fie accesibile. Nu îmi pot imagina un professor opac față de universurile sensibile ale operelor, rece și distant în relațiile cu elevii sau, mai rău, posomorât, refractor comunicării libere și deschise cu discipolii săi. În aria de procupări privind determinarea acelor calități ale profesorului care pot influența și modela personalitatea elevului se înscrie ți cercetarea lui Josef. Autorul identifică poziționarea tactului pedagogic în procesul de educație. El concluzionează, în urma cercetărilor făcute, faptul ca ,,tactul pedagogic este gradul calitativ al interacțiunii sociale‖ dintre profesor și ele. Formarea continuă a personalului didactic este o acțiune pe care fiecare dascăl trebuie s-o urmeze până la pensionare. Aceasta activitate se realizează prin

27


parcurgerea mai multor programe oferite mai ales prin departamentele specializate ale universităților. Perfecționarea profesională a profesorului este necesară, ca în toate profesiile, datorită potențialelor pierderi cognitive. Numai printr-o reactualizare și perfecționare sistematică și constantă a pregătirii profesionale la un nivel înalt de performanță, printr-o formare continuă se poate evita ceea ce se numește plafonare profesională, rutina, pregatire slabă sau mediocră. Perfecționarea profesională se realizează prin forme organizate care au un caracter formal sau informal: de exemplu prin cursuri de perfecționare de o anumită durată; cursuri postuniversitare, studii aprofundate, doctorate, sau activități în comisii metodice și ale diriginților, cercuri pedagogice, simpozioane științifice, întâlniri pedagogice, reuniuni. În acest context, restructurarea formării continue a cadrelor didactice constituie obiectivul prioritar al asigurării calității învățământului, șansa reformei învățământului.

Curriculum la decizia şcolii - factor de motivaţie pentru o învăţare de calitate prof. Băias Măndița Școala Gimnazială Dimitrie Cantemir Baia Mare Curriculum la decizia şcolii reprezintă ansamblul proceselor pe care fiecare şcoală le propune in mod direct elevilor săi în cadrul ofertei curriculare proprii.Termenul de curriculum are astăzi o mare răspândire, el fiind purtătorul unei concepţii noi despre selecţionarea şi organizarea învăţării într-o anumită clasă, pentru un anumit număr de discipline sau pentru un anumit model. Alegerea şi construirea unui opţional deschide noi perspective creativităţii la nivelul practicii şcolare profesorilor, ei orientându -şi proiectarea pornind de la obiective clar definite, pe care, le vor urmări în timp, sprijinindu-se pe vehicularea unor conţinuturi accesibile elevilor, prin aplicarea unor strategii didactice centrate pe nevoile, interesele, deprinderile şi abilităţile acestora. La nivel de arie curriculară opţionalul interdisciplinar captează cu siguranţă atenţia elevilor. Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline ştiinţifice diferite, care se realizează în principal respectând logica ştiinţelor respective, adaptate particularităţilor legii didactice şi-l ajută pe elev în formarea unei imagini unitare a realităţii, îi dezvoltă o gândire integratoare. Pentru ca elevii să poată realiza abordări interdisciplinare este necesară selecţia modalităţilor de lucru care conduce la exersarea principalelor procese de gândire, a capacităţilor operatorii ale gândirii, fără de care nu este posibilă înţelegerea multiplelor şi variatelor interdependenţe dintre fenomenele lumii reale. În procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelaţiilor minimale obligatorii, sugerate chiar de planul de învăţământ sau de programele disciplinelor sau ariilor curriculare. În realizarea unui învăţământ 28


modern, formativ, se consideră predarea-învăţarea interdisciplinară o condiţie importantă. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ, contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor, la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii, a capacităţii lor de a aplica cunoştinţele în practică; corelarea cunoştinţelor fixează şi sistematizează mai bine cunoştinţele, o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită. Interdisiplinaritatea reprezintă o modalitate de organizare a conţinuturilor învăţării, cu implicaţii asupra întregii strategii de proiectare a curriculumului, care oferă o imagine unitară asupra fenomenelor şi proceselor studiate în cadrul diferitelor discipline de învăţământ şi care facilitează contextualizarea şi aplicarea cunoştinţelor dobândite. Ceea ce se cere de la fiinţele umane de mâine impune necesitatea unui tip de educaţie pentru viitor care presupune nu numai cunoaşterea celor mai importante concepte ale disciplinelor, ci şi capacitatea de a le folosi flexibil pentru a rezolva noi probleme şi de a crea noi direcţii de gândire. Lista următoare reliefează câteva aspecte ce pot fi avute în vedere pentru raţionalizarea învăţării şcolare :  Creşterea ponderii acordate acţiunilor efectiv desfăşurate de către elev. În acest cadru, profesorul nu mai este principala sursă de informaţie, ci organizatorul activităţilor şi al unui context care să-i sprijine pe elevi în desfăşurarea muncii lor.  Realizarea unui învăţământ în care profesorul să aibă o mai mare autonomie în alegerea temelor şi a abordărilor didactice adoptate şi care să permită elevilor progresia într-un ritm propriu fiecăruia.  Legătura dintre discipline se poate realiza la nivelul conţinuturilor, competentelor, dar se creează şi un mediu propice pentru ca fiecare elev să se exprime liber, să-şi dea frâu liber sentimentelor, să lucreze în echipă, individual. Lumea modernă – interconectată şi supertehnologizată – se află în faţa unor dileme etice fără precedent, deoarece impactul deciziilor personale poate afecta într-o măsură mult mai mare decât în trecut o populaţie numeroasă. Cum ar trebui să răspundă profesioniştii fiecărui domeniu şi educatorii care transmit esenţa acestor domenii noilor generaţii la oportunităţile şi provocările create de schimbările globale profunde din societatea contemporană? Problemele etice ascunse în spatele evoluţiilor din ştiinţa şi tehnologia contemporană – considerate în sens larg – sunt numeroase, iar conştientizarea existenţei lor apare ca o datorie morală a fiecărui educator. Numărul disciplinelor concurente la transfer este nelimitat. Invocarea lor interdisciplinară ţine de tema aleasă, dar şi de cultura generală a profesorului. Se poate face un bun transfer de informaţie, chiar şi când acesta se face în cadrul aceleiaşi discipline, prin cooperarea celorlalte discipline de studiu. Tactul profesorilor, inspiraţia acestora, formaţia pe care o au, dorinţa de progres pentru învăţământ, precum şi dorinţa de a se informa şi în alte domenii decât specializarea proprie, sunt calităţi eşenţiale pentru a reuşi să rezolve teme interdisciplinare. Elaborarea unor astfel de teme poate fi făcută de un singur 29


profesor, cu o cultură vastă şi pluridisciplinar în gindire, sau de echipe de profesori cu specialităţi diferite. Bibliografie 1. Abilitare pe curriculum la decizia scolii, la nivel interdisciplinar POSDRU/87/1.3/S/62534,Formarea profesorilor de matematică şi ştiinte in societatea cunoaşterii 2. Sandor Kovacs,Dorin Bocu-Manualul utilizatorului de PC,Cluj-Napoca 2005 3. V.Poenaru, Calculatorul, prietenul nostru, Primii paşi în informatică, Ed.Coresi, 2005 4. D.Simian, Birotica- Lucrări de laborator, Ed. Psihomedia, Sibiu, 2002 5. Intel Teach – Instruire în societatea cunoaşterii, curs org. prin CCD Maramureș 6. Curriculum Resource CD – Master teacher, Edition v.10 7. Reviste: ―Arborele Lumii‖ , ―Terra‖, ―Evrika!‖, ‖Sănătatea‖ 8. Vreau să ştiu mai mult, 1001 de întrebări şi răspunsuri, Bucureşti, Ed. Teora, 2007 9. Vreau să ştiu , 1000 de întrebări şi răspunsuri, Bucureşti, Ed. Teora, 2006 10. Andrews G, Knighton K, 100 de experimente ştiinţifice, Oradea, Ed. Aquila, 2005 11. Breckenridge J., Mandell M., 365 de super experimente ştiinţifice cu materiale uzuale, Oradea, Ed. Aquila, 2007

Metode moderne în matematica de gimnaziu Prof. Mureșan Smaranda Maria Școala Gimnazială Finteușu Mic Metodele de învățare reprezintă modalități sistemice de lucru de care se pot servi profesorii în activitatea de instruire și elevii în aceea de învățare, capabile să conducă spre realizarea obiectivelor pedagogice propuse. Profesorul trebuie să opteze pentru folosirea, în diferitele momente ale lecției, a acelor metode care oferă potențialul pedagogic cel mai adecvat față de obiectivele care urmează a fi realizate de elevi. În gimnaziu un accent deosebit se pune pe folosirea învăţării active şi pe cooperare, acestea concurând la obţinerea unor performanţe notabile. Atunci când se folosesc metodele de învăţare activă toţi elevii asimilează la un nivel mai profund, reţin ideile mai mult timp, sunt motivaţi şi le place şcoala, şi pot corela ceva ce au învăţat cu viaţa reală şi în rezolvarea de probleme. Plecând de la o literatură în domeniu(Palmade, Cerghit, Mucchielli) metodele didactice sunt împărţite din punct de vedere istoric în: - metode tradiţionale/ clasice: expunerea, conversaţia, exerciţiul, demonstraţia, observaţia; 30


- metode moderne: problematizarea, algoritmizarea, cubul, învăţarea prin cooperare, mozaicul, brainstorming-ul, studiul de caz, instruirea programată, metode de simulare, proiectul/tema de cercetare, metoda ciorchinelui, Turul galeriei. Implementarea educaţiei centrată pe elev prin utilizarea metodelor moderne de învăţare este din ce în ce mai necesară. Folosind aceste metode, profesorul este receptat ca furnizor de resurse ale învăţării, cadrul didactic şi elevul fiind parteneri în educaţie. Am asigurat astfel o învăţare eficientă şi durabilă care să răspundă atât nevoilor personale, cât şi cerinţelor adaptării la o ,,societate a cunoaşterii‘‘ aflată în continuă schimbare. Există însă un set de condiţii pe care trebuie să le îndeplinim pentru promovarea învăţării active: - acordarea timpului suficient şi crearea de condiţii optime pentru ca elevii să-şi exprime ideile şi pentru a primi feedbak constructiv; - elevii trebuie lăsaţi şi încurajaţi să speculeze; - încurajarea elevilor să-şi exprime ideile şi părerile proprii, fără teama de a fi ridiculizaţi; - stimularea elevilor să-şi dezvolte încrederea în forţele proprii şi să înţeleagă valoarea propriilor idei şi opinii. În procesul predării interactive rolul profesorului se schimbă: el formulează probleme, ascultă părerile elevilor, sugerează rezolvări, lucrează împreună cu elevii, corectează greşelile acestora, dar niciodată nu impune autoritar un punct de vedere. În învățarea matematicii în ciclul gimnazial, ansamblul metodelor de învățământ constituie modalitatea prin care este organizat procesul didactic. Organizarea procesului de învățare a matematicii în școala noastră generală trebuie făcută în mod științific, ieșind din făgașul săpat de școala veche, întrerupând anumite obișnuințe și inerții neanalizate critic, ținând seama de rolul școlii în societatea nouă, de aspectele esențiale ale matematicii ca știință. Iată două dintre metodele moderne care sunt foarte eficiente de aplicat în cadrul lecțiilor de matematică. Problematizarea este o metodă didactică ce constă în punerea în fața elevului a unor dificultăți create în mod deliberat, din depășirea cărora prin efort propriu elevul învață ceva nou. Se face distincție între conceptul de problemă și conceptul de situație problemă implicată în metoda problematizării. Primul concept vizează problema și rezolvarea acesteia din punctul de vedere al aplicării, verificării unor reguli învățate, al unor algoritmi ce pot fi implicați în rezolvare. O situație problemă desemnează o situație contradictorie, conflictuală, ce rezultă din trăirea simultană a două realități: experiența anterioară și elementul de noutate, de surpriză, necunoscutul cu care se confruntă elevul. Acest conflict incită la căutare și descoperire, la intuirea unor soluții noi, a unor relații aparent inexistente între ceea ce este cunoscut și ceea ce este nou pentru subiect.

31


O întrebare devine situație problemă atunci când declanșează curiozitatea, tendința de căutare, de depășire a obstacolelor. În problematizare cea mai importantă este crearea situațiilor problematice și mai puțin punerea unor întrebări. Etapele metodei: - definirea punctului de plecare și a scopului urmărit; - punerea problemei prin cunoașterea profundă a situației de plecare și selectarea informației; - organizarea informației; - transformarea informației pe calea raționamentului, inducției și deducției, a intuiției și analogiei, inclusiv a utilizării altor procedee logice în vederea identificării soluțiilor posibile; - luarea deciziei- opțiunea pentru soluția optimă; - verificarea soluției alese și a rezultatelor. Problematizarea are o deosebită valoare formativă: se consolidează structuri cognitive, se stimulează spiritul de explorare, se formează un stil activ de muncă, se cultivă autonomia și curajul în afișarea unor poziții proprii. Utilizarea acestei metode presupune o antrenare a personalității elevului, a componentelor sale afective, intelecuale și volioționale. Condiții de aplicare a metodei: - existența unui fond perceptiv suficient de bine dezvoltat la elev; - dozarea dificultăților în funcție de o anumită gradație; - alegerea momentului cel mai potrivit de plasare a problemei în lecție; - manifestarea unui interes real pentru rezolvarea problemei. Printre avantajele utilizării acestei metode se numără lărgirea orizontului gândirii elevului, favorizarea aspectului formativ al învățământului prin stimularea participării efective a elevului și prin dezvoltarea intereselor lui de cunoaștere, generarea pentru elev a unei mari posibilități de transfer a diverselor reguli, însușite în multitudinea de situații problematice. Unul dintre dezavantaje ar fi faptul că presupune omogenitatea clasei și un număr mic de elevi. Brainstormingul - ‖Furtună în creier‖ – ‖asaltul de idei‖. Este cea mai răspândită metodă de stimulare a creativităţii în condiţiile activităţii în grup. Principii ‖Cantitatea determină calitatea‖ – asociaţia liberă, spontană de idei, cât mai multe, conduce la apariţia unor idei viabile şi inedite. Brainstormingul se poate realiza în perechi sau în grupe. Etape: 1. Se alege tema şi se anunţă sarcina de lucru. 2. Toate ideile propuse se notează. În faţa emiterii – producerii de idei trebuie încurajată participarea tuturor membrilor grupului. Se solicită exprimarea în fraze scurte, concrete. Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi. Se suspendă orice gen de criticism. 3. Se reiau pe rând ideile emise iar grupul găseşte criterii de grupare a lor în categorii-simboluri, cuvinte cheie, imagini care reprezintă posibile criterii. 32


4. Se analizează şi se selectează ideile originale sau cele mai aproape de soluţii posibile pentru problema pusă în discuţie. Se discută liber, spontan. 5. Se afişează ideile rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte, propoziţii, colaje, imagini, desene, cântece, joc de rol, pentru a fi cunoscute de ceilalţi. Mânuită cu profesionalism, flexibilitate şi inspiraţie este o metodă care stimulează creativitatea şi dezvoltarea gândirii critice. Metode interactive folosite în studiul chimiei Prof. Mirela Emilia Pop Școala Gimnazială Băsești Motto: ,,Ce aud, uit,/Ce văd îmi amintesc,/Ce fac, înțeleg.‖(Confucius) Cvintetul Cvintetele sunt instrumente rapide și eficiente de reflecție, sinteză și rezumare a conceptelor și informațiilor. Un cvintet este o poezie care necesită sintetizarea informației în exprimări concise care descriu și exprimă reflecții asupra unui subiect. Se poate cere elevilor să lucreze individual sau în perchi. Regulile pentru elaborarea unui cvintet sunt: -primul vers constă într-un singur cuvânt, care precizează subiectul -al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul ( de obicei adjective) -al treilea vers este format din trei cuvinte care exprimă acțiuni (verbe) -al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimente față de subiect -ultimul vers este format dintr-un cuvânt care exprimă esența subiectului. Exemplu: OXIGENUL incolor, inodor oxigenând, arzând, explodând este gaz indispensabil vietii nemetal Cvintetele pot servi ca instrumente de sintetizare a unor informații complexe, ca mijloc de evaluar a înțelegerii elevilor sau a creativității lor. Prin utilizarea metodei cvintetului sunt rezumate informații și sunt surprinse idei complexe, sentimente și convingeri. Informația este sintetizată și prezentată concis. Diagrama Venn Metoda diagramelor Venn reprezintă o modalitate de verificare a validității inferențelor prin reprezentări grafice. Metoda în sine constă în intersectarea unui număr de cercuri, fiecare cerc reprezintă un termen al inferenței. Metoda este preluată din matematică dar permite să fie realizate comparații între substanțele chimice, fenomene sau procese în cadrul orelor de chimie.

33


O diagramă Venn este formată din două cercuri mari care se suprapun parțial. Profesorul cere elevilor să construiască o asemenea diagramă completând în perechi, grupe sau individual, doar câte un cerc care se referă la unul din cele două concepte supuse comparației. Exemplu:

Elevii pot gândi, lucra în perechi, comunica între ei în timp ce completează diagrama, apoi se pot grupa câte 4, pentru a-și compara cercurile, completând împreună zona de intersecție a lor cu elementele comune celor două concepte. Elevii fac corelații între noțiuni, stabilesc punctele comune și caractersticile care diferențiază noțiunile, organizând grafic conținuturile. În timpul în care lucrează, elevii fac conexiuni logice între cunoștințele anterioare și cele dobândite, învățarea fiind pentru o durată mai lungă. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă și profund formativă a activităților grupurilor de elevi. Etape în aplicarea acestei metode:  În grupuri de trei sau patru, elevii au ca sarcină de lucru să facă o paralelă între două metale. Finalitatea o reprezintă o diagramă Venn.  Schemele sunt expuse pe pereții clasei.  La semnalul profesorului, grupurile de elevi se rotesc prin clasă, pentru a examina și a discuta fiecare produs. Aceștia își iau notițe și pot face comentarii pe hârtiile expuse.  După turul galeriei, grupurile își reexamineaz produse prin comparație cu celelalte și citesc comentariile făcute pe produsul lor. Bibliografie: Pruteanu Laura-Mihaela, Metode interactive folosite în studiul chimiei, Editura Rovimed Publisher, Bacău, 2010

34


Electrochimie-predarea-învățarea prin e-Learning prof. Bud Ionel Colegiul Național „Vasile Lucaciu‖ Baia Mare, Maramureș În acest demers didactic am încercat aplicarea metodei interdisciplinarităţii informatică-chimie pentru predarea şi fixarea cunoştinţelor de chimie anorganică. Profitând de un nivel de cunoştinţe bun în informatică a elevilor, de platforma educațională Smart Table dar mai ales de posibilitatea de a lucra cu softuri dedicate chimiei ca Hyperchem, Crocodille Chemistry, ChemSketch, ChemLab, Lab Equipment, ş.a., am încercat ca toate lecțiile să cuprindă secvențe care merită să fie văzute și gustate de elevi.Mai precis în afară de lecțiile în formatul AEL, propun desfășurarea acestora folosind tabla Smart respectiv lecții construite în funcție de nivelul clasei,temele abordate,aspirații ale profesorului,timpul alocat etc. Rezultate:  lecţii de chimie dinamice,cu impact vizual deosebit;  implicarea de 100% a elevilor  aproape toţi elevii (dar nu şi profesorii) sunt receptivi la tipul de lecţie interactivă , respectiv au posibilitatea de a vizualiza procese, procedee experienţe etc care nu ar fi posibile într-o oră de predare tradiţională. Este bine de precizat încă odată, ca disciplina chimie este prin definiţie o ştiinţă experimentală şi de de aceea experimentul de laborator rămâne un pilon de bază în procesul de predare-învăţare.Totuşi dacă predarea clasică se cuplează cu predarea modernă şi cu ajutorul calculatorului rezultatele sunt net în favoarea celei din urmă, după cum se va vedea din acest studiu. La baza desfăşurării acestor tipuri de ore am avut în vedere următoarele ipoteze: a. Prin aplicare unei metodologii didactice moderne, chimia poate contribui la formarea unei gândiri ştiinţifice, stimularea dezvoltării unor procese şi calităţi umane; b. Contribuţia metodelor activ-participative, adecvarea lor la stilul individual de învăţare la optimizarea procesului instructiv-educativ poate fi demonstrată printr-un astfel de experiment; c. Obiectivul principal al experimentului a fost de a demonstra că randamentul şcolar poate fi îmbunătăţit considerabil prin implicarea activă a elevului în procesul instructiv-educativ, realizată cu ajutorul unei largi palete de metode participativ-active. Lecţiile predate astfel permit o reprezentare globală şi corectă a proceselor şi fenomenelor chimice, de la modificările vizibile cu ochiul liber la interacţiile la nivel molecular şi atomic; moleculele se pot roti după voie într-un spaţiu tridimensional, iar legăturile chimice vizualizate aşa cum în realitate nu ar fi posibil.

35


Secvențe din lecție (parțiale)

Fig 1 .Lucrarea de laborator-format flash

36


In loc de incheiere Toate secvențele lecției cuprind diferite teste scurte,modelari virtuale concise,fișe de observare și fixare a cunostințelor toate prezentate intr-o formă grafică foarte bună.Rămane la latitudinea profesorilor(mai intâi) și apoi a elevilor sa fie receptivi la acest mod de predare-invățare,care odată asimilat va duce la ceea ce dorim cu toții-un invățământ modern. Rezultatul? O înţelegere dincolo de lumea criptică a formulelor, plăcerea de a experimenta liber şi abandonarea modului plictisitor de a învăţa în favoarea unei experienţe interactive. Strategii didactice ce dezvoltă competenţele de comunicare ale elevilor la disciplina chimie Prof. Magdalena Covaci, Prof.Ionel Bud, Prof.Margareta Radu Colegiul Național „Vasile Lucaciu‖ Baia Mare,Maramureș Individualizarea actului educativ necesită un sprijin efectiv acordat elevului, lucru ce presupune forme de evaluare care nu se limitează la a constanta un rezultat, ci analizează cum operează elevul in situații de autonomie relativă, care sunt atitudinile care il blochează, care sunt instrumentele care i-i lipsesc.Formele stereotipe, specifice secolului al XIX-lea și inceputul secolului al XX-lea, dar care mai predomină și astăzi in evaluare, nu sunt suficiente și sunt chiar inadecvate. Acest fapt il confirmă atitudinea elevilor de respingere a modului tradițional de notare și frustrările generate de notarea formală, administrativă. Pentru a ușura funcția de reglare a procesului, evaluatorul are la dispoziție numeroase metode de evaluare. Pornind de la această realitate, strategiile moderne de evaluare caută sa accentueze acea dimensiune a acțiunii evaluative care să ofere elevilor suficiente și variate posibilități de a demonstra ceea ce știu dar, mai ales, ceea ce pot sa facă. Dacă ne imaginăm o piramidă, la disciplina chimie, baza o reprezintă asigurarea unui bagaj teoretic solid de cunoştinţe pe care trebuie să îl posede orice elev, apoi un set de abilităţi practice, aplicative şi în vârful piramidei s-ar clasa abilitatea de a corela aparatul teoretic, cu cel practic, aplicativ în încercarea de a realiza noi produse educaţionale proprii (teorii, generalizări, verificarea experimentală a teoriilor elaborate etc.) sau de a produce efectiv noi materiale destinate diverselor domenii asociate disciplinei: medicină, farmacie, industrie chimică etc. În fiecare din aceste cazuri actualul elev, viitorul adult a fost, este şi va fi în situaţia de a comunica cu alţi oameni; de a se face înţeles, de a-şi susţine şi valoriza propriile idei. Acesta este argumentul ce justifică un demers educativ care să pună accent pe strategii ce dezvoltă competenţele de comunicare ale elevilor, definitorii pentru relaţiile cu semenii, pentru dezvoltarea personală şi profesională. A fi profesor înseamnă nu numai a deţine numeroase cunoştinţe de specialitate, ci a avea şi capacitatea de a le transpune şi traduce didactic, adică posibilitatea de a şti: 37


ce?, cât?, cum?, în ce fel?, unde?, cui oferi? respectiv, de a fi capabil să eficientizezi propria comunicare cu elevii în funcţie de feed-back-ul primit de la aceştia. Fiecare etapă dezvoltată e însoţită de exemple de bună practică prin care se pot îmbunătăţi competenţele de comunicare ale elevilor noştri la Chimie. Prezentăm in continuare două forme de evaluare care au fost probate in decursul anului școlar curent și care au avut un succes nebănuit. Metoda1. Concurs foto:Chimia –Imagine și culoare

Metoda2. Concurs : Chimia este o poezie

Multe folosinţe am Peste tot mă poţi găsi Făra aluminiu n-ar mai fi Folii, sârme, şi-alte minunăţii.

38


Dintre orice alt metal Folosinţa-mi e un dar Că de fier se folosesc Toţi fierarii, nu glumesc.

Importanţa nu mi-o ştii Ajutorul toţi mi-l cer La oţel şi alte cele Cu manganul nu-i de furcă Căci şi fierul îi e rudă !

Ce să vă povestesc Nu se scrie despre mine Dar iridiu-i bun student Căci stilou-i dependent De peniţa cea subţire Cu cerneală el vă scrie

Aceste metode de evaluare au un grad formativ ridicat, prin implicarea elevilor în aprecierea propriilor rezultate, pe baza unor criterii de evaluare stabilite şi comunicate anterior de către profesor în colaborare sau nu cu ei. Această metodă îi responsabilizează pe elevii faţă de activitatea şcolară şi le dezvoltă capacitatea de autocunoaştere. Autoevaluarea se poate realiza prin: autocorectare, autonotare controlată, notarea reciprocă între elevi, metoda de apreciere obiectivă a personalităţii. Fiind o metodă complexă de evaluare, individuală sau de grup aceasta este foarte eficientă în special în cazul abordării temelor interdisciplinare, tocmai pentru că, prin natura sarcinilor pe care le propune, solicită transferul de cunoştinţe şi competenţe dobîndite în cadrul altor discipline şi valorifică foarte mult competenţele transverale precum: competenţele de comunicare, negociere, planificare, organizare. Această metodă permite aprecierea unor capacităţi şi cunoştinţe superioare şi indentificarea unor calităţi individuale

39


Stimularea creativității prin chimie prof. Herbil Marian Liceul Tehnologic MARMAȚIA, Sighetu Marmației, Maramureș Procesul creativităţii reprezintă una din laturile cele mai productive ale omenirii. Se apreciază că progresul şi civilizaţia umană sunt efectul creativităţii dovedite de oameni în decursul istoriei societăţii. În contextul evoluției atât de rapide a noilor tehnologii, preocuparea pentru formarea și dezvoltarea capacităţilor creatoare ale tinerilor încă de pe băncile şcolii, crearea cadrului social organizat în care să se poată manifesta fiecare inteligenţă capabilă de performanță ştiinţifică este o problemă fundamentală care ar trebui să fie în centrul preocupărilor oricărei societăți contemporane. În momentul actual, învăţământul românesc, este dator să formeze nu doar indivizi conformişti, capabili numai să reproducă cunoştinţele acumulate sau să execute activităţi stereotipe, algoritmizate, ci mai ales, de a forma personalităţi umane creatoare, cu un grad ridicat de adaptare, capabile să contribuie activ şi constructiv atât la dezvoltarea și bunăstarea personală cât și la dezvoltarea societăţii româneşti în ansamblul ei. Pentru ca elevul să devină propriul său agent de perfecţionare, artizanul propriilor cunoştinţe, este necesar să fie utilizeze metode activ-participative şi interactive, adecvate și personalizate, astfel încât lecţiile să fie cât mai atractive pentru elevi. Studiile recente evidenţiază faptul că în general se poate considera ca fiind modernă acea metodă care duce la promovarea creativităţii elevilor. Trebuie să fim conştienţi însă, că orice metodă didactică utilizată într-un anumit context educaţional are avantaje, dar poate avea şi dezavantaje, dintre care, unele pot fi inerente, dar altele pot fi generate de utilizarea incorectă a metodei. Mai jos sunt prezentate câteva metode activ-participative care contribuie la stimularea creativității elevilor, cu aplicații la disciplina chimie: Metoda cubului este o metodă care presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Sunt recomandate următoarele etape :  realizarea unui cub (hârtie sau plastic) pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.  împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului  redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe  afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei Exemplu: BAZE 1. DESCRIE bazele din punct de vedere al proprietăţilor fizice.

40


2. ANALIZEAZĂ următoarele formule, corectează unde este cazul și scrie denumirea: MgOH ............................................... .............................. Na(OH)2 ........................................................................ Al(OH)2 ........................................................................ CaOH ........................................................................... FeIII(OH)2 ..................................................................... K(OH)2 .......................................................................... NH4(OH)2 ...................................................................... 3. COMPARĂ utilizările sodei caustice cu utilizările varului stins 4. ASOCIAZĂ reactanţii din coloana A cu produşii de reacţie din coloana B A B Ca(OH)2 + CO2 NaSO4 + Fe(OH)3 NaOH + CO2 NaCl + Al(OH)3 NaOH +FeCl3 CaCl2 + HCl NaOH +FeSO4 CaCO3 + H2O NaOH +CuSO4 NaCl + H2O NaOH +AlCl3 Na2CO3 + H2O Ca(OH)2 + HCl NaCl + Fe(OH)3 NaOH +HCl Na2SO4 + Cu(OH)2 5. APLICĂ regulile de calcul stoechiometric şi formula pentru concentraţie procentuală pentru a rezolva următoarea problemă: Determină cantitatea de var stins necesar pentru a neutraliza 20g soluâie de acid clorhidric de concentraţie 36,5%. 6. ARGUMENTEAZĂ că NaOH este o bază

Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei.Metoda presupune următoarele etape: - se scrie un cuvânt / temă în mijlocul tablei sau a foii de hârtie; - se notează toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele în legătură cu tema respectivă în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial; se trag linii între toate ideile care par a fi conectate;

41


- în final, ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de elevi sau de profesor. Exemplu: ACIDUL CLORHIDRIC

Bibliografie: Cerghit Ioan, Metode de învățământ , Editura Polirom, Iași, 2006 Fătu Sanda, F. Stroe, C. Stroe, Manual de chimie - clasa a VIII-a, Corint, 2008 Matei Nicolae Constantin, Educaţia capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1982; Oprea Crenguța, Strategii didactice interactive, E.D.P., Bucureşti, 2006

42


Cifruri cu transpoziţie în „zig-zag‖ prof. Coroiu Mircea-Dumitru, Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai‖ Baia Mare Ştiinţa Criptografiei m-a atras dintotdeauna, motiv pentru care încerc şi aici o combinaţie între disciplina predată Informatică (varianta de programare în Pascal) şi această ştiinţă Criptografia. Cifrurile cu transpoziţie în „zig-zag‖ sunt adesea folosite de şcolari, aceştia trimiţându-şi uneori mesaje astfel. Mesajul este scris alternând literele pe rânduri separate, sus şi jos. Şirul literelor de pe rândul de jos e apoi ataşat la capătul şirului de sus pentru a crea mesajul criptat final. De pildă: SECRETUL ESTE PRIZONIER. S

E

C

R

E

T

U

L

E

S

T

E

P

R

I

Z

O

N

I

E

R

.

SCEU SEPIOIRERTLET RZNE. Destinatarul poate reface mesajul inversând pur şi simplu procedeul. O altă variantă este a face „zig-zag‖ cu perechi de litere. [SinSim, pag. 18 - 19] A. Pentru codificare se poate utiliza programul: program zig_zag; const fin='1.in'; fout='1.out'; var f:text; c:char; s1,s2:string; i:byte; begin assign(f,fin); reset(f); s1:=''; s2:=''; i:=0; while not(eof(f)) do begin read(f,c); inc(i); if i mod 2= 1 then s1:=s1+c else s2:=s2+c; end; close(f); assign(f,fout); rewrite(f); write(f,s1,s2); close(f); end. În cazul fişierului de intrare „1.in‖: 43


SECRETUL ESTE PRIZONIER. Vom avea următorul conţinut în fişierul de ieşire ―1.out‖: SCEU SEPIOIRERTLET RZNE. B. Pentru decriptare am putea avea varianta: program zig_zag_de; const fin='1.out'; fout='1.fin'; var f:text; s1,s2,s,text_clar:string; i,max:byte; begin assign(f,fin); reset(f); read(f,s); if length(s) mod 2=0 then begin s1:=copy(s,1,length(s) div 2); s2:=copy(s,length(s) div 2 +1,length(s) div 2); max:=length(s2); end else begin s1:=copy(s,1,length(s) div 2+1); s2:=copy(s,length(s) div 2 +2,length(s) div 2); max:=length(s1); end; text_clar:=''; for i:=1 to max do text_clar:=text_clar+s1[i]+s2[i]; close(f); assign(f,fout); rewrite(f); write(f,text_clar); close(f); end. Dacă fişierul de intrare este acelaşi „1.out‖, atunci conţinutul fişierului de ieşire „1.fin‖ va fi: SECRETUL ESTE PRIZONIER. Bibliografie: [SinSim] – Singh, Simon, (2005), Cartea codurilor – istoria secretă a codurilor şi a spargerii lor, Editura Humanitas, Bucureşti, 376p [PinFra] – Pinncock, Stephen, Frary, Mark, (2007), Coduri: o istorie a comunicării secrete, Editura RAO, Bucureşti, 176p

44


Computerul și învățarea Prof. Popan Mihaela, Prof.Astalâș Ramona Colegiul Național „Mihai Eminescu‖, Baia Mare În zilele noastre, progresul tehnologic este un fenomen global menit să capteze interesul prin inovație și utilitate sporită. În aceste condiții, computerul a devenit indispensabil pentru omul actual ancorat într-o societate care pune accentul pe noutate, atractivitate și eficiență în transmiterea și preluarea informațiilor. Perceput ca un mijloc de comunicare rapid și accesibil oricui,în zilele noastre, computerul contribuie într-o oarecare măsura și la dobândirea competenței de documentare, dar și la dezvoltarea aptitudinii de a lucra în echipă. În plus, accesul la sursele de informație TIC permite elevilor să-și dezvolte competențe metacognitive și favorizează un randament ridicat al acestora. Pentru ca elevii să fie pregătiți să lucreze într-o societate care tinde să fie în mare parte informatizată, ei trebuie învățați și îndrumați corespunzător pentru a utiliza această tehnică în sensul desăvârșirii lor intelectuale. Utilizarea calculatorului în activitatea de predareînvăţare-evaluare reprezintă o metodă modernă de activitate didactică interactivă şi dirijată. Scopul său îl constituie formarea deprinderilor la elevii cu o gândire ordonată, logică, ludică și arborescentă. Printre efectele pozitive datorate utilizării tehnologiilor informatice se pot evidenția: un învățământ de tip nou realizat prin noi metode, învățatul atractiv datorat imaginlor, animațiilor, videourilor, muzicii, fotografiilor. Când elevului i se prezintă lecția în culori atractive, însoțită și de sunete vesele, învățatul poate deveni chiar distractiv. Astfel, lecțiile devin interactive, dar în același timp și instructive. Totuși, nici cel mai bun program nu poate înlocui în totalitate contactul personal sau statul față în față cu un cadru didactic în niciun stadiu al procesului de predare-învățare-evaluare. Accesul liber la informații, prin internet, respectiv schimbul de informații, prezintă numeroase avantaje pe de o parte, dar, pe de altă parte, acest acces vine și cu o serie de dezavantaje, printre care: imposibilitatea de a acoperi toate aspectele predării-învățării, volumul mare de muncă necesar adaptării programei la specificul clasei de elevi, suprasolicitarea - provocată de concentrarea intensă și de durată, problemele de vedere, durerile de cap, pe care le pot acuza persoanele care utilizează în mod frecvent calculatorul, pierderea documentelor electronice din cauza neatenției sau a lipsei de experiență. În acest context, profesorului îi revine sarcina de a selecta atât metode moderne cât şi tradiţionale ce pot fi utilizate eficient în lecţiile de dobândire de noi cunoştinţe şi în lecţiile de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor. Utilizarea calculatorului reprezintă, așadar, un factor de progres, contribuind la optimizarea procesului instructiv – educativ prin creșterea gradului de motivație a elevilor, dar și de interes în ceea ce privește noțiunile care trebuie asimilate în școală. Bibliografie selectivă: https://iteach.ro/experientedidactice/calculatorul-si-managementul-invatarii; https://www.academia.edu/10303714/Instruire_asistat%C4%83_de_calculator 45


Învățământul de ieri și de azi Tradiție și modernism în activitatea de predare – învățare Prof. Riglea Delia Colegiul Național Gh. Șincai Baia Mare Motto: ―Oricare specialist care a devenit sau va deveni cadru didactic, trebuie să studieze în mod aprofundat instrucția și educația ...‖ Jean Piaget În miezul discuţiilor despre legitimitatea schimbărilor în educaţie s-au ciocnit sumedenie de idei, s-a despicat firul în patru, s-a inventat roata din nou, s-au jucat retorici şi forme fără fond, şi s-a uitat, cel mai adesea, esenţa problemei, respectiv beneficiarul oricărei schimbări din şcoală. La începutul secolului al XX-lea, un grup important de pedagogi, psihologi, medici şi dascăli acuză cu vehemenţă instituţia şcolară pentru lipsa ei de adecvare la nevoile copiilor şi la cerinţele pieţei muncii. Şcoala, considerau ei, deformează copilul în loc să-l formeze, îi închide orizontul în loc să i-l deschidă, îl obligă la nemişcare, lipsă de reacţie şi deci, nu-l pregăteşte pentru viaţă. Ce părere aveţi despre incriminările de mai sus? Se pot aplica școlii de azi? De ce? Este nevoie ca școala să pregătească pentru viaţă? Care sunt, după părerea dumneavoastră, rolurile școlii? Ce procent din ceea ce predaţi dumneavoastră este util pentru viaţa socioprofesională și personală a viitorului absolvent? Faceţi o listă a achiziţiilor cu adevărat utile pe care le predaţi. De ce vorbim despre „învăţare activă―? Cercetări efectuate în ultimii 25 de ani arată că pasivitatea din clasă (înţeleasă ca rezultat al predării tradiţionale, în care profesorul ţine o prelegere, eventual face o demonstraţie, iar elevii îl urmăresc) nu produce învăţare decât în foarte mică măsură. Iată câteva rezultate ale acestor studii:  Elevii sunt atenţi numai 40% din timpul afectat prelegerii. (Pollio, 1984)  Elevii reţin 70% din conţinuturile prezentate în primele 10% şi numai 20% din cele prezentate în ultimele 10 minute ale prelegerii. (McKeachie, 1986) Un studiu vizând implicaţiile predării centrate pe discursul magistral (Johnson, Smith,1991) relevă că:  atenţia elevilor descreşte cu fiecare minut care trece pe parcursul prelegerii;  prelegerea se potriveşte numai celor care învaţă eficient prin canal auditiv;  prelegerea promovează învăţarea de nivel inferior a informaţiilor factuale;  prelegerea presupune că toţi elevii au nevoie de aceleaşi informaţii în acelaşi ritm;  elevilor nu le place să fie supuşi unei prelegeri. Ce face profesorul când învăţarea elevilor este activă? 1. Dacă elevii sunt mereu activi, dascălul ce mai face? 46


În era computerului şi a abordării centrate pe elev mai sunt necesari învăţătorii şi/ sau profesorii? 3. Ce calităţi are un bun dascăl? Care sunt trăsăturile unui profesor cu experienţă? 4. În continuare sunt prezentate mai multe ipostaze ale dascălului. Alegeţi fiecare ceea ce considerați că vi se potrivește: DASCĂL MODEL - Profesorul oferă elevului reperele necesare pentru a atinge ţintele propuse. Elevul acceptă provocarea și pornește în călătorie alături de învăţător. DASCĂL PRIETEN - Profesorul este un prieten la care elevul poate apela atunci când are nevoie. Profesorul sprijină, ascultă și ajută elevul. DASCĂL CĂLĂUZĂ - În călătoria cunoașterii, profesorul cunoaște reperele și-i prezintă elevului alternativele și soluţiile optime pentru atingerea unei ţinte. Relaţia se bazează pe respect reciproc. Învăţătorul nu dictează răspunsuri, ci oferă direcţii pentru ajungerea la destinaţie. DASCĂL MAGICIAN - Pregătirea temeinică a profesorului îi oferă această postură prin care îl îndrumă pe elev să folosească obiectele și instrumentele pentru învăţare. DASCĂL CONSILIER - Profesorul e cel de la care elevii așteaptă sfatul cel bun. DASCĂL MAESTRU - Profesorul oferă imaginea standardelor de cunoaștere și acţiune, îl așteaptă pe elev să obţină cunoștințe, abilităţi, competenţe. DASCĂL SUSŢINĂTOR - Profesorul este alături de elevii săi, este sprijin pentru depășirea dificultăţilor întâmpinate în învăţare. DASCĂL FACILITATOR - Profesorul nu oferă cunoaștere, ci face posibil accesul copilului la cunoaștere. În şcoala tradiţională, profesorul deţine controlul absolut asupra cunoaşterii şi, prin aceasta, asupra evenimentelor clasei, apărând astfel şi o legătură evidentă între disciplina strictă şi adevărul univoc al magistrului care ţine clasa în mână! În şcoala centrată pe elev, profesorul se estompează, este evanescent, căci, doar elevul este miezul problemei! Pentru a avea cu adevărat elevul în centrul demersului, cadrul didactic exercită roluri cu mult mai nuanţate. Elevul nu deţine automat locul din centru. Şi chiar dacă, prin prisma eficacităţii didactice, modul natural de funcţionare a creierului conduce la abordarea centrată pe elev, succesul la clasă depinde de competenţele profesorului de a crea oportunităţile optime de învăţare pentru fiecare elev. Astfel, în funcţie de context, profesorul acţionează mereu – dar adecvat şi adaptat nevoilor grupului. 2.

47


Fenomene optice și atmosferice Prof. Szerasz Maria Școala Gimnazială Dimitrie Cantemir Baia Mare Motto: ,,Când cunoaştem natura tuturor lucrurilor, suntem liberaţi de superstiţie şi de frica morţii, nu ne tulbură neştiinţa, din care provin adesea spaime grozave; în sfârşit vom fi şi mai morali, când vom cunoaşte ce cere natura.‖ - Cicero Prezentare Disciplina opţională Fenomenele atmosferice şi optice se studiază în cadrul clasei a VII a, având o oră pe sătămână, reprezentând un opţional cu temă integratoare, pentru că include cunoştinţe de fizică ,matematica si stiinte ale naturii Includerea acestui domeniu interdisciplinar în oferta educaţională a acestui nivel de şcolaritate este fundamentată de: - necesitatea cunoaşterii integrate a fenomenelor naturale; - existenţa achiziţiilor în domeniul ştiinţelor naturii, tehnologiilor moderne, asigurându-se înţelegerea fenomenelor naturii, din perspectivă interdisciplinară, sintetică; - dificultatea de a crea prin studiul organizat monodisciplinar (Biologie, Fizică, Chimie) o imagine globală, integratoare asupra fenomenelor naturale; - necesitatea ridicării interesului manifestat pentru studiul ştiinţelor şi, în mod special, al fenomenelor naturale; - dezvoltarea creativităţii elevilor prin aplicaţiile practice ştiinţifice realizate pe baza acestor fenomene. Acest domeniu de studiu îşi propune ca scop general formarea cetăţenilor capabili de a opera creativ cu: 1) deprinderi de rezolvare a problemelor mai ales cu caracter practic; 2) cunoştinţe de natură ştiinţifică; 3) atitudini apreciative faţă de contribuţia celorlalţi la dezvoltarea cunoaşterii şi a societăţii. Competenţele specifice şi conţinuturile învăţării asociate acestora au fost elaborate, respectiv selectate, astfel încât să facă posibilă înţelegerea structurii ce integrează cunoştinţe din domenii cât mai diverse, reliefându-se limitele cunoaşterii într-un context dat şi dezvoltându-se acele abilităţi care să genereze cunoştinţe complexe. Bibliografia 1) http://acept.la.asu.edu/PiN/info/toc_topics.shtml 2) http://apollo.lsc.vsc.edu/classes/met130/notes/chapter19/index.html 3) http://apod.nasa.gov/apod/ap020417.html 4) http://arborsci.com/CoolStuff/cool25.htm 5) http://arhiva.monitorulcj.ro/2004/2004.09.20/reportaj2.html 6) http://astrofizica.3x.ro/mihai.html

48


Mandala literară – Două loturi, I.L.Caragiale Prof. Sabo Ancuța, Colegiul de Arte Baia Mare Propun acest soft educațional realizat cu ajutorul instrumentului web 2.0 ―formulare google‖. Este o activitate pe care am gândit-o pentru elevii mei, care sunt dornici de a folosi calculatorul sau telefoanele inteligente la activități didactice. Sondajul de opinie se adresează elevilor din clasele a VII-a, care vor decide cum va arăta povestea colorată a personajului Lefter Popescu din nuvela ―Două loturi‖, scrisă de Ion Luca Caragiale. Este o activitate de reflecție, premergătoare ultimei etape a lecției, care va avea un caracter deschis, ce va stimula creativitatea și gândirea critică a elevilor. Prezint în continuare conținutul chestionarului, așa cum va fi preluat de către elevi, precum și link-ul trimis acestora: Apreciez că eşti dispus să aloci din timpul tău pentru a răspunde la întrebările cuprinse în acest chestionar. Scopul acestuia este de a crea un portret simbolic al personajului Lefter Popescu din opera literară "Două loturi" de Ion Luca Caragiale. Opiniile tale sunt importante pentru a contura o altfel de imagine a protagonistului. Tehnica propusă este " mandala literară" care are la bază psihologia culorilor şi simbolurile din geometrie. Pentru a înțelege cât de importantă este contribuția ta în cadrul acestui demers didactic, vreau să îți spun că "mandala" este un desen compus din forme geometrice şi culori diferite, care are o anumită semnificație şi cuprinde o "poveste". Răspunzând la următoarele întrebări, vei contribui la realizarea unui desen mandalic ce conține "povestea" lui Lefter Popescu. După ce toți colegii tăi vor răspunde, veți realiza în 4 echipe câte un desen care va reprezenta ipostazele personajului, aşa cum este el perceput de colegi. Să presupunem că vom avea 3-4 reprezentări diferite. 1. Înainte de începerea chestionarului mă simt: Bucuros/ Entuziasmat/ Indiferent/Trist 2. Eşti elev în clasa a VII-a:A/B/C/Altcineva 3. Ai citit opera literară " Două loturi"de Ion Luca Caragiale? Da/Nu 4. Ştiai că există o ecranizare după această operă literară, numită "Două lozuri"? Da/Nu 5. Ai dori să vizionăm împreună filmul "Două lozuri"? Da/Nu/Nu ştiu 6. După lectura acestei opere literare şi după aprofundarea lecturii, ți-ai putut face o părere despre personajul principal? Nu/Da 7. Cine este Lefter Popescu, în opinia ta? 8. Cum apare Lefter Popescu la începutul operei? Precizează o trăsatură de caracter, căreia să-i atribui o culoare şi un simbol din matematică (linie, triunghi, punct, cerc, dreptunghi etc.). " - Asta e culmea!...culmea!... strigă d. Lefter, ştergându-şi fruntea de sudoare, pe când madam Popescu, consoarta sa, caută fără preget în toate părțile... Nu e şi nu e!..." 9. Care este motivul stării generale a personajului la începutul operei? 49


10. Găsiți un cuvânt prin care să explicați comportamentul lui Lefter față de soția sa, aşa cum reiese din fragmentul: "Cui? Cui ai dat-o, nenorocito?". Scrieți o culoare şi un simbol matematic care să corespundă răspunsului. 11. Ce trăsatură de caracter a lui Lefter reiese din fragmentul: " - Ce mi-ai făcut biletele? răcneşte îngrozitor cu pumnii-ncleştați d. Lefter... Şi-i trage Țâchii o palma s-o năucească." Găseşte culoarea potrivită. Alege şi un simbol matematic. 12. Ce părere aveți despre comportamentul personajului față de şeful lui, având în vedere următoarele: " Am fost bolnav, domnule şef!"; " Şi mai iată, domnule Georgescu, vă rog foarte mult şi demisia mea". Precizați culoarea şi simbolul matematic ce corespund acestei secvențe. 13. De ce credeți că personajului i se spune Lefter, iar cererea de demisie o semnează, folosind numele Eleutheriu Popescu? Propune o culoare şi un simbol matematic pentru a sublinia răspunsul dat. 14. Ce sentimente poatea avea cititorul față de personaj? Admirație/ Milă/ Respingere/ Indiferență. 15. Precizează o culoare şi un simbol geometric corespunzătoare răspunsului la întrebarea anterioară. 16. Ce trăsătură de caracter reiese din replica dată bancherului: "Viceversa! Nu se poate, domnule! Peste poate! Viceversa! Asta-i şarlatanie, ma-nțelegi?" Alege o culoare şi o figură geometrică potrivite însuşirii alese. 17. Ce se întâmplă cu personajul când află că numerele biletelor au fost inversate? 18. Ce sfat i-ați da lui Lefter Popescu? 19. Propuneți 4 trăsături salvatoare, care să-l aducă pe protagonist în realitate. 20. Gândește-te la cel mult 4 culori și cel mult 4 simboluri din geometrie pentru a construi mandala salvatoare a personajului. Notează-le. 21. Argumentează-ți răspunsul de mai sus. 22. Cum ai dori să finalizăm activitatea (realizarea desenului mandalic pe grupe)? Indoor – în clasă, folosind hârtie și creioane colorate/acuarela/ Outdoor – pe Câmpul Tineretului, folosind frunze și acuarela. 23. La sfârșitul chestionarului mă simt…. 24. Acest formular a fost completat de ( scrie doar prenumele). Link-ul trimis elevilor: https://goo.gl/forms/sFFOsr7vhptkhHw12

50


Proza scurtă - o etapă literară Prof.drd. Georgeta IUGA, Casa Corpului Didactic Maramureș Anul 1966 marca debutul literar a lui Mihai Sin, înregistrat prin intermediul schiţei „Singuri”, care vedea lumina tiparului în revista Steaua. Scriitorul a fost conștient de faptul că, procesul de cultivare a prozei scurte trebuie să costituie o preocupare şi un program urmat cu stricteţe, deoarece proza scurtă înseamnă, în general, nevoia de actualitate, de abordare mai directă şi mai imediată a realităţilor pe care le trăim. Totodată, acest gen literar reprezintă o etapă intermediară spre roman „Proza scurtă e, cazul marilor scriitori, un exerciţiu, o etapă de formare în vederea viitoarei ascensiuni spre piscurile romanului, spre dificila şi nobila misiune de romancier. Astfel,nu, proza scurtă nu este o anticameră a romanului, decât în conştiinţa unora”, mărturisea scriitorul într-un interviu acordat revistei „Vatra‖. Primele volume de proză scurtă, considerate drept „exerciții de proză‖, exerciții utile pentru diversificarea mijloacelor artistice în vederea abordării unei arii mai extinse în zona propriu-zis literară, în care se pun în lumină o serie de întâmplări legate de problemele sociale imediate precum colectivizarea, situaţia șantierelor de ‹‹muncă voluntară››, realitatea contrafăcută din diferite medii sociale, existenţa surprinsă atât în zonele rurale, cât şi în cele urbane, se păstrează în romane sentimentul că scriitorul se află într-o aşteptare menită să conducă spre dreptate şi totodată spre o îndreptare a individului a societăţii, condiţionate de structura interioară a celui care trăieşte realităţile sociale şi care tinde spre o schimbare. Povestirile pe care le inserează în fiecare scriere, evidențiază o bună deprindere în ceea ce privește tehnica narativă, fiind sugestive, pentru opera în sine, fără ca autorul să uziteze de analiză și comentariu, mărind astfel densitatea epică. Pornește prin urmărirea imprevizibilului psihologic în cotidian și sfârșește printr-o răsturnare neașteptată a premiselor scriitorului. Demersurile literare ale scriitorului sunt puse sub semnul căutării propriei formule scriitoricești, iar aceasta pare a-şi trage seva din gazetărie, publicistica, proză scurtă dovedindu-se un adevărat teren de antrenament al stilului, dar și un real pericol pentru începătorul în literatură, pe care gazetria putea să-l facă scriitor, dar şi să-l anuleze definitiv în cazul unor articole care ar fi ieşit de sub tiparele vremii. Scriitorul, Mihai Sin surprinde critica literară prin siguranța cu care operează cu mijloacele literare, dar și cu cele de introspecție psihologică, autor al unor construcții narative viguroase și a unei raportări diferite la eroii săi, a ajuns pe teritoriul sensibil al romanului oarecum târziu, după ce a epuizat totul la nivelul prozei scurte, atenţia sa îndreptându-se spre seria romanelor incisive în care autorul 51


se dovedește a fi preocupat de realitatea imediată, abordând teme de actualitate pe care le urmărește în consecințele lor ultime, care permit o dimensionare a individului uman în diferite contexte istorice-sociale. În această realitate literară se încadrează operele: „Viața la o margine de șosea‖, 1975; ―Bate și ți se va deschide―, 1978; ― Ierarhii‖ (lumii literare așteptate de Mihai Sin), 1981; ― Schimbarea la față‖, 1985; ― Quo vadis, domine?”, vol. I și vol. II, 1993-1996; ―Reședința‖, 1996; ―Ispita izbăvirii”, 2014. Romanul „Viața la o margine de șosea”, concentrează, prin câteva întâmplări banale petrecute pe parcusul a 24 de ore, o drama derulată într-o existență aparent normală atât în ceea ce privește orientarea ei spre trecut, cât și prin poziționarea acesteia într-un viitor cândva. Odată cu volumul „Bate și ți se va deschide” Mihai Sin intră în atenția criticii literare, care consideră lucrarea ca fiind cel mai bun roman al scriitorului. Rama subiectului o constituie o călătorie cu autobuzul, o călătorie privită ca o evadare din rutina zilnică. Dorința scriitorului a fost să surprindă evenimente puține, ancorate în realitate. „Ierarhii” , este romanul prin care Mihai Sin analizează actualitatea. Opera conturează eşecul, de pe urma căruia se nasc condamnaţi şi marginalizaţi, care nu renunţă la propriile idealuri, deşi ambiţiile lor sunt strivite de mentalitatea totalitaristă. Individul înecat în solitudine şi uitare se pierde în neştiut. Având structura unei parabole, romanul ne prezintă un pensionar, Pavel Mamina, care încearcă, prin intermediul unor investigații de tip arhivistic, dar și prin implicare, prin retrăire afectivă, să reconstituie în detaliu personalitatea unui român din secolul al XIX-lea, David Urs de Marginea, colonel în armata austriacă. În ceea ce privește lucrarea „Schimbarea la faţă”, cartea care a apărut la editura Cartea Românească, a fost așteptată cu viu interes de lumea literară în speranța că va aduce ceva nou, aceea ultimă idee revelatoare a scriitorului. Așa cum am sesizat și în operele precedente, amestecul cotidianului cu spiritualitatea, este evident și în acest roman, în care o problemă cotidiană evoluează până aproape de marginea prăpastiei care desparte realitatea de spiritualitate. Romanul „Schimbarea la față‖ transformă o simplă poveste de dragoste, dintre Iuliu Brendea și Valeria, într-o aventură a căutării, remarcabilă fiind capacitatea prozatorului de a realiza trecerea dintr-un spațiu al povestirii și al notației directe într-un spațiu al conștiinței. Prin urmare, autorul renunță până și la acele adevăruri știute parcă de toată lumea, care ar putea imprima o latură duplicitară lecturii, mai ales pentru că nici naratorul – personaj nu manifestă plăcerea comunicării secretelor de natură intima, preferând să se consume în sine însuși. Odată cu „Marea miză‖ se poate vorbi despre profesiunea de credinţă a unui prozator de şcoală veche, imun la cântecele de sirenă ale doctrinarilor 52


postmodernismului autohton. Într-o epocă în care cuvintele de ordine sunt „relativizarea―, „contingenţa―, „ironia―, Mihai Sin rămâne pe redutele unei concepţii despre literatură taxabile ca desuete, dacă nu chiar reacţionare. Controversatul roman „Quo vadis, domine”, vol. I si vol. II, este și calea prin care Mihai Sin afirmă faptul că, securitatea a contribuit la salvarea identităţii culturale a românilor în timpul comunismului, pregătind instaurarea democraţiei. Ceea ce atrage atenția lumii literare din acea perioadă, este faptul că, în mod surprinzător, dintr-un critic înverșunat al stilului de viată comunist, dintr-un autor care contestă, este adevărat, numai prin aluzii, dar cu destulă fermitate, dictatura instaurată de Ceaușescu și implicit aparatul represiv aflat în slujba acestuia Securitatea, Mihai Sin se transformă după 1989 într-un „avocat‖ al cauzei promovate de către Securitătii. Proza pe care o scrie Mihai Sin este o încercare de a comprima realul, este subtilă deoarece există o simbolistică sesizabilă dicolo de aparența unor fapte preluate din cotidian. Întreaga operă pune în lumină preferinţa pentru aceleaşi teme şi obsesii întâlnite la nivelul prozei scurte, scriitorul optând doar pentru explorarea altor spaţii ale realului, ceea ce îi oferă posibilitatea de a extinde contextul de probleme şi idei. Impresia care se conturează este aceea că, autorul şi-a descoperit încă de la început ientitatea, iar acest lucru îi oferă posibilitatea dea a-şi conserva crezul artistic. Fiecare carte conturează o experienţă într-un alt mediu, fiecare pagină scrisă, în ciuda simplităţii discursului epic, reprezintă un efort al prozatorul de retragere în sine, de regăsire evitând pericolul risipirii. Bibliografie: Sin 1973 - Mihai Sin, Asteptând în liniște, Cluj, Editura Dacia. Sin 1989 - Mihai Sin, Rame si destine, Bucuresti, Editura Minerva Sin 1979 - Mihai Sin, Terasa, Cluj, Editura Eminescu. Sin 1975 - Mihai Sin, Viața la o margine de sosea, Cluj, Editura Dacia. Sin 1981 - Mihai Sin, Ierarhii, București, Editura Minerva. Sin 1985 - Mihai Sin, Schimbarea la față, Bucuresti, Editura Minerva. Sin 2003 - Mihai Sin, Quo vadis, domine?(vol. I),București, Ed. Nemira. Sin 2007 - Mihai Sin, Quo vadis, domine?(vol. II), București, Ed. Nemira Baciuț 2006 - Nicolae Băciuț, Ierarhiile linistii, Targu-Mureș, Editura Nico. Culcer 1976 - Dan Culcer, Citind și trăind literature, Cluj, Editura Dacia. Culcer 1981 - Dan Culcer, Serii si grupuri, București, Editura Minerva. Negoițescu 1994 - Ion Negoițescu, Scriitori contemporani, Iași, Editura Polirom.

53


Metode clasice versus metode moderne în lecția de limbă și literatură română prof. Codruța Halas prof. Daniela Boț Colegiul de Arte Baia Mare A EDUCA înseamnă a pregăti pentru viaţa de mâine, a învăţa să se comporte inteligent şi moral. Cea dintâi condiţie pe care trebuie să o îndeplinească profesorul de limba română este competenţa profesională, desăvârşită prin cunoaşterea la zi a informaţiei de specialitate. Acesteia i se adaugă pasiunea pedagogică, empatia, receptivitatea, toleranţa şi sensibilitatea omului modern. Quintillian cerea profesorului moralitate, pricepere educativă, înţelegere psihologică. Augustin nota necesitatea de a fi ―voios‖, de a respecta personalitatea elevului, răbdare şi dragoste pentru munca lui. Plutarh considera elevul ‖o făclie pe care să o aprinzi, astfel încât mai târziu să lumineze cu o lumina proprie‖. Matteo Palmieri recomanda profesorului temeinicie în tot ceea ce face şi echilibru în atitudinea faţă de elev. Montaigne opina că profesorul trebuie să aibă o deosebită forţă intelectuală, Rabelais vorbea despre nevoia ―unui cap bine organizat‖, iar Erasmus din Rotterdam aprecia că ―profesorul trebuie să fie un om de mare distincţie, atât ca moravuri, cât şi cultură‖. Comenius şi Pestalozzi considerau că o metodă bine gândită salvează un profesor mediu, ajutându-l să obţină rezultate bune, în timp ce activitatea desfăşurată în absenţa unei organizări metodice poate compromite activitatea unor profesori excelent pregătiţi. Antichitatea greacă si romană considera vorbirea un mijloc de obţinere a puterii politice. Atunci au fost formulate şi explicate metodele verbale de învăţareEURISTICA, ilustrată de Socrate şi de Platon şi EXPUNEREA, ilustrată de Aristotel. Metoda clasică-tradiţională de predare a limbii române urmează drumul progresiv de pregătire a clasei pentru contactul cu faptul de limbă: prezentarea, descrierea şi explicarea acestui fapt şi aplicarea normelor teoretice recent dobândite, prin exerciţii, printr-o muncă frontală. Unul din inconvenientele acestei abordări a lecţiei de limba română este acela că profesorul riscă să piardă atenţia elevilor în timpul expunerii. În învăţământul românesc tradiţional profesorul era centrul de greutate al activităţii didactice, cel care deţinea cheia tuturor secretelor şi, de la înălţimea catedrei, oferea axiome elevilor săi. Învăţământul actual oferă profesorului prilejul de a-şi demonstra calităţile de intelectual pasionat, activ, creator, capabil să scoată la lumină imaginaţia, spiritul de echipă, spiritul critic, entuziasmul - calităţi ale omului actual. În cele mai multe ţări europene, se practică studierea integrată a limbii materne, cu scopul formării competenţelor acţionale, comunicative şi textuale. Pe termen lung, acest demers îi sprijină pe tineri să se integreze în societate şi mai puţin să acumuleze mari cantităţi de informaţie inoperantă pentru viitor. Pas cu pas, învăţământul românesc acceptă şi el aceste orientări, cu scopul de a pregăti pentru 54


viitor buni vorbitori de limba română, tineri capabili să folosească bagajul de cunoştinţe de şi în limba română, în orice situaţii de comunicare s-ar afla ei şi indiferent care vor fi meseriile pe care le vor îmbrăţişa. În acelaşi timp, învăţământul românesc permite doritorilor să aprofundeze studiul limbii române în învăţământul liceal filologic, pedagogic şi universitar. Particularităţile învăţământului presupun folosirea din plin a învăţării spontane, a învăţării dirijate, operaţional-active, ce reprezintă baza pentru formularea verbală şi scrisă a cunoştinţelor şi experienţelor, care îi prilejuiesc elevului experienţe noi şi-i dau ocazia să manifeste iniţiativă. Studiul limbii române prin metode comunicative, numite şi activparticipative, trebuie să se bazeze pe motivarea acţiunii de a învăţa. Elevul pus în noi situaţii de comunicare va putea singur să-şi dea seama de achiziţiile realizate, îşi va spori automotivarea şi îşi va însuşi unele cunoştinţe, priceperi şi deprinderi mai uşor. Metodele activizante vin în sprijinul elevului, căruia îi dau posibilitatea să înveţe în clasă, să valorifice la maximum cele cincizeci de minute de curs. Ele asigură o bună pregătire teoretică şi ajută la depăşirea limitelor stabilite de metodele clasice, care nu accentuează latura formativă a educaţiei, ci latura informativă. Marele câştig adus de noile metode de predare-învăţare a limbii române este acela că elevului nu i se mai cere să ştie, doar, ci să ştie să facă. Este o eroare acceptarea teoriei conform căreia tot ceea ce este clasic este mai bun. Dar nu mai puţin greşită este teoria potrivit căreia orice inovaţie introdusă în lecţie o transformă într-o activitate superioară. Pericolul rezultă din confundarea criteriului cronologic cu cel valoric. Profesorul trebuie să posede o riguroasă pregătire şi iniţiere clasică, să-şi organizeze lecţia de pe poziţiile interdisciplinarităţii şi să-i implice pe elevi în însuşirea conştientă a noţiunilor. Inovarea tehnologică nu suplineşte demersul didactic iniţiat de profesor, ci îl completează. Deci e nevoie de păstrarea unui raport optim între tradiţie şi modernitate, evitând excesele, acceptând noul care e superior vechiului. Dacă învăţământul tradiţional făcea din elevii şcolii româneşti nişte foarte buni teoreticieni, cunoscători a numeroase noţiuni diverse, învăţarea dinamică urmăreşte formarea unor foarte buni practicieni, care să poată operaţionaliza, pe baza informaţiei acumulate în orele de curs. Este foarte bine ca elevul să posede cunoştinţe bogate şi diverse, dar este insuficient. Ideal este ca elevul să poată utiliza cunoştinţele pe care le posedă. Bibliografie 1. Goia, Drăgătoiu, 1995 – Vistian Goia, Ioan Drăgătoiu, Metodica predării limbii şi literaturii române, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică. 2. Cerghit, 1983 – Ioan Cerghit(coordonator), Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică. 3. Ionescu, 2000 – Miron Ionescu, Demersuri creative în predare şi învătare, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană. 55


Abordări conceptuale inedite asupra romanului ,,Străinul” de Titus Popovici Buzsor Ligia Greta Școala Gimnazială ―Mihail Sadoveanu‖Baia Mare Dumitraș Carmen Școala Gimnazială ―Dr. Victor Babeș‖Baia Mare Tema: Instanțele textului epic – Străinul de Titus Popovici Întrebări posibile:  Care este perspectiva narativă? Cum explicați acest lucru? (convergentă, frontală)  Care sunt personajele care apar și în alte opere ale scriitorului? În ce ipostază sunt prezentate? (divergentă, directă)  Ce impact ar avea acest roman dacă ar fi studiat acum? (de evaluare, imperativă) Avantajul conversației euristice se regăsește în determinarea elevului de a învăța să gândească, de a nu prelua informații gata prelucrate și de a fi implicați și antrenați în activități. Receptarea noțiunilor literare nu se poate realiza fără existența unui dialog autentic, ca bază a cultivării trăirilor afectiv-atitudinale, pornind de la texte literare. Braistorming Metoda didactică numită braistorming (din engl. brain-,,creier‖ și storm,,furtună‖), prin traducere liberă metoda ,,asaltului de idei‖ sau ,,metoda evaluării amânate‖ (S.F. Parnes) este considerată de unii specialiști o variantă a problematizării. Numită și ,,cascada ideilor‖, această metodă are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluții, privind modul de rezolvare a unei probleme, coordonați de un moderator printr-o provocare la discuție a tututor participanților. Evaluarea soluțiilor e amânată, pentru a-i determina pe cei implicați să comunice fără constrângeri, să-și exprime liber ideile fără teama de a greși sau de a fi ironizați de ceilalți membri ai grupului. Desfășurarea activităților într-o atmosferă relaxantă devine propice stimulării creativității și manifestării spontaneității, transformându-se astfel ,,într-o metodă de descoperire a unor soluții inovatoare‖(1). Demersul are la bază ,,formularea uneia sau a multor întrebări menite să dezlănțuie efervescența gândirii elevilor și emiterea spontană a răspunsurilor.‖ (2) În abordarea operelor literare, această metodă își găsește utilitatea în situațiile problematice pe care le suscită textul, a diverselor interpretări cu scopul de a incita spontaneitatea actului receptării estetice. Momentele esențiale ale braistorming-ului se regăsesc în parcurgerea următoarelor etape:  Constituirea grupului de braistorming;  Organizarea activităților de lucru;  Stabilirea temei, a problemei de dezbătut;  Emiterea / producerea a ideilor; 56


 Găsirea soluției finale / Aprecierea / Evaluarea critică; Un rol important îl deține moderatorul grupului de lucru, întrucât acesta notează toate ideile emise, apoi, împreună cu grupul, analizează și optează pentru soluția finală. Utilizarea corectă a metodei trebuie să aibă în vedere: Avantajele:  permite participarea activă a tuturor participanților;  obținerea rapidă și spontană a ideilor;  dezvoltă abilități de muncă în echipă, spiritul de cooperare și de competiție;  dezvoltă spontaneitatea și creativitatea de grup;  pune accent pe stimularea fiecărui participant la discuție; Dezavantajele:  oferă soluții posibile, dar nu neapărat valabile;  tendința spre superficialiate a unora dintre membrii grupului, rămânând doar în ipostaza de spectatori;  uneori, devine solicitant atât pentru participanți, cât și pentru moderatori; Metoda este eficientă în cadrul orelor în care se încearcă definirea unui concept literar, a unor termeni care pot provoca confuzii sau în cadrul secvențelor de sistematizare a cunoștințelor, de studiere aprofundată a textelor literare, prin care se pot stabili interpretări multiple ale unor subiecte complexe sau teme. Exemplu de activitate: Prezentați semnificația fragmentului citat din romanul Străinul de Titus Popovici. În automobilul care gonea de-a lungul asfaltului ud, generalul Belega fuma țigară după țigară. Ploaia care se pornise pe la unsprezece seara se scurgea în șuvițe pe geamurile mașinii și sergentul șofer ștergea din vreme în vreme parbrizul cu un ciorap vechi de lână. – Mai repede! Porunci prefectul și sergentul apăsă automat pe accelerator. Belega monologa: ,,M-am purtat ca un laș, ca un om lipsit de dignitate, ca un țivil oarecare.......” Își trăgea mereu cozorocul chipiului, parcă ar fi vrut să și-l înfunde adânc pe ochi, să nu mai vadă. ,,Dar atitudinea incalificabilă de mămăligă, de imbecil, de papă lapte, dar zâmbetele cu care, eu general prefect, l-am gratificat pe banditul acela? Răspunsurile vor fi ajutate prin intermediul unor procedee interactive, precum lectura expresivă, dialogul autentic sau problematizarea. Se vor selecta răspunsurile cele mai apropiate de semnificația textului. Evocare – Constituirea sensului – Reflecție Ce este gândirea critică? În domeniul educației, gândirea critică se referă la imperativul trezirii conștiinței, al creșterii sentimentului de participare, a celui care învață, la construirea propriului destin. Gândirea critică este un proces activ, coordonat, complex care se produce, uneori, intenționat, alteori spontan, și care determină 57


elevul să dețină controlul asupra informației, punând-o sub semnul întrebării, integrând-o, adaptând-o sau respingând-o. Proiectarea lecției Configurat cu intenția de a genera un spațiu propice pentru dezvoltarea gândirii critice, demersul didactic include următoarele etape: I. EVOCAREA II. CONSTITUIREA SENSULUI III. REFLECȚIA Prima etapă constă în actualizarea tuturor cunoștințelor pe care elevii le dețin despre subiectul lecției (corecte sau incorecte), precum și în definirea unei zone de interes, capabile să justifice abordarea problemei. Discuția evidențiază incertitudinile sau necunoscutele referitoare la problemă, pregătind astfel trecerea la studiul propriu-zis. Un asemenea debut este adecvat în majoritatea orelor de limbă și literatură, cu excepția activităților ce urmăresc lectura unor texte literare necunoscute, activități în care discuțiile inițiale vizează, de obicei, conturarea orizontului de așteptare al cititorilor și nu cunoștințele lor anterioare. A doua etapă reprezintă secvența centrală a lecției și se caracterizează prin monitorizarea înțelegerii. Sintagma se referă atât la încercările elevului de a supraveghea și de a conduce propriul proces de înțelegere, cât și la supravegherea de către profesor a activității de învățare. În această etapă, elevii vin în contact cu noile conținuturi de idei, prin intermediul citirii textului, a descifrării sensurilor, audierii unor prelegeri sau prin alte modalități, încercând să integreze aceste idei în propriile scheme de gândire pentru a le conferi un sens sau o semnificație. A treia etapă le oferă elevilor posibilitatea de a medita la ceea ce au învățat, raportând noile conținuturi la cunoștințele anterioare și posibilitatea de a-și reconstrui schemele cognitive pentru a integra noile achiziții. În acest mod, elevii progresează în cunoaștere și se dezvoltă personal. Mai mult, discuția finală urmărește să pună în evidență, nu numai ce s-a înțeles, ci și modul în care s-a petrecut înțelegerea. Această etapă vizează capacitatea elevilor de a exprima noile conținuturi în cuvinte proprii, realizate prin discuții. Bibliografie (1) Florina Achim, Maier Monica, Alina Boja, Olimpia Ignat, Maria - Tereza Pirău, Prelegeri de didactică generală, Ediția a II-a adăugită, Editura Universitatea de Nord, Baia Mare, 2010, p.77. (2) Nicolae Eftenie, Introducere în Metodica studierii limbii și literaturii române, Ediția a IV-a revăzută și adăugită, Editura Paralela 45, Pitești, 2008, p. 233

58


Rolul relației profesor - elev în actul comunicării educaționale Prof. Roatiș Florina Prof. Jucan Ramona Școala Gimnazială Dimitie Cantemir Baia Mare

-

Comunicarea este condiția “sine qua non” a vieții omenești, fără ea neexistând o societate, deoarece comunicarea - fie verbală fie nonverbală – este chintesența umanizării , a manifestării culturale și spirituale a oamenilor . Elevii clasei si profesorul formează împreună un ansamblu organizat, un sistem, în cadrul căruia relațiile ce se stabilesc între ―elemente‖ sunt deosebit de complexe. Locul și rolul termenilor în relația profesor - elevi nu sunt nici simetrice, nici egale. De aceea o viziune ideală a profesorului despre o armonie perfectă cu clasa de elevi este iluzorie, nefondată teoretic, dupa cum iluzorie este și viziunea elevilor despre o emancipare totală de sub tutela profesorului. Calitatea tuturor proceselor educaționale depinde de calitatea comunicării. Comunicarea este stimulată prin convorbire, profesorul trebuie să știe să și asculte nu doar să vorbească, să creeze un climat de încredere și bună dispoziție, deoarece comunicarea pedagogică nu poate fi decât bilaterală, pentru că profesorul nu doar informează ci și comunică, el trebuie să fie nu doar emițător ci și receptor. În sistemul profesor - elevi pot exista și disfuncții. Astfel relațiile negative ale profesorului cu elevii (tutelare, autoritarism, lipsă de respect, lipsă de înțelegere, ironie, toleranță exagerată etc.) pot frâna dezvoltarea liberă a personalității elevilor. La rândul său, elevul, prin faptele și acțiunile sale, poate împiedica adaptarea grupului, funcționarea lui normală și dezvoltarea plenară a indivizilor. Coeziunea clasei de elevi constituie un obiectiv al muncii profesorului și totodată o condiție a influenței sale educative. În acest scop, profesorul trebuie să promoveze relații echilibrate de competiție-cooperare pentru a evita stările tensionale, individualismul, comportamentul neamical etc., manifestări care slăbesc coeziunea grupului si frânează influențele educative. Profesorul conduce și decide, organizează, influentează, consiliază și controlează, apreciază și îndrumă, este model de conduită civică si morală trebuie să fie un adevărat expert care dirijeaza clasa. Calitațile personale ale profesorului joacă un rol semnificativ în stilul de conducere pe care îl preconizează: liderul autoritar care posedă următoarele caracteristici personale: impunător, dominator, aspru, înclinat spre critică, sever; liderul democratic are alt suport în planul caracteristicilor personale: stimulativ, cald, grijuliu, cinstit, amuzant, interesant (în concepția mea profesorul ideal); profesorul înclinat spre stilul de conducere laissez-faire este afectuos și permisiv. Indiferent de stil, profesorii vor să obțină cooperarea elevilor, acordul lor pentru ceea ce urmează să se desfășoare în sala de clasă. De asemenea, de o mare importanță este și atitudinea de fond față de elevi. Profesorii eficienți au, cu certitudine, personalități diferite, dar, indiferent de tipul de personalitate, succesul 59


în munca cu elevii va fi legat de dragostea lor pentru elevi, de bucuria de a preda, aceștia tratându-și elevii cu respect și corectitudine, permițându-le să se simtă în clasă ca acasă și comunicându-le preocuparea pentru ei. Relațiile apropiate între profesor si elev, bazate numai pe încrederea elevului nu numai în competența profesională a profesorului, ci și în competența sa ca sfătuitor, sunt dorite de către elevi. Cel mai des pentru motivarea reținerilor elevilor sunt invocate: distanța dintre profesor si elevi, frica de profesor, indiferența profesorilor, teama elevilor de a nu fi înteleși greșit de către aceștia. Profesorul nu trebuie să uite: ―Copilul nu este o sticlă pe care trebuie s-o umpli, ci un foc pe care trebuie să-l aprinzi.‖ (Montaigne) Importantă în relatia profesor – elev este și comunicarea nonverbală (gesturi, mimică, infățisare, îmbrăcăminte, stil personal) O figură încruntată spune altceva decat una luminoasă. Mișcările mâinilor, expresia feței transmit stări emoționale, psihice, cum ar fi: bucurie, frică, suparare, mândrie, etc. Limbajul nonverbal trebuie să-l apropie pe profesor de elev nu să-l îndeparteze. O figură încruntată, o persoană agitată poate speria, îndeparta elevul, pe când un chip zâmbitor, o voce blândă da încredere copilului. Profesorul nu trebuie doar să transmită informații elevilor ci și să îi consilieze, să îi sfătuiască dacă aceștia au nevoie, dar până la a ajunge la consiliere trebuie să le câștige încrederea - si cum altfel s-ar putea apropia de elevi decât fiind deschis fata de ei? Chiar și comunicarea educaționala se poate realiza prin gesturi, nonverbale: salutul printr-o înclinare a capului, invitația printr-un gest să ia loc, îndreptarea arătătorului către buze pentru a cere liniște etc. Datorită faptului că nu exista doi elevi, doi oameni identici, sau poate datorită lipsei de comunicare la nivelul unei clase pot apărea divergențe de opinii, certuri, sau chiar împărțirea colectivului de elevi în ―bisericuțe‖ de aceea profesorul, în special profesorul diriginte, trebuie sa fie si un bun mediator în conflictele ce pot apărea. Managementul și controlul clasei vizează nu numai problemele minore ci și problemele serioase de comportament și disciplină. Pentru rezolvarea acestora profesorul poate interveni în diverse feluri: - să intervină direct fie cerând imperativ încetarea comportamentului perturbator, fie reamintind sistemul de reguli existent și subliniind expectanțele profesorului; - să admonesteze elevii care creează probleme de disciplină. Remarcăm aici că admonestarea între patru ochi e mult mai eficientă decât admonestarea în fața clasei; - să-i intervieveze fie investigativ, fie câștigându-i încrederea si ―obligându-l‖ să se destăinuie; - o altă modalitate de intervenție este cea a recompenselor, acestea având un rol semnificativ în formarea și întărirea motivației elevilor; - pedeapsa ar fi o altă modalitate de control, dar ea trezește asocieri și conotații negative; profesorul, însă n-ar trebui să ezite în aplicarea ei dacă împrejurările o impun, deși efectele ei pozitive sunt pe termen scurt.

60


În concluzie, relațiile apropiate dintre profesor și elev, bazate pe încrederea elevului, nu numai în competența profesională a profesorului, ci și în competența sa ca sfătuitor, pe capacitatea empatică a profesorului – sunt dorite de către elevi. Ei se adresează profesorilor pentru a obține sfaturi, doar dacă sunt destul de apropiați de ei, dacă au încredere că vor fi ascultați, înțeleși și bine sfătuiți. Educație complementară în societatea contemporană Coza Ancuța Maria, Școala Gimnazială „Ioan Slavici‖, Tăuții de Sus, Trăim într-o eră care se schimbă de la o zi la alta, într-un timp în care învățământul tradițional nu-și mai găsește locul, într-un mileniu în care în primul rând trebuie să învățăm cum să învățăm, în care noțiunea de upgrade trebuie să ne reprezinte. S-ar putea scrie numeroase opinii, definiții și parafrazări despre ceea ce înseamnă educație. Este evident că această noțiune reprezintă unul dintre cele mai dezbătute subiecte atât la nivel național, cât și internațional, în toate mediile, pornind de la cele familiale, până la cele sociale, economice. Putem spune că, a vorbi despre educație în societatea contemporană a devenit chiar un trend, mediile sociale și economice realizează analize și indicatori ai nivelului de educație, raportând toate informațiile la nivel local, județean, național sau internațional, comparându-se rezultatele elevilor din școlile noastre la diverse testări internaționale cu rezultatele copiilor din alte țări. În schimb, toți factorii enunțați mai sus eludează două aspecte fundamentale: imaginea în esență și în ansamblu a copilului și societatea în care trăim. Este foarte ușor a vorbi, a scrie despre educație, a realiza dezbateri ample, emisiuni televizate sau radiofonice. Toată lumea discută, cere opinii, dă sfaturi, dar nimeni de fapt nu înțelege și nu abordează în esența noțiunea de educație. Constant se realizează proceduri, fișe de lucru, proiecte didactice, schițe de lecție, portofolii educaționale, dar cât suflet se pune în toate aceste hârtii? Câți dintre profesorii de azi participă în realizarea acestor documente și sufletește, nu numai scriptic și faptic? Câți dintre noi suntem mai mult decât un fierar care intră într-o fierărie în momentul în care intrăm la o clasă de elevi? Oare nu am uitat care este baza meseriei noastre și esența profesiei de dascăl, mai exact elevii noștri? Consider că esența educației în secolul XXI o reprezintă valoarea umană, atât cea pedagogică cât în special cea a elevilor. Pentru o educație de calitate trebuie să ținem cont de societatea în care trăim, de lumea care ne înconjoară. Conviețuim într-un univers al tehnologiei, care se schimbă și se dezvoltă de la o zi la alta cu o viteză uluitoare, atât de repede, încât natura umană de prea puține ori reușește să se updateze. Pentru un nivel înalt în ceea ce privește calitatea educației trebuie să folosim tehnologia adecvată, lecții interactive, interdisciplinare, să utilizăm mijloace audio-video în actul de predare-evaluare. Realitatea actuală ne 61


aduce în prim plan existența unor școli care nu dispun de materiale moderne necesare unui act educativ contemporan, nu există laboratoare de chimie, de fizică sau informatică, dar aceste dotări pot fi suplinite cu niște lecții în care să se prezinte experimente online, cu ajutorul unui laptop personal și a unui telefon mobil care să genereze o rețea hotspot. Ideea unui învățământ de calitate care să vină în sprijinul elevilor și profesorilor nu implică doar participarea la cursuri de formare sau întocmirea unor laborioase mape cu documentații, ci presupunere înțelegerea unor termeni precum: educație, integrare, asertivitate, comunicare, interdisciplinaritate, capacitatea de a învăța logic, învățare centrată pe elev, pe cunoștințele acestuia, pe deprinderile lui, abordând diverse stiluri de învățare. Era noțiunilor teoretice este de domeniul trecutului. Trăim într-un timp al ideii de practic pe care trebuie să o punem în aplicare. Curriculumul actual la nivelul învățământului gimnazial încearcă o reducere a decalajului dintre teorie și practică, dar dotările școlare, conformismul unor profesori, lipsa de implicare a acestora și implicit starea de spleen generată și transmisă elevilor reprezintă o barieră reală în a accede spre un învățământ de calitate centrat cu adevărat pe nevoile elevilor. Trăim într-un secol al vitezei și al tehnologiei, nu se poate să avem performanțe și rezultate bune și foarte bune cu elevii noștri dacă nu venim în întâmpinarea nevoilor acestora. Unii au competențe și înclinații spre materiile realiste, alții sunt umaniști, alții pot deveni valoroși muzicieni sau buni meseriași. Albert Einstein spunea: Toți suntem genii. Însă dacă judecăm un pește după abilitatea sa de a se urca în copaci, el va trăi toată viața cu impresia că nu este deștept. Nu putem, încă din copilărie să tăiem aripile unui școlar, nu este nici drept, nici onest. Să nu-i uităm pe copiii cu Cerințe Educaționale Speciale, pe cei de suferă de dislexie, disgrafie, discalculie. Există copiii care nu pot învăța noțiunile abstracte și nu reușesc să promoveze disciplinele realiste. Ce șanse le oferă lor școala, viața, societatea? Și aici intervine încă o dată capacitatea noastră de a lucra diferențiat, fiecare progres oricât de mic, este valoros. Atenție sporită ar trebui să existe asupra școlilor profesionale, care cu adevărat să-i pregătească pe elevi în meseriile pentru care au optat. Există o concepție eronată că trebuie să facem din toate pentru toți, adică să parcurgem cât mai multe materii, cât mai multe noțiuni de teorie și în final descoperim că nu știm nimic și nici nu am învățat nimic, nici măcar nu știm cum să învățăm. Dacă ne-am axa pe ideea de comunicare și pe noțiunile practice cred că sistemul educațional ar avea numai de câștigat. Copiii de făină, carte semnată de Anne Fine descrie un experiment realizat la o școală din Anglia în care profesorul de științe le propune elevilor un proiect: să aibă grijă fiecare timp de câteva săptămâni de un copil de făină, de două kilograme. Automat un astfel de proiect implică ideea de maturizare, responsabilizare, simț etic și civic, se dezvoltă abilitățile paternale, maternale, cele de întreprinzător, se pune accent pe comunicare. Aceasta însemnă o educație complementară, interdisciplinară, axată pe simțul practic, pe ideea de a învăța și a descoperi jucându-te.

62


Pe de altă parte ideea de educație nu înseamnă doar școală și noțiuni predate și evaluate, ci însemnă și comportament civic, asertiv, comunicare, stabilirea unor relații de prietenie și încredere bazate pe comunicare și respect reciproc. Educația de calitate trebuie să aibă la bază o comuniune între dascăl și elev, deoarece copiii contemporani suferă foarte mult din cauza lipsei de atenție, de afectivitate, au o comunicare precară cu părinții și acești factori îi fac să caute sprijinul în profesorul de clasă, în învățător, iar dacă noi nu venim în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă și nu remediem ingerințele psihologice și sufletești nu vom reuși niciodată să realizăm un învățământ de calitate. Poate că fiecare dintre noi ar trebui să fim mai indulgenți cu cei din jurul nostru deoarece fiecare dintre noi duce o luptă grea și nu avem de unde să știm cu ce probleme se confruntă. Nu știm câți dintre elevii noștri au mâncat ceva în această dimineață, câți s-au culcat flămânzi, câți au fost martorii unor certuri dintre părinți, martori ai unor divorțuri, sau a unor decese. În esență fundamentul educației îl reprezintă elevii, beneficiarii sistemului educațional. Fiecare dintre ei merită un învățământ de calitate, merită o șansă la educație. Cazurile substantivului sau formulele la matematică sigur vor fi uitate dar educația complementară, sprijinul nostru, exemplul pe care îl oferim va dăinui mereu în inimile lor. În definitiv meseria de dascăl este o vocație în primul rând și apoi, în subsidiar este o meserie, iar sentimentul cheie care ar trebui să ne reprezinte este empatia. O bună parte dintre elevii noștri sunt neglijați în mediul familial, poate nu mai au nici măcar parte de educația temeinică de acasă, din copilărie. Și aici intervenim noi, profesorii: să le reamintim noțiunile elementare de politețe, de bună creștere și bună purtare, să le readucem aminte ce înseamnă ideea de respect în mijlocul de transport în comun, pe stradă, să le promovăm ideea de bine, de frumos, să citim cu ei o carte cu implicații emoționale și sufletești, să-i învățăm și să-i ajutăm să comunice, să râdă, să-și exprime ideile, să zâmbească, să fie ei înșiși, să le ridicăm stima de sine, să-i motivăm, să-i învățăm să se respecte în primul rând pe ei, pentru a-i putea respecta pe alții, să se aprecieze onest să se evalueze obiectiv. Cred că aceasta înseamnă cu adevărat educație și în aceste aspecte constă educația secolului XXI. Schimbarea nu începe cu elevii noștri, schimbarea începe cu noi dascălii, pentru că noi suntem temelia unui sistem educativ temeinic, optim unei dezvoltări cognitive și afective care să ducă la reușite în plan profesional și personal.

63


Instruirea asistată de calculator în cadrul orelor de biologie profesor Nagy Laura Magdalena Şcoala Gimnazială "Al. I. Cuza" Baia Mare "Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze" Maria Montessori Situându-l pe cel care învaţă în centrul procesului didactic, pedagogia modernă, interactivă, se află într-o continuă căutare de soluţii de proiectare şi aplicare de sisteme de formare care să autorizeze mai multă acţiune şi interacţiune în învăţare. În zilele noastre, este mai mult decât evident că vizavi de învăţare nu mai poate fi vorba doar de memorare, ci şi de diferenţiere şi construcţie a noului, nu doar de ascultare, ci şi de informare, interacţiune, comunicare şi discutare, nu doar de retranscriere, ci şi de compunere şi scriere. O soluţie care şi-a validat deja potenţialul pedagogic şi care a început să fie valorificată tot mai mult în instruire, este învăţarea, instruirea asistată de calculator şi multimedia. Potrivit Enciclopediei Encarta, multimedia reprezintă un ansamblu de „programe, soft-uri şi hard-uri capabile de a utiliza în acelaşi timp surse media ca film, video, muzică, îmbinate cu text şi numere.‖ Simularea şi comunicarea electronică, în general, aplicaţiile şi inovaţiile multimedia, oferă învăţământului oportunităţi de confruntări cognitive, obligă la instruire activă şi interactivă, repun pe tapet practicile autoformatoare şi conduc la autonomie cognitivă şi informaţională (Bocoş, 2002). UNESCO precizează că utilizarea tehnicilor moderne de instruire care folosesc calculatorul reprezintă a patra revoluţie în dezvoltarea societăţii, din punctul de vedere al mijloacelor de instruire şi evaluare: trecerea de la educaţia în familie la educaţia în şcoală (I), adoptarea cuvântului în scris ca mijloc de instruire şi autoinstruire (a II-a), apariţia tiparului şi folosirea cărţii (a III-a), şi dezvoltarea electronicii - radioul, televiziunea, calculatorul (a IV-a). Inventarea calculatoarelor constituie pentru învăţământul biologic românesc de actualitate, dar şi de perspectivă, asigurarea unui mijloc de învăţământ modern, eficient în organizarea actului didactic, instruirea asistată de calculator fiind o metodă de raţionalizare a învăţării şi predării. Instruirea asistată de calculator deţine un potenţial semnificativ pentru instruire. Resursele ei constau în diversitatea rolurilor şi funcţiilor pe care şi le oferă, dar şi în procedurile didactice pe care se bazează. Prin toate acestea ea contribuie în mod apreciabil la reînnoirea modurilor de predare/învăţare, la îmbunătăţirea calitativă a activităţilor şcolare (Cerghit, 2006). Instruirea asistată de calculator (IAC) poate deveni un auxiliar preţios al orelor de biologie datorită următoarelor avantaje:  asigură transmiterea sau prezentarea unor noi conţinuturi biologice într-o formă interactivă şi în condiţii de dirijare riguroasă, pas cu pas, prin tehnici specifice de programare, ceea ce induce mari posibilităţi de receptare şi asimilare a informaţiilor complexe;  asigură o tratare interdisciplinară a conţinuturilor date, prin accentuarea relaţiilor dintre diferitele discipline facilitând astfel înţelegerea mai profundă a materiei de studiat;

64


 asigură prezentarea noilor cunoştinţe într-o manieră interactivă şi oferă celui care învaţă un feed-back imediat întrucât comenzile prin tastatură sau mouse produc efecte vizibile şi imediate pe ecran;  realizează simularea unor procese, fenomene, legi biologice complexe care nu pot fi puse în evidenţă şi observate în laborator sau în mediul natural apropiat;  în instruirea asistată de calculator momentele de feedback imediat deţin o pondere însemnată, elementele de feedback indică rezultatele şi progresele imediat obţinute, semnalizează eventualele dificultăţi sau greşeli ivite, facilitează depăşirea sau corectarea acestora, prin operaţii specifice, contribuie la consolidarea datelor receptate, la stimularea învăţării, la întreţinerea motivaţiei;  IAC oferă şi o altă perspectivă a individualizării instruirii, softurile au calitatea de a organiza şi ghida învăţarea independentă, de a susţine efortul de învăţare în ritmuri proprii; sunt uşor adaptabile tuturor stilurilor de învăţare, stimulând studiul individual independent;  calculatorul facilitează angajarea cognitivă activă a elevului, într-o perspectivă constructivistă, deoarece în permanenţă sunt solicitate şi dezvoltate deprinderile sale de căutare, de selectare şi procesare a informaţiei, de analiză şi comparare, de surprindere a esenţialului;  IAC oferă o deschidere spre utilizarea Internetului şi a altor surse multimedia (Cerghit, 2006);  datorită IAC elevul este obligat să adopte o atitudine activă şi interactivă, să reflecteze, să caute, să verifice, să relaţioneze, să gândească critic, să-şi imagineze, să îşi structureze diferitele tipuri de activităţi;  instruirea asistată de calculator permite personalizarea actului educaţional, valorizând opţiunile individuale ale elevilor, conferindu-le libertate de acţiune şi inducându-le o stare de plăcere;  IAC transformă elevul într-un producător de resurse documentare: site-uri pe o anumită temă, pagini personale sau şcolare, participare la dezbateri, astfel încât aceste resurse sunt ulterior utilizate, transformate, îmbogăţite, respectiv folosite ca „locuri‖ de informaţii şi de spaţii de cuceriri cognitive (Bocoş, 2002). Integrarea softului educaţional în cadrul orelor de biologie Softurile educaţionale sunt programe analitice în formă electronică; sunt manuale/cursuri înregistrate pe suport electromagnetic. În textura softurilor educaţionale sunt prezente: → obiectivele (în calitate de ţinte strategice); → mesajele (conţinuturile) specifice diferitelor discipline; → strategiile, semnificând combinarea metodelor, suporturilor (mijloacelor) didactice şi formelor de organizare, a diferitelor tipuri de interacţiuni. În selectarea programului soft utilizat, se va urmări ca acesta să îndeplinească următoarele condiţii:

65


 să fie adecvat obiectivelor operaţionale, conţinutul său să fie corespunzător şi focalizat pe programa şcolară;  să fie adecvat restricţiilor de timp, să conţină instrucţiuni clasice (conţinut, investigaţie);  să promoveze învăţarea activă, să ofere profesorului strategii variate, să încurajeze atitudinea pozitivă faţă de învăţare, să promoveze metode interactive (Lazăr şi Căprar, 2008). Folosirea în cadrul lecţiilor a softurile de prezentarea interactivă de noi cunoştinţe implică necesitatea verificării acestora, în prealabil, de către profesor. Prin utilizarea lecţiilor interactive în laboratoarele de informatică, se asigură individualizarea învăţării, în funcţie de necesităţile şi capacităţile elevilor, fiecare elev având posibilitatea de a progresa în ritmul propriu. Se stimulează activitatea independentă a elevilor, autoinstruirea, dânduse fiecărui elev „posibilitatea să aibă un parcurs personalizat de învăţare, să decidă singur asupra timpului şi modului de lucru cu calculatorul‖ (Cerghit, 2006). O altă categorie de softuri, deosebit de utile pentru predarea biologiei sunt softurile de simulare, care permit realizarea controlată a unui fenomen sau sistem real prin intermediul unui model care are un comportament analog. Cu ajutorul acestora, elevii pot observa diferite fenomene care nu pot fi prezentate în alt mod, de exemplu: permeabilitatea selectivă a membranei celulare, mişcările plantelor, circulaţia sevei, fotosinteza, ciclulcardiac, ventilaţia pulmonară. Prin simularea experimentelor cu ajutorul programelor de calculator se pot observa, de exemplu, schimbările vitezei fotosintezei, dacă se modifică temperatura, lumina sau dioxidul de carbon. Se poate demonstra nu numai efectul acestor factori, ci şi relaţia dintre ei. Pentru testarea nivelul de însuşire a cunoştinţelor de către elevi, prin evaluarea răspunsurilor acestora, profesorul poate utiliza softurile de verificare asistată de calculator. Aceste programe, pot fi incluse atât în lecţia curentă, cât şi în lecţiile recapitulative. Prin utilizarea acestor programe, evaluarea este mai obiectivă, fiind „debarasată de orice elemente de subiectivism, ca şi de emoţiile care-i însoţesc pe cei mai mulţi dintre elevi la verificările curente‖ (Jinga şi Istrate, 2006). Pe lângă aceste tipuri de softuri educaţionale, profesorul de biologie mai poate folosi CD-uri cu diverse tematici, cumpărate sau realizate personal, un exemplu ar fi prezentările PowerPoint. Integrarea prezentărilor PowerPoint în cadrul orelor de biologie PowerPoint este un program de prezentare creat de compania Microsoft. PowerPoint este o aplicaţie ce permite crearea de pagini electronice unite în cadrul unui singur fişier care poate să conţină pagini (slide-uri) de prezentare cu adnotări invizibile pentru public şi care pot conţine: texte, imagini Clipart, diagrame Excel, tabele Word sau alte obiecte. Pot fi inserate imagini artistice, utilizând o gamă largă de instrumente de desenare, efecte sonore şi animaţie, muzică, efecte speciale. Deşi există de ani buni, PowerPoint, de abia a început să pătrundă în şcoli şi laboratoare. Motivul acestei întârzieri îl constituie costurile relativ ridicate pe care le implică dotarea cu echipamente hardware. Cu toate acestea, tot mai mulţi profesori şi clase sunt dotate cu calculatoare şi echipamente care permit folosirea programului PowerPoint. Nu numai că un număr crescând de profesori folosesc prezentări PowerPoint în predare, dar mai mult decât atât, tot mai mulţi dascăli crează propriile lor prezentări. Utilizarea unei prezentări PowerPoint ajută mult mai mult elevii să înţeleagă despre ce este vorba decât simpla predare.

66


Prezentările PowerPoint pot fi folosite în numeroase moduri în cadrul orelor de biologie. Ele pot fi folosite în partea introductivă a lecţiei, pentru dirijarea învăţării, pentru recapitulări şi în evaluare.  Introducerea în capitol/lecţie Prezentarea PowerPoint poate fi folosită pentru a introduce concepte şi idei noi în universul elevului. Teoretic, acest lucru sună bine, în practică, poate fi destul de complicat. Profesorul trebuie să anticipeze ariile de neînţelegere şi dificultate. Prezentarea PowerPoint poate fi utilizată pentru captarea atenţiei elevului.Titlul poate fi scris pe un diapozitiv, însoţit, în funcţie de nivelul clasei, de fotografii, desene, animaţie sau sunet pentru a capta atenţia şi a trezi interesul, cât şi pentu a crea o atmosferă plăcuta pentru desfaşurarea lecţiei. Pasul următor este prezentarea obiectivelor lecţiei. Prezentarea obiectivelor lecţiei este importantă, influenţând percepţia selectivă. Astfel, elevii vor înţelege mai bine ceea ce trebuie să urmărească în desfăşurarea lecţiei. Adesea, înţelegerea noilor informaţii, necesită aplicarea unor cunoştinţe sau deprinderi pe care elevul le posedă deja. De aceea, este important ca profesorul să stimuleze reamintirea cunoştinţelor anterioare ale elevului, înainte de a-i prezenta noile informaţii. Pe parcursul lecţiei, profesorul va căuta să lege noile cunoştinţe de cele vechi, furnizând cât mai multe imagini. Odată ce profesorul cunoaşte problemele cu care se va confrunta elevul, el poate crea sau adapta o prezentare pentru clasa respectivă. Prezentarea trebuie să fie clară şi ordonată. Ea trebuie să se adreseze zonelor de dificultate a înţelegerii elevului, anticipate de profesor, într-o manieră ordonată. Acest tip de prezentare este dificil, dar nu imposibil de conceput. Odată realizată, o prezentare iniţială poate fi salvată şi folosită din nou sau adaptată.  Dirijarea învăţării Prezentările PowerPoint pot fi utilizate cu succes şi în dirijarea învăţării, acestea pot conţine foarte multe imagini macroscopice dar şi microscopice deosebit de utile în predarea biologiei, animaţii, experimente virtuale, mici filme prin care elevii pot observa diferite fenomene care nu pot fi prezentate în alt mod şi care uşurează înţelegerea acestora. Cu ajutorul animaţiilor şi al experimentelor virtuale pot fi prezentate unele subiecte precum: → la clasa a IX-a, la tema Celula: Plasmoliza şi deplasmoliza la planta Elodea canadensis (Ciuma apelor), Endocitoza şi exocitoza la parameci; la lecţia Diviziunea celulară: Amitoza prin înmugurire şi strangulare, Diviziunea meiotică şi mitotică. → la clasa a X-a, la tema Digestia: prezentarea dentiţiei permanente în imagini 3 D cu ajutorul unui mic film, trecerea bolului alimentar din faringe în esofag; la lecţia Respiraţia: prezentarea etapelor respiraţiei – ventilaţia pulmonară; la tema Locomoţia: prezentarea unor mici filme care surprind modalitatea de realizare a locomoţiei la diferite tipuri de animale; la lecţia: Sensibilitatea şi mişcarea la plante: deplasarea polenului la alun, deplasarea seminţelor la plop, păpădie, fototropismul la plantele de floarea soarelui, geotropismul negativ şi pozitiv, fotonastia la zorele, fasole, mecanonastia la plante precum: Mimosa pudica, Capcana de muşte a lui Venus, Drosera carpensis, Roua cerului.  Recapituarea

67


Prezentările PowerPoint sunt excelente pentru recapitularea structurilor predate. După ce elevii au învăţat şi exersat o structură, este bine ca ei să vizioneze o prezentare recapitulativă. Asemenea prezentări constituie o desprindere de rutină şi o altă modalitate de a vedea un material. Elevii găsesc acest lucru interesant, dar aceasta este şi o modalitate de a verifica dacă elevii au înţeles şi au reuşit să stăpânească un concept.  Evaluarea PowerPoint-ul poate fi folosit şi pentru evaluarea cunoştinţelor elevilor. Profesorul poate utiliza propoziţii lacunare sau imagini fără adnotări care ulterior vor fi completate de către elevi. Programul Microsoft PowerPoint poate fi un puternic instrument de predare folosit în clasă. El face conceptele abstracte mai uşor de înţeles decât cele tradiţionale. Cum? Foarte simplu: diapozitivele PowerPoint folosesc fotografii şi filme din viaţa de zi cu zi pentru a explica conceptele predate, ceea ce le face mai uşor de memorat. Animaţiile şi filmele ajută la demonstrarea importanţei şi relevanţei a ceea ce este predat. Diapozitivele digitale înlocuiesc tabla cu ceva mult mai interesant. Pentru profesor, avantajele constau în faptul că o lecţie prezentată cu PowerPoint îl eliberează de obligaţia de sta în faţa clasei, permiţându-i să se mişte liber şi să antreneze elevii din clasă. Un alt atu pentru folosirea prezentărilor PowerPoint în predarea de noi cunoştinţe elevilor îl constituie uşurinţa cu care acestea pot fi realizate. Programul pune la dispoziţie şabloane uşor de dezvoltat şi care pot fi schimbate relativ repede cu fiecare nou obiectiv al lecţiei. Prezentarea unei lecţii în format PowerPoint are şi avantajul că activează cunoşterea în prealabil de către elevi a conţinutului capitolului sau lecţiei ce urmează a fi parcursă. Elevii apreciază capacitatea astfel dobândită care le permite mai apoi să facă referire la un diapozitiv pentru a răspunde la o întrebare adresată de profesor. Mai mult decât atât, elevii îşi amintesc materialele vizionate şi fac legături rapide între acestea pe parcursul derulării prezentării, mai mult decât în cazul metodelor frontale tradiţionale. În concluzie, PowerPoint este un minunat instrument de învăţare, atât pentru elevi cât şi pentru profesor. El poate adăuga o nouă dimensiune învăţării, permiţându-le profesorilor să explice concepte abstracte, îmbinând în acelaşi timp stiluri de învăţare diferite. Folosit corespunzator, PowerPoint poate fi unul dintre cele mai puternice instrumente de diseminare a informaţiei cunoscute vreodata. Prezentările PowerPoint motivează elevii atunci când sunt folosite cu moderaţie. Sunt amuzant de creat şi de privit. Instruirea asistată de calculator deţine un potenţial semnificativ pentru instruire. Resursele sale constau în diversitatea rolurilor şi funcţiilor pe care le oferă, dar şi în procedurile didactice pe care se bazează. Prin toate acestea contribuie apreciabil la reînnoirea modurilor de predare - învăţare, la îmbunătăţirea calitativă a activităţilor şcolare. Conform rezultatelor psihologului William Glasser din cartea „ Control theory in the classroom‖, noi reţinem:  10% din ce citim (un mediu virtual ne pune la dispoziţie un material bogat de lectură documentaţii, prezentări, mesaje de e-mail sau de pe forumul de discuţii);  20% din ce auzim (materiale audio sub formă de tutoriale sau incluse în diverse teste online);  30% din ce vedem (materiale video, organizare vizuală atentă a tuturor informaţiilor);  50% din ce vedem şi auzim (videoconferinţele oferă posibilitatea unor discuţii în timp real);

68


 70% din ce discutăm cu alţii (un mediu virtual ne oferă multiple posibilităţi de participare la discuţii cu profesorii sau colegii);  80% din ce experimentăm (majoritatea disciplinelor cer realizarea de proiecte în care elevii să-şi valorifice cunostinţele şi creativitatea);  95% din ce învăţăm pe alţii (aceasta presupunând o înţelegere clară şi o bună organizare a ceea ce urmează a fi predat), astfel încât ne putem da seama de avantajele oferite de acest sistem de învăţare.

Bibliografie: 1. Bocoş M., Instruire interactivă, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2002. 2. Cerghit I., Metode de învăţământ, Ed. Polirom, Iaşi, 2006. 3. Jinga I., Istrate E., Manual de pedagogie, Ed. All, Bucureşti, 2006. 4. Lazăr V., Căprar D., Metode didactice utilizate în predarea biologiei, Ed. Arves, Craiova, 2008.

Organisme modificate genetic Insp.drd. prof. Duță Camelia - Colegiul Național ,,Mihai Eminescu‖ Baia Mare prof. Rad Lăcrimioara - Colegiul Tehnic ,,C.D.Nenițescu‖ Baia Mare Ce sunt organismele modificate genetic? Organismul modificat genetic este un organism al cărui material genetic a fost alterat folosind tehnici de inginerie genetică. Tehnicile ingineriei genetice constau în izolarea segmentelor ADN (materialul genetic) de la o fiinţă vie (virusuri, bacterii, plante, animale şi inclusiv om) pentru a le introduce în materialul ereditar al alteia. Pentru acest lucru, genele care se doresc adăugate fie se ataşează unui virus cu care organismul este apoi contaminat, fie se introduc direct în nucleul unei celule cu o seringă specială. Organismele modificate genetic au fost introduse în România în anul 1998, cultivându-se mai multe varietăți de soia modificată genetic. T op 10 ali ment e modif i cat e geneti c: 1. Porumbul – a fost modificat de natură să şi dezvolte propriul insecticid. Monsanto a recunoscut că în SUA jumătate din culturile de porumb sunt modificate genetic. Şoarecii hrăniţi cu porumb modificat genetic au probleme de reproducere şi fertilitate. 2. Soia– modificată să reziste la ierbicide. Produse: făină de soia, tofu, băuturi de soia, ulei de soia etc. Hamsterii hrăniţi cu soia modificată genetic au probleme de înmulţire şi o rată ridicată a mortalităţii. 3. Bumbacul – de asemenea proiectat să reziste erbicidărilor. Mii de fermieri indieni au suferit afecţiuni ale pielii după expunerea la vata de bumbac modificat genetic. 4. Papaya - o varietate rezistentă la un virus a fost introdusă înHawaii în 1999. Culturile de papaya transgenică ocupă acum trei pătrimi din totalul arhipelagului Hawaii. 5. Orezul – cultura emblemă a Asiei de Sud Est a fost modificată genetic să conţină o mare cantitate de vitamina A. Se pare că există şi o varietate ce conţine gene umane care e cultivată pe teritoriul Statelor Unite. China Daily, un ziar online, arată 69


că s-au semnalat probleme serioase de sănătate publică şi mediu date de culturile deorez OMG, care dau reacţii alergice. Există şi unele temeri legate de transferul de gene. 6. Tomatele - au fost modificate pentru păstrare mai îndelungată pe rafturi, prevenindu-se alterarea lor care, în mod natural, are loc rapid. Într-un test vizând siguranţa roşiilor OMG, unele animale au murit la câteva săptămâni de la ingerarea unor astfel de tomate. 7. Rapiţa – uleiul de rapiţă se foloseşte la producerea de ulei comestibil şi de margarină. Şi mierea mai poate fi produsă din flori de rapiţă. În Germania, autorităţile au raportat că o treime din polenul prezent în mierea canadiană provine de la culturi modificate genetic. 8. Produsele din lapte. S-a descoperit că 22% din vacile de pe teritoriul Statelor Unite au fost injectate cu hormon de creştere bovin recombinant (modificat genetic) – rbGH. Acest hormon produs de Monsanto determină vacile să-şi sporească producţia de lapte cu 15%. Laptele provenit de la astfel de vaci conţine un nivel ridicat de IGF– 1 (Insulin Growth Factors – factori de creştere insulinici). Oamenii au de asemenea IGF-1 în organismul lor. Cercetătorii şi-au exprimat îngrijorarea, arătând că nivelurile sporite de IGF-1 în corpul uman au fost asociate cu cancere de colon şi de sân. 9. Cartofii – şoarecii hrăniţi cu cartofi modificaţi cu Bacillus thuringiensis var. Kurstaki Cry 1 au fost descoperiţi cu toxine în organism. În pofida anunţurilor contrare, aceasta arată că toxina Cry 1 era stabilă în organismul şoarecilor de laborator.Când riscurile de sănătate au fost date publicităţii, s-a pornit o dezbatere. 10. Mazărea – cea modificată genetic a fost identificată ca fiind cauza unor răspunsuri imunologice la şoareci şi posibil la om. O genă de fasole a fost inclusă în mazărea modificată genetic, cu scopul de a crea o proteină care funcţionează ca un pesticid. Avant aj e/ dezavant aj e al e al i ment elor modifi cat e genet i c Părerile specialiștilor în agricultură și ale oamenilor de știință sunt încă împărțite, între cei care susțin că aceasta ar fi o soluție pentru rezolvarea unor situații precum foametea din unele zone din Africa sau Asia și cei care spun că acest tip de plante pun în pericol sănătatea oamenilor. SITUAȚIA MONDIALĂ. SUA este principalul producător de culturi transgenice cu 69 milioane de hectare cultivate, fiind urmată de Brazilia – 30,3 milioane de hectare -, aceasta fiind și țara cu cel mai mare ritm de creștere anual (20%). În India, cultura bumbacului modificat genetic – 10,6 milioane hectare – a devenit cea mai productivă, în timp ce în China s-a ajuns la suprafete de 3,9 milioane de hectare. În Filipine, suprafețele cultivate cu porumb transgenic ating 600.000 ha, în creștere cu 20%. Cultivarea plantelor modificate genetic în Europa. Din punct de vedere legal soia modificată genetic nu este autorizată pentru cultivare pe teritoriul Uniunii Europene (UE). În România aceasta a fost interzisă în anul 2006 înainte de aderarea la UE. Cultivarea de OMG fără autorizaţie se sancţionează cu amendă. Este autorizată, însă, cultivarea porumbului modificat genetic MON810, "inventat" de 70


compania Monsanto. În Uniunea Europeana există, însă, șase state care au interzis cultivarea porumbului MON 810: Franța, Germania, Austria, Grecia, Ungariași Polonia. Conform eurobarometrelor realizate în ultimul deceniu, consumatorii europeni și-au exprimat refuzul categoric de a nu consuma organisme modificate genetic. Uniunea Europeana, una din piețele cheie pentru industria biotehnologică, rămâne închisă culturilor transgenice, opinia publică fiind opusă acestui tip de alimente de mai bine de zece ani. Doar două culturi transgenice sunt autorizate să fie cultivate în UE, porumbul de la Monsanto, MON810 și cartoful Amflora de la BASF. Porumbul a fost modificat genetic pentru a produce propria toxina împotriva dăunătorului comun Ostrinia Nubilialis (vierme sfredelitor al tulpinii porumbului). Cartoful Amflora a fost modificat genetic pentru un conținut sporit de amidon, dar totodată, conține și o gena marker de rezistență la antibiotice precum kanamicina și neomicina. Crescătorii europeni de animale depind de importurile de soia, pentru furaje. Europa importă cea mai mare parte a soiei pe care o utilizează, iar majoritatea acestor importuri constau din culturi transgenice din America de Nord şi America Latină. Opinia publică rămâne opusă alimentelor transgenice ( conform Eurobarometer) și opiniile guvernelor Europene rămân împărțite în problema autorizării plantelor transgenice în Europa. Recunoașterea produselor modificate genetic. Întregul secret constă în descifrarea etichetei, adică acel autocolant lipit direct pe coaja legumei /fructului sau, după caz, pe punga în care sunt ambalate acestea (de ex. la portocale). Orice etichetă are î n t r e 4 - 5 c i f r e :  dacă produsul are 4 cifre (de ex. 4021) înseamnă că a fost crescut într -un mediu normal, însă nu BIO. Produsul însă NU a fost modificat genetic.  dacă produsul are 5 cifre, iar prima cifră incepe cu 9 (de ex. 96584), înseamnă ca este BIO.  dacă produsul este format din 5 cifre, iar prima cifră este 8 (de ex. 86584), înseamnă că acesta a fost modificat genetic. În concluzie, impactul organismelor modificate genetic poate să fie atât pozitiv, cât și negativ, atât asupra umanității, cât și asupra mediului înconjurător. Informarea cu privire la acest subiect lasă de dorit, oamenii nefiind conștienți de ceea ce consumă, cu atât mai puțin la efectele a ce consumă asupra a tot ce îi privește. Modificarea genetică constituie o încercare a umanității, a științei de a dezvolta produse mai bune, mai rezistente în timp și împotriva factorilor dăunători, o privire către viitor și evoluție, în vederea îmbunătățirii stării sociale și economice. Bibliografie Ghid de buzunar. Culturi și politici OMG htmlhttp://www.agir.ro/buletine/41.pdf http://www.infomg.ro/web/ro/Legislatie_O MG/Legislatie_RO/ http://www.gazetadeagricultura.info/marketing/12120-recunoasterea-produselormodificate-genetic. 71


O altfel de lecție de ecologie Prof. Nodiș Simona Colegiul Național ‖Dragoș Vodă‖ Sighetu Marmației Cunoscând interdependența dintre speciile unui ecosistem în lanțurile trofice putem să înțelegem ce ce întâmplă dacă o singură specie este pusă în pericol. Dispariția speciilor creează dezechilibre ale mediului natural, iar omul fiind parte componentă a sistemelor naturale este direct afectat. Dispariția naturală a speciilor a fost întotdeauna parte a procesului evolutiv. Uneori speciile nu se pot adapta modificărilor climatice, alteori nu fac față competiției pentru hrană sau au o foarte mare specificitate fașă de un anumit factor pentru a supraviețui modificărilor condițiilor de viață. Omul din păcate este implicat în inițierea sau accelerarea unor procese care conduc la dispariția speciilor. Educarea maselor, în special a tinerei generaţii în vederea însuşirii unei concepţii ecologice unitare a devenit tot mai necesară în prezent datorită creşterii influenţei omului asupra naturii, prin dezvoltarea vertiginoasă a tehnicii, mecanizarea agriculturii, utilizarea pesticidelor, dezvoltarea turismului. Civilizaţia umană are un rol foarte important în evoluţia ecosistemelor de pe planeta noastră, din păcate, omul nu pare să fie conştient de imensul rol pe care îl are. De la simplu vânător culegător, în decursul evoluţiei sale, omul a ajuns să se considere stăpân pe resursele planetei pe care le risipeşte fără să ţină seama de propriul interes al rasei umane. Suntem la începutul unui secol care va trebui să aducă schimbări esenţiale acestei atitudini, altfel însăşi existenţa rasei umane va fi pusă sub semnul întrebării. Pentru a cunoaşte modul de funcţionare al acestui sistem din care facem şi noi parte este esenţial ca omul să fie educat în spiritul respectului pentru tot ce îl înconjoară, pentru ca el să devină conştient de faptul că nu este stăpânul naturii, ci parte a ei. În acest sens se impune educarea de la vârste mici care să inducă comportamente care să devină parte a personalității unui adult responsabil în ceea ce se numește grija față de mediu. Educarea poate să presupună altceva decât predarea unei terminologii specific ecologiei, poate să devină atractivă prin activități la ora de biologie care să îi facă pe elevi parte a procesului ecucațional. Un exemplu de bună practică ar fi activitățile descries mai jos, care au avut succes la clasă și care i-au făcut pe elevi să fie animați, creativi și spontani, să învețe pe paecursul lecției fără constrângerile de a memora un text din manual. Activitatea nr.1 Titlu : Ce se ascunde în copac ? Obiective: - să denumească părţile unui copac; - să descopere şi să enumere modalităţile de folosire a părţilor sale de către vieţuitoare; - să redea prin joc de rol , după desenele realizate , asociaţia de vieţuitoare care trăiesc în acelaşi copac

72


Materiale necesare coli de flip-chart sau coli de carton A0, forfecuţe, creioane, markere, creioane tip Carioca, coli de hârtie A4. Loc de desfăşurare :oriunde Desfăşurare: Împărţiţi copiii în grupe astfel încât să fie maximum 6 – 8 copii întro grupă. Daţi fiecărui grup o coală mare pe care este desenat scheletul unui copac cu toate părţile sale componente. Cereţi copiilor să găsească toţi prietenii (alte plante, animale, insecte) care ar putea locui împreună cu el şi să completeze desenul. Pentru a-i ajuta puteţi folosi jetoane sau fiecare membru al echipei trebuie să deseneze pe un jeton sau direct pe coală un animal, o insectă, un cuib de păsărele sau o ciupercă ce ar putea vieţui în copac sau lângă acesta. Activitatea este un mod amuzant de a descoperi modul în care mai multe vieţuitoare convieţuiesc pe un anumit teritoriu, faptul că mai multe vieţuitoare folosesc copacul sau zonele din jurul lui pentru adăpost sau mâncare. În realitate se poate să nu găsiţi toate vieţuitoarele în acelaşi copac în acelaşi timp deoarece ele folosesc copacul în diferite scopuri, în perioade diferite ale anului. Astfel, coroana copacului poate constitui un - loc pentru odihnă – bufniţa de exemplu poate rămâne pe crengile copacilor pentru a se odihni în timpul zilei sau pentru a prinde şoareci în timpul nopţii; alte păsări işi construiesc cuiburi; pentru unele animale sau insecte coroana copacului formează o bună ascunzătoare, iar pentru altele e o sursă de hrană (seminţe, nuci, ghinde, fructe). Sub scoarţa copacului, gândacii, cărăbuşii, îşi depun ouăle, iar larvele care ies din ele rod scoarţa pentru a ieşi la lumină. Ciocănitoarele işi depun ouăle în scorburi, ce vor fi folosite, după plecarea lor, de către alte păsări sau animale. Albinele îşi construiesc stupi în copaci, sub scoarţă sau pe scoarţă cresc muşchi, licheni sau ciuperci. Insecte, miriapode, gândaci se hrănesc cu seva din rădăcinile copacului. Unele ciuperci cresc împreună cu rădăcinile ajutându-le să absoarbă mineralele din sol; viermii şi râmele sapă tuneluri prin pământ, îl amestecă oxigenându-l; şoarecii de câmp sapă tuneluri pentru a-şi ascunde hrana. În final, după ce fiecare grup şi-a prezentat copacul, pornind de la desenele realizate, puteţi compune o poveste sau o piesă de teatru. Activitatea nr.2 Titlu: Care este părerea ta? Activitate de tip brainstorming Obiective : Stimularea capacităţii de a lua decizii Materiale necesare Nu sunt necesare. Loc de desfăşurare: oriunde Desfăşurare 1. Ce crezi că este mai important de ocrotit: plantele sau animalele aflate în pericol? De ce? 2. În vecinătatea oraşului tău se va construi un centru de vacanţă. Dar pe teritoriul propus trăieşte o specie de insectă ocrotită, a cărei existenţă poate fi periclitată de construcţii. 73


Crezi că e bine să se construiască în acel loc? Explică răspunsul. Ce s- ar putea face? 3. Ai fi avut altă părere dacă ar fi fost vorba de o specie rară de păsări? De ce? 4. Dintre cele enumerate mai jos, ce crezi că este mai important să fie salvat: animalele foarte frumoase?; animalele mari, cum ar fi balenele, ursul grizzly, panda uriaş?; toate tipurile de animale?; animalele care asigură hrană şi îmbrăcăminte pentru oameni?; animalele care locuiesc în ţara ta. 5. Ai fost numit coordonatorul unei echipe care trebuie să deruleze un proiect de salvare a celor zece specii enumerate mai jos, dar banii şi materialele nu îţi ajung decât pentru o specie. Deci trebuie să stabileşti o ordine. De ce fel de informaţii ai avea nevoie pentru a lua o decizie? Speciile care trebuie salvate: egreta mare, dropia, zimbrul, papucul doamnei, nufărul termal, floarea de colţ, vulturul pleşuv, râsul, laleaua pestriţă, strugurii ursului. După obţinerea rezultatelor discutaţi de ce unii oameni sunt tentaţi să protejeze mai curând păsările sau mamiferele decât reptilele, amfibienii, insectele sau alte animale şi plante din clasele inferioare. Discutaţi de asemenea de ce oamenii sunt tentaţi să protejeze speciile mai mari şi/sau mai frumoase. (sunt oameni care cred că speciile mai mici sunt mai puţin importante decât cele mai mari, alţii cred că speciile mici sunt mai importante decât insectele, reptilele sau alte animale). Altă idee despre care se poate discuta este aceea că animalele sunt mai importante decât plantele. Toate vieţuitoarele depind de plante ca hrană, adăpost şi alte ―servicii‖. Independent de părerea majorităţii oamenilor, toate speciile de plante, animale şi microorganisme sunt la fel de importante într-o comunitate naturală. Însă, în ciuda faptului că toate speciile sunt importante, uneori oamenii de ştiinţă trebuie să stabilească priorităţi, constrânşi fiind de factori ca banii, timpul, şi altele. Pentru a demonstra cât de important este un animal (sau o plantă) aparent nesemnificativ pentru o comunitate naturală, se împarte grupul în mai multe echipe. Pentru susţinerea ideilor, se pot realiza diagrame, planşe, desene. Ideile se compară, şi se discută posibile căi de educaţie a copiilor şi a adulţilor în cunoaşterea şi protejarea elementelor din mediu. Eu vă urez să aveți spor la treabă și aș vrea să știu dacă ați avut succes. Vă mulțumesc ! Bibliografie : 1. Educația ecologică și voluntariatul în protecția mediului, elaborat de: Gabriela Nedelcu, Mădălina Nedelcu, Ioana Mureșan Simona Stan, Traian Mureșan, Centrul Național de Voluntariat PRO VOBIS , Copyright © 2003 Fundaþia pentru Cultură și Educație Ecologistă ECOTOP Centrul Național de Voluntariat Pro Vobis, Cluj Napoca.(format electronic) 2. Un program educațional de sensibilizare pentru protecția mediului, autor Simona Vasilciu, coordonator Marcela Campian, editura Zibo (format electronic)

74


Ecosistemul Prof. Pop Emilia Colegiul Național ‖Dragoș Vodă‖ Sighetu Marmației Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate: şcolară, extraşcolară, activităţi ştiinţifice, literare, artistice, plastice, sportive. Formele de realizare sunt diversificate: observaţii, experimente, povestiri ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări, drumeţii, excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de mişcare, distractive, orientări turistice, labirinturi ecologice, colecţii, expoziţii, spectacole, vizionări de emisiuni TV, expediţii, tabere, scenete ecologice, concursuri. Ecosistemul este o unitate omogenă şi (recunoscută) existentă într-un anumit spaţiu şi timp. Are următoarele componente: - fizice: componente nevii ( energia solară, climă, roci, apă); - forme de viaţă: componente vii (inclusiv cel uman); interacţiune între componentele vii şi nevii. Cuvântul ecosistem derivă din combinarea altor termeni: eco (grecescul oikos-casa, gospodărie) și sistem (ansamblu de elemente independente care se constituie și funcționează ca un întreg organizat). Deci ecosistemul este un set de interacțiuni între elementele vii și nevii în gospodăria naturii. Un ecosistem poate fi înțeles numai prin studierea în ansamblul lor a elementelor componente și a relațiilor dintre acestea. Dificil este pentru elevi să înțeleagă este termenul de interacțiune cum interacționează de fapt speciile între ele, cum acțiunile lor afectează mediul, ce se întâmplă în jurul lor îi afectează, cât de mare este un ecosistem ? În consecință un ecosistem pare un concept abstract care pare greu de înțeles pentru elevi. Pentru a-l înțelege un ecosistem trebuie explorat și apoi elaborat un proiect cu datele înregistrate și analiza lor, elevii participă activ la predarea lecției și au satisfacția unui produs finit care le pune la încercare imaginația și originalitatea, folosirea mai multor surse de informare. Le dezvoltă simțul de orientare și de documentare, încrederea de sine. Lecţia : Ecosisteme PREGĂTIREA LECŢIEI: 50 minute DESFĂŞURAREA LECŢIEI: 2 ore a câte 50 de minute fiecare Obiective:  Elevii vor fi capabili să înţeleagă următoarele: chiar şi o suprafaţă mică de teren poate oferi o mare biodiversitate în ceea ce priveşte viaţa plantelor; cu alte cuvinte, un ecosistem este alcătuit din multe organisme diferite.  Fiecare specie de plante are un anumit nume.  Fiecare ecosistem oferă dovada diversităţii în cadrul fiecărei specii. Materiale necesare: Accesul la o parte neamenajată de lângă şcoală sau la un parc din apropiere Pungi de plastic pentru colectarea mai multor tipuri de frunze Determinator de frunze Informaţii pentru profesori Vocabular: 75


biodiversitate: diversitatea biologică dintr-un mediu, indicată de numărul de specii diferite de plante şi animale. ecosistem: ansamblul unei comunităţi de organisme şi de factori de mediu care funcţionează ca o unitate ecologică. (Majoritatea ecosistemelor sunt foarte complexe, conţinând multe forme distincte de relaţii biologice.) eroziune: acţiunea sau procesul de distrugere ca urmare a acţiunii apei, vântului sau gheţii. (Vântul, apa, gheaţa cauzează erodarea rocii sedimentare, scoţând la iveală granitul de dedesubtul acesteia.) a glacia: a realiza o acţiune de îngheţare; a acoperi cu un gheţar. habitat: locul sau mediul în care o plantă sau un animal trăieşte şi se dezvoltă liber. sediment: materia care se depune la baza unui lichid. (Depozitele sedimentare apar de obicei pe fundul cursurilor de apă după ploaie.) Demers metodologic: 1. Copiii trebuie provocaţi să evalueze biodiversitatea din propria localitate. Ei vor fi duşi într-o parte neamenajată din proprietatea şcolii (sau, pentru şcolile urbane, într-un parc local). Când aţi ajuns la locul respectiv, cereţi elevilor să adune cât mai multe tipuri diferite de frunze (reprezentând specii distincte). (Trebuie stabilite anumite reguli pentru a vă asigura că plantele existente nu sunt distruse.) 2. La întoarcerea în clasă, se va realiza o listă cu diferitele frunze adunate. (Numirea speciilor nu este foarte importantă în aprecierea biodiversităţii, dar va fi interesant să le daţi elevilor timpul şi materialul necesar pentru a determina numele fiecărei plante.) 3. Elevii vor fi uimiţi de diversitatea plantelor găsite, chiar în cazul peticelor de pământ neamenajat urban. Această descoperire îi va ajuta să înţeleagă primul nivel de biodiversitate — acela că un ecosistem este format din mai multe organisme diferite. 4. Apoi, se va alege una dintre cele mai frecvent întâlnite specii din zona explorată de elevi şi ei se vor reîntoarce în această zonă. Fiecare elev trebuie să ia o singură frunză din specia respectivă. 5. Când elevii au îndeplinit a doua sarcină, vor fi ghidaţi să observe şi să exprime faptul că, chiar dacă toate frunzele lor aparţin aceleiaşi specii, ele sunt diferite unele de altele. Această descoperire îi va ajuta să înţeleagă al doilea nivel de biodiversitate —acela că un ecosistem oferă dovada existenţei diversităţii în cadrul uneia şi aceleiaşi specii. 6. În final, elevii sunt rugaţi să studieze biodiversitatea dintr-o zonă apropiată casei lor (dintr-un alt parc sau orice zonă diferită de cea explorată anterior), folosind aceeaşi metodă de colectare. 7. Când elevii aduc ceea ce au colectat, se va discuta despre ce au descoperit, în încercarea de a aprecia biodiversitatea plantelor din întreaga localitate. Adaptări pentru clase mai mari: Pe lângă colectarea frunzelor, elevii din clase mai mari pot aduce caiete de desen în care să deseneze insectele pe care le observă în ecosistem. În ceea ce priveşte frunzele, ei trebuie să identifice cât mai multe specii desenate. Întrebări pentru discuţie:

76


1. Discutaţi despre cum schimbările abrupte de altitudine duc la habitate foarte diferite. 2. Se spune că tradiţiile şi cultura din secolele trecute erau mai armonizate cu ritmurile naturii decât în societatea modernă. Dezbateţi aspecte referitoare la progresul cultural – dacă acesta a afectat distanţarea de natură. 3. Mulţi artişti pictează sau sculptează scene din natură. Discutaţi motivul pentru care atât de mulţi artişti îşi găsesc inspiraţia în natură. Ce calităţi artistice, creative are natura? 4 Numărul mare de vizitatori are efecte negative asupra unei zone de vegetaţie sălbatică. În contextul protejării naturii, oamenii ar trebui sau nu să călătorească în astfel de zone sălbatice protejate prin lege? De ce da sau de ce nu? 5. John Muir, fondatorul Clubului Sierra din California (USA), spunea, ―orice om necugetat poate distruge un copac. Copacul nu poate fugi.‖ El se referea la tăietorii care, credea el, profită de pe urma sălbăticiei, în loc să o protejeze şi să se bucure de ea.. Realizaţi o listă de servicii care s-ar putea folosi de zonele sălbatice din România fără a le distruge—realizând şi un profit în acelaşi timp. Explicaţi ideile voastre în fiecare caz. 6. Linxul era mai demult un animal obişnuit în zonele montane din România, dar a devenit o specie pe cale de dispariţie. Alte animale mari pe cale de dispariţie au fost reintroduse în anumite zone sălbatice retrase. Ar putea fi şi linxul reintrodus în astfel de zone muntoase retrase din România? Ce probleme ar putea apare? Cine ar susţine şi cine ar fi împotriva unui astfel de program? Evaluare: stabiliţi înainte de a părăsi clasa un număr minim de specimene pe care fiecare elev să le adune şi notaţi cine nu a respectat sarcina, cine a respectat-o şi cine a realizat mai mult. Extindere: Noul parc naţional: Parcurile naţionale din România sunt create prin acordul Parlamentului. Fiecare parc naţional are povestea lui de la înfiinţare. Elevii vor fi rugaţi să identifice anumite zone pe care le cunosc şi care ar putea fi propuse pentru a fi transformate în parcuri naţionale. Trebuie ca ei să aibă în vedere caracteristicile istorice, naturale, habitatele unui parc naţional din vecinătate. Când studiul lor este complet, elevii sunt împărţiţi pe grupe de planificare, fiecare grup trebuie să realizeze o propunere de înfiinţare a unui parc naţional în regiune. Puteţi să le cereţi elevilor să înceapă acest proiect prin examinarea unei hărţi a judeţului în care să găsească zone cu foarte puţină populaţie. Elevii vor determina apoi trăsăturile unice ale acestui nou parc naţional. Ei pot crea o hartă a caracteristicilor naturale ale parcului lor şi pot stabili habitatele sălbatice pentru specii variate, în cadrul limitelor acestuia. În final, elevii vor întocmi în scris o propunere de creare a unui parc naţional nou într-o anumită zonă şi în contextul sistemului de parcuri deja existent. Călătorind moderat: Ecoturismul / agroturismul a luat amploare în multe ţări. Premisele acestui mod de petrecere a vacanţei sunt că oamenii ar trebui să viziteze locuri care sunt semnificative din punct de vedere educaţional şi al mediului şi că ei ar trebui să protejeze aceste locuri vizitate, asigurându-se că trăsăturile locale şi viaţa sălbatică vor rămâne neschimbate după plecarea lor. Elevii pot alege un biom necunoscut (pădure tropicală, deşert, tundră etc.) şi să identifice un exemplu al acestui biom undeva în România. Va trebui apoi ca ei să 77


realizeze schiţa unui ecotur de două săptămâni al acestui loc, printr-o broşură care să includă itinerarul, informaţii despre cazare şi excursiile organizate. Activitatea se poate constitui ca o introducere pentru o excursie cu şcoala la un parc naţional. Bibliografie : 1. Educația ecologică și voluntariatul în protecția mediului, elaborat de: Gabriela Nedelcu, Mădălina Nedelcu, Ioana Mureșan Simona Stan, Traian Mureșan, Centrul Național de Voluntariat PRO VOBIS , Copyright © 2003 Fundaþia pentru Cultură și Educație Ecologistă ECOTOP Centrul Național de Voluntariat Pro Vobis, Cluj Napoca.(format electronic) 2. Un program educațional de sensibilizare pentru protecția mediului, autor Simona Vasilciu, coordonator Marcela Campian, editura Zibo (format electronic) Grădinăritul ecologic: Doar o relicvă a trecutului sau o speranță de viitor? Prof. Mic Valeria, Liceul Teoretic Emil Racoviță Baia Mare Duță Camelia Silvia Colegiul Național Mihai Eminescu Baia Mare I.

Ideea proiectului. Ideea proiectului ne-a venit în timp ce observăm legumele şi fructele dintrun magazin.Am remarcat faptul că majoritatea produselor erau mari,străluceau fără să prezinte vreun defect.În momentul degustări produselor am realizat că ceva nu era normal la ele...nu aveau gust.După cercetarea mai adâncă a sursei de provenienţă,am aflat că au fost tratate cu îngrăşăminte şi pesticide chimice pentru a le proteja.După mai multe cercetări am aflat că aceasta este metoda cel mai răspândită global, metoda ,,agriculturi chimice‖, aşa că am decis să căutăm metode ecologice de îngrijire a unui spaţiu agricol. II. Problema identificată Cercetările noastre ne-au adus la concluzia că plantele tratate chimic deşi au aspect plăcut îşi pierd din valoarea nutritivă, din gust şi dăunează sănătăţi omului care le consuma, otrăvesc pământul pe care sunt crescute şi dezechilibrează balanţa ecologică. III. Importanta proiectului Dăunători au devenit o problemă din ce în ce mai semnificativă în ultimi ani, în agricultură a crescut mult cererea de plante(legume,fructe,flori) care sunt cu mult peste caracteristicile normale(mai mari,mai frumoase) însă cu creşterea tot mai mare a numărului de dăunători, ca să fie îndeplinită cererea mare să recurs foarte mult la măsuri artificiale şi chimice, care azi au devenit o adevărată industrie. Pesticidele, erbicidele, fungicidele şi îngrăşămintele 78


chimice sunt utilizate azi în agricultură, însă puţină lume ştie de problemele care apar la folosirea acestor metode chimice care deşi economisesc timp şi reduc efortul depus prezintă o multitudine de dezavantaje printre care:  Pericolul ca pesticidele chimice care protejează plantele să dăuneze sănătăţi oamenilor care le consuma.Deşi acest aspect este controlat şi verificat de producători substanţelor , pericolul încă persista, de asemenea multe pesticide se pierd greu iar resturi ale acestora rămân pe plante şi după curăţarea lor cu apa, iar efectele secundare a acestora asupra sanatatiii omului şi asolului unde acestea sunt aplicate sunt în mare parte necunoscute.  Desi injecţiile chimice distrug dăunători şi bolile de care suferă planta afectată, se crează des altele mai rezistente la acea substanţă fapt ce duce la necesitatea de a găsi substanţe noi, din ce în ce mai mai puternice,deoarece cu creşterea rezistenţei dăunătorilor şi a bolilor chimice îşi pierd eficienta.  Foarte multe animale care se hrănesc cu acei dăunători îşi pierd hrană sau sunt otrăviţi de pesticide. Prin utilizarea de asemenea metode, omul lucrează împotriva Naturii şi interferează negativ în Ecosistem.Problema nu se mai pune doar că apar dăunători din ce în ce mai puternici ci şi din cauza faptului că prin răspândirea globală a metodelor de îngrijire chimice se pierd cunostiintele ecologice deoarece foarte puţini oameni mai ştiu cum să-şi îngrijească terenul agricol/gradina fără a utiliza agenţi chimici.De asemenea în timp ce creşte producţia de legume mari şi frumoase ,calitatea acestora scade semnificativ. Introducere O grădină este o ultimă întruchipare pământească a paradisului pierdut.Alcătuieşte un mic univers şi retras, format din straturi de legume, pomi fructiferi, ierburi condimentate şi flori frumoase. În acest loc retras îşi găseşte omul pacea, îşi împlineşte visurile în natura şi poate fi şi el un creator. Orice om poate să se bucure de ofrandele grădini dacă acesta o îngrijeşte, dar modul şi mijloacele prin o îngrijeşte au şi ele un mare impact asupra produsului final.O roşie crescută într-o seră şi hrănita cu îngrăşăminte chimice şi protejată cu pesticide are cu totul alt gust şi valoare nutritive decât una crescută cu compost şi hrană naturală şi care a fost protejata pe cale biologică de către alte plante sau alte animale. În momentul în care cineva doreşte să cultive ceva pe pământ sau, acea persoană poate să decidă să facă, fiecare îşi îngrijeşte colţişorul de ,,paradis‘‘ aşa cum doreşte, dar roadele sunt mult mai valoroase dacă sunt obţinute pe cale naturală, pe când roadele obţinute pe căi artificiale îşi pierd din gust, din valoarea nutritive, iar pesticidele şi îngrăşăminte chimice strica calitatea solului otravindu-l. Scurt istoric -Grădinăritul de –alungul mileniilor Rădăcinile grădinăritului se întind până în anticul imperiu egiptean, în perioada marilor constructori de piramide (2500 i.Ch) 79


Atunci au făcut maeştrii agricultori grădini splendide, drumuri drepte, sisteme de irigatie şi canalizare şi mici iazuri . Plantele care alcătuiesc grădinile egiptene erau palmierii, Sykomore(ficus sycomorus) şi slatele . În agricultură europeană unde existau câmpii libere între zonele împădurite au introdus celţii, mai târziu romanii încă un element în grădini shi anume grădinile de fructe, de legume shi vinicultura În timpul lui Carl cel Mare, dar şi fiul lui Ludovic ( 814-840) s-au introdus standarde şi reguli foarte stricte în legătură cu grădinăritul , de la ierburi începând până la pomi fructiferi. Mari maeştri ai grădinăritului în evul mediu erau însă călugării, aceştia fiind cultivatzi nu numai spiritual ci şi foarte buni agricultori, grădinari deaorece se cunoştea faptul că călugării nu cumpărau nimic din ce putea ei produce ei manual. Ei cultivau în grădinile manăstirilor. Technica lor de grădinărit era renumită pentru structura eu, grădina era împărţită în 4 sectoare , 1 pentru creşterea legumelor consumate de călugări, 1 pentru ierburi şi plante vindecătoare şi una pentru trandafiri şi lalele pentru altar, astfel grădina era împărţită de cărări ce formau o cruce iar în mijlocul cruci era fântâna, sursa de apă . Membrii ordinului aduceau seminţe, flori şi bulbi din zona marii negre care le cumpărau de la localnici ori de la pelerini care veneau din pelerinaje în orient. Ultimii 50 de ani În ultimi 50 de ani dezvoltarea puternică a industriei alimentare a condus la creşterea cereri de plante legume şi fructe, din acest fenomen a luat naştere o nou industrie, cea a îngrăşămintelor şi a pesticidelor artificiale. În acel moment mari producători au încetat să mai cumpere, produsele de la agriculori privatzi şi au apelat la firme întregi care producea pe o suprafaţă mult mai mare, şi care foloseau pesticide shi îngrăşăminte chimice deoarece minimalizau astfel pierderile, produsele rezultanate având de asemenea un aspect mult mai comercial şi erau mai mari. Aceste schimbări radicale au condus de asemenea la dispariţia practicării grădinăritului ecologic, sau a celui clasic cu unu nou de tip industrial. În zilele de azi mulţi oameni nu ştiu cum să îşi ingijieasca recoltele fără chimicale, sau există pretextul că fără ele nu se mai poate, atunci cum au reuşit strămoşi noştrii să se descurce de la 2500 i. Chiar până în sec 20? IV. Scopul proiectului Scopul proiectului este reamintirea lumi ca existe şi metode ecologice de îngrijire a unui spaţiu agricol, ca acestea au existat cu mult înainte de apariţia ,,erei chimice‘‘ însă sunt pe cale de dispariţie din cauza necesităţi industriei agricole de produse ieftine, obţinute rapid şi în cantitate mare; de prezentare a unora dintre metodele ecologice care ar putea fi folosite la îngrijirea unei grădini şi de evaluare a gradului de conştientizare a populaţiei faţă de alimentele de tip vegetal pe care le achiziţionează, consuma sau cultiva cu ajutorul unor chestionare.

80


1.Hrănirea În momentul când doriţi să realizaţi ceva pe cale biologică trebuie să se ia în considerare că un lucru numai atunci este cu adevărat biologică dacă toate materialele folosite au fost luate din natură sau au avut o origine naturală, au fost obţinute pe cale naturală. Ca o grădină să fie biologică, plantele locuitoare a grădini trebuie hrănite biologic. Majoritatea hrănesc plantele cu îngrăşăminte chimice cumpărate din magazine de specialitate, însă există şi o alternative biologică şi anume compostul! Ce este compostul? Compostul este un pământ foarte bogat în substanţe nutritive şi se mai numeşte humus, care mai poate fi produs şi cu ajutorul ramelor. Cum obţinem compostul? Acesta se poate obţine foarte simplu, prin aruncarea a oricărui deşeu de tip biologic într-un recipient mai mare sau loc special amenajat, aceste deşeuri după descompunere vor forma un pământ bogat în nutrient şi foarte valoros pentru creşterea plantelor. Este bine să aveţi mai multe spaţiu amenajat pentru colectarea deşeurilor organice deoarece compostul se formează destul de încet, aşa încât să aveţi intodeauna compost în formare în timp ce îl consumaţi pe cel actual. Orice materie organică se poate folosi pentru compost însă este recomandată folosirea celor de origine vegetală deoarece se descompun mai rapid. Cum se poate obţine compost mai rapid? Prin folosirea materialelor care se bio-degradeaza foarte repede (resturi de fructe şi legume,frunze uscate,resturi de plante,etc) şi a ramelor care au că dieta resturi de plante şi frunze uscate şi elimina humus, acesta fiind de fapt compost, deci ramele ajută la producerea mai rapidă de compost fapt care-i face cei mai mari furnizori de îngrăşământ natural din lume. 2.Apărarea şi combaterea dăunătorului În primul rând ce este un dăunător sau de ce este un ,,daunator‘‘ Nu există practic dăunători, ei dăunează numai din punctul nostru de vedere deaorece fiecare fiinţă pe pământ îşi are un rol şi are un loc în lanţul trofic, aşa că nu există fiinţe dăunătoare deaorece ele nu fac decât să-şi îndeplinească rolul prin supravieţuire, iar asta presupune că ei să se hrănească, să se dezvoltesa se reproducă. Nici o fiinţă nu poate fi dăunătoare şi nu poate fi condamnată că se hrăneşte cu plante, ea este dăunătoare din punctul nostru de vedere deaorece se hrăneşte cu plante de care şi noi avem nevoie. Important este să ne apărăm de dăunători fără să intervenin în ciclul natural folosiind metode biologice, iar dacă este necesară combaterea dăunătorilor prin exterminarea lor atunci măcar să fie şi acestea făcute prim mijloace şi cu materiale date de mama natură. Prin apărare înţelegem prevenirea apariţiei unei populaţii de dăunători în grădina noastră, iar la combatere se va recurge când exista deja. Metode de apărare împotriva dăunătorilor Majoritatea insectelor care se hrănesc cu legume se bazează pe miros pentru a-şi găsi hrană şi nu pe vederea lor. Prin crearea de culturi mixte de legume (plantarea a mai multor legume pe un singur strat ) puteţi dezorienta dăunători iar aceştia îşi vor pierde interesul din cauza amestecului de mirosuri care s-a alcătuit. Câteva exemple de culturi mixte:  Fasole-Morcovi-Varza -Rosie-Patrunjel 81


 Castraveti-Spanac-Porumb-Usturoi  Mazare-Morcovi-Ridichi-Porumb  Ceapa Verde-Marar-Salata Culturi mixte de ceapă verde,mărar şi salată. Într-o grădină biologică este foarte importantă menţinerea echilibrului dintre vieţuitoare. Este impresionant cât de bine ştie natura să ţină balanta la egal intre animale. De exemplu în ani când s-a înregistrat o creştere a păduchilor de frunză a crescut nr de buburuze, acestea fiind prădătorul numărul 1 al acestora. Orice animal îşi are un prădător, iar dăunători sunt o excepţie, dacă aveţi de asemenea prădători în spaţiul agricol nu trebuie să vă faceţi griji din pricina combateri acestora, lăsaţi natura să îşi facă treaba. B. Capcane cu momeli: 1. Insecte terestre:aceste capcane sunt diferite dar toate au în comun 2 lucruri simple: pentru toate este necesară un recipient şi o substanţă dulceagă Ex: Cea mai simplă capcana de acest tip este un recipient de preferabil destul de lat ca să poate atragă multe insecte şi adânc doar cât să se înece, dar să aibă posibilitatea să urce înăuntru. În recipient se introduce substanţa dulceagă(apa cu miere,bere,etc) şi se plaseasa intre culturi. Capcanele acestea funcţionează nu doar pentru insecte ci şi pentru melci. 2.Insecte zburătoare: aceste capcane sunt asemănătoare cu cele terestre doar că sunt amplasate pe crengile pomilor afectaţi de dăunători sau în alte locati la înălţime. Bibliografie:  Der Bio-Garten (Grădina Biologică)-Marie-Luise Kreuter  Das Biologische Garten Buch(Cartea grădinilor biologice)-Krafft von Heynitz;Georg Merckens

S.O.S. Biodiversitatea Prof. Chiș Mihaela, Prof. Kato Gabriela, Liceul Teoretic Emil Racoviță, Baia Mare Conservarea biodiversităţii reprezintă în perioada actuală una din problemele importante la nivel internaţional. Mediul natural al Europei este deosebit de bogat, deţinând printre altele un mare număr de ecosisteme şi habitate. În România, conservarea şi protecţia naturii se realizează, în special, prin declararea şi constituirea la nivel naţional a unei reţele de arii protejate de diferite categorii. Ca o consecinţă a poziţionării sale geografice, ţara noastră se bucură de existenţa unei biodiversităţi unice atât la nivelul ecosistemelor şi speciilor, cât şi la nivel genetic. Pe teritoriul României se reunesc nu mai puţin de cinci regiuni biogeografice, dintre care două, cea stepică şi cea pontică, reprezintă elemente naturale noi adăugate la zestrea Uniunii Europene, marcând introducerea a numeroase noi tipuri de habitate şi specii. Cele cinci regiuni biogeografice sunt: continentală (53%), alpină (23%), stepică (17%), panonică (6%) şi pontică (1%). 82


Ariile protejate din Maramureş Îmbinând un fond bogat de informaţii ştiinţifice cu calităţile stilistice ale unei expuneri atrăgătoare vă vom prezenta tradiţiile şi realizările iniţiativelor pentru protejarea patrimoniului natural al Maramureşului. Astfel vă invităm la drumeţia spre cele mai pitoreşti meleaguri maramureşene, care au dobândit statutul unorarii protejate sau monumente naturale din repertoriul obiectivelor ocrotite din ţara noastră. Începând cu rezervaţiabiosfereiPietrosulRodnei, care s-a înfiinţatînurmă cu 80 de anidatorităideiicreăriiînMunţiiRodnei a uneiariiocrotite, înMaramureş s-a începutsă se acorde o deosebităimportanţăînceeacepriveşteatât flora şi fauna câtşiturismul. Rezervaţiileforestiereîncă au o tratareamplă, începând cu Rezervaţia de CastanComestibil de la Baia Mare, Rezervaţia de Stejarpedunculat de la Bavna, apoi cu PădureaCrăiască de la OcnaŞugatag, şiGorunetul de la Ronişoara. În rândul rezervaţiilor floristi ce întâlnim Stâncăriile calcaroase de sub Muntele Sălhoi şi Zâmbroslavele, Piatra Rea de lângă ComplexulTuristic Borşa precum şi o serie de mlaştini între care Vlăşchinescu, Poiana Brazilor, Tăul lui Dumitru şi LaculMorărenilor. Aceste zone au devenitariiprotejate atât prin peisajele care-ţi taie răsuflarea, cât şi prinspeciile de plante şi animale ocrotite. Lacul Albastru şi Rozeta de Piatră de la Ilba Ambele arii protejate fac parte din cadrul rezervaţiilor geologice. Rezervaţia Lacul Albastru s-a constituit ca arie protejată prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajarea Teritoriului Naţional - secţiunea III - a zone protejate, avand codul 2564. Lacul Albastru este amplasat într-o mică depresiune formată în urma surpării lucrărilor miniere de exploatare de pe filonul Domnişoara.Depresiunea este situată în centrul unei platforme dispuse pe flancul sudic al Dealului Minei (730 m), la cota de 530 m, platformă cu extindere E-V de 150 m şi lăţime N-S de 110 m, cu numeroase surpături, excavaţii şi resturi de hălzi provenite din exploatarea minieră. Roca gazdă este reprezentată de andezitele cu piroxeni + hornblendă şi cuarţ de Baia Sprie, cu nivele de brecii, tufuri şi marne cărbunoase, roci intens transformate hidrotermal (argilizare, silicifiere, adularizare). Lacul are origine antropică, format prin surparea unor lucrări miniere de exploatare în anii 1919-1920.Lacul este de formă eliptică, aproape circulară, cu raza de 40-45 m şi o adâncime de 4 m. Bazinul hidrografic are suprafaţă redusă (6370 mp), apa provenind din precipitaţii şi mici izvoare ce provin din precipitaţiile infiltrate în lucrările miniere din versantul sudic al Minei. A fost declarat monument al naturii în urma cu 25 de ani fiind considerat unic în ţară în ceea ce priveşte geneza lui precum şi cinismul apei. Se urmăreşte excluderea şi prevenirea activităţiilor de exploatare sau utilizare a resurselor naturale care contravin obiectivului de conservare, precum şi asigurarea condiţiilor pentru activităţi educative, recreative şi de cercetare ştiinţifică. Rezervaţia Rozeta de piatră de la Ilba s-a constituit ca arie naturală protejată prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajarea Teritoriului Naţional

83


- secţiunea III - a zone protejate, avand codul 2592. Rezervaţia se află în satul Ilba, comuna Cicârlău având suprafaţa de 0,5 ha. Aceasta se află în administraţia primăriei comunei Cicârlău în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Scopul administrării rezervaţiei este cel de conservare a habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, diversităţii biologice. Cariera Ilba a fost executată pentru exploatarea andezitelor piroxenice de Ilba, andezite piroxenice proaspete, negricioase. Prin exploatare în frontul carierei a fost deschisă o formaţiune de coloane andezitice poligonale lungi de cca 5 m, cu diametrul de până la 0,5 m. Aceste coloane diverg în jurul unei zone centrale, compunând o rozetă de coloane andezitice. În cadrul liceului nostru există un cerc de ecologie intitulat ―Clubul Verde‖ care are rolul de a stabili şi selecta propunerile de activităţi cu caracter ecologic la care doresc să participe elevii.Din Clubul Verde, s-a desprins încă un grup de elevi ai liceului nostru, numit ―Patrula ECO‖, care prestează acţiuni de ecologizare şi de conştientizare în vederea implementării unei conştiinţe ecologice populaţiei dar mai ales turiştilor care vizitează arii protejate şi lasă în urmă gunoaie.Fiind locuri publice, la care toată lumea poate ajunge cu uşurinţă, în zona celor două rezervaţii prezentate am sesizat turişti care lasă deşeuri, şi care totodată poluează mediul prin acest lucru. Patrula ECO, însoţită şi de un număr de elevi ai liceului nostru, au organizat activităţi de ecologizare, în urma cărora zonele celor două rezervaţii unice în România au fost curăţate iar deşeurile au fost sortate şi reciclate. Liceul nostru organizează activităţi de ecologizare şi sortare a deşeurilor adunate din zona celor două arii protejate. După această acţiune, Patrula ECO a organizat acţiuni de conştientizare în ceea ce priveşte atât populaţia cât şi turiştii care vizitează aceste arii protejate. În urma acestor acţiuni, rezultatele au fost încântătoare. S-a costatat un nivel mai scăzut al deşeurilor aruncate în zona celor două arii protejate maramureşene.Activităţile prestate de Patrula ECO, împreună cu Clubul Verde, au la bază crearea unei conştiinţe ecologice, şi dorinţa de a arăta oamenilor efectele deşeurilor asupra celor două arii protejate, şi implicit asupra lor . Iată acțiunile derulate: Activitatea 1. Masa rotundă– ”DEŞEURILE, NOI şi MEDIUL ÎNCONJURĂTOR” în cadrulcăreias-auabordaturmătoareleteme: -ce înseamnă protecţia mediului ? - ce sunt deşeurile, de câte feluri sunt, cine le produce ? - conduita ecologică la munte...o mare necunoscută; - există conştiinţă ecologică; -deşeurile...problema noastră cea de toate zilele. Activitatea 2. „ Frumuseţile Maramureşene - un colţ de natură, într-o Românie poluată".Activitatea a avut la baza diverse acțiuni de conştientizare, la finalul cărora s-a putut evalua formarea “cunoştinţei verzi”în privinţa diminuării deșeurilor aruncate de turiştii care vizitează aceste zone protejate.Acţiuni ce au stat 84


la bazaacesteiactivităţi:ecologizări ale ariilor protejate maramureşene, şi anume a Lacului Albastru şi a Rozetei de Piatră de la Ilba, amenajarea şi curăţirea spaţiilor verzi din şi în jurul şcolilor ;plantări cu sprijinul comunităţii locale;excursii tematice în zonele ariilor protejate ecologizări prin colectare selectivă a deşeurilor, care vor forma o conduită ecologică practică , pe teren; Activitatea 3. „Moda secolului... XXI…Casa şi îmbrăcămintea mea!?" (din materiale reciclabile):În urma acesteia s-au făcut campanii de colectare a materialelor reciclabile în vederea confecţionării costumelor (materiale din natură, peturi, materiale textile).Am urmărit mai apoi selectarea materialelor, alegerea modelelor pentru viitoarele produse : obiecte decorative şi îmbrăcăminte, confecţionarea tiparelor, într-o activitate comună elevi-profesori-părinţi şi nu în ultimul rând elaborarea efectivă a tuturor produselor şi expunerea acestora în cadrul unei acţiuni intitulate: „Moda secolului... XXI…Casa şi îmbrăcămintea mea!?‖ Activitatea 4. „Traseul Verde - excursie ecologică în ariile protejate maramureşene": Fiindu-le deja implementată conştiinţa ecologică elevilor noştri, s-a pus accent pe acapararea a cât mai multă lume în programul nostru de ocrotire a celor două arii protejate. De accea s-au împărţit fluturaşi şi au fost realizate postere cu privire la mediul înconjurător. Activitatea 5. „ Învaţă să trăieşti VERDE !!!”Concurs de educaţie ecologică pe tema colectării selective şi reciclării deşeurilor din zonele celor două arii protejate, cu prezentări de eseuri, expoziţie de desene/colaje, concurs ce a avut la bază atât probe orale de cunoştinţe, cât şi probe artistice şi practice. La sfârşit grupurile cu cu cele mai multe recompense au câştigat diploma „Am colectat, am reciclat, AM CÂŞTIGAT"; fiecare echipaj întocmind, la sfârşitul concursului, un poster cu tema „Faceţi totul pentru reciclare, redând mediului culoarea naturală !"Acţiunea s-a încheie cu o masă rotundă cu tema: "Când universul ţi-e curat , nu ai decât de câştigat?". Pentru efectuarea statisticilor în vederea aflării cunoştinţelor populaţiei legate de importanţa problemei deşeurilor de efectele negative ce pot apărea în urma unei depozitări a deşeurilor în spaţii necorespunzătoare şi de imporanţa biodiversităţii, am efectuat un sondaj folosind două chestionare realizate de noi: 1. Credeţi că şoferii care îşi spală maşina în apropierea lacurilor şi a râurilor, îşi dau seama de efectul substanţelor asupra mediului?  Nu, şoferii nu îşidauseama de acesteefecte – 65%  Da, şoferiiîşidauseama de acesteefecte – 35% 2. Ştiţicădepozitareadeşeurilorînspaţiinecorespunzătoare pot distrugepânzafreatică?  Nu – 93%  Da – 7% 3. Aţi fii de acord să se organizeze muncă voluntară pentru a curăţa zonele poluate?  Da – 76%  Nu – 10% 85


 Nu ştiu – 14% 4. Consideraţi că selectarea deşeurilor la domiciliu este o muncă care necesită mai mult timp?  Da – 81%  Nu – 14%  Nu ştiu – 5% 5. Înviziuneadumneavoastrăreciclareaşiselectareadeşeuriloreste o muncă de viitor?  Nu – 77%  Da – 13%  Nu ştiu – 10%  Nu – 76%  Da – 24% 6. Consideraţi că aceste pubele, în ciuda faptului că există (un număr mare sau mic), sunt ignorate de oameni?  Da – 51%  Nu – 49% 7. Consideraţi această problemă a deşeurilor o problemă globală?  Da – 40%  Nu – 60% 8. Consideraţicăinterzicereatreptată a depozităriideşeurilorînlocurinecorespunzătoarearavea un impact petermen lung asuprapopulaţiei?  Nu – 78%  Da – 22% 9. Sunteţi de părere că aplicarea sancţiunilor pentru nerespectarea curăţeniei va avea un efect pozitiv asupra mentalităţii omenirii?  Nu – 49%  Da – 51% 10. Vi se pare corectă nepăsarea oamenilor faţă de modul de îngrijire a mediului înconjurător?  Nu – 100% 11. Credeţi că protejarea mediului înconjurător este o datorie de onoare pentru toţi oamenii?  Da – 45%  Nu – 55% 12. Sunteţi de părere că problema deşeurilor este tratată cu seriozitate?  Da – 65%  Nu – 35% 13. Credeţicăacest tip de poluareartrebuisăînceteze?  Da – 94%  Nu ştiu – 6% Acestechestionare au fostrealizatecuajutorulelevilorliceuluinostru. Au fostchestionaţi 50 de elevicuvârstecuprinseîntre 15-19 ani. 86


Ştiţi ce reprezintă biodiversitatea?  Nu 9%  Da 91% 2. Credeţi că biodiversitatea este importantă?  Da 95%  Nu 5% 3. Credeţi că biodiversitatea o să dispară la un moment dat?  Da 45%  Nu 55% 4. Consideraţi problema biodiversităţii o problemă de durata?  Da 85%  Nu 15% Acest chestionar a fost realizat cu ajutorul populaţiei băimărene, iar durata completării lui a durat 20 de zile. Au fost chestionate 100 de persoane, selectate aleator. Concluzii La finalul cercetărilor şi activităţilor desfăşurate pentru acest proiect, am ajuns la următoarele Unul dintre scopurile programelor de educaţie ecologică este de a-i ajuta pe elevi să-şi dezvolte capacitatea de a gîndi atît critic cît şi creativ. Un elev, care într-o bună zi ar putea face parte din consiliul local, trebuie să poată să cîntărească bine opţiunile, să identifice alternativele, să comunice, să pună corect în discuţie problemele comunităţii, să analizeze sugestiile cetăţenilor şi să ia decizii. La fel şi un un elev care într-o bună zi ar putea deveni proprietar de pămînt, trebuie să ştie să-şi administreze corect resursele funciare. Cu alte cuvinte, un bun program de educaţie ecologică trebuie să-i facă pe elevi să se simtă cetăţeni care pot să se implice în rezolvarea unei probleme ce afectează mediul şi comunitatea. Educaţia de mediu cultivă un sistem de valori care poate influenţa opţiunile şi deciziile elevilor referitoare la toate aspectele vieţii lor, inclusiv problemele de mediu. Şi nu în ultimul rând, am dori să menţionăm că datorită chestionarelor realizate, am aflat că o mare parte din populaţia oraşului Baia Mare este de acord cu punerea în aplicare al unor activităţi precum cele prezentate mai sus dar şi că ar fi dispuşi să se implice în acţiunile viitoare, deoarece un proiect al cărui scop e ca oamenii să devină cât mai preocupaţi de ideea de a trăi într-un mediu curat, necesită multe alte activităţi, de mică sau mare amploare. Proiectul nostru este o ―seminţă sădită pe secetă‖, pe care trebuie să o îngrijim în fiecare zi, pentru ca în final să ne bucurăm de roadele aduse de aceasta. Bibliografie: ―Conservarea Biodiversităţii Maramureşene‖ Ioan Nădişan, Dorel Cherecheş – Editura Vasile Goldiş University Press 2002 http://www.apmbm.ro/index.php?cod=31&ce=lacul_albastru http://www.apmbm.ro/index.php?cod=31&ce=rozeta_de_piatra_ilba http://www.anpm.ro/Files/Capitolul%205%20%20Biodiversitate_200711214631593.pdf 1.

87


Competenţa de comunicare în ciclul primar Pintea Emanuela Școala Gimnazială Nichita Stănescu, Baia Mare „Toată viața și toată societatea, laolaltă cu toată cultura, sunt o chestiune de comunicare; dar sunt totodată și una de cuminecare. [...] Comunicarea e de date, de semnale sau chiar de semnificații și înțelesuri; cuminecarea e de subînțelesuri.‖ (Constantin Noica, Cuvânt împreună despre rostirea românească, Ed.Eminescu, 1987, pag.24). Conceptul de „competență de comunicare‖ își are punctul de pornire în studiile lui Dell Hymes, sociolingvist ce a studiat conceptul de "competență lingvistică' formulat de Noam Chomsky. Dacă competența avea conturul unui construct preponderent între personal și denumea o facultate înnăscută, un "deja-existent' de natură lingvistică, la Hymes, competența devine construct dinamic și interpersonal. Specificul acestei viziuni constă în evidențierea regulilor sociale și funcționale ale limbajului, competența de comunicare fiind definită drept capacitate care permite producerea mesajelor, precum și negocierea sensului în contexte specifice. Științele educației au definit competența de comunicare prin capacitatea de a activa cunoștințe, de a manifesta atitudini, de a le contextualiza în sfera interrelaționării. Complexitatea procesului trebuie văzută și din perspectiva implicațiilor formative pe care le au cele două acțiuni fundamentale: înțelegere de text și producere de text, atât în componenta scrisă, cât și în componenta orală. Din multitudinea definițiilor date competenței de comunicare Alina Pamfil notează că: „reprezintă intenția de a evidenția specificul conceptului, și anume acela de <modus operandi>‖. Competența de comunicare nu este o reproducere a itemilor aflați în memorie, ci un set de strategii sau procedee creative ce permit înțelegerea valorii elementelor lingvistice în context, o abilitate de a participa la discurs, fie el vorbit sau scris, printr-o desfășurare abilă a cunoștințelor despre funcționarea limbajului‖. (Alina Pamfil, Limbă și literatură română în școală primară, apud H.Douglas Brown, Principles of Language Learning and Teaching, 2006, pag. 248). Coordonatele fundamentale ale viziunii actuale sunt reprezentate de competenţa de comunicare (concept care integrează competenţa lingvistică) şi de competenţa culturală. Ca şi obiective surprinse pe dezvoltarea acestei competenţe sunt formarea capacităţilor de comunicare (comprehensiunea şi producerea de text oral şi scris) dar şi însuşirea unor cunoştinţe meta-lingvistice. În opinia Alinei Pamfil, formarea competenţei de comunicare presupune, pe lângă învăţarea formelor şi strategiilor interacţiunii sociale şi asimilarea unor cunoştinţe metalingvistice. „Integrarea acestei categorii de cunoştinţe în programele şcolare se justifică prin trei argumente distincte. În primul rând, cunoştinţele despre structura şi funcţionarea limbii permit amplificarea şi cizelarea competenţei de comunicare. În al doilea rând, cunoaşterea sistemului lingvistic al maternei oferă suport pentru asimilarea limbilor străine; mă gândesc mai ales la structurile pe care 88


româna le are în comun cu celelalte limbi, la acele <uliţe> ale tuturor, din metafora eminesciană a limbii-sat. În al treilea rând, studiul gramaticii dezvoltă gândirea logică a elevilor şi permite învăţarea şi exersarea strategiilor inductive, deductive şi transductive, esenţiale oricărui demers euristic.‖(Alina Pamfil, Limba şi literatura română în gimnaziu-structuri didactice deschise, Ed.Paralela45, 2006, pag.21). Formarea competenței de comunicare este finalitatea esențială în clasele primare, fiind un proces îndelungat care presupune asimilarea unor cunoștinţe despre limbă dar și a unor strategii de construcție a discursului (analiză principalelor părți de vorbire, semnificația globală a unui text, identificarea ideilor principale etc.), exersarea acestor cunoștințe în situații de comunicare dar și învățarea unor mecanisme ce asigură producerea și receptarea de mesaje orale și scrise. Exemple de teste pentru competența de comunicare: TEST INIȚIAL VORBIRE DOMENIU Ocupațional

CONTEXT În clasă

RELATEAZĂ/ EXPRIMĂ

TRĂSĂTURILE TEXTULUI

COMPETENȚE STRATEGICĂ PRAGMATICĂ

LINGVISTICĂ

   

SARCINI Să afle şi să furnizeze informaţii despre diferite activităţi specifice unor profesii

ACTIVITĂȚI Vorbire (descriere, dialog, monolog)

TEXT Schimb de informaţii, text descriptiv, text narativ

MICROACTIVITĂȚI informaţia cerută asemănări şi deosebiri ale unor situaţii prezentate motivele unor alegeri informații esențiale în elaborarea unui discurs

 informaţii specifice: descrieri, narări, familiaritate  vocabular specific

Activarea cunoştinţelor anterioare pentru a întelege şi a reda un mesaj. Folosirea suportului vizual în formularea unor enunţuri. Folosirea unei scheme de idei pentru elaborarea unui monolog. Descrierea de situaţii Exprimarea unor opinii Funcțională Persuasiunea prin argumente și exemple Identificarea şi redarea unor conectori simpli, de contrast, de secvenţialitate. Discursivă Propoziţii simple și dezvoltate Gramaticală Diferite tipuri şi moduri verbale. Relatare subiectivă. Comparaţii. Secvențe descriptive

89


SARCINA 1 DESCRIERE GENERALĂ SURSE TRĂSĂTURILE TEXTULUI

AUTENTICITATE LUNGIME SUPORT VIZUAL

TIP DE EXERCIȚIU CERINȚĂ

CONDIȚII SCHEMĂ DE NOTARE

SARCINA 2 DESCRIERE GENERALĂ SURSE AUTENTICITATE TRĂSĂTURILE TEXTULUI

VORBIRE-Descriere Elevii primesc un set de imagini şi rezolvă sarcina 1 în perechi. Fișe elaborate de cadrul didactic. Ridicată Aproximativ 2 minute Da Semi-deschiși: 2 itemi Priviți imaginile care ilustrează diferite situații. Alegeți trei imagini și spuneti-i colegului: a)Ce vedeți în aceste imagini? b) Care este imaginea care înfățisează situația în care v-ați dori să vă aflați? De ce? 2 minute, lucru în perechi 1-2 punct pe item; maximum= 4 puncte

Joc de rol+ Argumentare Elevii au la dispoziție jetoane cu diferite profesii. Fiecare alege un jeton și rezolvă sarcina în perechi. Jetoane create Autenticitate și familiaritate ridicate, relatare subiectivă

LUNGIME

Aproximativ 3 minute/elev

SUPORT VIZUAL

Da

TIP DE EXERCIȚIU CERINȚĂ CONDIȚII SCHEMĂ DE NOTARE

Item cu răspuns deschis Alegeți un jeton cu meseria dorită. Imaginați-vă că sunteți voi în acea situație și convingeți-vă colegul de avantajele acestei profesii. 3 minute/în perechi 1 punct pe item/ maximum=2 puncte

Dezvoltarea gândirii critice în lecțiile de limba și literatura română Prof. înv. primar Mihnea Maria ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,DIMITRIE CANTEMIR‖ BAIA MARE JUD. MARAMUREȘ Îmbogăţirea şi înfrumuseţarea vocabularului şcolarilor este un obiectiv permanent de care se ţine seama în clasele primare. Compunerea şcolară cred că este cel mai bun mijloc de activizare şi î mbogăţire a vocabularului şcolarilor mici. Dacă învăţătorul găseşte acele metode şi mijloace prin care să-l facă pe şcolar să înţeleagă „mecanismul‖ de alcătuire a unei compuneri, atunci, cu siguranţă el va face lucrări bune şi în ciclul gimnazial, va avea acele abilităţi de lucru cu vorbele „meşteşugite‖

90


toată viaţa. El va şti să-şi folosească imaginaţia precum şi părerile personale în diverse situaţii. Am încercat de-a lungul anilor să folosesc metode diverse prin care să stimulez activitatea emotivă şi creativă a şcolarilor, fantezia lor, astfel încât să-i determin să realizeze compuneri deosebite. Pentru noi, oamenii maturi este mai uşor să ne exprimăm, să ne transformăm gândurile, emoţiile prin care trece fiinţa noastră în anumite momente ale vieţii. M-am convins că şi în fiinţa micilor şcolari stau ascunse forţe creatoare. M-am întrebat mereu cum să fac, eu, învăţătorul, să scot la lumină aceste forţe creatoare? Am folosit astfel metode şi mijloace diverse pentru a le stimula activitatea creatoare: cântece, poezii, tablouri, drumeţii, audiţii, compuneri model. Am constatat că fiecare din aceste mijloace dezvoltă emoţii artistice şi-l ajută pe copil să aibă manifestări proprii, să-şi formeze imagini artistice sau să-şi însuşească imagini plastice. În cadrul orelor de compunere, am utilizat atât metode tradiţionale de predareînvăţare, cât şi metode interactice. Dintre metodele tradiţionale, amintesc: observaţia, conversaţia, demonstraţia, povestirea, exerciţiul, jocul didactic, lectura independentă. Pe lângă aceste metode, în cursul orelor de limba şi literatura română, am utilizat şi unele metode de dezvoltare a gândirii critice. Metodele interactive solicită elevului efort personal, oferă mai multă autonomie, iniţiativă, creativitate, motivaţie personală, provoacă participarea elevului la explicaţiile învăţătorului, valorifică şi activitatea motorie a elevilor. Dintre metodele utilizate, amintesc:  Cubul Metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Sunt recomandate următoarele etape: • Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează; • Anunţarea temei, subiectului pus în discuţie; • Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului; • Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe; • Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei; Am utilizat această metodă în ora de limba română, unde elevii au avut ca sarcină alcătuirea unei compuneri în care să fie înfăţişat un animal domestic – câinele. Cerinţe: Descrie părţile componente ale corpului unui câine (cap, trunchi, membre); Compară aspectul fizic al mai multor câini întâlniţi în diverse opere literare (Grivei de Emil Gârleanu, Zdreanţă de Tudor Arghezi, Moartea lui Castor de I. Al. Brătescu Voineşti); Asociază comportamentul tău cu cel al unui câine; Analizează modul cum s-a manifestat copilul din poezia Căţeluşul şchiop de Elena Farago; Aplică sau interpretează rolul personajului principal din poezia Câinele soldatului; Argumentează pro sau contra proverbul: „Câinele este cel mai bun prieten al omului‖.  Cvintetul Este un instrument rapid şi eficient de reflecţie, sinteză şi rezumare a conceptelor şi informaţiilor. Este o poezie prin care se exprimă sau se descriu reflecţii concise asupra unui subiect.

91


Structura:  versul I: subiectul-un substantiv  versul II: două adjective care descriu subiectul  versul III: trei acţiuni  versul IV: patru cuvinte care exprimă starea afectivă faţă de subiect  versul V: un cuvânt-esenţa subiectului Exemple: Toamna arămie, bogată brumând, veştejind, recoltând Roadele răsplătesc munca oamenilor. Anotimp Soare călduros, luminos arzând, luminând, râzând Astrul anunţă zorii zilei. vara Cartea minunată, înţeleaptă răsfoind, citind, învăţând Ai carte, ai parte. înţelepciune Trandafir talentat, înţelept citind, explicând, îndrăgind Iubeşte munca de dascăl. învăţător devotat  Diagrama Wenn Este o metodă grafică formată din două cercuri care se suprapun parţial. În partea suprapusă se trec informaţiile comune, iar în celelalte două părţi se trec deosebirile. Elevii pot lucra individual, în perechi sau în echipe, învăţând prin colaborare. Ei trebuie să găsească asemănările si deosebirile dintre două concepte. Diagrama se poate completa şi în grup, iar la final se expun lucrările pe pereţii clasei (prin turul galeriei). Grupele de elevi vor analiza diagramele, vor face observaţii, completări, la adresa celorlalte lucrări. Am utilizat cu succes această metodă la limba şi literatura română, în lecţia Personajul literar.

92


Prin lecţiile de limba şi literatura română elevilor li se poate dezvolta potenţialul creativ, prin introducerea unui program creativ, prin utilizarea unor metode şi procedee didactice activ – participative, prin folosirea unui material didactic bogat şi atractiv. Ca şi în cazul învăţării cititului şi scrisului, capacitatea de a se exprima a elevilor se formează şi se dezvoltă prin punerea sistematică a acestora în situaţia de a exersa într-un fel sau altul vorbirea. Stimularea posibilităţii de verbalizare la toţi elevii, în special la cei cu greutăţi în exprimare prin reflectarea experienţei personale în forme cât mai variate şi atractive este o sarcină majoră. Cunoştinţele dobândite la celelalte obiecte de învăţământ, trebuie să se constituie într-o rezervă la care să se apeleze cu uşurinţă de câte ori acest lucru este oportun. Compunerea realizează pe de o parte, o sinteză a tot ceea ce elevii au învăţat la limba română şi la celelalte discipline, iar pe de altă parte, constituie cel mai nimerit prilej de valorificare a experienţei de viaţă a elevilor şi a fanteziei lor creatoare. Fiind vorba de comunicare scrisă, se înţelege că elementele de creaţie originale, de compoziţie, trebuie să reprezinte criteriul principal de valoare a tuturor lucrărilor pe care elevii le realizează, fie în clasă, fie în afara orelor de curs, în cadrul acestei discipline de învăţământ.

Bibliografie:  Breben, Silvia, Gongea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulgu, Mihaela, Metode interactive de grup, Editura Arves, Craiova, 2002;  Dumitru, I. Al., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara, 2000;  Flueraş, Vasile, Paideia şi gândirea critică, Casa Cărţii de Ştiinţă, E. D. P., Bucureşti, 1991;

93


Metode interactive - aplicaţii practice Prof. înv. primar Buda Voichiţa MARIA Școala Gimnazială ,,Dimitrie Cantemir‖ Baia Mare Gândirea critică se reflectă într-un mod de abordare şi rezolvare a problemelor bazate pe argumente convingătoare, logice şi raţionale ce presupun verificarea, evaluarea şi alegerea răspunsului potrivit pentru o sarcină dată şi respingerea argumentată a celorlalte variante de soluţii. Munca la clasă trebuie proiectată şi desfăşurată astfel încât să genereze un climat de încredere, care să determine în rândul elevilor rezolvarea eficientă a problemelor în urma investigaţiei temeinice a dezbaterilor autentice şi a găsirii răspunsului adecvat. Consecutiv cu obişnuirea elevilor de a lucra în acest mod, aceştia vor dobândi deprinderi valoroase de gândire critică şi de învăţare eficientă şi autentică. Prin intermediul metodelor interactive de grup, noi, dascălii încercăm să mobilizăm structurile cognitive şi operatorii ale copiilor transformându-i în coparticipanţi ai propriei formări. O metodă nu este bună sau rea în sine, ci prin raportarea ei la situaţia didactică respectivă, criteriul oportunităţii sau adecvării la o anumită realitate fiind cel care o poate face mai mult sau mai putin eficientă. În acelaşi timp, nu numai adecvarea externă constituie un indicator al pertinenţei metodei, ci şi congruenţa secvenţelor care o compun (respectiv a procedeelor didactice), precum şi alternanţa, succesivitatea artificiilor metodologice, calitatea coordonarii şi articulării între metode, între un procedeu şi o metodă. Metodele interactive au marele merit că dezvoltă capacităţi cognitive superioare precum: gândirea divergentă şi convergentă, imaginaţia constructivă, capacitatea de explorare, de emitere şi de verificare de ipoteze, capacitatea de descoperire, capacitatea rezolutivă, capacitatea de analiză critică şi reflecţie. Scheletul de recenzie  Scrie într-o singură propoziţie despre ce este vorba în text:  Într-o expresie, spune ce conţine textul:  Printr-un cuvânt, rezumă conţinutul textului:  La ce culoare te gândeşti când citeşti textul? De ce?  Scrie ideea din text pe care o consideri cea mai importantă:  Găsiţi un simbol pentru textul în cauză. DESEN Text suport: O vizită în atelierul lui Brâncuşi după Cella Delavrancea  Scrie într-o singură propoziţie despre ce este vorba în text: Brâncuşi îşi şlefuia operele sale cu multă răbdare.  Într-o expresie, spune ce conţine textul: Dragoste pentru sculptură  Printr-un cuvânt, rezumă conţinutul textului: Artă  La ce culoare te gândeşti când citeşti textul? De ce? 94


Albastru – culoarea cerului şi a mării  Scrie ideea din text pe care o consideri cea mai importantă: Brâncuşi a fost un mare sculptor.  Găsiţi un simbol pentru textul în cauză. DESEN Text suport: Prinţul Fericit de Oscar Wilde  Exprimaţi întrun enunţ despre ce este vorba în textul citit. Văzând suferinţa oamenilor săraci, prinţul îi ajută pentru a putea supravieţui.  Alegeţi o expresie semnificativă (sintagmă pentru conţinutul textului). ,,spirit umanitar”  Printr-n cuvânt, rezumă conţinutul textului: mărinimie  Alegeţi ,,culoarea sentimentală‖ a textului: Galben – culoarea bogăţiei şi a speranţei.  Scrie ideea din text pe care o consideri mai importantă: Prinţul îşi împarte bogăţiile oamenilor sărmani, chiar dacă rămâne orb.  Găsiţi un simbol (grafic) pentru textul în cauză. DESEN

Bibliografie:  Breben, Silvia, Gongea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulgu, Mihaela, Metode interactive de grup, Editura Arves, Craiova, 2002;  Dumitru, I. Al., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara, 2000;  Flueraş, Vasile, Paideia şi gândirea critică, Casa Cărţii de Ştiinţă, E. D. P., Bucureşti, 1991;

95


Metode de predare-învățare interactivă de grup aplicată la chimie Prof.Covaci Magdalena Colegiul Național ―Vasile Lucaciu‖, Baia Mare Educația în secolul nostru urmărește ca învățătura să fie de tip inovator. Profesorul este cel care trebuie să găsească cele mai eficiente modalități prin care să stimuleze potențialul creativ al fiecărui elev in parte. Activizarea predării-învățării presupune folosirea unor metode, tehnici și procedee care să-l implice pe elev la procesul de invățare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea creativității, dezvoltarea interesului pentru învățare, în sensul formării lui ca participant activ la procesul de educare. Datorită multor avantaje pe care le au, metodele interactive de invățare în grup, se folosesc din ce în ce mai mult la predarea-învățarea chimiei. Metoda mozaicului presupune următoarele etape: a) Pregătirea materialului de studiu b) Organizarea colectivului de echipe de invățare c) Constituirea grupului de experți d) Reîntoarcerea în echipa inițială de învățare e) Evaluarea De exemplu această metodă se poate folosi la predarea învățarea temei: Ferul-proprietăți fizice-chimice.Utilizări. Strategia mozaicului este focalizată pe dezvoltarea capacității de ascultare, vorbire, cooperare, reflectare, gândire creativă și rezolvare de probleme. Astfel, elevii trebuie să asculte activ comunicările colegilor, să fie capabili să expună ceea ce au învățat, să coopereze în realizarea sarcinilor, să găsească cea mai potrivită cale pentru a-i învăța și pe colegii lor ceea ce au studiat. Bibliografie: 1. Sanda Fătu, “Didactica Chimiei”, Ed.Corint, București,2002 2. Ioan Cerghit “Metode de invățare”, Ed Polirom, București, 2006 3. Crenguța-Lăcrămioara Oprea “Strategii Didactice Interactive: Ed.Didactică și Pedagogică. R.A. București,2009 Invăţarea prin proiecte Margareta Radu; Colegiul Național ”Vasile Lucaciu” Baia Mare; Învăţarea bazată pe proiecte – se înscrie în modelul învăţării situaţionale de tip constructivist. Proiectul reprezintă o situaţie de învăţare complexă de tip contextual şi situaţional. Proiectul este o activitate de evaluare amplă.,care presupune şi încurajează transferul de cunoştinţe, deprinderi, capacităţi. Această metodă facilitează abordarea interdisciplinară şi consolidarea abilităţilor sociale ale elevilor. Proiectul,este 96


foarte util atunci când profesorul urmăreşte accentuarea caracterului practic al învăţării şi apropierea între teorie şi experienţa de viaţă a elevilor. Avantajele folosirii acestei metode: - oferă şansa de a analiza în ce măsură elevul foloseşte adecvat cunoştinţele, instrumentele, materialele disponibile în atingerea finalităţilor propuse; - este o metodă alternativă de evaluare care scoate elevii şi cadrul didactic din rutina zilnică; - pune elevii în situaţia de a acţiona şi a rezolva sarcini individuale sau în grup,; Profesorul poate să aprecieze rezultatele proiectului urmărind: - adecvarea metodelor de lucru, a materialelor şi a mijloacelor didactice folosite pentru scopurile propuse; - acurateţea produsului; - rezultatele obţinute şi posibilitatea generalizării lui; - raportul final şi modul de prezentare a acestuia; - gradul de implicare al participanţilor în sarcina de lucru; Strategia de evaluare a proiectului este de tip holistic, iar criteriile de apreciere pot fi negociate cu elevii. Evaluarea proiectului presupune din partea profesorului multă atenţie. El trebuie să asiste şi să consilieze elevul/grupul de elevi pe durata derulării lui. Bibliografie: 1. Departamentul pentru pregătirea personalului didactic, ―Suport de curs pentru programul de formare continuă Magister 1, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj,2007; 2. Crenguţa-Lăcrimioara Oprea ‖Strategii didactice interactive‖, Ed. Didactică şi Pedagogică R.A, București, 2009; 3. Ion.T. Radu‖Evaluarea în procesul didactic‖, Ed. Didactică şi Pedagogică R.A, București, 2009;

Evaluare: Text literar.Text nonliterar - clasa a V-a Prof. Dr. Izabella Bejan-Krizsanoszki Școala Gimnazială nr. 18 Baia Mare Citeşte atent textele, apoi rezolvă cerinţele: I. Odată, vara, [...], mă furişez din casă şi mă duc, ziua miaza-mare, la moş Vasile, fratele tatei cel mai mare, să fur nişte cireşe; căci numai la dânsul şi încă la vro două locuri din sat era câte un cireş văratic, care se cocea-pălea de Duminica Mare. Şi mă chitesc eu în mine, cum s-o dau, ca să nu mă prindă. Intru mai întâi în casa omului şi mă fac a cere pe Ion, să ne ducem la scăldat. —Nu-i acasă Ion, zise mătuşa Mărioara […]. 97


—Apoi dar, mai rămâi sănătoasă, mătuşă Mărioară! vorba de dinioarea; şi-mi pare rău că nu-i vărul Ion acasă, că tare-aş fi avut plăcere să ne scăldăm împreună… Dar în gândul meu: Ştii c-am nimerit-o? bine că nu-s acasă; şi, de n-ar veni degrabă, şi mai bine-ar fi!… Şi, scurt şi cuprinzător, sărut mâna mătuşei, luându-mi ziua bună, ca un băiat de treabă, ies din casă cu chip că mă duc la scăldat, mă şupuresc pe unde pot şi, când colo, mă trezesc în cireşul femeii şi încep a cărăbăni la cireşe în sân, crude, coapte, cum se găseau. Şi cum eram îngrijit şi mă sileam să fac ce-oi face mai degrabă, iaca mătuşa Mărioara, c-o jordie în mână, la tulpina cireşului. (după Ion Creangă, Amintiri din copilărie) 1. 2. 3. 4.

Extrage 4 cuvinte – cheie. Extrage ideile principale. Dezvoltă prima idee principală în două idei secundare. Ce crezi că s-ar fi întâmplat dacă vărul Ion ar fi fost acasă?

1 p 2 p 1 p 0,50p

II. Prăjitură cu cireşe Ingrediente 3 ouă, 210 grame de făina albă de grâu, 120 grame de zahăr, 100 ml ulei de floareasoarelui, 1 plic de zahăr vanilat, o lingură de esenţă de vanilie, un vârf de cuţit de sare, 300 grame de cireşe curăţate de sâmburi Mod de preparare 1. Aprindem cuptorul la 150 de grade şi pregătim o tavă, în care punem hârtie de copt. 2. Separăm albuşurile de gălbenuşuri şi le punem în vase separate. 3. Adăugăm sarea peste albuşuri şi le batem spumă, cu ajutorul mixerului dat la viteză mare. 4. Când acestea formează vârfuri adăugăm zahărul şi zahărul vanilat şi batem în continuare până când se întăresc bine şi devin ca o bezea. 5. Adăugăm şi gălbenuşurile treptat, mixând în continuare, după care micşorăm viteza la minim şi adăugăm, turnând în fir subţire şi uleiul, încorporându-l. 6. La final adăugăm esenţa de vanilie şi făina pe care o încorporăm cu ajutorul unei palete de silicon, cu mişcări uşoare, de jos în sus, pentru a păstra aerarea albuşurilor. 7. Turnăm compoziţia în tava pregătită în prealabil şi punem, din loc în loc, cireşele. 8. Dăm la cuptor pentru aproximativ 50 de minute, după care facem testul cu scobitoarea şi dacă aceasta iese curată putem scoate tava din cuptor.

98


9. Lăsăm prăjitura la răcit după care o tăiem bucăţi de forma şi dimensiunea dorită, pudrăm cu zahăr pudră pentru un aspect mai frumos şi servim cu poftă.

1. Care este tema textului? 1p 2. Completează enunţul: Textul dat este…………(literar/nonliterar), pentru că………….. 1p 3. Extrage din text 4 informaţii exacte (cuvinte/grupuri de cuvinte). 1p 4. Compune textul unei reclame pentru cireşele „Delicioase de Humuleşti‖. 1p 5. Imaginează-ţi titlul unui articol de ziar care ar relata întâmplarea din textul I. 0,50p

1p din oficiu

Timp de lucru: 50 de minute

Studiu comparativ între metodele tradiționale și moderne utilizate în procesul de predare-învățare Prof.Gherghel Natalia Sc Gimnazaiala‖Dimitrie Cantemir‖ Baia Mare Activitatea instructiv-educativă se desfăşoară în baza unor finalităţi, este pusă în practică prin intermediul unui sistem de metode şi procedee, apelează la o serie de mijloace tehnice de realizare, iar rezultatele sunt verificate şi evaluate prin strategii specifice. Curriculum-ul şcolar integrează toate aceste componente, dintre care o poziţie centrală revine metodelor care fac posibilă atingerea finalităţilor educaţionale. Etimologic, termenul metodă provine din grecescul „methodos‖, care înseamnă „drum spre‖. Metodele de învăţământ pot fi definite ca „modalităţi de acţiune cu ajutorul cărora, elevii, în mod independent sau sub îndrumarea profesorului, îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează priceperi şi deprinderi, aptitudini, atitudini, concepţia despre lume şi viaţă‖. (M.Ionescu, V.Chiş, p.126) Elevii prezintă particularităţi psihoindividuale, astfel încât se impune utilizarea unei game cât mai ample de metode de predare care să le valorifice potenţialul. Semnificaţia metodelor depinde, în cea mai mare măsură, de utilizator şi de contextul în care este folosită. Metodele tradiţionale, expozitive ori frontale lasă impresia că nu ar mai fi în conformitate cu noile principii ale participării active şi conştiente a elevului. Acestea pot însă dobândi o valoare deosebită în condiţiile unui auditoriu numeros, având un nivel cultural care să-i asigure accesul la mesajul informaţional transmis raportat la unitatea de timp. Metodologia didactică actuală este orientată către implicarea activă şi conştientă a elevilor în procesul propriei formări şi stimularea creativităţii acestora. 99


În acest context, prefacerile pe care le cunosc metodele de învăţământ cunosc câteva direcţii definitorii. Relaţia dinamică-deschisă constă în raporturile în schimbare ce se stabilesc între diferitele metode. Diversitatea metodelor este impusă de complexitatea procesului de învăţare, fiecare metodă trebuie să fie aleasă în funcţie de registrul căruia i se raportează. Amplificarea caracterului formativ al metodelor presupune punerea accentului pe relaţiile sociale pe care le are elevul în procesul de culturalizare şi formare a personalităţii. Reevaluarea permanentă a metodelor tradiţionale vizează adaptarea lor în funcţie de necesităţi şi raportarea lor la evoluţia ştiinţei. Metodele de predare-asimilare pot fi clasificate în : 1. Tradiţionale: expunerea didactică, conversaţia didactică, demonstraţia, lucrul cu manualul, exerciţiul; 2. Moderne: algoritmizarea, modelarea, problematizarea, instruirea programată, studiul de caz, metode de simulare( jocurile, învăţarea pe simulator), învăţarea prin descoperire. Principala metodă de educare a gândirii în învăţământul tradiţional o constituie expunerea profesorului, completată cu studiul individual al elevului. Această metodă a fost criticată, susţinându-se că ea nu favorizează legătura cu practica. Lipsa de legătură cu realitatea vine de la atitudinea elevilor: ei asistă pasiv la expunere, pe care ştiu că trebuie să o repete. Cealaltă metodă tradiţională, convorbirea cu întreaga clasă, antrenează mai mult participarea elevilor, dar elevii sunt ghidaţi, nu ştiu ce se urmăreşte. Aşadar, forma clasică a învăţământului dezvoltă puţin gândirea elevilor. Ulterior, s-au preconizat diverse moduri de organizare a învăţământului, denumite şcoli active, în care accentul cade pe studiul individual efectuat de elevi. Modul nou, activ, de organizare a învăţământului se dovedeşte superior, dar solicită mult timp. Odată cu descongestionarea programelor şcolare în cadrul reformei învăţământului, se va începe şi activizarea predării în şcoala românească. Metodele activ-participative pun accent pe învăţarea prin cooperare, aflânduse în antiteză cu metodele tradiţionale de învăţare. Educaţia pentru participare ii ajuta pe elevi sa-si exprime opţiunile în domeniul educaţiei, culturii, timpului liber, pot deveni coparticipanţi la propria formare. Elevii nu sunt doar un receptor de informaţii, ci şi un participant activ la educaţie.În procesul instructiv-educativ, încurajarea comportamentului participativ înseamnă pasul de la „a învăţa‖ la a „învăţa să fii şi să devii‖, adică pregătirea pentru a face faţă situaţiilor, dobândind dorinţa de angajare şi acţiune. Principalul avantaj al metodelor activ-participative îl reprezintă implicarea elevilor în actul didactic şi formarea capacităţii acestora de a emite opinii şi aprecieri asupra fenomenelor studiate. În acest mod, elevilor le va fi dezvoltată o gândire circumscrisă abilităţilor cognitive de tip superior, gândirea critică. Aceasta reprezintă o gândire centrată pe testarea şi evaluarea soluţiilor posibile într-o situaţie dată, urmată de alegerea rezolvării optime pe baza argumentelor. A gândi critic înseamnă a deţine cunoştinţe valoroase şi utile, a avea convingeri raţionale, a propune opinii personale, a accepta că ideile proprii pot fi discutate şi evaluate, a construi argumente suficiente propriilor opinii, a participa 100


activ şi a colabora la găsirea soluţiilor. Principalele metode de dezvoltare a gândirii critice sunt: metoda Ciorchinelui; metoda Mozaic; metoda Cubul; metoda Turul Galeriei; metoda 6/3/5; metoda Lotus; metoda Palariile ganditoare; metoda Frisco; metoda Schimba perechea; metoda Explozia stelara; diagrama Venn; metoda Cauza-efect. Pentru ca învăţarea prin cooperare să se bucure de un real succes, se impune respectarea unor reguli. Literatura de specialitate relevă faptul că, pentru ca elevii să fie dispuşi să lucreze în echipă, se impune respectarea a două condiţii: asigurarea unui climat pozitiv în clasă; formularea unor explicaţii complete şi corecte asupra sarcinii de lucru, astfel încât aceasta să fie înţeleasă de toată lumea. În vederea asigurării unui climat pozitiv în sala de clasă este necesar ca elevii să aibă impresia că au succes în ceea ce fac. Factorii care asigură succesul într-o clasă sunt: formularea de expectanţe pozitive faţă de elevi; utilizarea unor strategii de management educaţional eficient; stabilirea de obiective clare şi comunicarea acestora elevilor; valorificarea la maxim a timpului destinat predării; evaluarea obiectivă. Eficienţa muncii în grup depinde de claritatea explicaţiei pentru sarcinile de lucru. Profesorii trebuie să ofere explicaţii cât mai clare şi să se asigure că ele au fost corect înţelese de către elevi. Literatura de specialitate oferă o imagine fidelă asupra antitezei care se creează între metodele tradiţionale şi cele moderne utilizate în predare. Metodele tradiţionale au următoarele caracteristici:  pun accentul pe însuşirea conţinutului, vizând, în principal, latura informativă a educaţiei,;  sunt centrate pe activitatea de predare a profesorului, elevul fiind văzut ca un obiect al instruirii, asadar comunicarea este unidirectionala;  sunt predominant comunicative,;  sunt orientate, în principal, spre produsul final, evaluarea fiind de fapt o reproducere a cunostintelor;  au un caracter formal şi stimulează competiţia;  stimulează motivaţia extrinsecă pentru învăţare;  relaţia profesor-elev este autocratică, disciplina şcolară fiind impusă.Aceste metode genereaza pasivitatea in randul elevilor. La polul opus, metodele moderne se caracterizează prin următoarele note:  acordă prioritate dezvoltării personalităţii elevilor, vizând latura formativă a educaţiei;  sunt centrate pe activitatea de învăţare a elevului, acesta devenind subiect al procesului educaţional;  sunt centrate pe acţiune, pe învăţarea prin descoperire;  sunt orientate spre proces;  sunt flexibile, încurajează învăţarea prin cooperare şi capacitatea de autoevaluare la elevi, evaluarea fiind una formativa;  stimulează motivaţia intrinsecă;

101


relaţia profesor-elev este democratică, bazată pe respect şi colaborare, iar disciplina derivă din modul de organizare a lecţiei. Prin metodele moderne se incurajeaza participarea elevilor, initiativa si creativitatea. Din toate cele menţionate rezultă faptul că profesorul trebuie să-şi schimbe concepţia şi metodologia instruirii şi educării, să coopereze cu elevii, să devină un model real de educaţie permanentă, să se implice în deciziile educaţionale, să asigure un învăţământ de calitate. Pregătirea managerială a profesorului, însuşirea culturii manageriale, nu numai cea tradiţională psihopedagogică şi metodică, pot asigura înţelegerea şi aplicarea relaţiei autoritate-libertate, ca nou sens al educaţiei, prin predare-învăţare şi rezolvarea altor situaţii din procesul educaţional şcolar. 

Bibliografie: 1. Dumitru, I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara, 2001 2. Guţu, V., Dezvoltarea şi implementarea curriculumului în învăţământul gimnazial: cadru conceptual, Grupul Editorial Litera, Chişinău, 1999 3. Ionescu, M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001 4. Marcu V. , Filimon L., Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura Universităţii din Oradea, 2003

Evaluarea prin metode complementare prof. Dorca Onorica, Scoala Gimnazială ‖O.Goga‖ Baia Mare prof. Dorca-Mărginaș Diana, Școala Gimnazială ‖N. Stănescu‖ Baia Mare Prezentându-se ca alternativă la metodele tradiţionale, a căror prezenţă este preponderentă, metodele complementare de evaluare oferă alte opţiuni instrumentale ce îmbogăţesc practica evaluativă. Metodele complementare pun în valoare o serie de capacităţi sau comportamente cum ar fi: calităţile imaginaţiei; atitudinile de responsabilitate; predispoziţiile pentru creaţie; stăpânirea anumitor operaţii; aptitudinele de organizare; comunicare sau relaţii într-un grup; posibilităţile de dezvoltare personală sau socială; fineţea estetică sau toate formele de bun simţ şi de experienţă. Valenţe formative ale acestor metode alternative de evaluare sunt multiple: stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, asigură o bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate contexte şi situaţii; asigură clarificarea conceptuală şi o integrare facilă a cunoştinţelor asimilate în sistemul noţional, devenind astfel operaţionale; valorifică şi stimulează potenţialul creativ şi originalitatea acestuia, descurajând practicile de speculare sau de învăţare doar pentru notă. „Caracterul complementar implică faptul că acestea completează arsenalul instrumentar tradițional (metode orale, scrise, practice) şi că se pot utiliza simultan în procese evaluative” (Cucoş, 2008, p.133). 102


Principalele metode complementare de evaluare, al căror potenţial formativ susţine individualizarea actului educaţional prin sprijinul acordat elevului sunt:  Observarea sistematică a activităţii școlare şi comportamentului elevilor față de învățare  Portofoliul  Investigaţia  Proiectul  Autoevaluarea și interevaluarea Ținând seama de avantaje și dezavantaje, metoda propusă de noi se numește RECONSTITUIREA sau PUZZLE. 1. Denumirea: RECONSTITUIREA - PUZZLE 2. Obiective: - Ordonarea logică a mui multor părți în scopul obținerii logice a unuui întreg - Refacerea întregului din părți în vederea reactualizării și consolidării cunoștințelor - Verificarea însușirii semnificației corecte a unor noțiuni 3. Descriere: Denumirea acestei metode vine de la piesele de puzzle care constituie fișa de evaluare pentru elevi și care va fi aplicată în perechi sau în grup. Este o tehnică modernă de evaluare, asimilată cu ușurință de copii, care nu vizează convertirea în calificativ a rezultatului evaluării, ci constatarea și aprecierea rezultatelor obținute la final, precum și modul de soluționare prin cooperare. Este un instrument al evaluării continue, funcția principală a acestuia fiind de reglare, ameliorare prin refacerea întregului din părți. Se potrivește atât unei secvențe de instruire cât și unei activități didactice integrale. 4. Aplicare pe un conținut Clasa a II - a Obiectul: Comunicare în limba română Subiectul : Biletul Copiii sunt împărțiți în perechi. Fiecărei perechi i se distribuie piesele unui puzzle cu conținutul unui bilet, din care elevii vor reconstitui întregul. Vor verifica prin lecturare dacă acesta respectă convențiile de limbaj în situația scrierii funcționale de tip bilet ( data, formula de adresare, mesajul – textul biletului și numele celui care a întocmit biletul). Sarcina de lucru se poate complica gradual, în funcție de nivelul de cunoștințe al clasei, dar și de specificul unei perechi de elevi, ca de exemplu: piesele de puzzle au aceeași formă. Se schimbă o piesă de la o pereche cu o piesă de la altă pereche, în condițiile în care biletele sunt cu text diferit. Perechile trebuie să sesizeze piesa nepotrivită și să o caute la altă pereche. Toate biletele reconstituite, întocmite corect reprezintă rezultatul evaluării și se expun, pentru a fi lecturate de alte perechi. 5. Avantaje: Timp rapid de lucru (operativitate); Aprecierea unor rezultate de diverse tipuri - cunoştinţe, capacităţi, abilităţi;

103


Conştientizarea achiziţiilor ce trebuie realizate la finalul unei secvenţe de instruire sau a activităţii didactice; Cultivarea responsabilităţii pentru propria învăţare şi rezultatele acesteia; Implicarea elevilor în realizarea sarcinilor propuse prin constituirea perechilor de tip ,,unul ajută și celălalt este ajutat‖; Formarea şi dezvoltarea competenţelor de autoevaluare; Asigurarea unui feedback operativ şi relevant; Reglarea oportună a procesului de predare/învăţare; 6. Dezavantaje: o Elevii se bazează pe formă, nu pe conținut atunci când reconstituie imaginea de ansamblu; o Superficialitate în elaborarea răspunsurilor; o Contaminarea sau gândirea asemănătoare; o Dezinteres, neseriozitate manifestată de unii elevi. Considerăm că este o metodă care are aplicabilitate pe conținuturi specifice mai multor discipline (geografie, istorie, știinte, etc.) precum și la nivele de studiu mai mari ( gimnaziu). Bibliografie: Cerghit I., 2002, Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura Aramis, București; Cucoș C., 2008, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași; Manolescu M., 2005, Evaluarea școlara: metode, tehnici, instrumente, Editura Meteor Press, București; Potolea D. şi Manolescu M., 2005, Teoria și practica evaluării educaționale, MEC; Radu I.T., 2008, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Metoda ,,Mai multe capete la un loc‖ Învățarea prin cooperare Prof. înv. primar Crâncău Ana Mirela Școala Gimnazială ,,Nicolae Iorga‖ Baia Mare Metoda vizează învățarea prin cooperare, putând fi utilizată în toate momentele cadrului. Momentele aplicării sunt:  Constituirea grupurilor de 5-6 elevi și atribuirea unui număr fiecărui membru al grupului;  Prezentarea temei și formularea în mod individual al unui răspuns;  Discutarea în grup a răspunsurilor fiecăruia și formularea unui răspuns al grupului;  Exprimarea unui număr și prezentarea, de către elevul căruia îi aparține, a rezolvării sarcinii din cadrul grupului acestuia. 104


EXEMPLU PRACTIC Mesajul zilei i-a surprins pe copii, numindu-i unici, dar și cu o ghicitoare. Cu ajutorul acesteia, ei au descoperit că arcul încovoiat care apare după ploaie, de la soare, este curcubeul. Folosind metoda învățării prin cooperare și anume ,,Mai multe capete la un loc" , copiii trebuie să creeze individual și apoi în grup un fragment din,, Povestea ROGVAIV".

Povestea ROGVAIV va fi creată zilnic, pe fragmente. Ea va umple paginile colorate ale cărții afișate. Copiii vor fi recompensați în fiecare zi cu câte o piatră prețioasă colorată în culorile curcubeului. Acestea vor fi lipite pe rând, pe coroana surpriză . Copilul care primește toate pietrele colorate pentru coroană va fi încoronat în ultima zi a săptămânii. Băieții vor deveni,, Regele ROGVAIV" , iar fetele vor fi ,, Regina ROGVAIV". Copiii creează primul, al doilea, al treilea și al patrulea fragment din ,, Povestea ROGVAIV". Spiritele se încing. Procesul creației este provocator...

Acestea sunt creațiile lor.

105


Recompensele fiecărei zile au fost nestematele în culorile curcubeului. Copiii le pun pe coroane. Toți au fost merituoși. Au fost încoronați. Au fost denumiți regine și regi ROGVAIV. ,, Povestea ROGVAIV" a fost expusă într-un loc de cinste, la centrul de citire. Soarele ne-a răsplătit eforturile, zâmbind și cucerindu-ne sufletele. Priviți regii și reginele noastre!

Avantajele strategiilor didactice care promovează învăţarea prin cooperare:  libertatea elevilor de a-şi exprima propriile opinii;  respectul faţă de opiniile celor din jur;  colaborarea eficientă între elevi;  potenţarea încrederii în sine;  punerea în valoare a experienţei de viaţă a elevilor;  toleranţă faţă de partenerii de dialog;  elevii devin parteneri la procesul de instruire şi educare;  crearea de ,,dezacorduri amicale’’ cu scop formativ;  dezvoltarea spiritului autocritic;  formează la elevi deprinderi de analiză, sinteză;  elevii sunt puşi în postura învăţătorului-predarea reciprocă. COOPERAREA:  stimulează interacţiunea dintre elevi;  generează sentimente de acceptare şi simpatie;  încurajează comportamentele de facilitate a succesului celorlalţi;  creşterea stimei de sine; 106


 încredere în forţele proprii;  diminuarea anxietăţii faţă de şcoală;  intensificarea atitudinilor pozitive faţă de cadrele didactice. Învăţarea bazată pe cooperare mobilizează elevii care se angajează şi se implică plenar în soluţionarea problemelor. Prin aceasta, lecţiile devin mai interesante şi mai captivante contribuind la dezvoltarea gândirii critice, constructive şi creative a elevilor. Bibliografie: www.google.ro: Învățarea prin cooperare Întâlnirea de dimineață, mesajul zilei și spiridușul Alabaster Snowball Profesor învățământ primar Uța Andreea Denisa Școala Gimnazială „ Nicolae Iorga‖, Baia Mare Ramurile copacilor erau împodobite de culoare și lumină, Zâna Belșugului și a Bogăției era prezentă. Mirosul de toamnă se împletea perfect cu mirosul florilor și clinchetul clopoțelului care anunța începerea unui nou an școlar. Emoțiile, nerăbdarea, inima cât un purice sunt martorii întâlnirii cu princhidenii clasei

a II-a A Step by Step. Nimic nou: o școală mare, săli frumos

gătite, copii mulți, cadre didactice de elită și o clasă cu două învățătoare. „ Step by Step‖ pătrunzi în lumea lor, puțin diferită, dar interesantă- ÎȚI VA PLĂCEA! Fascinația, noutatea, explorarea, implicarea, originalitatea sunt ghidurile spre acest tărâm. În această poveste personajele scriu cu cerneală aurită despre atmosfera prietenoasă, despre sentimentul de apartenență, implicare, încurajare pe care îl trăiesc în cadrul întâlnirii de dimineață, moment de întrepătrundere a activităților școlare și sociale. Spiridușul Alabaster Snowball este călăuza care deschide porțile spre eșarfa păcii Divine aruncată peste lume- CURCUBEUL. Prezența lui în cadrul întâlnirii de dimineață a fost descoperită, atunci când s-a observat dispariția mesajului zilei. Acest personaj misterios, sosit din lumea spiridușilor nu vorbește în această lume, dar a înmânat învățătoarelor un bilet prin care își motivează prezența.

107


Astfel, misterul a fost dezvăluit, iar administratorul listei copiilor cuminți la care Moș Nicolae trebuie să le ducă cadouri s-a pus pe treabă. I-a sfătuit să fie cuminți, atenți la lecții și harnici pentru a primi cizmulița lui Moș Nicolae la finalul activităților.

Mesajul zilei a venit tocmai din Orașul Spiridușilor unde trăiesc urmașii piticilor din Scandinavia. Aceștia sunt spiridușii, care sunt buni și amabili cu toată lumea. Ei locuiesc pe străzi minunate, numite: Strada Roșie, Strada Orange, Strada Galbenă, Strada Verde, Strada Albastră, Strada Indigo și Strada Violet. Pe Strada Roșie cresc flori roșii, pe Strada Orange cresc portocali, pe Strada Galbenă sunt statui galbene, pe Strada Verde sunt garduri verzi, pe Strada Albastră sunt bănci albastre, pe Strada Indigo sunt pietricele indigo și pe Strada Violet curge un râu violet.

108


Sarcinile au fost descoperite și rezolvate cu ajutorul personajului enigmatic. Captându-se atenţia copiilor, stârnind interesul şi curiozitatea, de a se implica. Prin mesajul zilei s-a făcut introducerea în temă şi anume termenii cheie care fac legătura cu activităţile ce urmau să se desfăşoare la centrele de interes. Itemii de la panou erau scrişi cu litere de tipar și scurt formulaţi, clar, pentru a oferi bucurie în momentul decodării. Sarcinile propuse interdisciplinare au scopul de a fixa și consolida cunoştinţele dobândite. Astfel, Spiridușului Alabaster Snowball a avut rolul de a stârni interesul, de a crea experiențe, de a ajuta elevii să învețe prin descoperire, de a crea o ambianță plăcută, de a-i ajuta să colaboreze, dar și de instrument care i-a pregătit pe copii pentru ziua respectivă.

Metode alternative de evaluare Prof. Vank Alina, Prof.Vank Mircea Ioan Școala Gimnazială ‖Lucian Blaga‖ Baia Mare În țara noastră, sistemul educațional este implementat ca fiind o relație între procesele de predare - învățare - evaluare. Evaluarea reprezintă punctul final într-o succesiune de pași care sunt parcurși pentru formarea elevilor, atât privind latura științifică a disciplinelor predate cât și a unui comportament corespunzător în diferite situații. Evaluarea educațională reprezintă actul didactic integrat acestui proces, care evidențiază activitățile școlare, nivelul performanțelor atinse de elevi și eficiența acestora, indicator care conduce la perfecționarea procesului de predare - învățare. Metodele tradiționale de evaluare (evaluarea orală, scrisă și practică), constituie elementele principale și dominante de desfășurare a acestui proces. Plecând de la această realitate, strategiile moderne de evaluare vin să accentueze dimensiunea acțiunii evaluative oferind elevilor diverse posibilități prin care pot să demonstreze ceea ce știu și în mod special ceea ce pot ei să înfăptuiască. Printre principalele metode alternative de evaluare, al căror potențial formativ care susține individualizarea actului educațional, prin ajutorul acordat elevului, pot fi remarcate:  observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor;  investigația;  proiectul;  portofoliul; 109


autoevaluarea. Observația sistematică a activității, oferă celui care evaluează informații referitoare la performanțele elevilor, din perspectiva capacității lor de acțiune și de relaționare, a competențelor și abilităților obținute. Investigația ca formă alternativă de evaluare, oferă elevului posibilitatea de a aplica într-un mod creativ cunoștințele asimilate în situații diferite, pe parcursul orelor de curs. Proiectul reprezintă o activitate mai amplă decât celelalte metode de evaluare. Proiectul se inițiază in clasa, prin definirea și înțelegerea sarcinii, se poate continua acasă pe parcursul mai multor zile sau săptămâni, timp în care elevul se consultă permanent cu profesorul. Încheierea acestei metode de evaluare se finalizează tot în clasă, prin prezentarea proiectului în fața colegilor. Pentru realizarea unui proiect se parcurg, în ordine, următoarele etape:  Alegerea temei;  Organizarea proiectului: - alcătuirea echipei; - distribuirea de roluri (sarcini) în echipă; - stabilirea modalităţilor de evaluare; - alcătuirea graficului de realizare;  stabilirea identităţii vizuale a proiectului;  documentarea şi culegerea informaţiilor;  stabilirea soluţiei;  realizarea practică;  testarea;  prezentarea;  evaluarea Elevii pot fi apreciați pentru modul de lucru, de prezentare și/ sau pentru produsul obținut. Metoda proiectului presupune activitatea pe grupe și pregătirea cadrului didactic și a elevului pentru ideea lucrului în comun. Grupul poate fi alcătuit din două pana la zece persoane, în funcție de numărul elevilor din clasă, natura obiectivelor și experiența participanților la proiect. Fiecare membru din grup are o sarcină bine definită (secretar - notează ideile membrilor grupului); moderator (asigură participarea tuturor membrilor la activitate); raportorul (cel care prezintă clasei concluziile grupului). Sarcinile cadrului didactic vizează organizarea activității, consilierea, încurajarea participării elevilor, neimplicarea (lasă grupul să lucreze independent în cea mai mare parte a timpului). Este important ca indicațiile formulate de profesor să fie clare și să conțină limita de timp pentru îndeplinirea obiectivelor.

110


Metode complementare de evaluare şcolară Prof. Inceu Sanda-Maria Prof. Dodin Adina-Margareta Colegiul Naţional ,,Mihai Eminescu‖ Baia Mare Procesul de învaăţământ integrează o suită de activităţi, între care se disting: predarea, invatarea, evaluarea etc. Activitatea profesorului – predarea, şi cea a elevului - învaăţarea, se obiectivează mereu în „interfaţa‖ conturată de rezultatele obţinute. Aceasta interfaţă cuprinde informaţia relevantă asupra activităţii celor doi agenţi ai activităţii şcolare. Alături de modalităţile de evaluare tradiţionale, la ora actuală se utilizează şi modalităţi alternative sau complementare de evaluare, a căror pondere devine tot mai semnificativă în paleta activităţilor evaluative desfăşurate la nivelul întregului sistem de învăţământ. Aceste modalităţi nu au fost concepute în ideea de a le înlocui pe cele clasice, ci în dorinţa de a face evaluarea mai flexibilă şi, de ce nu, mai atractivă, atât pentru evaluatori, cât şi pentru cei care fac obiectul evaluării: elevi, studenţi, persoane care participă la diverse programe de instruire. Preocuparea psihopedagogilor pentru aceste modalităţi alternative de evaluare este în creştere, iar lucrările recente de specialitate rezervă deja spaţii pentru tratarea acestui subiect de maximă actualitate, iar exemplele sunt uşor de găsit, deoarece autori precum D. Ungureanu (2001), C. Cucoş (2002), M. Manolescu (2002), X. Roegiers (2004) identifică atât avantajele, cât şi limitele specifice acestor modalităţi. 1. Referatul Acest instrument permite o apreciere nuanţată a învăţării şi identificarea unor elemente de performanţă individuală a elevului, care îşi au originea în motivaţia lui pentru activitatea desfăşurată. Se pot diferenţia două tipuri de referate:  referat de investigaţie ştiinţifică independentă, bazat pe descrierea demersului unei activităţi desfăşurate în clasă şi pe analiza rezultatelor obţinute;  referat bibliografie, bazat pe informarea documentară. Caracteristicile esenţiale ale referatului sunt:  pronunţat caracter formativ şi creativ;  profund caracter integrator, atât pentru procesele de învăţare anterioare, cunoştinţele disciplinare şi interdisciplinare, cât şi pentru metodologia informării şi a cercetării ştiinţifice, fiind astfel o modalitate de evaluare foarte sugestivă, precisă, intuitivă şi predictivă;  permite abordarea unor domenii noi, ce reprezintă extinderi ale conţinutului, în măsura în care tematica propusă este interesantă, justificată didactic şi există resurse în abordarea ei;  se pot realiza conexiuni cu alte obiecte de învăţământ şi cu modalităţi de investigaţie transdisciplinare; 111


 caracter sumativ, angrenând cunoştinţe, priceperi, abilităţi şi atitudini diverse, constituite pe parcursul unei perioade mai îndelungate de învăţare etc.. 2. Investigaţia Se prezintă ca un instrument ce facilitează aplicarea în mod creativ a cunoştinţelor şi explorarea situaţiilor noi sau foarte puţin asemănătoare cu experienţa anterioară. InvesŹtigaţia este o activitate care se poate derula pe durata unei ore de curs sau a unei succesiuni de ore de curs, în timpul căreia elevii demonstrează o gamă largă de cunoştinţe şi capacitaţi. Elevul sau grupul de elevi primesc o temă cu sarcini precise, bine circumscrise. Se poate formula şi ca temă pentru acasă, dar definitivarea se va face în clasă, prin comentarea concluziilor. Investigaţia este o metodă de evaluare care pune elevul în situaţia de a căuta o soluţie la exigenţe şi complexităţi diferite. Elevul trebuie să facă dovada înţelegerii cerinţelor temei, a soluţiei adoptate, generalizării sau transpunerii acesteia în alt context. Caracteristicile esenţiale ale investigaţiei constau în faptul că:  are un pronunţat caracter formativ;  are un profund caracter integrator, atât pentru procesele de învăţare anterioare, cât şi pentru metodologia informării şi a cercetării ştiinţifice;  are un caracter sumativ, angrenând cunoştinţe, priceperi, abilităţi şi atitudini diverse constituite pe parcursul unei perioade mai îndelungate de învăţare;  se pot exersa în mod organizat activităţi de cercetare utile în formarea ulterioară şi în educaţia permanentă. 3. Proiectul Constituie o metodă complexă de evaluare, individuală sau de grup, recomandată profesorilor pentru evaluarea sumativă. Subiectul este stabilit de profesor, dar după ce se obişnuiesc cu acest tip de activitate, elevii înşişi vor putea propune subiectele. Este obligatoriu ca elevii să dispună de anumite precondiţii:  să prezinte un anumit interes pentru subiectul respectiv;  să cunoască dinainte unde îşi vor găsi resursele materiale;  să-şi dorească să creeze un produs de care să fie mândri;  să nu aleagă subiectul din cărţi vechi sau să urmeze rutina din clasă; etc.. Capacităţile care se evaluează în timpul realizării proiectului pot fi:  capacitatea de a observa şi de a alege metodele de lucru;  capacitatea de a măsura şi de a compara rezultatele;  capacitatea de a utiliza corespunzător bibliografia. Evaluarea pedagogică vizează eficienţa învăţământului prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate şi rezultatele obţinute de către elevi în activitatea de învăţare. Evaluarea elementelor sistemului de învăţământ trebuie abordată unitar, astfel încât corelarea rezultatelor evaluării din cadrul fiecărui element al sistemului să 112


permită luarea celor mai bune decizii. Pentru acţiunile evaluative, deciziile de politică educaţională sunt determinante. Acestea pot fi luate în legătură cu toate componentele sistemului de învăţământ , mai importante pentru evaluare fiind cele care vizeză curriculum-ul, pregătirea personalului didactic şi asigurarea resurselor financiare. Evaluarea, indiferent de metoda folosită, trebuie să aibă un caracter stimulativ. Ea nu trebuie să demoralizeze pe elevi, ci să-i încurajeze şi să-i stimuleze să înveţe mai bine. Pentru aceasta, ea trebuie concepută şi prezentată elevilor ca o sarcină comună şi nu ca o sancţiune. Bibliografie: Apostol, Adriana , ,, Practici alternative de evaluare‖ , Editura Qim , Iaşi , 2003 Potolea Dan, Manolescu Marin – ,,Teoria şi practica evaluării educaţionale‖ suport de curs Radu , Ion , ,, Evaluarea în procesul didactic‖, E.D.P. , Bucureşti , 2000. Introducere în studiul chimiei Lapsanszki Edith Şcoala Gimnazială "Nicolae Iorga" Baia Mare Blaise Pascal afirma tranşant: „De obicei, suntem mai convinşi de argumentele pe care le descoperim singuri decât de argumentele pe care ni le oferă alţii‖ . Vedem astfel importanţa învăţării prin descoperire: dacă o informaţie ne este livrată „de-a gata‖ nu suntem impicaţi în construirea ei, suntem mult mai puţin dispuşi şi motivaţi să o învăţăm. Similar, unul dintre cele mai importante principii didactice stipulează: elevii trebuie să participe activ la procesul de învăţământ. Ei trebuie să iasă din rolul de simpli spectatori ai demonstraţiei oferite de către profesor, trebuie să fie parte a lumii pe care o învaţă. Dacă modul în care predăm, modul în care gândim predarea face apel la construirea unor experienţe profunde de cunoaştere, de trăirile afective şi de acţiune, acest lucru este posibil. Începeţi chiar de astăzi! Nu mai priviţi materia pe care o predaţi ca un ansamblu inert, amorf, de cunoaştinţe a căror unică raţiune este de a fi memorate de elevi! Încercaţi să scoateţi la suprafaţă povestea din spatele informaţiilor brute din manual. Acolo unde această poveste nu există, contruiţi una! Chimia se înscrie printre disciplinele fundamentale care alături de celelalte obiecte de învăţământ aduce o contribuţie însemnată în pregătirea generală a elevilor. Cercetările întreprinse, atât la noi în ţară cât şi pe plan mondial au relevat faptul că metodologia adecvată investigării unui sistem acţional de tipul procesului de învăţământ este abordarea sistemică.. În ciclul gimnazial chimia se studiază în clasele a VII-a şi a VIII-a. Introducerea studiului chimiei abia în clasa a VII-a este motivată de faptul că 113


înţelegerea acestui obiect de învăţământ necesită cunoştinţe de fizică, biologie şi matematică însuşite în clasele precedente. Considerăm că încă de la primele lecţii de chimie trebuie folosite cele mai eficiente metode de învăţare pentru a-i face pe elevii începători să pătrundă mai uşor în universul cunoaşterii chimiei. Chimia, prin prezentarea de cunoştinţe noi, dezvoltă elevilor interes şi curiozitate pentru înţelegerea naturii iar posibilitatea de a efectua experimente de laborator îi ajută la descoperirea fenomenelor chimice. Primele cunoştiinţe de chimie trebuie să fie clare, sistematizate pentru a asigura baza teoretică necesară înţelegerii legilor şi noţiunilor complexe care urmează să fie predate în clasele viitoare. Ca instrument de însuşire şi consolidare temeinică a cunoştinţelor se înscrie folosirea ca metodă de bază „învăţarea activă‖ materializată în metode ca: experimentul de laborator, problematizarea, algoritmizarea, modelarea, exerciţiul şi instruirea programată. În aceste condiţii lecţia de chimie trebuie să fie un dialog permanent între profesori şi elevi şi să determine elevii să gândească şi nu doar să reproducă textul manualului. Referindu-se la modul în care trebuie asimilate cunoştinţele, la logica în procesul cunoaşterii, Comenius, în „Arta didactică‖ indică următoarele etape: „Lucrurile înaintea ideilor şi ideile înaintea cuvintelor‖ criteriul ce constituie de fapt baza unei metode moderne de învăţare. Este absolut necesar ca în etapa actuală elevul să devină propriul său agent de perfecţionare. De aceea pentru a realiza acest deziderat în procesul de predareînvăţare se vor folosi metodele active. Învăţarea activă are o deosebită valoare formativă, dezvoltând capacităţile intelectuale ale elevilor, interesul pentru ştiinţă, precum şi importante trăsături ale personalităţii. Învăţarea activă se deosebeşte de metodele tradiţionale prin faptul că în centrul preocupărilor, al activităţilor concrete, se află elevul în timp ce cadrul didactic are rolul de a îndruma şi stimula elevii, de a-i ajuta atunci când sarcinile cognitive sau practice pe care le au de îndeplinit depăşesc posibilităţile şi pregătirea lor. Bibliografie:  ALBULESCU, I. Pragmatica predării, Editura Paralela 45, Piteşti, 2008  DUMITRU, I. ALEXANDRU, Dezvoltarea gândirii critice şi învăţare aeficientă, Editura de Vest, Timişoara 2000

114


Descrierea literară – Exemple de bună practică Prof.Ardelean Adriana Ramona Prof.Buzsor Ligia Greta Şcoala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu‖, Baia Mare Disciplina: limba și literatura română Clasa: a V-a Tipul lecţiei: - lecţie de însuşire de noi cunoştinţe Scopul lecţiei: - cultivarea interesului pentru lectura diverselor texte Text suport: ,, O stradă cu sentimente” de Ana Blandiana Competențe generale 1.n Participarea la interacţiuni verbale în diverse situaţii de comunicare prin prin receptarea şi producerea textului oral

Competențe specifice 1.1. Identificarea temei, a unor informaţii esenţiale şi de detaliu, a intenţiilor de comunicare explicite şi/sau a comportamentelor care exprimă emoţii din texte narative, monologate sau dialogate 1.2. Prezentarea orală, pe baza unor repere date de profesor, a unor informaţii şi a unor idei, exprimând opinii, emoţii şi sentimente prin participarea la discuţii pe teme familiare, de interes sau pornind de la textele ascultate/citite 3. Redactarea textului 3.1. Redactarea unui text scris de diverse diverse scurt pe teme familiare, tipuri având în vedere etapele procesului de scriere și structurile specifice, pentru a comunica idei și informaţii sau pentru a 115

Conținuturi − extragerea informațiilor esențiale și de detaliu din textul suport ; −identificarea stărilor/ emoțiilor/ sentimentelor emițătorului din diferite texte; − reformularea unei idei/informaţii audiate; − completarea, în dialog cu un partener, a unor enunțuri, pornind de la ideile esenţiale identificate într-un text

- exerciții de redactare a unei compuneri pe o temă dată.


relata experiențe trăite sau imaginate 4. Utilizarea corectă, adecvată şi eficientă a limbii în procesul comunicării orale și scrise

4.2. Aplicarea achiziţiilor lexicale şi semantice de bază, în procesul de înţelegere şi de exprimare corectă a intenţiilor comunicative .

precizarea sinonimelor/ a antonimelor pentru cuvinte date; − identificarea sensurilor cuvintelor în funcţie de context;

Obiective: - să extragă/ să reformuleze două/trei informații esenţiale din textul audiatcele care fac referire la aspectul străzii, al caselor; - să identifice trei sentimente/stări diferite din textul audiat; - să precizeze sinonime și antonime pentru 4 cuvinte alese de către profesor; - să precizeze pentru două cuvinte sensuri diferite care apar în alt context decât cel din textul audiat; - să imagineze, în echipă de câte doi elevi, un dialog, de aproximativ 6-7 replici, despre strada pe care locuiesc; - să redacteze o compunere narativă/dialogată (de minimum 80 de cuvinte) în care să relateze o experiență reală/imaginară - petrecută pe strada lor. Resurse:  umane: elevii clasei a V-a  de timp: 2 ore Mijloace şi materiale didactice: - manual, fişe de lucru, fişă de lucru adaptată pentru elev cu CES, laptop, desene, înregistrări audio şi video Organizarea clasei: activitate frontală / muncă individuală / activitate în perechi Bibliografie:  Florentina Sâmihăian, Sofia Dobra, Monica Halasi, Anca Davidoiu Roman - Limba şi literatura română, Manual clasa a V-a, Grup Editorial Art, Bucureşti, 2017  Florentina Sâmihăian, Sofia Dobra, Monica Halasi, Anca Davidoiu Roman - Limba şi literatura română, Ghidul profesorului clasa a Va, Grup Editorial Art, Bucureşti, 2017  Alina Pamfil – Didactica literaturii. Reorientări, Editura Art, 2016  Alina Pamfil – Limba şi literatura română în şcoala primară. Perspective complementare, ediţia a II-a, Editura Art, 2016 116


 https://www.youtube.com/watch?v=ctdalVIKs3Y Etapele lecției/desfășurarea activității EVOCARE (5 minute) REALIZAREA SENSULUI REFLECȚIE (15 minute) (20-25 de minute) Captarea atenției: - Audiție text suport: Profesorul le propune O stradă cu sentimente de elevilor să-și Profesorul prezintă Ana Bladiana imagineze, imagini cu - Predicții despre în echipă, un dialog, cele mai interesante semnificațiile de aproximativ 6-7 străzi de pe titlului; replici, mapamond: - Realuarea audiției despre strada pe care cea mai îngustă textului pe locuiesc (valorificând stradă, fragmente; informațiile din cea mai lungă, cea - Elevii vor extrage cel text și mai largă, etc. puțin două sentimentele/stările (videoproiector sau informații esențiale din identificate anterior) imagini A4) fragmentele audiate; Elevii vor identifica - Elevii vor preciza elementul comun stările/ al tuturor imaginilor: sentimentele transmise în strada. text; - Profesorul solicită elevilor să precizeze sinonime/antonime sau sensuri diferite ale unor cuvinte selectate din text: sinonime pentru cuvintele: împodobite, să se remarce, adânc, sentimente antonime pentru cuvintele: râde, urăşte, seamănă, se ceartă sensuri diferite pentru cuvintele: înflorituri, modele EXTINDEREA: Redactați o compunere narativă/dialogată (de minimum 80 de cuvinte) în care să relatați o experiență reală/ imaginară petrecută pe strada voastră.

117


Elevul – un bun cunoscător al valorilor. Oameni frumoşi - prin marea muzică Prof. Andreicuţ Alina Mirela Şcoala Gimnazială „Avram Iancu―, Baia Mare Prof. Ioan Cristina Inspectoratul Școlar Județean Maramureș „Mi-ar părea rău dacă aş face numai plăcere oamenilor. Scopul meu este să-i fac mai buni.“ Georg Friedrich Händel Muzica adevărată poate crea oameni frumoşi. Muzica are puterea de a oferi celor care-i încredinţează sufletul exemplul unei vieţuiri de dincolo de cuvinte: exemplul virtuţii. Nu orice muzică este capabilă de acest autentic act de propovăduire; doar cea care a fost investită cu aceste valori se face purtătoare – ea însăşi – de valoare. Valoarea trebuie să-i fie conferită de sursa umană care se constituie în creatorul care a plăsmuit-o: doar sufletul uman dăruit de Dumnezeu cu plinătatea virtuţii va putea, la rândul lui, să transmită acest mesaj prin intermediul capodoperelor pe care el creează. Cea mai înaltă valoare pe care o poate întrupa viaţa unui om – deci şi arta sa – este cea religioasă, spirituală, cea guvernată de cele trei mari virtuţi – credinţa, nădejdea şi dragostea. Atât în scop educativ direct (în şcoală), dar şi indirect (publicul prezent sau virtual al unei capodopere), marea muzică trebuie să poarte acest mesaj, chiar dacă societatea de azi fracturează valoarea, o marginalizează adeseori şi nu-i facilitează accesul la marele public. Muzica, cea mai abstractă şi poate cea mai frumoasă dintre arte, aduce mesajul ei inefabil, posibil de citit doar printre rânduri, care tocmai aceea devine mai dificil de decriptat, dar cu atât mai fermecător. Marea muzică nu e doar o delectare auditivă, ci o invitaţie tainică la drumul omului către sine, către lumina din el.1 Educaţia muzicală religioasă este centrată pe iubire – virtutea cea mai înaltă, cel mai frumos sentiment din lume, iar modelul muzical educativ trebuie să fie coordonat de autentica valoare: Patimile compuse de Bach (care trimit spre modelul lui Hristos), Requiem (de Mozart, de Verdi, de Faure...), cantatele, oratoriile sunt tot atâtea elemente muzicale prin care se poate realiza educarea paralelă, continuă, indirectă a conştiinţei umane prin intermediul modelelor de statură universală. Atunci când se intră în contact cu valorile spirituale ale unei astfel de muzici, sunt cooptate în trăirea şi înţelegerea valorii toate componentele personalităţii umane: cea raţională, cea sufletească, dar şi voinţa – ca forţă de 1

Pr. Dumitru Stăniloae, Comentariul 28 la Sf. Ioan Scărarul, Scara, Editura IBM al BOR, Bucureşti, 1980, p. 221-122.

118


concretizare. Arta muzicală religioasă (sau cu tematică religioasă) oferă un exemplu viu – prin subiectele întruchipate în cadrul capodoperelor–pentru ceea ce ar trebui să fie un om de autentică valoare, căci „emulaţia are mai mare putere decât orice altceva‖2. De aceea, atunci când se oferă publicului muzică de înaltă calitate–care se poate alege doar printr-un proces riguros de selecţie, aceasta pătrunde în conştiinţa ascultătorului, consolidând în locul cel mai tainic al sufletului un model de viaţă de neînlocuit. „Pentru a crea, artistul trebuie să afle drumul care duce la cer‖3 : în absenţa acestei orientări transcedente, şi arta, dar şi educaţia ce are la bază arta nu-şi află adevăratele consecinţe sfinţitoare. Educaţia este un plan important pe care arta muzicală activează ca formatoare de spiritualitate: educaţia nu este numai transmitere de informaţii, ci şi „resemnificare, înzestrare cu sens, căci educaţia e creatoare de cultură; prin educaţie, componentele culturii sunt resemnificate‖. 4 Educaţia religioasă este atât de importantă la orice vârstă pentru că are un „caracter holistic‖5, referindu-se la întreaga personalitate, având o puternică influenţă şi asupra construirii idealului educaţional. Nu trebuie să ignorăm faptul că exemplul personal al celui care se află ca titular în educaţie este foarte important, căci „înţelepciunea omenească nu este suficientă pentru vieţuirea în poruncile lui Hristos‖6 şi că este nevoie de depăşirea simplei plasări de informaţii în cadrul procesului educativ. „Folosirea muzicii ca forţă vindecătoare a fost evidentă încă din cele mai vechi timpuri, cu scopul de a încuraja fizic, mental, social, emoţional şi spiritual bunăstarea personalităţii umane―7; s-a remarcat întotdeauna faptul că „resursele muzicale ale omului se depozitează la nivele foarte profunde‖8– acolo unde se regăseşte baza personalităţii, convingerile cele mai puternice, credinţa şi iubirea de Dumnezeu. Dacă acestea sunt menţinute într-o stare de armonie interioară, întreaga personalitate umană beneficiază de stabilitate şi echilibru. Privind arta muzicală a omenirii, descoperim capodopere care au mărturisit în sufletele ascultătorilor credinţa, nădejdea şi dragostea, luminând existenţa lor: tocmai acestea ar trebui introduse cu prioritate în repertorii şi programe de studiu pentru a propovădui valorile cele mai înalte. Din perspectivă cronologică, putem începe perspectivarea muzicală a epocii renascentiste şi baroce cu Guillaume de Machault, cel mai important reprezentant al curentului Ars Nova, cel care a compus Missa de la Notre Dame (aprox. în 2

Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie, apologia vieţii monahale, despre creşterea copiilor, Editura IBM al BOR, Bucureşti, 2001, p. 422. 3 Ionel Jianu, Brâncuşi- viaţa şi opera, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983 4 Constantin Cucoş Educaţia religioasă, Editura Polirom, Iaşi, 2010. p. 20. 5 Elena Dimitriu Tiron, Dimensiunile educaţiei contemporane, Institutul European, 2005, p. 74. 6 Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educaţie ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu, 2006, p. 10. 7

Leslie Bunt, Music Therapy: An art beyond words, New Grove’s Dictionary for Music and Musicians, Routledge, London,1994. 8 Leslie Bunt, Music Therapy: An art beyond words, New Grove’s Dictionary for Music and Musicians Routledge, London,1994.

119


1350), cea mai celebră creaţie sonoră din întregul Ev Mediu. Josquin des Pres, unul dintre cei mai mari polifonişti, şi-a exercitat arta în capodopere corale precum Ave Maria, Stabat Mater, Miserere–care redau echilibrul dintre expresivitatea încărcată de emoţia religioasă (cea mai profundă dintre toate) şi o construcţie tehnică precisă. Johannes Ockeghem este unul dintre cei mai importanţi compozitori francoflamanzi, rămas celebru prin Deo gratias la 36 de voci–lucrare care i-a adus o reputaţie de virtuozitate contrapunctică neegalată. Claudio Monteverdi este unul din cei mai reprezentativi compozitori prebachieni, autorul seriei de Madrigale spirituale (1583), Gloria (1630), Missa şi Psalmii compuşi în 1650. Păşind pe teritoriul cultural german, la loc de cinste se află Heinrich Schütz, care s-a anunţat ca un precursor al expresivităţii bachiene prin Psalmii lui David (1619), prin Magnificat (1617) compus pentru sărbătorirea centenarul Reformei, prin „Requiem”-ul din 1636, prin seria de Cântece sacre (1625), prin Psaltirea lui Becker (1628). Schütz a fost şi autorul mai multor serii de „Mici concerte spirituale‖ (1636-1639) care conţin fervoarea de maturitate a credinţei sale, al Simfoniilor sacre şi al Magnificat-ului german (1671). Giovanni Battista Pergolesi este artistul care, în cei 26 de ani de viaţă trăită în condiţiile dezvoltării rapide a unei boli grave de oase, şi-a împlinit misiunea muzicală în sudul peninsulei italiene: contemporan cu J. S. Bach, Pergolesi este autorul celebrului Stabat Mater (1736), compus chiar în anul trecerii sale la cele veşnice. Johann Christoph Bach a fost fiul cel mare al lui J. S. Bach, al treilea din cei patru fii care au devenit compozitori; J. Chr. Bach a îmbogăţit repertoriul religios cu oratoriile Copilăria lui Iisus (1773) şi Învierea lui Lazăr (1773), perpetuând semnificaţia spirituală a creaţiilor ilustrului său tată. Dar culminaţia muzicii culte îşi găseşte împlinirea în personalitatea lui Johann Sebastian Bach, autorul cantatei de tinereţe Pentru că Tu nu mi-ai lăsat sufletul în infern – lucare în care aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru întruparea, Patimile şi Învierea Sa, prin care a adus lumii mântuirea. Din creaţia mai târzie de cantate semnate de J. S. Bach amintim doar titlurile câtorva dintre ele: Din adâncuri Te chem, Doamne, Dumnezeu este Stăpânul meu, Dumnezeu se gândeşte la noi, Rezistă în faţa păcatului. Dar, realizările muzicale centrate pe textul Sfintei Liturghii sunt Magnificat şi Missa în si minor – ambele cu texte în limba latină: Magnificat a fost redactat pentru postul Crăciunului din anul 1723, constituind un cântec de slavă adus întrupării lui Hristos printre oameni, iar Missa în si minor, edificiu monumental, catolică prin textul pus pe muzică, dar cu adevărat ecumenică prin ţinuta sa spirituală. Patimile după Matei reprezintă cea mai înaltă culme a creaţiilor bachiene pentru biserica protestantă şi una dintre cele mai înalte culmi ale muzicii religioase a tuturor timpurilor. Şi creaţia sa organistică poate fi investită cu rezonanţe religioase, ilustrând „elemente decorative ale cultului‖9. Coralele sale sunt monumentele de simplitate şi expresivitate prin care Bach esenţializează întreaga sa expresivitate; ultimul coral al lui Bach este compus având la bază cuvintele Voi apărea în faţa tronului Tău, ceea ce demonstrează fiorul acestui mare 9

*** Dicţionar de mari muzicieni, Larousse, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000, p.31.

120


creator în faţa morţii şi a Judecăţii, al unui geniu ajuns la finalul unei vieţi dedicate muzicii de preamărire a lui Dumnezeu. Tradiţia religioasă a epocii baroce a fost susţinută şi de către Georg Friedrich Händel, prin compunerea celebrelor Chandos Anthems (psalmi pe texte în limba engleză), lucrări pregătitoare pentru viitoarele sale oratorii al căror gen l-a revoluţionat: în rândul acestora, un loc privilegiat îl deţine oratoriul Messias , compus în doar 24 de zile (1741) la Dublin, a cărui parte secundă se încheie cu un imn de slavă referenţial în întreaga istorie a muzicii: Alleluia!. Aceste capodopere – ascultate, aprofundate, analizate, trăite – ne argumentează fără echivoc faptul că muzica bună creează oameni buni, statorniceşte bunătatea în sufletele noastre, fiind o bază terapeutică indirectă: bunătatea e aşezată ca înaltă virtute alături de iubire şi în Sfânta Scriptură, iar Sfinţii Părinţi vorbesc despre ea în cuvintele cele mai elogioase. „Bunătatea e lucrul cel mai de valoare al omului. Fiecare din noi trebuie să stăruim pentru o viaţă îmbunătăţită, să fim mai buni. Sinteza tuturor osteneliilor noastre pentru noi şi pentru alţii este: să fim buni şi să fim mai buni! Bunătatea e poate lucrul cel mai de valoare din câte poate realiza omul în lumea aceasta. Mai sunt şi alte valori, dar de măsura bunătăţii nu există nimic!‖.10 Relaţia între religie şi cultură a preocupat mulţi gânditori şi artişti ai lumii, căci adevărata cultură–cea marcată profund de autenticitate şi valoare–este inevitabil şi indisolubil legată de credinţă, de afirmarea unui ideal care are rol normativ la nivel spiritual, nu doar estetic. Nu numai cultura religioasă, dar şi cultura în general este alimentată de tematici care se revendică din sursele creştine (Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie, activitatea eclezială): cultura relaţionată cu educaţia religioasă afirmă cele mai înalte valori pe care le poate fructifica activitatea umană. Artistul are datoria de a împărtăşi darul cu care a fost investit, de a înmulţi bucuria în sufletele oamenilor; datoria sa nu e doar de natură estetică sau morală, ci –mai presus de acestea - este de natură religioasă. Sf. Nectarie scrie în cuvinte nemuritoare despre „datoria ta: să faci ca fericirea să rămână în inimile tuturor. Străduieşte-te să fii mereu fericit. Nu te mai lăsa pradă acelei tristeţi visătoare. Plata ta mare va fi dacă te faci pricină de bucurie pentru alţii – acesta este principiul după care mă călăuzesc în viaţă. Când bucuri inima aproapelui tău, fii sigur că te vei face plăcut lui Dumnezeu mai mult decât dacă te-ai ruga şi ai posti îndelung. Dacă-ţi împlineşti datoriile morale pe care le ai faţă de aproapele tău, atunci le împlineşti şi pe cele faţă de Dumnezeu, dar dacă aproapelui nu-i porţi de grijă, deşi împlineşti toate ce se cuvin lui Dumnezeu, jertfa ta nu va fi primită. Trăind pentru alţii, trăieşti pentru Dumnezeu―.11 Sentimentul apartenenţei la dragostea şi bunătatea lui Dumnezeu a născut, din zorii artei muzicale, capodopere care au valoarea mărturisirilor de credinţă articulate artistic. Marii creatori şi-au mărturisit credinţa în arta lor şi au investit 10

Arhim. Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni, Editura Agaton, Făgăraş, 2007. P. 7.

11

http://www.revart.ro/2-2010/08.pdf

121


întregul lor capital de suflet aşa cum numai în numele iubirii o poate face cineva. Pentru că viaţa n-a fost de ajuns, ei şi-au transfigurat drumul vieţii într-un univers în care oamenii nu au multe de spus. Unii oameni... Dar alţii şi-au cântat dragostea de Dumnezeu şi acolo unde cuvintele încetează, unde nici o vorbă nu mai trece graniţa semnificaţiilor spirituale profunde. Acolo unde rămâne doar muzica. Muzica adevărată poate crea oameni frumoşi.12 Bibliografie Albulescu, Ion (2008), Morală şi educaţie, Editura Eikon, Cluj-Napoca Alex, Sergiu (2010), Incursiuni de meloman, Editura Eikon, Cluj-Napoca Bentoiu, Pascal (1973), Sinteze. Deschideri spre lumea muzicii, Editura Eminescu, Bucureşti Cucoş, Constantin (2010), Educaţia religioasă, Editura Polirom, Iaşi Munteanu, Gabriela (1997), De la didactica muzicală la educaţia muzicală, Editura Fundaţiei „România de mâine―, Bucureşti Paşca, Eugenia, Maria (2009), Dimensiuni ale educaţiei artistice, Managementul activităţilor muzicale extracurriculare în educaţia formal şi informal, Editura Artes, Iaşi Părăian, Arhim. Teofil (2007), Cum putem deveni mai buni, Ed. Agaton, Făgăraş Sf. Ioan Gură de Aur (2001), Despre feciorie, apologia vieţii monahale. Despre creşterea copiilor, Editura Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti Timaru, Valentin (2008), Muzica noastră cea spre fiinţă, Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş Surse documentare online http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5883 http://expresive.ro/dincolo-de-cuvant-puterea-dans-terapiei-introducere/ http://www.muzeuminbm.ro/wp/2012/11/ http://www.revart.ro/2-2010/08.pdf Studiu de caz didactic pentru elevii din învățământul liceal – efectul de manipulare în mass-media Prof. psih. Florentina Baciu Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Maramureș În literatura de specialitate, manipularea este descrisă ca fiind acţiunea prin care un actor social (persoană, grup, colectivitate) este determinat să gândească şi/sau să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, şi nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune şi distorsionând intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi de decizie (Buzarnescu S., 1996). Diferenţa dintre manipulare şi persuasiune constă în faptul 12

http://www.revart.ro/2-2010/08.pdf

122


că actorul social persuadat cunoaşte intenţia celui care foloseşte această tehnică pentru convingere, pe când în manipulare cel manipulat nu este conştient de intenţia celui care se foloseşte de acest proces de convingere. În lucrare este prezentat un efect de manipulare surprins în presa scrisă cu scopul distorsionării unor știri ce pot acționa asupra publicului cititor, fapt ce poate determina o modificare a stărilor decizonale ulterioare. a) Starea de fapt - articolul apărut în ziarul ―Gândul‖ / 6 ianuarie 2010 :―Victimă Din cauza unor complicaţii la plămâni‖. Tony Tecuceanu de la Cârcotaşi a murit după ce a fost diagnosticat cu AH1N1; autor Mădălina Chițu. Actorul a fost diagnosticat în Ajunul Craciunului cu virusul AH1N1, la spitalul "Matei Balş". b) În ce a constat manipularea: modificarea opțiunii de vaccinare în direcția ―pro‖ în rândul unei mase mari de oameni. Dacă până la valorificarea mediatică a nefericitului eveniment (recte moartea actorului Tony Tecuceanu) existau în rândul populației - pe lângă subiecții receptivi la ideea de a se vaccina - și un procent considerabil de ―nehotărâți‖ și ―rezistenți‖ la aceasta inițiativă a Ministerului Sănătății, ulterior, efectivul acestor două categorii din urma s-a diminuat substanțial înregistrându-se aproape o ―inflație‖ de subiecți doritori de vaccin. Informațiile referitoare la existența atitudinilor de rezervă și evitare a vaccinului în rândurile populației din România au fost luate de pe site-urile Ministerului Sănătății și al Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale: www.ms.ro / www.roportal.ro/ www.mmssf.ro. Aceleași surse plus www.ziare.com și www.cotidianul.ro ne-au semnalat și creșterea ulterioară a solicitărilor de vaccin. Informații ―omise‖ din știre:  bolnavul a fost internat în seara de 24 decembrie 2009 cu diagnosticul pneumonie bilaterală avansată, obezitate gradul II;  primele 2 teste făcute la spitalul ―Matei Bals‖, pentru stabilirea infestării cu virusul AH1N1 au ieșit negative; abia al treilea test efectuat în a 7-a zi de internare a iesit pozitiv (?); de aici, ipoteza preluării virusului chiar din spital.  radiografiile care i-au fost făcute la plămâni sunt neconcludente (plămânii lui nu se văd la radiografie) prin urmare se avansează diagnosticul ―Boala plămânului alb‖ / ―ARD‖;  pe foaia de deces eliberată de spitalul în care a fost internat la cauza decesului apare scris: infarct miocardic;  nici la aceasta dată cauzele decesului nu sunt elucidate; c) Tehnica de manipulare: amorsarea. Aceasta se referă la perseverarea într-o primă decizie aparent puţin costisitoare (luată în lipsa informaţiilor complete) atunci când persoana "amorsată" ia o a doua decizie, de data aceasta considerând ca o ia în perfectă cunoştinţă de cauză (R.V. Joule şi J.L. Beauvois, 1997) d) Modul de acțiune al manipulării asupra publicului Manipularea generează un efect de tip ―bulgăre de zăpadă‖ în rândul cititorilor respectiv telespectatorilor relativ la acceptarea vaccinării contra virusului gripei porcine (materialul a fost difuzat și ca documentar pe acasatv.ro / Povestiri adevarate / ediția de seară 5.01.2010). Mai specific: 123


 prezentarea dramatică și incompletă a evenimentului evoca la nivel subconștient reflexe condiționate ce stimulează mecanismele de aparare și instinctele de conservare ale cetățenilor;  vizionarea materialului a trezit rezonante afective intense, stări emoționale ce directionează persoana spre securizarea de temutul virus prin vaccin;  dezbaterea cazului (în scris și televizionistic) a condus la sensibilizarea maselor față de eveniment și, implicit a promovat și a imprimat soluția vaccinării în psihismul populației; e) Efectele manipulării asupra populației: teama, creșterea motivației pentru realizarea vaccinului, receptivitate crescută față de informațiile de gen, sugestibilitate sporită raportat la efectele benefice ale vaccinului (care, pentru unii subiecti, acționează aproape pe tipar de efect placebo); f) Cercetarea propriu-zisă a avut drept scop surprinderea modificărilor decizionale ca urmare a prezentării distorsionate a știrilor; In Psihologia experimentală, conceptul de măsurare este utilizat în sensul de operație prin care se atribuie numere datelor discrete sau continue ce urmează a fi evaluate. Astfel, observarea sistematică precum și consemnarea unor fapte precise permit, în cele din urmă colectarea unor informații numerice. Anderson (2001), definește „măsurarea‖ în psihologie ca fiind granița ce delimitează lumea comportamentelor de lumea științei. Măsurarea presupune o translatare de la concret /evenimențial spre conceptual /simbolic. Procedura de măsurare: impactul știrilor legate de decesul actorului Tony Tecuceanu asupra funcționărilor unei instituții (analiza cantitativă și calitativă a datelor); Ipoteza: un procent însemnat din lucrătorii firmei și-au schimbat opțiunea relativ la vaccinare ca urmare a lecturării / vizionării știrilor pe tema decesului artistului T.T. Variabila independentă va fi reprezentată de informația modulată/ manipulată, în timp ce variabila dependentă va fi alcatuită din chiar stările subiective (și deciziile) subiecților. Etape în certetare: Pasul 1  Lotul experimental (efectiv 25 persoane). Se va alcătui un eșantion reprezentativ (vârsta/sex/nivel de studii) din rândul lucrătorilor unei firme. Aceștia vor fi investigați (pe baza unui chestionar simplu) în legătură cu atitudinea lor față de procesul vaccinării impotriva virusului gripei noi ÎNAINTE și DUPĂ ce vor lectura / viziona informațiile furnizate prin stire.  Analiza cantitativă: nr. subiecților care și-au schimbat decizia de a se vaccina sau nu după lecturarea / vizionarea știrii distorsionate;  Analiza calitativă: trăiri, emoții, sentimente, anxietăți specifice ori dominante, amplificate/ diminuate după audierea știrii distorsionate – informații recoltate cu ajutorul: a) unei grile tip de autoevaluare; b) pe baza unui protocol de observare completat de 2-3 observatori;

124


 In acest mod vom obține frecvențe diferite pentru anumite tipuri de reacții, care dobândesc semnificații pentru contexte specifice, se pretează la corelații și se condensează în concepte (Anderson).  Se vor efectua corelatii si se va urmari in ce masura sunt semnificative si sustin ipoteza  Lotul de control va fi alcătuit din 25 de lucrători ai aceleiași instituții dar asupra cărora nu se va interveni prin manipularea informației. Eșantionarea va urmări și în acest caz criterii de reprezentativitate.Ș acesti subiecti vor fi investigați (pe baza unui chestionar simplu) în legătură cu atitudinea lor față de procesul vaccinării împotriva virusului gripei noi (de care se presupune că măcar au auzit).  Analiza cantitativă: nr. subiecților care doresc / nu doresc să se vaccineze;  Analiza calitativă: trairi, emotii, sentimente, anxietati specifice ori dominante relativ la gripa noua, culese cu ajutorul: a) unei grile tip de autoevaluare; b) pe baza unui protocol de observare completat de 2-3 observatori; Pasul 2  Lotului experimental i se va furniza știrea completă, corectă nedistorsionată a posibilelor cauze ale decesului actorului T.T. (informațiile „omise‖ prezentate la începutul lucrării);  Se vor realiza din nou: analize cantitative, calitative, corelații (atât cu rezultatele anterioare ale lotului experimental cât și cu cele ale lotului de control). Teoretic și practic valorile lotului experimental ar trebui să se apropie de cele ale lotului de control.  La finalul analizei se vor formula concluzii. Bibliografie Buzărnescu S., Sociologia opiniei publice, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1996, p. 102. Joule, R.V.; Beauvois, J.L., Tratat de manipulare, Bucureşti, Editura Antet, 1997 Webografie: www.gandul.info/.../tony-tecuceanu-de-la-carcotasi-a-murit-dupa-cea-fost-diagnosticat-cu-ah1n1-5263398 Bazele psihologice ale învăţării matematicii prof. inv. primar Ardelean Cristina, prof. inv. primar Stetco Mariana, Liceul Pedagogic ,,Regele Ferdinand‖Sighetu Marmației Motivaţia învăţării se subsumează sensului general al conceptului de motivaţie şi se referă la totalitatea factorilor care îl mobilizează pe elev la o activitate menită să conducă la asimilarea unor cunoştinţe, la formarea unor priceperi şi deprinderi. Motivaţia reprezintă cauza pentru care elevii învaţă mai mult sau mai puţin, cu rezultate mai bune sau mai puţin bune. Ce îl îndeamnă pe elev să înveţe matematica? Această întrebare trebuie să ne-o punem, deoarece fără 125


o motivaţie adecvatǎ şcolarul nu va depune nici un efort intelectual pentru învingerea greutăţilor ivite în asimilarea matematicii. Maslow a detaliat problema motivaţiei în educaţie propunând teoria gratificării trebuinţelor, cunoscută prin modelul piramidal al ierarhiei trebuinţelor în care motivele sau trebuinţele inferioare se găsesc la bază, iar cele superioare ―la vârf.În partea de jos a piramidei se găsesc aşa-numitele trebuinţe de deficienţă (care apar în urma lipsei), iar deasupra liniei punctate se situează trebuinţele de creştere sau dezvoltare. Indivizii sunt dominaţi de trebuinţele de deficienţă, dar vor căuta satisfacerea celor de dezvoltare; trebuinţele de deficienţă stau sub semnul urgenţei, cele de dezvoltare sub semnul importanţei. Teoria fundamentalǎ a lui Maslow este aceea cǎ atunci când o trebuinţǎ de ordin inferior este satisfǎcutǎ, individul va trece la satisfacerea celei de ordin imediat superior. Creşterea performanţei este proporţională cu intensificarea motivaţiei până la un punct, dincolo urmează stagnarea sau chiar regresul. Eficienţa activităţii este maximă la o anumită mărime a intensităţii motivaţiei, numită optim motivaţional. Atât supramotivarea cât şi submotivarea într-o activitate pot conduce la rezultate slabe sau chiar la eşec. O trebuinţă nu apare ca motivaţie decât dacă cea anterioară ei a fost satisfăcută.Apariţia unei trebuinţe noi după satisfacerea alteia anterioare nu se realizează brusc ci gradual.Pentru a învăţa bine, elevii trebuie mai întâi să se simtă fizic confortabil, siguri, relaxaţi, să se simtă îndrăgiţi şi să aibă o stimă de sine ridicată. Satisfacerea acestor trebuinţe depinde nu numai de educator, ci şi de familie. Studiul matematicii corespunde unei trebuinţe de dezvoltare.Problema capitală este aceea a modului cum ajunge elevul la ,,trebuinţa de matematică”. Utilitatea practică şi socială a matematicii pare a fi un scop prea îndepărtat pentru a fi eficient şi aplicabil la vârsta şcolară mică. Lauda şi dojana, adică recompensa şi pedeapsa, sunt motive mai,,accesibile‖, în clasele mici. Dar aceste motive sunt extrinseci faţă de activitatea matematică. Elevii învaţă nu din plăcere, ci pentru anumite consecinţe pe care le doresc (să ia un calificativ bun pentru a face plăcere părinţilor sau pentru a-şi depăşi colegii).Există însă neîndoielnic şi elevi, caracterizaţi prin motivaţie intrinsecă, pentru care activitatea matematică este plăcută şi interesantă, indiferent de scopurile mai mult sau mai puţin îndepărtate care pot fi realizate prin intermediul ei. În cazul acestora, bucuria cunoaşterii, plăcerea intelectuală generată de creşterea posibilităţilor mintale, conştientizate de elev prin rezolvarea cu succes a diverselor probleme, este forţa internă care orientează şi susţine eforturile elevului în învăţarea matematicii. Şcolarul mic manifestă curiozitate, dorinţă de a învăţa. La unii însă după primii ani de şcolarizare se observă o schimbare radicală: în locul dorinţei, al plăcerii de a lucra la matematică apare uneori dezinteresul sau chiar atitudinea negativă. Această schimbare nu are loc în mod brusc. Există indicii ale apariţiei ei. Orice rămânere în urmă care nu este observată la timp poate antrena un proces de inadaptare şcolară. Elevul se resemnează sau renunţă devenind indiferent faţă de matematică. Factorul decisiv în ataşarea faţă de orice obiect de învăţământ pare a fi reuşita. Elevii preferă acele obiecte de învăţământ care le sunt mai accesibile şi la care sunt ajutaţi efectiv să reuşească. Iată importanţa efortului continuu pentru a perfecţiona 126


predarea matematicii. Interesul pentru matematică se cultivă prin conţinutul învăţământului matematic, prin dezvăluirea ,,secretelor‖ ştiinţei matematice, prin atractivitatea pentru problematic. Micii şcolari dau o nuanţă afectivă întregii lor activitǎţi. Pe măsură ce li se pun în faţă dificultăţi noi, fiind orientaţi şi ajutaţi să le depăşească, ei trăiesc bucuria succesului, dobândesc încredere în puterile lor, îi interesează din ce în ce mai mult activitatea matematică. Orice exagerare în sensul depăşirii capacităţilor de înţelegere ale elevilor (forţarea minţii lor) pentru a accepta abstracţiuni matematice improprii acestei vârste, dar şi o minimalizare a capacităţilor de tip ,,subsolicitare‖, îi îndepărtează de matematicǎ. O educaţie pentru înţelegere, în accepţia lui Gardner, ar trebui să se construiască pe două fundamente. Pe de o parte, este necesar ca educatorii să recunoască dificultăţile cu care se confruntă elevii în obţinerea unei înţelegeri adevărate a anumitor obiecte de studiu şi concepte importante. Pe de altă parte, este necesar ca educatorii să ia în considerare diferenţele în plan mental dintre diferite persoane şi, pe cât posibil, să se adreseze unei varietăţi foarte largi de elevi. În acest caz teoria inteligenţelor multiple poate contribui efectiv la un proces eficient de predare. O pespectivă bazată pe inteligenţe multiple poate potenţa înţelegerea în cel puţin trei feluri: prin oferirea unor puncte de acces semnificative, prin oferirea unor analogii corespunzătoare sau prin oferirea unor reprezentări multiple ale ideilor centrale sau de bază legate de un subiect.Punctele de acces pot fi organizate astfel încât să valorifice diferite tipuri de inteligenţe. În continuare sugeram câteva exemple: a) Punctul de acces narativ – o scurtă istorioară poate precede introducerea sau recapitularea unor noţiuni, de exemplu ,,Povestea operaţiilor matematice‖. b) Punctele de acces numerice – unora dintre elevi le place să aibă de-a face cu numere şi relaţii numerice. c) Punctele de acces logice – anumite enunţuri devin mai accesibile dacă sunt formulate sintetic în forma „dacă-atunci‖, în propoziţii scurte. Trecerea în această formă se dovedeşte utilă în multe cazuri. d) Punctele de acces estetice – se poate recurge la o operă de artă pentru a introduce diferite teme la geometrie; o discuţie pe tema punctului şi a liniei în geometrie pornind de la analiza imaginii pot stârni interesul către matematică al copilului cu inteligenţă vizuală. e) Punctele „practice‖ de acces – copiii sunt stimulaţi să lucreze cu material didactic în oră (ex: diferite jetoane cu imagini în rezolvarea problemelor, trusa magnetică cu figuri geometrice, diverse obiecte etc.) f) Punctele de acces interpersonale – unii elevi vor să înveţe în compania semenilor, unora le place să colaboreze cu colegii, iar altora le place să dezbată, să argumenteze, să prezinte interese contradictorii şi să ocupe diferite roluri. Prima condiţie a receptării şi învăţării matematicii o reprezintă activarea atenţiei, deoarece fără ea nu poate exista un act de cunoaştere eficientă, „o focalizare a conştiinţei elevului‖ (Cosmovici, Iacob, 1999, p.130). Capacitatea de concentrare, stabilitatea, volumul şi distribuţia sunt calităţi ale atenţiei care se manifestă în mod diferit de la o persoană la alta. În cadrul organizării şi desfăşurării activităţii ele sunt favorizate atât de condiţii externe, cum ar fi: noutatea obiectelor, fenomenelor, situaţiilor; intensitatea stimulilor (obiecte mari, culori vii); mişcarea, 127


schimbarea, variaţia; cât şi de condiţii interne (factori interni) dintre care cel mai important este interesul (ceea ce interesează atrage cu uşurinţă atenţia).Prevenirea sau chiar diminuarea diferitelor forme ale neatenţiei în activitatea matematică la ciclul primar presupune utilizarea unor procedee eficace: „grija de a da sarcini concrete, de a face ca fiecare elev să fie ocupat, apoi asigurarea unui conţinut şi a unor metode variate în cadrul lecţiei, şi desfăşurarea activităţii în ritm optim; (…) punctarea momentelor activităţii prin indicaţii de lucru, prin sublinieri, aprecieri sau concluzii care să marcheze încheierea unei etape şi trecerea la alta; (…) diferenţierea sarcinilor cognitive şi mnezice pe parcursul activităţii; (…) la fel de indicate fiind şi momentele de deschidere‖ (Ionescu, Radu, 2001, p. 45). Formarea noţiunilor matematice se realizează, la copiii de vârstă şcolară mică, prin ridicarea treptată către general şi abstract, la niveluri succesive unde relaţia dintre concret şi logic se modifică în direcţia esenţializării realităţii. De aceea operaţiile logice trebuie cunoscute mai întâi în acţiunile concrete cu obiectele şi apoi interiorizate ca structuri operatorii ale gândirii. În acest sens un rol important îl are percepţia concretă a obiectelor, a materialului intuitiv şi a operaţiilor cu mulţimi concrete. La vârsta şcolară mică percepţia lucrurilor este globală, copilul întâmpină greutăţi în a distinge esenţialul de neesenţial, fiind necesară folosirea unui material intuitiv variat pentru facilitarea sesizării aspectelor principale, insistând asupra esenţialului şi apoi remarcând particularităţile secundare. Deci, învăţarea este condiţionată de o percepere iniţială a materialului. Calitatea ei presupune înţelegerea acesteia, necesită memorarea achiziţiilor, precum şi stăpânirea operativă a materialului. Acesta trebuie perceput cât mai complet, pe bază de strategii perceptive elaborate şi derulate logic. De asemenea, este necesară prezenţa a cât mai mulţi analizatori, a atenţiei voluntare, intenţionate, utilizarea diferenţierii şi a opunerii, a raportării întregului la parte şi a părţii la întreg. În continuare intervine ca proces esenţial gândirea prin realizarea actului înţelegerii, act care presupune prelucrări şi sistematizări, realizarea de comenzi între cunoscut şi necunoscut, între sistem şi subsistem, şi în final condensarea noilor cunoştinţe percepute, prin integrarea logică în sistemele de informaţii sau operaţii deja existente. Reuşita la matematică a elevului din clasa I presupune capacitatea sa de a reprezenta mintal, de a imagina rezultatul unor acţiuni, adică de a anticipa prin reprezentare desfăşurarea unor situaţii simple. Gândirea îi dă posibilitatea să simplifice şi să serieze obiectele după anumite criterii (culoare, formă, lungime, mărime, grosime) apoi să treacă la numeraţie în mod conceptual, să deprindă relaţiile cantitative existente în seria numerică, fiecare număr devenind un element suficient de articulat al seriei. În acest mod, copilul ajunge să înţeleagă aspectul cantitativ, faptul că numărul obiectelor este o caracteristică independentă de aşezarea lor în spaţiu. El înţelege ordonarea crescătoare şi descrescătoare, ceea ce îi permite construcţia mintală a numerelor prin adăugarea succesivă a unei unităţi. Dobândirea reversibilităţii gândirii are ca urmare conceptualizarea numărului şi a operaţiilor matematice care presupun gruparea operaţiilor mintale corecte. Astfel, copilul înţelege că operaţia inversă adunării este scăderea, că opusul înmulţirii este împărţirea, înţelege în acelaşi timp reciprocitatea unor relaţii ca simetria sau 128


compensarea unor modificări. Mobilitatea şi reversibilitatea operaţiilor mintale sunt aplicabile la obiecte sau la imaginile lor mintale şi nu la enunţuri verbale. Copilul de vârsta şcolară mică va seria obiecte prezentate în dezordine înţelegând tranzitivitatea (dacă banana este mai grea decât mărul, iar mărul este mai greu de cât caisa, atunci banana este mai grea decât caisa). Dacă această sarcină este prezentată copilului pur ipotetic, eşecul este garantat până în jurul vârstei de 11-12 ani. Acţiunile mintale reversibile se coordonează în structuri operatorii de clase prin inversiune, şi în structuri operatorii de operaţii prin reciprocitate. Dezvoltarea operaţiilor concrete conduce la apariţia cauzalităţii raţionale şi a previzibilităţii. Încă din clasa I, pe baza teoriei mulţimilor a compunerii şi a descompunerii numerelor se trece în mod raţional şi eficient de la imaginaţia reproductivă la cea probabilistică, de la formele operaţiilor mentale concrete la cele abstracte chiar dacă la această vârstă simbolurile nu se desprind de suporturile lor obiective. De exemplu, în formarea conceptului de număr natural acţiunea precede intuiţia, modelul didactic parcurgând etapele: „acţional-concretă (activităţi şi acţiuni cum mulţimi de obiecte), imaginativ-concretă (schematizarea acţiunii şi reprezentarea grafică a mulţimilor) şi simbolică (traducerea simbolică a acţiunilor)‖ (coord. Neacşu, 1988, p.80). Pe parcursul evoluţiei de la intuitiv la logic, de la concret la abstract, raportul dintre aceste etape se schimbă treptat. Abstractizarea structurilor operaţionale se poate realiza încă din această perioadă prin efectuarea a numeroase exerciţii care vizează: „ a). completarea şirului numerelor naturale de la 0 la 10 cu numerele care lipsesc; b). cunoaşterea locului fiecărui număr natural prin precizarea vecinilor numărului; c). stabilirea relaţiei de ordine între două numere date; d). ordonarea mai multor numere date într-un şir crescător sau descrescător.‖ (idem, p.58).Activităţile pe care le desfăşoară elevii cu mulţimi de obiecte îi pregătesc pentru înţelegerea esenţei operaţiilor de scădere şi adunare. „Gândirea copilului va opera prin abstractizare, prin generalizare şi prin analogie‖ (ibidem, p.78). Formarea şi însuşirea noţiunii de adunare şi scădere începe prin operaţii cu mulţimi de obiecte concrete uzuale-etapa perceptivă, trecându-se apoi la efectuarea de operaţii cu reprezentări ce au tendinţa de a se generaliza-etapa reprezentărilor, pentru ca în final să se facă saltul la conceptul matematic de adunare, respectiv scădere. Prin urmare, cele trei etape succesive (acţional-concretă, imaginativăconcretă şi simbolică) fixează în planul conştiinţei fiecărui elev un micromodel algoritmic ce îi va permite să înţeleagă operaţia de adunare când în locul unui termen este un simbol literar (a+2=8, 2+a=6). Dacă micromodelul nu este fixat algoritmic, elevul rezolvă cerinţa exerciţiului prin încercare-eroare sau pe cale probabilistică, dat fiind faptul că acţiunea mintală este formată. În predarea şi învăţarea operaţiei de înmulţire, intuiţia nu mai are un rol predominant, deoarece elevii au dobândit cunoştinţe şi sau format priceperi şi deprinderi în legături cu operaţia de adunare, pe baza căreia se învaţă înmulţirea. Cu toate acestea nu se poate renunţa definitiv la folosirea mijloacelor intuitive. În predarea acestei operaţii, se reactualizează cunoştinţele despre adunare, insistânduse pe adunarea repetată. Se explică şi se indică elevilor că pentru adunările repetate se mai foloseşte şi o altă serie (4+4+4=4x3 → citind de 4 ori 3 sau de 3 ori 4), 129


trecându-se astfel treapta la înmulţire, elevii ajungând să substituie o operaţie prin alta. Deoarece determinarea produsului a două numere cu ajutorul adunării repetate devine greoaie dacă numerele sunt mari, se va urmări aflarea rezultatelor prin gruparea factorilor şi folosirea comutativităţii, trecându-se mai apoi la învăţarea conştientă-memorarea înmulţirii cu fiecare număr în parte. Predarea şi învăţarea împărţirii numerelor naturale trebuie desprinsă din situaţiile practice de viaţă fiind astfel mai accesibilă copilului. De abia după ce ei şi-au însuşit conştient noţiunea de împărţire (în părţi egale şi prin cuprindere) se alcătuieşte tabla împărţirii folosind legătura dintre înmulţire şi împărţire. Acum copilul este capabil să trăiască reversibilitatea gândirii sub forma inversiunii. El are o putere de deducţie imediată: efectuează cu uşurinţă raţionamente de tipul dacă 3x5=15, atunci 15:5=3, cu condiţia să se sprijine pe obiecte concrete sau exemple. Limbajul este însoţitor şi mijlocitor caracteristic în orice achiziţie umană. El constituie suportul necesar al reprezentărilor, al combinării lor inedite, facilitează analiza, desprinderea informaţiilor semnificative şi înlesneşte formarea programului acţiunii care controlează execuţia propriu-zisă a actului. Participarea limbajului este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru formarea deprinderii de calcul matematic „exerciţiul, realizarea motorie repetată constituie condiţia fundamentală. Acţiunea externă, obiectuală, ce caracterizează studiul perceperii mulţimii, a grupului de obiecte, precum şi stadiul următor în care acţiunea este transpusă pe planul limbajului extern reprezintă etape ale trecerii acţiunii din planul exterior în planul interior, adică etape ale interiorizării acţiunii externe, materiale. „Cuvântul este acela acre creează posibilitatea transpunerii acţiunii pe planul mintal‖ (Chircev, Pavelcu, Roşca, Zörgö, 1967, p. 211). Limbajul are un rol însemnat atât în planul percepţiei cât şi în cel al transpunerii acţiunii pe planul reprezentării. Aşa de exemplu, adunarea în concentrul 0-10 se desfăşoară la început pe planul acţiunii materiale, sub forma mişcării externe, deplasarea şi adăugarea a unui grup de obiecte la altul, după care copilul le consideră împreună, pentru ca ulterior numărarea şi adăugarea obiectelor să fie însoţite numai de mişcările privirii. Cu timpul însă, procesul îţi pierde treptat caracterul de acţiune externă cu obiectele şi începe să se desfăşoare pe planul limbajului extern fără să se mai sprijine pe obiecte. Capacitatea de memorare logică a datelor, relaţiilor şi operaţiilor matematice îşi fac simţită prezenţa în toate activităţile cu caracter matematic, jucând un rol important atât în faza de percepere şi înţelegere primară a condiţiilor şi cerinţelor problemei, cât şi ulterior, pe parcursul rezolvării ei. Aceasta se realizează prin stabilirea unor legături logice cu cunoştinţele anterioare, includerea noilor informaţii în sistemul memoriei semantice (de exemplu: predarea, învăţarea operaţiei de înmulţire pe baza adunării repetate). Copilul învaţă mai bine, reţine mai uşor atunci când prin efort propriu descoperă procedee de rezolvare, decât dacă acestea îi sunt furnizate de-a gata. Condiţiile unei memorări optime a unor algoritmi de lucru precum şi motivarea corespunzătoare a elevului în scopul învăţării durabile sunt cunoştinţele celui plin de curiozitate, interesat să afle cât mai multe, să găsească soluţii variate de rezolvare a problemelor. Dacă elevii dovedesc 130


un interes viu pentru matematică atunci şi cunoştinţele asimilate vor fi trainice. O altă condiţie importantă în asigurarea unei memorări voluntare şi de lungă durată o reprezintă repetiţia prin exerciţiu. Procesul învăţării presupune şi o cunoaştere frecventă a efectelor, a rezultatelor eforturilor de memorare, pentru a putea umple lacunele existente. Dacă elevului i se explică unde a greşit şi este îndrumat corespunzător, el va reţine mai uşor şi va putea să recupereze lipsa unor cunoştinţe. Ca şi componenta cea mai importantă a creativităţii, imaginaţia are un rol important în rezolvarea şi compunerea problemelor matematice. În această activitate însă nu se poate renunţa totalmente la imaginaţia reproductivă în favoarea celei creative, deoarece fără înţelegerea unor relaţii mai abstracte, prin continuarea mintală a suportului imagistic n-ar fi posibilă emiterea unor ipoteze, inventarea unor noi căi şi metode de rezolvare. De exemplu, în activitatea de compunere a problemelor trebuie să se ţină seama de posibilitatea elevilor, prin sarcini gradate, trecându-se treptat de la compunerea literară la cea îngrădită de anumite cerinţe din ce în ce mai restrictive. Gândirea şi imaginaţia elevilor se poate canaliza spre asociaţii din ce în ce mai puţin întâmplătoare prin indicaţii clare, exemple sugestive folosite ca modele, prin cerinţe raţionale. Cultivarea imaginaţiei elevilor în activitatea de rezolvare a problemelor se poate realiza prin procedee variate: „۰ complicarea problemei prin introducerea de noi date sau prin modificarea întrebării; ۰ rezolvarea problemei prin două sau mai multe procedee; ۰ scrierea rezolvării problemei într-o singură expresie; ۰ alegerea celei mai scurte şi mai economicoase căi de rezolvare; ۰ determinarea schemei generale de rezolvare a problemelor care fac parte dintr-o anumită categorie şi încadrarea sau nu a unei probleme într-o anumită categorie de probleme; ۰ transformarea problemelor compuse în exerciţii astfel încât ordinea operaţiilor să fie în succesiunea judecăţilor şi a relaţiilor corespunzătoare conţinutului problemei; ۰ transformarea problemei compuse în exerciţii cu paranteze care să indice ordinea operaţiilor; ۰ transformarea şi compunerea din 2-3 probleme simple a uneia compuse; etc.‖ (Neacşu,1998, p. 269-270). Prin urmare, în însuşirea matematicii o mare importanţă prezintă modul în care s-au constituit bazele ei. Formarea conceptului de număr relevă o anumită latură a realităţii obiective, numărul reflectând relaţiile cantitative ale lumii obiective. Desprinderea acestor relaţii presupune o activitate de abstractizare şi generalizare complexă care se formează la copil treptat, în urma unui proces îndelungat de dezvoltare intelectuală.

131


Elemente ale culturii comunicării la preșcolari Prof. inv.preșcolar- Țifrac Maria, Școala Gimnazială Nr. 5, Sighetu Marmației Motto:,,Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari; și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm cum să se adapteze. ( Maria Montessori) Contextul comunicării este alcătuit din cel familial, școlar și social. Primele două iși vor pune amprenta, indeosebi, pe exprimarea orală și gestuală, dar nu se poate gândi o pedagogie parțială a comunicării, aici fiind necesară cuprindrea tuturor celor trei medii, aflate intr-o strânsă interdependență. Educatorul vine cu responsabilitatea morală, evidențiată de faptul că actul pedagogic este unul de natură existențială, dar și etică. Aceasta pentru că in actul educațional se află mereu in relație două persoane, diferite ca vârstă, experiență, realizare. Raportul de invățare este inevitabil, precum și unul de dominare, de subordonare, de dirijare și ascultare. Acest unghi larg de includere a responsabilității morale este și mai mult dimensionat de atotcuprinzătoarea acțiune de comunicare. Elementul cel mai important și cel mai frecvent ce intervine in definiția comunicării pare a fi acela de informație ( Hybels, weaver, Baron, Brent, Ruben). S-ar putea deduce de aici ca cea mai riguroasă definiție a comunicării ar trebui să fie aceea prin care se raportează la informație. Am putea propune astfel ca prin comunicare să ințelegem transmiterea de informație. Remarcăm, pe de altă parte, faptul că termenul de informație ne trimite la teoria informației, la cibernetică sau chiar la științele fizice, oferind corelații profunde intre teoria comunicării și științele naturii, insuficient descifrate astăzi. In interpretarea lui Shannon și Weaver, informația reprezintă opusul entropiei sau o metodă prin care anumite sisteme, in special organismele vii și inteligența umană se pot opune in anumite limite entropiei. Din păcate, insă, termenul de informație este foarte general și devine aproape inutilizabil când ne limităm la analiza comunicării interpersonale, inclusiv la formele de comunicare educațională. Caracteristicile emiţătorului: 1. Motivaţia de transmitere a mesajului (de ce vrea să comunice). 2. Pregătirea socială, educaţională şi culturală. 3. Abilitatea de a comunica experienţa sa anterioară. 4. Relaţia personală şi situaţională cu receptorul. 5. Atributele psihologice şi fiziologice. Caracteristicile receptorului: 1. Obiectivele, atitudinile şi motivaţia de primire a mesajului. 2. Diferenţa de pregătire socială, educaţională şi culturală între emiţător şi receptor. 3. Relaţia personală cu emiţătorul. 4. Atributele psihologice şi fiziologice. 5. Experienţa anterioară în situaţii similare. 6. Diferenţa în bogăţia de informaţii între emiţător şi receptor. 132


Caracteristicile mediului: 1. Mediul ambiant total de ordin social, politic, economic în momentul comunicării. 2. Mediul total în trecutul în care au fost plasaţi emiţătorul şi receptorul. 3. Schimbări previzibile ale acestui mediu. În general, entropia informaţională rămâne parametrul esenţial prin intermediul căruia putem estima cantitativ caracterul de noutate sau, dimpotrivă, banalitatea mesajelor transmise în procesul de comunicare. Dificultatea maximă de a ghici ce urmează să se întâmple se asociază valorii celei mai mari a entropiei, iar cunoaşterea anticipată cu certitudine a deznodământului anulează entropia procesului. În teoria comunicării, conceptul de informaţie e luat sub aspectul de cantitate de informaţie, aşa cum îl şi defineşte Umberto Eco în Tratatul de semiotică generală: informaţia „semnifică o proprietate statistică a sursei, şi anume desemnează cantitatea de informaţie ce poate fi transmisă Există mai multe tipuri de informaţie: actuală / potenţială, originală / reprodusă, condensată (articolul ştiinţific) / rarefiată (articolul de popularizare), utilă / inutilă, veche / nouă, directă / indirectă, imediată / târzie, durabilă / trecătoare, profundă / superficială, explicată (pedagogică) / comentată, informaţia pe care o deţine o sursă de autoritate, informaţia simbolizată etc. Competenţa informaţională presupune o abilitate de a comunica, specifică atât emiţătorului cât şi receptorului, de a o primi şi reţine. Valabilitatea informaţiei e dată de verosimilitatea ei (dacă e plauzibilă sau absurdă) şi de autoritatea sursei, care trebuie să se bazeze pe argumente, dovezi, judecăţi. De aici rezultă anumite caracteristici ale emiţătorului, ale receptorului, dar şi ale medieriiPrin ce se caracterizează comunicarea • Comunicarea este inevitabilă • Freud: cel care ține buzele lipite vorbește și cu vârful degetelor (întinsul pe canapea) • orice comportament are o anumită valoare comunicativă și oricine va diferenția între: - o tăcere a mâniosului aflat pe punctul de a exploda - a celui care nu știe să răspundă - a celui încăpățânat - a celui plictisit - a celui care te sfidează • Comunicarea este o trebuință imperios necesară • Absența îndelungată a comunicării și condițiile de izolare pun în pericol integritatea fizică și psihică a individului. • Comunicarea este simbolică • Comunicarea implică un sistem de semne, sunete și simboluri, stabilite în mod convențional și utilizate conform unor reguli de comunicare • Homo symbolicus • Comunicarea este contextuală 133


• Comunicarea se realizează întotdeauna într-un context spațio-temporal, organizațional si socio-afectiv particular, context care, în funcție de caracteristicile sale, influențează semnificativ conținutul, forma și eficiența comunicării • contextul comunicării este multidimensional: contextul fizic: luminozitate, temperatura, acustica, contextul socio-psihologic: roluri, norme, obiceiuri sociale, contextul temporal • Comunicarea este tranzacțională • Orice proces comunicațional este caracterizat de existența anumitor raporturi de forță existente între interlocutori, raporturi ce pot îmbrăca fie forma unor relații simetrice (comportamentul partenerilor se reflectă unul în celălalt, accentul fiind pus pe minimalizarea diferențelor dintre ei), fie forma unor relații complementare (diferențele de tip pasiv-activ, superior-inferior, puternic-slab dintre parteneri sunt maximizate astfel încât comportamentul unuia servește drept stimul pentru comportamentul complementar al celuilalt) În situația relației complementare se poate manifesta așa numita complementaritate rigidă, concretizată în incapacitatea de a schimba tipul de relație chiar daca raportul de forțe s-a echilibrat, fapt ce pe termen lung poate deveni dezadaptativ (relația complementară mamă-copil, vitală la un moment dat, poate deveni, în cazul rigidizării acesteia, un obstacol pentru dezvoltarea ulterioară; idem pentru relatia generala profesor-elev, unde trebuie nu să-I cultivăm dependența și vasalitatea în raport cu noi ci să-l încurajăm în efortul de a deveni autonom) • Comunicarea presupune întreruperea secvențelor de comunicare pentru procesare (indivizi diferiți împart secvențele de comunicare în vederea procesării în mod diferit; 125-150 cuv/min pentru vorbire vs. 400-600 cuv/min procesate de creier) • Comunicarea presupune eforturi de ajustare și acomodare • Acordajul dintre interlocutori este favorizat de eforturile acestora de cunoaștere reciprocă, de înțelegerea obiectivelor și așteptărilor acestuia. • Comunicarea este ireversibilă • Necesitatea unui autocontrol eficient asupra propriului comportament comunicațional (a nu supralicita, spre exemplu). Relațiile interindividuale, înțelese ca rezultat al comunicării efective și eficiente, un alt element important al comunicării. Pe această cale , relațiile umane devin fundament al dezvoltărioptime a persoanei. De aceea succesul elevilor in comunicare abia se regăsește în programa școlară care este fragmentată pe discipline și etape; el se poate evidenția in strategiile educaționale ce poartă amprenta inconfundabilă a stilului profesorului, a tactului său pedagogic. Laboratoarele de comunicare, in care se susțin și se dezvoltă nevoia și dorința de exprimare si autoexprimare, provocate de momentele din viața personală și/sau a altcuiva- a grupului- ori motivată de fenomene științifice, fie tematic, fie evenimențal.Rezyltatele se măsoară ptin dobandirea și dezvoltareacapacitătii de a scrie, arăta ți a vorbi:despre școala, cetate, natură.lume134


lumi, viață- moarte, neam-neamuri, om-oameni, bărbați-femei, tineri-tinere, iubireură, sănătate-boala, bucurie- tristete, trup-spirit. . Bibliografie: Pâinișoara, Ovidiu , Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iași, 2006; Milancovici, Speranța, Comunicare organizațională- note de curs; Șoitu, Laurențiu, Comunicare și actiune, Institutul European, Iasi, 1997; Șoitu, Laurențiu, Pedagogia comunicării, Ed. Institutul European, Iași, 2001; Stan, Cristian, Pedagogia comunicării,note de curs; Stanton, N. , Comunicarea, Societatea de Știință și Tehnică S.A., Bucuresti, 1995; Umberto Eco, Tratatul de semiotică generală, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982;

135


―Învăţăm, adaptăm şi motivăm‖ – un proiect pentru viitor Prof. Ana MOLDOVAN – Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Prof. Ciprian CUCUIAT – Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Prof. Adriana MEȘTER - Casa Corpului Didactic Maramureș Educația reprezintă un domeniu aflat într-o permanentă schimbare, iar pentru a face față provocărilor, profesorii trebuie să se adapteze continuu la dinamica lumii contemporane. Acest fenomen a constituit punctul de plecare al unui proiect ambițios, destinat cadrelor didactice din județele Maramureș și Satu Mare. Programul prin care s-a solicitat finanţarea, acţiunea/axa prioritară este Programul Operaţional Capital Uman, Axa prioritară AP 6 ―Educaţie şi competenţe‖, iar Prioritatea de investiţie (PI) - 10i ‖Reducerea şi prevenirea abandonului şcolar timpuriu şi promovarea accesului egal la învăţământul preşcolar, primar şi secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învăţare formale, non formale şi informale pentru reintegrarea în educaţie şi formare‖. Obiectivul general al proiectului ―Învăţăm, adaptăm şi motivăm!‖ constă în implementarea unui set de mecanisme care răspund nevoii de a include programe educaţionale pentru îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi accesul echitabil la educaţie. Astfel, 310 cadre didactice, personal de sprijin, manageri şcolari din şcoli defavorizate, cu risc educaţional, participă la programe de formare pentru dezvoltarea competenţelor şi aprofundarea cunoştinţelor în vederea asigurării calităţii în educaţie şi a incluziunii sociale. Proiectul a fost depus de către Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare și Casa Corpului Didactic Maramureș. In urma analizei efectuate la nivelul județelor Maramureș și Satu Mare, a fost evidențiat grupul țintă al proiectului din perspectiva nevoii de formare, care să vină în concordanță cu nevoile elevilor aflați în risc educațional. Grupul țintă al proiectului se constituie din personal didactic din învățământul preuniversitar, personal de sprijin din școli, precum și manageri școlari. Durata de implementare a proiectului este de 30 de luni Obiectivele specifice ale proiectului constau în:  Elaborarea unui plan de formare profesională în acord cu caracteristicile școlilor din care provine grupul țintă, precum și cu nivelul de pregătire al membrilor grupului țintă;  Participarea la programe de formare profesională a unui număr de 310 cadre didactice, personal de sprijin și manageri;  Utilizarea unui instrument online de învățare și sprijin în procesul educațional, precum și realizarea unei interacțiuni virtuale între membrii grupului țintă;  Acordarea a 11 subvenții/an, 50 de burse/an și 50 de premii pentru calitate în educația incluzivă, conform metodologiilor elaborate în cadrul proiectului;

136


 Derularea a 8 cercuri didactice în cele 2 județe, realizându-se astfel un schimb de bune practici între cadrele didactice în ceea ce privește activitatea cu elevii aflați în risc educațional;  Efectuarea de stagii de practică în unitatea de învățământ în care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în unități de nivel superior, agenți economici și onguri;  Promovarea egalității de șanse și a incluziunii școlare în unitățile de învățământ, prin evenimente anuale cu participarea elevilor;  Dobândirea unor abilități/noțiuni de utilizarea a calculatorului pentru 60 de cadre didactice;  Realizarea unor rețele de mentorat în cadrul ISJ MM și ISJ SM, care să susțină/sprijine cadrele didactice în activitatea cu elevii aflați în risc educațional;  Realizarea de parteneriate cu societatea civilă, mediul de afaceri și sectorul nonguvernamental cu expertiză în incluziunea socială, în vederea sprijinirii reducerii riscului educațional; Rezultate așteptate 1. Comunicări între parteneri, metodologii de lucru elaborate (metodologie înregistrare grup țintă, metodologie organizare programe de formare profesională, metodologie acordare stimulente, metodologie de acordare subvenție, metodologie organizare stagii de practică, metodologie acordare premii, procedura de gestionare a riscurilor); 2. Conceptul proiectului, website; 3. 2 conferințe de deschidere și închidere, 8 seminarii pentru informarea și conștientizarea grupului - țintă (4 la ISJ MM, cât unul în fiecare semestru și 4 la ISJ SM, câte unul în fiecare semestru); 4. 310 cadre didactice, personal de sprijin și manageri înregistrați în grupul țintă; 5. O analiză a nevoii de formare în fiecare școală, în funcție de caracteristicile riscului educațional; 6. Un plan de formare profesională pentru grupul - țintă; 7. 310 cadre didactice și personal de sprijin certificate în urma participării la cursuri, în funcție de planul de formare; 8. 60 cadre didactice participante la sesiuni de dezvoltare a competențelor profesionale în domeniul IT; 9. 11 mentori, din cadrul ISJ MM și ISJ SM, care să asigure sprijinul cadrelor didactice din școlile țintă, membri ai grupului țintă; 10. O platforma interactivă suport pentru procesul educațional, cât și pentru interacțiunea dintre cadrele didactice, schimb de experiență, schimb de bune practici, mentorat în cadrul platformei; 11. 11 mentori participanți la programul de pregătire profesională; 12. 50 de cadre didactice selectate în vederea primirii de stimulente de performanță în fiecare an școlar, conform metodologiei; 13. Câte 10 cadre didactice selectate din școlile din grupul - țintă în vederea primirii de subvenții, conform metodologiei; 137


14. 1 raport de evaluare a progresului educațional, la finalul fiecărui an școlar; 15. 50 de premii acordate cadrelor didactice ce participă la competiția pentru calitate în educația incluziva (premiile se acordă conform metodologiei); 16. 8 cercuri didactice realizate astfel: 4 la ISJ MM (2 în fiecare an școlar, respectiv 1 cerc didactic/semestru) și 4 la ISJ SM, realizate prin schimb de experiență (2 în fiecare an școlar, respectiv 1 cerc didactic/semestru); 17. o platforma online interactivă, atât pentru schimb de experiență, transfer de metode, cât și pentru mentorat/sprijin acordat de către mentori în situațiile problematice ale cadrelor didactice; 18. 4 luni de stagii de practică în unitatea de învățământ în care își desfășoară activitatea, pentru a pune în aplicare competențele dobândite, pentru fiecare cadru didactic/echipa managerială (2 ore/zi):  1 lună stagiu de practică în unități de învățământ de nivel superior pentru fiecare cadru didactic (5 ore/săptămână);  1 lună stagiu de practică la operatori economici (3 ore pe săptămână);  1 lună stagiu de practică la ONG-uri din domeniul incluziunii sociale (5 ore pe săptămână); 19. 2 parteneriate cu societatea civilă, pentru a sprijini incluziunea socială și reducerea riscului de abandon școlar; parteneriatele asigură continuitatea activităților educaționale ulterior implementării proiectelor. Corespondenţa proiectului cu strategiile sectoriale în domeniul educaţiei:  Strategia Naţională privind reducerea părăsirii timpurii a şcolii;  Strategia Naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2014-2020;  Strategia Guvernului României privind incluziunea cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome pentru perioada 2015-2020.

Proiect ‖Motivezi și îndepărtezi abandonul!‖, POCU/74/6/18/106944 prof. Camelia Bogdan – Inspectoratul Școlar Județean Maramureș prof. Duruș Ligia – Inspectoratul Școlar Județean Maramureș prof. Trif Georgeta – Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Bănică Amelia - Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Proiectul ‖MOTIVEZI SI ÎNDEPĂRTEZI ABANDONUL!‖, POCU/74/6/18/106944, este finanțat prin Programul Operațional Capital Uman, Componenta 1 a Programului „ȘCOALA PENTRU TOȚI‖, Axa Prioritară Educație și competențe. Durata proiectului este de 36 luni, începand din data de 04.06.2018. Bugetul total al acestuia 8,758,981.10 lei, din care 7,839,521.30 lei cheltuieli totale nerambursabile și 919,459.80 lei cheltuieli totale contribuție proprie. 138


Parteneriatul în cadrul căruia se implementează proiectul este format din: Inspectoratul Școlar Județean Maramureș (solicitant), UAT Oraș Ulmeni (Partener 1), UAT Municipiul Baia Mare (Partener 2), UAT Consiliul Județean Maramureș (Partener 3). Unitățile de învățământ cuprinse în proiect sunt: S1 - Școala Gimnazială Chelința, oraș Ulmeni, S2 - Școala Gimnazială ‖Nicolae Bălcescu‖ Baia Mare, S3 Școala Gimnazială ‖Mihail Sadoveanu‖ Baia Mare, S4 - Școala Gimnazială Specială Baia Mare, S5 - Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Sighetu Marmației. La nivelul fiecărei unități de învățământ se intervine prin strategii elaborate în acord cu nevoile fiecărui tip de grup țintă, scopul fiind acela de a reduce rata de părăsire timpurie a școlii. Aceste strategii vor crea un mediu de învățare pozitiv, vor consolida calitatea și inovația la nivel pedagogic, vor spori calitatea competențelor corpului didactic în vederea unei abordări corecte a diversității sociale și culturale. Proiectul ―Motivezi și îndepărtezi abandonul!‖ va implementa măsuri integrate de sprijin pentru a reduce riscul de abandon școlar și, totodată, pentru a preveni abandonul școlar timpuriu în 5 școli (S1, S2, S3, S4, S5) supuse unui risc educațional ridicat din judetul Maramureș. 975 copii, elevi, tineri și adulți din programul de tip A doua șansă, 500 părinți și 185 cadre didactice sau personal de sprijin vor participa la activitățile proiectului și vor beneficia de măsuri integrate. Totodată, proiectul vizează promovarea accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învățare formale, non formale și informale pentru reintegrarea în educație și formare. Proiectul contribuie la îndeplinirea obiectivelor Strategiei privind Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii prin implementarea de măsuri integrate ce vizează copiii/elevii din grupuri vulnerabile, precum: a) Trăiesc în zone defavorizate, în zone rurale (420 elevi); provin din familii cu statut scocio-economic scăzut, aparțin minorității rome (464 elevi), copii cu dizabilități și cerințe educaționale speciale (360 elevi); b) tineri care nu au finalizat învățământul obligatoriu; De asemenea, proiectul va derula activități aferente acțiunilor: 1.3.1(a-i,ii, bi,ii, iii) 1.3.2 (a, b si c) și 1.3.3 (a, b, c d) și contribuie la tema secundară - inovare socială. In cadrul proiectului sunt încurajate activități și inițiative inovative care vizează creșterea participării la învățământul obligatoriu, în special pentru copiii care provin din mediul rural, din comunitățile dezavantajate, cei de etnie romă și, pe de altă parte, promovarea unor metode inovative de predare și învățare, cu scopul reducerii părăsirii timpurii a școlii, inclusiv prin promovarea oportunităților care vizează reîntoarcerea în sistemul de educație. Obiectivele specifice ale proiectului sunt: 1. OS.1. – 160 de copii (ante-preșcolari și preșcolari) vor participa la activități educaționale care vor determina astfel o GRADINITA ATRACTIVA, servicii de consiliere și grupuri de lucru; 139


2. OS.2. – 975 de planuri educaționale individualizate pentru copil/elev/adult din programul de tip A doua șansă; 3. O.S.3 – 500 de scheme personalizate vor fi elaborate pentru a veni în sprijinul părinților; 4. OS.4 – 815 elevi înscriși în învățământul preuniversitar, în 5 școli cu risc educațional, vor participa la programe școala dupa școală, grupuri de lucru, tutorat pentru pregatire ciclu superior; prin aceste activități se creează un cadru de măsuri integrate pentru o ȘCOALA ATRACTIVA; 5. OS.5 – 70 tineri care au abandonat școala și adulți care nu și-au finalizat educația obligatorie vor participa la programe A doua șansă sau de tip A doua șansă; 6. OS.6 – 185 cadre didactice și personal de sprijin din școli cu elevi aflați în risc educațional vor participa la acțiuni destinate dezvoltării capacității profesionale; 7. OS.7 – se vor derula 3 campanii de informare și conștientizare locală pentru a promova participarea parentala la îngrijirea și educația timpurie a copilului, precum și importanța participării echitabile și deplină a copiilor în învățământul obligatoriu; 8. OS.8 – 615 elevi, antepreșcolari și preșcolari, copii/tineri din programul A doua șansă, vor beneficia de sprijin financiar pentru a sprijini și stimula frecvența la școală; 9. OS.9 – 3 campanii de identificare, recrutare și înscriere a copiilor la școală; 10. OS.10 – se vor dota 2 spații cu echipamentele necesare pentru desfășurarea unor activități specifice pentru copiii cu nevoi speciale (camera senzorială și gradina senzorială); 11. OS.11. – se vor realiza 3 parteneriate în beneficiul comunității pentru a sprijini participarea la școală a elevilor și, totodată, 3 schimburi de experiență; 12. OS.12. Realizarea unei platforme online în cadrul activității de dobândire competențe tranversale pentru cadrele didactice, cu funcționalități complete pentru toți participanții la procesul educațional: elevi, profesori, directorii instituțiilor de învațamânt, personalul administrativ, părinți. Strategiile de intervenție în cadrul proiectului propus, vizează: A) transformarea școlilor în comunitați de învațare care să se bazeze pe o imagine de dezvoltare instituțională comună tuturor, prin crearea unui mediu confortabil, care să inspire și să încurajeze libertatea de gândire, motivându-i astfel pe tineri să își continue educația și instruirea. B) Perfectarea unor sisteme care să identifice primele semne de risc, ceea ce oferă posibilitatea de a fi luate măsuri prompte înainte ca problemele să se manifeste și înainte ca elevii să înceapă să se distanțeze de școală, să lipsească sau să o abandoneze; C) O strânsă legatură cu părinții pentru reducerea gradului de neîncredere a acestora în școală. D) Acordarea sprijinului financiar pentru elevi, ca modalitate complementară de a susține participarea la școală; E) Organizarea de programe de pregătire inovatoare pentru elevi (școala după școală) care vizează pregătirea elevilor pentru trecerea către alt ciclu de învățământ 140


și sprijin în efectuarea temelor și înlăturarea deficiențelor la anumite materii școlare. F) Susținerea și sprijinirea continuă a eforturilor depuse de cadre didactice în munca lor cu elevii din grupele de risc. Grupul țintă al proiectului este format din: - copii de vârstă antepreșcolară de 2-3 ani, cuprinși în activități educaționale desfășurate în unități școlare care fac parte din sistemul național de învațamânt sau sprijiniți în vederea cuprinderii în sistemul național de învățământ, care fac parte din grupuri cu risc de părăsire timpurie, cu accent pe copiii aparținând minorității roma și a celor din mediul rural : 20 (S1 și S3); - copii de vârsta preșcolară care fac parte din grupuri cu risc de părăsire timpurie, cu accent pe copiii aparținând minorității roma și a celor din mediul rural: 140 (S1, S3, S4, S5); - copii/elevi (cu vârste corespunzătoare învățământului preuniversitar), inclusiv absolvenți de liceu necertificați la examenul de bacalaureat și elevi din școlile profesionale, în special copii, elevi aparținând minorității roma, copii/elevi din mediul rural, copii/elevi cu dizabilități, copii/elevi din comunitățile dezavantajate socio-economic): 745 (S1, S3, S4, S5); - tineri cu vârsta cuprinsă între 6-16 ani, care au părăsit timpuriu școala și nu au depășit cu cel puțin 4 ani vârsta corespunzătoare clasei neabsolvite. Tineri cu vârsta între 12-16 ani, care au părăsit timpuriu școala și au depășit cu cel puțin 4 ani vârsta corespunzatoare clasei neabsolvite. Tineri de 16-24 ani care au loc un loc de muncă, dar nu au absolvit învățământul obligatoriu. Adulți între 25-64 ani care nu au absolvit învățământul obligatoriu: 70 (S2) - Personal didactic din Educația și Ingrijirea Timpurie a Copilului; personal didactic din învățământul preuniversitar, personal de sprijin din școli: 185 (S1, S2, S3, S4, S5) - Părinți/tutori ai copiilor/elevilor în risc de părăsire timpurie a școlii: 500 (S1, S3, S4, S5). Activități: A0. Managementul proiectului A1. Achiziție bunuri și echipamente: Se vor dota 2 spații cu echipamentele necesare pentru desfășurarea unor activități specifice pentru copiii cu nevoi speciale (camera senzorială și gradina senzorială), precum și pentru centrele integrate din celelalte 3 școli țintă asupra cărora se intervine (laborator de informatică, dotare atelier de lucru) acestea reprezentând centre integrate pentru activități educative. Se vor achiziționa: - materiale promoționale (roll-up, pliante, pixuri, ghiozdane) - materiale consumabile destinate activităților cu antepreșcolarii și preșcolarii din ciclul primar, ciclul gimnazial și tineri A doua șansă : 975 pachete lunar (plastilină, creioane colorate, acuarele, hârtie colorata, hârtie creponată, lipici, pensule, caiete de desen);

141


- 567 tichete cu valoare de 50 lei, 70 tichete cu valoare de 150 lei acordate lunar pe o perioadă de 23 luni (5 semestre); Se vor achizitiona: - servicii de catering – 245 porții/9 lei pentru 423 zile (5 semestre) pentru ciclul primar S1, 82, pachete alimentare pentru 82 zile (de 2 ori pe săptămână) pentru ciclul gimnazial – S1; 118, pachete alimentare pentru 175 zile pentru antepreșcolari și preșcolari S1 si S3, 70 pachete alimentare pentru 175 zile (de 2 ori pe săptămână în cadrul centrului integrat) – S2, 100 porții pentru 423 zile (5 semestre) pentru S3; - pachet de servicii de formare profesională pentru 185 cadre didactice; - servicii de organizare evenimente (conferințe); - servicii de informare și promovare. A2. Informare și înregistrare grup țintă: Se organizează campanii de informare și conștientizare a grupului țintă pentru a prezenta proiectul comunităților vizate și pentru conștientizarea rolului educației pentru dezvoltarea copilului. Se organizează campanii de promovare a incluziunii sociale și a egalității de șanse prin participarea activă a elevilor și părinților cu scopul de a promova principiile egalității de șanse, nediscriminării și accesului egal la servicii educaționale. In cadrul evenimentelor se promoveză obiceiuri și tradiții ale etniei rome în comunitățile cu populație romă. A3. Evaluare și elaborare planuri educaționale, servicii de consiliere și educație parentală: Se va face o analiză detaliată a situației fiecărui copil prin elaborarea planurilor educaționale individualizate și se vor derula ședințe de consiliere pentru părinții cu copii aflați în risc educațional A4. Dezvoltare profesională cadre didatice: se vor organiza și derula cursuri de formare profesională pentru cadrele didactice. Mentoratul didactic: cadrele didactice vor beneficia de un instrument inovativ, de interacțiune comună, online, în vederea sprijinirii reciproce și împărtășirea experienței în activitatea cu elevii. Formatorul și responsabilul de formare profesională vor reprezenta mentorii ce asigură sprijinul profesional pentru cadrele didactice atât în relația interinstituțională cât și în cadrul platformei. A5. Atragerea și motivarea cadrelor didactice: Se vor acorda 15 stimulente de performanță pentru cadre didactice în urma organizăriii comisiei de selecție, pe baza evaluării performanței fiecărui participant din proiect, în funcție de planul de dezvoltare profesională stabilit împreună cu formatorul/mentorul. Competiție proiecte de practică și acordare instrumente de sprijin pentru profesori. Evaluarea rezultatelor obținute în activitatea didactică: cu spijinul mentorului, cadrele didactice vor elabora mini-proiecte de practică, iar în urma competiției 10 cadre didactice din fiecare școală vor beneficia de subvenție. Acest instrument vizează activități suport care contribuie la punerea în aplicare și perfecționarea 142


competențelor obținute de participantul la programe de formare (modulul teoretic) prin asigurarea de resurse materiale necesare. Pe toată perioada acordării stimulentelor sunt monitorizate rezultatele școlare la clasă. A6. Organizare activități educaționale pentru antepreșcolari și preșcolari Activitatea vizează atragerea copiilor spre școală și menținerea cât mai mult într-un cadru educațional. In școlile S1, S3, S4 si S5 sunt organizate centre de acțiuni educative integrate care se derulează ca ateliere de lucru pentru copii. Acestea constau în activități ludice (grafică, pictură, modelaj, sculptură, învățăm să fim sănătoși, dezvoltarea autonomiei personale și dezvoltarea unor abilități specifice unui stil de viață sănătos, ne jucăm și învățăm să comunicăm, activități sportive, Natura prietena noastră - explorarea multisenzorială a mediului, dezvoltarea abilitaților de socializare, Micii gospodari - activități de dezvoltare a autonomiei personale, Bucuria lecturii-dezvoltarea abilităților de scris-citit, Invățăm dansuri și cântece populare - grup de dansatori; Tematica atelierelor se va organiza în funcție de planurile individualizate ale elevilor, precum și în funcție de abilitățile și preferințele copiilor/elevilor, specificul anotimpului). Activitatea în cadrul centrului integrat se va derula într-un spațiu dotat corespunzător, de 2 ori pe săptămână, copiii beneficiind de pachet alimentar și de tichet social (în școlile de masă). A7. Activități educaționale pentru ciclul primar: In cadrul subactivității Program Școala dupa școala se implementează măsuri integate cu impact asupra traseului educațional al copiilor. Astfel, în cadrul Școlii Gimnaziale Chelința, cei 245 de elevi din ciclul primar participă la programul Școala dupa Școală pentru sprijin în realizarea temelor, activități recreative și pachet alimentar. Programul este de 2 ore/zi. Beneficiază de tichete sociale acordate în funcție de metodologia elaborată, precum și de pachet alimentar, zilnic. In cadrul subactivității Ateliere de lucru (Centre integrate educative - educație nonformală/inovare socială) se desfășoară activități de educație nonformală cu scopul de a determmina o școală atractivă. a) Școala Gimnazială Chelința - activitățile în cadrul centrului se desfășoară de 2 ori pe săptămână, cu un program de 1 oră/zi, ulterior programului școala dupa școală. Elevii vor avea la dispoziție materiale consumabile pentru derularea activităților (plastilină, acuarele, culori, hârtie colorată, hârtie creponată) b) Școala Gimnazială Speciala Baia Mare - centru integrat de acțiuni educative – prin amenajarea camerei senzoriale și derularea activităților specifice nevoilor. Se va derula programul A doua sansă pentru implementarea unui program de readucere la școala a copiilor care nu au parcurs învățământul obligatoriu. Astfel, în cadrul S2, 70 de persoane participă la program. Beneficiază de si subventie și de pachet alimentar pentru a susține participarea la cursuri. Se derulează programul Școala dupa Școală în cadrul Școlii Gimnaziale Mihail Sadoveanu (P2), pentru cei 100 elevi din ciclul gimnazial. Programul vizează 143


activități de pregatire a elevilor în pregătirea temelor, precum și în tranziția pentru ciclul superior. In funcție de nevoile identificate, vor fi realizate meditații pentru pregatirea examenului de capacitate. In cadrul programului, elevii beneficiază de pachet alimentar/servicii de catering la școală și tichete sociale. Acestea se acordă conform metodologiei elaborată în cadrul proiectului. In cadrul atelierelor de lucru care se organizează centre integrate educative educație nonformală /inovare socială, este vizată participarea elevilor la activități de educație non-formală care determină o școala atractivă, centru integrat de acțiuni educative (S1, S3, S4, S5) prin ateliere de lucru. Acestea se organizează de 2 ori pe săptămână cu sprijinul cadrelor didactice, experți în proiect. Activitatea se derulează în: Școala Gimnazială Chelința -P1; Școala Gimnazială Mihail Sadoveanu - P2; Școala Gimnazială Speciala Baia Mare - P3; Centrul Școlar pentru educație incluziva Sighet - P3. In cadrul celor 2 școli (P3) centrele integrate sunt derulate în cadrul celor 2 obiective amenjate în cadrul proiectului: camera senzorială și gradina senzorială. Elevii de la Școala Gimnazială Chelința care participă la activitățile centrului integrat vor beneficia de pachet alimentar de 2 ori pe săptămână. Toți elevi vor utiliza materiale consumabile (plastilină, creioane colorate, acuarele, hârtie creponată, hârtie colorată și alte materiale de papetărie). A9. Facilitarea accesului la educație In cadrul acestei subactivități, elevii înscriși în ciclul primar și gimnazial, precum și copiii de vârstă antepreșcolară și preșcolară care participă la activitățile proiectului beneficiază de tichete sociale, ca ajutor financiar acordat elevilor pentru a susține și încuraja frecvența la școală. Evaluarea elevilor se realizează lunar. In situația în care elevul nu a îndeplinit condițiile prevăzute în metodologie, acesta nu va beneficia de tichet in luna următoare. Astfel: a) în cadrul Școlii Gimnazială Chelința - 405 copii/elevi primesc tichete sociale în valoare de 50 lei. b) în cadrul Școlii Gimnazială ‖Nicolae Bălcescu‖ Baia Mare - 70 persoane din cadrul Programului A doua șansă beneficiază de tichete sociale în valoare de 150 lei. c) în cadrul Școlii Gimnaziale ‖Mihail Sadoveanu‖ Baia Mare - 140 de copii/elevi beneficiază de tichete sociale în valoare de 50 lei. A10. Parteneriate cu societatea civilă pentru a sprijini reducerea abandonului școlar, schimb de experiență între cadrele didactice.

144


Proiect educaţional extraşcolar „Arta de a conduce” prof. Ana-Lucreţia-Maria Moldovan prof. Camelia-Laura Bogdan prof. dr. Ciprian Cucuiat prof. Mihai Pop conf.univ.dr. Delia Ardelean prof. dr. Adriana Angela Meșter prof. Duruș Ligia prof. psih.dr. Bănică Amelia prof. Trif Georgeta prof. Coroiu Mircea-Dumitru prof. Marius Crăciun A. INFORMAŢII DESPRE APLICANT Numele instituţiilor aplicante: Instituția Prefectului Județului Maramureș; Consiliul Județean Maramureș ; Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş; Consiliul Județean al Elevilor Maramureș; Asociația Elevilor Maramureș Coordonatori: Prefect - Vasile Moldovan; Președinte Consiliul Județean Maramureș - Gabriel Valer Zetea; Inspector Școlar General - prof. Ana-LucreţiaMaria Moldovan; Inspector Școlar General Adjunct prof. Camelia-Laura Bogdan; Inspector Școlar General Adjunct - prof. dr. Ciprian-Marius-Vasile Cucuiat; Inspector Școlar General Adjunct - prof. Mihai Pop; Director CJRAE MM conf.univ.dr. Delia Ardelean; Inspector școlar - prof. psih.dr. Bănică Amelia; Inspector școlar - prof. Coroiu Mircea-Dumitru; Inspector școlar – prof. dr.Duruș Ligia; Director Colegiul Național „Mihai Eminescu‖ Baia Mare - prof. Marius Crăciun; Președinte CJE Maramureș Ștefania Cînța; Președinte Asociația Elevilor Darius Filip. B. INFORMAŢII DESPRE PROIECT B.1. Titlul proiectului: „ARTA DE A CONDUCE” B.2. Precizați tipul activității principale din cadrul proiectului (proiect social; expoziție; tabără tematică; școală de vară; simpozioane doar pentru elevi). B.3. Domeniul în care se încadrează proiectul: Domeniul educaţie civică, voluntariat B4. Ediţia nr. 1 B5. Locul și perioada de desfășurare a activității principale: Baia Mare, 02.04.2019 B6. Număr participanţi la proiect: 300 B7. Proiectul este cu participare: directă REZUMATUL PROIECTULUI Proiectul educațional extrașcolar „ARTA DE A CONDUCE” va implica în mod direct 300 de elevi din ciclul liceal şi 30 de cadre didactice consilieri educativi, consilieri școlari şi profesori diriginţi care vor cunoaște direct sau indirect 145


activitatea profesională a d-lui Prefect al Județului Maramureș, d-lui Președinte al Consiliului Județean Maramureș respectiv a d-nei Inspector Școlar General a Județului Maramureș. Proiectul își propune creșterea gradului de implicare civică a adolescenților și tinerilor prin asumarea de responsabilități în domeniul politicilor publice, implementate de instituții deconcentrate, administrative şi educaționale din județul Maramureș În acest context la propunerea domnului Prefect al Judeţului Maramureș, domnul Moldovan Vasile, d-lui Președinte al Consiliului Județean Maramureș, domnul Gabriel Zetea respectiv a Inspectorului Școlar General al Judeţului Maramureș doamna prof. Moldovan Ana-Lucreţia-Maria se dorește implicarea directă a elevilor cu vârsta cuprinsă între 16-18 ani din clasele a X-a și a XI-a, în zona directă de management educațional și administrativ . Beneficiari direcţi: 300 de elevi din clasele a X-a – a XI-a şi 1.000 de beneficiari indirecţi Prezentăm principale activități: Activităţi propuse, în ordinea în care se vor desfăşura; A.1. Sesiune de lucru a echipei de proiect A.2. Sesiune tip focus grup pentru identificarea principalelor aspecte ce privesc funcția de prefect, președinte a Consiliului Județean și respectiv inspector școlar general. A.3. Organizarea unei conferințe de presă pentru lansarea proiectului la nivel județean, cu reprezentanții principalelor instituții implicate în proiect, Instituția Prefectului Județului Maramureș, Consiliul Județean Maramureș, Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, Consiliul Județean al Elevilor Maramureș, Asociașia Elevilor Maramureș, reprezentanți Mass media. A.4. Diseminarea proiectului „ARTA DE A CONDUCE”în cadrul sesiunii de lucru semestriale a consilierilor educativi invitați, reprezentanții elevilor în Consiliul Școlar al Elevilor, respectiv Consiliul Județean al Elevilor Maramureș, Asociația Elevilor din Maramureș, respectiv cadre didactice, profesori diriginți – se vor disemina principalele activități din proiect, parteneri societatea civilă A.5. Titlul activității – Organizarea unei sesiuni de training leadership având ca teme de dialog cele precizate anterior: Comunicarea pe orizontală și pe verticală, Comunicarea și cointeresarea factorilor implicați, efecte pozitive şi negative ale implicării/neimplicării/supraimplicării, Rolul implicării active, Leadereshipul şi succesul managerial, Flexibilitatea şi adaptarea la schimbare, Motivaţia şi motivarea anagajaţilor, Cum se iau deciziile şi metode de decizie performante, Conflictele generate – cauze şi modalităţi de aplanare, rolul liderului în negocierea potenţialelor conflicte, Relaţiile de putere în instituție, Strategii de influenţare a angajaţilor, Planificare, implementare, evaluare. A.6. Organizarea concursului „ARTA DE A CONDUCE” prin care se vor fi selectați din cei 30 de elevi înscriși – 9 elevi performanți care au abilități și competențe specifice: diplomație, capacitatea de a lua decizii corecte, centrate pe nevoile comunității educațioanale și administrativ-teritoriale, empatie, atitudine 146


responsabilă, toleranță, putere de persuasiune, echilibru emoțional, capacitate oratorică, spirit administrativ. A.7 Organizarea a 6 activități personalizate - PREFECT pentru o ZI – 3 acțiuni -PREȘEDINTE CONSILIUL JUDEȚEAN – pentru o ZI – 3 acțiuni - INSPECTOR ȘCOLAR GENERAL pentru o ZI – 3 acțiuni A8. Activități de diseminare, tip workshop, în cadrul a două sesiuni personalizate prin care cei 9 elevii care au fost selectați vor transmite colegilor elementele esențiale experiențiale din acțiunile in cele trei instituții . A.9. Încheierea proiectului în cadrul unui workshop demonstrativ cu aplicații personalizate, jocuri de rol sub forma unui schimb inedit de idei constructive. C. PREZENTAREA PROIECTULUI C1. Argument justificare, context Proiectul își propune creșterea gradului de implicare civică a adolescenților și tinerilor prin asumarea de responsabilități în domeniul politicilor publice implementate de instituții deconcentrate, administrative şi educaționale. În acest context la propunerea domnului Prefect al Judeţului Maramureș, Moldovan Vasile, a domnului Președinte al Consiliului Județean Maramureș, respectiv a Inspectorului Școlar General al Judeţului Maramureș şi doamna prof. Moldovan Ana-Lucreţia-Maria se dorește implicarea directă a elevilor cu vârsta cuprinsă între 16-18 ani din clasele a X-a-, a XI-a, în zona directă de management. Proiectul își propune să dezvolte conceptul de Leadership o structură care permite organizarea modului de a conduce într-un grup social. Abilităţile pe care le are acest domeniu trebuie să fie foarte uşor de identificat întrucât susţine performanţa modului cum este văzută organizaţia din punctul de vedere al unei persoane aflate la conducerea ei sau a unui alt oricare grup. Deoarece leadershipul implică comunicare, pentru a înţelege stările organizaţionale noi trebuie să definim succesiunea în comunicare, care este relativ eficientă în terminarea oricărei conversaţii cu succes. Leadershipul constă în substituirea de stări aflate în comportamentul uman ce definesc atitudinea omului în perspectiva sa. Totul devine din ce în ce mai puţin influenţabil atunci când capacitatea succesivă a construirii gândului devine din ce în ce mai realizabilă pentru un atu cât mai familiar cu prezenţa sistemului organizaţional. Deoarece fiecare sistem organizaţional are o întreprindere care rezolvă adaptarea reciprocă a problemelor de comunicare, totul devine intern mai subtil şi realizabil din punct de vedere neutru atunci când o structură este evident materializată prin comunicare pozitivă. Totul în leadership este caracterizat de conştiinţa umană şi modul în care aceasta organizează valorile umane. Realitatea face ca arta de a conduce să fie o serie de realizări ale fiecărui om, ce surprind din când în când o serie de informaţii repetitiv conformiste asupra unor reguli de aur ale leadershipului. Ideile care survin în logica realizării de reguli 147


subiective este de a observa substraturile logice la care se supun gândurile care ies din normalitate. Calitatea care face leadershipul să meargă este structură analitică din care face parte. Totul devine centrat asupra gândirii pozitive, drept pentru care se susţine o anumită individualitate realist înzestrată cu întrevederi clasice. Realitatea oferă un anumit adevăr care susţine o posibilitate de evidenţiere aleatorie, care presupune o totalitate a gândurilor succesive ce se supun asupra unei intenţii logice de natură creativă. Temele abordate: - Comunicarea în relaţiile manageriale, analiza personalităţii şi a comportamentului în muncă - Comunicarea pe orizontală și pe verticală -Comunicarea și cointeresarea factorilor implicați, efecte pozitive, negative, ale implicării/neimplicării/supraimplicării - Rolul implicării active - Leadereshipul şi succesul managerial - Flexibilitatea şi adaptarea la schimbare - Motivaţia şi motivarea anagajaţilor - Cum se iau deciziile şi metode de decizie performante - Conflictele generate - cauze şi modalităţi de aplanare, rolul liderului in negocierea potenţialelor conflicte - Relaţiile de putere în instituție - Strategii de influenţare a angajaţilor - Planificare, implementare, evaluare C.2. Scopul proiectului: Creșterea gradului de implicare civică al adolescenților și tinerilor în comunitatea maramureșeană, prin asumarea de responsabilități în domeniul politicilor publice implementate de instituții deconcentrate/unităţi şcolare pentru trei funcții specifice: funcția de Prefect din cadrul Instituției Prefectului Județului Maramureș, Președinte al Consiliului Județean Maramureș cea de Inspector Școlar General din cadrul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș. C.3. Obiectivele specifice ale proiectului O.1. Creșterea nivelului de oportunități educațioanale oferite unui număr de 300 de adolescenți şi tineri cu vârsta cuprinsă între 16-18 ani, elevi din 10 unități de învățământ liceal din județul Maramureș, în zona dezvoltării personale în domeniul managementului serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativteritoriale-respectiv domeniul educației – coordonare. A.1., A.3. O.2. Dezvoltarea spiritului civic și organizatoric a 300 de tineri cu vârsta cuprinsă între 16-18 ani corespondente A2, A.4., A.5. O.3. Valorizarea competențelor oratorice și de asumare de responsabilități, ca bază educațională pentru 300 de adolescenți și tineri, cu vârsta cuprinsă între 1618 ani, prin implicare directă și indirectă în viața comunității administrative și educaționale.A6, A7, A8, A9 148


D. Descrierea grupului ţintă căruia i se adresează proiectul: Elevi cu vârste cuprinse între 15-18 ani din 15 unități liceale din județul Maramureș. D.1. Beneficiarii direcți și indirecți: Elevi, consilieri educativi, consilieri școlari și profesori diriginţi, familiile elevilor participanți în proiect.- 700 D.2. Durata proiectului: 3 semestre (februarie 2019- iunie 2020) D.3. Descrierea activităţilor Activități A.1. a. Titlul activităţii: Sesiuni de lucru a echipei de proiect b. Data/perioada de desfăşurare: ianuarie - februarie- martie 2019, septembrie – octombrie – noiembrie 2020 c. Locul desfăşurării: Inspectoratul Școlar Județean Maramureș d. Participanţi: membrii echipei de proiect e. Descrierea pe scurt a activității: - Constituirea echipei de proiect - Stabilirea priorităţilor şi a cadrului operaţional - Identificarea scopului, a obiectivelor şi a activităţilor principale - Stabilirea setului de informații specifice care se vor dezbate în cadrul focus grupurilor - Identificarea partenerilor de proiect A.2. a. Titlul activităţii: Sesiune tip focus grup pentru identificarea principalelor aspecte ce privesc funcția de prefect, președinte consiliul județean și respectiv inspector școlar general b. Data/perioada de desfăşurare: 30-31 ian 2019 c. Locul desfăşurării: Instituția Prefectului Județului Maramureș, Consiliul Județean Maramureș și respectiv Inspectoratul Școlar Județean Maramureș d. Participanţi: 2 membri desemnați din echipa de proiect din fiecare instituție parteneră, respectiv Consiliul Județean al Elevilor Maramureș și Asociația Elevilor Maramureș e. Descrierea pe scurt a activității: - Pregătuirea interviului tip focus grup - Stabilirea/ clarificarea elementelor privind abilitățile și responsabilitățile, ambientul organizațional și cadrul de acțiune al celor trei manageri din Instituția Prefectului Județului Maramureș, Consiliul Județean Maramureș și Inspectoratul Școlar Județean Maramureș - Stabilirea setului de informații specifice care se vor dezbate în cadrul focus grupurilor A.3 a. Titlul activităţii: Organizarea conferinței de presă pentru lansarea proiectului participă reprezentanții principalelor instituții implicate în proiect, mass-media locală 149


b. Data/perioada de desfăşurare: 12 februarie 2019 c. Locul desfăşurării: ISJ-MM d.Participanţi: membrii echipei de proiect 9 și invitații din partea principalelor instituții implicate în proiect respectiv mass-media locală e. Descrierea pe scurt a activității: - Formatul conferinței de presă respectă structura standard - Prezentarea scopului, a obiectivelor şi a activităţii principale - Identificarea unor noi parteneri de proiect și precizarea principalelor roluri în proiect A.4. a. Titlul activităţii: Lansarea proiectului în cadrul sesiunii de lucru semestriale a consilierilor educativi, invitați: reprezentanții din Instituția Prefectului Județului Maramureș respectiv Inspectoratul Școlar județean Maramureș elevilor în Consiliul Școlar al Elevilor şi respectiv Consiliul Județean al Elevilor Maramureș, Asociația Elevilor din Maramureș, respectiv cadre didactice, profesori diriginți – se vor disemina principalele activități din proiect, parteneri, societatea civilă. b. Data/perioada de desfăşurare: februarie 2019 c. Locul desfăşurării: Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu‖ Baia Mare şi Colegiul Național „Mihai Eminescu‖ Baia Mare d. Participanţi: 100 de cadre didactice consilieri educativi, invitaţi parteneri de proiect, repezentanţi ai Consiliul Județean al Elevilor Maramureş și ai Asociației Elevilor din Maramureș. e. Descrierea pe scurt a activității: - Se vor disemina principalele activități din proiect, parteneri societatea civilă - Prezentarea proiectului şi a strategiei de implementare la nivel județean - Stabilirea cadrului de lucru la nivelul celor 10 de unități de învățământ - Prezentarea procedurii de realizare a concursului A.5 a. Titlul activității: Organizarea unei sesiuni de training leadership având ca teme de dialog cele precizate anterior: Comunicarea pe orizontală și pe verticală, Comunicarea și cointeresarea factorilor implicați, efecte pozitive/negative, ale implicării/neimplicării/supraimplicării, Rolul implicării active, Leadereshipul şi succesul managerial, Flexibilitatea şi adaptarea la schimbare, Motivaţia şi motivarea anagajaţilor, Cum se iau deciziile şi metode de decizie performante, Conflictele generate cauze şi modalităţi de aplanare, rolul liderului în negocierea potenţialelor conflicte, Relaţiile de putere în instituție, Strategii de influenţare a angajaţilor, Planificare, implementare, evaluare. c. Locație Biblioteca Județeană „Petre Dulfu‖ Baia Mare A.6. a.Titlul activităţii: Organizarea concursului „ARTA DE A CONDUCE” prin care se vor fi selectați din cei 30 de înscriși - 6 elevi performanți care au abilități și competențe specifice: diplomație, capacitatea de a lua decizii corecte, centrate pe nevoile comunității educațioanale și administrativ-teritoriale, empatie, atitudine responsabilă, toleranță, putere de persuasiune, echilibru emoțional, capacitate 150


oratorică, spirit administrativ, vigilență, respect față de valorile universale, capacitate de luare corectă a deciziilor. b. Data/perioada de desfăşurare: martie 2019 c. Locul desfăşurării: Colegiul Național ―Mihai Eminescu‖ Baia Mare d. Participanţi: 30 de elevi din fiecare liceu din Consiliul Școlar al Elevilor și Consiliul Județean al Elevilor Maramureş și Asociației Elevilor din Maramureș care vor participa la un dialog interactiv/focus grup şi un miniconcurs de dezbateri. e. Descrierea pe scurt a activității: - Se va organiza o dezbatere - Elevii vor participa la un dialog interactiv/focus grup şi un miniconcurs de dezbateri A.7. a. Titlul activităţii: Organizarea a 9 activități personalizate - PREFECT pentru o ZI – 3 acțiuni; PREȘEDINTE al CONSILIULUI JUDEȚEAN pentru o ZI – 3 acțiuni; INSPECTOR ȘCOLAR GENERAL pentru o ZI – 3 acțiuni b. Data/perioada de desfăşurare: aprilie – mai- iunie 2019 c. Locul desfăşurării: - Instituția Prefectului - Județul Maramureș - Președinte al Consiliului Județean Maramureș - Inspectoratul Școlar Județean Maramureș d. Participanţi: 9 elevi selectați din Consiliul Școlar al Elevilor și Consiliul Județean al Elevilor Maramures și Asociației Elevilor din Maramureș care vor participa în mod direct în ziua de marți sau joi în funcție de ziua de audiență sau de programul specific al domnului prefect, al d-lui președinte al consiliului județean, al doamnei inspector școlar general. De asemenea vor avea posibilitatea de a identifica specificul serviciilor specifice din cele trei instituții. e. Descrierea pe scurt a activității se va organiza: Elevii selectați din Consiliul Școlar al Elevilor și Consiliul Județean al Elevilor Maramureş și Asociației Elevilor din Maramureș vor participa în mod direct în funcție de ziua de audieță sau de programul specific al domnului prefect, domnului președinte al Consiliului județean, sau al doamnei inspector școlar general, între orele precizate anterior, cu minim 7 zile, astfel încât să fie aprobată participarea elevilor conform Regulamentului de Organizare și Funcționare al Unităților de Învățământ Preuniversitar. Activităţile se vor relua în anul şcolar 2019- 2020 în cele două semestre. A8. Titlul activităţii Activități de diseminare, tip workshop, în cadrul a două sesiuni personalizate prin care cei 9 elevii care au fost selectați vor transmite colegilor elementele esențiale experiențiale din acțiunile in cele trei instituții . Activitățile se vor organiza în municipiul Baia Mare la Colegiul Național „Mihai Eminescu‖, respectiv în municipiul Sighetu Marmației la Colegiul Național „Dragoș Vodă„ A.9. 151


Titlul activităţii - Încheierea proiectului în cadrul unui workshop demonstrativ cu aplicații personalizate, jocuri de rol sub forma unui schimb inedit de idei constructive. Coordonarea se va realiza prin colaborarea dintre Consiliul Județean al Elevilor Maraamureș și Asociația Elevilor Maramureș și vor fi invitați din partea partenerilor de proiect. D.. – Rezultate calitative şi cantitative aşteptate ca urmare a implementării proiectului Rezultate calitative Rezultatele calitative se vor cuantifica prin înțelegerea corectă a managementului în cele două instituții, cu toate componentele sale administrativ - educative de către elevi și profesori ca și beneficiari ai proiectului. Rezultatele se vor regăsi în etapele de monitorizare și evaluare. Rezultate cantitative 300 elevi informati în problematica specifică a proiectului, 30 de cadre didactice, directori, directori adjuncți și consilieri educativi și școlari din sistemul de învăţământ Maramureşean, informate în zona problematicii specifice proiectului respectiv dezvoltarea unui management de calitate. D.10. Modalităţi de monitorizare şi de evaluare ale proiectului Monitorizarea se va realiza lunar de catre membrii echipei de proiect care au stabilite sarcini concrete în acest sens. Vor fi organizate minisesiuni constructive de monitorizare. Evaluarea va fi intermediară primele 3 luni de proiect și finală ultima luna de proiect ,se vor identifica elementele care ofera proiectului o zona de siguranță se va analiza atingerea obiectivelor propuse si deci a scopului stabilit al proiectului D.11. Modalităţi de asigurare a continuităţii /sustenabilităţii proiectului Sustenabilitatea va fi realizata prin identificarea in cadrul conferinţei finale a elementelor de baza ale proiectului si respectiv a acelora care se pot adapta unei conceptii noi de proiect pentru următorii ani . De precizat proiectul are forma de pilotare . D.12. Activităţi de promovare/mediatizare şi de diseminare pe care intenţionaţi să le realizaţi în timpul implementării proiectului Mass media emisiuni tv, articole ziare si revistele unitatilor de învățământ Afișe personalizate D.5. Parteneri implicaţi în proiect – descrierea parteneriatului: Instituţia Prefectului – Judeţul Maramureş; Consiliul Județean Maramureș; Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Maramureş; Casa Corpului Didactic Maramureş; Asociaţia Elevilor Maramureş; Direcţia Judeţeană de Sport şi Tineret Maramureş; Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu‖ Baia Mare; Colegiul Naţional „Mihai Eminescu‖ Baia Mare.

152


Proiect educational extrașcolar FAMILIA DE SUCCES

Prof. psih Amelia BĂNICĂ Prof . ing Mihaiela ABRAHAM Prof. Simona TOMA Eleva Ștefania CÎNȚA B.2. Categoria în care se încadrează proiectul: Educație Pentru Cetățenie Democratică B.3 Ediţia VI B.4Număr participanti: 370 C.REZUMATUL PROIECTULUI –DESCRIERE a.Numar de elevi implicati: 300 de pe raza județului Maramureș b.Beneficiari 1500 elevi,părinți și profesori, parteneri educaționali c.Activitati propuse, în ordinea în care se vor desfăşura. d. proiectul este coordonat de Inspectoratul Școlar Județean Maramureș în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, Colegiul de Arte Baia Mare, Colegiul Național ―Mihai Eminescu‖ Baia Mare, Biblioteca Județeana ―Petre Dulfu‖ Baia Mare, Consiliul Județean al Elevilor Maramureș D.PREZENTAREA PROIECTULUI D.1Argument justificare, context (analiză de nevoi) Dezvoltarea intra-personalaă prin creșterea respectului de sine, acceptarea rolului social și dezvoltarea inter-personală prin relaționare, socializare cu ceilalți parcurg o etapa interesanta din punct de vedere sociologic pentru că intr-o era din ce in ce mai digitalizată există riscul creeări unui dezechilibru relațional. Efectele unui astfel de dezechilibru nu sunt de dorit pentru o societate sănătoasă, de aceea considerăm că cea mai rentabila investiție în zilele noastre este investiția în oameni și în relațiile dintre aceștia. În acest sens se caută modalitați cât mai variate de a-i face pe oameni să își doreasca interacțiunea, socializarea de calitate. Familia este celula de bază a societății, o societate cu familii unite este o sucietate puternică și deci unită, putem așadar să spunem că investiția în relațiile inter-umane e cea mai rentabilă. Puncte tari:Unicitatea proiectului prin concepţia şi organizarea sa. Gratuitatea asigurată de partenerii de proiect şi sponsorii locali. D.2Obiectivul general /scopul Scop-Creşterea importanţei rolului familiei în societate, prin dezvoltarea conceptelor de familia de acasă, familia de prieteni, familia de la şcoală, familia comunitar-instituţională. D.3 Obiectivele specifice ale proiectului O1 1-Dezvoltarea unui spirit de echipă, introducerea ideeii de fair-play bazate pe conceptul de relații de familie în cadrul echipei Inspectoratului Școlar Județean Maramureș și respectiv a partenerilor educaționali cu aceent pe echipa Consiliului Județean al Elevilor Maramureș

153


O2. Stabilirea unor relații de colaborare eficiente între instituțiile cu profil educațional partenere în cadrul proiectului. O3. Identificarea valorilor ce trebuie să caracterizeze familia de succes a secolului XXI, dar și a valorilor pierdute ce trebuiesc a fi regăsite D.4. Descrierea grupul ţintă căruia i se adresează proiectul Grupul ţintă al proiectului îl reprezintă cei 300 de elevi din județ participanţi la proiect, dintre care 200 ce provin din școli gimnazaiale și 100 de liceeni pe langă cei 300 de elevi vor fi implicați în proiect și circa 70 de părinți. Grupul ţintă indirect al proiectului sunt famiile participanților. D.5 Durata proiectului: proiectul se va desfăşura pe parcursul a 1 an cu posibilitate de prelungire D.6. Descrieţi activităţile utilizând pentru fiecare activitate Activitatea nr. 1.1.: Intalnirea echipei de proiect BEx CJE MM + voluntari pentru stabilirea etapelor din proiect si a formei finale Locul desfăşurării: Inspectoratul Școlar județean al Județului Maramureș Numărul de participanţi pentru fiecare categorie (elevi, cadre didactice, parinti, reprezentanti ai comunitatii etc):6 membrii ai Biroului Executiv al Consiliului Județean al Elevilor Maramureș, 4 Președinți ai Consiliilor Școlare ale Elevilor și 3 voluntari. Beneficiari: Echipa de implementare a proiectului Metode/mijloace de realizare: brain-storming, cercetare în domeniul relațiilor de familie Modalităţi de evaluare: avizarea proiectului de către inspectorul educativ/ pentru activități extrașcolare Descrieţi pe scurt activitatea: Întâlnirea echipei de lucru cu scopul de a da o formă finală proiectului, de a propune și dezbate activități, de a delega sarcinile ce trebuiesc a fi îndeplinite în cadrul proiectului unor responsaili, de încredințarea relațiilor cu instituțiile ce se vrea a fi partenere. Stabilirea responsabilităților fiecarui membru al echipei de implementare a proiectului. Stabilirea formei finale a proiectului Activitatea nr. 1.2 Sudarea relațiilor în cadrul echipei Consiliului Județean al Elevilor Titlul activităţii: Festivalul Salamului de Biscuiți Tipul activităţii: team-building Locul desfăşurării: Colegiul Economic „Nicolae Titulescu‖ Baia Mare Numărul de participanţi pentru fiecare categorie (elevi, cadre didactice, parinti, reprezentanti ai comunitatii etc): 60 de elevi ce fac parte din echipa de lucru a Consiliului Județean al Elevilor Maramureș și 10 profesori Beneficiari: elevi, profesori. Metode/mijloace de realizare: atelier de cooking 154


Modalităţi de evaluare: interviuri solicitate participanților Descrieţi pe scurt activitatea: Participanți se grupează pe grupe de lucru care să conțină maxim 6 elevi și câte 1 cadru didactic, după ce toți ascultă instrucțiunile de folosire a echipamentului și rețeta de bază se trece la prepararea salamurilor de biscuiți, fiecare grupă primește ingredientele de bază, urmând ca rețeta să fie completată, pentru ca produsul finit să fie unul cât mai original, cu ingrediente proprii, caracteristice. Salamul de biscuiți astfel obținut urmează să fie servit invitaților din cadrul proiectului. Activitatea presupune și inaugurarea noului laborator gastronomic al Colegiului Economic „Nicolae Titulescu‖ Baia Mare Activitatea nr 2.1 Inițierea unei relații de comunicare între instituțiile implicate în proiect, relație mediată de către CJE MM Titlul activităţii: Punți de comunicare reciproc avantajoasă Tipul activităţii: activitate de lobby Data/perioada de desfăşurare: 3 luni Locul desfăşurării: sediile diverșilor parteneri Numărul de participanţi pentru fiecare categorie (elevi, cadre didactice, parinti, reprezentanti ai comunitatii etc): 7 elevi ai echipei de implementare și reprezentanți ai instituțiilor partenere Beneficiari: elevi, profesori, comunitate, echipa CJE Metode/mijloace de realizare: inițierea dialogului între CJE și instituțiile partenere și întreținerea acestei relații de comunicarea prin stabilirea de întâlniri cu reprezentanți ai acestora Modalităţi de evaluare: interviuri, impresii ale organizatorilor/partenerilor Descrieţi pe scurt activitatea: Se fac deplasări ale membrilor echipei CJE desemnați la sediile partenerilor pntru a se stabili termenii exacți în care se desfășoară această relație de parteneriat, se întreține relația de comunicare prin discuții telefonice sau prin intermediul poștei electronice. Activitatea nr 2.2. Întâlnire cu reprezentanți ai instituțiilor participante Titlul activităţii: Masă rotundă Tipul activităţii: discuții asupra pașilor ce urmează a fi parcurși pentru a implementa proiectul cu succes Data/perioada de desfăşurare: 14 martie 2014 Locul desfăşurării: Liceul de Arte Baia Mare Numărul de participanţi pentru fiecare categorie (elevi, cadre didactice, parinti, reprezentanti ai comunitatii etc): 6 membrii ai Biroului Executiv al Consiliului Județean al Elevilor Maramureș, 2 Președinți ai Consiliilor Școlare ale Elevilor și 3 voluntari și cel puțin un reprezentant al instituțiilor partenere Beneficiari: echipa de implemantare a proiectului Metode/mijloace de realizare: discuții/dezbateri organizate Modalităţi de evaluare: obținerea unor concluzii concludente în ceea ce privește implementarea proiectului Descrieţi pe scurt activitatea: Pe parcursul a 3 ore, membrii echipei de implementare a proiectului vor discuta legat de problemele ce vor putea apărea, 155


găsind totodată soluții viabile pentru rezolvarea acestora. Se vor relua în discuție responsabilitățile celor implicați. Activitatea 3.1. Focus grup cu parintii Titlul activităţii: Atelier de dezbatere Tipul activităţii: dezbateri/discuții Data/perioada de desfăşurare: 9 aprilie 2014 Locul desfăşurării: Biblioteca Județeana „Petre Dulfu‖ Baia Mare Numărul de participanţi pentru fiecare categorie (elevi, cadre didactice, parinti, reprezentanti ai comunitatii etc): 30 Modalităţi de evaluare: interievarea părinților ce au participat. Descrieţi pe scurt activitatea: Participanții vor fi așezați într-un semicerc, în centrul acestuia vor exista foi de flipchart pe care urmează să fie scrise valorile actuale ce se promovează în familie, valorile existente în trecut, dar care s-au pierdut sau se pierd treptat. După aflarea opiniei fiecărui participant se trece la dezbaterea a ceea ce ar trebui să caracterizeze familia de succes a secolului XXI. Activitatea 3.2. Redactarea de eseuri Titlul activităţii: Ce înseamnă familia de succes? Tipul activităţii: redactarea și prezentarea de eseuri Data/perioada de desfăşurare: 09 aprilie 2014-28 mai 2014 Locul desfăşurării: Liceul de Arte Baia Mare, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu‖ Baia Mare Numărul de participanţi pentru fiecare categorie (elevi, cadre didactice, parinti, reprezentanti ai comunitatii etc): 300 de elevi cu vârste cuprinse între 5 și 18 ani Beneficiari: elevii din cadrul proiectului Metode/mijloace de realizare: eseu structurat Modalităţi de evaluare: obținerea de feed-back în urma discuțiilor avute cu participanți Descrieţi pe scurt activitatea: Pe parcursul lunilor aprilie și mai elevii vor fi rugați să scrie câte un eseu pe tema a ceea ce înseamnă familia de succes, enunțarea principiilor ce trebuie să caracterizeze o astfel de familie Activitatea nr 3.3. Aranjarea unei mese pentru familia de prieteni Titlul activităţii: Masa în familie Tipul activităţii: activitate de socializare Data/perioada de desfăşurare: 9 aprilie 2014 Locul desfăşurării: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu‖ Baia Mare Numărul de participanţi pentru fiecare categorie (elevi, cadre didactice, parinti, reprezentanti ai comunitatii etc): 70 elevi, 30 de părinți. Beneficiari: elevi și părinții Metode/mijloace de realizare: muncă în echipă Modalităţi de evaluare: feed-back din partea participanților, obținut în urma discuțiilor avute cu aceștia. Descrieţi pe scurt activitatea: Echipa de implementare pregătește o masă cu gustări în jurul căreia sunt invitați toți participanții la proiect pentru a socializa. 156


Activitatea nr 3.4.1. Atelierul de creativitate-―Dix it‖-jocul numarul 1 in Germania 2011-2012 Titlul activităţii: Dix it Tipul activităţii: activitate de socializar ce stimulează creativitatea Data/perioada de desfăşurare: 9 aprilie 2014 Locul desfăşurării: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu‖ Baia Mare Numărul de participanţi pentru fiecare categorie (elevi, cadre didactice, parinti, reprezentanti ai comunitatii etc): 20 de elevi Beneficiari: elevii din cadrul proiectului Metode/mijloace de realizare: angrenarea în joc și discuții a participanților Modalităţi de evaluare: feed-back din partea participanților, obținut în urma discuțiilor avute cu aceștia. Descrieţi pe scurt activitatea: Se primesc instrucțiunile de joc și se începe jocul și discuțiile asociate. Activitatea nr 3.4.2. Aplicatia ―testului familiei‖ la grupuri de elevi cu varste cuprinse intre 5-10 ani Titlul activităţii: Testul familiei Tipul activităţii: activitate de autocunoaștere Data/perioada de desfăşurare: 9 aprilie 2014 Locul desfăşurării: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu‖ Baia Mare Numărul de participanţi pentru fiecare categorie (elevi, cadre didactice, parinti, reprezentanti ai comunitatii etc): 40 de elevi Beneficiari: elevi Metode/mijloace de realizare: desen pe coli A4 Modalităţi de evaluare: Se analizează desenele Descrieţi pe scurt activitatea: Participanții ăși desenează familia în funcție de percepția propie. Activitatea nr 3.4.3. Atelierul ―Familia ca energie a vietii‖ Titlul activităţii: Familia ca energie a vieții Tipul activităţii: activitate de autocunoaștere și dezvoltare personală Data/perioada de desfăşurare: 9 aprilie 2014 Locul desfăşurării: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu‖ Baia Mare Numărul de participanţi pentru fiecare categorie (elevi, cadre didactice, parinti, reprezentanti ai comunitatii etc): 20 de elevi Beneficiari: elevi Metode/mijloace de realizare: discuții pe tema valorilor unei familii de succes Modalităţi de evaluare: feed-back din partea participanților, obținut în urma discuțiilor avute cu aceștia. Descrieţi pe scurt activitatea: Elevi sunt invitați să urmărească diferite stări emoționale existente pe niște cartonașe , iar apoi să discute momente în care au experimentat aceste stări în cadrul familiei de acasă, familiei de prieteni sau familiei de la școala.

157


D.7Descrierea rezultatelor aşteptate ca urmare a implementarii proiectului 300 de elevi din și 70 de părinți care și-au însușit valori reale ale ceea ce trebuie să însemne o familie de succes S-a lărgit conceptul de familie în rândul participanţilor, de la familia ―clasică‖-de acasă la cea de prieteni, la cea instituţională etc.  Materiale diverse precum eseuri, desene, colaje, rezultate-sistem de valorifocus grup etc.  Creșterea imaginii Consiliului Județean al Elevilor Maramureș în ochii comunității locale, dar și atragerea de potențiali candidați. D.8. Modalitatea de monitorizare şi evaluare a rezultatelor proiectului Evaluarea în cadrul proiectului se va face prin colectarea de feed-back la sfârșitul orcărei activități, prin chestionarea și intervievarea participanților. D.9. Continuitatea /sustenabilitatea proiectului Elevii si părinții participanți constituie o bază bază materială, umană si informaţională foarte valoroasă pentru diseminarea informaţiilor si experienţei acumultate pe perioada derulării acestui proiect . Extinderea proiectului la nivel de regiune în luna octombrie a anului curent. Dezvoltarea modului de mediatizare prin promovare cât mai variata, dar și cu un grad de eficiența crescut. D.10. Activităţile de promovare/mediatizare şi de diseminare pe care intenţionaţi să le realizaţi în timpul implementării proiectului şi după încheierea acestuia Pe întreg parcursul proiectului vom fi susținuți de către mass-media locală, parteneri, părinți și voluntari din societatea civilă: YMCA, Fundația Tineri pentru Tineri, Asociația Deis etc. ce vor disemina informații legate de proiect. Pproiectul va fi promovată și de către echipa CJE MM prin afișe și flyere. D.11. Partenerii implicaţi în proiect şi arătaţi în ce constă parteneriatul cu comunitatea locală, cu altă şcoală sau organizaţie, dacă este cazul Partenerii din cadrulproiectului sunt: Inspectoratul Școlar Maramureș, Liceul de Arte Baia Mare, Colegiul Național „Gheorghe Șincai‖ Baia Mare, Colegiul Economic „Nicolae Titulescu‖ Baia Mare, Biblioteca Județeana „Petre Dulfu‖, YMCA, Fundația Tineri pentru Tineri, Asociația Deis. Echipa de implementare a colaborat cu toți acești parteneri pentru a obține diseminarea informației și spațiile necesare implementării proiectului. Mulțumim, cu respect și considerație tuturor partenerilor educaționali!

158


– un pas în formarea viitorilor întreprinzători prof. BUDA Crina Georgeta prof. MITREA Mariana Colegiul Economic „Nicolae Titulescu‖ Baia Mare (CENT) Colegiul Economic „Nicolae Titulescu‖ Baia Mare (CENT) este o „școală europeană‖ în care se manifestă deschidere pentru implementarea și derularea de proiecte care contribuie la dobândirea și dezvoltarea de deprinderi și abilități practice corelate cu analiza de nevoi din Planul de Acțiune al Școlii. Comparativ cu metodele didactice tradiționale, ―firma de exerciţiu‖ ca metodă didactică, se apropie în mai mare măsură, de scopul învăţământului economic european, şi anume: de a pregăti tineri capabili să răspundă provocărilor şi cerinţelor unui mediu economic în continuă schimbare. În cadrul târgurilor organizate pentru firmele de exercițiu, elevii au posibilitatea de a dobândi, exersa și dezvolta competenţele antreprenoriale, de a-și dezvolta abilitățile de comunicare și de negociere, și de a-şi transpune în practică ideile, într-o lume a afacerilor simulată. În acest context, Târgul Firmelor de Exercițiu ―RIVULUS DOMINARUM TINERET‖, organizat de liceul nostru a apărut ca o necesitate de orientare în carieră a tinerilor, într-un moment în care România parcurgea profunde transformări socio-economice (prima ediție s-a desfășurat în anul 2007). CENT împreună cu Camera de Comerţ şi Industrie Maramureş, prin parteneriatul încheiat în anul 2007, pentru organizarea primei ediții, au fost promotorii acestui proiect la nivel naţional, ceea ce a condus la o promovare favorabilă a imaginii liceului nostru, în rândul şcolilor de profil din ţară. De asemenea, implementarea acestui proiect, oferă posibilitatea elevilor de gimnaziu să îşi construiască o imagine referitoare la profilul şcolii noastre, astfel încât să îşi dorească să fie viitorii elevi ai Colegiului Economic ,,Nicolae Titulescu". Grupul țintă căruia se adresează proiectul, sunt elevi din învățământul liceal – filiera Tehnologică, profil Servicii, clasele a XI-a și a XII-a, care desfășoară activitate în cadrul firmelor de exercițiu în licee din judeţ și din ţară. Datorită complexității proiectului şi importanţei acordată de către echipa de proiect, atingerii obiectivelor propuse şi efectelor pe termen mediu ale proiectului, precum şi datorită modului de implementare şi monitorizare propus, a fost necesară atragerea unor parteneri și colaboratori în proiect. Pe parcursul celor douăsprezece ediții organizate până în prezent, ne-au fost alături partenerii noștri tradiționali: 159


CNDIPT – Departamentul ROCT, ISJ MM, Camera de Comerț și Industrie Maramureș, care consiliază echipa de proiect pentru buna desfăşurare a târgului și împreună cu Colegiul Tehnic ‖Anghel Saligny‖ Baia Mare, asigură spaţiul expoziţional necesar desfăşurării târgului, un spațiu adecvat, propice mediului de afaceri.

Cheltuielile ocazionate de implementarea anuală a proiectului, sunt finanțate prin susținerea financiară din partea unor instituții și diverși sponsori locali, printre care se numără MEN și Municipiul Baia Mare, care finanțează proiectul nostru prin programele anuale de finanțare nerambursabilă. Activitățile desfășurate în cadrul proiectului sunt planificate pe parcursul a 9 luni eșalonate în 3 perioade ale fiecărui an:  oct. – nov. – se depune documentația pentru înscrierea evenimentului în Calendarul Activităților Educative Naționale, aprobate MEN;  martie – mai – se încheie parteneriatele cu partenerii tradiționali și se depune cererea pentru finanțare nerambursabilă de la Municipiul Baia Mare;  sept. – dec. – are loc pregătirea și desfășurarea propriu-zisă a târgului. Activitatea principală a proiectului o reprezintă organizarea Târgului Firmelor de Exercițiu ―Rivulus Dominarum Tineret‖, în luna dec. a fiecărui an. Târgul se desfășoară sub forma unui concurs în cadrul căruia sunt organizate 12 competiții: stand, materiale promoționale, catalog creativ, catalog profesional, prezentarea firmei, tranzacții, pagina web, vânzător, spot publicitar, mascotă, imaginea firmei 160


și cea mai bună firmă. Un juriu format din: reprezentanţi ai ISJ MM, reprezentanţi ai Camerei de Comerţ şi Industrie Maramureş, reprezentanţi ai mass-media, reprezentanţi ai operatorilor economici, reprezentanţi ai Consiliului Elevilor CENT și profesori, studenţi, analizează activitatea firmelor de exerciţiu participante la târg și îi premiază pe cei mai buni. Dacă la prima ediție a târgului, din 2007, au participat aprox. 40 de firme de exercițiu, la ultima ediție, cea din 2018, au fost 152 de participanți (cu stand și fără stand). Ca și momente notabile în istoria târgului, amintim:  participarea internațională de la ediția din 2013, a 3 firme de exercițiu din Serbia  includerea ultimei ediții, a XII-a, din dec. 2018, și în Calendarul de activităţi al programului „Baia Mare - Capitala Tineretului din România‖. Prin specificul evenimentului și organizarea acestuia la nivel naţional, participanții la târg, un număr mare de tineri din întreeaga țară, au ocazia de a vizita oraşul Baia - Mare, principalele obiective turistice, culturale ale urbei, precum şi cunoaşterea centrului istoric al oraşului. În cadrul acestui târg al firmelor de exercițiu este prezentă dimensiunea extracurriculară a metodei „Firma de exercițiu‖ întrucât: - oferă elevilor posibilitatea de a-și dezvolta capacitatea de interrelaţionare, spiritul competitiv și cel antreprenorial; - este recunoscută valoarea adăugată a acestei metode, în pregătirea și formarea profesională a elevilor. Impactul tangibil al proiectului asupra grupului ţintă este creşterea calităţii procesului instructiv – educativ, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare și prin dezvoltarea spiritului antreprenorial.

161


JOBS – program de formare al cadrelor didactice pentru orientare și consiliere în carieră a elevilor prof. metodist Konta Terezia Doina Casa Corpului Didactic Maramureș 1. Stare de fapt Cerințele actuale ale societății în care trăim, raportate la contextul socioeconomic al momentului, au impus mediului educațional o schimbare în abordarea procesului instructiv-educativ al elevilor în vederea pregătirii acestora pentru viață. În acest sens, învățarea elevilor trebuie dirijată astfel încât, la finalul școlarizării aceștia să posede cunoștințe, abilități, capacități de a se educa permanent, capacități de a se adapta la noi meserii solicitate pe piața muncii. Condițiile generate de criza actuală a societății moderne în care trăim, impun viitoriilor absolvenți să facă față provocărilor, să se adapteze într-o lume care nu diferențiază șansele de angajare de nivelul educațional, să poate să-ți stabilească corect și clar parcursul profesional (adică să aibă o identitate în carieră), respectiv să-și manifeste dorința de a schimba factori personali (precum cunoștințe, competențe, abilități, dispoziții și comportamente) pentru a face față situațiilor, fie prin anticipare proactivă, fie prin flexibilitate reactivă. Pentru atingerea unui astfel de deziderat, ca cel descris mai sus este necesar să construim elevilor noștri o bază solidă, care presupune nu numai acumularea unor cunoștințe, ci și angrenarea lor în procesul de învățare de-a lungul vieții, în dezvoltarea unor competențe transversale, respectiv de a-i ajuta să învețe să gândească liber, critic și creativ. Pornind de la aceste idei, este evident faptul că misiunea dascălului de a-l învăța pe elev să învețe, poate fi una dificilă. Evident, ne vom întreba cum ar trebui să acționăm? Cum ar trebui să se desfășoare intruirea elevilor? Ce activități ar trebui să realizăm Cum ar trebui să se desfășoare acestea? 2. Demersuri profesionale pentru dezvoltarea competențelor cadrelor didactice Pentru a-i pregăti pe elevi pentru această faza de tranziție către viitorul lor profesional, cadrele didactice trebuie să urmeze o instruire adecvată, iar programul de formare JOBS – Formare printru orientare și consiliere în carieră a elevilor (48 de ore, 12 credite profesionale transferabile) contituie o alternativă viabilă în acest sens. Luând în considerare noile perspectivele profesionale ale elevilor, școala și metodele de predare trebuie să se adapteze la aceste situații. Pentru a-i pregăti pe elevi pentru aceasta faza de tranziție către viitorul lor profesional, cadrele didactice au oportunitatea de a exersa strategii de învățare activă pentru ca elevii să înțelegă conținuturile în vederea asimilării acestora, respectiv în vederea creării de conexiuni între ele și aplicării lor în contexte reale. Programul de formare reprezintă o extensie a unui proiect de succes derulat în perioada 2012 – 2017, de către Ministerului Educației Naționale prin Centrul Național de Învățmânt Tehnic și Profesional, în parteneriat cu Agenţia Elveţiană 162


pentru Cooperare şi Dezvoltare, Centrul pentru Proiecte Internaţionale în Educaţie al Universităţii Pedagogice din Zürich. Obiectivul proiectului a fost acela de a pregăti elevii înmatriculați anii terminali din învățământul gimnazial și primii ani de învăţământ liceal tehnologic/ profesional pentru alegerea unei rute de pregătire profesională sau/ și pentru continuarea studiilor la nivel universitar. În acest sens, elevii sunt ajutați să se cunoască singuri prin informare şi îndrumare, să se apropie de lumea din jur şi să înţeleagă unde le-ar fi locul şi cum să ajungă la el. Prin proiect elevii au fost pregătiţi pentru a-şi alege viitoarea carieră, au primit informaţii despre oportunităţile profesionale şi au avut şansa să dobândească competențe și abilităţi de viaţă, folositoare pentru orice carieră. De asemenea ei au fost ajutați să obțină o imagine realistă cu privire la oportunitățile de pe piața muncii din regiunea lor. Reușita programului a determinat ca acesta să se extindă la nivel național printr-un program de formare acreditat destinat cadrelor didactice care doresc să aplice la clasă și în cadrul unor activități extracurriculare/ extrașcolare, soluții practice în ceea ce privește activitățile specifice de orientare și consiliere a elevilor în vederea alegerii viitoarei cariere. Aceasta se realizează prin introducerea/ implementarea unui model de învățare care presupune aplicarea consecventă a unor strategii de instruire centrate pe elev (învățarea bazată pe sarcină) și pe dezvoltarea competențelor acestuia, utilizând abordări interdisciplinare, integrate, în curriculumul școlar. Elementul esențial al programului – Jobs este vizita elevilor la o întreprindere locală (sau o unitate similară). Pentru aceasta profesorul va trebui să sprijine elevii în pregătirea, realizarea și analizarea experienței dobândite. Înainte de vizita în întreprindere, profesorul va rapartiza sarcini, care sunt descrise în caietul JOBS – al elevului. Elevii se vor documenta, își vor pregăti vizita în întreprindere, vor primi informații despre meseriile, profesiile oamenilor , vor lua notițe. Observațiile personale vor fi analizate și prezentate în cadrul unei expoziții Jobs, organizată la finalul activității/ semestrului/ anului școlar.Metodele de învățare sunt, în principal, orientate pe proiecte și pe sarcini de lucru. Un element important al JOBS îl constituie schimbarea de la învățarea centrată pe profesor, la învățarea centrată pe elev. În cadrul programului JOBS elevii vor vizita întreprinderi pe care le-au selectat singuri, le-au contactat individual sau, dacă a fost necesar au fost alese de școală. Întreprinderile care sunt implicate în programul JOBS sunt informate în prealabil și sunt conștiente de rolul lor instructiv în cadrul programului, primind în acest sens materiale informative. Pe durata acestor vizite elevii vor pune întrebări, vor lua notițe, vor observa sau vor participa în mod direct la unele activități ale întreprinderii, apoi vor analiza cele aflate. Desigur, în activități vor fi angrenați și părinții, aceștia manifestându-și interesul față de ceea ce fac copiii lor, discutând cu aceștia și ascultându-i. Elevii sunt cei care decid asupra rezultatelor și succesului lor. Aceste cunoștințe nu vor fi predate,va trebui să le obține elevii singuri. Ei le vor învăța, ei vor scrie rapoarte , ei vor realiza interviurii, ei vor contacte oamenii de la întreprinderi, ei vor afla informațiile despre mediul profesional și de afaceri, inițiativa apartinându-le. 163


3. Evaluarea programelor de formare JOBS – Formare pentru orientare și consiliere în carieră a elevilor, desfășurate anul școlar 2018-2019 de către CCD MM În acest an școlar au fost derulate activități de formare pentru 6 grupe a câte 25 cursați/grupă. Nr. total de absolvenți ai programului a fost 150 cadre didactice. Programul de formare Formare pentru orientare si consiliere în cariera a elevilorJOBS, s-a derulat în condiții foarte bune atât din punct de vedere administrativ cât și în ceea ce privește formarea propriu-zisă. În timpul sesiunilor de formare directă, activitățile teoretice au alternat cu multe aplicații practice. Au fost realizate exerciții variate, intense și interactive cursanții fiind solicitați să lucreze, individual, în perechi, pe grupe sau frontal. Cursanții au manifestat interes, au fost receptivi la cele transmise, privind acest curs ca pe o oportunitate de a-și consolida cunoștințele în ceea ce privește formarea pentru orientare și consiliere în carieră a elevilor. Grupurile de cursanți au fost eterogene fiind formate din: profesori de gimnaziu și de la profesori de liceu, de la profesori care predau în mediul rural la gimnaziu cât și în învățământul primar, profesori care predau la gimnaziu în mediu urban, profesori metodiști precum și consilierii școlari de la CJRAE. De asemenea cursanții au avut specializări diverse, vârste diferite, respectiv au fost profesori debutanți, dar și profesori cu experiență. Luând în considerare feedback-ul primit de la cursanți, considerăm că acest program este extrem de util, a reieșit că a plăcut colegilor care l-au parcurs și că resursele primite le pot utiliza cu succes atât pentru integrarea programului JOBS, cât și în cadrul celorlalte discipline predate. Elementele de noutate aduse prin acest curs sunt: o resursele care pot fi folosite la clasă sunt clare, concrete, pot fi utilizate la mai multe discipline; o elevii sunt încurajați să devină activi; o conceptul educațional nu îl plasează pe profesor în centrul procesului de învățare, ci pe elevi, o prin implementarea la clasă a acestui curs se dezvoltă abilitățile de viață ale elevilor. o cursanților li s-a părut interesant faptul că în procesul de evaluare urmărim nu doar evaluarea sarcinii de lucru ci și a modului în care elevii și-au îndeplinit rolurile.  posibilitatea de implementare a conținuturilor atât la orele de dirigenție/ Consiliere și orientare, dar și la Limba și literatura română ori la orele de Educație tehnologică, totul putându-se încheia cu rezultatele așteptate. Bibliografie: https://www.jobsproject.ro/ro/

164


Proiect educaţional „La fête de l'Europe‖ prof. Crina Sălnicean Colegiul Tehnic "Aurel Vlaicu", Baia Mare Şcoala coordonatoare

Numele şcolii: C.T. ’’AUREL VLAICU’’ Adresa: Baia Mare, str. Victor Babeș, nr.64 Tel-Fax: 0262-275867 Email: ctavbm@yahoo.com Profesor coordonator: Crina Sălnicean Echipa de proiect:  Prof. Crina Sălnicean  Elevi: clasa a IX-a A,B Bibliotecar Eliza Lazăr Limba și literatura română-limba franceză

Parteneri Discipline implicate Locul de desfăşurare Argument

CDI, C.T. "Aurel Vlaicu", Baia Mare, str. Victor Babeș, nr. 64 Atragerea elevilor spre activități de dobândire a unor cunoștințe de cultură generală despre spațiul european. Etape:

Descrierea proiectului Scop

Obiective

Grup ţintă Activităţi în proiect

Promovarea dialogului și a comunicării între elevii implicați în acestă activitate și diversificarea activităților cu caracter extracurricular.  Să desfășoare activități artistice și literare;  Să existe un comportament atent, tolerant, civilizat între elevi;  Să-și îmbogățească cunoștințele de cultură generală despre simbolurile Uniunii Europene.  Beneficiari direcți - elevii din clasa a IX-a A,B de la C.T. "Aurel Vlaicu", Baia Mare;  Beneficiari indirecți: școala și comunitatea locală;  Prezentarea a zece slide-uri pe tema: Ce este Uniunea Europeană?  Pregătirea unui set de zece întrebări de cultură generală despre Ziua Europei vizând simbolurile Uniunii Europene ( data sărbătorii, drapel, moneda, imn, state membre, sedii și slogan);  Intonarea imnului Odă bucuriei în limba română și în limba franceză;  Masă rotundă cu discuții despre valorile europene; 165


 Realizarea de pliante, desene și afișe reprezentative;  Premierea elevilor participanți. Rezultate așteptate  Realizarea unei expoziții de colaje/desene reprezentative;  Masă rotundă și ateliere artistice. Resurse: - umane  Elevi, cadre didactice; - materiale  Atragerea de sponsorizări de către coordonator proiect. Evaluarea  Realizarea unui album cu poze și înregistrări cu aspecte din activitatea desfășurată. Sustenabilitate  Posibilitatea dezvoltării acestui proiect prin implicarea mai multor elevi, cadre didactice și părinți;  Continuitatea proiectului poate fi asigurată prin prezentarea rezultatelor pe site-ul școlii și în presa locală.

―THE YOUNG PEOPLE, LET'S SAY YES TO HEALTH‖ Proiect Erasmus+KA105 Prof. Iolanda Sztrelenczuk Dir. Prof. Hitter Annamaria Prof. Mihaela Smiedt Psih. Gabriela Anamaria Pop Prof. Adina Udrescu Prof. Delia Bartha Prof. Hanni Olaru Colegiul Tehnic de Transporturi Auto Baia Sprie Proiectul “THE YOUNG PEOPLE, LET'S SAY YES TO HEALTH” derulat de către Colegiul Tehnic de Transporturi Auto Baia Sprie finanţat prin programul Erasmus+ KA105 este implementat în parteneriat cu Srednja Šola Slovenska Bistrica din Slovenia şi Hemijsko şi Prehrambena Tehnoloska Skola Belgrad din Serbia. Scopul proiectului este promovarea unui stil de viaţă sănătos în rândul tinerilor din România, Slovenia şi Serbia prin activităţi de educaţie non-formală. Proiectul se desfăşoară în perioada februarie 2019 - februarie 2020 şi vizează schimbul a 30 de tineri din cele 3 şcoli implicate precum şi schimbul de bune practici în domeniul Educaţiei pentru sănătate şi stil de viaţă sănătos. Prima activitate s-a desfăşurat în România, Baia Sprie în aprilie 2019, iar următoarele vor avea loc în Serbia, în septembrie 2019 şi în Slovenia, în decembrie 2019.

166


Primul schimb de tineri a avut loc între 14-18 aprilie 2019 în România, la Colegiul Tehnic de Transporturi Auto Baia Sprie. Cei 10 tineri din Slovenia, 10 tineri din Serbia şi 10 tineri din România au avut un program complex care a alternat sesiunile de lucru teoretice şi cele practice în contextul învăţării non-formale.

167


Prima zi a fost dedicată prezentării celor trei şcoli implicate în proiect şi unor activităţi introductive de cunoaştere. Fiecare echipă şi-a prezentat ţara, respectiv liceul. Jocurile şi activităţile în grupe mixte au fost ideale pentru ca tinerii din România, Slovenia şi Sebia să se cunoască mai bine.

Ziua a doua a fost dedicată activităţilor legate de sport, mişcare şi aprecierea vieţii active. Tinerii au avut o sesiune de lucru teoretică dimineaţa, iar apoi au vizitat oraşul şi obiectivele turistice din zonă Lacului Albastru şi staţiunea Suior pentru a înţelege mai bine conceptul de stil de viaţă sănătos prin mişcare în natură.

Pentru a treia zi a schimbului de tineri am planificat multe activităţi interactive care au abordat tema proiectului prin activităţi practice: Un stil de viaţă sănătos. atât în şcoală cât şi în comunitate. Tinerii au avut oportunitatea de a găti produse tradiţionale dar şi

168


produse raw-vegane. Gazda acestui eveniment a fost Casa Olarului din Baia Sprie. Tinerii au fost foarte motivaţi, s-au implicat activ şi au servit oaspeţii prezenţi.

Ultima zi a fost una de reflecţie şi evaluare sub forma unui public cafe, dar şi o zi de rămas-bun! Tinerii au învăţat dansuri populare tradiţionale din cele trei ţări, au făcut schimb de impresii şi mesaje.

169


Echipa proiectului este formată din dir. prof. Hitter Annamaria, psih. Pop Gabriela, prof. Mihaela Smiedt, prof. documentarist Adina Udrescu, prof. Delia Bartha, prof. Hanni Olaru şi prof. Sztrelenczuk Iolanda, coordonatorul proiectului, Colegiul Tehnic de Transporturi Auto Baia Sprie şi prof. Simona Luetic, Srednja Šola Slovenska Bistrica, Slovenia şi Vesna Dzogovic Jevtic, Hemijsko şi Prehrambena Tehnoloska Skola Belgrad, Serbia. http://www.tlplus.ro/preparate-sanatoase-gatite-innatura/?fbclid=IwAR1INYpL76pRDk6lLMVHlVC4M5Brme10nMpQZPf5BVahY 6oH084YMv2ckXQ

”Alături de tine!” Proiect de voluntariat în cadrul Strategiei Naționale de Acțiune Comunitară Insp. șc. gen adj.prof. Pop Mihai Cosmin Inspectoratul Școlar Județean Maramureș prof. Kadar Ioana Gabriela Liceul Tehnologic Agricol‖Alexiu Berinde‖ Seini 1. Titlul proiectului: ”Alături de tine!” 2. Scop: Organizarea unor activități de voluntariat pentru susținerea psihologică și ajutorarea persoanelor cu Cerințe Educaționale Speciale din școală și C.S.E.I.Baia Mare. 3. Argument: Suntem ființe sociale și avem mereu nevoie de aproapele nostru. De cele mai multe ori în situații dificile ne dăm seama că rămânem singuri. Prezența sau absența celor din jurul nostru în momentele grele depinde de educația celui care întinde mâna. Această mână poate fi întinsă numai dacă îi învățăm pe elevi să dăruiască și să fie utili pentru cei din jur. 4. Obiective generale:  includerea, în mod direct, a copiilor cu nevoi speciale în activitățile școlii;  atingerea incluziunii și implicării prin angajarea tuturor celor interesați întrun program educațional de activități ce promovează intens integrarea socială și stilul de viață sănătos; 170


încurajarea elevilor de a se dedica activităților desfașurate alături de copiii cu nevoi speciale, nu doar în cadrul proiectelor ci și după terminarea acestora, în scopul susținerii acestui proces de integrare socială și dezvoltare educațională;  stimularea și dezvoltarea abilităților persoanelor cu nevoi speciale prin activitați creative, de imaginație si terapeutice, cum ar fi: artele plastice, IT,muzică;  încurajarea elevilor, în sensul însușirii și îmbunătățirii abilităților privind inițiativa și devotamentul, prin participarea lor la proiecte de acțiune comunitară prin activități de voluntariat. 5. Grup țintă o beneficiari direcți:elevii cu CES din L.T.A.‖Alexiu Berinde‖ Seini și C.S.E.I. Baia Mare. beneficiari indirecți: - elevii voluntari ai L.T.A.‖Alexiu Berinde‖ Seini. Activități : a) Realizarea și prezentarea proiectului ” Alături de tine!”- întâlnire între partenerii implicați în proiect pentru a stabili obiectivele, acțiunile comune, activitățile ce urmează a fi realizate. b)“ Ziua Spanacului ‖ - acțiune de cunoaștere și împrietenire a voluntarilor cu elevii din Centrul Scolar de Educație Incluzivă Baia Mare, promovarea alimentației sănătoase. c) “ Ajutând pe alții ne ajutăm pe noi ‖ - atelier de creație – confecționarea unor podoabe de pom. d) ― 22 Martie - Ziua Internațională a Apei ‖ – sesiune de prezentări PPT și referate, e) “ 22 Mai- Ziua Internațională a Biodiversității“ – expoziție de artă plastică și produse din materiale reciclabile; - activitate practică de realizare a unor obiecte artistice a copiilor cu CES cu sprijinul voluntarilor; f) ‖ Voluntarii priviți prin ochii copiilor‖ - editarea unei broșuri cu activitățile desfășurate pe parcursul anului școlar, cu creațiile literare și artistice ale copiilor implicați. 6. Indicatori de evaluare : a) observarea comportamentelor și intervenția directă a profesorilor pentru încurajarea si stimularea interrelaționării pozitive între elevii cu C.E.S. și elevii din școală; b) încurajarea atitudinii active și a implicării elevilor în soluționarea nevoilor speciale pe care le au elevii cu C.E.S.; c) stabilirea unor concluzii privind necesitatea ocrotirii persoanelor cu dizabilități, precum și conștientizarea problemelor cu care se confruntă aceștia în viața de zi cu zi; d) calitatea prezentărilor PPT realizate de elevi în cadrul sesiunilor de lucru; 7.Resurse: a) umane – elevii și cadrele didactice voluntare; 171


b) materiale –mape, pliante, afișe, broșură, hartie xerox, creioane etc. 8. Perioada de desfășurare: octombrie2017- iunie 2018 9. Parteneri: Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, Centrul Școlar de Educație Incluzivă Baia Mare, Primăria Orașului Seini.

Diseminare proiect eTwinning Holidays and Festivities in Europe and beyond prof.pt.înv.primar Rotar Voichita Școala Gimnazială ‖Lucian Blaga prof.pt.inv.primar Moș Ileana Școala Gimnazială ‖Lucian Blaga‖ prof.pt. înv.primar Stratu Floarea Școala Gimnazială ‖Nicolae Steindhart‖ Rohia Am derulat un proiect pe durata a câteva luni de zile. Elevii înscriși în proiect au fost clasa a III-a și a fost primul an de lucru efectiv în cadrul unui proiect eTwinning. Am invățat despre sărbătorile și festivitățile din țările partenerilor noștri de proiect. Am examinat diferențele și asemănările dintre tradițiile naționale și festivitățile locale. Elevii au sărbătorit împreună zilele sfinte cu colegii lor străini. Am pregătit decorațiunile, am făcut fotografii, filme și prezentări și le-am împărtășit... Am împărțit elevii în grupuri mici, pentru fiecare grupă am dat ca temă de cercetare fiecare din sărbătorile și vacantele din țara noastră, dupa ce le-am scris impreună online în ordine cronologică, folosind timeline-ul de la readwritethink.com pentru cele mai importante. La început am folosit unele metode ale gândirii critice. Metoda ciorchinelui a fost folosită des, asaltul de idei, exercitiul, interviul și matricea conceptuală. Despre festivitățile din țara noastră am știut multe lucruri, dar eram curioși de cum sărbătoresc copiii din alte țări ale lumii. Logourile proiectului au fost postate pe votate pe tricider. Logoul clasei a obținut 19 voturi. Elevii s-au simtit implicați si valorizați în cercetarea sărbătorilor noastre naționale, în folosirea tic și a limbii engleze. Am dobândit cunoștințe din 172


aria curriculară limbă și comunicare si arte plastice. Elevii au învățat sa extragă detalii dintr-un text prin activități precum completarea unor tabele cu informatii din texte pe care le-au ascultat, îndeplinirea unor acțiuni pe care le-au ascultat prin urmărirea, de exemplu, a unui clip youtube, să deducă sensul unui cuvânt, prin raportare la mesajul pe care l-au auzit, folosirea unor tehnici prin încercare si eroare pentru a descoperi semnificatia cuvintelor, explicarea sensului cuvântului prin mijloace verbale și nonverbale pornind de la contextul mesajului audiat, să își exprime curiozitatea față de diverse tipuri de mesaje, realizarea unor desene prin care copiii ilustrează ce au înțeles din anumite texte, audierea unor povești, povestiri, întamplări folosind computerul. Tot in limba engleză au învățat cum să descrie un obiect, o ființă din universul apropiat prin videoconferințe cu elevii, să povestească o întâmplare pe care o cunoaște. S-a format competența digitală necesară în procesarea informațiilor: a avea capacitatea de a căuta, obține, prelucra și comunica informații online și de a le transforma în cunoaștere, competența în comunicare lingvistică în limba maternă, concepută pentru a dezvolta abilitățile de a comunica, de a dialoga, de a rezolva conflicte. S-au format competențe sociale și civice. Proiectele eTwinning adună de fapt laolaltă într-un mod complementar diferite domenii și/sau discipline. Comunicarea și informarea joacă, este adevărat, un rol esențial, dar și alte abilități sunt puse în practică, în plus față de cele lingvistice și digitale: interacțiunea cu mediul social, cetățenie europeană, cultură etc., la care se adaugă și consolidarea strategiilor de învățare care alcătuiesc competența de a învăța să înveți de-a lungul vieții. Metodologia eTwinning permite flexibilitate în gruparea participanților, munca în echipă, responsabilitate, inițiativă și autonomie personală. Prin comunicare cu elevi care aparțin altor culturi, elevii își îmbunătățesc competențele sociale și se formează ca cetățeni responsabili. Cooperarea în proiectele eTwinning implică dialog, dezbateri, discuții, exprimarea și susținerea propriilor idei, capacitatea de a asculta ce spun alții, respectarea diferitelor puncte de vedere, evaluarea intereselor individuale, dar și de grup. Competența matematică și competențe de bază privind știința și tehnologia. Competența în cunoașterea și interacțiunea cu lumea fizică include abilitatea de a face față în mod corespunzător, autonom și cu inițiativă personală, diferitelor provocări din domenii de viață și cunoștințe diverse – sănătate, activitatea de producție, de consum, știința, procese tehnologice etc. Pentru a interpreta lumea, este necesară punerea în aplicare a conceptelor și principiilor care permit analiza fenomenelor din diferitele domenii de cunoaștere implicate. Proiectele eTwinning extind orizontul elevilor, îi pun în contact cu lumea și cu variate domenii de cunoaștere, oferindu-le o mai largă informare pentru a fi în stare să interpreteze lumea și să analizeze critic realitatea bazându-se pe argumente științifice. Competența matematică implică și utilizarea de elemente matematice pentru a interpreta și produce informații, pentru a rezolva probleme de zi cu zi, pentru a lua decizii. De asemenea, proiectele eTwinning permit integrarea conceptelor matematice cu alte tipuri de cunoștințe – instrumentele matematice folosite sprijină 173


interpretarea și evaluarea rezultatelor. aCompetența în procesarea informațiilor și competențele digitale înseamnă a avea capacitatea de a căuta, obține, prelucra și comunica informații și de a le transforma în cunoaștere. Abilitățile sunt variate, de la accesul la informații la transmiterea prin mass-media. Proiectele eTwinning nu sunt numai comunicare, ci și găsirea de informații și prezentarea de rezultate – care se fac de obicei prin intermediul noilor tehnologii. Și nu doar elevii, ci și profesorii își îmbunătățesc aceste abilități! Ne-am prezentat colegilor și am folosit spatiu twinspace pentru derularea proiectului. Am avut și un jurnal personal la care lucrez în permanență, fac parte din diferite grupuri din Camera profesorilor, am nenumărați prieteni și un entuziasm de care nu am mai beneficiat demult. Am folosit calculatorul de la școala în cadrul lecțiilor, iar elevii au folosit pc -ul personal de acasă documentându-ne despre festivitaților din țara noastră. Pentru jocurile din cadrul proiectului am folosit telefoanele smart personale. Am conceput și folosit blogul proiectului, folosindu-ne de caracteristicile lui. Noua generaţie de ‖nativi digitali‖ are nevoie de strategii de predare-învăţare care să se opună modelelor tradiţionale şi să inverseze rolurile, permiţând tinerilor să comunice şi să colaboreze, care să asigure o audienţă autentică pentru rezultatele muncii lor şi care să fie totodată deschise şi transparente. Blogul poate încuraja colaborarea, pentru a ajuta în învăţare şi predare, pot facilita buna gestionare a activităţilor în proiectele şcolare, vizibilitatea rezultatelor acestora şi dobândirea de competenţe de colaborare, o abilitate vitală pe piaţa de muncă actuală. Am reusit ca proiectul să încurajeze colaborarea între parteneri, să stimuleze învăţarea unei limbi străine, dezvoltarea competenţelor TIC, educarea copiilor pentru a fi responsabili, pentru a avea grijă de tradițiile populare, precum şi încurajarea interesului de a învăţa despre diferite culturi şi tradiţii. Elevii au fost dornici să se implice în astfel de activităţi în care să se simtă importanţi, să ştie că prezenţa lor aduce fericirea familiei. Activitățile i-au angrenat pe elevii din clasele primare cu ajutorul fotografiilor și filmulețelor, folosite pe post de instrumente de comunicare și interpretare a propriilor povești. Copiii au aflat că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par: fotografiile pot fi manipulate astfel încât să susțină diferite puncte de vedere. Acesta este sustenabil, poate fi continuat şi extins, grupul ţintă poate fi format din elevi de gimnaziu sau de liceu.

174


Proiect eTwinning Ne jucăm ca să învățăm! /We play as we Learn! Prof. Cobel Gabriela Marusia Școala Gimnazială Nr. 7, Borșa Maramureș Despre proiect: Proiectul a fost desfșurat pe portalul eTwinning în colaborare cu alte școli din Europa. În acest caz, fondatorii proiectului au fost din România și Republica Moldova, dar au participat și școli din Polonia. A primit Certificatul de calitate națională, Certificatul de calitate europeană precum și premiul III la Conferința națională a premiilor eTwinning. Linkul proiectului este https://live.etwinning.net/projects/project/160464 iar accesul în twinnspace https://twinspace.etwinning.net/55007/home Proiectul conține jocuri care sunt menite să dezvolte competențe în domeniul biologiei, fzicii, chimiei, matematicii, informaticii, limbilor străine etc. În acest proiect fiecare din partenerii școlilor europene participante, profesori și elevi, au desfășurat jocuri în cadrul lecțiilor, lecții de predare-învățare iar școlile au colaborat prin jocuri, deoarece prin joc copilul trăiește. OBIECTIVE PROIECTULUI au fost:  Stimularea colaborării și ajutorul reciproc.  Stimularea muncii în echipe.  Încurajarea creativității.  Îmbunătățirea relațiilor profesor-elev și elev-elev.  Dezvoltarea gândirii critice.  Dezvoltarea spiritului investigator.

175


PROCEDURĂ DE LUCRU Proiectul s-a întins pe parcursul a 4 luni din timpul anului școlar finalizându-l în luna aprile 2018. Etapele proiectului au fost: I. Decembrie, 2017 1. Scrierea proiectului, găsirea partenerilor, crearea de conturi pentru copii (semnarea de acorduri cu părinții pentru copiii implicați în proiect). 2. Logo-ul proiectului/concurs de desene între copiii parteneri ,,În joc copilul trăiește!,, sau ,,Jocul ne aduce roade bogate în domeniul biologiei, fizicii‖ etc. (Doar ca sugestie, am ales doua titluri la logo) 3. Să ne cunoaștem / crearea unui afiș cu recomandări generale pentru organizarea jocurilor. II. Ianuarie, 2018 1. Organizarea jocului 2. Jocuri de miscare, folosind spațiul. 3. Jocuri în bancă, unde copii vor lucra pe foaie (puzzle biologic, puzzle matematic, puzzle fizic ,crosswords.) III. Februarie, 2018 1. Pentru Colaborare : Schimb de jocuri - Moldova propune un joc, descriindu-l pe etape, iar Romania face jocul. Sau invers. 2. Elaborarea cărții cu jocuri 3. Video-conferința pe eTvinning live, pe portalul eTwinning. IV. Martie, 2018 1. Concluzii și recomandări. 2. Viața mea e fericită...sau mai mult! 3. Învățând prin joc am devenit mai... 4. Și încă ceva.. V. Aprilie, 2018 Am editat cartea electronica cu jocurile noastre. https://view.joomag.com/ne-juc%C4%82m-s%C4%82%C3%8Env%C4%82%C8%9A%C4%82m/0505130001520702140

176


Apoi, în urma câștigării acestui proiect, am aplicat pentru obținerea titlului de Școală eTwinning și l-am obținut, alături de alte 4 unități școlare din Baia Mare. Acum suntem 5 școli eTwinning în județul Maramureș!

Management educațional prin proiecte europene Prof. Marius Vasile CRĂCIUN, director Prof. Rodica MONE, director adjunct Colegiul Național ‖Mihai Eminescu‖ Baia Mare Managementul sistemului de învățământ de la nivel liceal implică întregul proces conștient, de conducere și coordonare a acțiunilor și a activităților, atât individuale, cât și de grup, în vederea îndeplinirii obiectivelor instituției în concordanță cu misiunea, viziunea și finalitățile acesteia, prin mobilizarea și alocarea eficientă a resurselor disponibile. Una dintre direcțiile în care echipa managerială a Colegiului Național ‖Mihai Eminescu‖ este pe deplin prezentă și activă este cea a stabilirii de parteneriate în vederea implementării proiectelor europene, direcție în care Colegiul este fie partener, fie coordonator de astfel de proiecte. Unul dintre proiectele europene care se derulează în momentul de față în Colegiul Național ‖Mihai Eminescu‖ este proiectul ‖R&C – RECOGNIZE AND CHANGE – RECUNOAȘTE ȘI SCHIMBĂ‖, cofinanțat de Comisia Europeană. Acesta reprezintă totodată una din ‖piesele‖ importante din întregul care a constituit baza evaluării colegiului nostru în competiția națională ‖Școală europeană‖, titlu pe care l-am obținut pentru a șasea oară consecutiv. Proiectul ‖R&C – RECOGNIZE AND CHANGE – RECUNOAȘTE ȘI SCHIMBĂ‖ este implementat la nivelul municipiului Baia Mare de Direcția de Asistență Socială Baia Mare, derulându-se simultan în 13 teritorii din Italia, Spania, Portugalia, România, Franța, Bulgaria, Grecia, Brazilia și Capul Verde. Proiectul are o perioadă de implementare de 3 ani (1.10.2017 – 30.09.2020), având trei teme centrale:  Identitate personală și relații – anul I de implementare;  Diversitate și discriminare – anul al II lea de implementare;  Violența – anul al III lea de implementare. 177


Obiectivul general al proiectului îl reprezintă răspândirea unei culturi bazate pe pluralitatea identităților și pe recunoașterea reciprocă a acestora de către cetățenii europeni prin combaterea discriminării și a violenței legate de diferențele de gen și culturale. Proiectul se adresează, în special, tinerilor cu vârste cuprinse între 11 și 30 de ani și urmărește creșterea gradului de conștientizare cu privire la diferitele forme de violență și discriminare și participarea lor activă la diseminarea unei culturi incluzive și nediscriminatorii, prin utilizarea învățării reciproce și a educației de la egal la egal. Din Colegiul nostru au fost selectate, în anul școlar 2017-2018 două clase a IX-a, respectiv clasa a IX-a C și clasa a IX-a H, care, pe parcursul celor doi ani academici au participat la diferite activități de grup, în care s-au realizat exerciții, jocuri, discuții și dezbateri prin care au fost abordate, până în momentul de față, temele de discuție propuse pentru primii doi ani de implementare a proiectului. Pe lângă implicarea elevilor, proiectul a presupus și organizarea de workshop-uri dedicate cadrelor didactice și sesiuni de informare dedicate părinților elevilor participanți. În anul școlar 2017-2018 sesiunile de discuții, atât cu elevii, cât și cu părinții au abordat ca tematică identitatea personală și relațiile interumane în contextul combaterii discriminării și violenței legate de diferențele de gen și culturale, elevii participând la 4 sesiuni a câte două ore fiecare. În urma acestor dezbateri, elevii au realizat videoclipuri pe tema identității, acceptării și toleranței, videoclipuri care au fost prezentate, iar cele mai bune dintre ele și premiate, activitatea realizându-se cu participarea elevilor, profesorilor și a părinților. În cel de-al doilea an de proiect, tot prin intermediul a 4 sesiuni de câte două ore, furnizate acelorași clase, au fost abordate teme legate de discriminare, stereotipuri, prejudecăți. Viziunea elevilor cu privire la aceste teme a fost concretizată tot prin intermediul unor videoclipuri, care urmează să fie jurizate și, din nou, cele mai bune, premiate. Astfel de proiecte îi ajută pe elevii noștri să își dezvolte gândirea critică, să învețe să treacă prin filtrul gândirii fiecare idee preconcepută referitoare la un om sau la un grup de oameni, dar îi ajută și să relaționeze mult mai bine în cadrul grupului din care fac parte, să formuleze puncte de vedere, să-și argumenteze opinia și să transmită, nonverbal, mesajul lor cu privire la o problematică de interes public. Pentru cadrele didactice participarea la proiectele europene presupune însușirea de tehnici noi de abordare a subiectelor civice, folosirea de metode nonformale în transmiterea informațiilor, deschiderea spre specificul cultural al altor țări. În opinia echipei de management a Colegiului Național ‖Mihai Eminescu‖ activitățile extracurriculare și/sau extrașcolare la care pot participa elevii aduc plus valoare educației acestora, mai ales în momentul în care sunt promovate teme abordate la nivel european, cum ar fi toleranța, lupta împotriva discriminării, egalitatea de gen etc. și, mai ales, atunci când sunt prezentate bune practici provenite din țări care au exersat o perioadă mult mai mare de timp democrația. 178


Echipa de management a Colegiului Național ‖Mihai Eminescu‖ a asigurat, de fiecare dată, buna derulare a acestor activități: facilitarea sesiunilor de lucru cu elevii liceului, participarea cadrelor didactice la activități interliceale sau interorganizaționale, deplasarea în condiții de siguranță a elevilor spre și de la locațiile unde au avut loc activitățile proiectului, informarea părinților cu privire la activitățile dedicate elevilor, dar și asupra celor dedicate lor. Activitatea transdisciplinară - liant între părinți, dascăli și elevi Autori: Prof. Marian Ioan POP - Școala Gimnazială „Avram Iancu‖ Prof.drd. Georgeta IUGA- Școala Gimnazială „Avram Iancu‖ Prof. Alina ANDREICUȚ- Școala Gimnazială „Avram Iancu‖ Acest articol are ca substrat o activitate desfășurată în școală, un exemplu de bună practică, care redusă la o idee literară, ar putea fi încadrată în rama următoarelor citate: ―Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.‖ Maria Montessori; „Teatrul este locul unde actorii se mișcă și vorbesc dialogat, înlăuntrul fanteziei unui autor.‖ Petre Țuțea; „Fără muzică și latura religioasă, viața ar fi o greșeală.‖ Friedrich Nietzsche Cu alte cuvinte, inserarea transdisciplinarității în diverse activități care au drept actanții principali elevii, nu poate decât să contureze un impact pozitiv asupra demersului didactic, asupra „tinerelor vlăstare‖ aflate în vastul proces de formare. Ne întrebăm adesea, fiecare dintre noi, dacă în secolul vitezei, a zborurilor cosmice, mai avem timpul și răbdarea de a sta cu o carte în mână, mai ales dacă este impusă de cineva și nu izvorăște din dorință proprie, ori din necesitatea de a găsi răspuns la o problemă existențială. Dar cum găsim sursa plăcerii? Cum îi facem pe elevii noștri să citească, o lecție, o carte, un studiu? Răspunsurile la această întrebare ar putea fi conturate într-o multitudine de forme. Proiectul-dezbatere „Cartea - pe aripile cunoașterii‖ a oferit un posibil răspuns, o direcție „spre un țel cu un scop anume‖, cum ar fi spus prozatorul Mihai Sin. Scenariu acestui demers didactic a presupus adunarea la un loc a unor profesori de specialități diferite, precum muzică, desen, literatură, religie, în cadrul unui proiect cu variate forme de manifestare (dezbateri, joc de rol, ateliere de lucru, confruntări face-to-face, etc.). Noutatea constă în implicarea părinților la derularea acestui spectacol al artelor menite să exprime frumosul și desăvârșirea ființei. S-a ales hrana pentru suflet, o carte care a schimbat prea multe în sufletul și atitudinea unor elevii de clasa a V-a, s-a realizat o antiteză tematică dramatizată, s-au realizat colaje cu imagini care au rămas adânc întipărite în mintea micilor lectori și s-a pus la cale marea dezbatere cu participarea părinților cărora li s-au adresat întrebări sau li s-a permis să ridice probleme cu privire la tematică și conținut. A fost un moment de încântare, de îmbinare și 179


fuziune între discipline și generații. Susținerea ideilor literare cu citate contextuale, cu imagini reprezentative, deschiderea și închiderea evenimentului în armonii muzicale ne-a amintit motivul pentru care am ales să fim dascăli, părinți, dar și lectori a unor opere care pun în lumină realitatea de ieri, de azi sau, de ce nu, de mâine. Latura religioasă a evenimentului ne-a amintit de raportare perpetuă a omului la voinţa divină, ne-a conferit un fior cosmogonic şi trascedental, ca o îngenunchere în faţa misterului Dumnezeiesc. Muzica şi literatura sunt percepute ca fiind o unitate indisociabilă, tainică, a unor elemente interdependente și au împărtășit ritm, emoţie, lirism, inefabil, abstract. Cântecul ―Blowing in the wind‖a fost aleasă de către elevi, sub îndrumarea d-nei profesoare de muzică din repertoriul coral şi instrumental parcurs. Acest cântec a devenit emblemă a mișcării împotriva războiului și pentru drepturile civile la scară mondială. Piesa e compusă de Bob Dyan, cântăreţ, compozitor, muzician şi poet american, căruia i-a fost decernat și un premiu, „pentru crearea de noi expresii poetice în cadrul marii tradiții a cântecului american‖. Mesajul piesei este de a părăsi atitudinea contemplativă şi de a trece la fapte reale, de a face lucruri bune pentru noi şi pentru cei din jurul nostru. Prin pictură ni s-a părut că toate cuvintele au culoare, iar culorile vorbesc, construind un univers sensibil, o gamă de senzații vizuale egală cu un alfabet care creează un limbaj. Îndrăzneața și sensibila provocare literar-teatrală ne-a aruncat în mijlocul unor lumi antitetice, cea dominată de teroarea războiului și viața tihnită din zilele noastre. Transpunerea scenică, decriptarea textuală și scenică a operei de către creatorul-regizor, dar și de către actori-elevi, selectarea planurilor textuale și toate mecanismele și resorturile reprezentării scenice au fost dublate de un întreg context literar, cultural, dar și estetic. Am pășit cu toții, elevii, profesori, părinți, bunici la această reprezentație de excepție având în suflet fericire, înfrigurare, mii de întrebări, multe așteptări, dar pe care – așa cum se întâmplă mereu – le-am lasat să se dizolve inutile și transparente pe holuri, ca să putem păși în inima evenimentului cu aceeași uimire și bucurie intimă, incipientă și naivă, pe care o retrăim intactă mereu și mereu la orice primă inițiativă de acest fel. PROIECT EDUCAȚIONAL „CHIMIA ALTFEL‖ Autor: prof. Sidău Ileana Școala gimazială nr. 4 Poienile de Sub Munte REZUMATUL PROIECTULUI Număr de participanți: 10 -12 elevi, 1 cadru didactic Beneficiari direcți: elevi, părinți, școală PREZENTAREA PROIECTULUI 1. Argument Prezentul proiect își propune, în primul rând să trezească în elevi dorința de cunoaștere și dezvoltare a curiozității prin angajarea lor în acșiuni concrete. 180


Acest proiect are la bază următoarele considerente: 1. Formarea de atitudini favorabile și critice referitoare la o situație dată 2. Dezvoltarea capacității de analiză și emiterea de judecăți pentru o situație – problemă 3. Identificarea și utilizarea unor resurse din afara sălii de clasă 4. Formarea de deprinderi și priceperi în scopul descoperirii conceptelor științifice. 2. Scopul proiectului Prin temele propuse se urmăreste formarea deprinderilor de muncă specifice laboratorului de chimie, a muncii în echipă și individuale, dezvoltarea capacității de a gândi specific, de a interpreta rezultatele obținute și de a le corela cu fenomene deja cunoscute. Pe parcursul orelor interactive, elevii vor avea șansa să devină mici oameni de știință și vor participa activ la reproducerea unora dintre cele mai interesante fenomene din mediul înconjurător. 3. Obiectivele specifice ale proiectului: -Să dezvolte capacitatea de experimentare/ investigare a realității prin folosirea unor instrumente si procedee - Să dezvolte capacități de interpretare a observațiilor obținute în urma învățării și realizarea unor conexiuni între cunoștințele dobândite și alte științe - Să dezvolte capacitatea de comunicare utilizând limbajul specific chimiei - Să cunoască și sa respecte reguli ale muncii în laboratorul de chimie. 3. Descrierea activităţilor Activitatea nr.1: Minuni în eprubetă Se vor realiza demonstrativ, o serie de reacții chimice spectaculoase. Elevii vor învăța concret noțiuni de bază despre reguli de lucru în laboratorul de chimie și vor cunoaște sticlăria utilizată în laborator. Modalităţi de monitorizare şi evaluare: raport de activitate, fotografii Activitatea nr.2: Anotimpurile și chimia lor Elevii, grupați pe 4 grupe,vor realiza câte un proiect care să conțină apecte referitoare la transformările chimice specifice fiecărui anotimp. Modalităţi de monitorizare şi evaluare: prezentare proiect Activitatea nr.3: Apa și cele 3 fețe ale sale Pe parcursul unei luni, elevii vor fi solicitați să analizeze diferite tipuri de apă de pe piață, în toate cele 3 stări de agregare. O condiţie esenţială va fi notarea într-un tabel a observațiilor făcute. Rezultatele obținute de fiecare elev vor fi prezentate în cadrul întâlnirii, unde se vor formula concluzii și observații cu privire la cele 3 stari de agregare ale apei. Modalităţi de monitorizare şi evaluare: raport de activitate, evaluare orală, practică. Activitatea nr.4: ―pH-ul alimentelor‖ Se va determina pH-ul unor alimente sănătoase din bucătăria fiecărui elev participant, precum și aunor alimente și băuturi de la chioșcul școlii. Modalităţi de monitorizare şi evaluare: raport de activitate, evaluare orală, practică. Activitatea nr.5: ― Jocul cu formule chimice‖ 181


Se vor constitui echipe de elevi care vor avea ca obiectiv modelarea unor formule chimice cu ajutorul unor materiale simple cum ar fi: plastilina, bețișoare, pufuleti,polistiren,etc. Activitatea nr.6: ― Chimistul casei‖ Se vor realiza experimente utilizând doar substanțe din gospodăria fiecăruia.Elevii vor lucra in echipe, avand misiunea de a efectua anumite experimente, la finalul carora vor formula ipoteze si concluzii. Activitatea nr.7: ― Amuzamente chimice‖ Pe parcursul unei luni, elevii vor fi solicitați să găsească sau să formuleze glume, ghicitori, bancuri rebusuri haioase, având ca subiect termeni din chimie. Cele mai reusite vor fi premiate cu diplomă. Activitate extracurriculară „O zi în lumea cărților‖ Prof. Puț Veronica Grădinița cu Program Prelungit Micul Prinț Baia Mare “Carte frumoasă, cinste cui te-a scris Încet gândită , gingaş cumpănită; Eşti ca o floare, anume înflorită mâinilor mele, Care te-au deschis.” (T. Arghezi)

Grupa Mijlocie: ‖Fluturașii‖ Titlul activităţii: „O zi în lumea cărților!‖; Activitate extracurriculară, an școlar 2018 -2019 Data desfăşurării: 15.04.2019; Durata activităţii: O zi; Grupul ţintă: Preşcolarii grupei mijlocii „Fluturașii!‖ Parteneri implicaţi: Educatoare, Preșcolari, Bibliotecară. Obiectivele: a.) Să cunoacă importanța cărților și rolul unei biblioteci; b.) Să răsfoiască cu grijă cărțile puse la dispoziție c.) Să rețină câteva idei din povestea prezentată; d.) Să conştientizeze rolul cărților în viața noastră; Resursele: UMANE: Educatoarea, îngrijitoare, preşcolarii grădiniţei, bibliotecară. MATERIALE: Cărți, video/proiector, CD, recompense. Descrierea activităţii Deoarece am văzut intesesul deosebit al preșcolariilor pentru cărți m-am gândit că le-ar plăcea foarte mult să facem o vizită la biblioteca din oraș. Prin 182


intermediul acestui proiect ne propunem îmbogățirea vocabularului, însușirea unor noi cunoștințe legate de cărți, vizionarea unui film cu tentă educativă pentru preșcolari, cu transmiterea unor mesaje pozitive, cunoștințe noi. Cartea, este un izvor de fantezie, emoţie, îl face pe copil să simtă că este personaj din carte, că participă la acţiune. Apropierea copilului de carte trebuie să fie cât mai timpurie, pentru a avea efecte pozitive şi durabile în dezvoltarea limbajului, comunicării, în socializare, în educarea acestuia pe toate planurile. Cartea este foarte importantă în viaţa copilului. Ea este o comoară fără preţ, este îndrumătorul care face copilul să se bucure, să râdă şi să plângă. O carte îl trimite la alte cărţi şi toate împreună formează bază puternică şi de durată a culturii unui copil. Cartea, nu doar dezvoltă vocabularul, ci ea ne face să fim mai buni , ne ajută să trecem mai uşor peste greutăţile vieţii , ne întăreşte. Orice părinte sau adult care interacționează cu copiii că lectura poate influența în bine comportamentul școlar al copilului mai mult decât o fac alți factori semnificativi, cum ar fi mediu social sau economic. Iar atunci când cei mici ajung să citească din plăcere, în mod regulat, aceștia nu doar că vor obține performanțe mai bune la teste, dar vor deține și un vocabular mai bine dezvoltat, dar și un nivel mai crescut de cunoștințe generale – lucru care-I vor ajuta să dezvolte o mai bună imagine de sine și să dețină o mai clară înțelegere asupra lumii. Rezultate aşteptate: a. Îmbogățirea vocabularului cu cunoștințe noi; b. Interes deosebit pentru cărți; c. Un plus de cunoştinţe referitoare la bibliotecă, cărți. Modalităţi de evaluare a activităţii:  Fotografii din timpul activităţii, anexa1;  Stimulente împărţite copiilor;  Aprecieri verbale.

183


Rezultate înregistrate:  Realizarea unui album foto;  Însuşirea de noi cunoştinţe  Îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte noi. Sugestii şi recomandări:  Vizitarea cât mai des a Bibliotecii cu scopul de a le stârni curiozitatea și interesul pentru cărți.  Părinții să le citească în fiecare seară/zi o scurtă poveste.

Fac spor de mic să cresc mare și voinic! Activitate extrașcolară Prof. înv. preșc. Somotyuk Anda Bianca Grădinița cu Program Prelungit Micul Prinț Baia Mare O activitate extrașcolară desfășurată în afara unității noastre, a fost cea realizată în sala de judo a Clubului Sportiv CSM Baia Mare, împreună cu profesorul Pop Bogdan. Judo este mai mult decât un sport, este un stil de viață, se predă trepatat iar la fiecare progres este recompensat. Spațiul în care se practică este unul controlat, iar atmosfera în general este una de prietenie și respect. Practicarea în mod regulat a Judo-ului contribuie la dezvolarea unor abilități motrice precum: coordonare, viteză, înțelegerea pentru o părere proprie sau de a lua anumite decizii, învață să elaboreze strategii. Din punct de vedere psihologic, Judo întărește voința, rezistența, concetrarea, dar și cum să-și controleze stresul și suferința. Practicarea unui sport îi învață încă de mici să adopte un stil de viață echilibrat, o alimentație corespunzătoare, consum de apă în cantități suficiente, respectarea orelor de somn, întreținerea igienei corporale, disciplina, puncualitatea, flexibilitatea prin mișcările specific sportului. Ziua se încheie cu recompense pentru preşcolari, aprecieri verbale şi fotografii.

184


Rezultate aşteptate: a. Copiii să reţină importanța practicării unui sport; b. Practicarea unui sport care influențează în mod pozitivnivelul preșcolarului de sociabilitate; c. Să exprime emoţii pozitive faţă de mișcare, sport. Modalităţi de evaluare a activităţii: Evaluare orală; Rezultate înregistrate:  Filmare din timpul activităţii;  Poze din timpul activităţii. Sugestii şi recomandări: Desfăşurarea unor astfel de activităţi cât mai dese pentru o viață sănătoasă a preșcolarului şi implicarea, interesul părinţilor pentru astfel de activități.

185


Atelierul de lectură Împreună creștem cititori – Un părinte ne citește! Prof. înv. preşc. Topan Mihaela Prof. înv.preşc. Uglea Corina Prof. înv. preşc. David Mirela Grădiniţa cu Program Prelungit Târgu Lăpuş Argument ,,La orice vârstă, omul este o ființă care se hrănește cu povești. De aceea, avuția povestirilor pe care au strâns-o oamnenii de pe tot globul, din casă în casă, din secol în secol, fie în vorbă, fie în scris, a depășit celelalte avuții.,, RΑВІΝDRΑΝΑТH ТΑGОRΕ Vârsta prеşϲοlɑrǎ rеprеzіntǎ ϲеɑ mɑі іmpοrtɑntǎ pеrіοɑdǎ dіn vіɑţɑ ϲοpіluluі întruϲât еѕtе mɑrϲɑtă dе mοmеntе ϲruϲіɑlе pеntru ѕuϲϲеѕul dе mɑі târzіu, lɑ şϲοɑlǎ şі în vіɑţă. Perioada preșcolară și cea a micii școlarități este perioada de 186


cea mai intensă formare a inteligenței. Cu toată amploarea pe care au luat-o mijloacele audio-vizuale în difuzarea culturii, cartea rămâne unul dintre cele mai frecvente folosite mijloace de autoinstruire. Pе zі ϲе trеϲе, lumеɑ în ϲɑrе trăіm dеvіnе ο lumе ɑ ϲɑlϲulɑtοruluі şі, іmplіϲіt, ο lumе în ϲɑrе іndіvіdul dеvіnе dіn ϲе în ϲе mɑі ѕіngur, nu îșі mɑі dοrеștе ѕă ѕοϲіɑlіzе ѕɑu numɑі pοɑtе, nu mɑі ɑrе tіmp ѕă mеɑrgă lɑ bіblіοtеϲă, nu mɑі răѕfοіеştе pɑgіnіlе unеі ϲărţі într-ο ѕɑlă dе lеϲtură, numɑі ɑrе tіmp pеntru еl. Dе lɑ ϲеɑ mɑі frɑgеdă vârѕtă copilul еѕtе fɑѕϲіnɑt dе tеlеvіzοr șі dе ϲɑlϲulɑtοr, pеtrеϲе οrе în şіr în fɑţɑ tеlеvіzοruluі uіtându-ѕе lɑ dеѕеnе ɑnіmɑtе şі în fɑţɑ ϲɑlϲulɑtοruluі juϲându-ѕе dіfеrіtе jοϲurі, în dеtrіmеntul lеϲturіі, pіеrzând, prɑϲtіϲ, ϲοntɑϲtul ϲu ɑϲеɑ lumе mіnunɑtă ɑ pοvеştіlοr, fііnd vіtrеgіt dе ɑϲеl ѕеntіmеnt dе lіnіştе, ѕіgurɑnţă, împlіnіrе, ɑrmοnіе pе ϲɑrе ţі-l dɑu pοvеştіlе ϲіtіtе dе părіnţі şі bunіϲі. Grɑdіnіțɑ ɑrе un rοl dеοѕеbіt dе іmpοrtɑnt în trеzіrеɑ іntеrеѕuluі pеntru lеϲtură. Pеnrtu ɑϲеɑѕtɑ, еduϲɑtοɑrеɑ ɑrе în vеdеrе ɑmеnɑjɑrеɑ ѕălіі într-un mοd ɑdеϲvɑt ɑprοpіеrіі ϲοpіluluі dе ϲɑrtе, rеɑlіzând ϲοlţul bіblіοtеϲіі, ϲu rɑfturі, ϲu ϲărţі frumοѕ іluѕtrɑtе, rеvіѕtе, ɑlbumе, plіɑntе și mai ales prin alegerea metodelor. "Poveștile sunt, alături de joc, principalele instrumente de a educa și de a socializa oamenii, indiferent de vârsta acestora. Astfel, copilul învață, într-o manieră bazată pe nevoile sale de dezvoltare, cum să se ridice după o cădere, cum să-și accepte greșelile și cum să-și gestioneze durerea emoțională și fizică într-un mod care-i cultivă înțelepciunea și îi oferă posibilitatea de a trăi într-un mod conștient și asumat.(...) Primii șase-șapte ani de acasă reprezintă perioada de viață în care părintele are posibilitatea de a-l susține pe copil să devină suficient de bine echipat din punct de vedere psihologic și relațional pentru a-și continua povestea vieții. Călătoria eroului, descoperit în poveștile citite și în cele reale, continuă, și, într-un mod intuitiv, copilul descoperă că pentru a supraviețui și pentru a se bucura de viață are nevoie de noi legături. Apare nevoia de apartenență și de potrivirecaută să se evidențieze sau să ascundă părți ale sinelui pentru a se putea integra în diverse grupuri sociale.(..) În majoritatea cărților de povești copilul poate recunoaște astfel de situații relaționale, în care personajul se confruntă cu trădarea, cu frământările sufletești, cu nevoia de sprijin din partea celor apropiați, și, apoi, cu revenirea la aventură.Astfel, citirea poveștilor rămâne o prioritate , chiar dacă copilul este capabil să citească și singur. Este important ca părintele să-l ajute pe copil să identifice cărțile potrivite pentru el- texte care să satisfacă pe deplin nevoile tânărului cititor. Le spun des părințilorcă, atunci, când ajung cu copiii la o librărie și sunt în căutarea unei cărți potrivite , pot aplica regula "celor cinci cuvinte". Mai exact, dacă un copil găsește într-o frază mai mult de cinci cuvinte pe care nu le recunoaște, atunci cartea este peste nivelul copilului și pentru lecturarea ei are nevoie de ajutor. În această etapă a vieții vă încurajez să elegeți cu precădere cărți ușor de citit pentru copil, asta îl va ajuta în cultivarea sentimentului de încredere personală și a stimei de sine". (Gaspar Gyorgy, Avem nevoie de povești pentru a crește oameni mari)

187


Obiectivele cadru ale atelierului de lectura: Împreună creștem cititori - Un părinte ne citește ! I. Dezvoltarea exprimării orale, înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor structurilor verbale orale. II. Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical şi sintactic. III. Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral. Obiectivele de referință ale atelierului de lectură Împreună creștem cititori Un părinte ne citește ! 1. Să audieze cu atenţie un text, să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a înţeles. Exemple de comportament:  să urmărească linia poveştii, concomitent cu imaginile din carte ori să asculte povestea spusă sau citită de educatoare;  să asculte şi să reacţioneze adecvat la poveştile transmise fie prin citire sau povestire, fie prin mijloace audio-vizuale;  să demonstreze înţelegerea textului răspunzând la sarcini didactice precum: repovestire, dramatizare, desen. 2. Să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv şi să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical. Exemple de comportament:  să manifeste iniţiativă în comunicarea orală şi interes pentru semnificaţia cuvintelor;  să alcătuiască propoziţii simple şi dezvoltate despre personaje din poveşti. 3. Să recepteze un text care i se citeşte ori povesteşte, înţelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive şi estetice ale acestuia. Exemple de comportament:  să utilizeze caracteristicile expresive ale lumbajului oral şi ale celui corporal în transmiterea unor idei şi sentimente;  să realizeze mini-dramatizări sau jocuri cu rol pornind de la textul unei povestiri, utilizând vorbirea dialogată, nuanţarea vocii, intonaţia, cu sprijinul educatoarei şi folosind indicaţiile sugerate de text. 4. Să fie capabil să creeze el însuşi (cu ajutor) povestiri şi mici dramatizări. Conținuturile proiectului educativ: Poveşti, teatru de masa, audiţii, dramatizări pentru teatru de păpuşi, dramatizări, jocuri cu rol, activităţi creative (desene, confecţionări-măşti, puzzle, labirinturi), jocuri didactice.  SEMESTRUL I : ―Pestisorul alb‖ , Prea multi morcovi, Sus, jos si de jur imprejur, Fetita cu lampionul, ―Omida mancacioasa‖, ―Fetita si poneiul‖ Copile lumea ta e fara margini, Fetita cu lampionul,Masenka si ursul, JUP, un pisoi de soi, Aventuri in TARA VIRTUTILOR,Sfantul Nicolae –prietenul copiilor, Bradul Sub steaua magica a Craciunului, Ce este un copil  SEMESTRUL al II-lea: Totul este bine cand se termina cu bine, Invatam? Ce placere!, Ingerul pantofilor,Zefir,Supa de pietre,MaMA,Tofinel si 188


samanta misterioasa, Talentul lui Noil, Bach si orga Fermecata, Vivaldi si cele patru anotimpuri, Enescu si hora razelor de soare,―Turtiţa, ―Degețica‖ , ―Coliba iepuraşului‖, ―Ridichea uriaşă‖ , ―Hansel și Gretel‖ , Aventurile fetitei –pirat, Copiii lumii, Am dreptul sa fiu copil. Atelierul se desfăşoară săptămânal în fiecare zi de marţi de la ora 16:00 în sala de grupă, în biblioteca grădiniţei, în biblioteca oraşului şi în curtea grădiniţei Atelierul de lectura Împreună creştem cititori- un părinte ne citeşte urmăreşte prin multitudinea şi diversitatea textelor/ povestilor ca cei mici să fie determinaţi să înveţe să asculte sau să audieze un text, să descopere informaţii noi, să aplice/să valorifice cunoştinţele dobândite, să redea conţinutul unui text, să identifice mesajul transmis de autor, să se relaxeze şi, treptat, să conştientizeze cuvintele, frumuseţea şi expresivitatea lor, să aibă răbdare şi să recepreze cu plăcere textele literare şi mai ales să aibă pănă la sfârşitul anului şcolar 2018-2019 fiecare părinte să scrie povestea copilului şi sa avem propria noastră cartea de poveşti: FIECARE COPIL ARE O POVESTE. Iar peste ani şi ani fiecare copil să îşi citească propria poveste. Finalizarea proiectului se va realiza în ultima săptămână de şcoală a anului şcolar 2018-2019 prin lansarea cărţii: FIECARE COPIL ARE O POVESTE la care vor participa preşcolarii grupei, părinţii acestora, repezentanţii tipografiei, cadre didactice, educatoarele grupei, directorul grădiniţei şi invitaţii. Cartea – prietena noastră Prof. înv. preșc. Rîșco Paula Prof. înv. preșc. Boiciuc Maria-Cristina Grădinița cu Program prelungit Nr. 7 Sighetu Marmației Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Şi, cum o atingi cu ochii şi cu mintea, sufletul ţi se deschide ca un prieten bun.” ( Maxim Gorki) Argument Pornind de la ideea că preşcolarul trebuie scos cât mai mult din atmosfera obişnuită a grădiniţei şi antrenat la acţiuni care vizează întoarcerea la carte, la lectură, la lumea poveştilor, am iniţiat proiectul educațional „Cartea – prietena noastră‖, în colaborare cu Biblioteca Municipală ‖Laurențiu Ulici‖ Sighet. Se ştie că azi contactul copiilor cu cartea este minim, de aceea proiectul educaţional pe care îl propunem reprezintă o încercare de a reda cărții locul cuvenit, de a pune în relaţie cartea şi copilul, de a crea un contact, de a contribui la redescoperirea basmului ca un univers al copilăriei, un izvor de cunoaştere şi visare. Parteneriatul îşi propune să apropie copiii de bibliotecă, de lumea cărţilor, de locul în care ei pot veni în contact cu aceasta. În ciuda progresului rapid al științei și tehnicii, cartea oferă satisfacţii nebănuite şi contribuie la educarea, formarea personalităţii şi comportamentului celui care o citeşte și o răsfoiește. Colaborarea grădiniţă - bibliotecă reprezintă un obiectiv important al învăţământului preşcolar, deoarece prin acest parteneriat anul acesta şi anii ce vor 189


urma, se propune familiarizarea preşcolarilor cu universul fascinant al cărților pentru copii. Scopul proiectului:  Dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor legate de receptarea şi înţelegerea utilităţii cărţilor și a bibliotecii;  Descoperirea lumii cărților și a importanței acestora în procesul educațional;  Evidențierea importanței lecturii în dezvoltarea abilităților de comunicare la copii;  Stimularea interesului pentru lectură, a comunicării orale și a creativității. Cuvinte cheie: basm, lectură, cunoaştere Obiective: a. Popularizarea şi valorificarea unor strategii inovatoare pentru îndrumarea şi optimizarea literaturii pentru copii în rândul preşcolarilor ; b. Stimularea interesului pentru lectură; c. Vizionarea de filmulețe; d. Promovarea şi stimularea preşcolarilor cu aptitudini literare şi plastice; Rezultate pe termen scurt:interacţiunea cu spaţiul organizat al bibliotecii, audiere de povești/basme; însuțirea de cuvinte noi; Rezultate pe termen lung: apropierea copiilor de bibliotecă, de lumea cărţilor, de locul în care ei pot veni în contact cu cărțile; Participanţi: preşcolarii, profesorii, bibliotecarii, părinți. Grup ţintă: preşcolarii grupei mici B ‖Ștrengarilor‖

Resursele proiectului: o Resurse umane: preşcolari, părinţi, bibliotecari, profesori. o Resurse materiale: cărţi, calculator, videoproiector, fișe, creioane colorate. o Resurse procedurale: Întâlniri, vizite, dialog; Expoziţii; Sustenabilitatea proiectului: continuarea programului cu alte acțiuni care implică activități cu cartea. 190


Modalităţi de monitorizare şi evaluare: Portofoliul proiectului; Album cu fotografii, Expoziţie cu lucrările copiilor, Înregistrare video, CD, Materiale informative despre proiect Activităţi de mediatizare/promovare o Prezentarea proiectului în întâlnirile cu părinţii; o Afişarea anunţului derulării activităţii la afişierul grădiniței/site-ul grădiniței. Programul de activități: Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5.

Denumirea activităţii

Data

Locul desfăşurării

„Cartea – prietena noastră‖ prezentarea proiectului „Povești de Crăciun‖ „Să descoperim biblioteca‖

nov. 2018

Sala grupei mici B

dec. 2018 martie 2019

„Ziua Internațională a cărții pentru copii!‖ „1 Iunie – Ziua copilului‖ – desene pe asfalt –

aprilie 2019

Sala grupei mici B Biblioteca Municipală ‖Laurențiu Ulici‖ Biblioteca Municipală ‖Laurențiu Ulici‖ Curtea grădiniţei

191

1 Iunie 2019


Proiect educațional ,,Ia-mă de mână, să creştem împreună!’’ Prof. Băldean-Gintner Melinda Grădinița cu Program Prelungit nr.8 Sighetu Marmației

Amândouă de mână, creştem împreună EU ŞI SORA MEA MAI MICĂ Cu inima bună creştem împreună Pentru o lume mai bună! Argument Vârsta preşcolară oferă copiilor cel mai bun context de formare ca viitor membru al societăţii, incluzând pe lângă aspectele de ordin cognitiv şi aptitudinal şi pe cele care ţin de formarea personalităţii, de atitudini şi valori morale, de convieţuire şi empatie. Promovarea voluntariatului în unităţile de învăţământ preşcolar, în rândul familiilor copiilor, în comunitate, solicită din partea actorilor implicaţi – cadre didactice, părinţi, preşcolari, dobândirea unor calităţi legate de comunicare, spirit de echipă, curajul ieşirii din rutină prin activităţi de voluntariat desfăşurate din proprie iniţiativă cu scopul cultivării normalităţii acestor acţiuni în comunitate, şi contribuie la creşterea gradului de sensibilizare, conştientizare şi responsabilizare a societăţii .Pornind de la această premisă, considerăm că această iniţiativă de a organiza şi derula acţiuni de voluntariat la nivelul vârstei preşcolare, este un aspect esenţial al evoluţiei unei societăţi sănătoase fiind benefic a fi implementat încă din perioada educaţiei timpurii. Prin proiectul ―Ia-mă de mână, să creştem împreună‖ se doreşte dezvoltarea unor relaţii de colaborare şi susţinere sub aspect educativ a copiilor proveniţi din medii dezavantajate de către grădiniţa noastră din punct de vedere logistic, dezvoltându-se, în acelaşi timp, la copii calităţi precum empatia, răbdarea de a asculta, interesul pentru celălalt, grija faţă de alţi semeni. Proiectul nu are în vedere doar preşcolarii grădiniţei, ci şi părinţii acestora şi alţi factori asociaţi procesului educativ. Prin colaborare, susţinere şi înţelegere se poate crea o lume mai bună şi se poate da o şansă în plus la educaţie. Scopul proiectului Reducerea abandonului şcolar şi atragerea copiilor în grădiniţă prin implicarea activă a preşcolarilor, cu suportul părinţilor şi al cadrelor didactice, în activităţi specifice de voluntariat care să vizeze copii din medii defavorizate. Stimularea interesului pentru actele de cultură specifice nivelului preşcolar şi pentru extinderea orizontului de cunoaştere. Obiective:  Dezvoltarea abilităţilor de a utiliza cartea ca sursă de informaţie şi de dezvoltare a vocabularului; 192


 Stimularea interesului pentru actele de cultură specifice nivelului de vârstă;  Educarea sensibilităţii copiilor prin implicarea lor şi a părinţilor în acţiuni de voluntariat venite în sprijinul copiilor din medii dezavantajate;  Formarea competenţelor de comunicare, implicare activă, muncă în echipă;  Sensibilizarea copiilor cu privire la problemele semenilor lor – dezvoltarea empatiei;  Educarea spiritului de colaborare, prietenie, întrajutorare – cultivarea altruismului;  Educarea sentimentelor de prietenie, toleranță, solidaritate, armonie și bună dispoziție în relațiile cu copii din grupuri dezavantajate.. Durata proiectului: 15.09.2017 – 30.06.2018, cu posibilitate de prelungire. Grup țintă: preşcolari, părinţi, cadre didactice din municipiul Sighetu Marmației Rezultate așteptate : reducerea abandonului şcolar; creşterea frecvenţei la grupă a preşcolarilor din medii dezavantajate; creşterea numărului de copii care frecventează grădiniţa; dezvoltarea vocabularului copiilor prin utilizarea cărţilor şi implicarea în diferite activităţi culturale; responsabilizarea copiilor și a cadrelor didactice prin implicarea în acțiuni comunitare; promovarea imaginii grădiniței în comunitate; întărirea parteneriatului cu alte instituții școlare. Modalități de evaluare și monitorizare: întâlniri cu echipa de proiect; diplome pentru voluntari; mese rotunde cu partenerii si colaboratorii; procese-verbale încheiate în urma desfășurării activităților; raport de evaluare finală; diseminarea activităţilor pe pagina virtuală a proiectului. Impactul proiectului: -sprijinirea copiilor din medii defavorizate pentru a beneficia de serviciile educaţionale oferite de grădiniţă; îmbunătăţirea imaginii grădiniței în spaţiul comunităţii locale. Modalități de realizare: echipa de proiect va realiza materialele publicitare pentru promovarea proiectului; strângerea de donații pentru copiii defavorizaţi, identificaţi de cadrele didactice şi preşcolarii voluntari;realizarea programului de activităţi prevăzut de proiect. Produse ale proiectului: album foto, pagina proiectului, afișe, donații concretizate în rechizite, obiecte vestimentare, dulciuri, jucării , activităţi comune etc. Exemple de activități desfășurate: 1.―Poveşti cu şi despre noi‖ Întâlnire nonformală între cadre didactice din grădiniţă şi studierea nevoilor personale ale copiilor din clase sociale defavorizate şi a mediului educaţional (grădiniţa) pe care aceştia îl frecventează, găsirea unor soluţii de rezolvare a acestor probleme cu ajutorul echipei de proiect şi a voluntarilor-educatoare, părinţi, preşcolari, comunitatea. 2."Ghiozdanul de grădiniţă" Realizarea unor colecte de rechizite, jocuri pentru preşcolarii din grădiniţele defavorizate cu ajutorul asociației de părinți din grădiniță. 3.―Ajutoarele lui moş crăciun‖! -5 decembrie- Ziua internaţională a voluntariatului -Cadouri surpriză pentru copii din zone defavorizate-haine, dulciuri, jucării 193


4."O poveste în culori e un zâmbet printre nori" -Activităţi specifice derulate la sediul bibliotecii ―Laurențiu Ulici ‖ Sighetu Marmației: vizitarea secţiei de împrumuturi copii şi audierea unei poveşti în sala de audiţii; donaţii de cărţi de poveşti ilustrate pentru amenajarea unor minibiblioteci în sala de grupă a grădiniţelor din mediul rural incluse în proiect 5."Mărţişor lipit de suflet" Expoziţie de mărţişoare cu vânzare (strângerea de fonduri ce vor fi folosite pentru a oferi copiilor defavorizaţi implicaţi în proiect o petrecere la un spațiu de joacă din municipiul Sighetu Marmației cu ocazia zilei de 1 Iunie). 6."O zi împreună" -Program artistic organizat de grupele de preşcolari din grădiniță implicate in proiect 7.1 iunie- copilăria lume de vis -Petrecere organizată la spaţiul de joacă din municipiul Sighetu marmației destinată preşcolarilor implicaţi in proiect cu fonduri obţinute in urma expoziţiei cu vânzare de mărţişoare 8.„Un an de prietenie‖ - Întâlnire de evaluare a activităților; impresii, opinii. Activităţile de tip outdoor în învăţământul preşcolar Prof. pt. înv. preşcolar Utan Ioana Ileana Prof. pt. înv. preşcolar Teleptean Bălin Ileana Şcoala Gimnazială Călineşti - Gradinita cu Program Normal Călinești Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc. Într-o societate în care tehnologia progresează cu o viteză ameţitoare şi datorită ei de la cele mai fragede vârste copiii sunt asaltaţi de adevărate avalanşe de informaţii, ştiinţele educaţiei se orientează din ce în ce mai acut către întoarcerea la natură. După secole în care toate eforturile educatorilor s-au concentrat pe aducerea copiilor între pereţii clasei pentru a li se face educaţie, am constatat cu uimire că nu este cea mai fericită formă de educaţie şi, ca atare, a apărut nevoia acută de altceva, de întoarcerea la natură, ca izvor de educaţie sănătosă. Natura, cea pe care conştient sau nu o distrugem încet dar sigur, ne oferă lecţii de supravieţuire de nepreţuit. Se pune atunci întrebarea dacă nu cumva viitorul omenirii nu constă, de fapt, în supravieţuirea speciei umane în condiţii din ce în ce mai dificile şi mai neprevăzute, iar răspunsul la întrebare nu este altul decât cel de întoarcere la natură, ca cel mai bun şi eficient educator. Copiii care stau din ce în ce mai mult în casă în faţă monitoarelor de orice fel, cunosc natura numai din „poze‖ şi din filme. Este momentul şi avem obligaţia de a-i scoate „afară‖. Este motivul pentru care de câţiva ani a apărut conceptul de activitate outdoor, ca alternativă pentru educaţia formală, tradiţională. Există mai multe accepţiuni pentru termenul de outdoor, cea mai simplă fiind aceea de activitate în aer liber, în afara spaţiului instituţional al şcolii.

194


Activităţile outdoor desfăşurate cu copiii într-un mediu liber, relaxant şi motivant ne-au oferit posibilitatea contactului direct cu natura, fiind o sursă importantă de experienţe de învăţare, contribuind la dezvoltarea fizică, emoţională, mentală. Educaţia outdoor urmăreşte un anumit tip de educaţie informală, fiind bazată pe activităţile practice desfăşurate în aer liber. Aceasta este o formă organizată de învăţământ care-l pregăteşte pe copil pentru viaţă şi care se desfăşoară în aer liber, în natură, îmbunătăţind comportamentul copiilor, coeziunea grupului, spiritul de echipa. Dacă activităţile desfăşurate în sala de grupa au un caracter cognitiv, cele de tip outdoor au un aspect practic, informal şi experienţial. De cele mai multe ori educaţia primită la şcoală are un aspect teoretic(cognitiv). În educaţia outdoor copiii învaţă totul în mod practic, activ, prin experienţe personale la care apoi reflectă pentru a extrage învăţăturile. Caracteristicile cheie ale educaţiei outdoor: - Educaţia outdoor ofera posibilitatea contactului direct cu natura – protecţia mediului reprezintă un subiect de interes mondial, urbanizarea masiva a produs un efect nociv asupra mediului si prin faptul ca oamenii nu constientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice le au asupra mediului – educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de benefică pentru schimbarea atitudinilor si comportamentelor faţă de mediu; - Educaţia outdoor reprezintă o puternica sursă de experienţe de învăţare – un mediu relaxant, liber, fara constrângerile pe care le impun ―cei 4 pereți ai unei săli de clasă‖ poate oferi elevilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspiraţional si de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între oameni bazată pe sprijin reciproc; - Educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi în acest sens – educaţia outdoor oferă un climat diferit de învăţare ce permite elevilor care în mod usual întâmpină dificultăţi de învăţare si au un nivel scăzut de performanţă şcolară, să devină mai motivaţi, cu mult mai capabili; - Contribuie la dezvoltare personală atât a celor care o aplică, cât mai ales a elevilor; - Facilitează dezvoltarea spiritului de echipă – conexiunea între elevi, eleviprofesori duce la creşterea gradului de participare activă, creșterea cetăţeniei active în rândul ambelor categorii;

195


- Educaţia outdoor oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea societăţii

Obiectivele generale ale educaţiei outdoor sunt:  Dezvoltarea abilităţilor socio-personale: îmbunătăţirea muncii în echipă, îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea competenţelor de conducere, etc  Dezvoltarea abilităţilor de management: organizare, coordonare, evaluare  Oferirea unui cadru stimulativ de învăţare  Oferă posibilitatea creării unui mediu relaxant și motivant în funcţie de problema identificată – permite escaladarea unor nivele inalte de imaginație în vederea obţinerii rezultatelor propuse. Aspecte practic-aplicative de realizare a educaţiei outdoor :  Parteneriat cu biserica - trăim bucuria sărbătorilor pascale  Educarea preşcolarilor în spiritul valorilor moral – creştine  Vizitarea bisericilor de lemn din sat - monument istoric.  Vizită la Biserică : să ştie ca Biserica este o casa sfanta ,,Casa lui Dumnezeu‖  recunoașterea lăcașurilor sfinte. Educaţie culturală şi ecologică ,,Eu şi familia mea‖

196


Scop: cunoasterea familiei si a gospodariei celor doi colegi prin diferite activitati desfasurate , in timpul vizetei facute de prescolari , acasa la Larisa si Claudiu. Bunătăţi de la bunica:

Ne jucăm cu mieii acasa la Larisa:

Proiect : Primăvara în grădina bunicii. Vizită la bunicii colegului Tudor. Scopul - consolidarea relatiilor bunici – nepoti observarea schimbarilor din natura (ghiocei, brandusi, pomi infloriti) a animalelor din gospodarie (miei).

197


Concluzii: Activităţiile outdoor pun copilul în situaţii variate de învăţare, oferindu-le totodată un mediu relaxant, liber şi stimulativ. Calitatea educaţiei reprezintă baza devenirii umane, într-o lume morală, civilizată şi plină de respect faţă de copil. Esenţial este ca noi, educatorii să avem o atitudine pozitivă faţă de diferitele dimensiuni ale schimbării, să fim abilitaţi să folosim diferitele instrumente metodologice care să ne permită efectuarea „pasului înainte‖ pe care societatea ni-l cere. Bibliografie: 1. Cucoş, C-Doxologia, decembrie 2012 2. Ionescu, M. , Radu, I. (coord)-Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001 3. Manual de educaţie outdoor -Liflong Learning Programme 2010-2012

Proiect de activitate extrașcolară – Bunicul și bunica prof. Naghi Elisabeta Edit Școala Gimnazială Apold Argument Bunicii mereu au fost cei care au inspirat scriitorii, sculptorii, pictorii, muzicanţii și marii creatori ai lumii. Ei sunt cele mai apropiate fiinţe care se contopesc cu timpul care nu are preţ și nici nu pot fi înlocuiți. Am ales această temă a activităţii, dorind să evidenţiez încă o dată importanţa și frumuseţea pe care o adeverește acest sentiment de a fi protejat de bunici. "Educația înseamnă a învăța să înveți, a învăța să trăiești, a învăța să gândești liber și critic, a învăța să iubești lumea și s-o faci mai umană, a învăța să te desăvârșești în și prin munca creatoare." Edgar Faur Scopul proiectului Activitatea are ca scop familiarizarea elevilor cu semnificația, evidenţierea rolului bunicilor în dezvoltarea noilor generaţii şi recunoaşterea meritelor acestora în formarea culturii, valorilor şi moralei unei societăţi. Evenimentul ține să ne reamintească faptul că o educație de calitate reprezintă cheia unei reușite profesionale.

198


Educaţia face parte din viaţa de zi cu zi a fiecărui bunic, de aceea ca şi cadre didactice trebuie să insuflăm celor mici dragostea pentru ei, educaţie, autoeducaţie, cultivarea respectului pentru cei care oferă educaţia, adică bunicii, fie ei educatori, învăţători sau profesori. Obiectivele proiectului:  Dezvoltarea creativităţii și expresivităţii limbajului oral în înţelegerea importanţei educaţiei pentru viitorul lor;  Amplificarea simţului practic și estetic;  Îmbunătăţirea și dezvoltarea relaţiei bunici-copil;  Manifestarea interesului pentru efortul depus de bunici în creșterea și educarea copilului.  Dezvoltarea aptitudinilor şi înclinaţiilor artistice ale elevilor; Grupul ţintă: elevii claselor - a II-a Locul desfăşurării: sala de clasă Perioada de desfăşurare: 1 octombrie 2018, Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice Discipline implicate în proiect: Limba şi literatura română, Educatie civică, Muzică şi mişcare, Arte vizuale şi abilităţi practice Metode de evaluare: Expozitie cu lucrările - pe tema prezentată ; Realizarea unui colaj foto cu secvențe din activitatea derulată. Materiale, resurse:  Resurse umane: elevii claselor a II- a  Resurse materiale: laptop, videoproiector, coli de desen, creioane colorate, carioca, flipchart

199


Activități : Nr. crt

1.

2.

Loc desfăşurare

Activitatea

 Prezentare ppt cu însemnătatea bunicilor în educația noastră  Citim texte, povești, pe tema dată  AVAP: Realizarea chipului bunicului/ bunicii mele

Perioada

Sala de clasă Cls. a II- a

1 octombrie 2018

Sala de clasă Cls. a II- a

2 octombrie 2018

Popularizarea proiectului: Publicarea proiectului pe blog https://clasapregatitoareapold.blogspot.com/ Realizarea unui colaj foto și promovare activităţii.

200


Proiect educaţional ―Tabăra piticilor veseli și curioși‖ profesor învăţământ primar Bălan Mihaela Luminiţa profesor învăţământ primar Coza Ioana- Maria Şcoala Gimnazială ―Avram Iancu‖ Baia Mare Timp liber valorificat Alternativa la educatie Bază pentru dezvoltarea socială Arii de interes Răspundere concretă nevoilor de educaţie Acţiuni educative Am realizat acest proiect educaţional pentru a forma reprezentări despre şcoală copiilor de cinci-şase ani, ca prim aspect în asigurarea şanselor egale ale tuturor copiilor, în vederea adaptării rapide la regimul şcolar şi în prevenirea eşecului şcolar Pregătirea copilului pentru şcoală este considerată tot mai mult ―funcţia majoră‖, obiectivul formativ final al activităţilor instructiv-educative din grădiniţă. Un rol important în pregătirea copilului pentru şcoală revine îndeplinirii obiectivelor ce vizează comportamentele psihosociale ale personalităţii copilului şi care contribuie la integrarea şi adaptarea lui la mediul de viaţă şi activitatea şcolară. Pentru a depăşi pragul dificil al şcolarităţii, întreprindem diferite activităţi comune, grădiniţă -şcoală. Pentru a obișnui copiii să dezvolte relații constructive cu semenii lor, să trăiască stări afectivepozitive împreună cu colegii, să-si exteriorizeze şi să-și impărtăsească preocupările si înțelesul pentru anumite subiecte, ne-am propus încheierea unui parteneriat între unitatea noastră de învățământ și grădinițele din oraș.

201


Prin întâlnirile și acțiunile comune, copiii au experimentat noi valențe ale prieteniei dintre cei mici, ințelegând si adoptând norme de conviețuire socială dezirabilă şi adaptându-şi comportamentul propriu la cerințele grupului cu care vin în contact. Totodată, preșcolarii au dedus singuri că şcoala este un loc în care nu trebuie să vină cu emoţii sau frică, ci unul atractiv, ce le deschide porţile către o lume fascinantă, o lume a cunoaşterii, dar în care vor regăsi – la alte standarde – jocuri ale copilăriei, activități îndrăgite, eroi fascinanți. Condiţia esenţială a atingerii de către toţi copiii a gradului de dezvoltare şi adaptare cerut de o eficientă activitate şcolară, o reprezintă frecventarea cu regularitate de către aceştia, a grupei mari. Este necesar, aşadar, valorificarea potenţialului creativ al preşcolarului, insistându-se pe formarea şi dezvoltarea personalităţii lor în devenire, pe socializarea şi integrarea în colectiv. Succesul sau eşecul în activitatea şcolară viitoare a copilului depinde într-o foarte mare măsură de natura influenţelor ce s-au exercitat asupra lui în perioada anterioară. Calitatea educaţiei primite este esenţială. Practica a dovedit că aceasta se poate realiza în mod corect numai în cadrul instituţionalizat al grădiniţei. De aici şi necesitatea frecventării obligatorii de către toţi copiii a grădiniţei în anul premergător şcolar. La grupa mare se poate rezolva în foarte mare măsură problema adaptării şcolare, cu condiţia ca activitatea să fie bine structurată şi organizată, între grădiniţă şi şcoală existând note comune, dar şi specifice. Grupa mare trebuie să rezolve problemele privind continuitatea între cele două trepte de învăţământ şi pe cele vizând adaptarea la regimul de activitate şcolară. Este necesar să se ţină seama, în primul rând de particularităţile psiho – fizice ale copiilor de cinci-şase ani, care sunt de fapt beneficiarii acestei grupe. Pentru o bună pregătire a preşcolarilor în vederea şcolarizării este necesar să se ţină seama de obiectivele grădiniţei, precum şi de cele ale clasei pregătitoare, clasa I şi de consecinţele acestora. Colaborarea între cele două unităţi de învăţământ în ceea ce priveşte unitatea de cerinţe, se rezolvă asigurându-se sistemul de influenţe pedagogice, în vederea continuităţii acţiunilor educative. Este necesară perfecţionarea atât a educatoarelor cât şi a învăţătorilor la formele de specialitate. Aceasta nu pentru a se înlocui unul cu altul, ci pentru a şti fiecare în domeniul său de activitate cum să lucreze cât mai eficient cu copiii pe care-i pregăteşte. Ambele ediţii ale taberei au urmărit aceleaşi scopuri bine precizate şi definite schimbarea priorităţilor în privinţa petrecerii timpului liber, perceperea activităţilor din cadrul proiectului ca sursă benefică de petrecere a timpului liber, de progrese relaţionale şi de schimbare pozitivă a atitudinilor, dezvoltarea atitudinilor de empatie culturală şi interculturală, operarea cu informaţiile, dezvoltarea spiritul de echipă, punerea în valoare a abilităţile creative şi novatoare. Impactul la nivelul şcolii şi al comunităţii locale este realizat prin deschiderea unităţii de învăţamânt la nevoile comunităţii, astfel colaborarea şcoală – cadre didactice – părinţi devenind un obiectiv uşor de atins.Atractivitatea şi ineditul acestui concept constă în îmbinarea programului de vacanţa cu cel educaţional, oferind în final un pachet de tabără complex şi captivant. 202


Hai să-ntindem Hora Mare! Prof. Mateșan Ionița, Prof. Moldovan Rodica Școala Gimnazială ‖Ion Luca Caragiale‖ Baia Mare Proiectul intitulat ―Hai să-ntindem Hora Mare!‖ s-a desfășurat pe o perioadă de 6 luni, activitatea de bază fiind concursul intitulat sugestiv ‖Oameni, locuri, fapte…‖. Acest proiect s-a născut dintr-o nevoie identificată în școala noastră, aceea de a ne cunoaște mai bine trecutul familiei, al moșilor și strămoșilor, al neamului. Unirea Transilvaniei cu România de la 1 Decembrie 1918 reprezintă fără doar și poate evenimentul principal al istoriei României și totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii. Aniversăm cu respect în fiecare an Ziua Naţională a României la 1 Decembrie, prilej de rememorare a jertfei înaintașilor și a luptei pentru constituirea statului naţional român. Cu acest prilej, discutăm, polemizăm, dezbatem cu privire la rolul maselor și al personalităţilor în anul plin de istorie 1918. Elevii, tinerii nu prea știu ce sărbătoresc, cei mai în vârstă visează la vremurile apuse, iar mulţi folosesc ziua liberă pentru a-și rezolva din problemele restante. Comportamentele elevilor se formează atât în familie cât şi la şcoală într-un cadru formal sau mai puţin formal/ non-formal, de aceea este nevoie de o colaborare strânsă cu părinţii și comunitatea, un parteneriat real activ şcoală familie comunitate, acesta impunându-se ca o necesitate obiectivă. Valorificarea potenţialului formator al familiei, comunităţii şi şcolii în formarea tinerei generaţii, angajarea efectivă a părinţilor, a actorilor importanţi din comunitate (preot, profesor, istoric, polițist, primar, etc.) în cât mai multe proiecte educative, precum şi deschiderea spaţiului educaţional în dialog cu alte instituţii abilitate şi responsabile de educația populaţiei şcolare se constituie în tot atâtea obiective explicite ale demersului nostru. Educaţia cultural-civică sporeşte importanţa activităţilor educative extracurriculare şi extraşcolare pentru formarea/dezvoltarea unor comportamente şi atitudini civice de respect pentru înaintașii noștri atât la elevi cât şi la părinţi. În cadrul acestui proiect am încercat să mobilizăm elevii atât în acțiuni culturale, prosociale, de promovare a spiritului civic, a spiritului de echipă și de cultivare a respectului reciproc. Scopul proiectului a fost educarea unui număr de 500 de copii/elevi şi adulţi în spiritul promovării unor comportamente civice de respect pentru înaintașii noștri. Obiectivele specifice ale proiectului:  Lărgirea orizontului cultural al elevilor prin recunoaşterea unui număr de cel puțin 10 ‖Oameni, locuri sau fapte…‖ premergătoare Unirii de la 1 Decembrie 2018 de către un număr de cel puțin 500 de copii/elevi în perioada septembrie 2018 - ianuarie 2019; 203


 Realizarea unui număr de 500 de lucrări (creații literare, creații plastice, materiale power- point) după criteriile stabilite în perioada noiembrie – decembrie 2018;  Realizarea celui de-al doilea număr al revistei ‖Hai să-ntindem Hora Mare!‖ până la data de 31.01.2019; Concursul s-a desfăşurat pe trei secţiuni: creaţii literare, lucrări plastice şi lucrări în format electronic, respectiv prezentări power-point/filme documentare. În realizarea acestor lucrări elevii implicaţi în proiect, coordonaţi de cadre didactice, au avut ca sarcină de lucru documentarea, informarea cu privire la evenimentele ce au condus la Marea Unire de la 1918, visul tuturor românilor. În urma implementării proiectului ‖Hai să-ntindem Hora Mare!‖ preşcolarii şi elevii implicați în activitățile proiectului, aproximativ 500 de elevi, 150 de profesori, părinți, bunici, etc. au dobândit informații noi despre ‖Oameni, locuri, fapte…‖ din Maramureș și nu numai a căror memorie trebuie cinstită și a căror comportamente trebuie luate drept model. Informațiile dobândite în cadrul activităților desfășurate îi vor determina pe toți participanții să manifeste respect și prețuire pentru eroii neamului, să valorifice tradițiile și obiceiurile, să cinstească Biserica promovând comportamente civice pozitive față de trecutul istoric al neamului. Pe parcursul derulării activităților s-a promovat spiritul de echipă, s-au evidențiat elevii talentați prin organizarea de evenimente cultural-artistice, s-a pus în valoare creativitatea și ingeniozitatea elevilor.

204


Albă ca Zăpada în lumea piticilor Proiect de activitate Prof. Pop Gabriela Prof. Șunea Ancuța Grădiniţa cu Program Prelungit ,,Ion Creangă‖ Baia Mare GRUPA: Mare Step by step DATA: 22. 01. 2019 TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? TEMA SĂPTĂMÂNII: O poveste pentru fiecare TEMA ZILEI: Albă ca Zăpada în lumea piticilor FORMA DE ACTIVITATE: Activitate integrată pe durata unei zile FORMA DE REALIZARE: Repovestire TIPUL ACTIVITĂŢII: Consolidare, sistematizare de cunoştinţe, priceperi și deprinderi COMPONENŢA ACTIVITĂŢII INTEGRATE: Activităţi de dezvoltare personală + Jocuri și activităţi didactice alese + Activităţi pe domenii experienţiale: Domeniul Limbă şi comunicare + Domeniul Estetic şi creativ + Jocuri şi activităţi didactice alese (Program recreativ) Activităţi de dezvoltare personală  Întâlnirea de dimineaţă: ,,Bună dimineaţa, personaje îndrăgite!‖  Rutine: „Singurel îmi fac ordine la locul de joacă‖- exersarea unor deprinderi de muncă gospodărească;  ,,Prosopelul însetat‖- exersarea deprinderilor igienice  Tranziţii: ,,Dacă vreau să cresc voinic...‖- exerciţii fizice;  ,,Deschide urechea bine!‖- joc muzical;  ,,Spune mai departe...!‖ (varianta Telefonul fără fir)- joc de atenţie;  ,,Noi suntem piticii‖- joc cu text și cânt. Jocuri şi activităţi didactice alese  Centrul Joc de rol: ,,De-a pregătirea pentru poveste‖;  Centrul Construcţii: ,,Căsuța piticilor‖  Centrul Artă: ,,Dați chip siluetelor!‖- confecție;  Centrul Alfabetizare: ,,Mesaje pentru Albă ca Zăpada‖- scriere pe puncte/ ex. grafic;  Centrul Manipulative: ,,Drumul spre casa piticilor‖- labirint pe covor;  Centrul Bucătărie: ,,Bucate alese pentru nuntă‖;  Centrul Știință: ,,Completăm tabloul‖- puzzle. Activităţi pe domenii experienţiale Domeniul Limbă și comunicare Educarea limbajului: ,,Albă- ca- Zăpada și cei șapte pitici‖- de Frații Grimm repovestire Domeniul Estetic şi Creativ  Activitate artistico- plastică: ,,Castelul din poveste‖- pictură 205


Jocuri şi activităţi didactice alese (joc recreativ)  ,,Nuntă mare la castel!‖- joc distractiv SCOPUL: Consolidarea și sistematizarea cunoștințelor copiilor privind conținutul poveștii OBIECTIVE : -să inițieze jocuri îmbinând în desfășurarea lor dansul, cântecul și voia- bună; -să desfășoare jocuri de construcţie și îmbinare utilizând materiale puse la dispoziție; -să practice tehnici de lucru însuşite pentru crearea obiectelor propuse; -să pregătească din ingredientele puse la dispoziţie gustărele și dulciuri preferate; -să reproducă în succesiunea logică a întâmplărilor conţinutul povestirii; -să compună creativ spaţiul plastic redând imaginea castelului din poveste. STRATEGII DIDACTICE: METODE ŞI PROCEDEE: -repovestirea, expunerea, jocul de rol, dramatizarea, problematizarea, conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, mâna oarbă, puzzle, brainstorming, interviul, cubul. MIJLOACE ŞI MATERIALE DIDACTICE: - costumații, accesorii, siluete de personaje, material textil, coli colorate, pixuri cu gel, poze ale copiilor, bețișoare de lemn, buturugi, scoarță de copac, pietre, crenguțe, trestie, frunze, decor specific pădurii, cuburi de lemn, cuburi lego, ingrediente pentru prepararea bucatelor, rețeta ilustrată, șorțuri, ustensile de gătit, veselă, puzzle, mobilier și accesorii de scenă, polistiren, tempera, pensule, dopuri de plută, burete, periuțe de dinți, invitații, CD- player, CD cântece, cub cu imagini, microfon, panou brainstorming, trăistuță. DURATA : o zi BIBLIOGRAFIE: ,,Albă- ca- Zăpada și cei șapte pitici―- poveste de Frații Grimm; ,,Metode interactive de grup‖, Silvia Breben şi colab., editura Arves, 2002; ,,Revista Învățământului preșcolar nr. 3-4, editura Arlequin, 2009; ,,Tradițional și modern în învățământul preșcolar―, Monica Lespezeanu, editura Omfal Esențial, 2007; ,,Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar―, Florica Mitu, Ștefania Antonovici, editura Humanitas Educațional, 2005; ,,Programa activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii― – Viorica Preda.

206


Modalităţi de integrare a copiilor cu cerințe educative speciale în activitățiile cercurilor de la Clubul Copiilor Sighetu Marmației Prof. Iusco Vasile Prof. Vlad Nița Clubul Copiilor Sighetu Marmației O modalitate de integrare eficientă a copiilor cu CES o reprezintă implicarea acestora în activitățile cercurilor din cadrul Clubului Copiilor, prin realizarea de parteneriate cu Centrul de Educație Incluzivă Sighetu Marmației, casele de tip familial și ONG-urile din municipiu. Ca fiinţă socială omul este dependent de ceilalţi oameni. Această dependenţă înseamnă, de fapt, ajutor, posibilitatea de a comunica şi coopera. Acest lucru dă naştere sentimentului de apartenenţă şi solidaritate umană precum şi la sentimentul de securitate al individului. Întâlnim pretutindeni persoane cu dizabilităţi. Perceperea lor socială nu este întotdeauna constantă, ea variază de la societate la societate, furnizând semnificaţii diferite, în funcţie de cultura şi de valorile promovate. Ce se crede despre persoanele cu dizabilităţi? Mulţi oameni au reticenţe faţă de acestea deoarece au o concepţie greşită despre ele. Şi ele sunt oameni ca şi ceilalţi: unii dependenţi, alţii independenţi; unii lideri, alţii persoane obişnuite; unii bogaţi, alţii săraci; unii graşi, alţii slabi etc. Ca orice persoană, ei sunt produsul unic al eredităţii lor şi al mediului şi sunt indivizi. În majoritatea cazurilor, societatea este influenţată de stereotipuri în raport cu aceşti oameni. Aceste stereotipuri se formează pe parcursul întregii vieţi a omului. Schimbarea mentalităţii ţine de schimbarea convingerilor. Convingerea este un element constant, esenţial al vieţii, care determină acţiunile spontane. Educaţia actuală se adresează, în mod special, intelectului copilului şi într-o măsură mult prea mică sensibilităţii acestuia. Fără sensibilitate, ştim că omul nu poate înţelege semnificaţia vieţii ca întreg. Prin educaţie, copilul trebuie să se descopere şi să se creeze pe sine ca fiinţă, capabilă să primească şi să dăruiască.. Copiii noştri sunt ai noştri tot timpul. Şi atunci când obţin note mari şi atunci când îi învăţăm cunoştinţe minime. Şi atunci când obţin diplome pentru performanţe şi atunci când au insuccese. Drumul cum să treacă cu fruntea sus prin viaţă trebuie să îl înveţe toţi, dar pentru cei aflaţi în dificultate (pentru ei, elevii cu cerinţe educative speciale), secretul reuşitei constă în programul de recuperare, integrare, stimulare, valorizare, socializare. Copiii cu CES fac parte din societatea noastră, aceştia mai mult decât ceilalţi copii au nevoie de o permanentă socializare şi colaborare cu alţi copii pentru asigurarea integrării sociale a lor. Prin contactul direct cu elevii din alte instituţii şcolare şi prin participarea alături de ei la diverse activităţi se realizează diminuarea izolării şi înlăturarea, în mare măsură, a tendinţelor de agresivitate, contribuind la îmbunătăţirea modului lor de viaţă. Tendinţa de a crea şi sprijini cadrul necesar integrării sociale şi societale a copiilor cu dizabilităţi este cu cât mai activă, cu atât 207


mai eficientă, argumentul suprem constituindu-l beneficiile psihosociale ale incluziunii, aceasta facilitând asumarea de roluri sociale proprii în comunitate şi stabilirea de relaţii sociale. Crearea unor parteneriate între şcoală, familie şi comunitate dar şi între diverse instituţii şcolare, presupune succesul elevilor la şcoală şi mai târziu în viaţă. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. „Unde-s mulţi, puterea creşte" spune învăţătura populară şi numai prin unirea efortului părinţilor, cadrelor didactice, a şcolii şi a comunităţii se poate face o mai bună integrare a copiilor cu CES. Prin proiectele de parteneriat cu alte instituţii şcolare, am urmărit:  stabilirea relaţiilor de prietenie între elevii implicaţi în proiect, cea mai eficientă fiind activitatea desfășurtă în cadrul Cercurilor de Informatică, Pictură și Muzică Populară unde unii copii au fost voluntari, iar copiii cu CES beneficiari;  facilitarea relaţionării, a comunicării între persoane, socializând individul şi ameliorând comportamentul;  familiarizarea elevilor cu mediul social din afara şcolii;  lărgirea cercului de prieteni, în vederea unei mai bune adaptări sociale a copiilor:  stimularea activităţii în grup prin realizarea unor lucrări/colaje;  realizarea unor activităţi de abilitare manuală, de grafică şi pictură comune cu alţi copii din altă şcoală, înlesnindu-se gradul optim de adaptare şi acceptare a copiilor cu dizabilităţi în comunitate;  încurajarea formarării unor conduite de viaţă civilizată, asimilarea unor norme uzuale de comportament şi respectarea codului bunelor maniere;  dezvoltarea relaţiilor de parteneriat între şcoli . Finalităţi aşteptate:  dezvoltarea însuşirilor pozitive ale personalităţii copilului cu dizabilităţi;  formarea unor abilităţi de socializare şi relaţionare cu cei din jur;  valorificarea şi valorizarea eficientă a resursei umane;  formarea capacităţii copiilor de a coopera în cadrul unei activităţi, de a oferi şi de a primi sprijin;  optimizarea personală ce permite fiecăruia să se autodescopere şi să se autocreeze prin întâlnirea cu celălalt;  cultivarea sentimentului acceptării necondiţionate, al siguranţei şi al încrederii în sine;  formarea motivaţiei pentru activităţi în cadrul grupului;valorizarea copiilor cu dizabilităţi pentru a le induce sentimentul de utilitate;  implicarea cadrelor didactice în dezvoltarea practicilor de educaţie incluzivă în şcoli. De asemenea, au fost desfăşurate o serie de activităţi de intercunoaştere, jocuri interactive de socializare vizând comunicarea, colaborarea, combaterea 208


discriminării, a stereotipiilor pornind de la ideea că respingem ceea ce nu cunoaştem, primul pas spre integrare fiind cunoaşterea celui de lângă tine şi valorizarea. Nevoilor de adaptare copiilor cu dizabilităţi li se adresează aşadar educaţia nonformală, ea fiind, aşa cum spunea C. Cucoş: „o cale de ajutor pentru cei care au resurse mai mici de a accede la o şcolarizare normală: săraci, izolaţi, tineri în derivă, persoane cu nevoi speciale‖. Educaţia nonformală este importantă prin următoarele avantaje pedagogice:  este centrată pe cel ce învaţă, pe procesul de învăţare, nu pe cel de predare solicitând în mod diferenţiat participanţii,  dispune de un curriculum la alegere, flexibil şi variat propunându-le participanţilor activităţi diverse şi atractive, în funcţie de interesele acestora, de aptitudinile speciale şi de aspiraţiile lor,  creează ocazii de petrecere organizata a timpului liber, într-un mod plăcut, urmărind destinderea şi refacerea echilibrului psiho-fizic,  este nestresantă, oferind activităţi plăcute şi scutite de evaluări riguroase, în favoarea strategiilor de apreciere formativă, stimulativă, continuă,  răspunde cerinţelor şi necesităţilor educaţiei permanente. Competenţele şi atitudinile dezvoltate elevilor în cadrul învăţării nonformale includ: competenţe interpersonale, capacitatea de lucru în echipă, încrederea în sine, disciplina, responsabilitatea, coordonare şi organizare, capacitatea de a rezolva probleme practice. Întrucât aceste competenţe au relevanţă crescută în dezvoltarea personală a individului, contribuind deopotrivă la participarea activă în societate, acestea ar trebui să fie complementare celor achiziţionate prin educaţia formală. În cazul educaţiei nonformale accentul este pus pe învăţarea prin acţiune, învăţarea de la egali şi activitatea voluntară, mai degrabă decât învăţarea unor cunoştinţe din manuale şi alte surse scrise de învăţare. Întrucât educaţia nonformală se bazează pe oferirea de situaţii de viaţă reală, care nu pot fi reproduse în clasă, instituţiile de educaţie formală ar trebui să coopereze cu furnizorii de educaţie nonformală pentru a dezvolta activităţi extracurriculare, combinând cunoştinţele şi metodologiile specifice ambelor tipuri de educaţie, dar respectând principiile educaţiei nonformale. Mai jos sunt cateva exemple de activităţi utilizate pentru dezvoltarea abilităților sociale ale elevilor cu dizabilităţi. Abilitatea socială este definită drept capacitatea de a iniţia şi întreţine relaţii personale, de a fi acceptaţi si de a ne integra în grupuri, de a acţiona eficient ca membri ai unei echipe. Prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare interpersonală, putem preveni scăderea performanţelor şcolare, problemele emoţionale şi de comportament, dificultăţile de adaptare socială.  ―tehnica ziarului vorbitor‖, prin care se cere elevilor la începutul unei ore să-şi exprime sentimentele produse de ziua respectivă acţionând asupra unui ziar pe care l-a primit de la profesor;astfel, ruperea ziarului poate desemna sentimente de frustrare acumulate de elev. 209


 ―grupurile zumzăitoare‖: elevii sunt împărţiţi în grupe de câte patru persoane pentru a le permite si celor mai timizi s să-şi exprime opiniile. Rezultatele muncii în echipă vor fi prezentate de un singur elev, fără a se nominaliza elevii care au avut o anumită idee. La început prezentarea o vor face elevii care nu au probleme de comunicare; pe măsură ce elevii se vor familiariza cu această tehnică, sarcina prezentării rezultatelor finale va reveni si celor mai timizi.  tehnica ―Obiecte găsite‖: Este o tehnică producătoare de amuzament şi energie, contribuind la dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi negociere. Se va cere elevilor ca timp de câteva minute să iasă din clasă şi să revină aducând cu sine un obiect pe care l-au găsit în afara clasei. Ei au sarcina de a prezenta cât mai frumos obiectul respectiv şi, chiar mai mult, să convingă învăţătorul să îl cumpere.  ―ochelarii vorbitori‖: Elevii sunt aranjaţi în cerc. O pereche de ochelari de soare va trece pe rând de la unul la celălalt. Unul dintre copii începe jocul purtând ochelarii. Vecinul din partea dreaptă spune: ―Ochelari, ochelari, spuneţi ce vedeţi ,Spuneţi ce vă place mai mult la mine.‖ Cel care poartă ochelarii trebuie să răspundă în numele lor. Va spune un lucru frumos, bun despre cel care a recitat versurile, apoi va trece ochelarii vecinului din partea stângă. Jocul continuă până ce toţi membrii cercului vor lua parte la el.  ―mângâierea îngerilor‖ (pe un fond muzical adecvat, copiii aşezaţi pe două rânduri faţă în faţă, având roluri de îngeri ating colegul care trece încet, cu ochii închişi, prin culoarul rândului format. Prin atingere, copiii transmit colegului gânduri de afecţiune, precum un înger. Prin acest exerciţiu – joc se urmăreşte coeziunea clasei, respectul faţă de ceilalţi, echilibru individual psihic).  „desenul grupului‖ (realizarea unui desen în grup, pe o coală mare de hârtie, cu menţiunea ca fiecare să-şi aleagă un loc pentru a desena ce doreşte, astfel încât toţi să dispună de un spaţiu pentru desen în mod egal. Prin acest exerciţiu se urmăreşte libertatea de manifestare, colaborarea cu colegii de grup, antrenarea răbdării şi respectarea regulilor de grup).  „rotaţia desenelor‖(copiii aşezaţi în jurul unei mese, vor desena timp de 3-5 minute pe foile primite ce doresc. La comanda Stop! elevii vor da foaia colegului din dreapta care va desena ce doreşte timp de 5 min. Desenele se vor roti de la un coleg la altul, până vor reveni elevului –posesor. Prin acest exerciţiu se urmăreşte dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a problemelor şi conflictelor, respectul faţă de colegii de grup, dezvoltarea creativităţii). Într-o şcoală a diversităţii, educaţia trebuie să pună accentul nu numai pe împărtăşirea unor noi modele de socializare şi de percepţie a propriei persoane, ci şi să faciliteze acceptarea unor diverse moduri de viaţă, situaţii, puncte de vedere, etc. Într-o lume perfectă deficienţa nu reprezintă un impediment, o lipsă, ci doar o altă faţă a normalităţii. Deseori comunitatea tinde să-i marginalizeze pe cei care sunt altfel. Persoanele cu deficienţe suferă nu atât din cauza deficienţei, cât din cauza atitudinii pe care cei din jur o au faţă de ea. Nu este suficient să spunem că au aceleaşi drepturi, ci trebui să le oferim şi aceleaşi şanse la integrarea în societate. Dacă persoanele cu dizabilităţi se străduiesc să ţină pasul cu societatea, oare cea din 210


urmă la rândul ei, nu ar trebui să le ofere şansa de a evolua cât mai aproape de normal sub aspect fizic, psihic, personal, profesional şi social? Bibliografie: 1. Cucoş, C.(2006)-―Pedagogie‖, Iaşi, Editura Polirom; 2. Miftode, V. (coord.), 1995, „Dimensiuni ale asistenței sociale: forme și strategii de protecție a grupurilor defavorizate‖,Editura Eidos, Botoşani Creatorii de cultură: talent și inițiativă Proiect educațional prof. Nagy Anamaria prof. Cînța Adriana Școala Gimnazială „George Coșbuc” Baia Mare SCOP.Proiectul vizează schimbarea mentalităţii colective prin cultivarea şi dezvoltarea, la toate nivelurile, a spiritului lingvistic, civic şi creativ al elevilor, în vederea dezvoltării potențialului creator al acestora. OBIECTIVE OPERAŢIONALE - dezvoltarea atitudinii de toleranţă şi recunoaştere a celuilalt; - dezvoltarea competenţelor lingvistice şi antreprenoriale; - dezvoltarea conştiinţei civice active a elevilor. GRUP-ŢINTĂ : elevii Școlii Gimnaziale „George Coșbuc‖ Baia Mare BENEFICIARI: direcţi: elevii implicaţi; indirecţi: părinţi, profesori, comunitatea în ansmablul ei DURATA: pe parcursul anului şcolar 2019-2020 ACTIVITĂŢI 1. Cenaclul literar „Muguri― (2 ore/ săptămână) îşi propune să susţină sistematic acel segment cultural care vizează creaţia spirituală, segment fără de care orice cultură, fie ea mare sau nu, nu ar putea supravieţui. Prin întâlnirile noastre, urmărim, aşadar, să cultivăm şi dezvoltăm potenţialul creativ al elevilor, stimulând realele talente, provocându-le să participe la concursuri de poezie. Importanţa unor astfel de întâlniri este majoră, în contextul formării celei mai tinere generaţii de scriitori. 2. Cercul de filosofie pentru copii, „Cogito― (2 ore/ săptămână) vine în întâmpinarea elevilor din clasele a III-a şi a IV-a, a VII-a și a VIII-a, care arată un real interes pentru dezbatere și argumentare. Temele de reflecţie/ analiză se concentrează în principal în jurul câtorva dintre temele perene de reflecţie filosofică: omul, existenţa, valenţele eticului şi ale esteticului, munca fizică versus munca intelectuală. În acest sens, lecturile sugerate elevilor – condiţie indispensabilă pentru crearea unui fond comun pe care să se deruleze un autentic dialog – vizează două paliere, care, în ultimă instanţă, sunt reductibile: perspectivismul literar şi cel filosofic. 211


3. Întâlniri de lucru ale colectivului de redacţie al Revistei „Muguri― (4 ore/ săptămână) O revistă şcolară reprezintă spaţiul prin intermediul căruia atât elevii noştri, cât şi profesorii au posibilitatea să-şi materializeze creaţiile, stabilind astfel un alt tip de comunicare între „eu― şi „celălalt―. Editarea unei reviste, al cărui colectiv de redacţie să fie format doar din elevi, sub atenta îndrumare a unor profesori, constituie însă o bună motivaţie pentru încurajarea şi sprijinirea lor în exersarea potenţialului creator şi în dezvoltarea tehnicilor de analiză şi redactare a unor materiale. 3. Prin întâlnirile propuse în cadrul Clubului European (2 ore/ săptămână), urmărim dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale elevilor din şcoală în altă limbă decât cea maternă. Întâlnirile reprezintă astfel o uşă deschisă spre comunicarea cu parteneri europeni şi spre descoperirea altor culturi. Elevii vor avea acces la mijloace moderne de informare şi comunicare (ziare, reviste), acces la Internet pentru comunicarea directă cu partenerii din proiecte europene. 4. Prin organizarea unor ateliere de creaţie, ne propunem, în primul rând, recompensarea celor mai talentaţi elevi, fie că este vorba de talent literar sau artistic. Aşadar, organizarea unor astfel de ateliere de creaţie au un rol stimulativ şi competitiv, urmărind însă şi dezvoltarea şi cultivarea, în cadrul elevilor, a competenţelor de comunicare, de muncă în echipă şi de recunoaştere a talentului celuilalt. Vom încuraja, de asemenea, parteneriatele şcolare şi stabilirea de relaţii cu elevii altor şcoli, prin invitarea acestora să participe cu lucrări la aceste ateliere de creaţie. 5. Antreprenoriatul: o altă opțiune (2 ore/ săptămână); școala noastră a manifestat întotdeauna deschidere față de programele de educație financiară pentru elevi, făcând în această direcție pași importanți prin proiectele și pachetele de discipline opționale ofertate de-a lungul timpului: programele de educație economico-financiară Junior Achievement, activități de tipul Job Shadowing, „Banii pe înțelesul copiilor― sau „Educație financiară pentru copii―, pentru că dascălii noștri au înțeles cât de important este antreprenoriatul și cât de important este să-l predai copiilor prin joc și alegând resursele adecvate vârstei. Educația economico-financiară, componentă a <noilor educații>, are drept scop formarea competențelor antreprenoriale la elevi, iar antreprenoriatul reprezintă, în esență, o atitudine, un mod de gândire și de a te raporta la lume, indiferent de domeniul în care se manifestă inițiativa. Învățându-i pe elevi să gândească antreprenorial, le modelăm de fapt gândirea, promovând un model de învățare și din greșeli, și din provocări. Spiritul antreprenorial nu este întotdeauna unul înnăscut; gândirea creativă, rezolvarea problemelor, buna comunicare, adapatabilitatea într-o lume în continuă schimbare, a fi parte dintr-o echipă nu sunt daruri naturale cu care toți suntem înzestrați, ci toate acestea pot fi învățate în școală. Inițierea elevilor claselor primare și gimnaziale în universul economico-financiar contribuie la dezvoltarea unei gândiri de tip antreprenorial, fapt ce va genera cu siguranță schimbări importante la nivelul mentalității acestei generații. 212


REZULTATE AŞTEPTATE Ca urmare a implementării proiectului, vizăm obţinerea unor rezultate pe mai multe niveluri:  la nivel cognitiv: asimilare, aprofundare şi extindere a cunoştinţelor pe diverse segmente culturale; autocunoaşterea, condiţie esenţială pentru cunoaşterea şi acceptarea celuilalt;  la nivel afectiv: dezvoltarea inteligenţei emoţionale a elevilor, a capacităţilor empatice, a sensibilităţii acestora, cultivarea, în rândul lor, a unui set de valori culturale;  la nivel comportamental: schimbarea mentalităţii prin acceptarea diversităţii ofertei culturale şi interculturale, dezvoltarea abilităţilor de comunicare, de interrelaţionare, de acceptare şi tolerare a unui mereu altul;  la nivel participativ: cultivarea şi dezvoltarea sentimentelor de responsabilitate, de asumare şi implicare directă în realizarea unei sarcini; însuşirea şi valorificarea conştientă a unui set de valori etice universale. MODALITĂŢI DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE  observarea sistematică a comportamentului elevilor şi a tuturor celor implicaţi în buna desfăşurare a proiectului;  aplicarea permanentă de chestionare, teste, anchete, care să urmărească atingerea obiectivelor propuse;  întâlniri/ dezbateri/ propuneri/ analiza şi interpretarea rezultatelor după un anumit segment temporal. DISEMINARE Promovarea educaţiei interculturale şi a unei atitudini europene se va face prin contacte regulate cu mass-media, prin participare la concursuri de reviste şcolare, prin implicarea profesorilor în diferite acţiuni de promovare şi prin anunţul public al rezultatelor. ,,Cu şevaletul în vacanţă‖ Proiect educațional Prof. înv. primar Cureleac Mirela Mariana Liceul Tehnologic Repedea,Maramureș Argument: „Creativitatea înseamnă străpungerea lumescului pentru a găsi minunatul.‖ Bill Moyers Discipline/arii curriculare: Comunicare în limba română / Comunicare în limba maternă / Arte vizuale şi abilităţi practice / Muzică şi mişcare / Dezvoltare personală / Matematică şi explorarea mediului / Joc și mișcare Scop: eficientizarea relaţiei familie – şcoală; dezvoltarea creativității și imaginației, îndemânării și talentului, simțului artistic și perspicacității, a capacității de exprimare artistico-plastică; Obiective: • dezvoltarea capacităţilor de intercunoaştere şi comunicare între elevi; • conştientizarea afectivităţii de grup ca suport al prieteniei; 213


• stimularea imaginației copiilor și dezvoltarea potențialului artistic; • promovarea prieteniei şi a cooperării între copii din medii diferite şi a celor cu cerinţe educaţionale speciale/alte dificultăţi de învăţare; • implicarea şi participarea reală a părinţilor în activităţile de la şcoală; Capacități instrumentale: de comunicare (formulare de mesaje, analiza de mesaje şi texte); manuale (conturare, desenare, decupare, şnuruire, decorare etc.); de cântare în colectiv. Abilități: capacitatea de a învăța prin cooperare; capacitatea de analiză, sinteză, comparație; comunicare eficientă; abilități de gândire de ordin superior (critică, creativă, orientată către celălalt); Atitudini și valori: respect reciproc, empatie, cooperare, autoevaluare. Resurse:  materiale:• texte în versuri/proză; planşe tematice; culegeri de ghicitori, jetoane, prezentări ppt.; CD-uri; fişe de lucru, poezii, rebusuri, chestionare, diplome; aparate audio – video (casetofon, laptop, videoproiector), aparat foto; hârtie creponată şi glasată, foarfece, lipici, pensoane, acuarele, culori; coli albe şi colorate.  procedurale: activ-participative, inductiv-deductive, practic – aplicative, metode interactive centrate pe elev (brainstorming, ştiu-vreau să ştiu-am învăţat, proiectul, ciorchinele, investigaţia, cubul, turul galeriei, spargerea gheţii, metoda predării-învăţării reciproce, eseul, chestionarul); o conversaţia, explicaţia, demonstraţia, comparaţia, problematizarea, joc de rol, dramatizarea, învăţarea prin descoperire, dezbaterea, expunerea, studiul de caz, dialogul; o pictura, munca pe grupe, munca în echipă, videoproiecţia, fotografia, excursia-lecţie;  umane: elevii clasei (a IV-a,, A”, LTH Repedea); părinţii şi bunicii copiilor;  informaţionale: Internet, culegere de cântece, texte literare cu tematică adecvată;  temporale: perioada .....................................  financiare: sponsorizări din partea părinţilor; Forme de organizare: frontal, pe grupe, în perechi, individual, în echipă. Rezultate așteptate: autocunoașterea; implicarea părinţilor în activităţile desfăşurate; susţinerea şi încurajarea copiilor; dezvoltarea capacităților creative latente; perceperea de către părinţi a faptului că familia este un puternic exemplu pentru copil; stimularea lucrului în echipă şi bună dipoziţie Evaluarea: aprecieri verbale; expoziţie cu lucrările copiilor; album de fotografii; premierea şi acordarea de diplome în cadrul concursurilor organizate sau pentru lucrările, desenele, proiectele, eseurile rezultate din activităţile desfăşurate; întocmirea unui portofoliu electronic cu acţiunile comune desfăşurate în cadrul parteneriatului. Bibliografie: www.didactic.ro, clipart. Activitatea / Modalităţi de realizare 1. ,,Cu șevaletul în vacanță‖  popularizare prin afişarea în sălile de clasă şi pe holurile şcolii; 214


 dezbatere - ,,Educarea prin culoare şi iubire‖ - familiarizarea părinţilor cu metode, tehnici şi procedee necesare menţinerii unui climat afectiv pozitiv în familie; 2. ,,Jocul de-a vacanța!‖  atelier interactiv de joacă - implicarea părinţilor/ surorilor/ bunicilor în diverse concursuri/ jocuri muzicale amuzante organizate de către elevi;  teatru de umbre și povești - schimbarea sfârșitului poveștilor cunoscute și dramatizarea acestora;  dans creativ – realizarea de mici coregrafii 3. ,,Vacanţa de vis‖  atelier de artă - desene în comun (tată, mamă/copil) pe diferite suporturi (asfalt, sticlă, hârtie, piatră, lemn, frunze, polistiren, etc.);  ,,Ajută-mă să zâmbesc prin culoare!‖- pictură (tehnica Ebru, tehnica bulelor de săpun, tehnica picturii cu buretele);  schimb de desene realizate de elevi; 4. ,,Ne jucăm şi învăţăm!‖  activități outdoor și jocuri de cercetaș - aprinderea focului de tabără, jocuri în aer liber (minifotbal, minihandbal, tenis de masă, tenis de câmp, plimbări cu bicicleta, rolele și hoverboard-urile), luarea urmei animalelor sălbatice, jocul tăcerii (ascultarea murmurului apei, foșnetului frunzelor, ciripitului păsărilor), colecționarea de plante și insecte, activități senzoriale, scrierea/desenarea cu...plante și natură moartă,...;  FlashMob - ,, Mișcare și relaxare‖;  MINI-EXATLON - concurs pe echipe cu premii...pline de vitamine (fructe şi legume); 5. ,,Vacanța în ... culori‘‘  pictură cu degetele pe material textil - tricouri personalizate;  exerciţiu-joc de creaţie - realizarea de picturi/desene pornind de la un singur element desenat pe foaia de hârtie (bulină, figuri geometrice, cifre, litere, culori, etc);  scriere creativă - ,,Poveștile vacanţei‖;  desene pe asfalt - ,,Natura prin... culoare‖; 6. ,,La o cană de ...ceai‖  pregătirea ceaiului și degustarea acestuia;  biblioterapia - terapia prin lectură - dezvoltarea înțelegerii de sine și a empatiei față de alții, promovarea creativitățiii, a auto-expresiei și a încrederii în sine, întărirea abilităților de relaționare și comunicare; 7. ,,Mozaic de vacanţă‖  prezentare ppt cu imagini surprinse de-a lungul derulării proiectului;  schimburi de impresii legate de activităţile desfăşurate în această perioadă, în acest proiect;  expoziţie cu lucrări realizate de copii sau de copii şi părinţi, în colaborare;  acordarea de diplome și cărți elevilor/ părinţilor participanţi. 215


Proiect de parteneriat educațional ―Tezaurul maramureșean - oameni, locuri, tradiții si obiceiuri‖ prof. Alexandrina Botiș – director, Grădinița cu Program Prelungit ‖Maya‖ Baia Mare drd. Monica Mare – manager, Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș Argument Tradiţiile, datinile, obiceiurile si folclorul din Maramureş sunt documente grăitoare privind istoria si cultura acestor locuri, constituind monumente de mare valoare. Imensul tezaur flocloric al acestei zone constituie o componentă valoroasă, o moştenire de preţ pentru toţi cei care trăiesc şi veţuiesc in această parte de ţară. Această moştenire trebuie dusă mai departe, pentru că un popor trebuie să trăiască prin ceea ce lasă fiilor săi. Este bine să cunoaştem si să transmitem copiilor măcar un strop din ceea ce a creat omul simplu de la tară cu iscusinţa minţii şi căldura sufletului său, pentru a şti de mici cine sunt si de unde se trag. Să indreptăm paşii copiilor noştrii spre locurile unde sunt conservate valorile neamului nostru – în muzee, la spectacole, în târguri şi expozitii etc. Incepând de la obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa comunităţii, continuând cu frumoasele costume purtate in zilele de sărbatoare, terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile nelipsite, putem afirma ca izvorul lor este nesecat pentru cel ce vor să le cunoască şi să le adune intr-un mănunchi pentru a le dărui altora. Având in vedere multitudinea de preocupări din zilele noastre, informatizarea accentuată a tuturor laturilor educaţiei este necesar să ne aplecăm cu dragoste si responsabilitate spre tradiţiile şi obiceiurile folclorice ale zonei in care veţuim şi să facem cunoscute copiilor aceste valori inestimabile. Bazandu-ne pe curiozitatea si interesul copiilor prin activităţile propuse in acest proiect am căutat să stimulăm dorinţa copiilor de a cunoaşte tradiţiile, datinile si meşteşugurile populare din diferite zone maramureşene determinându-i să le respecte şi să le pretuiască. Valorificând cu copiii tradiţia in cadrul bine organizat în contact direct cu oameni de arta si cultura realizam un important act educativ. Să introducem copilul cu grijă in lumea acestor valori să-l lăsăm să le descopere să le înţeleagă şi să le trăiască la maxim. Să-i stimulăm să participe la astfel de manifestări, să dorească să le cunoască si să devină adevăraţi continuatori ai acestora. Câte lucruri, câte obiecte, câte frumuseţi n-ar fi dăinuit dacă oamenii ar fi fost educaţi in acest sens. Scopul proiectului;  Cunoaşterea şi valorificarea obiceiurilor şi tradiţiilor maramureșene prin respectarea, practicarea şi transmiterea lor generaţiilor actuale şi viitoare.

216


Redescoperirea şi promovarea valorilor tradiţionale strămoşeşti prin implicarea copiilor şi a cadrelor didactice și a părinților în diverse activităţi legate de tradiţiile locale;  Dezvoltarea capacităţii de a cunoaşte şi înţelege obiceiurile şi tradiţiile culturale şi meşteşugăreşti locale Obiectivele specifice ale proiectului; Privind copii:  Iniţierea copiilor în observarea elementelor specifice obiceiurilor şi tradiţiilor maramureșene  Sprijinirea copiilor pentru a manifesta interes şi curiozitate  Stimularea creativităţii, imaginaţiei şi a originalităţii în realizarea lucrărilor proprii  Realizarea de lucrări practice inspirate din folclorul maramureșan  Participarea activă la activităţile propuse în proiect  Deprinderea unor trăsături pozitive de voinţă şi caracter şi a unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi Privind cadrele didactice:  Dezvoltarea abilităţilor cadrelor didactice pentru crearea unui mediu educaţional care să motiveze copilul în ceea ce priveşte cunoaşterea şi respectarea tradiţiilor şi obiceiurilor din zona în care s-au născut.  Realizarea de albume, colaje, postere care să cuprindă activităţile desfăşurate în cadrul proiectului  Asigurarea desfăşurării tuturor activităţilor şi realizarea de expoziţii cu lucrările copiilor, Parteneri:  Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare Coordonator proiect: drd. Monica Mare – director  Grădinița ‖Maya‖ Baia Mare Coordonator proiect: prof. Maria Alexandrina Botiș - director Echipa de proiect: Prof. Raluca Corcalciuc Ed. Simona Tămășan Ed. Mădălina Silaghi Ed. Cornelia Conțiu Ed. Diana Rablău Beneficiarii directi si indirecti:  cadre didactice, preşcolari, părinţi, parteneri din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Maramureș, comunitatea locală, mass media. Durata proiectului: An școlar 2017 – 2018; 2018 - 2019 Descrierea activitatilor  a.Titlul activitatii: ‖Târg de toamnă în satul de pe deal‖ b. Data/perioada de desfasurare: luna octombrie 217


c. Locul desfasurarii: Muzeului Satului Baia Mare d. Participanti: copiii grupei mari, părinți , vizitatori ai muzeului e. Descrierea pe scurt a activitatii: In activitățile dedicate toamnei, în grădiniță copiii vor realiza produse pe care le vor pregăti spre vânzare (murături, compot, fructe uscate, turtă dulce, au impachetat seminte de floarea soarelui și de dovleac). Târgul va fi amenajat în curtea unei case de la Muzeul Satului. La activitate vor participa copiii, parinții, personalul muzeului și vizitatorii din muzeu. Cei prezenți vor desfașura munci specifice toamnei: vor despănușa porumb, vor sculpta dovleci și vor sparge nuci.  b. c. d.

a. Titlul activitatii: ‖Tradiţii şi Obiceiuri de Crăciun în Maramureş‖ Data/perioada de desfasurare: decembrie Locul desfasurarii: Grădiniţa ―Maya‖ Baia Mare Participanti: copii grupei mari şi mijlocii, cadre didactice, reprezentanţi ai Muzeului. e. Descrierea pe scurt a activitatii. Prezentarea de către un reprezentant al muzeului a unor tradiţii şi obiceiuri de Crăciun din Maramureş  b. c. d.

a. Titlul activitatii: ‖La săniuş în satul de pe deal‖ Data/perioada de desfasurare: ianuarie – februarie Locul desfasurarii: Muzeului de Etnografie și Artă Populară Baia Mare Participanti: copiii de la grădiniţa „Maya‖ Baia Mare, cadre didactice, părinţi, reprezentanţi ai Muzeului. e. Descrierea pe scurt a activitatii: Reînvierea jocurilor de iarnă a copiilor de altădată  b. c. d. e.

a. Titlul activitatii: ‖Mărțișorul din Maramureș‖ Data/perioada de desfasurare: 1 martie Locul desfasurarii: Muzeului de Etnografie și Artă Populară Baia Mare Participanti: copii grupei mari, părinți, parteneri de proiect. Descrierea pe scurt a activitatii. Povestirea legendei locale a mărțișorului, activitate practică (confecționarea unor mărțișoare tradiționale), amenajarea spaţiului și a expoziţiei la Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare

 Titlul activitatii:‖De Paști în Maramureș‖ b. Data/perioada de desfasurare: luna aprilie c. Locul desfasurarii: Muzeului de Etnografie și Artă Populară Baia Mare d. Participanti: copiii, părinți, parteneri de proiect. e. Descrierea pe scurt a activitatii. Cunoaşterea şi valorificarea obiceiurilor și tradițiilor din Maramureș, încondeierea ouălor folosind tehnici și culori tradiționale maramureșene, amenajarea spaţiului destinat desfăşurării expoziţiei și vernisarea acesteia 218


Rezultatele calitative și cantitative așteptate ca urmare a implemetării proiectului; CALITATIVE :  însuşirea de cunoştinţe despre tradiţiile şi obiceiurile legate de Mărţişor, Sărbătoarea Pascală, seceriș, Sânzâiene, informații privind jocurile copiilor în satele maramureșene, informații privind tradițiile meșteșugărești locale  cunoașterea materialelor şi instrumentelor tradiționale de lucru atât de către copii cât şi de cadrele didactice implicate în proiect  dezvoltarea creativităţii copiilor şi cadrelor didactice  dezvoltarea relaţiilor de colaborare şi împărtăşirea experienţei pozitive între cadrele didactice şi între colectivele de copii pe care îi îndrumă;  cultivarea disponibilităților practice ale copiilor prin activități extracurriculare CANTITATIVE: -album foto -portofoliul proiectului -expoziţii realizate Modalitati de monitorizare si de evaluare ale proiectului  analiza activităţilor  acordarea de diplome  realizarea unui portofoliu cu documentaţia proiectului  realizarea expoziţiei de mărțișoare cu impact asupra comunităţii locale  realizarea unui album cu fotografii cu derularea proiectului  postarea pe site-ul grădiniței și al Muzeului Satului a rezultatelor obţinute;  analiza swot  mese rotunde  dezbateri Modaliatăți de asigurare a continuității/sustenabilității proiectului - Proiectul prezintă un potenţial de dezvoltare şi poate fi continuat în anii următori, prin atragerea de noi parteneri. Am dori ca în anul următor să includem şi un concurs și un simpozion județean cu tematică de folclor prin care să diseminăm bunele practice din acest domeniu la nivel de învăţământ preşcolar. În ceea ce priveşte resursele umane, deschiderea copiilor şi cadrelor didactice spre activităţi extracurriculare, spre munca în echipă, vor fi confirmate de rezultatele obţinute în urma participării la acest gen de activităţi organizate în grădiniță sau în afara ei. Resursele materiale necesare desfăşurării proiectului sunt la îndemâna Grădiniței ‖Maya‖ Baia Mare și a Muzeului de Etnofrafie și Artă Populară. Din punct de vedere financiar, cheltuielile estimate vor fi acoperite din fondurile de care dispunem. 219


Activitati de promovare /mediatizare si de diseminare pe care intetionati sa le realizati in timpul implementarii proiectului. Promovarea proiectului se va realiza în cadrul consiliul profesoral, a comisiei metodice, ședințe cu părinții, întâlniri cu partenerii de proiect.  apariţii în mass-media  mese rotunde  organizarea pe plan local a unor expoziţii tematice  prezentare de spectacole în cadrul comunităţii locale cu ocazia vernisajelor expoziţiilor tematice

Pas cu pas creştem sănătoşi Prof. înv. preșc. Sas Văscan Raluca Prof. înv. preșc.Fekete Corina Grădiniţa cu Program Prelungit„Step by Step‖ Baia Mare Sănătatea reprezintă un concept complex cu câteva aspecte ce cuprind dimensiunea emoţională, intelectuală, fizică, socială şi spirituală. Sănătatea înseamna mult mai mult decât absenţa bolii. Ea este un proces ce contribuie la bunăstare şi echilibru. Sănătatea emoţională se referă la capacitatea de exprimare şi de soluţionare a emoţiilor unei persoane într-un mod constructiv. Acest proiect presupune formarea de deprinderi de viaţă sănătoasă în rândul copiilor de vârstă preşcolară , punând accent pe importanţa adoptării unui stil de viaţă sănătos (alimentaţie, igienă, mişcare), a comportamentelor sănătoase (fără fum de tigară, alcool şi medicamente fără prescripţie medicală) şi a modalităţilor adecvate de rezolvare a conflictelor fără violenţă şi de luare a deciziilor. ―Pas cu pas creştem sănătoşi‖ este un proiect, concurs, pentru preşcolari, care se desfăşoară în grădiniţă. Presupune formarea de deprinderi de viaţă sănătoasă în rândul copiilor de vârstă preşcolară , punând accent pe importanţa adoptării unui stil de viaţă sănătos (alimentaţie, igienă, mişcare). Educaţia pentru sănătate, încă de la vârsta preşcolară, reprezintă una din principalele căi de promovare a cunoştinţelor corecte, privind diferitele aspecte ale sănătăţii şi totodată de formare a atitudinilor şi deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil şi sănătate, educaţia pentru sănătate este un drum sigur, prin care noţiunile ajung la copilul preşcolar ca reguli sau norme ce vor pătrunde adânc în modul de viaţă cotidian. Scopul proiectului este promovarea unui stil de viaţă sănătos, a respectului faţă de viaţa personală, sănătatea proprie şi a celor din jur. Activităţile sunt concepute în concordanţă cu nivelul de dezvoltare socio-emoţională al copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară mică, astfel încât să fie atractive şi uşor de înţeles. Copii vor învăţa prin joc şi activităţi practice (desenat, decupat, scenete, etc.) care sunt comportamentele care îi ajută să se dezvolte sănătos şi cum să se ferească de comportamentele periculoase. 220


Domeniile la care se aplică sunt: educaţie civică, voluntariat, proiecte caritabile. Proiectul îşi propune să confrunte idei şi metode, căi şi modalităţi originale, prin care toţi cei implicaţi să contribuie la responsabilizarea copiilor în crearea unor comportamente individuale sănătoase, în dezvoltarea capacităţii de comunicare şi asumare a responsabilităţilor. In derularea proiectului se urmăreşte verificarea achiziţiilor referitoare la igiena personală şi de grup, sistematizarea deprinderilor elementare de alimentaţie sănătoasă, a normelor de igienă bucală, precum şi a rolului factorilor naturali de menţinere a unui organism sănătos, dezvoltarea abilităţii necesare a lucrului în echipă, promovarea comportamentului responsabil în vederea atingerii unui ţel comun, manifestarea fair-playului, a atitudinii de respect faţă de cei cu care relaţionează/interacţionează, depăşirea obstacolelor ce se ivesc pe parcursul concursului. Comportamen tele sănătoase sunt învăţate social de către copii prin observarea şi imitarea adulţilor. De exemplu, alimentaţia, practicarea exerciţiului fizic sunt comportamente care se învaţă din familie în perioada timpurie de dezvoltarea (vârsta preşcolară) şi au un rol definitoriu în dezvoltarea atitudinilor şi practicilor din perioadele ulterioare de dezvoltare şi din viaţa adultă relaţionate cu stilul de viaţă sănătos.

221


La vârsta preşcolară copii învaţă comportamente prin observarea şi imitarea adulţilor, îşi formează atitudinile faţă de comportamentele sanogene şi de risc. La această vârstă se formează şi reprezentarea stării de sănătate şi de boală. Părinţii şi adulţii care interacţionează direct cu copii au un rol major în dezvoltarea comportamentelor sanogene cu rol protectiv asupra sănătăţii. Adulţii influenţează comportamentele adoptate de copii prin modelul pe care îl reprezintă. De asemenea, aceştia sunt principalii furnizori ai oportunităţilor de petrecere a timpului liber şi ai diversităţii alimentare. Părinţii şi educatorii sunt cei care conturează preferinţele copiilor şi atitudinile lor faţă de comportamentul alimentar, exerciţiul fizic şi comportamentul sexual, prin întăririle şi reacţiile aversive pe care le exprimă. Pentru preşcolari alimentele şi servirea mesei reprezintă o nouă oportunitate de a explora şi de a culege informaţii. Comportamentul alimentar în această perioadă de dezvoltare se caracterizează prin: curiozitate (întreabă de ce morcovii sunt portocalii, în loc să îi mănânce, sunt fascinaţi de noile aimente şi de modul de ale servi), scop (preşcolarii mănâncă când le este foame şi se concentrează asupra mesei şi rezută mâncarea când s-au săturat sau nu le este foame), fluctuantă (apetitul copiilor creşte după perioade de activitate intensă şi scade când sunt obosiţi sau entuziasmaţi, preferinţele culinare se modifică de la o zi la alta), dorinţa de companie (preşcolarii doresc să mănânce împreună cu alţii şi copie, de multe ori, preferinţele alimentare a celor din jur). Proiectul „Pas cu pas creştem sănătoşi‖ are un mare impact asupra copiilor preşcolari, dându-le şansa să participe direct la concurs , răspunzând la întrebări despre sănatatea corporală şi alimentaţie sănătoasă. La concurs participă un număr de trei preşcolari, formând o echipă împreună cu educatoare. Probele sunt pe înţelesul lor, dându-le ocazia să se desfăşoare liber, creativ şi ingenios. Copiii sunt antrenaţi, pregătiţi pe parcursul anului şcolar ,atât în familie ,cât si grădiniţă ,să aibe un stil de viaţă sănătos.

222


Educația pentru un mediu de viață sănătos Prof.Prodaniuc Firuța Prof. Chifa Ștefan Școala Gimnazială Nr. 4 Poienile de Sub Munte Rezumee: The ecological dimension of teachers‘ education is meant to joyn the efforts of the ecological nonguvernamental organisations who do their best to arise consciousness of the human race upon the huge growth of the selfdistructing development of industrialization and technology. Through creativity, scale modelling, media ressources and personal example, teac hers can and must bring their contribution to being the convincing agents of the nature lovers and protectors.But first we, the teachers , have to convince ourselves and act in the sense of respecting the great gift of life on this planet weve been rewarded with. Ca oameni în primul rând și ca dascăli în particular, fiecare ne confruntăm cu marile dileme ale mediului de viață. Dezvoltarea economică, creșterea populației globului, nevoia crescândă de hrană, tehnologia avansată, toate pun în fața omului contemporan probleme existențiale din ce în ce mai complicate .Goana după productivitate rapidă și din ce în ce mai mare, - care alimentează goana după profit- , criza de timp și dorința de urcare rapidă a ierarhiilor sociale au transformat omul modern într-un agent inconștient al propriei sale autodistrugeri . Morala umană a tras semnalul de alarmă, ceea ce se manifestă prin apariția foarte multor organizații ecologice pe întreg mapamondul . Alături de organizațiile nonguvernamentale omenirea are nevoie de mai multe elemente care au calitatea de a educa generațiile umane de la cea mai fragedă vârstă pentru recuperarea terenului pierdut în fața industrializării excesive. Aceste elemente sunt în școală. Dascălii au la îndemână orele de dirigenție, disciplinele opționale - ca Educația pentru sănătate - , activitățile extrașcolare, concursurile tematice și mai ales puterea exemplului personal. ―Nimeni nu poate învăța pe alții ceea ce el însuși nu a învățat niciodată ―a spus Goethe. Educatorii au șansa să aplice metode și procedee moderne prin care să dezvolte la copii abordarea conștientă a problematicii propriei sănătăți în contextul sănătății planetare. Pentru eficientizarea predării cunoștințelor despre poluare în loc să se facă prelegeri euristice, se pot obține efecte mult mai convingătoare prin introducerea mijloacelor MEDIA în lecție. Studiul de caz poate să fie benefic cu atât mai mult cu cât se valorifică spiritul critic și autocritic al elevilor, cerându-li-se să aprecieze aspectele pozitive și cele negative ale cazurilor prezentate, elevii implicit raportând respectivele situații la propria persoană. Pentru educația în spiritul respectului față de natură se pot folosi machete care reproduc la scară miniaturizată situațiile din teren. 223


Valorificarea elementelor reciclabile în creații artistice, de uz casnic sau cu scop de divertisment și decorativ, conștientizează elevii asupra materialelor poluante care afectează sănătatea planetei și a viețuitoarelor de pe ea și implicit a noastră, a oamenilor. ―Ca o trestie gânditoare ―, dascălul modern se mlădiază în fața cerințelor societății și cu creativitate, inteligență, entuziasm, sădește în caracterele în formare ale elevilor săi sămânța sănătoasă a adevărurilor convingătoare menite să salveze omenirea de la eșec sau autodistrugere. Desigur, pregătirea unor lecții diferite față de modelul clasic, presupune o mai mare investiție de timp, de căutare, de informare și, uneori, chiar o investiție financiară din partea dascălilor. Dar este o investiție pe termen lung și cu mult mai multe șanse de a rămâne în conștiința elevilor ca achiziții pe viață. Mediul social, ca și pledoaria pentru a ne fi propriii stăpîni atunci când ne negociem calitatea vieții pe care vrem să o trăim, sunt și se pot forma în școală. Pasul cel mai greu este să trecem de la teorie la practică, adică să ne învingem propriile obiceiuri păguboase pentru noi și pentru natură. Dacă reușim să facem acest pas noi înșine, avem o șansă să îi convingem și pe elevii noțtri să facă același pas spre propria dezvoltare armonioasă.

224


Premise ale colaborării școală - comunitate Prof.Bodea Bianca, Școala Gimnazială ,,Ioan Slavici‖ Tăuții de Sus-CCD MM În anul 1935, în Statele Unite a apărut pentru prima dată ideea de a utiliza școlile în beneficiul comunității. Atunci s-a ajuns la concluzia că școlile pot veni în sprijinul comunității respective și în afara programului obișnuit și că pot furniza servicii în domenii diferite: asistență socială, pregătirea forței de muncă, recreere. În anii ‘80, în lumea școlii a luat avânt un curent bazat pe ideea implicării factorilor comunității locale în luarea deciziilor privind predarea și învățarea, finanțarea și angajarea de personal în școlile care deservesc comunitatea locală respectivă. În Europa, în special după anii ‘90, unitățile școlare au început să-și diversifice activitatea derulând diverse programe și activități de genul: cursuri de calculatoare, croitorie, activități sportive, cluburi pentru pensionari, conferințe, festivaluri, concursuri destinate locuitorilor din comunitatea respectivă sau nu numai acestora. Tendința deschiderii școlii către comunitate în anii ulteriori este din ce în ce mai evidentă în majoritatea țărilor occidentale, cu atât mai mult cu cât resursele alocate educației sunt în descreștere iar parteneriatul cu comunitatea locală devine o formă de atragere a resurselor către școală și de valorificare a resurselor școlii în beneficiul comunității. Conform opiniei Anei Tucicov-Bogdan (1), școala este integrată în comunitate după ,,principiul vecinătății”, respectiv după ideea că orice câmpuri care ființează într-un spațiu dat și au frontiere comune împărtășesc elemente comune nu de diferențiere. Aspectul tridimensional al relațiilor de vecinătate scoate în evidență:  câmpuri fizice (vecinii de casă, curte, stradă, cameră, apartament, scară, bloc, etaj etc.);  câmpuri psihice (gânduri, sentimente, aspirații, proiecte, scopuri etc.)  câmpuri psihosociale (interacțiuni, coparticipare, întrajutorare, cooperare, competiție etc. Cu cât planurile de contact sunt mai numeroase și frecvența interacțiunilor este mai mare, cu atât cei implicați se cunosc mai bine și extrag foloase mai vizibile din colaborarea lor. Lucrul acesta poate fi adaptat la cazul școlii prin observarea rețelei de sprijin social pe care și-o construiește cu instituții, persoane, autorități. Psihologia comunității se bazează pe înțelegerea oamenilor în interiorul lumii lor sociale. Această psihologie nu mai pune accentul pe individ (comportamente, cunoștințe, sentimente), ci pe mediu – locul de muncă, școala, vecinătatea, massmedia, situația pe piața muncii și creează echilibru pentru creșterea bunăstării individului. Bazele teoretice ale psihologiei comunității cuprind următoarele concepte:  sprijin social;  putere,  control și împuternicire; 225


 contexte comportamentale;  simț psihologic al comunității;  sisteme de micro/mezo/macro-nivel (2) Comunitatea locală are o structură complexă și un caracter dinamic. Ea cuprinde instituții, organe ale administrației locale, organizații și asociații neguvernamentale, personalități publice. Mijlocul prin care se pot crea relații între acestea este parteneriatul. Acesta se definește ca o înțelegere legală în care partenerii definesc împreună scopul general al acestuia. Acesta presupune colaborarea strânsă și combinarea avantajelor specifice pentru ambii parteneri. Parteneriatul între școală și comunitate trebuie să se bazeze pe principiul complementarității serviciilor sociale oferite de către diverse instituții și organizații din comunitate. Acesta implică adoptarea unui management bazat pe comunicare, colaborare, schimbare și conștientizarea diversității. Sugestii utile în ceea ce privește realizarea unui parteneriat eficient școală– comunitate ne oferă Șerban Iosifescu: Dincolo de eforturile pe care fiecare dintre școli trebuie să și le asume pentru sensibilizarea și atragerea partenerilor sociali, transformarea parteneriatului educațional într-o realitate presupune adoptarea unor măsuri generale la nivelul întregului sistem de învățământ‖ precum:  formarea personalului din învățământ, în sensul comunicării, cooperării, parteneriatului;  motivarea resurselor umane ale școlii pentru dezvoltarea unor relații parteneriale;  diseminarea unor informații relevante pentru problema parteneriatului la nivelul unităților de învățământ;  operarea unor schimbări de jure și de facto cu privire la statutul personalului din învățământ;  promovarea unui cadru legislativ care să încurajeze inițiativele școlii și implicarea partenerilor săi sociali;  sensibilizarea societății și a diferitelor sale segmente în raport cu problemele educației și cu semnificația sa (3). Parteneriatul școală - comunitate trebuie să se bazeze pe principiul complementarității serviciilor sociale oferite de către organizațiile care activează în comunitate. Pentru aceasta este nevoie de un management de calitate al procesului de colaborare și de o bună coordonare a activităților și deciziilor partenerilor, de aderarea comună la reguli și norme.Încheierea unui astfel de parteneriat este un proces deliberat ce implică aptitudini specifice, strategii și cunoștințe pe care toate părțile implicate trebuie să le cunoască și să le folosească. Managementul unei relații de parteneriat are rolul de a susține și de a încuraja desfășurarea relației de parteneriat în felul următor: stabilirea unei viziuni de ansamblu; formularea unor valori comune; stabilirea scopurile comune; definirea așteptărilor;sprijinirea parteneriatului să funcționeze propriu-zis (asigurarea resurselor, stabilirea succesului etc.) În relația de parteneriat școală – comunitate fiecare parte trebuie să-și definească așteptările, scopul și limitele conștientizând următoarele: 226


   

agenții comunitari implicați în relația de parteneriat; motivele parteneriatului; modificările vizate în situația actuală; problemele majore ce pot fi rezolvate prin parteneriat; rolurile specifice ale fiecărui partener. Parteneriatul trebuie să fie deci o modalitate mai eficientă de a obține rezultate bune, o schimbare în bine, altfel efortul depus pentru încheierea lui este în zadar. Bibliografie : (1)Tucicov-Bogdan, Ana, Familia interetnică în societatea civilă din România. Studii psihosociologice, Bucureşti, 1998. (2)Orford, Jim, Psihologia comunităţii. Teorie şi practică, Oscar Print, Bucureşti, 1998. (3)Iosifescu Şerban (coord.). Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ. - Bucureşti: ISE - MEC, 2001, p.147. Tehnici de manipulare – Legea contrastului prof. Coroiu Mircea-Dumitru, Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai‖ Baia Mare, inspector şcolar pentru management instituţional la ISJ Maramureş Ideea acestui articol mi-a venit imediat după ce am trecut printr-un acest gen de manipulare, eu nefiind adeptul acestor tehnici, dar m-am simţit penibil când o persoană a încercat să-mi însceneze o situaţie cel puţin ciudată, doar că a fost de cea mai joasă speţă, lipsită de credibilitate. O voi descrie mai târziu puţin... „Cum să ne comportăm pentru a obţine de la alţii ceea ce dorim? Cum să procedăm ca să nu cădem, la rândul nostru, în plasa altora?‖ [MedBru] începe cu o mică glumă dezvoltarea acestei Legi a contrastului: „Un tânăr novice şi un călugăr se plimbau prin grădina mănăstirii, citind şi comentând împreună diferite pasaje din Biblie. La un moment dat au simţit nevoia unei ţigări, dar, neştiind dacă încalcă vreo regulă fumând în timpul studiului, s-au hotărât să ceară, după masă, permisiunea părintelui stareţ. Când s-au întâlnit a doua zi, călugărul fuma liniştit, spre nedumerirea novicelui:  Frate, mie stareţul mi-a interzis să fumez, ţie cum de ţi-a permis?  Nu ştiu… Tu ce i-ai spus?  I-am cerut să-mi dea voie să fumez în timp ce citesc Biblia.  Vezi, aici ai greşit. Eu i-am cerut să-mi dea voie să citesc Biblia în timp ce fumez. De ce o cerere formulată într-un anumit mod este respinsă pe când aceeaşi cerere, formulată într-o altă manieră este aprobată? Ce determină o persoană să 227


accepte dorinţele noastre? Şi ce ne împinge pe noi să acceptăm dorinţele altora, deseori fără nicio plăcere şi împotriva interesului nostru, pierzând adesea timp şi bani? Există, bineînţeles, tehnici strict manipulatoare, cum ar fi Programarea Neuro-Lingvistică şi hipnoza, care permit ocolirea comportamentului raţional al interlocutorului, pentru a accede direct la comportamentul inconştient al acestuia… Fără a merge însă chiar atât de departe, putem să observăm în fiecare acţiune a noastră dorinţa de a-i influenţa pe ceilalţi, utilizând instinctiv tehnici mai mult sau mai puţin corecte (să nu uităm că obiectivul final al oricărui act de comunicare este obţinerea unui comportament). Este suficient să privim în jur: de la copilul care plânge ca să obţină o jucărie, până la spălătorul de parbrize din intersecţie, care întâi stropeşte parbrizul şi apoi îl intreabă din ochi pe şofer dacă este de acord, toţi duc o luptă permanentă pentru a obţine ceva de la altcineva. Este natural, şi noi procedăm la fel. Să pornim de la o premisa: lumea contemporană este atât de complexă, încât, pentru a ne descurca în sarcinile noastre cotidiene, neam dezvoltat încă din copilărie o serie de programe de comportament în baza cărora reacţionăm automat la situaţiile întâlnite, fără a ne face un calcul global. De exemplu, dacă cineva ne face un cadou, suntem programaţi să ne simţim datori şi să căutăm să ne revanşăm cât mai curând. La fel, avem programe care ne obligă să ne conformăm aşteptărilor comunităţii în care trăim, să ne ţinem de cuvânt, să ne supunem autorităţii etc. Aceste programe funcţionează, de obicei, bine şi au utilitatea lor socială: cine nu-şi respectă obligaţiile nu este o persoană pe care se poate conta, şi cine nu restituie favorurile este rapid catalogat ca ingrat. Justificări similare sunt valabile şi pentru alte mecanisme. Să reţinem că aceste scheme sunt automate şi nu necesită intervenţia părţii noastre raţionale. Ca urmare, nu este de mirare că cine le cunoaşte le poate utiliza în avantajul propriu, pentru a constrânge la un comportament determinat. Şi, bineînţeles, fiecare tehnică este cu atât mai eficientă cu cât ne dăm seama mai puţin că ea este aplicată. În acest articol, ca şi în cele următoare, vom analiza împreună câteva din aceste mecanisme. Veţi fi surprinşi să descoperiţi cât de des sunt utilizate, fie şi inconştient, principiile prezentate aici. Legea în discuţie spune că două lucruri diferite par şi mai diferite atunci când sunt puse alături sau, alt sens, un lucru poate căpăta dimensiuni diferite în funcţie de contextul în care este plasat (de exemplu, viteza de 100 km/h ne va părea mai mare sau mai mică, după modalitatea în care o atingem: accelerând de la 40 km/h sau încetinind de la 150 km/h). Frumuseţea acestei legi constă în faptul că ea funcţionează nu numai perfect, ci şi insesizabil. Cine o foloseşte poate profita din plin de noi fără a avea niciun moment aerul ca o face. Nu credeţi? Hm… Ştiţi ce mi-a spus patronul unei agenţii imobiliare?

 Păstrez mereu în oferta 2-3 apartamente oribile la preţuri umflate, în oricare zonă a oraşului, şi pe acestea le prezint clienţilor la prima lor vizită. După ce văd aceste porcării, casa pe care într-adevăr vreau să le-o prezint li se pare minunată!

228


Alt exemplu: un seminar de 3 zile în Statele Unite poate ajunge la 2.000 $, excluzând cheltuielile de cazare şi de masă, dar o videocasetă care prezintă aceleaşi lucruri poate fi achiziţionată pentru doar 200 $. Faţă de prima sumă, a plăti 200 $ pentru o videocasetă nu pare prea mult. Sau, să zicem că vreţi să cumpăraţi o maşină cu 10.000 $. După ce vă lasă să vă acomodaţi cu aceasta cifră, vânzătorul începe să vă arate, pe rând, şi dotările suplimentare: radio (200 $), telecomandă (100 $), alte facilităţi (150 $) şi, în final, vine fraza: Nu puteţi lăsa o asemenea maşină fără sistem antifurt. Costă doar 500 $!‖. Aceste ultime sume vi se vor părea minore faţă de cei 10.000 $. Oricine are experienţă în vânzarea de maşini (dar acest lucru este valabil, de exemplu, şi pentru calculatoare) ştie că se poate ajunge la nişte preţuri total uluitoare doar datorită unor accesorii aparent inofensive. Şi în timp ce voi rămâneţi cu contractul semnat, întrebându-vă cum a fost posibil şi fără a putea învinui pe altcineva decât pe voi înşivă, pe faţa vânzătorului apare acel surâs ce denotă forţă şi cunoaştere, specific maestrului de arte marţiale. Din păcate, îmi lipseşte spaţiul pentru alte exemple, multe dintre ele foarte instructive şi distractive. Dacă vreti să ―faceţi practică‖ vis-a-vis de aplicabilitatea Legii Contrastului, observaţi de câte ori judecata voastră despre ceva este condiţionată de context şi începeţi să vă întrebaţi dacă acest context este într-adevăr întâmplător. Este posibil să aveţi mai mult decât o surpriză.‖ Aş dori să vă descriu şi eu un aspect care se încadrează în această Lege a Contrastului, o experinţă proprie, recent trăită. Ţinta am fost eu, şi sper, şi cred că nu m-am lăsat să cad în plasa menţionată de autor. Într-o şedinţă a consiliului de administraţie o persoană a făcut o afirmaţie cum că „sunt cadre didactice care nu-şi fac treaba la catedră‖, eu întârind această convingere cu afirmaţia „da, e adevărat, există cadre didactice care nu-şi fac treaba‖. Toate acestea sunt coroborate cu vechea zicală românească „Nu există pădure fără uscături‖. Această afirmaţie are menirea de a vorbi despre una-două persoane care nu-şi fac treaba, fie din motivul că nu conştientizează rolul cadrului didactic la catedră, fie că – nu deţin cunoştinţele de specialitate necesare pentru o prestaţie solidă la catedră, fie e un „job‖ secundar, celui principal acordându-i un interes crescut, fie din alte varii motive. Repet e vorba de un număr extrem de limitat, de redus, de persoane care intră în această categorie. La o şedinţă următoare a acestui consiliu de administraţie, o alta dintre persoane a precizat că spusele mele ar fi fost „cadrele didactice nu-şi fac treaba la catedră‖, omiţând cu bună ştiinţă acel „sunt‖ (al colegului) sau „există‖ (al meu), pentru – probabil – a mă/ne discredita. Eliminând voit, intenţionat, acel cuvând dintru început, sensul ideii se schimbă, ajungându-se la a vorbi despre o majoritate a cadrelor didactice care nu-şi fac treaba, ceea ce este o minciună (aici persoana în cauză uitând că eu sunt cadru didactic). Deja ideea primară fiind modificată, putem vorbi despre o interpretare, prin omiterea din frază a unor cuvinte de o importanţă majoră, interpretare pe care cel care a făcut-o nu şi-a asumat-o, comportându-se ca un laş, punând în cârca altora aceste noi idei, printr-o manipulare josnică. Ideea e că aceste persoane, ori nu înţeleg ce se discută în aceste consilii de administraţie, ori o fac voit pentru motive doar de ele înţelese, un lucru 229


fiind cert, discreditarea în faţa subalternilor – când ai o funcţie de conducere sau de îndrumare şi control – nu este departe. Personal, nu am ţinut cu dinţii de nicio funcţie de conducere sau de îndrumare şi control, ba dimpotrivă, la solicitarea mea de renunţare la posturile ocupate în instituţia în care funcţionez şi acum, am fost eliberat din funcţiile deţinute de două ori. Se pare că „interpretacii‖ fac parte din categoria finală a zicalei cu pădurea, pentru că de data aceasta nu le-a prea ieşit. Nimeni nu ar trebui să uite că: Adevărul întotdeauna va învinge! Bibliografie: [MedBru] – Medicina, Bruno, Tehnici de manipulare. Legea contrastului, https://www.scribd.com/doc/166221573/Tehnici-de-Manipulare, la data de 09.06.2019

Structura sistemului de management în cadrul Colegiului Economic „Nicolae Titulescu‖ Baia Mare Autor: prof. MITREA Mariana Colegiul Economic „Nicolae Titulescu‖ Baia Mare Colegiul Economic „Nicolae Titulescu‖ Baia Mare (CENT) este o şcoală de prestigiu, fiind una dintre instituţiile şcolare, care a pus bazele unui învăţământ economic în spirit european. Şcoală cu tradiţie, datând din anul 1959, CENT pregăteşte, în spiritul idealului educaţional naţional şi european, specialişti de nivel mediu în domeniile economic/ administrativ, comerţ, turism şi alimentaţie. În mod permanent, CENT încearcă compatibilizarea strategiei educaţionale şi manageriale cu cea europeană. O dovadă a recunoaşterii nivelului european, la care se desfăşoară întreaga activitate în CENT este obţinerea titlului de „ŞCOALĂ EUROPEANĂ‖, în urma participării la competiţia naţională, cu acelaşi nume – ediţiile 2011, 2014 și 2017, organizată de Ministerul Educației Naționale. CENT furnizează servicii de educație pentru aprox. 1.100 de elevi. În acest sens, activităţile derulate la nivelul CENT se focalizează asupra unor obiective şi valori comune, precum:  formarea şi dezvoltarea celor opt competenţe – cheie: competenţe de comunicare/ lingvistice, de matematică, ştiinţe şi tehnologie, digitale, axiologice, pentru managementul vieţii personale, antreprenoriale, de expresie culturală şi de învăţare permanentă;  individualizarea învăţământului şi, implicit, centrarea pe elev;  punerea accentului pe o educaţie de tip formativ, și nu informativ;  racordarea sistemului de management al resurselor umane la exigenţele învăţământului european; 230


 asigurarea cadrului adecvat pentru implementarea cu succes a sistemului de management al calităţii. Obiectivul strategic urmărit prin strategia managerială a fost integrarea şcolii în spaţiul învăţământului judeţean maramureşean, prin credibilitate, performanţă, comunicare şi transparenţă. Esența managementului educațional în cadrul CENT, este aceeași cu a oricărui management și anume, realizarea unei eficiențe maxime, cu cheltuieli materiale și eforturi intelectuale cât mai mici. Managementul educațional în cadrul CENT cuprinde principii și metode de conducere, care vizează activitatea tuturor cadrelor didactice. Structura sistemului de management este formată din:  elemente de natură: metodologică, decizională, informaţională, organizatorică, psiho-sociologică, motivaţională, etc.  relaţiile ce se stabilesc între acestea pentru realizarea obiectivelor în condiţii de eficienţă. Sistemul de management este o componentă decisivă pentru funcţionalitatea şi performanţele organizației și include următoarele subsisteme principale: metodologic, informaţional, decizional și organizatoric. Fiecare dintre cele 4 subsisteme manageriale au un rol esenţial, cu o pronunţată specificitate în cadrul sistemului managerial al organizaţiei, urmărind îndeplinirea misiunii și obiectivelor instituției. Potrivit specificului activităţii desfăşurate într-o instituţie de învăţământ, în cadrul CENT îşi desfăşoară activitatea următoarele categorii de personal: personal didactic, didactic auxiliar și personal nedidactic. Organizarea structurală necesită evidenţierea componentelor structural organizatorice şi a gradului de înzestrare cu personal a structurii organizatorice. Gruparea angajaților în compartimente, respectiv constituirea structurii organizatorice este o problemă complexă. Conducerea instituției este asigurată de o echipă managerială, formată dintrun director general şi un director adjunct. Organizarea structurală este reprezentată grafic prin organigrama unității. Pe lângă componenta structurală, organizarea activităţii în şcoală, include şi componenta procesuală. Principala activitate desfăşurată în cadrul CENT este:  furnizarea serviciilor de educaţie.  în cadrul CENT se desfăşoară însă şi activităţi economice, aducătoare de venituri extrabugetare:  servicii de alimentaţie – oferite prin cantina liceului şi  servicii de cazare – prin internatul propriu, pentru 80 de eleve. De asemenea, pot fi evidențiate și domeniile funcționale ale activității managerului școlar, acestea fiind:  curriculum: aplicare, dezvoltare, evaluare;  personal: recrutare, utilizare, stimulare, formare, apreciere, disponibilizare, evaluare; 231


 resurse: materiale, financiare, informaționale, de timp;  performanțele organizației, relații comunitare. Succesul oricărei activităţi depinde de modul în care angajaţii pun în practică obiectivele acesteia. De aceea, capacităţile şi calitatea resurselor umane sunt definitorii pentru rezultatele organizaţiei. CENT dispune de o echipă experimentată de profesori cu un grad ridicat de implicare în viaţa şcolii. Activităţile de învăţare sunt planificate minuţios, pentru a promova şi a încuraja învăţarea individuală centrată pe elev, precum şi învăţarea în cadrul unui grup. Bibliografie: 1. Liviu Ilieș şi colectiv de autori, Managementul firmei, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2006

Managementul conflictelor. Strategii și tehnici de rezolvare a situațiilor conflictuale prof. Muntean Corina Sanda Liceul Teoretic „Ioan Buteanu‖ Șomcuta Mare Abilitatea de a rezolva conflictele implică abilitatea de a comunica. Conflictul nu presupune în mod obligatoriu aspecte negative (tensiune, ceartă), deci comunicarea eficientă nu înseamnă camuflarea conflictului. Acesta trebuie acceptat ca o parte firească a procesului de comunicare, el putând avea atât efecte negative, cât și efecte pozitive. Dintre efectele pozitive ale conflictului menționăm: creșterea motivației pentru schimbare, creșterea capacității de adaptare la realitate, favorizarea oportunităților de cunoaștere și dezvoltare a deprinderilor, dezvoltarea creativității, favorizarea identificării problemelor și soluțiilor. Dacă un conflict este negat, reprimat, camuflat sau soluționat de tipul câștigător-învins, acesta poate avea o serie de efecte negative: scăderea implicării în activitate, diminuarea sentimentului de încredere în sine, generarea unor dileme morale, cauzarea de dificultăți în luarea deciziilor, polarizarea pozițiilor și formarea de coaliții. Managerul, ca și cadrul didactic, poate recurge la trei tipuri de strategii în vederea rezolvării situațiilor conflictuale: strategii de evitare, de diminuare și de confruntare. Strategiile de evitare includ cultivarea unei toleranțe largi din partea managerului, simularea bolii, plasarea conflictului în registrul glumei. Dacă a dovedit constant toleranță, un manager aflat în dificultate poate ignora momentan criza creată fără a-și pierde credibilitatea. Sub masca bolii sau a registrului glumei, poate evita implicarea într-un conflict pe care simte că nu va fi în stare să-l stăpânească, fără ca acest lucru să-i compromită autoritatea în viitor. Prin acest tip de strategie nu se rezolvă mare lucru, atâta timp cât satisfacția profesională nu există și conflictul nu este rezolvat. 232


Strategiile de diminuare includ acțiuni de amânare, răspunsuri tangențiale, evitarea, apeluri la generalizare. Acțiunile de amânare implică amânarea unor decizii pentru a evita precipitarea unei crize sau pentru că managerul nu este sigur de urmările imediate ale deciziilor pe care urmează să le ia. Răspunsurile tangențiale vizează probleme periferice, ignorând deliberat sursele principale de conflict; strategia este adoptată în situațiile în care managerul știe că orice poziție a sa duce la escaladarea conflictului. Apelul la generalizare este utilizat când managerul vrea să descurajeze o solicitare venită din partea unei persoane, demonstrând că o asemenea solicitare, venită și din partea altor persoane, își pierde caracterul rezonabil; acest tip de strategie este nesatisfăcător pentru că nu rezolvă situația conflictuală. Strategiile de confruntare includ strategii de putere și strategii de negociere. Strategiile de putere se manifestă prin mai multe procedee: prin metoda „divide et impera‖, care are ca rezultat fragmentarea situației conflictuale sau a masivității grupului angajat în conflict; prin recurgerea la procedee axate pe principiul pseudoputerii, prin amenințări pe care știe că nu le va putea aplica; prin manipularea de recompense; prin apelarea la tradiția școlii. Strategiile de negociere se aplică atunci când deznodământul situației conflictuale nu pare a fi iminent, iar actorii par dispuși să accepte o soluție rațională. Procedeele prin care se manifestă strategiile de negociere sunt: compromisul, apelul la afiliere și pseudocompromisul. Compromisul reclamă o atenție sporită din partea managerului deoarece poate constitui un precedent la care se poate recurge ulterior. Apelul la afiliere se produce doar dacă există un sistem curent și acceptat de permisivități și interdicții care să le permită persoanelor neutre să se desolidarizeze de „turbulenți‖ fără ca acest lucru să afecteze relațiile lor ulterioare. Managerul trebuie să recurgă la acest procedeu doar în ultimă instanță și numai dacă are siguranța respectivului sistem de permisivități și interdicții. Pseudocompromisul ridică probleme ulterioare detensionării situației, legate de posibila stare de frustrare pe care o poate resimți o persoană, dacă nu a înțeles între timp că pretențiile sunt absurde sau exagerate. Medierea conflictelor se poate face prin câteva strategii de bază: renunțarea (la obiective, la persoane) – se evită cealaltă persoană și chiar problema existentă („broasca țestoasă‖); forțarea – îndeplinirea obiectivelor cu orice preț; i se cere celeilalte persoane să lase să fie urmată calea de către manager, oricât de afectată ar fi relația („rechinul‖); aplanarea – renunțarea la obiective pentru a menține relația; a cere scuze sau a spune „îmi pare rău‖ nu înseamnă „am greșit‖ („ursulețul‖); compromisul – renunțare la obiective; se sacrifică ceva din relație pentru a se ajunge la o înțelegere; se negociază; întâlnirea se poate face la mijloc („vulpea‖); „datul cu banul‖ se încadrează în această categorie; colaborarea – inițiere de negocieri prin care ambele părți încearcă să-și îndeplinească obiectivele și să păstreze relația la cel mai înalt nivel; există susținere reciprocă și cooperare („bufnița‖). E important ca managerul să nu se comporte ca o persoană care nu știe să rezolve conflictele decât într-un singur fel și să fie capabil să utilizeze una dintre cele cinci

233


soluții, dar e la fel de important să nu uite rugăciunea dascălului, perfect aplicabilă și managerului din învățământ: „Dă-mi, Doamne, calmul, degajarea de a accepta ce pot schimba, curajul să schimb ceea ce pot schimba și înțelepciunea de a putea face diferența între ele‖. Bibliografie 1.Cazacu A., „Sociologia educației‖, Ed. Hyperion, București, 1992 2. Cristea D., „Tratat de psihologie socială‖, Ed. ProTransilvania, București, 2000 3. Ionescu I., „Sociologia școlii‖, Ed. Polirom, Iași, 1997

Managerul și organizaţia școlară prof. Papariga Iulia, Şcoala Gimnazială Băseşti Misiunea scolii este stabilită prin Legea nr.1/2011, modificată şi completată. În lege este prezentat idealul educaţional care constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative. Scoala are un rol important în societate şi trebuie să răspundă solicitărilor acesteia. Pentru a întări acest rol, în Constituţia României se menţionează că învăţământul este o prioritate naţională. S-a dovedit în timp ceea ce se spune: de şcoală ai nevoie toată viaţa. Ea califică tinerii prin formare iniţială şi tot ea urmăreşte dezvoltarea în carieră a populaţiei pentru a răspunde noilor solicitări sociale. Aceasta este o poziţie importantă a şcolii în comunitate. Nimeninu o poate contesta, dar susţinerea financiară nu a fost întotdeauna pe măsura importanţei şcolii. Ea a acumulat o serie de probleme care o împiedică să răspundă în totalitate misiunii sale. Eforturile actuale ale Guvernului sunt mari, dar nu se pot rezolva dintr-o dată problemele acumulate de şcoală de-a lungul timpului. Resursele umane pregatite pentru învăţământ sunt suficiente la prima vedere, dar nu sunt dispersate echilibrat. Satele mai funcţionează cu cadre necalificate pentru că nu le pot asigura celor calificaţi condiţii decente. Dotarea şcolii este sub medie. Se fac eforturi importante pentru perfecţionarea procesului de predare- învăţare, se doteaze şcolile cu mijloace moderne, dar nu sunt cadre suficient pregătite să le mânuiască. În angajarea absolvenţilor apar multe probleme. Unii nu-şi găsesc locuri de muncă, alţii fac altceva decât s-au pregătit, alţii încearcă altă calificare. Încă nu s-a realizat o relaţie corectă între ceea ce pregăteşte şcoala şi dezvoltarea socio- economică. Având în vedere aceste aspecte, considerăm că viziunea managerului şcolii trebuie să fie în concordanţă cu misiunea instituţiei pe care o conduce, fără să se lase copleşit de ameninţările menţionate mai sus.

234


Una dintre calităţile imporante ale managerului este viziunea sau gândirea strategiei. A avea viziune înseamnă a gîndi pe termen lung, a descrie liniile directoare ale unui viitor posibil al şcolii. Un pas imponant s-a făcut în ultimii ani prin fundamentarea planurilor de şcolarizare. Astfel, pentru întocmirea planurilor s-au fecut studii asupra dezvoltării socio-economice a zonelor şi regiunilor în legătură cu nevoia de forţă de muncă de peste cel puţin patru ani. În legătură cu viziunea în conducere, Napoleon spunea: ‖Nimeni nu poate conduce alți oarneni fără a le arăta un viitor .Un conducător este un venzător de speranță ". Ca să aibă oameni cu care să lucreze și cu care să obțină rezultate, managerul trebuie să le asigure dezvoltarea prin : implicarea lor în decizii, delegarea de funcții șide responsabilități, acceptarea diferențelor dintre ei, schimbarea periodică a acțiunilor în care sunt cuprinși. În acest fel și autoritățile își pot crea o bază de selecție și pot alege viitorii manageri dintre cadrele didactice formate în acest sens. Eficacitatea conducerii se poare rnăsura și prin gradul îndeplinirii următoarrlor cerințe : -să creeze o viziune clară pentru școală; -sa comunice această viziune echipei cu care colaborează; -să trateze corect pe cei care au alte opinii și să-i transforme în membri ai echipei; -să asigure un mediu de încredere, eliberat de frică și creativ -să apreciezesuccesele -să motiveze pe cei care l-au urmat -să fie mentorul subordonaților -să formeze lți posibili coordonatori Managerul este cel care asigura ca toate segmentele organizatiei școlare să lucreze armonios și să urmărească același țel. Partea cea mai mare din activitatea managerului se orientează spre gandirea strategică, spre ce trebuie făcut. Cadrele didactice sunt implementatorii, cei care pun viziunea în acțiuni concrete. Cultura relațiilor dintre membrii organizației trebuie să fie de înaltă încredere.Managerul trebuie să acționeze asupra cauzelor care generează conflicte, să separe conflictele personale de cele profesionale, pentru a asigura eficiența managementului. Pentru aceasta, managerii trebuie să posede ‖un înalt grad de empatie: caută mai întâi să înțelegi și apoi să fi înțeles‖. De asemenea , ei sunt chemați să creeze ‖un mediu centrat pe principii și să construiscă o cultură care promovează încrederea, participarea, comunicarea, inspirațiași împuternicirea individuală.‖ Bibliografie Liviu-ANTONESEI, (2000), Managernentul universitar, Editura Polirom, Iași. Ion JINGA. (1993), Conducerea învățământului , Editura EDP, București. Emil PAUN, (2000 ), Școala, abordare,socio-pedagogică, Editura Polirom,Iași.

235


Managementul calităţii în şcoală Prof. Mariana Melania Pop Prof. Claudiu Nedea Liceul Teoretic ,,Petru Rareș", Târgu Lăpuș Managementul educaţional este ştiinţa, dar şi arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalităţi potrivit unor finalităţi solicitate de societate şi acceptate de individ, necesară pentru a fi eficienţi şi productivi în relaţiile educaţionale. Managementul calității în școală cuprinde totalitatea procedurilor referitoare la asigurarea calităţii, care presupun conceperea, dezvoltarea şi livrarea unui anumit serviciu educațional. Această definiţie preia abordarea Organizaţiei Internaţionale pentru Standardizare în domeniul managementului educaţiei de calitate. Principiile managementului educaţiei de calitate se aplică tuturor instituţiilor care solicită certificare în conformitate cu standardele ISO (1). Pe scurt, aceste standarde aplicate şi în educaţie, cer managerilor să spună ceea ce fac, să-şi formalizeze activitatea pe proceduri documentate, să facă ceea ce spun că fac, să asigure respectarea procedurilor la nivelul instituției şi să probeze aceste lucruri unei terţe părţi – deci, să-şi certifice sistemul educaţiei de calitate printr-o evaluare externă realizată de un organism acreditat. ISO este o federaţie de organisme naţionale de standarizare care urmăreşte, prin adoptarea unor standarde comune, recunoscute pe plan internaţional, să promoveze dezvoltarea standardizariişi a activităţilor conexe pentru a facilita schimburile internaţionale de bunuri şi servicii; Standardele ISO din domeniul managementului educaţiei de calitate îşi au originea în standardele britanice şi au fost adoptate în forma actuală începând cu anul 2000. Principala contribuţie a acestor standarde o reprezintă principiile managementului educaţiei de calitate, care respectate pot genera încrederea, dar nu şi certitudinea că produsele rezultate sunt de calitate, oricum am defini-o. În viziunea ISO, aceste principii sunt (http/www.iso.org- Standardul ISO 9000 ): 1. Focalizarea pe beneficiar. Toate organizaţiile depind de clienţii lor, ca atare, trebuie să le înteleagă nevoile curente şi de viitor, trebuie să le îndeplinească cererile şi să le depăşească aşteptările. Un sistem de asigurare a calităţii nu poate fi conceput fără a lua în considerare realizarea funcţiilor de marketing şi de relaţii publice la nivelul tuturor formelor şi instituţiilor de educaţie. Conceperea unui sistem de management al educaţiei de calitate înseamnă în primul rând stabilirea structurilor organizaţionale care vor îndepli funcţiile de cercetare-dezvoltare, marketing şi relaţii publice la toate nivelurile sistemului educaţional. 2. Conducerea. Conducătorii reali sunt cei care asigură unitatea colectivului şi contribuie decisiv la dezvoltarea instituției. Acest principiu stabileşte necesitatea clarificării viziunii, a politicilor şi a strategiilor de dezvoltare a sistemului educaţional şi concomitent contribuie la dezvoltarea unei culturi organizaţionale care să încurajeze transparenţa şi participarea tuturor partenerilor la definirea ţintelor strategice. 236


3. Implicarea oamenilor. Oamenii care funcţionează la diferitele niveluri ale organizaţiei, în cazul de faţă profesori, directori, inspectori, dar şi elevi sau părinţi, sunt esenţa oricărei organizaţii şi de implicarea lor depinde modul în care îşi folosesc competenţele în beneficiul instituției. Aşadar, este clar faptul că un serviciu de calitate nu se poate realiza fără un personal care se implică efectiv în rezolvarea problemelor profesionale. Nu putem vorbi de calitate fără oameni care să se simtă respnsabili pentru asigurarea ei. Ca urmare, este necesară dezvoltarea şi transparentizarea comunicării interne, precum şi clarificarea diferitelor roluri şi responsabilităţi, inclusiv rolul părinţilor şi cel al administraţiei locale. 4. Abordarea procesuală. Un rezultat dorit nu poate fi atins decât dacă activităţile şi resursele necesare sunt abordate în mod unitar. Constituirea sistemului de asigurare a calităţii presupune condiţii prealabile, ,,raţionalizarea" structurilor organizaţionale, clarificarea şi alocarea clară a responsabilităţilor şi resurselor pentru fiecare activitate şi totodată, în condiţiile de criză, realocarea resurselor spre activităţile considerate esenţiale pentru atingerea obiectivelor stabilite. 5. Abordarea managerială sistemică. Este absolut necesară o viziune sistemică asupra educaţiei, care să se reflecte nu numai prin politici, strategii şi planuri operaţionale, ci şi printr-o bună comunicare. De asemenea, se impune o pregătire managerială consistentă şi unitară pentru toate funcţiile de conducere din sistem. Este necesar un sistem transparent şi obiectiv de urmărire şi evaluare a eficacităţii şi eficenţei educaţiei. 6. Îmbunătăţirea continuă a performanţelor. Dezvoltarea, schimbarea, îmbunătăţirea continuă trebuie să devină scopuri fundamentale pentru toate structurile şi persoanele care funcţionează în sistemul educaţional. În acest scop, vor fi stabilite obiective clare de dezvoltare pentru toate nivelurile de educaţie şi pentru toate tipurile de instituţii educaţionale, pornind de la politicile şi strategiile naţionale, regionale şi locale privind dezvoltarea învăţământului. 7. Abordarea procesului decizional. Deciziile efective se bazează pe analiza datelor şi informaţiilor disponibile. Este de la sine înţeles faptul că un sistem de asigurare a calităţii presupune un sistem informaţional eficient, robust şi care oferă informaţii relevante în timp real. De asemenea, este foarte important feedback-ul informaţional. 8. Relaţiile între furnizori şi beneficiari. O organizaţie şi furnizorii ei sunt interdependenţi, iar avantajul reciproc întăreşte capacitatea instituţională de a aduce plus valoare. Sistemul educaţional este unul deschis, este în acelaşi timp furnizor de resursă umană, de expertiză, de cultură, dar şi beneficiar al instituţiilor de formare a profesorilor. În concluzie, putem afirma că introducerea unui sistem de management al educaţiei de calitate este condiţionat de o serie de paşi premergători care presupun printre altele:  constituirea şi desemnarea structurilor organiziţionale care vor îndeplini funcţiile de cercetare dezvoltare, marketing şi relaţii publice la toate nivelurile sistemului educaţional; 237


 clarificarea şi promovarea viziunii, politicilor şi strategiilor privind dezvoltarea sistemului educaţional;  încurajarea participării partenerilor la definirea ţintelor strategice prin dezbatere publică, a măsurilor de reformă şi a documentelor strategice;  definitivarea unei strategii şi programe concrete de dezvoltare a educaţiei pe temen lung, care să obţină acordul majorităţii partenerilor sociali, dar în acelaşi timp să reflecte valorile şi tendinţele europene;  analiza structurilor de comunicare, decizie, raportare şi clarificarea diferitelor roluri şi responsabilităţi în sistem , pentru asigurarea calităţii educaţiei;  analiza consecinţelor previzibile prin studii de fezabilitate şi a consecinţelor reale prin studii de impact pentru toate schimbările majore preconizate;  introducerea unui sistem de finanţare care stimulează răspunderea unităţilor şcolare şi care recompensează procurarea resurselor extrabugetare;  introducerea unui sistem de autoevaluare şi evaluare instituţională pe baza unor criterii naţionale unitare;  deschiderea sistemului educaţional spre alţi beneficiari, autorităţi locale, asociaţii ale părinţilor, agenți economici. Pe baza acestor principii şi nu numai se poate asigura şi implementa un management de calitate, care poate influența decisiv creșterea performanței școlare şi poate moderniza sistemul educaţional. Bibliografie: 1. Hohan, Ion. (2007). Ghid practic pentru implementarea sistemului de management al calităţii. Bucureşti: Ed. Fiatest; 2. Iosifescu, Ş.- Calitatea în educaţie. Instrumente de autoevaluare, Ed. Humanitas, Bucureşti 2003; 3. Stanciu, Ion. (2003). Managementul calităţii totale. Bucureşti: Editura Cartea Universitară. Calitatea în educaţie . Ce înseamnă să fi un dascăl de calitate ? Prof. Bîrle Delia Manuela Școala Gimnazial- ― Dimitrie Cantemir ― Baia Mare Învăţământul românesc a fost şi este un învăţământ de calitate, recunoscut de-a lungul anilor prin rezultatele obţinute din confruntările internaţionale, când elevii români au ocupat locuri fruntase . De pe băncile şcolii s-au ridicat savanţi şi oameni de cultură renumiţi, care au contribuit esenţial la dezvoltarea ştiinţei şi culturii româneşti şi mondiale. Termenul „profesor‖ este definit în DEX ca fiind „o persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate şi care predă o materie de învăţământ; persoană care îndrumă, educă pe cineva.‖Educaţia nu trebuie să devină însă o obsesie nici pentru profesor, nici pentru elevi. „Fiecare trebuie să-şi facă în aşa fel datoria încât să şi-o facă în mod natural, cu plăcere şi fără greutate, să sufere când nu şi-ar face-o‖- spunea Spiru Haret. 238


În căutarea unor modele de viaţă, de conduită, de spirit şi morală, tinerii elevi îşi îndreaptă atenţia spre acei dascăli cu o bună pregătire de specialitate şi orizont de cultură, dar, în primul rând, spre cei cu vocaţie pedagogică. Ţinând seama de rolul şi locul omului de la catedră- consfătuitor, animator, organizator şi coordonator al colectivului de elevi- se impune ca acesta să îndeplinească o serie de calitati:  competenţă ştiinţifică şi metodică : - de pregătirea şi modul cum predă depinde în cea mai mare măsură autoritatea sa ; se ştie faptul că, odată cu dragostea pentru obiect se înfiripează şi dragostea faţă de profesor, ca rezultat al măiestriei sale pedagogice.  autoritate morală–cadrul didactic nu-i educă pe copii numai atunci când îi sfătuieşte sau când îi trage la răspundere pentru neîndeplinirea unor sarcini şcolare ; îi educă şi prin comportamentul său în orice împrejurare, prin poziţia sa socială .  principialitate şi spirit de dreptate – adesea, omul de la catedră este chemat să rezolve anumite litigii intervenite în clasa de elevi ; orice pedeapsă sau orice recompensă dacă nu este dată în mod echitabil, nu va atrage adeziunea tacită a opiniei colectivului ; pripeala sau părtinirea , fără o evaluare critică a pedepsei sau recompensei, va avea consecinţe de ordin educativ, mergând până la ivirea unei prăpastii între colectiv şi cadrul didactic.  tact pedagogic – reclamă o cunoaştere a psihologiei copilului, a grupului şi a metodelor educative; înseamnă calm,răbdare, iniţiativă şi orientare, ton afectiv şi mobilizator, chibzuială şi prudenţă în decizie. Şcoala trebuie să fie un laborator de format caractere demne, deoarece educaţia înseamnă ştiinţă şi artă: ca ştiinţă înseamnă raţiune, iar ca artă înseamnă implicare afectivă. Pentru a reuşi , trebuie să iubeşti copiii şi să înveţi tainele educaţiei., deoarece are loc un transfer al personalităţii invăţătorului asupra copilului. Marele pedagog Pestalozzi spunea că: ‘‘Pentru a creşte oameni înainte de orice ştiinţă şi de orice metodă trebuie să ai inimă.‖ Piatra de căpătâi a dragostei pentru copii este cunoaşterea copilului, înţelegerea, respectul, încrederea, prietenia, terapia diferenţiată şi diversificată, altruismul şi optimismul pedagogic. Învăţătorul trebuie să formeze la copil convingerea că el nu poate trăi singur, ci in colaborare cu colegii săi, cu care învaţă şi se joacă. În relaţie cu colegul de bancă şi chiar de clasă, copilul observă identitatea opiniilor sau apropierea lor, uneori şi deosebirea lor, care nu este confortabilă sub raport psihic. Aici învăţătorul trebuie să intervină pentru a apropia opiniile şi a reduce efectele. Inteligenţa şi iscusinţa învăţătorului trebuie dovedite atât în abordarea şi folosirea diferitelor strategii, cât şi în stilul de muncă şi în relaţiile cu elevii. Animat de optimism pedagogic, de devoţiune şi altruism, pasionat de profesia pe care şi-a ales-o, învăţătorul va vibra cu şi pentru elevii săi. Va combina diverse metode, procedee, forme de organizare, va crea un climat de cooperare cu colectivul pe care îl îndrumă. În învăţământ, nu oricine poate îndeplini cerinţele complexului act 239


educativ. În persoana sa, autenticul profesor trebuie să însumeze calităţi subtile de psiholog, pedagog, didactician şi metodist, inventiv şi infatigabil. Profesorul ideal ar trebui să îndeplinească o serie de calităţi. În primul rând, pentru a putea merge în faţa unei clase de elevi, consider necesară o pregătire de specialitate înalt calitativă. Este inadmisibil ca atunci când se prezintă în faţa unor elevi sau studenţi să nu cunoască materia pe care o predă şi să fi limitat la manual. A doua condiţie necesară este înclinaţia spre această meserie, deoarece nici un lucru nu va fi bine realizat dacă nu se face şi din plăcere. Răbdarea este după părerea mea o condiţie esenţială a unui profesor, deoarece consider că nu toţi elevii sunt genii şi pricep din prima. Competenţa comunicativă ar fi o altă trăsătură importantă a profesorului ideal. Ce folos să aibă un solid bagaj de cunoştinţe, dacă nu este capabil să se exprime clar sau să-şi expună opiniile şi gândurile? Profesorul trebuie să fie creativ, să nu fie obedient, până la pierderea identităţii sale profesionale, faţă de modalităţile didactice căzute în desuetudine, faţă de şabloane, chiar dacă, uneori acestea sunt suprasolicitate oficial. Trebuie să fie ingenios, pentru că în general vorbind, profesorul este factorul determinant al succesului unei lecţii, şi nu structura în sine a acesteia , fie ea tradiţională, fie modernă. Profesorul trebuie să fie un ghid, care îndrumă eforturile receptive ale elevilor, un ghid competent, inteligent, imaginativ, sensibil, cu elevat gust estetic şi amabil, pentru ca prin întregul său comportament, să introducă în lecţie dimensiunea estetică, să sensibilizeze elevii şi astfel să creeze condiţiile necesare realizării comportamentelor unei educaţii implicite, singura validă sub aspect psiho-pedagogic şi didactic. Orizontul lui cultural-artistic trebuie să fie întins şi să-i permită a stabili, spontan, referiri la artele conexe, ale căror limbaje trebuie să-i fie accesibile. Nu îmi pot imagina un profesor opac faţă de universurile sensibile ale operelor, rece şi distant în relaţiile cu elevii sau, mai rău, posomorât, refractar comunicării libere şi deschise cu discipolii săi. Alte calităţi : -echilibru intelectual, mintal, curiozitate intelectuală -spiritul şi gustul observaţiei, simţul critic, luciditatea faţă de sine, adaptabilitatea la cerinţele elevilor -tinereţea spiritului, amabilitatea, înţelegerea, autoritatea firească, modestia, buna dispoziţe, afecţiune pentru copil, capacitatea de a chestiona şi aprecia corect valoarea răspunsurilor, capacitatea de a depăşi rutina şi căutarea de noi căi şi mijloace didactice, profesorul, factor de decizie în managementul disciplinei de specialitate şi al lecţiei. Comportamentul pedagogic al profesorului se manifestă atât la nivelul sistemului social de educaţie şi învăţământ cât şi la nivelul clasei de elevi. Sunt relativ puţine ariile ocupaţionale în care comunicarea interumană are un rol hotărâtor, iar EDUCAŢIA este probabil cea mai comunicaţională sferă de activitate.

240


Concluzii: În acest eseu am încercat să arăt că nu oricine poate îmbrăţişa cariera didactică. Profesorul ideal trebuie să cumuleze o serie de calităţi dintre care cele mai importante mi se par: pregătirea temeinică, deschiderea spre nou, tact pedagogic şi competenţa comunicaţională. De asemenea, consider că pentru ca cineva să fie un bun profesor trebuie să studieze tot timpul, să fie un om sociabil şi deschis relaţiilor cu ceilalţi. Bibliografie 1 David, Teodora, Predescu, Adriana, Empatia şi relaţia profesor-elev, Editura Academiei, Bucureşti, 1987. 2 Dottrens, Robert, Institutori ieri, educatori mâine, Bucureşti, E. D. P., 1971. 3 Dumitru, Ion, Ungureanu, Cornel, Pedagogie şi elemente de psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti, 2005. 4 I.Coteanu, Maria Seche, M. Seche, Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1975, p. 7 Managementul schimbării și beneficiile lui prof. Ramona Tămâian Grădinița cu p. p. ,,Otilia Cazimir‖ Baia Mare Motto: ,,Singura certitudine este că ziua de mâine ne va surprinde pe toți.‖ (A. Toffler) Conform D.E.X., ,,a schimba‖ înseamnă ,,a înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeaşi natură), a da unui lucru altă formă, alt aspect, a modifica, a transforma, a muta‖. În cartea „Comportament organizaţional― Gary Johns (1998) susţine că ,,schimbarea se petrece atunci când un program sau un plan este implementat pentru a deplasa organizaţia şi/sau pe membrii ei spre o stare mai mulţumitoare‖. Schimbarea este un termen tot mai des întâlnit în sociologia organizațiilor. Aceasta nu trebuie privită nici ca o criză, dar nici ca un proces. Este pur și simplu o manifestare permanentă și necesară pentru supraviețuire, pentru dezvoltare sau pentru perfecționarea acestora. De aceea cel mai important aspect este perceperea nevoii de schimbare atât de către manageri, cât și de către subordonați. Gestionarea schimbării implică un lider de echipă excelent și o echipă inteligentă. Liderul trebuie să aibă competențe și de găsire a problemei, dar și de rezolvare a acesteia, managementul schimbării fiind o chestiune care pornește de la o stare problemă și ajunge la o stare rezolvată. ,,În vremuri de schimbare, managerii nu trebuie să presupună că viitorul va reprezenta o continuare a prezentului. Dimpotrivă, ei trebuie să se orienteze spre schimbare atât ca șansă, cât și ca amenințare‖ (Peter Druker) Lumea este într-o continuă schimbare. În acest context, schimbarea este condiționată de o serie de factori: politici, economici, tehnologici, sociali sau

241


culturali. Succesul schimbării este dat de modul în care managerii organizațiilor află răspunsul la unele întrebări: Ce/ când/ cum trebuie schimbat? Unii oameni percep schimbarea cu mult entuziasm, alții o văd ca pe o amenințare. Se poate vorbi atât de o rezistență a subordonaților la schimbare, cât și a organizației. De ce? Pentru că: schimbările majore nu prezintă interes la nivel de individ; pentru unii schimbarea poate fi sursă de stres; pentru alții, schimbarea poate aduce nesiguranță, suspiciune; oamenii care depind într-o mare măsură de alții, manifestă astfel o mare rezistență la schimbare. Motivele pentru care oamenii se opun schimbării sunt diverse: scopul schimbării nu este clar, teama de eșec, întreruperea rutinei, recompensele nu sunt direct proporționale cu efortul pentru realizarea schimbării. Schimbarea nu se inițializează de la sine și nu se va produce dacă oamenii persistă într-un mod de gândire negativist. Uneori, chiar liderii se opun schimbării, considerându- se victime. Rezistența la schimbare poate fi privită ca un fenomen pozitiv (ea dovedind că există un anumit grad de stabilitate), dar are efecte negative (conflicte în interiorul organizației sau piedici în calea progresului). Potrivit specialiștilor în management, unele din modalitățile de reducere a rezistenței la schimbare sunt: comunicarea, manipularea, implicarea angajaților în procesul de luare a deciziilor, negocierea, coerciția etc. Nu există tehnici universale care să asigure succesul sigur al unei acțiuni de intervenție. Schimbările nu se rezumă la simpla întreținere a funcționării organizației. Dr. Bridget C. Cantrel, autor, prezentator și consilier în management apreciază că fiecare individ și fiecare organizație parcurg un anumit ciclu al schimbării alcătuit dintr-o serie de etape: ,,negarea, apărarea, excluderea, adaptarea și internalizarea‖. Îmbunătăţirea continuă ar trebui să fie un principiu de bază al organizațiilor, astfel încât acestea să treacă de la corectarea neconformităţilor la anticiparea acestora şi sporirea criteriilor de performanţă. Schimbarea trebuie să fie realizată în baza proiectării / reproiectării principalelor componente ale sistemului de management. Pentru a genera schimbările într-o organizație este nevoie de competențe vaste. Managementul schimbării implică modificări în comportamentul oamenilor, necesită cunoștințe multe, competențe noi, colaborare. Iar beneficiile managementului schimbării sunt multe. Dintre acestea cele mai importante sunt: reducerea riscurilor şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor. Bibliografie: 1. Burduș, Eugen; Căprarescu, Gheorghiță; Androniceanu, Armenia,,Managementul schimbării organizaţionale‖, Editura Economică, Bucureşti, 2000. 2. Csorba, Diana, ,,Management educațional – studii și aplicații‖, Editura Universitară, București, 2012.

242


Leaderul secolului 21-eficiență și modernitate în actul educațional Prof. Roman Laura Școala Gimnazială ―Dimitrie Cantemir‖ Baia Mare Secolul 21…o adevarat provocare pentru fiinta umana. Un adevarat boom din toate punctele de vedere, in toate domeniile. O societate in care Leadership-ul este pe primul loc pe ordinea de zi pentru majoritatea organizațiilor. Suntem tot mai constienti de faptul ca oamenii constituie cel mai important instrument dintr-o organizație, leadership-ul oferă cheia pentru optimizarea acelui instrument. Singurele lucruri care nu ne lipsesc sunt modelele de leadership și sfaturile. Este mai mult decat evident ca toate domeniile se produc într-un ritm alert. Cerințele societății moderne și totodată ale angajatorilor sunt foarte diferite fața de cele clasice. Iar in toata aceasta ecuatie, scoala nu poate sta departe de aceste tendințe, de aceea este necesară o schimbare și o adaptare la lucrurile noi care se produc. Iar leaderul este parte esentiala in educatia secolului nostru. Si totusi, care este definitia leaderlui? Leaderul este cel care prin personalitatea lui poate inspira pe altii sa-si imbunatateasca eforturile pentru indeplinirea unui obiectiv comun. Este posibil să definim un lider când există unul din următoarele trei condiții: 1. O personalitate unică 2. Disponibilitatea celor conduși să accepte și să îndeplinească dorințele liderului 16 3. Crearea unor circumstanțe și condiții speciale (timp și situație) Un leader nu poate avea o singura trasatura de character dominant. Un adevarat leader in cadrul scolii moderne trebuie sa fie caracterizat printr-un cumul de factori si trasaturi evidente. Si aici trebuie sa mentionam: personalitate puternica, inteligenta, abilitati sociale si interpersonale. In ceea ce priveste axa comportamentala, consider ca in invatamantul de azi,stilul de lider orientat spre sarcină (dimensiunea structurală):stilul in care liderul pune accent pe definirea şi repartizarea sarcinilor de realizat, pe stabilirea unui nivel de comunicare formală in grup, in organizaţie şi in definirea direcţiilor de activitate a a grupului este cel mai important pentru ca scopul principal este atingerea obiectivelor/indeplinirea sarcinilor. In ceea ce priveste gradul de maturitate a subalternului, as spune ca directorul unei institutii scolare ar trebui sa fie o combinatie ideala intre stilul directiv,delegativ, antrenorial si stimulativ. Totusi, stilul directiv mi se pare cel care ar trebui sa domine, dar nu in totalitate. Iata cateva trasaturi privind acest stil. Comportamentul cel mai important al liderului este acum de a ajuta grupul să-şi realizeze sarcina. Aceasta include clarificarea sarcinii, stabilirea de scopuri realiste şi posibil de a fi atinse şi stabilirea unui plan pentru formarea abilităţilor necesare. Clarificarea scopurilor şi sarcinilor intr-o manieră realistă este deosebit de importantă şi ea influenţează moralul. Acum se simte şi o oarecare nevoie de comportament suportiv, in special pentru acceptarea reciprocă.

243


Adica directorul, leaderul unei institutii trebuie sa indeplineasca conditiile urmatoare: -un manager iscusit, un superior în a cărui subordine se află mai mulţi sau mai puţini profesori, în funcţie de numărul claselor dintr-o şcoală. -un om sobru, care deţine o funcţie respectată şi respectabilă şi în a cărui sarcină sunt puse numeroasele şi variatele probleme ale şcolii. -omul care menţine o atmosferă plăcută la nivelul relaţiilor dintre colegi în unitatea de învăţământ pe care o conduce. În primul rând, directorul trebuie să fie un om integru şi sobru, caracterizat prin menţinerea unui echilibru comportamental. (Pe cât posibil, să nu manifeste stări contradictorii, într-o zi să fie exagerat de vesel, iar în cealaltă foarte nervos, deoarece lipsa constanţei în comportament poate dăuna grav funcţiei.) In al doilea rand,directorul trebuie să deţină capacitatea de a realiza el însuşi toate sarcinile pe care le dă subalternilor şi de a fi un exemplu în acest sens. In concluzie,directorul trebuie să fie un exemplu şi în viaţa de zi cu zi. (Un om care este implicat în diferite scandaluri, care are o viaţă de familie dezastruoasă sau un trecut nu tocmai imaculat nu ar fi indicat să fie desemnat liderul unei şcoli deoarece aceste atitudini pot influenţa în mod negativ educaţia copiilor.) Bibliografie: Peel, Malcolm, Introducere in management, Ed. Alternative, Bucuresti, 1993 Mihailescu, Ioan & altii, Management, Ed. Arcadia, Bucuresti,1994 Taylor, F.K., The Principales of scientific management, New York, Norton, 1967

Comunicarea şi barierele ei Prof. Conț Laura Şcoala Gimnazială ,,Vasile Alecsandri‖ Baia Mare Şcoala şi familia reprezintă stâlpii de rezistenţa ai educaţiei. Pentru a-şi exercita cu succes rolul in viaţa copiilor, familiile trebuie încurajate prin acţiuni sociale specifice, care să favorizeze derularea optimă a relaţiilor educaţionale. Un mediu familial suportiv oferit de părinţii cu expectaţii ridicate în ceea ce priveşte succesul copilului la şcoala are cea mai mare influenţa asupra realizărilor acestuia. Comunicarea părintelui cu şcoala este importantă, ca şi cea dintre el si copil, pe subiecte ce vizeaza şcoala. Este astfel evident ca părinţii şi dascălii împartaşesc o responsabilitate uriaşă. Împreună oferă copiilor dorinţa de a învăţa. O bună comunicare între ei este esenţială succesului, în scopul motivării copiilor pentru învaţare si al creşterii interesului lor în această direcţie.

244


Dascălii trebuie să menţina fluxul comunicaţional pozitiv. Trebuie să caute oportunităţi pentru discuţii informale. Să descrie părinţilor modul în care vor fi împlinite obiectivele educative propuse. Nu în ultimul rând, să-i ajute pe părinţi să înţeleagă importanţa sprijinului lor. Toate acestea reprezentând avantajele acţiunii lor pentru copil. În această perioadă, în şcolile din România, există foarte mulţi copii ai căror părinţi îşi petrec foarte multe ore la serviviu sau lucrează în altă ţara pentru a asigura un trai mai bun sau nu au un loc de muncă, dar consumă alcool sau droguri. Noi, dascălii, ne dorim ca şi aceşti copii să se dezvolte la fel de frumos ca şi ceilalţi care beneficiază de o familie unită şi care sunt trup şi suflet alături de copiii lor. Unii părinţi ajung să nu-şi mai cunoască proprii copii, să nu le cunoască valorile, aspiraţiile.Pe noi, ca dascăli, ne întristează acest fapt. Copiii sunt suflete nevinovate şi işi doresc foarte mult căldura familiei. Oricât am încerca să substituim rolul familiei, nu reuşim în totalitate. Centrele înfiinţate „ Şcoala după şcoală‖ sau „ After scool‖ sunt binevenite. Aici sunt ajutaţi copiii ai căror părinţi lucrează multe ore dintr-o zi. Dar ce se poate face pentru cei care au părinţi alcoolici? Sau cei care au un părinte si acela este bolnav? Ne-am dori să nu existe întrebări fără răspuns. Organele abilitate împreună cu dascălii ar putea veni în ajutorul acestor „ suflete abandonate‖. Când cele două medii educaţionale, şcoala si familia, se completează si se susţin, ele pot asigura într-o mare măsura o bună integrare a copilului în activitatea şcolara, dar si în viaţa socială. Dascălul este sensibil la nevoile, interesele si talentele spaciale ale copiilor. Stabileşte cerinţe şcolare identice pentru toţi copiii. Îi ajută pe copii să-şi sporească stima de sine. Oferă recomandări părinţilor la modul în care îi pot ajuta pe copii să înveţe. Părinţii trebuie să creeze copiilor opotunitaţi de învaţare, să susţină scopurile, regulile şi politica şcolii, să sublinieze în discuţiile cu aceştia importanţa educaţiei pentru viaţa.Trebuie să-i ajute pe copii să realizeze un echilibru între activităţile şcolare şi cele extraşcolare. Să comunice des si deschis cu dascălii, fără a jigni sau critica competenţa profesională. Cum procedăm, noi, dascălii, cu părinţii care nu au o educaţie aleasă şi ajung să denigreze numele şi activitatea noastra? Categoric, la baza acestei probleme este lipsa de educaţie a copilului şi incapacitatea adultului ( părintelui) de a înţelege faptul că propriul copil trebuie corectat.Învăţământul românesc nu beneficiază de instrumente în astfel de cazuri. Părintele trebuie să înţeleagă că maseria de pedagog nu este o simplă ocupaţie. Acceptarea acestei meserii duce la o bună comunicare între ei si şcoală şi la succesul şcolar al propriilor copii.

245


Şcoala şi familia trebuie să aibă acelaşi scop – formarea copiilor pentru a deveni personalitaţi multilateral dezvoltate care să poată face faţă dinamicii sociale, schimbărilor profunde din societate. O bună comunicare între şcoală şi familie este posibilă numai atunci când familia întelege menirea şcolii, iar şcoala vede în familie un aliat, un colaborator sincer, permanent şi direct interesat pe întreg proces instructiv-educativ. Burt Goldman spunea: „ Comunicarea adevărată este un schimb de idei, ceea ce înseamnă o discuţie între doi oameni în care amândoi fac schimb de idei. Nu există comunicare atunci când doar unul vorbeste, iar celălalt doar ascultă. În mod cert, comunicarea este o stradă cu două sensuri. Familia circulă pe un sens, iar şcoala pe celălalt sens. La un moment dat se întâlnesc. Ambele trebuie să ştie să asculte şi să se respecte pentru ca în final să se poată construi un drum drept in viaţa copilului.‖ Dascălul în societatea modernă Prof. Cosma Adina Iuliana Şcoala Gimnazială ,,Vasile Alecsandri‖ Baia Mare Profesorul îndeplineşte o profesiune de o deosebită importanţă, aceea care asigură formarea şi pregătirea personalităţii tinerelor generaţii şi pregătirea lor profesională în cadrul instituţiilor de învăţământ, strâns legate de viaţă, de activitatea socio-profesională, morală şi cetăţenească. Profesiunea didactică este asociată cu câteva categorii fundamentale de roluri, acceptate de majoritatea sistemelor de formare a profesorilor: proiectare, şi organizarea activităţilor de învăţare, consiliere psiho-educaţională, managementul clasei de elevi, comunicare cu elevii, părinţii şi colegii, dezvoltare profesională dea lungul vieţii, participare la perfecţionarea procesului educaţional şi a inovaţiilor din şcoală, oferirea de servicii educaţionale pentru comunitate etc. Personalitatea dascălului în condiţiile învăţământului actual presupune şi o serie întreagă de calităţi, determinate de specificul şi complexitatea muncii pe care o desfăşoară. Profesorul îşi asumă deci o multitudine de roluri, a căror exercitare este dependentă de personalitatea lui. În şcoală, profesorul este conducătorul activităţii didactice care se desfăşoară în vederea realizării obiectivelor prevăzute în documentele şcolare. Referitor la diversitatea rolurilor pe care le poate exercita profesorul, Anita E. menţionează următoarele: Profesorul, ca expert al actului de predare-învăţare: el poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se întâmplă în procesul de învăţământ. Profesorul, ca agent motivator, declanşează şi întreţine interesul, curiozitatea şi dorinţa lor pentru activitatea de învăţare. Profesorul, ca lider, conduce un grup de elevi, exercitându-şi puterea asupra principalelor fenomene ce se produc aici. Este un prieten şi confident al elevilor, un

246


substitut al părinţilor, obiect de afecţiune, sprijin în ameliorarea stărilor de anxietate. Profesorul, în ipostază de consilier, este un observator sensibil al comportamentului elevilor, un îndrumător persuasiv şi un sfătuitor al acestora. Profesorul, ca model: prin întreaga sa personalitate, prin acţiunile, comportamentul său este un exemplu pozitiv pentru elevi. Profesorul, ca profesionist reflexiv, se străduieşte tot timpul să înţeleagă şi să reflecteze asupra întâmplărilor inedite din clasă, să studieze şi să analizeze fenomenele psihopedagogice cu care se confruntă. Profesorul, ca manager, supraveghează întreaga activitate din clasă, asigură consensul cu ceilalţi profesori, cu părinţii şi cu ceilalţi factori. Profesorul îşi asumă deci o multitudine de roluri, a căror exercitare este dependentă de personalitatea lui. Dar pe lângă activitatea didactică, profesorul desfăşoară şi o activitate extraşcolară sau cultural-educativă. În această ipostază, profesorul ne apare ca pedagog social, animat de grija pentru ridicarea gradului de cultură şi al naţiunii sale. Desfăşurându-şi activitatea profesională în cadrul şcolii, dascălul nu încetează de a fi un educator şi în afara ei, urmărind, bineînţeles, obiective specifice şi apelând la mijloace şi forme adecvate. Numai în măsura în care profesorul îşi continuă misiunea şi în afara cadrului profesional pe care îl oferă şcoala poate fi considerat un educator al poporului său. Cele două laturi ale activităţii sale, şcolară şi extraşcolară, nu numai că se presupun, dar se şi întregesc şi se completează reciproc, imprimând acestei profesiuni un rol sporit în progresul general al patriei noastre. Profesorul este cel care orientează şi stimulează curiozitatea naturală şi interesul spontan al elevilor pentru descoperire, cel care îndrumă şi încurajează activitatea de organizare şi integrare a datelor culese, a cunoştinţelor reactualizate în vederea aplicării lor la soluţionarea problemelor date. În funcţie de necesităţi, de gradul de autonomie sau semiautonomie a învăţării, el poate interveni din când în când, canalizând energiile partenerilor săi. Astfel, el este cel care oferă explicaţii, dă lămuriri, răspunde la întrebări, îi ajută să utilizeze corect anumite materiale, instrumente sau utilaje, caută să-i ajute să evite devierile inutile, încercările fără obiect, eventualele erori şi pierderi de timp. Profesorul este cel care, ţinând seama de logica învăţării, orientează ceea ce elevii au de făcut, devine ghid al demersului lor euristic, canalizându-i în direcţia obţinerii rezultatelor aşteptate, în loc de a le impune într-o manieră directă, dinainte stabilită cu mai multă sau mai puţină rigurozitate. Rolul profesorului poate să fie analizat şi din perspectiva relaţiei profesor-elev. Având în vedere valorile societăţii contemporane (libertate, responsabilitate, toleranţă, cooperare), se impune o nouă abordare a relaţiei profesor-elev: asumarea de către profesor şi elevi a unei responsabilităţi morale comune în cadrul relaţiei educaţionale,conducând la angajarea afectivă şi efectivă în procesul educaţional; 247


recunoaşterea reciprocă a „dreptului de a fi altfel‖ şi valorizarea fiecărei fiinţe umane în parte,indiferent de cât şi de cum este diferită; încrederea în posibilităţile fiecărei fiinţe umane de a progresa. Educaţia se sprijină pe patru piloni importanţi: a învăţa să ştii, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti împreună cu alţii şi a învăţa să fii. Bibliografie: 1.Cucoş, C. – Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi, 2009; 2.Nicola, I. – Pedagogie. Ediţia a II-a îmbunătăţită şi adăugită, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1994; 3.Popovici, D. – Didactica. Soluţii noi la probleme controversate, Editura Aramis, Bucureşti, 2000; Importanţa comunicării manageriale şcolare prof. Dulf Monica, Şcoala Gimnazială Asuaju de Sus Comunicarea în orice fel de instituţie, dar cu precădere în instituţii de învăţământ este o problemă foarte importantă cu care se confruntă societatea de azi. Voi prezenta, foarte succint, importanţa comunicării manageriale şcolare, eficienţa acesteia în managementul unităţii de învăţământ. Am ales acest subiect datorită importanţei comunicării atât în viaţa personală, socială, dar mai ales instituţională. Consider că este o componentă esenţială în funcţionarea întregii activităţi din cadrul unei organizaţii fie şcolară sau nu. Literatura de specialitate este foarte bogată în tratarea acestui subiect, dovada importanţei sale. Comunicarea managerială a apărut, ca disciplină a managementului din necesitatea de a pune la dispoziția managerului mijloace optime de interacțiune în vederea îndeplinirii funcțiilor și rolurilor sale. Cea mai importantă funcție managerială este comunicarea pentru asigurarea stabilităţii și dezvoltării organizaționale premisă nu numai a stabilității, dar și a dezvoltării organizaţiei. Sute de definiţii au încercat să redea ce este comunicarea, dar, cred, cea mai simplă este cea dată chiar prin traducerea din limba latină a cuvântului communicare: a face cunoscut; a înştiinţa. a fi, a se pune în legătură cu... Din perspectivă managerială, comunicarea este privită ca un proces de înţelegere între oameni, cu ajutorul transferului de informaţie. Elementul de legătură dintre indivizii unei colectivităţi, dintre organizaţiile şcolare este comunicarea, activitate specific umană. Comunicarea reprezintă un proces complex de transfer de informaţii printr-un anumit canal între receptor şi emiţător, într-un anume cod. Din perspectiva relaţiilor de comunicare dintre indivizi, se poate clasifica în comunicare interpersonală şi comunicare organizaţională.

248


Comunicarea organizaţională este un proces, de regulă intenţionat, de schimb de mesaje între persoane, grupuri şi niveluri organizatorice din cadrul organizaţiei cu scopul înfăptuirii atât a obiectivelor individuale, cât şi a celor colective. O condiţie esenţială a funcţionării eficiente a oricărei organizaţii şi atingerea obiectivelor stabilite este comunicarea eficientă care apare atunci când oamenii potriviţi primesc la timp informaţii potrivite. Comunicarea managerială este un proces fundamental de interacţiune reciprocă, în care managerii de la orice nivel transmit idei , sentimente, decizii subordonaţilor. Datorită impactului imediat, direct şi indirect pe care-l are asupra evoluţiei colectivităţii umane este o componentă esenţială a comunicării. Este prezentă în toate activităţile organizaţiei, se află în centrul a tot ce întreprinde aceasta, îşi pune amprenta asupra rezultatelor obţinute, determină atât succesul cât şi insuccesul. Având implicaţii majore asupra calităţii şi eficienţei managementului, comunicarea managerială este un important instrument de implementare a strategiilor si a schimbărilor, asigură operaţionalizarea funcţiilor managementului, sporeşte performanţele individuale şi colective, statorniceşte relaţiile corecte şi eficiente între angajaţi. Rolul managerului în comunicare, în acest context, poate fi de lider, figură de reprezentare, persoană de legătură, rol informaţional, monitor, diseminator de informaţii, sau rol decizional. În vederea atingerii obiectivelor asumate, managerul trebuie să fie un bun comunicator, folosindu-se de o serie de sisteme de transmisie şi de procedee de comunicare. El trebuie să întrebe, să răspundă, să se informeze şi să informeze, să asculte, să consulte, să se documenteze, să înţeleagă petru a asigura cele mai bune relaţii cu superiorii, suborbonaţii şi egalii săi. Capacitatea managerului de a motiva şi de a conduce subordonaţii, de a prevenii, rezolva conflictele ce apar în organizaţie precum şi puterea lui de convingere depinde de calitatea comunicării. Studiile efectuate în organizaţii din ţările performante arată că, pentru un manager de succes ponderea activităţilor de comunicare este foarte mare, ele acaparând între 50-90%din timpul său. Un manager foloseşte, în medie, peste 70% din timp pentru a comunica, aceasta însemnând a vorbi, a asculta, a scrie, a citi. În funcţie de poziţia ierarhică a managerului această pondere diferă. Importanţa comunicării este cu atât mai mare în societatea actuală cu cât este tratată atât ca ştiinţă cât şi ca artă. Când dovedeşte un manager că stăpâneşte secretele comunicării eficiente? Atunci când respectă şi pune în aplicare funcţiile comunicării: informarea, transmiterea deciziilor, dialogul, formarea, educarea şi motivarea, promovarea culturii organizaţionale. Comunicarea devine eficientă în momentul în care managerul reuşeşte să combine armonios aceste funcţii, să prevadă problemele, barierele care ar putea să perturbe procesul comunicării, să ofere transparenţă şi oferă posibilitate de intervenţie interlocutorului. Aceste funcţii trebuie înţelese în intercondiţionarea lor: mediul, sistemul-contextul managerial, operaţional. Perfecționarea comunicării este o necesitate în actualul context, urmărindu-se îmbunătățirea și perfecținarea continuă . 249


Ca şi direcţii de acţiune a îmbunătăţirii comunicării ar fi de amintit ameliorarea stilului de comunicare orală şi scrisă, alegerea celor mai potrivite mijloace de comunicare, acordarea unei importanţe sporite particularităţilor psihice ale partenerilor de comunicare în funcţie de sex, cultură, etc.Trecând la o etapă superioară, perfecţionarea comunicării presupune utilizarea unor metode şi tehnici moderne de comunicare cum ar fi ascultarea activă, şedinţa ca reuniunea pe termen scurt al unui grup de persoane în vederea rezolvării unor sarcini cu caracter informaţional şi decizional. Concluzii Pentru orice manager, dezvoltarea comunicării trebuie să constituie o preocupare permanentă care să vizeze toate etapele şi elementele procesului de comunicare. Managerul unei instituţii de învăţământ trebuie să asigure, cu maximă eficienţă, atingerea misiunii educaţionale a instituţiei şcolare, în strânsă legătură cu comunitatea locală căruia îi aparţine în contextul descentralizării învăţământului, creşterii autonomiei şcolii faţă de minister şi inspectorate şcolare, precum şi creşterii dependenţei de resursele comunităţii locale. Managerul adevărat – care implică şi partea umană în activitatea zilnică, încearcă să rezerve timp dialogului, să asigure un climat de comunicare echilibrat, dovedeşte obiectivitate, răspunde clar, ţine cont de părerile colegilor, comunică cu ei asupra problemelor cu care se confruntă, ascultă şi creează ocazii de feed-back cerând argumentare şi susţinerea punctului de vedere – comunică corect şi eficient. Închei prin a aduce aminte următorul citat, întâlnit în unul din materialele parcurse: „Aproape fiecare problemă, fiecare conflict, fiecare greşeală sau neînţelegere are la nivelul cel mai de jos o problemă de comunicare‖ ( - „Procesul de comunicare‖, prof.Liviu Roşca). Vocația binelui și a lucrului bine făcut prof. Sălăjan Alexandra Florina prof. Pușcaș Melinda Maria Liceul Teoretic „George Pop de Băsești‖ Ulmeni Fiindcă omul este coroana creației divine, Fundația „Sfântul Anton de Padua‖ Ulmeni, a investit cel mai mult în oameni, în formarea lor, a unui mod de gândire, de trăire. Prin înființarea Liceelor Particulare „George Pop de Băsești‖ Ulmeni, Baia Mare, Vișeu de Sus, Sighetu Marmației, Satu Mare și Târgu Lăpuș s-a oferit o șansă la învățătură, la o educație aleasă ca o completare și o alternativă la învățământul de stat. Sistemele de reguli și normele care reglementează viața școlară, îndeosebi activitatea instructivă și educativă, își pun amprenta pe fiecare membru activ al școlii, fie el cadru didactic, elev sau părinte.

250


Regulamentul de ordine internă este cel mai important document intern al unității de învățământ. Complexitatea lui și modul de relatare a fiecărui articol astfel încât să fie pe înțelesul tuturor constiuie un punct forte Un alt element principal al managementului educațional, din punctul nostru de vedere, este amenajarea spațiului, precum și accesul la resursele materiale. Unitatea de învățământ dispune de sală de sport proprie, cu aparatură modernă, care este deschisă elevilor și după orele de curs, pe baza unei planificări și înștiințări în scris. Sala festivă are o capacitate de 210 locuri, unde se desfășoară toate activitățile din cadrul școlii, dar și în parteneriat cu alte instituții și parteneri. Dispune de toată aparatura necesară - audio-video, climaterică- astfel încât toți participanții și spectatorii să se simtă cât mai confortabil, de fiecare dată când au loc activități sau evenimente social-culturale. Biblioteca „Mihai Eminescu‖, cu o capacitate de peste 4000 de exemplare care se extinde în fiecare an, în funcție de nevoile fiecărui elev, cu ajutorul Fundației „Sfântul Anton de Padua‖ Ulmeni, este locul în care beneficiarii educației aleg să petreacă multe după-amieze. Se respectă identitatea fiecăruia, a diferențelor sociale, religioase, culturale și comunitare. Cadrele didactice doresc să încurajeze dezvoltarea personalității fiecărui elev, fără a impune modele educaționale unice. În cadrul unității de învățământ, fiecare dimineață începe la ora 07.45, cu careul de dimineață, când, elevii rostesc rugăciunea domnească Tatăl Nostru și rugăciunile de dimineață Împărate Ceresc și Doamne, Doamne Ceresc Tată și încheie cu Imnul lui George Pop de Băsești. Este o primă modalitate de a-i face să se exprime în public, de a-i încuraja să aibă inițiativă și curaj de a se afirma. Fiecare început este dificil, însă prin aprecierile pozitive, bazate pe punctele tari ale fiecarui participant la educație, și prin modelarea caracterului și a personalității, se încurajează implicarea activă în procesul instructiveducativ. Ca și manageri ai clasei și ai mediului educațional, cadrele didactice participante își impun propria strategie didactică, în conformitate cu normele legislative și regulametul intern, astfel 251


încât rolul asumat de fiecare să fie propice, disciplina să fie și asumată, nu doar impusă, să predomine intențiile formative, să se prezinte expectații clare și să se evite comportamente neadecvate. Liceul Teoretic „George Pop de Băsești‖ Ulmeni funcționează în spațiu propriu, începând cu anul școlar 2013-2014. Siguranța copiilor și a întregului personal este un alt element de bază ce asigură încrederea părinților în a-și înscrie copiii la această unitate de învățământ. Clădirea este dotată cu supraveghere video, atât în interior cât și în exterior. Părintele/ tutorele legal al fiecărui elev cunoaște acest aspect, drept pentru care, în intervalul orelor de curs, propriii lor copii sunt sub supraveghere. Activitățile inițiate și finalizate în cadrul unității de învățământ sunt atât de vaste că pot impresiona oricare altă persoană care este familiarizată cu cerințele și particularitățile sistemului de învățământ privat. În paralel, se situează și accentul pus pe calitatea în educație, concretizată prin rezultatele obținute de către elevii unității școlare la examenele naționale sau la concursurile și olimpiadele școlare. Pentru a beneficia de un management educațional modern și eficient, este foarte important ca persoanele implicate, mai precis managerii școlii și ai claselor să facă față inteligent oricărei schimbări, să fie deschiși spre nou și să își asume vocația de dascăl, aceea de a fi creator, consilier, moderator, partener, evaluator și model.

252


Date istorice şi religioase despre spiritualitatea Maramureşului Pr. Conf. univ. dr. Adrian Gh. PAUL Departamentul de Teologie Ortodoxă ‖Justinian Arhiepiscopul‖ Baia Mare Facultatea de Litere, C.U.Nord Atunci când facem recurs la spiritualitatea unui popor sau a unei regiuni desigur că ne referim la tot ceea ce cuprinde spiritul, la fiinţa şi manifestările lui. Căci spiritualitatea defineşte însăşi activitatea spiritului uman ca gândire, cunoaştere, exprimare, creaţie, etc. Din acest punct de vedere, spiritualitatea poate cuprinde în sine o gamă largă şi diversă de aspecte ale vieţii umane, şi anume orice experienţă sau manifestare de ordin moral, religios, filosofic, literar ori estetic. În această accepţiune, putem vorbi de spiritualitatea unui neam, a unei epoci anume, a unui grup socio-istoric, a unei regiuni ori a unei persoane. Desigur că privită într-un înţeles mai restrâns, forma cea mai profundă şi fundamentală până la urmă este spiritualitatea religioasă, bine ştiind că religia este înţeleasă drept legătura vie şi personală între om şi Dumnezeu sau ca şi complexitate de relaţii vii între spiritul uman şi realitatea spirituală divină13. Din punct de vedere creştin, spiritualitatea se prezintă drept împlinirea aspiraţiilor fundamentale ale spiritului uman după o comuniune multiplă şi infinită şi după o realizare de sine integrală, care implică desigur raportul omului cu Dumnezeu şi cu lumea creată, unde omul se defineşte pe sine ca fiinţă care uneşte în sine spiritualul cu materialul. Din acest punct de vedere, spiritualitatea presupune o continuă înaintare (epectasis) şi progres în comuniunea infinită cu Dumnezeu, urcând neîntrerupt, treaptă cu treaptă, până la contemplarea lui Dumnezeu. De aceea, de pildă, pentru Sfântul Nicodim Aghioritul, creştinul se angajează într-un „război nevăzut‖ (άόρατος Πόλεμος), cu scopul de a-şi stăpâni propria sa viaţă morală, prin discernământ şi liniştire (isihie), punându-şi într-un anume fel ordine în existenţă, urcând pe treptele vieţii spirituale sau ale progresului spre sfinţire14. Aşadar, spiritualitatea creştină e înţeleasă drept transformarea progresivă a sufletului şi a trupului uman şi introducerea acestor elemente naturale în sfera Duhului, adică în sfinţirea sau înduhovnicirea lor. Aceasta este cu adevărat o împlinire a umanului. Cum o regăsim concret în viaţa şi preocupările omului din ţinutul voievodal al Maramureşului românesc? Când vorbim despre spiritualitatea Maramureşului, acest ţinut binecuvântat al Ţării Maramureşului15, cu oameni frumoşi şi harnici, acest plai voievodal de la 13

P.F. Daniel, Teologie şi spiritualitate, Edit. Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2009, p. 51. Pr. prof. dr. Ion Bria, Dicţionar de Teologie Ortodoxă, Edit. IBM al BOR, Bucureşti, 1994, p. 364. Părintele academician Dumitru Stăniloae vorbeşte despre trei astfel de trepte spre sfinţenie: curăţirea de patimi şi câştigarea virtuţilor creştine, contemplarea raţiunilor divine ale lucrurilor şi unirea nemijlocită sau experierea imediată a lui Dumnezeu. (Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica şi mistica, Edit. IBM a BOR, Bucureşti, 1992, tipărită cu binecuvântarea P.F. Părinte Patriarh Teoctist). 15 În limba dacică termenul maris, din care îl avem pe Mureş, a avut sensul de apă, râu, iar cuvântul comun mara, provenit tot din limba dacică, a însemnat mare, extins. Astfel, din alcătuirea acestor două cuvinte s-a 14

253


nordul ţării, care prin viaţa, cultura şi religiozitatea lui este o ramură vie a poporului român, spunem că este locul mirific ce face parte integrantă din acele zone ale culturii şi spiritualităţii româneşti a cărei istorie este determinată de conjuncturi în deplină concordanţă cu istoria pământului românesc al Transilvaniei16, atestat documentar la începutul secolului al XI-lea sub numele de „terra Ultrasilvana‖ (ţara de dincolo de păduri)17. Este plaiul binecuvântat al Ţării Româneşti, unde tradiţiile, obiceiurile, folclorul, arta populară românească, graiul dulce, credinţa străbună, cultura vastă şi spiritualitatea unică se întrepătrund în mod armonios în perfecţiunea şi spiritul brav al maramureşeanului credincios, de rit ortodox, înzestrat cu atâtea şi atâtea calităţi duhovniceşti sau virtuţi, încât parcă ne este şi greu să le enumerăm. Dar toate aceste calităţi intrinseci, în special portul şi cântecul popular, bisericile de lemn, cerga şi poarta ornamentată maramureşeană, obiceiurile de nuntă, de la înmormântare sau de la marile sărbători din cursul anului bisericesc, cântecul şi hora satului, cimitirul vesel de la Săpânţa, Biserica veche şi Codicele de la Ieud, bisericile-catedrale de lemn arhicunoscute, cetera, zongura, costumele populare şi cântecul moroşenesc, toate la un loc definesc specificul maramureşean şi caracterizează spiritualitatea românească a Maramureşului, ceea ce face ca ţinutul sublim al Maramureşului şi oamenii care vieţuiesc în el să fie mult stimat în România şi deosebit de apreciat în Europa şi-ntreaga lume. În viaţa, elanul, ţinta şi destinul său prin curgerea vremilor în istorie, specificul maramureşeanului a fost, este şi rămâne, sperăm noi în veac, conservarea şi valorificarea etnos-ului, păstrarea cu fermitate a limbii române, a valorilor autentice culturale şi spirituale, curăţia sufletului, devotamentul faţă de biserica ortodoxă şi tradiţiile străbune, precum şi obiceiurile satului şi mărturisirea credinţei nestrămutate în Dumnezeu. Născut de veacuri pe plaiurile Maramureşului voievodal, în calitatea lui de urmaş al vechilor daci liberi18, orice „moroşan‖19 are format hidronimul Maramureş. Este, deci, un nume compus: mara = mare + mureş = râu, apă, adică râu mare. Maramureş = Râul Mare. Or, noi ştim că în această zonă curge râul mare al Tisei, iar ţinutul Maramureşului este de-a lungul Tisei superioare. Este râu mare, întrucât din dreapta Tisei, râuri precum Tarasul, Talaborul şi Neagul, iar din stânga Tisei, Vişeul, Iza cu Mara şi Săpânţa, toate se varsă în Râul Mare (Maramureş) Tisa superioară –cel mai mare râu din acest ţinut. De aici avem toponimul Ţara Maramureşului sau Terra Maramorusiensis aşa cum îl regăsim în documentele vechi. (Vezi pe larg Prof. Nuţu Roşca, Onomastica din valea Izei, Edit. Societăţii Culturale Pro Maramureş „Dragoş Vodă”, Cluj-Napoca, 2004, pp. 45-62; Idem, Istoria Bisericii Ortodoxe Române din Maramureş, Edit. Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 2015, p. 46). Tot aşa şi-au luat numele de la râuri cunoscute şi alte „ţări”, precum: de la Lăpuş, Ţara Lăpuşului; de la Moldova, Ţara Moldovei; de la Bârsa, avem Ţara Bârsei, ş.a. 16 Vasile Pârvan, Începuturile vieţii romane la gurile Dunării, 1923, p. 17. 17 Cf. Ştefan Olteanu, Societatea românească la cumpăna de milenii contopite (secolele VII-XI), Bucureşti, 1983, p. 33. Precizăm că la venirea ungurilor, undeva în jurul anului 900 d.Hr., ţinutul Transilvaniei sau ”voievodatul” care se întindea între Mureş, Someş, Porţile Mureşului, în cetatea Biharea (in castrum Byhor), în cetatea Sătmar (castrum Zotmar) şi până la vest spre Tisa, era locuit de o populaţie vlahă (română) sub conducerea “ducelui” Menumorut. Această populaţie băştinaşă, alcătuită din slavi, bulgari şi români (vlahi), erau socotiţi descendenţi direcţi ai romanilor, vlahii (“blachi”) fiind denumiţi “blachi ac pastores Romanorum”, adică “păstorii romanilor”. (A se vedea Cronica lui Anonymus, în trad. rom. de G. PopaLisseanu, Izvoarele istoriei românilor, vol. I, Bucureşti, 1934, pp. 90-97). 18 Că Maramureşul este o ţară a dacilor o dovedesc documentele vechi care consemnează că aici, pe aceste tărâmuri, nu numai că nu au pătruns romanii, ci că aici s-au refugiat daci din partea Daciei ocupată de romani. Acest fapt îl consemnează Academia Română în tratatul despre Istoria românilor, care spune: „În timpul şi la

254


datoria de a gândi, trăi şi acţiona în spiritul moşilor şi strămoşilor lui maramureşeni, care prin viaţa şi faptele lor au fost o ramură vie şi parte integrantă a poporului român. Şi vorbim aici de Maramureşul voievodal, întrucât „voievodatul‖ era forma specifică de organizare politico-administrativă ce vor imprima în teritoriile Ţărilor Româneşti din secolele XIII-XVII, şi cu precădere în Transilvania, o dezvoltare deosebită de cotropitori sau invadatori. Organizaţia voievodală maramureşeană este de origine slavo-română, în fruntea căreia se afla un voievod, deci identică în structura ei cu cea specific românească din ţările surori Muntenia şi Moldova20, şi era recunoscut sub denumirea de „voivoda Blachorum Maramorosiensi‖21 (voievodatul valah al Maramureşului)22. În acest voievodat a trăit întotdeauna o ţărănime liberă, o populaţie aparte, care se conducea după vechiul „obicei al pământului‖ (jus Valachorum). Desigur, cel mai cunoscut voievod român din acest ţinut îl regăsim pe la mijlocul secolului al XIV-lea, în persoana lui Dragoş din Maramureş, ce-şi avea reşedinţa voievodală în cetatea Baia23. Alături de el este voievodul Bogdan din Cuhea, care pe la anul 1359 a trecut în Moldova unde, cu sprijinul populaţiei locale, nemulţumită de dominaţia reprezentanţilor regilor Ungariei, a alungat pe fiii şi urmaşii lui Dragoş, pe nume Sas-Vodă, Balc şi Drag, punând bazele unui nou voievodat independent, al Moldovei, cu capitala la Rădăuţi, şi fiind recunoscut de moldoveni ca „voievod şi domn‖24. Aşa se instalează familia voievodal-domnitoare a Bogdan-Muşatinilor în ţinutul est-carpatic ce cuprindea teritoriile dintre Carpaţi şi Nistru, punând bazele statului independent Moldova, locuită în acea vreme de români (vlahi), care se socoteau în afara suveranităţii coroanei ungare ce s-a impus şi domina în restul Transilvaniei. Majoritatea istoricilor recunosc că „descălecarea‖ lui Bogdan Vodă la răsărit de Carpaţi este o contribuţie uriaşă a Maramureşului sfârşitul războaielor un număr de persoane s-au refugiat din regiunile ocupate de romani în teritoriile rămase în stăpânirea dacilor”. (Vezi Academia Română, Istoria Românilor, vol. II, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 404). Acest lucru este întărit şi de alţi istorici care ţin să precizeze: „Nu toţi dacii şi-au plecat capul sub scuturile romane. Cei care preţuiau libertatea şi nu înţelegeau să poarte jug, s-au retras în această ţară a Maramureşului, pe culmile Carpaţilor Orientali, până în valea Nistrului, amestecându-se cu neamul liber al carpilor…”. (G.G. Rafiroiu, Mănăstirea Peri, Chiriaşii Tipografiei Româneşti, Oradea, 1934, p. 8). Poate pentru aceasta istoricul Nicolae Iorga ţinea să sublinieze: „…numele Maramureş vine din moştenirea noastră dacă”. (Cf. N. Iorga, Maramureşul nostru. Conferinţă ţinută la radio (difuzată la 21 decembrie 1938), editată apoi şi-n „Datina Românească”, Vălenii de Munte, 1939, p. 5). 19 Nume colectiv dat locuitorilor din Ţara Maramureşului: „După pui de moroşan/Să nu da-i cu bolovan”. Potrivit etnografilor, numele „moroşan” este un apelativ înregistrat în satele moroşeneşti de pe Valea Marei sau din Săpânţa, Ieud ori Rona de Jos. Pe Valea Izei sau a Vişeului, localnicii spun „maramureşean”. (Vezi Dorin Ştef, Dicţionar de regionalisme şi arhaisme din Maramureş, Edit. Ethnologica, Baia Mare, 2015, Ediţia a II-a, revizuită, p. 249). 20 Cf. Ioan Lupaş, Fazele istorice în evoluţia constituţională a Transilvaniei, Sibiu, 1944, p. 20. 21 Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii româneşti din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş până în 1918, Cluj-Napoca, 1992, p. 74. 22 Despre acest „Voievodat” al Maramureşului se vorbea încă pe la anul 1368, după ce s-a pus bazele noului stat independent Moldova prin trecerea descălecătoare a lui Bogdan Vodă din Maramureş la est de Carpaţi. (Cf. Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 74). 23 Marca de la Baia a fost întemeiată pe la anul 1350, ca loc strategic construit pentru a opri desele năvăliri tătare în Ardeal. 24 Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 85.

255


voievodal la emanciparea teritoriilor est-carpatice şi la fondarea Moldovei independente. Ceea ce ni se pare important de subliniat este faptul că nu peste mult timp, în anul 1386, era atestată documentar şi instituţia bisericească superioară în noul stat independent Moldova, cu recunoaşterea Mitropoliei Moldovei, în fruntea căreia se afla un ierarh (mitropolit), ce cârmuia peste preoţii şi călugării ortodocşi, care aveau comunităţi cu biserici, schituri şi mănăstiri bine organizate. Această ierarhie şi aceste aşezăminte bisericeşti străvechi dovedeşte mai întâi existenţa unei vieţi bisericeşti bine organizate şi alcătuite din credincioşi ortodocşi, ce trebuiau în mod obligatoriu să aibă parohii, mănăstiri şi biserici, iar în al doilea rând această ierarhie bisericească a contribuit decisiv la păstrarea credinţei ortodoxe, şi prin ea, la apărarea identităţii de limbă şi a fiinţei naţionale româneşti, în faţa oricărei încercări de înstrăinare. Aceste realităţi au contribuit decisiv şi la formarea unei spiritualităţi specifice zonei de interferenţă maramureşeană. Nu este întâmplător faptul că asemănător în Moldova, aici întâlnim nume de preoţi, încă din secolul al XIV-lea, precum preotul Miroslav din Giuleşti, în 1364, preotul Balotă din Apşa de Mijloc, în 1415, sau preotul Costea din Văleni, tot în 141525. În chip firesc se pune întrebarea: cine a hirotonit pe aceşti preoţi sau cum au fost călugăriţi monahii din schiturile şi mănăstirile maramureşene dacă nu acceptăm existenţa unor ierarhi în teritoriile intracarpatice şi maramureşene chiar înaintea primelor lor atestări documentare. Prin urmare, în urma procesului de formare şi unificare teritorială sub forma de voievodat, era firesc să aibă loc şi o centralizare bisericească, în frunte cu un ierarh, care să activeze la rândul lui într-un centru episcopal sau în jurul unei mănăstiri, care să se dovedească a fi un centru de dezvoltare a culturii, limbii şi valorilor morale şi spirituale, cum şi promotoare a unei spiritualităţi autentice româneşti formată în tinda şi sub cupola Bisericii străbune. În acest sens ţinem să precizăm că în ţinutul voievodal al Maramureşului au existat schituri şi mănăstiri, datate din prima şi a doua jumătate a secolului al XIVlea. Aşa s-au descoperit fundaţiile unei biserici de piatră, cu fragmente de pictură murală, din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, la Cuhea (azi Bogdan Vodă), locul de origine al voievodului Bogdan plecat în Moldova26; o biserică împodobită cu frescă în Giuleşti27, o alta în Ieud-Deal, în nordul munţilor Ţibleşului, sau chiar şi Biserica Albă, toate datate din a doua jumătate a secolul al XIV-lea. Desigur, cea mai cunoscută este şi rămâne mănăstirea Sfântul Mihail din Peri (azi Gruşevo, în Ucraina subcarpatică), ctitorită, se pare, de viitorul conducător al ţării Moldovei, Dragoş Vodă28. Cu privire la această mănăstire vom preciza pe scurt câteva detalii istoriografice. Este cunoscut faptul că după ce urmaşii lui Dragoş au fost alungaţi 25

Ioan Mihali, Diplome maramureşene în secolele XIV şi XV, Sighet, 1900, p. 38, apud Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 91. 26 Radu Popa, Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Bucureşti, 1970, p. 218. 27 Idem, Cnezatul Marei, Baia Mare, 1969, p. 35. 28 Cf. G.F. Rafiroiu, Mănăstirea din Peri, Oradea, 1934, p. 48.

256


din Moldova de „descălecătorul‖ Bogdan Vodă, Baliţă şi Drag au devenit „comiţi‖ ai Maramureşului, Ugocei, Sătmarului, cum şi proprietarii unor sate din câteva comitate din Ungaria sud-estică şi din Transilvania. Aşa se face că descendenţi ai ctitorului mănăstirii din satul Peri, au refăcut vechea ctitorie a familiei lor, subordonându-i un teritoriu vast, de mărimea unui „principat‖, din nordul Transilvaniei, pe care l-a scos de sub jurisdicţia ierarhiei moldo-galiţiene şi a aşezat-o direct sub jurisdicţia Patriarhiei ortodoxe de Constantinopol29. Noul protector al aşezământului, magistrul Drag, în cursul anului 1391, a plecat personal la Constantinopol cu o scrisoare semnată şi de fratele său, Baliţă, prin care cereau ca mănăstirea ctitorită de înaintaşii lor şi organizată de ei să fie declarată „stavropighie patriarhală‖, adică să fie aşezată sub jurisdicţia directă a scaunului ecumenic de la Constantinopol. Aşa se face că la 13 august 1391, patriarhul ecumenic Antonie al IV-lea al Constantinopolului a semnat un „tomos‖, prin care declara ctitoria dragoteştilor „stavropighie‖, moment în care a şi fost investit egumenul Pahomie cu titlul de „exarh patriarhal‖, adică locţiitor sau reprezentant al său cu drept de control şi judecată în probleme bisericeşti asupra preoţilor şi cu dreptul de a sfinţi biserici în ţinutul Maramureş, Sălaj, Ugocea, Ardud, Bereg şi Sătmar30. Desigur că mulţimea preoţilor şi mai ales a protopopilor atestaţi documentar în ţinutul Maramureşului pledează pentru existenţa unor ierarhi în teritoriile intracarpatice care activau fie în anumite centre eparhiale, fie pe lângă vetrele de mănăstiri recunoscute. Cu siguranţă că şi în jurul mănăstirii Sfântul Mihail din Peri îşi desfăşurau activitatea pastoral-misionară acei aşa-numiţii „arhierei locali‖, menţionaţi de altfel în tomos-ul sinodal al Patriarhului Antonie al Constantinopolului, şi despre care se zicea că: „sfinţeau biserici‖31. Începuturile mănăstirii sunt legate de viaţa isihastă din această parte a ţării, specifică Ortodoxiei bizantine a secolului al XV-lea răsfrântă şi-n această parte de lume, dar şi preocuparea majoră a promovării limbii şi culturii româneşti prin tipăriturile evidenţiate prin scrieri vechi chiar în incinta mănăstirii. Este foarte cunoscut faptul că mai înainte ca Sas Vodă, împreună cu fiii săi, Drag şi Balc, să întemeieze la Peri, prima mănăstire din Maramureş, exista aici o puternică comunitate isihastă, ce avea acelaşi ocrotitor ca şi familia voievodală: Sf. Arhanghel Mihail. Voievozii Baliţă şi Drag, după modelul preluat din Ţara Românească şi Moldova, s-au străduit să pună bazele unei şcoli mănăstireşti la Peri, care cu timpul a devenit o vestită şcoală mănăstirească, unde candidaţii la 29

Arhim. Veniamin Micle, Prima tipografie în spaţiul românesc: Mănăstirea Peri din Maramureş, în volumul “Preocupări cărturăreşti”, Edit. Mănăstirii Bistriţa, Eparhia Râmnicului, 2007, p. 142. 30 A se vedea tomos-ul publicat în greceşte şi latineşte la Ioan Mihali, Diplome maramureşene, p. 109-110. Precizăm că cei doi fraţi îşi asigurau dreptul de patronat bisericesc asupra credincioşilor ortodocşi români din părţile de nord ale Transilvaniei prin acest tomos primit din partea Patriarhiei ecumenice din Constantinopol. Ceea ce este şi mai important, prin acelaşi tomos se acorda celor doi fraţi dreptul de a alege un alt egumen, după moartea lui Pahomie, cum şi dreptul de a alege „locţiitor” al scaunului mitropolitan din Ţara Haliciului, care ierarh să provină din rândul monahilor de la Perii Maramureşului. (Ioan Mihali, Diplome maramureşene, p. 109-111). 31 A se vedea pe larg P.S. Damaschin Coravu Severineanul, Mănăstirea din Peri şi importanţa sa istorică, în „Mitropolia Olteniei”, an. XXXIV, Nr. 7-9 / 1982, pp. 496-514.

257


preoţie învăţau scrisul, cititul, catehismul, cântările bisericeşti, oficierea slujbelor şi predicarea Evangheliei. Şcoala avea un caracter slavo-român, atât în sensul însuşirii limbii slavone bisericeşti concomitent cu folosirea limbii române, cât şi în scopul traducerilor şi al copiilor de texte vechi, întrucât monahii de la Peri cunoşteau atât limba latină, limba oficială a statului maghiar, cât şi greaca şi slavona, chiar şi slavona în dialect ucrainian. (A se vedea manuscrisul de la Ieud). Acest lucru a făcut ca ritul bizantin de limbă slavă să devină pentru românii din Transilvania, şi cu precădere din Maramureş, în împrejurările de atunci, un mijloc de apărare şi de conservare a Ortodoxiei. Prin „ritul bizantino-slav‖ românii maramureşeni şi-au putut menţine nu doar credinţa ortodoxă, ci şi naţionalitatea, căci o eventuală trecere la ritul apusean –folosit din secolul al XI-lea de Biserica maghiară în Transilvania– ar fi dus iniţial la „catolicizarea‖ lor, iar cu timpul la deznaţionalizare, mai precis la maghiarizare32. Or, prin introducerea ritului bizantin de limbă slavă, românii-moroşeni au rămas şi pe mai departe sub jurisdicţia Patriarhiei Ortodoxe de Constantinopol, rămânând până astăzi singurul popor de limbă şi origine romanică de rit ortodox, deci legaţi de Roma prin limbă –limba „protoromână‖ sau „străromână‖ fiind o limbă neolatină– iar de Constantinopol prin credinţa ortodoxă33. Prin urmare, asemănător activităţilor cărturăreşti din celelalte Mitropolii româneşti moldovene şi ungrovlahe, la mănăstirea maramureşeană Peri s-a pus bazele unei activităţi culturale de mare însemnătate prin iniţiativa de scriere de cărţi în limba slavonă, cum şi copierea de cărţi de cult din slavona bisericească în limba română. Această atitudine aplecată spre activităţi cărturăreşti a dat naştere la formarea unei spiritualităţi puternice, de sorginte divină, pe filieră bizantină. Nu mai vorbim despre adoptarea slavonei ca limbă de cult, care a oferit românilor maramureşeni accesul la toate creaţiile culturale ale Bizanţului, recunoscut drept cel mai strălucit centru de cultură al Evului mediu european până la Renaştere, cu accesul la scrierile patristice ale Sfinţilor Părinţi răsăriteni, care au fost şi au reprezentat de-a lungul secolelor un tezaur format din opere teologice, aghiografice, omiletice, imnografice, istorice, filosofice, juridice şi beletristice, create sau vehiculate de cultura bizantină. Apoi, formarea unei culturi populare prin numeroasele creaţii folclorice şi populare orale, în limba română, care au stat la baza culturii scrise româneşti de mai târziu34. Şi este binecunoscută universalitatea portului popular, a cântecului şi folclorului, al datinilor strămoşeşti şi al tradiţiilor maramureşeneşti, care sunt un tezaur de nestemate în constelaţia etnos-ului şi a culturii populare româneşti. Aşa se face că Biserica maramureşeană sau spiritul sacru din jurul mănăstirilor şi a bisericilor vechi a cultivat frumosul prin toate 32

Acest lucru îl dovedeşte consemnarea făcută de istoricul Alexandru Filipaşcu care ţine să precizeze: „Unirea cu calvinii a fost o monstruozitate lipsită de cea mai elementară logică, care deodată cu calvinizarea, ar fi adus cu sine şi o repentină maghiarizare a întregului popor român din Maramureş”. (Cf. Alexandru Filipaşcu, Istoria Maramureşului, Tipografia Ziarului „Universul”, Bucureşti, 1940, p. 21). 33 Milan Şesan, Tradiţiile chirilometodiene, în „Mitropolia Ardealului”, an. IV, Nr. 1-3/1962, pp. 64. (Detalii despre introducerea „ritului bizantino-slav” în Biserica românească a se vedea P.P. Panaitescu, Introducere în istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1969, pp. 118-122 şi pp. 185-201). 34 A se vedea Istoria literaturii române, vol. I, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 1964, pp. 11-229.

258


mijloacele de care a dispus, întrucât credinţa creştină, primită din Răsărit, nu este altceva decât cea mai profundă poezie a sufletului românesc întâlnit în orice manifestare culturală, de spiritualitate sau de etnos în rândul maramureşenilor. Prin urmare, odată cu copierea cărţilor sfinte din limba slavonă în limba română, practicarea ritului bizantin la slujbele bisericeşti şi mai ales folosirea limbii române în viaţa de cult prin cuvântări omiletice sau prin propovăduirea cuvântului Evangheliei, al Apostolului, al Tetraevangheliarelor, al Omiliilor şi tuturor scrierilor vechi copiate şi traduse, toate păstrate în manuscrise, dovedesc preocuparea majoră a monahilor, ierarhilor şi cărturarilor maramureşeni în vederea formării şi dezvoltării limbii româneşti în viu grai maramureşean şi în tonul dat de ortodoxia românească, acest „acoperiş de azur al sufletului românesc de totdeauna‖35. Credinţa străbună, graiul dulce românesc, tradiţia vie şi slujba bizantină a bisericii sunt valorile nepieritoare care l-au învăluit dintotdeauna pe „moroşan‖. Iată un cântec popular din Maramureş care conferă imense satisfacţii sufleteşti maramureşeanului tradiţionalist: „Lege mai atrăgătoare De cât legea românească Cât e lumea şi pământul Nu mai cred să se găsească! Limba cu credinţa noastră Se topesc în armonie La vecernii, la utrenii Şi la Sfânta Liturghie… Iară slujba-nmormântării E-ntocmită de minune; Afli-ntrânsa mângâiere Şi adâncă-nţelepciune‖ 36. Toţi istoricii şi istoriografii recunosc faptul că odată cu venirea egumenului Pahomie în ţinutul Maramureşului, a înfiinţat la Peri o şcoală de caligrafi, unde sau tradus pentru prima dată în limba română Psaltirea, Faptele Apostolilor şi Evanghelia. Mai este cunoscut şi faptul că de la Peri se păstrează cel mai vechi text în limba română, „Legenda Duminicii―, datat în anul 1391, regăsit în Manuscrisul de la Ieud37. Cu timpul, aici a funcţionat şi o tipografie, unde s-au tipărit o serie de cărţi religioase. Mai mult, la Peri, s-a instalat şi centrul episcopal al Maramureşului,

35

Cum o numeşte Prof. Ion A. Popescu, apud Viorel Thira, Spiritualitatea maramureşeană. Câteva însemnări, în volumul “Maramureş –vatră de istorie milenară”, Edit. Dragoş Vodă, Cluj-Napoca, 1997, p. 290. 36 Gh. Băltean, poezia Legea noastră din volumul „Pâinea cerească”. 37 Codicele a fost găsit de preotul Artemie Anderco din Ieud şi oferit preşedintelui Astrei, Andrei Bârseanu, care l-a dus la Academia Română din Bucureşti, în noiembrie 1921. A se vedea editarea Manuscrisului de la Ieud, cu comentarii şi aprecieri oportune, la Prof. dr. Nuţu Roşca, Manuscrisul de la Ieud, document apărut cu binecuvântarea Î.P.S. Arhiepiscop Justinian Chira al Maramureşului, la Edit. Universităţii de Nord, Baia Mare, 2011.

259


unde şi-au avut reşedinţa mai mulţi ierarhi într-un interval de 315 ani, printre care şi Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş38. Așadar, rădăcinile culturale şi religioase ale Maramureşului sunt străvechi. Datorită poziţionării geografice a Maramureşului, aproape de centrul geografic al Europei, acesta a fost populat de o varietate de popoare cum ar fi români, ucrainieni şi maghiari. De-a lungul secolelor aceste popoare au rămas credincioase propriilor culturi şi credinţe, iar acest lucru se reflectă în costumele populare, arhitectură şi specialităţi culinare specifice. Unul dintre cele mai importante aspecte ale moştenirii culturale maramureşene derivă din puternica influenţă ce a avut-o religia. Religia ortodoxă predomină în această regiune, dar putem găsi şi comunităţi de romano-catolici şi greco-catolici. Monumentele religioase ale Bisericii Ortodoxe din Maramureş sunt spectaculoase, cele mai răspândite monumente fiind bisericile de lemn din satele judeţului. Bisericile sunt construite în stil gotic şi sunt caracterizate de clopotniţe înalte de lemn. Poate cel mai valoros patrimoniu natural-religios din Maramureş o reprezintă bisericile de lemn monumentale, care sunt adevărate catedrale vii ale sufletului oricărui moroşan, capodopere mari ale creaţiei arhitecturii universale ce creează prin dimensiunea înălţimilor lor o strânsă legătură între cer şi pământ, ajutându-ne să înţelegem împlinirea voii lui Dumnezeu în viaţa noastră de aici, şi care este în competiţie şi mereu îndreptată spre eternitate. Bisericile de lemn reprezentative din Maramureş par nişte făclii ridicate spre ceruri, gata întotdeauna să aprindă şi să ardă, fără să mistuie, luminând şi încălzind inimile celor ce le cercetează şi le preţuiesc ca pe adevărate „moaşte‖ de sfinţi. Ele sunt podoaba cea mai de preţ a poporului din Maramureş –capodopere falnice pline de tămâia rugăciunii; mărturia vie a credinţei adevărate şi a vredniciei poporului din acest ţinut binecuvântat de Dumnezeu; dovada hărniciei moroşanului îmbinată parcă perfect în armonia simţului estetic, potrivit aşezării sale sufleteşti, cu echilibrul elegant al formelor şi supleţea liniilor ce se înalţă falnic spre cer, ceea ce fac cinste geniului creator românesc. Nu este de mirare pentru nimeni că datorită importanţei şi frumuseţii lor, unele dintre bisericii de lemn maramureşene (opt la număr) au intrat în rândul valorilor patrimoniului cultural universal, alături de marile capodopere ale Renaşterii şi Antichităţii, fiind integrate de drept în Patrimoniul UNESCO. Putem să numim aşadar Maramureşul, ţinut de legendă şi vis, de istorie şi fapte măreţe, cu oameni harnici şi făloşi; regiune românească bogată spiritual şi valoric, unde fiecare „pui de moroşan‖ născut face să perpetueze viţa nobilă a voievozilor ce au obârşia la strămoşii daci. Pe bună dreptate Maramureşul este una din zonele care a păstrat vechi tradiţii, obiceiuri sfinte, o foarte interesantă cultură populară care este rezultatul unei îndelungi şi frământate experienţe din zbuciumata sa istorie. 38

Arhipăstor între anii 1690-1711, decretat şi canonizat „sfânt” de Biserica Ortodoxă Română, potrivit Actului Sinodal din 20 iunie 2992, cu prăznuirea lui la 24 aprilie şi recunoscut: Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş. (A se vedea Actul Sinodal la Pr. dr. Vasile Augustin, Episcopia Maramureşului: organizarea administrativă, Edit. Universităţii de Nord, Baia Mare, 2006, p. 297-298).

260


Bibliografie 1. Academia Română, Istoria Românilor, vol. II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001 2. AUGUSTIN, Pr. dr. Vasile, Episcopia Maramureşului: organizarea administrativă, Editura Universităţii de Nord, Baia Mare, 2006 3. BRIA, Pr. prof. dr. Ion, Dicţionar de Teologie Ortodoxă, Editura IBM al BOR, Bucureşti, 1994 4. CORAVU, P.S. Damaschin Severineanul, Mănăstirea din Peri şi importanţa sa istorică, în „Mitropolia Olteniei‖, an. XXXIV, Nr. 7-9 / 1982, pp. 496-514 5. DANIEL, P.F., Teologie şi spiritualitate, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2009 6. FILIPAŞCU, Alexandru, Istoria Maramureşului, Tipografia Ziarului „Universul‖, Bucureşti, 1940 7. IORGA, N., Maramureşul nostru. Conferinţă ţinută la radio (difuzată la 21 decembrie 1938), editată apoi şi-n „Datina Românească‖, Vălenii de Munte, 1939 8. Istoria literaturii române, vol. I, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1964 9. LUPAŞ, Ioan, Fazele istorice în evoluţia constituţională a Transilvaniei, Sibiu, 1944 10. MICLE, Arhim. Veniamin, Prima tipografie în spaţiul românesc: Mănăstirea Peri din Maramureş, în volumul ―Preocupări cărturăreşti‖, Editura Mănăstirii Bistriţa, Eparhia Râmnicului, 2007 11. OLTEANU, Ştefan, Societatea românească la cumpăna de milenii contopite (secolele VII-XI), Bucureşti, 1983 12. PANAITESCU, P.P., Introducere în istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1969 13. PĂCURARIU, Pr. prof. dr. Mircea, Istoria Bisericii româneşti din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş până în 1918, Cluj-Napoca, 1992 14. PÂRVAN, Vasile, Începuturile vieţii romane la gurile Dunării, 1923 15. POPA-LISSEANU, G., Izvoarele istoriei românilor, vol. I, Bucureşti, 1934 16. POPA, Radu, Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Bucureşti, 1970 17. Idem, Cnezatul Marei, Baia Mare, 1969 18. ROŞCA, Prof. dr. Nuţu, Onomastica din valea Izei, Editura Societăţii Culturale Pro Maramureş „Dragoş Vodă‖, Cluj-Napoca, 2004 19. Idem, Istoria Bisericii Ortodoxe Române din Maramureş, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 2015 20. Idem, Manuscrisul de la Ieud, document apărut cu binecuvântarea Î.P.S. Arhiepiscop Justinian Chira al Maramureşului, la Editura Universităţii de Nord, Baia Mare, 2011 21. RAFIROIU, G.G., Mănăstirea Peri, Chiriaşii Tipografiei Româneşti, Oradea, 1934 22. STĂNILOAE, Pr. prof. dr. Dumitru, Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica şi mistica, Editura IBM a BOR, Bucureşti, 1992 23. ŞESAN, Milan, Tradiţiile chirilometodiene, în „Mitropolia Ardealului‖, an. IV, Nr. 1-3/1962 261


24. ŞTEF, Dorin, Dicţionar de regionalisme şi arhaisme din Maramureş, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2015 25. THIRA, Viorel, Spiritualitatea maramureşeană. Câteva însemnări, în volumul ―Maramureş –vatră de istorie milenară‖, Editura Dragoş Vodă, Cluj-Napoca, 1997.

Elite româneşti maramureşene: Iosif Man- comitele suprem al Maramureşului Prof. dr. Flaviu VIDA Colegiul Național Dragoș Vodă Sighetu Marmației Maramureşul istoric are o istorie frământată şi fascinantă în acelaşi timp. A doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost una a luptei mentru menţinerea identităţii culturale şi naţionale, deopotrivă în Maramureş şi celelalte ţinuturi româneşti aflate sub stăpânirea Imperiului habsburgic, devenit din 1867 monarhie austro-ungară. Acest demers de afirmare identitară a presupus viziune şi strategie pe termen lung, de care elitele româneşti ale locului au dat dovadă, şi a presupus mai ales confecţionarea unor modalităţi alternative, în zona vieţii elitelor laice şi eceziastice, prin care să se contrabalanseze imposibilitatea de afirmare a românilor ca entitate colectivă, în viaţa politică din Austro-Ungaria. În Maramureşul din perioada pe care o avem în vedere, conţinutul elită se îmbogăţeşte şi se extinde şi în cazul românilor. Pe lângă elita ecleziastică, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, încep să crească tot mai mult rândurile intelectualităţii laice, să se impună alte categorii socio-profesionale la nivelul superior al ierarhiei sociale, precum medicii, ziariştii, avocaţii, ofiţerii etc. Extinderea structurilor elitare arată gradul de modernizare ce a cuprins şi societatea românească. În jumătatea de secol de după revoluţia de la 1848, românilor li s-a deschis accesul la universităţile din Europa centrală şi occidentală, fapt care a dus la formarea unei intelectualităţi laice moderne, tot mai consistente numeric. ―Importanţa educaţiei şi instruirea poporului este în atenţia şi constituie obiectul principal al dezbaterilor tuturor popoarelor civilizate ale Europei. Educaţia poporului este însă în strânsă dependenţă de înfiinţarea institutelor pentru formarea învăţăceilor, pentru că nu se pot imagina şcoli populare fără o pregătire ştiinţifică a învăţătorilor. Ideea înfiinţării la Sighet a unui institut pentru pregătirea învăţătorilor(preparandie), care pentru ridicarea poporului maramureşean ar aduce foloase inestimabile, a preocupat spiritele nobile ale unor bărbaţi români, însă din lipsă de mijloace nu s-a putut înfăptui.‖ (1) Acestea erau cuvintele rostite de către comitele suprem al Maramureşului, Iosif Man, în adunarea comitatensă la 13 decembrie 1860, prin care prezenta în faţa elitei politice a Comitatului, rolul educaţiei şi al şcolii în contextul ideilor moderne ale Europei şi al luptei pentru emanciparea naţională. Totodată, era remarcată 262


interdependenţa între formarea unor cadre didactice calificate şi calitatea procesului de învăţământ. Iosif Man s-a născut la Sarasău, în Maramureş la data de la 31 januarie 1817 (2). Provenea din familia unui înalt funcţionar comitatens, vicecomitele Vasile, iar mama-sa Elena Jura, era descendenta unei vechi familii nobiliare româneşti. Studiile le-a absolvit la Sighet, Leuge, (Locs), Agria, Pojon şi Cluj. După aceasta, urmează studiile juridice la Bratislava şi la Casovia. La doar vârsta de 19 ani, în anul 1836, va fi primul avocat român din Maramureş. În anul 1840 este ales pretor de Vişeu, iar în 1845 devine prim-pretor de Sighet. În anii 1847 şi 1848 va fi deputat ales în cercul de la Şugatag. La izbucnirea Revoluţiei de la 1848, părăseşte Budapesta şi vine în Maramureş, unde va fi preşedintele comitetului apărării naţionale. Acuzat de trădare, după înfrângerea revoluţiei, Iosif Man a fost condamnat la 4 ani de închisoare şi i-a fost confiscată averea. După trecerea prin închisoarea de la Buda şi de la Muncaci, în urma unei graţieri imperiale pentru revoluţionari, Iosif Man revine în Maramureş şi i se restituie averea confiscată. În anul 1860 este numit comite suprem al Maramureşului, iar între anii 1862-1865 reprezintă comitatul la Budapesta, pentru a reveni în funcţia de comite suprem pe care o va deţine până la moartea sa, în anul 1876. Potrivit lui Tit Bud, autorul Analelor Asociaţiunii „anul 1860 a fost un an fericit pentru poporul roman din Maramureş. În fruntea comitatului stătea neuitatul bărbat Iosif Man, al cărui piept ardea de dorul măririi şi cultivării neamului său‖.(3) La iniţiativa comitelui suprem a fost înfiinţată Asociaţiunea pentru Cultura poporului roman din Maramureş, care-l va alege preşedinte pe Iosif Man şi va deveni un focar de cultură şi viaţă românească şi care avea ca scop primordial susţinerea unei Preparandii româneşti.Comitele Iosif Man s-a implicat activ şi-n procesul anevoios de desprindere a parohiei române a Sighetului, de episcopia

263


Muncaciului, redactând numeroase memorii către Gherla, Viena şi Pesta şi organizând delegaţii ale maramureşenilor pentru susţinerea cauzei româneşti. În descrierea din epocă a unui participant la înmormântarea comitelui suprem se arăta că: „au fost Victor Mihalyi şi Michail Pavel, episcopii şi 38 de preoţi apoi gens popolos. Din Sighet unde a murit, până în Sarasău, unde l-a mormântat lângă Gavrila Mihalyi, au fost tot un şir de oameni. Au ţinut vorbire Victor Mihalyi romaneşte, magiareşte preotul ro. Cath. Szarka, cel protestant ungureşte, şi în Sarasău la mormânt a ţinut cuvăntare‖. (3) Referitor la acelaşi eveniment, Gazeta Transilvaniei nota în paginile sale:„ Iosif Man a fost unul dintre cei mai iluştri bărbaţi ieşiţi din sânul naţiunii noastre în a doua jumătate a secolului prezent.‖(4) Din caracterizarea făcută lui Iosif Man în revista „Familia‖ se pot desprinde câteva dintre elementele care au definit personalitatea complexă a acestuia: „ca diregător fu esact, drept şi prompt; ca politic – liberal; ca parinte – unu model; în viaţa socială plăcut, vesel, abundant în glume...Ca Român? A avut şi dânsul caracteristica confraţilor noştri din Maramureş. A fostu – pesimist. Cu toate acestea, trebuie să constatăm, că dânsul a produs multe profituri pentru românimea din acele părţi‖(5). Bibliografie (1)Mihai,Marina, Maramureşeni – Portrete şi medalioane, Editura Dragoş Vodă, Cluj- Napoca, 1998, p. 125 (2)Iosifu Man, în „Familia‖, Anul XIII, 1877, Nr. 14, p. 167; Mihai,Marina, op.cit, pp. 125-132. (3)Tit,Bud Analele Asociaţiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureş, Gherla, 1905, p. 5. (4)Artur, Koman, Documente istorice maramureşene, Tipografia M. Horovitz, Vişeul de Sus, 1937, p. 24. (5)Artur, Koman, Documente istorice maramureşene, Tipografia M. Horovitz, Vişeul de Sus, 1937, p.132

Maramureşenii din zona Lăpuş, Şomcuta şi Seini la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia prof. Mihai Pop Liceul Tehnologic Agricol ―Alexiu Berinde‖, Seini Finalul, fericit pentru români, al primului război mondial şi afirmarea principiului autodeterminării naţionale, a impulsionat elita Transilvaniei să preia controlul provinciei şi să înfiinţeze la Budapesta, în noaptea de 30 spre 31 octombrie, Consiliul Naţional Român Central. Acesta a avut mai apoi sediul la Arad şi a devenit un adevărat Guvern provizoriu care şi-a fixat ca obiectiv principal, preluarea administraţiei teritoriului locuit de românii din Ungaria şi Transilvania, începerea negocierilor cu guvernul de la Budapesta cu privire la 264


viitoarea organizare a provinciei şi convocarea unei Mari Adunări Naţionale a românilor care să decidă soarta Transilvaniei. In cursul lunii noiembrie, ca primă consecinţă a formării CNRC-ului, în toată Transilvania se înfiinţează Consilii Naţionale Române Cercuale şi Gărzi Naţionale Militare cu rol de a proteja noua administraţie românească. Procesul de preluare şi apoi de organizare a administraţiei româneşti în Maramureş, Lăpuş şi Chioar a început în luna noiembrie 1918, şi datorită colectivului de specialişti de la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Maramureş coordonat de către doamna Klara Guseth, numeroase documente referitoare la acest proces au fost făcute publice recent. În Ţara Lăpuşului cel care a organizat acţiunile naţionale ale românilor a fost avocatul dr. Gavril Buzura, care a adresat o chemare clasei intelectuale în vederea participării la Adunarea din 3 noiembrie 1918: ―pentru organizarea întregului ţinut: Vă chemăm, veniţi în grabă voi, inteligenţa neamului‖. Ca urmare a acestei chemări, s-a format Consiliul Naţional Român Cercual Lăpuş şi Copalnic Mănăştur, format din preoţi, avocaţi, notari dar şi numeroşi ţărani înstăriţi şi care aleg cei 5 delegaţi ai zonei Lăpuş, care alături de cei doi delegaţi de drept, protopop Andrei Ludu şi protopop Gavril Muste, primesc credenţional să reprezinte Lăpuşul şi să voteze la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, Unirea Transilvaniei cu România. După săvârşirea Unirii, în 5 decembrie Consiliul Naţional Român Cercual convoacă în curtea şcolii Greco Catolice din Târgul Lăpuş o adunare, pentru a comunica hotărârile luate în 1 Decembrie la Alba Iulia. In momentul în care a început să vorbească avocatul Titus Ciortea, mulţimea a fost atacată de soldaţii maghiari din Regimentul 39 Debrecen, care au tras în mulţime, rezultând zeci de morţi şi răniţi. Titus Ciortea a fost grav rănit, murind doi ani mai târziu din cauza rănilor. Din documentele publicate reiese şi uciderea mişelească a comandantului Gărzii Naţionale Lăpuş, plutonierul Vasile Filip, care a fost prins la câteva ore după masacru de la şcoală şi ucis cu ―32 de împunsături cu baioneta în piept şi spate, şi două împuşcături, i-au tăiat un deget, pe care avea două inele, i s-a făcut o cruce în frunte tăiată cu baioneta şi l-au dezbrăcat complet‖. Pe lângă cei doi, conform documentelor, au fost ucişi şi răniţi români din Libotin (4persoane), Cupşeni (1 persoana), Suciu de Sus (16), Groşi (2), Suciu de Jos (2) şi Rogoz (3). Evenimentele tragice din Lăpuş au fost oprite de prim-pretorul Lăpuşului Silviu Maior şi de preşedintele Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Iuliu Maniu, care a ordonat arestarea celor acuzaţi de măcelul din 5 decembrie 1918. In urma apelului preşedintelui Consiliului Naţional Român Central, dr. Teodor Mihaly, datat 3 noiembrie 1918, în părţile sătmărene ale actualului judeţ Maramureş, Consiliul Naţional Român Comitatens a fost înfiinţat la 12 noiembrie, în Baia Mare. Avocatul Teofil Dragoş şi protopopul Greco-catolic Alexandru Breban au devenit vicepreşedinţi ai acestuia. Ca membrii, au fost cooptati personalităţi din zona Baia Mare, Chioar şi Seini. La Baia Mare, Consiliul Naţional Român Cercual a fost condus de către Teofil Dragoş, iar Consiliul Naţional Român Local a fost condus de către proprietarul de mine Alexiu Pocol. La Seini, Consiliul 265


Naţional Român Local s-a înfiinţat la 25 noiembrie, iar Consiliul Naţional Român Cercual Seini la 29 noiembrie. Aici s-au remarcat preotul Alexiu Berinde în calitate de preşedinte şi dr. Demetriu Crăciun, avocat din Seini, ca secretar al acestui forum. Vicepreşedinţi au fost George Achim al Consiliul Naţional Român Local Seini şi dr Artemiu Caba, la Consiliul Naţional Român Cercual Seini. La nivelul fiecărei localităţi au fost înfiinţate CNR-uri şi Gărzi Naţionale Române. La nivel de localităţi au fost luate măsurile necesare în vederea transferării puterii locale, din mâinile autorităţilor maghiare, în cele ale reprezentanţilor români, în unele situaţii această tranziţie neputându-se realiza pe cale paşnică. De exemplu, avocatul Demetriu Crăciun în seara Sărbătorilor de Crăciun a anului 1918 a fost prins de soldaţii maghiari şi bătut crunt. Colegii săi din CNR Seini au raportat forurilor superioare ca ―l-au bătut de moarte‖. În cele din urmă, nu cu puţine eforturi din partea noilor autorităşi, s-a reuşit introducerea limbii române ca limbă oficială, arborarea tricolorului românesc pe sediile instituţiilor şi ocuparea unor funcţii importante de către români în administraţie şi alte domenii de activitate. In Ţara Chioarului evenimentele din lunile noiembrie-decembrie au decurs paşnic. Conform Credenţionalului Cercului Electoral al Şomcutei Mari a fost aleşi delegaţi la Marea Adunare fraţii Aurel şi Alexandru Nilvan, protopopul grecocatolic Ioan Ilieşiu, economul Grigore Bârlea, contabilul George Radocea şi preotul Valentin Pintea. Organizarea locală a românilor s-a realizat la fel şi în Baia Mare, Sighet, Ulmeni sau Borşa şi ce este important, ce trebuie scos în evidenţă, este faptul că la 1 decembrie 1918 cei 1228 de delegaţi ai Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia doar au confirmat Unirea, aceasta hotărându-se deja în toate Consiliile Naţionale Cercuale de pe tot cuprinsul Transilvaniei, delegaţii localităţilor care au primit credenţioanal au dus la Alba Iulia voinţa de unire, voinţă care nu a aparţinut unui grup restrâns de intelectuali, ci a tuturor categoriilor sociale de pe întreg cuprinsul Transilvaniei. Ilie Lazăr și Giuleștiul – istoricul originii și a parcursului familiei sale Prof.Pop Ileana, Școala Gimnazială Nr.5, Sighetu Marmației Pe pământul Maramureșului istoric, în decursul veacurilor, în satul Giulești, s-au ridicat mulți oameni importanți, care au luptat pentru adevăruri istorice, politice și religioase. Ilie Lazăr a fost una din personalitățile politice ale perioadei interbelice. În chiar partea introductivă a memoriilor sale, redactate în 1945, își lega biografia și devenirea sa umană de originea lui, în satul maramureșean, Giulești, unde a văzut lumina zilei, de calitățile locuitorilor satului, a cărui atribut principal este omenia. Mai mult, introducerea în amintitele memorii sugerează că destinul său nu poate fi despărțit de destinul și devenirea familiilor nobile din acest 266


tărâm nordic al ținuturilor locuite de români. Evocarea Giuleștiului natal, este în egală măsură una afectivă, dar și cu încărcătură istorică și socială. Giuleștiul este satul în care a văzut lumina soarelui, iar locuitorii îi erau foarte dragi. Iubea câmpurile, pădurile, văile, dar mai presus de toate, adora minunatele obiceiuri din străbuni, portul adevărat românesc, cântecele, jocurile unice în felul lor și bisericuța de lemn de la mănăstire, din secolul al XVI-lea. I-au rămas în amintire familii vechi, cu diplome de nobili de prin secolul al XIII-lea, cum sunt familiile: Rednic, Pop, Pârja, Onița și altele. Întotdeauna admira obiceiurile la nunți, înmormântări, la munci, la șezători, clăci, descântece etc. Ilie Lazăr, om educat și cu profund respect al valorilor istoriei locului își cunoaște istoricul originii și a parcursului familiei sale: ambii părinți proveneau din familii nobiliare, mama aparținând familiei Ivașcu din Apșa de Jos, din dreapta Tisei, iar tatăl fiind descendent al familiei Lazăr din Purcăreț. Descendent pe linie paternă a șapte generații de preoți, singurul care a întrerupt tradiția preoțească a familiei a fost tatăl său, Andrei Lazăr, absolvent al Academiei de Drept din Oradea. Însă, educația religioasă a continuat prin intermediul mamei sale, o femeie evlavioasă, care îl vedea pe Ilie, încă din copilărie, ca viitor preot în sat, datorită glasului său fermecător. Indiferent de mediile în care a circulat, Ilie Lazăr a rămas un om al locului, simțindu-se în permanență atașat de valorile satului de unde a plecat. De aceea posteritatea, în satul natal, îl reține cu o aură de erou. După anul 1989, în localitatea Giulești, memoria lui Ilie Lazăr, a căpătat un binemeritat bust instalat în parcul situat în fața primăriei din localitate, într-un parc situat lângă școala, care-i portă numele. Dezvelirea bustului realizat în bronz de sculptorul Traian Moldovan, a prilejuit și organizarea unor manifestări în zilele de 27-28 noiembrie 1999. La manifestări au fost prezenți personalități politice ale momentului, respectiv primul ministru Radu Vasile, miniștrii Decebal Traian Remeș, Andrei Marga, Dudu Ionescu, Avram Mureșan, Vlad Roșca, deputați, lideri de partid. La simpozionul organizat cu această ocazie a fost prezent și nepotul lui Ilie Lazăr, Ionuț Gherasim, care a povestit celor prezenți despre bunicul său. Acesta l-am putea considera un moment esențial în posteritatea lui Ilie Lazăr, organizat de guvernarea țărănistă, postdecembristă. În schimb, în comunitatea giuleșteană memoria lui Ilie Lazăr începe să se estompeze, deoarece martorii direcți ai activității sale politice practic nu mai există în localitate.Satul care mai păstra tradițiile în tinerețea și maturitatea lui Ilie Lazăr se dovedește a fi azi în plină transformare. O transformare care se consumă neștiut prin trecerea timpului, sub multiple influențe dintre care fără îndoială cea mai puternică este a mass- mediei, dar și migrările sezoniere în diferite zone ale țării și mai recent în alte țări europene. Unul din semnele disoluției vechii coeziuni sociale a satului și respectiv a vechilor structuri de relații sociale este abandonarea clăcilor, o formă de întrajutorare reciprocă în interiorul comunității. Unul din subiecții intervievați în acest sens, mărturisește că aceste clăci, altă dată, erau des organizate: clăci de tors, de adus lemne, pentru transportul gunoiului, pentru construcția de care, se mai 267


organizează doar foarte rar. Din obiceiurile la care face referire Ilie Lazăr, parte din ele au început să fie abandonate, s-au păstrat doar secvențe din structura complexă de altă dată.Din intervievarea mai multor săteni, care au avut contact nemijlocit cu familia Lazăr, am putut consemna o mulțime de alte amănunte. Aproape fiecare din sătenii vârstnici are de istorisit un episod în care să-l aibă ca erou pe Ilie Lazăr. Din păcate foștii participanți la campaniile electorale, care l-au avut ca principal organizator pe Ilie Lazăr nu mai sunt în viață. Însă memoria lui Ilie Lazăr este încă vie în localitate, deși distorsionată pe alocuri, hiperbolizată sau estompată. Asistăm de fapt la nașterea unui mit local despre o personalitate politică tumultuoasă, cu un deosebit simț al riscului, dar și al dreptății.

Scurta istorie a Maramureșului, legende și tradiții Prof. Nedelea Daniela, Prof. Jurj Clara, Scoala Gimnaziala Dimitrie Cantemir, Baia Mare Maramuresul, este o zona a Romaniei considerata una din cele mai bine păstrate zone din perspectiva antropologiei culturale si a etnografiei. Izolarea geografică a Maramuresului, prezenţa munţilor, lipsa vreme îndelungată a căilor de comunicatie accesibile, au determinat puternicul caracter conservator al acestei zone. Marturiile arheologice au scos la iveala faptul ca aceste pamanturi au fost locuite înca din neolitic. Majoritatea istoricilor consideră Maramuresul drept un ţinut al dacilor liberi. Desi istoricii situează Maramuresul în afara lumii romane, Constantin C Giurescu si Dinu C. Giurescu consideră că ‖influenţa civilizatorie romană s-a extins si asupra regiunilor limitrofe, adică asupra Crisanei, asupra regiunii de la nord de Transilvania pană la apa Tisei si asupra restului Moldovei‖. Prima atestare scrisa a Maramuresului dateaza din anul 1199 ( diplomă emisă de cancelaria regelui Ungariei, Emeric I, prin care acesta donează unui credincios de al său, comitelui Laurentiu, o suprafaţă mare de pămant, drept recompensă pentru fidelitate si pentru faptul că l-a salvat de la moarte în timpul unei vanători organizate în Maramures.56 Radu Popa arată că la venirea ungurilor în Maramures, si o dată cu atestările din secolul XIV, ‖existau 100 de asezări stabile constituite Maramuresul a ramas un teritoriu independent, în afara Provinciei Romane dupa ce teritoriul Daciei a fost ocupat de romani din cnezate de vale, subordonate unui singur voievod, ajutat de adunarea cnejilor de vale‖. La sfarsitul secolului al XIV-lea, Maramuresul se aflau sub ocupaţie maghiara. Maramuresul a devenit parte a Principatului Transilvaniei în 1526,Īn 1687 devine parte a Imperiului Habsburgic în 1703 a fost anexat Ungariei . Dinastia Habsburgica a luat sfarsit odata cu revoluţia din 1848. În 1918, Transilvania, 268


inclusiv Maramuresul s-a unit cu Romania. În 1940, Maramuresul si nordul Transilvaniei au fost date de nemţi Ungariei si ulterior returnate în 1945, dupa retragerea trupelor germane si maghiare.În afara documentelor scrise, există însă numeroase alte surse care atestă vechimea Maramuresului.Se poate considera, pentru o posibilă încadrare istorică a Maramuresului, existenţa unor «relicturi de mit». Astfel, Legenda Rozaliei : Alexandru Filipascu, Istoria Maramuresului: ‖Maramuresul a fost locuit la început de uriasi, din care cu timpul n-a mai rămas decat un singur urias bătran, care avea o fiică cu numele Rozalia. Plimbandu-se odată pe ţărmul Izei, fiica uriasului a văzut o mulţime de oameni minusculi, din care luand caţiva în poala hainei sale, îi duse să-i arate tatălui ei. Uriasul văzandu-i, îi spuse fiicei sale că piticii acestia sunt oameni din neamul romanilor care vor stăpani în viitor Maramuresul. Rozalia rugă pe Dumnezeu ca pe unul din voinicii romani să-l facă ceva mai mare, iar pe ea ceva mai mică. Dumnezeu, ascultandu-i rugămintea, fata de urias se căsători cu alesul inimii sale, căsătorie din care s-au născut romanii din Maramures‖. De aceeasi «tulpină mitică» ţin si legendele si credinţele legate de ‖Fata-pădurii‖, ‖Omul pădurii‖ sau ‖Omul-noptii‖. Foarte amplu sunt oglindite evenimentele politice în cantecele de cătănie si război, fiindcă diferite unităţi militare erau constituite regional‖ . Īn naraţiunile populare maramuresene apar tătarii, bătălia de la Solferino, (specifică zonei Maramures), numeroase alte elemente de geografie locală. Muzicologii care afirmă că diversitatea dialectală a muzicii populare romanesti a apărut pe baza unui fond comun. În epoca străveche trebuie căutată înclinatia folclorului nostru către lirism, Maramuresul fiind, o zonă conservatoare. Folclorul este ‖genul de creaţie cel mai apropiat de realitate ". Aici trebuie căutate si nucleele baladelor în care domină elementul voinicesc, deci si al baladei lui Pintea. Pe această schemă, categoriile baladei evoluează de la balada voinicească, la balada vitejească, la balada haiducească, balada hotească. Bisericile maramuresene sunt construite în lemn si aparţin stilului gotic. Cele mai vechi biserici din Maramures sunt: Biserica din deal din Ieud , biserica din Apsa de Mijloc bisericile din Budesti, Călinesti, Cuhea, Dobosari, Niresel, Rozavlea .Bisericele demonstreaza un mare nivel de maturitate artistica si mestesugareasca: sunt inguste, inalte, construite din busteni avind turnuri caracteristice cu unul sau doua acoperisuri din sindrila. Sint expresii exceptionale ale mostenirii culturale ale acestei minunate arii muntoase din nordul Romaniei si din acest motiv 8 din aceste biserici au fost incluse in Patrimoniul Mondial al UNESCO in 1999. Maramuresul este una din puţinele zone în care costumul tradiţional a fost păstrat aproape nealterat de către influenţele urbane. Poate fi admirat duminica, atunci cand morosenii merg la biserică, sau cu alte ocazii de sărbători religioase sau de alte sărbători, fiecare morosan, deţinand un costum tradiţional. Nu doar bătranii îmbracă acest costum, ci si „coconii‖ . Costumul bărbătesc nu diferă foarte mult de cel al femeilor. Camasa pentru femei este tesuta in casa in razboi manual, din panza de in si canepa pentru zilele de lucru si numai din bumbac pentru zilele de 269


sarbatoare, Poalele (fusta din panza alba tesuta in casa, peste care se aseaza cele doua zadii) sunt facute din acelasi material ca si camasa, mai largi si incretite putin la talie. La barbati camasa este tesuta din panza alba de bumbac, cusuta simplu cu broderii la gat si la maneci, cu matase alba sau galbena. Manecile sunt largi, lungi sau trei sfert si se termina cu ―cipca cu coltisori‖ la camasile de sarbatoare. Pantalonii numiti ―gaci‖ se poarta vara, sunt largi si scurti pana deasupra gleznelor,sunt foarte comozi fiind tesuti din panza de bumbac alba. Pentru iarna poarta ―cioarecii‖ simpli din lana alba sau gri, deosebit de caldurosi. Portul include si o geantă făcută din lană împletită, cel mai adesea cu modelul în carouri. Acesta poate fi bogat din punct de vedere cromatic sau poate fi doar în alb si negru, înfrumuseţat adesea cu motive geometrice, rombul fiind cel mai frecvent. O bretea întoarsă, făcută din lană, leagă geanta astfel încat să poată fi purtată pe umăr. Broderii florale sunt făcute cu mătase rosie, portocalie, verde si violetă. Fetele si femeile nemăritate poartă părul împletit si acoperit cu o esarfă. De sărbători, cosiţele sunt decorate cu panglici si flori. O femeie măritată îsi prinde părul în sus si îl acoperă cu o esarfă. Tradiţiile şi obiceiurile locale implementate în procesul de învăţământ prof.înv.primar Turda Irina prof.înv.primar Grigor Camelia Mariana Şcoala Gimnazială ,,Dr. Gheorghe Tite‖ Săpânţa Tradiţiile sunt tezaurul sufletului românesc şi avem obligaţia să le păstrăm şi să le ducem mai departe fiindcă doar aşa vom fi demni să vieţuim pe plaiurile unde sa zămislit neasemuita alcătuire de cuvinte românești... „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai‖. Datinile şi credinţele, lirica şi muzica populară, meşteşugurile şi arta populară constituie patrimoniul spiritual inestimabil, care oglindeşte forţa creatoare a românilor din toate zonele geografice ale ţării, mai ales cele specifice plaiurilor maramureşene, unde sunt păstrate cu sfinţenie. Datinile şi credinţele, lirica şi muzica populară, meşteşugurile şi arta populară constituie patrimoniul spiritual inestimabil, care oglindeşte forţa creatoare a românilor din toate zonele geografice ale ţării, mai ales cele specifice plaiurilor maramureşene, unde sunt păstrate cu sfinţenie. Într-o lume a informatizării, a vitezei, a noului, în care de cele mai multe ori se promovează kitsch-ul, adevăratele valori culturale, comori inestimabile ale unui popor încep să se piardă, să se uite asemeni unei vechi lăzi de zestre: cu toţii ştim că există, dar este acolo în casa bunicilor de la ţară. Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul sunt comori inestimabile ce definesc un popor făcându-l unic, statornic şi nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Câţi dintre tinerii de azi cunosc valoarea unor obiecte, de o rară frumuseţe de altfel, pe care le privesc cu dispreţ, spunând că sunt „de când era bunica fată‖? Câţi din tinerii de azi ascultă cu plăcere cântece populare? E vina lor că nu pot selecta din tot ce li se oferă, lucrurile de calitate, valoroase din punct de vedere cultural şi 270


spiritual, sau este vina noastră, a dascălilor că, mânaţi de dorinţa de a le preda cât mai multe cunoştinţe din diferite domenii am uitat să punem accent tocmai pe ceea ce este mai important: lucrurile ce ne definesc pe noi ca români? Copiii sunt cele mai sensibile fiinţe, dornice să înveţe, să înţeleagă, să simtă. Vârsta lor fragedă nu constituie un impediment în abordarea acestei teme, ci, dimpotrivă, un avantaj căci vom lucra cu nişte minţi şi suflete „nepoluate‖ încă de alţi factori. Cu multă pricepere, dar mai ales pasiune, putem inocula copiilor dragostea şi respectul pentru tradiţiile, obiceiurile şi folclorul românesc. Prin abordarea acestui subiect nu s-a dorit o schimbare majoră a percepţiilor naţionale asupra tradiţiilor, obiceiurilor şi folclorului românesc, ci o sensibilizare a noastră, a tuturor, o abordare diferită a unei teme deloc moderne. Maramureşul reprezintă un univers în care se îngemănează în mod firesc arhaismul satelor şi al oamenilor cu puritatea naturii, ca într-un nesfârşit şi magic ceremonial. Un ţinut al misterelor, cu legende despre femei de pe celălalt tărâm, care se arată ziua prin luminişuri de pădure, cu colinde care urcă pământul până în cer, cu oameni în costume viu colorate, care exersează de multă vreme arta ospeţiei şi a mitologiei. În cuibul lor, săpânţenii au păstrat elemente de cultură străveche, un folclor bogat, remarcabile însuşiri artistice şi o limbă viu colorată de arhaisme. Izvoarele istoriei maramureşene, cele mai elocvente, sunt arta populară, mănăstirile şi bisericile, viaţa spirituală cu tradiţiile, obiceiurile, legendele şi lumea vie de astăzi. În orice anotimp ai vizita Săpânţa, puţini sunt călătorii care să nu remarce puternica legătură a maramureşeanului cu natura şi cu divinitatea. Ca dascăli, deopotrivă, grija noastră este să planificăm situaţii de învăţare în concordanţă cu obiectivele urmărite, sperând ca acestea să genereze la elevi, experienţe de învăţare şi formare pozitive. Ne-am axat pe două categorii de situaţii de învăţare: una bazată pe activităţi preponderent practic-aplicative (de exemplu ţesutul cergilor,sculptatul crucilor) şi cealaltă bazată pe activităţi preponderant intelectuale (un exemplu fiind familiarizarea elevilor cu sintagma munca în clacă şi cu activităţile şi practicile specifice localităţii noastre). Din datele culese reiese că atuurile curriculum-ului bazat pe tradiţiile populare româneşti, respectiv oportunităţile care ar putea să apară prin implementarea acestuia, ar facilita dezvoltarea spirituală (religios-morală) a elevilor, posibilă soluţie pentru îmbunătăţirea atitudinală şi comportamentală a lor. Din punctul de vedere al politicii educaţionale, curriculum-ul bazat pe tradiţiile populare ar constitui zid de rezistenţă în faţa globalizării uniformizate şi, în acelaşi timp, ancorare a curriculum-ului în tradiţiile valoroase ale culturii româneşti, caracteristică necesară pentru compatibilizarea europeană a acestuia. Punctele slabe şi ameninţările ţintesc spre lipsa motivaţiei elevilor de a cunoaşte valorile naţionale autentice şi spre denaturarea obiceiurilor prin adaptarea lor la nou. În urma conlucrării cu cel care este continuatorul meşterului popular Stan Ioan Pătraş s-au obţinut produse tradiţionale utile (cruci, trăistuţe), care au fost valorificate în beneficiul copiilor, pentru a-i motiva să continue meşteşugul popular

271


În urma discuţiilor cu elevii din clase, am constatat că au un nivel minim de cunoştinţe despre viaţa satului, aceştia neştiind să distingă între obiceiurile populare locale şi obiceiurile occidentale, împrumutate de români după 1989. Implicarea elevilor în activităţi de cercetare a tradiţiei populare duce la creşterea interesului acestora faţă de cunoaşterea bogăţiei zestrei tradiţionale. Îmbrăcarea costumului naţional la serbări naşte sentimente de respect faţă de acesta şi de mândrie naţională. Transferul valorii etice a scenariului folcloric, în serbările elevilor, duce la sporirea calităţii atitudinilor şi comportamentelor acestora. Implicarea elevilor în regizarea serbărilor sporeşte interesul pentru această activitate.

Antrenarea elevilor într-o muncă de colectare, prelucrare şi interpretare de date facilitează descoperirea anumitor particularităţi psihice ale lor, care, în activitatea obişnuită la clasă, s-ar putea să nu poată fi descoperite. Prezentarea experienţelor personale ale dascălilor, legate de tradiţia populară (experienţe trăite în copilărie sau ca adulţi) au, asupra elevilor, putere de convingere şi motivaţie mult mai mare decât cele nepersonalizate. La clasele primare, aplicarea unui curriculum bazat pe tradiţii facilitează organizarea unor situaţii de învăţare eficiente, flexibile şi psihoindividuale ale elevilor, precum şi trăirea unor experienţe de învăţare cu efecte formative şi informative certe. Cunoaşterea tezaurului folcloric, păstrarea şi transmiterea lui este o datorie a noastră pentru a păstra vie cultura neamului nostru. Pentru elevul din mediul rural, folclorul-arta populară a zonei în care s-a născut şi se dezvoltă-este oglinda ce reflectă anii de civilizaţie, de existenţă, de trăire a clipelor grele sau frumoase. Bibliografie: Stoian, Stanciu, Alexandru, Petre, Pedagogie şi folclor, E.D.P Anuta, Urda, Monografia comunei Săpânţa Elena Dăncuş, (1975), Bibliografia selectivă a etnografiei şi folclorului românesc (1944-1974), Bucureşti, Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice.

272


C. Brailoiu, (2002), Sărbători şi obiceiuri - Banat, Crişana, Maramureş, vol. 2 Editura: Enciclopedică I.D.Ştefănescu, Arta veche a Maramureşului www.didactic.ro De la bunici adunate și de noi, cu drag, păstrate... prof. dr. HAN Nicoleta Maria prof. BALLA Nicoleta Mihaela Colegiul Economic.„Nicolae Titulescu‖Baia Mare A vorbi şi a scrie despre Maramureş înseamnă a bate la porţile infinitului. O astfel de poartă, ce aşteaptă să-i fie distruse ―lacătele‖ tradiției este șezătoarea, valorificată în toate ‖țările‖ Maramureșului, fiind liantul dintre sacru și profan, dintre ludic și pragmatic. Străvechi obicei al românilor din universal rural, șezătoarea conturează atmosfera mitică de a se aduna la un loc, a râde, a povesti, a cânta, adică de a petrece, anticipînd momentele religioase.

Tradițiile ocupă un loc important în sufletul și în viața Maramureșului și de aceea aici se trăiește intens fiecare sărbătoare fie, ea laică sau religioasă. Folclorul Maramureșului păstrează mai bine decât orice parte a țării, un număr mare de mituri și practici străvechi. Omul maramureșan trăiește încă în lumea miturilor. Dar această lume a miturilor a căpătat pentru el un sens nou. Printre obiceiurile străvechi, se numără și șezătoarea, un obicei binecunoscut în satul tradiţional românesc. În Maramureş, acest obicei s-a păstrat până spre jumătatea secolului trecut, însă doar bătrânii îşi mai amintesc astăzi despre jocurile tinerilor din serile lungi de iarnă, când fetele şi feciorii se întâlneau în şezători. Despre şezătoare ştim cu toţii că se referă la obiceiul de a se aduna, la o casă, mai multe fete, femei, în serile lungi, de iarnă, pentru a face împreună, lucru de mână. Dincolo de faptul că la şezătoare, fetele şi femeile îşi îndeplineau una din sarcinile importante, şi anume, aceea de a asigura tot ce însemna textile pentru uzul casnic şi îmbrăcăminte, era şi o ocazie de socializare, de sărbătoare. Mircea Eliade spunea ―Sărbătoarea reflectă gradul de solidaritate umană oferind în același timp și un mod de integrare care va constitui cadrul activ ce va aduce la o nouă evaluare a valorilor general umane. În acest context, sărbătorii nu i se poate rezerva doar rolul de a reflecta și interpreta o necesitate preexistentă, ci ea este concomitent cu aceasta și un factor activ de structurare, de interpretare și reevaluare a normelor ce guvernează societatea. ― Despre detaliile obiceiului de a merge în şezătoare, etnologul Nicoară Mihali şi Nicoară Timiş au scris în volumul „Cartea munţilor‖, unde au descris în detaliu un tablou al moralităţii care însoţea vechile obiceiuri, în special cel al şezătorii. „Şezătorile aveau loc luni, miercuri şi vineri. Într-o casă mai mare, se adunau cu lucru, fetele, începând de la 14-15 ani. Pe cele mai tinere le însoţeau mamele sau bunicile şi lucrau până pe la 22.00-23.00, apoi plecau acasă. Fiecare femeie venea fie cu lucruri de cusut – cămăşi sau alte obiecte, fie cu caiere de lână sau cânepă”, explică etnologul. 273


Toate aceste obiceiuri mai pot fi redate pe viu, de cei care au copilărit în mod natural în şezători până acum câteva decenii şi nu au dat uitării rânduiala. Copiii lor, tinerii de astăzi, nu mai au aceleaşi preocupări, preferinţe, pentru că locurile de întâlnire s-au schimbat odată cu lumea modernă. Şi totuşi, o parte dintre ei consideră că o şezătoare este mult mai utilă cel puţin pentru întâlniri, decât un club sau o discotecă. Așa sunt și elevii de la Colegiul Economic ―Nicolae Titulescu‖, Baia Mare, care de-a lungul celor cinci ediții ale Proiectului – simpozion „Turism cultural, obiceiuri și tradiții‖, au dorit să participe la această activitate și au căutat cu drag în lada de zestre a bunicilor cele mai frumoase și mai originale costume populare. Pentru a fi cât mai autentici și mai creativi, au poposit mult mai des în casa bunicilor, deoarece au dorit să asculte de la ei povestea șezătorilor de altădată, în acest caz, internetul nefiind pentru ei o sursă de inspirație. Simpozionul Turism Cultural, Obiceiuri și Tradiţii, demarat în anul 2015, în cadrul liceului nostru, şi-a propus, prin tema aleasă – să trezească interesul elevilor pentru dorinţa de cunoaştere, pentru potenţialul lor creativ, determinându-i să se implice în culegerea de informaţii, prelucrarea şi prezentarea acestora în mod cât mai original. Simpozionul și-a propus drept scop:  educarea şi responsabilizarea elevilor faţă de obiectivele turistice, cultura, tradiţia românească;  conservarea şi promovarea aspectelor legate de frumuseţea locurilor, tradiţiilor folclorice, obiceiurilor laice şi religioase;  prețuirea față de valorile străbune. Obiectivele specifice ale simpozionului au fost:  promovarea culturii, tradiţiei şi spiritualităţii româneşti în context european;  identificarea şi prezentarea obiectivelor turistice locale şi nu numai;  stimularea interesului şi curiozităţii elevilor pentru cunoştinţele din domeniul turismului şi alimentaţiei;  dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi de interrelaţionare ale tinerilor;  dezvoltarea abilităţilor practice ale elevilor din clasele de turism şi alimentaţie publică. Dacă înţelegem tradiţiile ca pe o sumă de valori, dacă conştientizăm faptul că ne naştem, trăim şi profităm de pe urma tradiţiei, în sensul larg al termenului, cel de totalitate a valorilor acumulate de societate la un moment dat, putem lega tradiţia de educaţie, de credinţă, de cultură şi tehnică, de toate domeniile vieţii, de noi înşine, care, astfel, trebuie să devenim responsabili pentru valorile pe care le creem şi le transmitem celor care ne vor urma. În loc de încheiere... ―Tradiția păstrată e o lege Pentru acela ce-o respectă și-o-nțelege Tradiția e și cel mai frumos cuvânt Adus de sărbători în port și cânt....‖( autor, prof. FLOREA Margareta). 274


Rivulus Dominarum - legenda întemeierii orașului Baia Mare prof. Gherheș Mihaela - Cristina Școala ,,Gimnazială Lucian Blaga‖ Baia Mare Adevărul istoric, împachetat mai mult sau mai puțin măiastru și convingător în farmecele legendelor a stârnit spiritele curioase ale oamenilor. După cum se știe Maramureșul este un Muzeu viu, iar așezările sale sau chiar munții, văile și dealurile mustesc de povești care le fac cu atât mai atractive cu cât încerci să te lași purtat în paradigma copilăriei „inima tuturor vârstelor‖, așa cum a numit-o Lucian Blaga. După cum se știe istoria Maramureșului este un fel de regină a istoriografiei românești. Ori această istorie este bazată în primul rând pe mituri și legende, iar din acest ethos identitar a putut să se desprindă o altă legendă a întemeierii (cea a lui Dragoș Descălecătorul). Funcție a mineritului, începând din Evul Mediu, Baia-Mare, atestată documentar la 29 mai 1329 își are denumirea de Rivuli Dominarum de la o săsărancă, în legenda de față. Tradiția din Săsar povestește despre o femeie „atinsă‖ de lepră, care ar fi fost izgonită din cetate, împreună cu două capre ale sale. Proscrisa s-ar fi așezat într-o colibă pe un deal, în amonte de Săsar, devenit ulterior „Dealul Crucii‖. Într-o zi nefericita femeie ar fi observat că nisipul din vale este sclipicios, ca atare și-a anunțat foștii concetățeni și de atunci ar fi început exploatarea aurului în Valea Muierii, care mai târziu se va numi Valea Roșie. Minerii din viitoarele mine ar fi provenit, în principal din locuitori ai Săsarului, iar cu timpul s-au mutat aici, lângă Băile Săsarului și lumea bună a cetății, respectiv domnii și domnițele, iar noua așezare se va numi Râul Domnițelor (Rivulus Dominarum); firește că domnițele proveneau toate, tot din Săsar. Lăsând la o parte această enzimă paradigmatică a legendelor să apreciem cu toții că este minunat că putem performa într-o altă paradigmă educatională, plauzibilă și în afara clișeelor mult invocate ale științei. Cu siguranță însă că există o istorie mică, locală care insistă să transmită un mesaj, un simbol către o istorie regională, națională. Din aceste legende identitare sau doar colective, din aceste simboluri plauzibile însă este alcătuită chimia unui popor, mai întâi, a unei nații, mai apoi. Există, ca atare un anumit ,,gust‖ al istoriei Maramureșului și în nici un caz nu ar trebui să renunțăm la legendele întemeierii. Bibliografie: Iuga Simion, Cultură și civilizație românească în Maramureș, Vol. II, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2011; Iuga Simion, Cultură și civilizație românească în Maramureș, Vol. V, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2015

275


Preluca Prof. Tămaș Ioan Marin Prof. Tămaș Cristina Georgeta Școala Gimnazială Mihail Sadoveanu Baia Mare Etimologie Preluca:  gol de pădure cu un grad de golire mediu;  exprimă lipsa totală sau parţială a arborilor din anumite areale cuprinse în perimetrul pădurii;  loc lipsit de arborii şi înconjurat de pădure;  poiană mică de pădure;  loc cultivat, înconjurat de o pădure sau de un teren sterp;  teren despădurit, arat și pregătit ca ogor;  poiană cu flori;  înalţime geografică;  luminiş;  locul unde răsare prima dată soarele;  imaş;  poiană mică, înconjurată de munţi sau de dealuri, pe valea unei ape. (1) Preluca în accepţiunea locală desemnează atât forma de relief, cât mai ales funcţia economică a dealurilor respective, utilizate pentru cultivat, păşunat, fâneţe, livezi de peri, meri şi pruni. Descoperiri arheologice La aproximativ 150 m sud de ultimele case ale cătunului Piciorul Maschi, pe dealul Vârful Feţei (571 m) se află un grup de blocuri constituite din gresii grosiere şi microconglomerate de vârstă paleogenă cu dimensiuni de circa 2/1şi 5/1m. Suprafaţa blocurilor este marcată cu jghiaburi diferit orientate, unele simple, altele bi-sau trifurcate, cu lungimi de 20-35 cm, având până la 2,5 cm adâncime şi 2-4 cm lăţime în partea superioară. Acestea au servit în procesul de confecţionare a unor unelte de piatră, la sfârşitul paleoliticului şi începutul neoliticului. (2) În centrul localităţii Preluca Veche, la locul numit Pustă, au fost gasite fragmente ceramice medio-moderne şi o pipă de lut ars. Materialul a fost donat la MJM de doamna profesor Dorina Mihuş. Pe versantul sudic al dealului Paltin, între Valea Curechi şi Valea Morilor, au fost găsite, în data de 29 martie 2008, de o echipă formată din L.Goja, D.Istvan, I.Pop şi A. Ştefănoiu, bucăţi de zgură. Tot aici s-a gasit un mic pandativ perforat din gresie calcaroasă. În cursul cercetărilor de suprafaţă, la 9 aprilie 2008, sau gasit în acest punct zgură de fier şi minereu de fier, dovadă a exploatări minereului de fier şi a prelucrări lui pe loc în perioada medievală. Pe dealul Vârful Florii se află o aglomerare de pietre, numită la Zglamen, care, potrivit tradiţiei locale, era o movilă funerară. (3) 276


În hotarul localităţii Dealul Corbului sunt consemnate toponimiile Cetate, Cetăţea şi Dâmbul Cetăţii fapt ce dovedeşte existenţa unei cetăţi ţărănesti pe aceste locuri. (4) TRADIŢIA ISTORICĂ PRIVITOARE LA ÎNTEMEIERE După tradiţie satul a fost întemeiat de fraţii Florian şi Nichita (strănepoţii ai lui Dragoş Vodă) fapt confirmat şi de Kádár József în lucrarea sa SzolnokDobokavármegye monographiája.(5) Se spune ca în virtutea dreptului tatălui lor, luptător împotriva tătarilor, cei doi fraţi ar fi primit în posesie de la principele Transilvaniei, un domeniu întins, cât poate cuprinde un călăreţ cu calul într-o zi. Pornind din Piciorul Maşchi s-au întâlnit în Arţar la vest de Preluca Nouă. După luarea în stăpânire a domeniulu s-au aşezat într-o prelucă, la locul numit ,,În Sat’’(Preluca Veche) unde au pus bazele întemeierii noii aşezări. Urmaşii acestora au defrişat pădurile şi au extins terenurile cultivate şi păşunile, contribuind la dezvoltarea acestei aşezări. Satul a avut la început, un număr mic de locuitori şi era format din vatra de locuit, loturile ţărăneşti/şesii şi proprietăţile comune (păduri, păşuni, apa). Locuitorii satului erau în totalitate români, principala ocupaţie a lor era agricultura, în special creşterea animalelor alături de care se mai practica şi cultivarea plantelor. Îmbrăcămintea şi alte obiecte necesare se produceau în gospodărie, dar existau şi diferiţi meşteri în sat precum fierari şi tâmplari. Ţăranii îşi desfăşurau activitatea de-a lungul întregii zile. Casele erau construite din lemn, având, de obicei, 1-2 camere şi mobilier sărăcăcios. Oamenii consumau rar carne, principalele alimente fiind lactatele, legumele şi fructele. Până la construcţia biserici, se spune că slujbele religioase de obşte se ţineau la răstigniri, în cimitire sau în casele mai marilor locului, fiind oficiate de preoţi oficiali(unu sau doi preoţi). Totodată se vorbeste şi despre slujbele religioase de familie ce se ţineau în propriul cimitir, la propria răstignire sau în camera de sărbătoare sau de duminică a propriei locuinte şi erau oficiate de preoţi de familie. După ce s-a construit biserica satului aceasta a devenit locul de întrunire al colectivităţii, duminica, după slujba religioasă, acolo fiind discutate problemele importante ale comunităţii. O altă legendă spune că cei doi fraţii Florian şi Nichita ar fi primit pentru acte de vitejie Dealul Florii şi Dealul Înalt/Paltinul în zona Preluca. Se vorbeşte în legendă şi despre obligaţiile pe care le-ar fi avut fraţii Florian şi Nichita şi anume acea de ai apăra de hoţi şi tâlhari pe locuitori satului şi pe colătorii paşnici ce străbăteau Masivul Preuca(Cărarea Vimi). ,,Legea măciucarilor’’ pe care aceştia o aplicau celor ce se atingeau de vreun drept sau bun al lor, fară să fie traşi la răspundere, ne face să credem că se bucurau în acest teritoriu de autoritate deplină.(6) 277


Evoluția toponimică a așezării Anul Denumirea localităţii 1566 „Praelukafalva‖ 1603 Pagus Praelukafalva 1639 Praeluka 1647 Preluka 1650 Preluca 1800 Preluca 1808 Preluka 1850 Preluke 1854 Preluka, Preluca, Haragos (7) 1877 Preluka 1888 Preluka 1895 Preluca Veche (Haragos) 1901  Preluca Bătrână/Satul Bătrân/Preluca Veche  La Pădure /Ulmăşei/Preluca Nouă 1903 Preluca Veche (Haragos) 1911 Preluca Bătrână 1913 Haragos(arţăgos/supărăcios/furioşi) 1915 Preluca Veche 1966  Preluca Nouă(Sat distinct)  Preluca Vehe(Sat distinct) Bibliografie: (1) Dicționarul etimologic român, pub-1958-1966. DEX online; Sandru Tămaş -preot paroh-Mărturii (2) I.Mârza, Acta Mus Nap 33,1996, 139 sqq. (3) Carol Kacso, Repertoriul Arheologic al judeţului Maramureş,vol I, Editura EUROTIP, Baia Mare,2011. (4) Ştefan Vişovan, Toponimia Ţării Lăpuşului, Baia Mare, Editura Universităţii de Nord. 2008 (5) Kádár József, Szolnok-Dobokavármegye monographiája –Haragos Moldovan Silvestru, Togan Nicolau, Dicţionarul numirilor de localităţi cu poporaţiune română din Ungaria, Sibiu, 1909. (6) Sandru Tămaş -preot paroh-Mărturii (7) Kádár József, Szolnok-Dobokavármegye monographiája –Haragos Moldovan Silvestru, Togan Nicolau, Dicţionarul numirilor de localităţi cu poporaţiune română din Ungaria, Sibiu, 1909. Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. II, p. 60 – stabileşte formele nominale ‖1603 pagus Praelukafalva, 1639 Prealuka, 1647 Preluka, 1800 Preluca, 1850 Preluke, 1854 Preluka‖.

278


Maramureşul şi Marea Unire din 1918 Prof.Alexandru Tǎmaș, Scoala Gimnazialǎ ,,Dimitrie Cantemir‖ , Baia Mare Anul 1918 înseamnă sfârşitul Primului Război Mondial şi răspândirea principiului dreptului la autodeterminare pe care îl vor invoca popoarele care făceau parte din marile imperii: rus, otoman şi austro-ungar pentru a constitui state naţionale.Românii din Transilvania - parte componentă a Austro-Ungariei- vor profita de contextul internaţional favorabil şi vor constitui C.N.R.C. (Consiliul Naţional Român Central ), cu sediul la Arad, instituţie care va coordona mişcarea pentru Unire. La Sighetu Marmaţiei , la 11 noiembrie,1918, se constituie Sfatul Naţional Român al Comitatului Maramureş care impulsionează formarea Sfaturilor Naţionale Române Locale , completate de Gărzile Naţionale , absolut necesare în contextul în care vechile instituţii dualiste nu mai erau legitime,fiind lipsite de autoritate.Cu ocazia adunărilor plebiscitare comunale sau zonale au fost aleşi delegaţii pentru Adunarea Naţională Română de la Sighetu Marmaţiei care urma a se organiza în data de 22 noiembrie 1918, unde s-au strâns mii de români, iar în unele cazuri au fost desemnaţi chiar delegaţii cu ,,credenţional ― ( persoane care aveau împuternicirea de a decide şi vota în numele localităţilor pe care le reprezentau ) pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.Odată constituită delegaţia cercului Sighet, aceasta începe deplasarea cu căruţele spre Baia Mare apoi cu trenul spre Alba Iulia. Ziarul Sfatului Naţional Român - ,,Sfatul ― descrie detaliat , în mai multe pagini, ,,voiajul‘‘ celor porniţi din Maramureşul Voievodal spre istorica cetate românească. Astfel ,delegaţia maramureşană pleacă la drum în 28 noiembrie 1918, la Berbeşti fiind întâmpinaţi de studentul Ilie Lazăr, iar la Giuleşti, localnicii îi asteaptă în straie de sărbătoare.Primul popas este făcut la Crăceşti ( astăzi Mara ) unde delegaţii iau prânzul în cârciuma unui jidan - român, apoi începe traversarea Gutâiului , în zona crucii de pe vârful muntelui având loc joncţiunea între delegaţia din Berbeşti şi cea din Sighet.Ȋn apropierea oraşului Baia Sprie ,, ne iese înainte o grupă de dşoare şi domni cu steaguri româneşti , făcându-ne ovaţii însufleţite ― iar preşedintele Sfatului Naţional Local îi invită la masa la localul ,,Coroana ― .Deşi ,,un soldat român ne avizează , că ungurii ne asteaptă deja cu 2 mitraliere şi 100 de soldaţi ― maramureşenii îşi continuă deplasarea, avertizarea dovedindu-se un zvon . Ȋn piaţa oraşului Baia Mare ( atât Baia Mare, cât şi Baia Sprie aparţineau de comitatul Sătmar ) sunt asteptaţi de oficilialităţile locale care îi invită la cină la hotelul central, unde şi înnoptează .A doua zi, alături de alti delegaţi din Săpânţa ,Ieud, Iza,Mara ,Tisa, maramureşenii ocupă un vagon ,, şi scriem pe el ,,Marmaţia ― apoi : Trăiască România – Mare ― ,situat între vagoanele ,,Tara Oaşului‖ şi ,,Sălajul ― .Ȋn fiecare gară delegaţii sunt întâmpinaţi cu cântece patriotice, drapele româneşti, ovaţii . ,,Ȋn Dej ne aşteaptă câteva mii de oameni, în frunte cu protopopul Boroş ―, iar la Gherla li se altătură ,,clerul diecezan si ceilalţi trimişi ai 279


Gherlei.Ȋnsufleţirea nu o poţi descrie ! ― Următorul popas este făcut la Cluj Napoca unde ,, ne aşteaptă garda natională şi ne conduce în casarma gardei , unde ne pun chilii la dispoziţie ―. A doua zi spre amiază,, maramureşenii urcă în trenul de Alba Iulia, însoţiţi de un ,,desparţamânt de gardişti cu 2 mitraliere, spre a ocroti trenul contra atacurilor eventuale din partea Ungurilor ― .Prezenţa militarilor se dovedeşte inspirată deoarece ,,abia plecăm din gara Teiuş…soldaţii unguri au puşcat în trenul nostru şi gardiştii au replicat ―, însă abia în gara Alba Iulia se descoperă că unul dintre membrii delegaţiei, Ion Arion, a fost ucis în confruntarea cu maghiarii.Spre finalul călătoriei, delegaţii află că marele patriot Gheorghe Pop de Băseşti şi un general din România se află în acelaşi tren , motiv suficient pentru ca maramureşenii să-i cânte şi să-l ovaţioneze. După ce delegaţia e cazată în Gimnaziul din localitate, a doua zi, duminică, 1 decembrie 1918 , reprezentanţii Maramureşului participă la slujba religioasă şi predarea credenţionalelor la hotelul principal, fiind primii grupati, motiv pentru care : ,,Am căpătat ovaţii nenumărate din toate părţile.Noi n‘am avut tablă pe steag, dar ne cunoşteau de pe gube , cine suntem ! ― .Cei care au participat la marele evniment afirmau : ,, Cum aşteaptă băeţii seara de Crăciun aşa am aşteptat noi ziua Adunărei ―. Adunarea începe la ora 10, maramureşenii remarcându-se din nou prin cel mai mare steag şi cel mai înalt stegar din toată adunarea care se desfăşura în jurul a patru tribune. Armonia si fericirea românilor prezenţi la declaraţia episcopului Miron Cristea – la una din tribune – că s-a ,,hotărât ruperea tuturor părţilor locuite de Români de cătră Ungaria şi unirea în o sângură ţară mare şi nedespărţită, care se va întinde dela Nistru pân´a Tisa ― a stârnit urale şi ovaţii , însă a provocat nemulţumirea şi protestul maramureşenilor.Aceştia au protestat contra devizei ,,de la Nistru pân la Tisa; nu pentru Acela am venit noi din Maramureş, de peste Tisa aici, ca pe noi să ne lăsaţi altora.Noi încă voim sa fim uniţi cu România Mare ! Trăiască România Mare : dela Nistru până peste Tisa ! ―.Maramureşenii se liniştesc abia după ce Miron Cristea ,dând dovadă de multă diplomaţie ,acceptă punctul lor de vedere ,iar incidentul se aplanează. După încheierea adunării, delegaţii românilor s-au întors fericiţi acasă , de acestă dată maramureşenii neavând parte de incidente violente.Ioan Bilţiu Dăncuş, din satul Slatina ,unul dintre membrii delegaţiei cita un ţăran român care spunea : ,,Ȋn viaţa mea lucru asa de frumos românesc n ‗am văzut. Şi nepoţilor mei le voi povesti ce-am văzut în Alba Iulia ! ― Dacă România s-a reîntregit în 1918, iar ţara a fost în sărbătoare ,Maramureşul a cunoscut fenomenul invers , două treimi din Maramureşul istoric a devenit, în perioada interbelică ,parte componentă a Cehoslovaciei , apoi acelaşi teritoriu a aparţinut U.R.S.S., iar în prezent Ucrainei.Această realitate nu poate însă umbri sărbătoarea centenarului şi mandria de a fi ROMÂN, într-o mare familie europeană.

280


Baia Mare - Orașul din inima mea Prof. înv. primar Petcaș Delia Ana Școala Gimnazială „Lucian Blaga‖ Baia Mare „Oraşul din inima mea‖ este un concurs iniţiat acum șase ani, în urma desfăşurării unui proiect internaţional de parteneriat numit „Prietenul meu din …străinătate‖, desfăşurat în parteneriat cu Ecole Fondamental, Cycle 1, BourglinsterCommune de Junglinster, G.D. LUXEMBURG. Prin acest concurs, prin activităţile pe care le-am propus, am urmărit ca elevii să-şi cunoască oraşul natal, unele obiective turistice, economice, să-i cunoască istoria și tradiţiile. De asemenea, am dorit să oferim copiilor oportunităţi pentru conştientizarea apartenenţei lor la spaţiul cultural şi istoric în care trăiesc, multiple posibilităţi de comunicare publică şi de relaţionare interpersonală, implicarea în activităţi cu caracter nonformal, care să răspundă intereselor şi preocupărilor lor diverse, în care să-şi pună în valoare talentele şi capacităţile în diferite domenii şi să-şi formeze competenţe de comunicare pentru valorificarea experienţelor de viaţă dobândite. Educaţia civică sporeşte importanţa activităţilor educative extra-curriculare şi extraşcolare pentru formarea/dezvoltarea unor comportamente şi atitudini civice responsabile în societate, transmiterea valorilor sociale şi abilitatea elevilor pentru a se raporta critic la acestea, formarea şi dezvoltarea atitudinilor şi comportamentelor democratice. Tot în cadrul acestui concurs am încercat și am reușit să mobilizăm elevii în acţiuni pro-sociale, de promovare a spiritului de echipă şi a spiritului de întrajutorare şi de respect reciproc. Merită să descoperim fiecare în parte, pentru noi toţi, pentru elevii noştri, pentru copiii noştri oraşul natal, farmecul locului, oamenii şi tradiţiile care l-au construit, care i-au definit spiritul; să le facem cunoscută şi celor din ţară, din străinătate, prin lucrările şi materialele noastre măcar o parte din frumuseţile noastre, istoria noastră ca popor european. Ca obiective specifice ale proiectului ne-am propus: cunoaşterea oraşului natal, a unor obiective turistice, economice, a tradiţiilor şi obiceiurilor de către beneficiarii direcţi; realizarea unui număr de 700 de lucrări (creaţii literare, creaţii plastice, fotografie) după criteriile stabilite și realizarea unei revistei „Oraşul din inima mea‖. Promovarea şi monitorizarea proiectului s-a făcut cu ajutorul site-urilor de specialitate: site concurs http://dininimapentrubaiamare.ro/, www.didactic.ro, www.isjmm, www.ccdmaramures precum şi realizarea unei expoziţii la Galeria Pictorilor Baia Mare, articole în presa locală.

281


Dor de Maramureș - opt motive de a reveni acasă Prof. Popovic Ioana Delia Prof. Neamț Gabriela Monica Școala Gimnazială „Lucian Blaga‖ Baia Mare „Dor de Maramureș‖…un vis măreț, înfiripar timid într-un gând. Apoi, inimi îngemănate care au vibrat din dorința arzătoare de a-l îndeplini. Scopul acestui proiect educative județan a fost valorificarea, conştientizarea şi protejarea patrimoniului cultural, artistic, istoric al Maramureşului, al municipiului Baia Mare, pentru a promova identitatea naţională, spiritul civic, și angajărea de parteneriate eficiente, conturând un orizont tinerei generaţii. Ca obiective specifice ne-am propus structurarea lor pe mai multe categorii. În primul rând - cognitive: să se informeze asupra obiectivelor emblematice ale judeţului; să rememoreze la faţa locului evenimentele istorice ce au marcat obiectivele vizitate; să analizeze aspectele geografice, etnografice şi folclorice de pe parcursul evenimentului. În al doilea rând - afectiv-atitudinale: să motiveze de ce cunoaşterea şi ocrotirea monumentelor istorice, religioase, folclorice, etnografice, ale mediului înconjurător reprezintă îndatoriri elementare ale fiecărui locuitor al ţării, judeţului, municipiului; să conştientizeze faptul că municipiul Baia Mare este din anul 2018 Capitala Tineretului din România şi finalistă a competiţiei EUROPEAN YOUTH CAPITAL 2022, să desfăşoare activităţi pe această temă, promovând spiritul civic şi identitatea comunităţii de la mic la mare; să promoveze ideea de identitate naţională prin implicarea în activităţi de promovare a culturii, istoriei, a tradiţiilor judeţene. În al treilea rând - socializare: să conştientizeze afectivitatea de grup ca suport al prieteniei și să dovedească comportament asertiv. În al patrulea rând - psihomotorii: să realizeze desene, picturi, fotografii, creaţii literare, modelaje din lut, pictură din nisip cu obiective turistice, culturale şi civile, dar şi cu personalităţi care au marcat dezvoltarea comunităţii județene, etc. În trei zile de poveste, 6 - 9 iunie 2019, pe meleaguri binecuvântate, trăiri copleșitoare au marcat fiecare moment în care proiectul nostru a prins aripi…a inspirat…a construit punți între suflete…copii veniți din mai multe județe ale țării și de la Liceul „Mihai Eminescu‖ Slatina (Ucraina). După deschiderea oficială care a avut loc în stațiunea Izvoare a urmat o activitate de documentare în care participanții au vizitat reperele emblematice ale județului Maramureș și ale municipiului Baia Mare. Apoi, mânuind cu măiestrie cuvântul sau penelul, copiii au plăsmuit lucrări menite să surprindă reperele acestor locuri de vis, tema concursului de creații plastice, literare și fotografie fiind „Oraşul din inima mea - 8 motive să revii ACASĂ‖.

282


Festivitatea de premiere a fost încununată cu un regal muzical oferit de artiști în devenire care au înnobilat atmosfera de sărbătoare de la Colegiul de Arte din Baia Mare. Cuvântul care a plăsmuit povestea orașului nostru de suflet s-a îngemânat cu cântul, într-un refren emoționant, compus și interpretat de o artistă desăvârșită, unul dintre motivele pentru a reveni acasă: Paula Seling. Suntem încântați, onorați și recunoscători pentru această colaborare. Evenimentul „AURUL‖ Bozânta Mare, Maramureş, ROMÂNIA 30 ianuarie 2000 Duţă Camelia Silvia, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu‖ Lőrincz Loredana Nela, Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga‖ MOTTO: „Cine uită trecutul este condamnat să-l repete”. (George Santayana) Necesitatea conservării apei Omul poate trăi câteva luni fără mâncare dar nu poate supravieţui mai mult de trei zile fără apă. Apa reprezintă cel mai important lucru din viaţa omului. Pământul este fertil doar dacă are o sursă de apă. Întreaga viaţă se roteşte în jurul acestor două elemente: pământul şi apa. Deci apa joacă un rol dominant. Orice activitate agricolă şi industrială are nevoie de apă… ambele folosesc mari cantităţi de apă. Probleme cu apa? Romania, Ungaria, Serbia şi Bulgaria au suferit acum aproape două decenii un dezastru ecologic care a fost numit metaforic „CERNOBÂLUL ACVATIC‖. Cauza: în noaptea zilei de 30 ianuarie 2000 apare o breşă de 25-30 m în digul de amorsare a iazului de la Bozânta, şi timp de 11 ore s-au scurs 100 000 mc de apă cu suspensii şi cianuri. Dimensiunile dezastrului  100 000 metri cubi de apă reziduală (180 000 mc, după unele surse) cu un conţinut imens de cianuri şi metale grele (50-100 tone de cianură, plumb, arsen, cadmiu, cupru etc.) s-a scurs în râul Lăpuş inundând totodată o suprafaţă de aproximativ 4 ha teren agricol  concentraţia în cianură a apei la ieşirea din iaz a fost depăşită de cca. 1300 de ori. Responsabili  Unitatea poluatoare: Aurul SA  Proprietar: Compania Australiană „Esmeralda Exploration Limited‖  Localizare: comuna Bozânta Mare (situată la circa 15 km de municipiul Baia Mare), județul Maramureş Factorii incriminaţi de producerea accidentului de la Bozânta  precipitaţiile abundente care au coincis şi cu topirea bruscă a zăpezii.  greşeala umană. 283


 apare o breşă de cca. 25 m în digul de amorsare a iazului de decantare de la Bozânta.  experţii susţin că materialul folosit la construirea digului n-a fost corespunzător. Sinteza gestionării accidentului  30 ianuarie 2000, ora 22,00 – 11 ore prin spărtura digului se scurge apă otrăvită ce se îndreaptă spre râul Lăpuş, afectând peste 4 ha de teren, proprietate privată.  31 ianuarie - este convocată Comisia Judeţeană de Apărare Împotriva Dezastrelor şi se stabilesc următoarele măsuri: sistarea activităţii SC Aurul, acţiuni pentru remedierea avariilor şi diminuarea defectelor, intensificarea analizelor apelor râurilor Lăpuş, Someş şi înştiinţarea autorităţilor din judeţul Satu Mare şi a celor din Ungaria; neutralizarea cu hipoclorit de sodiu a apelor evacuate din iaz; a început acţiunea de obturare a breşei cu saci încărcaţi cu steril. În scopul evacuării dirijate a apei, s-a instalat o conductă de 30 cm pe sub sacii de steril.  1 februarie - APM informează că pe râul Someş s-au semnalat mortalităţi piscicole fără a se putea face o evaluare cantitativă.  2 februarie - breşa este obturată, iar din iaz nu se mai scurg în exterior ape contaminate. Continuă lucrările de consolidare a digului. Începe pomparea apei din şanţul de gardă în iaz.  5-9 februarie - are loc inspecţia Comitetului de Expertiză asupra Siguranţei Iazului. Continuă lucrările de decontaminare a terenului cu hipoclorit de sodiu.  10 februarie – La Oradea se stabilesc contacte între Ministrul Mediului din Ungaria şi secretarul de stat din Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului din România, fiind dezbătute posibilităţi de colaborare în acest domeniu. Impact 1. ape poluate: Râul Săsar, Râul Lăpuş, Râul Someş, partea maghiară a Tisei, Fluviul Dunărea, Marea Neagră; 2. 2000 km ai Dunării au fost afectați; 3. au fost afectate apele a 24 de municipii; 4. probleme cronice de sănătate întrucât unii oameni trăiesc la mai puțin de 50 de metri de sursele periculoase; 5. volumul mare de ape contaminate care s-au deversat în râul Lăpuş a fost resimţit de flora şi fauna acestui habitat; 6. aproximativ 15% din fântâni au fost afectate, iar concentraţia cianurii a fost depăşită chiar de 80 de ori în aceste fântâni. În această perioadă s-a asigurat populația cu apă minerală, iar la Bozânta a fost executat un foraj de adâncime pentru obţinerea apei potabile în apropierea şcolii. Mai târziu au fost luate măsuri pentru introducerea apei de băut în satele Bozânta şi Săsar. Despre cianuri…  Caracteristici fizice: o miros înţepător, caracteristic de migdale amare; o volatilizează la 26,5ºC în cazul în care sunt îndeplinite şi alte condiţii; o are aceiaşi densitate ca şi aerul. 284


 Impact biotic: o sunt otrăvuri protoplasmatice ce acţionează imediat după absorbţia în organism; o sunt neacumulative, deşi în combinație cu metalele situaţia se schimbă, putând apărea capacitatea de bioconcentrare sau bioacumulare (astfel că rezultă un organism impropriu pentru consum).  Sunt folosite în prelucrarea minereurilor aurifere ce conțin aur, argint şi alte metale prețioase neferoase Efectele cianurilor: blochează aprovizionarea celulelor cu oxigen – de aici şi efectul de domino… - asfixierea celulară şi moartea ţesuturilor; - afecţiuni ale sistemul nervos (cel mai mare consumator de oxigen din organism) - suspendarea funcţiilor vitale (întrucât sunt coordonate de sistemul nervos) - deces. De reţinut! Peştii sunt aproape de 1000 de ori mai sensibili la cianuri decât oamenii. Chiar şi la o expunere minimă ei înregistrează afecțiuni severe. Peştii reprezintă un indicator ideal pentru determinarea concentraţiei cianurii în apă. Dacă ei supravieţuiesc, nici o altă formă de viaţă din mediul acvatic nu este afectată. În loc de concluzii... În urma cu 200 de ani, un celebru pictor spaniol, Francisco Goya, lansa un avertisment care a marcat istoria umanităţii: „somnul raţiunii naşte monştri‖. Organizația Mondială a Sănătății a declarat zona Baia Mare ca fiind unul dintre cele trei hot spot-uri naţionale (alături de Copşa Mică şi Zlatna) încă înainte de producerea dezastrului. „... La Baia Mare a fost identificat un focar potențial de risc, expunerea populației la plumb este una din cele mai mari întâlnite vreodată. Plumbul din sângele unor copii depăşeşte de 6 ori nivelul de siguranță, iar la unii adulți de aproape 2,5 ori...” (extras din Raportul OMS pe anul 2000) Tragedia acestui eveniment a adus în actualitate întrebarea dacă nu se pot găsi alternative sigure la utilizarea cianurilor. Întrebarea este: Vom permite... ca trecutul să se repete?... ca România să producă un nou dezastru? Ce s-a întâmplat acum aproape două decenii la Baia Mare, poate să se repete şi în ROŞIA MONTANĂ. Oamenii au produs un dezastru! Sunt pe cale să-l repete? Să nu permitem acest lucru! Deoarece România va fi nevoită să fie din nou sponsorul bancar al ţărilor prin care cianura face dezastre! Bibliografie  The Cyanide Spill at Baia Mare, Romania and other flyers and informational packages from http://www.rec.org/  Information on the Hortobagy Marsh found in http://s.o.w.tripod.com/tiszariver.htm  Facts on Cyanide can be found on http://www.atsdr.cdc.gov/tfacts8.html 285


Peţitul miresei - obicei strămoșesc din Maramureș Prof. Duma Maria Grădinița cu Program Prelugit „Otilia Cazimir-Baia Mare Pețitorii erau persoane apropiate sau rude care erau trimise de către viitorul ginere sau de către tatăl acestuia la părinții fetei ca să iscodească mai întâi pe departe gândurile bătrânilor, ca să nu pățească ruşinea să nu vrea părinţii fetei. Dacă bagă de seamă însă că aceştia vor s-o dea, atunci se duc cu toate rudeniile mirelui în casa fetei. Cu mulţi ani în urmă, feciorul care vroia să se însoare trimitea o rudă foarte apropiată, obligatoriu bărbat, la părinţii fetei ca s-o „peţescă‖, adică s-o ceară în căsătorie. Întrând în casă, peţitorul, după o discuţie pregătitoare în care abordează diferite teme gospodăreşti, întreabăcu subînţeles părinţii fetei: „- Am auzit că aveti de dat fân şi otavă!‖ Înţelegând unde bate peţitorul,stăpânul casei îi răspunde : „să ne grăim cu baba și cu fata.‖ Părinţii şi fata merg în altă cameră pentru a discuta împreună cererea peţitorului. În sfârşit, odată hotărârea luată de către „adunarea familială‖, stâlpul casei i-o comunică peţitorului, cu aceleaşi subînţelesuri: „- M-am grăit cu baba me şi cu fata şi ne-am înţeles să vă dă-mi o claie de fân şi una de otavă. Dacă vi-i hia vă dăm ş-un felder de mălai şi unu‘ de grâu.‖ Oferta cu fânul, otava, mălaiul şi grâul constituie un răspuns afirmativ. Fata este de măritat şi se pot întelege. Dacă părinţii nu sunt de acord să-şi mărite fata după feciorul care o cere în căsătorie, capul familiei răspunde peţitorului: „- Iertaţi-ne, dar n-avem de dat fân şi otavă, nici mălai ori grâu, ci numai paie de ovăs.‖ Refuzul se face cu foarte multă diplomaţie şi politeţe: „- Feciorul îi tare bun! Îi din oameni de ominie! Ne place de el, da‘ n-o putem mărita încă pe fată‖, învocându-se diferite motive: că au nevoie de ea la lucru, că nu vrea încă să se mărite etc. De obicei feciorul se înţelegea cu fata, îi spunea intenţiile lui, iar aceasta trebuia să comunice cererea părinţilor. Urmează ca fata să discute cu părinţii, în general fetele discută cu mamele şi se înteleg între ele, urmând ca mama să-și convingă soţul, tatăl fetei, în puţinele cazuri când nu sunt amândoi de acord. Dacă părinţii cad de acord dau dezlegare fetei să-i spună feciorului că sunt de acord cu propunerea şi că poate veni cu pețitul, pentru a se întelege asupra zestrei ce o va primi sau asupra altor probleme ce pot să apară.Uneori se facea foaie de zestre în care era trecut tot ce primește atât fata cât și băiatul din partea părinților: pământ, animele, obiecte vestimentare. În multe cazuri, când nu sunt de acord părinţii şi nu vor nici în ruptul capului să o lase pe fată sau pe fecior să se „ia împreună‖, găsesc diferite motive: „- Api noi am lăsa-o să se mărite cu tine, da‘ nu suntem pregătiţi să se mărite în câşlegile aiestea.‖

286


Şi invocă numeroase motive: că nu au făcut horinca şi că nu vreau să ia de împrumut, că fata nu şi-o gătat cămaşa etc. Atunci feciorul le zice: - Şi dacă o aştept până în câşlegile celelalte, o daţi după mine? - Apoi om vede ce-a mai si, că-i mult până atunci.‖ Feciorul îşi dă seama că ar fi în zadar aşteptarea şi se orientează spre o altă fată. Întâmplator, dacă fata află c-o fost a peţi şi la alta, îi reproşează feciorului: - Ai fost la ceielaltă şi n-ai căpătat. Amu‘ zii la mine, amu-s bună şi eu!‖ Feciorul poate fi refuzat, dar dacă fata îl place, acceptă şi se mărita cu el. Dacă nu, ruşinea poate fi şi mai mare, dacă a fost şi la a doua fată şi „n-a căpătato‖. Peţitul se păstreaza şi în zilele noastre, însă nu mai implică la fel de multi participanţi. Feciorul se duce şi „se înţelege‖ cu fata, iar în aceeaşi seară vine în casa fetei şi o cere părinţilor. Dacă feciorul este plăcut de familia fetei i se acceptă propunerea, iar dacă nu acesta este refuzat. Bibliografie: http://maramuresland.weebly.com/petitul-si-logodna.html

Botezul în zona Codru- Maramureş Andrea Nicoleta Fagi, Colegiul Tehnic „Aurel Vlaicu‖Baia Mare Ceremonialul de naştere are un sens integrator, fiind celebrat prin petreceri şi ritualuri specifice. Acestea au rolul de a-i face copilului trecerea mai lină şi de a-i asigura un statut socio-familial ce îl va însoţi pe tot parcursul vieţii şi, în mod deosebit, până la cea de-a doua trecere-căsătoria. Aceste ritualuri se regăsesc sub denumirea de botez sau "botejune" (în zona Codru- Ariniş, Urmeniş, Asuaj). Tot ce se marchează dinainte de naştere şi până la actul creştinesc al botezului, are rol purificator atât pentru mamă cât şi pentru noul născut. Nu ştim cât de veche e această tradiţie, dar este obligatorie pentru orice creştin încă din perioada medievală până azi. În jurul acestui eveniment, cu luni înainte de naştere şi după se desfăşurau o multitudine de ritualuri, superstiţii, credinţe şi obiceiuri populare, laice (numite boscoane), pe care biserica nu le-a agreat întotdeauna, însă nu le-a putut anihila. De obicei, botezul se face la şase săptămâni de la naşterea copilului, însă se făcea degrabă dacă nou-născutul se îmbolnăvea sau avea o constituţie fizică slăbuţă. Scopul acestui botez rapid era ca micuţul să nu moară nebotezat, adică necreştinat. Oamenii erau încredinţaţi că aceşti copii morţi nebotezaţi se vor transforma în duhuri rele care îi vor bântui. Venit dintr-un spaţiu nedefinit şi necunoscut, sufletul copilaşului ar fi dominat de diavol, iar prin botez el se leapădă de necuratul. La naştere, moaşa îl 287


închina şi sufla de trei ori peste el în semn de cruce. Botezul are atât conotaţii religioase, cât şi încărcătură magică, apotropaică (de îndepărtare a duhurilor rele). Naşii care au cununat tinerii căsătoriţi sunt şi naşii copilului, având un rol esenţial, alături de moaşă. Naşii devin cumătrii (dacă aceştia sunt şi naşii părinţilor) şi trebuie să fie consideraţi părinţi spirituali ai noului-născut şi să îl ajute ori de câte ori acesta va avea nevoie în viaţă. Numele copilului se alegea în funcţie de mai multe criterii: se dădea numele bunicului sau al străbunicului, mai rar al tatălui, ca simbol al menţinerii legăturii cu neamul său; numele trebuia să fie al unuia mai harnic, mai deştept, mai bun din familie, ca să semene cu acesta; dacă micuţul era născut în preajma unei sărbători cu sfinţi de mare relevanţă, putea primi numele acestuia. Înaintea botezului, nănaşa şi moaşa făceau pregătiri speciale: nănaşa aducea o lumânare, doi metri de pânză albă (crujmă) din care i se va face copilului o cămăşuţă ca să o poarte pe lumea celalaltă şi care să îl apere de duhurile rele. Moaşa aducea o coşarcă cu ţuică şi prăjituri, acoperite cu un ştergar. Ceremonialul religios avea loc în biserică, dar, dacă se făcea mare ospăţ acasă, preotul oficia slujba în casa copilului (în care se făcea feştania înainte). Micuţul era aşezat într-o perinucă învelit cu o păturică lucrată cu flori. Moaşa îl ducea la biserică iar nănaşa îl aducea acasă. În timpul botezului, mama se ruga acasă pentru un viitor bun şi blând al copilului ei. Nănaşa spune Cheredeul şi îl leapădă pe copil de Satana de trei ori, închinându-l lui Christos. Preotul îl unge cu mir în palmă, la picioare, pe piept şi pe frunte şi îi tunde o şuviţă de păr, pe care o va păstra familia. Copilul, ţinut cu faţa în jos de către nănaşă şi moaşă, este udat cu apă rece de către preot, de trei ori, alteori scufundat în apă. Noul fiu al lui Christos este acoperit de preot cu crujma. Mama copilului trebuia să îşi răscumpere copilul de la nănaşă printr-un cadou de mulţumire. Întors de la biserică, micuţul era pus pe vatră, simbol al faptului că el rămânea moştenitor sau la loc de cinste, pe masă, făcându-i-se urări precum: "Să fie mereu de cinste,/ Ca masa pă care l-am pus!" La capul botezatului se punea, pe masă sau pe vatră, o carte de rugăciuni, un creion (să fie om învăţat), bani (să fie om avut). Nouă femei bătrâne şi văduve (cărora li se servea apoi o masă specială) se rugau în cor cu Rozarul, pentru norocul copilului şi pentru sănătate. Uspăţul, ca obiecei de factură laică, urma după ceremonialul religios, ca o bucurie a tuturor neamurilor, prietenilor şi vecinilor familiei. Lăutarii înveseleau atmosfera şi se cânta şi dansa. Locurile de cinste sunt ale nănaşilor şi ale moşilor care, la începutul uspăţului, răspund cu daruri pentru finul lor, în timp ce alţi invitaţi pot dărui şi bani. Când se răspundea cu darul, fiecare invitat ura copilului viaţă lungă şi noroc. La uspăţ, nănaşa şi moaşa aduceau de acasă prăjituri, pancove şi vin, iar familia servea chifle cu silvois, piroşte şi pălincă. Dacă botezul cădea în zi de post, se serveau supă de fasole, tocană de cartofi şi plăcinte cu varză. Mesenii urau şi părinţilor, şi nănaşilor (să facă multe crujme), şi moaşei (să aducă mulţi prunci pe lume). Cântecele îi aveau ca protagonişti pe nănaşi şi au tonuri ironi-comice: "Frunză verde de-alămâie/ Dragă mi-i cumătra 288


mie/ Da' cumătru şi mai tare/Da' cumătra să nu ştie/Lungă vorbă să nu fie." La finalul petrecerii, toţi invitaţii pleacă împreună şi cântă mai departe până la casele lor. Mama copilului are un rol aproape secundar, ea fiind preocupată de liniştea şi somnul micuţului ei. Ea îngână cântece de leagăn. Această sensibilă creaţie lirică (versificată sau doar melodică) are rolul şi funcţia adormirii copilului. Mihai Pop şi Pavel Ruxăndoiu afirmă că „acest cântec menţine în el urmele unor vechi incantaţii magice pentru adormirea copilului, pe de altă parte, este un prilej pentru mamă de a-şi descărca sufletul, introducând în el necazurile ei de mamă şi, adesea, de cap de familie‖. Iată un fragment des îngânat în zona Codrului: "Puiu' mamii, puişor,/ Creşte-ai mare, mărişor/ Să-i fii mamii deajutor/ Să m-ajuţi unde-a fi greu/ Pă mine, pă tată-tău/ Că şi noi ne-am năcăjit/ Până mare te-am crescut." Şi bunica are un rol de liniştire a micuţului şi cânta: "Liuli-te, tu, puiuc mic/ Eu te leagăn şi mă duc/ Liuli-te, puiuc de cioară/ Că mă-ta-i dusă la moară/ Tată-tău la fofădău/ Nime' n-are baiu' tău/ Numa' mă-ta ce' bătrână/ Nici acee' nu-i stăpână." În aceeaşi zonă a Codrului, cântecul de leagăn poate fi şi unul de dragoste sau pe altă tematică, dar cu linia melodică moale şi caldă, precum: "Măicuţă când m-ai făcut/ Doamne, bine ţ-o părut/ C-ai crezut c-oi fi fecior/ Să-ţi scot plugul din odor./ Dacă m-ai văzut că-s fată/ Tăte te-o durut deodată./ Maică, să mă fi călcată/ Cu piciorul cătră vatră/ De tri ori, nu numa-o dată/ Dumnezău te-ar fi iertată./ Măicuţă şi-al meu noroc/ L-ai ţâpat cu ciupa-n foc." Precum botezul este un ceremonial de integrare, şi poezia din cadrul acestuia este una de integrare: magică, de apărare (descântecul), de urare, de liniştire sau de adormire a copilului nou-născut într-un destin integrator. Botezul este şi va rămâne -alături de cununie şi înmormântare- şi în societatea modernă, supertehnologizată şi cu derapaje de la credinţa creştină, unul dintre cele trei ceremonialuri de trecere, un obicei, un ritual de netăgăduit, obligatoriu şi sacru pentru fiinţa umană, care îl ridică pe om de la stadiul de fiinţă la statutul de spirit. Bibliografie Pop, Mihai (1999), Obiceiuri tradiţionale româneşti, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, Institutul de cercetări etnografice şi dialectologice, Bucureşti, Ediţie revăzută. Editura Univers, 1999 Pop, Mihai, Ruxăndoiu, Pavel (1978), Folclor literar românesc, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti Bîrlea, Ovidiu (1981), Folclor românesc. I Momente şi sinteze, Editura Minerva, Bucureşti Papadima, Ovidiu (1968), Literatura populară română, cap. Cântecul de leagăn, Editura pentru Literatură Mărturiile Floarei Bancoş, 62 de ani, Urmeniş, Maramureş

289


Jocul popular local – mijloc de educaţie pentru societate Prof. înv. primar Pop Dina Claudia Şcoala Gimnazială ,,Florea Mureşanu‖ Suciu de Sus MOTTO: ,,Veşnicia s-a născut la sat” Atestată documentar în anul 1392, localitatea Suciu de Sus este unul din satele cele mai cunoscute din Ţara Lăpuşului, vechimea sa reală pierzându-se în negura vremurilor. Istoriografia românească, luând în considerare rezultatele cercetărilor arheologice întreprinse în această zonă, menţionează încă din epoca fierului şi a bronzului aşa-numita ,,Cultură Suciu de Sus‖ caracterizată printr-o producţie materială concretizată în numeroase obiecte din bronz şi fier, piese de ceramică cu modele şi cu motive arhaice ce îşi ocupă un loc de cinste în marile muzee regionale, naţionale şi chiar din străinătate. Fiind una dintre cele mai vechi aşezări ale Ţării Lăpuşului, cu oameni demni şi neînfricaţi în lupte pentru apărarea şi păstrarea fiinţei istorice şi naţionale, înfruntând vicisitudinile timpurilor, comuna Suciu de Sus deţine vestigii valoroase ale culturii materiale tradiţionale: unelte agricole, obiecte destinate păstrării şi prelucrării produsele agricole şi textile, ţoluri de lână, ştergare, zadii, cămăşi şi alte piese ce alcătuiesc frumosul costum popular local bogat ornamentat încât privindu-l ne dăm seama de măiestria şi priceperea celor care l-au creat. Atât modelul cât şi culorile folosite sunt alese cu multă grijă şi îmbinate atât de armonios şi artistic încât reprezintă adevărate bijuterii; dar şi creaţiile folclorice sunt de un înalt nivel sub raportul conţinutului şi al realizării artistice, toate fiind o măsură reală a imaginaţiei, sensibilităţii şi a vocaţiei creatoare. În diversitatea manifestărilor folclorice caracteristice comunei Suciu de Sus, jocul (dansul sau ,,danţul‖ cum este denumit în alte zone maramureşene) ocupă un loc distinct şi se prezintă ca o îmbinare de mişcări coregrafice ale diverselor părţi ale corpului pe melodii caracteristice diferitelor tipuri de joc executate fie la fluier, fie la ,,ceteră‖ cu acompaniament adecvat, punctat la diferite intervale de strigături; jocul este, aşadar, o sinteză a trei elemente: mişcare, melodie şi text literar de proporţii reduse. Înainte de toate, luat în ansamblul său, el este un joc de societate şi pentru societate, motiv pentru care el este inclus în teme ce vizează educaţia pentru societate. Prioritatea acordată educaţiei pentru societate are ca temei tocmai faptul că jocul este numai şi numai o manifestare socială, el se practică de către o colectivitate umană (copii, tineri, dar şi oameni de diferite vârste) şi pentru diverse grupuri sociale, fiind practicat numai în ocazii care presupun colectivităţi mai mari sau mai restrânse; anvergura jocului fiind şi ea adaptată acestora: joc de proporţii şi durate reduse la clăci şi şezători, de proporţii mai mari în jocurile de duminică şi în alte sărbători mai puţin importante de peste an. Dar jocul, la Suciu de Sus, ca de altfel şi în alte sate din Ţara Lăpuşului, devine un adevărat eveniment artistic de mari proporţii, cunoscut şi sub denumirea de ,,verjel‖ atunci când se organizează cu minuţiozitate de sărbătorile Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei şi când se

290


desfăşoară pe durata a nu mai puţin de 6 – 7 seri, urmând în primăvară jocul destinat sărbătorii Paştelui. În trecut, când ,,verjelul‖ cunoştea o manifestare mult mai amplă decât în prezent, jocul se organiza în diverse zone ale satului, muzicanţii fiind angajaţi din timp şi grupuri de „chemători‖, flăcăi îmbrăcaţi în frumosul costum popular sucenesc mergeau în casele în care se găseau fete tinere, pentru a le chema la ,,verjelul‖ din zona respectivă, spre a asigura succesul obiceiului care se încheia cu petrecere şi voie bună. Nu arareori multe perechi de tineri, care s-au conoscut mai bine cu ocazia ,,verjelului‖, au devenit ulterior mire şi mireasă. Jocul popular se învaţă încă din ciclul primar, perfecţionându-se în anii de gimnaziu, tinerii având misiunea nobilă de a perpetua aceste obiceiuri, de a fi păstrătorii şi transmiţătorii tradiţiilor locale, ai portului popular autentic, ai creaţiilor folclorice ce trebuie ca prin ei şi prin generaţiile viitoare să fie nemuritoare, aşa cum au dăinuit de-a lungul vremurilor. Este şi astăzi considerată o mare ruşine faptul de a nu şti juca şi dimpotrivă ,,jucăuşii‖ se bucură de aprecieri unanime din partea locuitorilor satului, aceştia fiind judecaţi şi după calitatea jocului prestat, după arta de a da glas strigăturilor. Jocul popular sucenesc cunoaşte variate forme de manifestare. Cel mai practicat este ,,Învârtita‖ specifică celor tineri, dar şi celor însuraţi. Un alt joc este ,,Roata‖ care este o reprezentare coregrafică a cultului soarelui şi se desfăşoară în faze şi ipostaze diferite conform unui scenariu alcătuit dintr-o serie de strigături cărora le dă glas un singur bărbat, care este şi conducătorul jocului, iar ultimul joc este ,,Jocul în patru‖ care întregeşte repertoriul dansului popular local. Strigătura este prezentă în toate aceste jocuri, având un conţinut variat: ,,După jocu‘ sucenesc Uscu-mă şi mă topesc!‖ sau ,,Nu te uita că-s micuţ, C-am dormit la oi desculţ, Cu capu‘ pe muşuroi Şi pe ceaţă şi pe ploi!‖ ori ,,De-ar şti mama că-s aici, Mi-ar face pielea opinci! De-ar şti mama că-s la joc, Mi-ar face pielea cojoc!‖ etc. În concluzie, după ce am trecut în revistă câteva consideraţii asupra jocului popular cu valenţele sale ce ţin de educaţia pentru societate, cu implicaţiile sale morale şi mai cu seamă estetice, subliniez faptul că şcoala are nobila datorie de a face viabile aceste manifestări artistice, învăţându-i pe copii să iubească dansul popular, să-l practice cu plăcere şi mândrie, ca apoi să-l poată transmite celor care vor veni după ei, spre satisfacţia generaţiilor vârstnice, dar şi a colegelor învăţătoare care îşi fac o datorie de onoare spre păstrarea neştirbită a obiceiurilor, tradiţiilor şi folclorului ce constituie un inestimabil tezaur al poporului nostru. 291


BIBLIOGRAFIE: Bocşe Maria, Obiceiuri tradiţionale din Transilvania, Editura Consiliului Judeţean Cluj, 2006 Stoica Georgeta şi Pop Mihai, Zona etnografică Lăpuş, Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1987

Practici/ obiceiuri din viața satului, posibile surse de valorificare în lecții și secvențe de lecții – Șezătoarea prof. Lazăr Daniela Şcoala Gimnazială Sarasău,Maramureş Maramureșul este o zonă bogată în care tradiţiile şi obiceiurile populare şi-au păstrat farmecul de odinioară. Din bogăţia obiceiurilor noastre voi prezenta şezătoarea străbună, ce cuprinde, în mod special, momente folclorice specifice tradiţiei comunei Sarasău. La şezători era lume multă, iar veselia umplea casa acelui gospodar. Femeile şi fetele de la ţară, cu măiestrie ştiau a învârti fusul, crâncul, suveica, răştitorul şi a ţese la teară, iar în timp ce lucrau se veseleau cu cântece de dragoste, de muncă, de joc, spuneau glume, ghicitori, proverbe şi zicători populare. La şezătoarea din sat erau aşteptaţi şi feciorii, care pentru a înveseli atmosfera le furau fusul şi cereau plată pentru răscumpărarea lui, apoi începeau să ,,horească‖ şi să joace până spre dimineaţă. Prin aducerea în actualitate a şezătorilor contribuim la transmiterea, din generaţie în generaţie, a înţelepciunii poporului, la educarea unor calităţi morale: a isteţimii, a spiritului de discernământ. Satirizând defectele sau trăsăturile negative de caracter ale copiilor, scoatem în evidenţă calităţile specifice poporului român: hărnicia, cinstea, îndemânarea, dragostea de folclor.Cu ocazia şezătorilor, şcolarii sunt familiarizaţi cu îndeletnicirile femeilor de la ţară, trezindu-le interes şi dragoste de muncă, nelăsând să se stingă amintirea unor ocupaţii specifice sătenilor. Asemeni şezătorilor tradiţionale, am organizat şi eu o şezătoare la care şcolarii au participat cu interes şi plăcere, îmbinând lucrul cu cântecul, jocul şi voia bună. Un copil îndeplineşte rolul de gazdă, primeşte fetele în şezătoare şi le pregăteşte de lucru ,,după cum îi rânduit‘‘. Fetele lucrează şi spun poezii despre frumuseţe, hărnicie şi cântă ca să le audă ,,feciorii‖: ,,Câtu-i lumea pă sub soare/ Nu-i lucru ca-n şezătoare Şezătoarea ni-i deplină / Fete avem, feciori nu vin.”

292


Feciorii aud fetele şi vin şi ei la şezătoare cântând cântecul ,, Dragu-mi-i unde am venit‘‘, aduc flori la fete, şi busuioc la gazdă ,,să-i poarte numai noroc‘‘. Fetele îi primesc cântând ,,Badea meu îi sărăsăuan’’. Se apucă toţi de lucru după cum urmează: fetele ,,scarmână‖ lâna, ,,îndrugă‖, ţes la gherghef şi leagă cerguţe mai mici în capete, iar băieţii fac fuse, ,,cojelci‖, cioplesc şi pictează icoane pe sticlă, fac împletituri din pănuși de porumb. În timp ce lucrează, plini de bună dispoziţie, şcolarii cântă, spun proverbe şi zicători, prin care satirizează lăudăroşenia, lenea şi ,,vorbăria multă‖: ,,Pasărea de primăvară mă întreabă pusa-m tiară Cum oi pune tiara-n post că fuiorul nu mi-i tors...” Şezătoarea se sfârşeşte cu un dans popular îmbinat cu strigături, după care îşi iau rămas bun de la gazdă, aceasta îi serveşte cu câte o ,,pancovă‖ pentru a le recompensa activitatea. Experiența la catedră a demonstrat că antrenarea elevilor în diferite lucrări cu caracter practic- aplicativ, prilejuite de diverse evenimente trăite de elev, reprezintă mijlocul principal prin care se realizează înțelegerea mai ușoară a vieții , a moralei creștine ,cu rol deosebit de important, care permite dezvoltarea capacităților fizice , psihice și morale. Bibliografie: Teodorescu Barbu, Păun Octav, Folclor literar românesc, E.D.P., Bucureşti, 1967 Mihai Pop,Obiceiuri tradiţionale româneşti,,Editura Univers,Bucureşti,1999 Wikipedia,Enciclopedie liberă,Despre folclor I.D.Ştefănescu, Arta veche a Maramureşului

Obiceiuri de Paşte în zonele Borşa, Moisei şi Vişeu, județul Maramureş Prof. Roman Maria Liceul Tehnologic Forestier Sighetu Marmaţiei În Maramureş sfintele Paşti reprezintă un prilej de bucurie absolută; oamenii, prin intermediul postului, îşi curăţă sufletele şi trupurile de păcatele neputinţei omeneşti. Pregătirile pentru sărbătorile de Paşti sunt pe ultima sută de metri. În localităţile tradiţionale maramureşene se obişnuieste ca în Joia Mare să se vopsească ouăle. În alte locuri, acest obicei se practica în Vinerea Mare. Ouăle roşii sunt asociate cu jerta Mântuitorului, însă şi celelalte culori au semnificaţii. Credinţa populară spune că atâta timp cât vor fi vopsite ouăle roşii, răul va fi ţinut departe. Ultima săptămână din postul Paştelui se numeste „Săptămâna Patimilor‖ şi începe în duminica Floriilor, duminica în care se comemorează intrarea lui Iisus in Ierusalim. „Săptămâna Patimilor‖ comemorează prinderea lui Iisus, crucificarea şi moartea Lui. În această ultimă săptămână, bisericile ţin slujbe, ultima masa, in 293


fiecare seara, slujbe numite „Denii‖. De luni până joi se comemorează prinderea şi închiderea lui Iisus. Ziua de joi se numeşte „Joia Mare‖. Vineri, numită „Vinerea Mare‖, se comemorează crucificarea şi moartea lui Iisus pe cruce. În această zi, se ţine „post negru‖, adică nu se mănâncă nimic până a doua zi (copiii şi persoanele bolnave pot mânca pâine şi apă după asfinţitul soarelui). Tradiţiile de Paşti sunt nenumarate în Maramureş şi se leagă nu doar de vopsitul ouălor, ci şi de ciocnitul ouălor şi superstiţiile despre acestea. Se spune că a cui ou se sparge mai greu, în timp ce sunt date în ciocnă, acea persoană va fi puternică tot anul. Credinţele maramureşenilor fac referire si la celelalte bucate specifice pe masa de Paşti: mielul şi pasca, dar şi vinul, ceapa, usturoiul, alimente ce sunt duse la biserică pentru a fi sfinţite în ziua învierii. Pasca ocupă un rol important în cadrul acestei sărbători. Aceasta este frământataă cu lapte şi ou, umplută cu brânză dulce de vacă şi stafide. Este ornată în semnul crucii din aluat împletit, dar sunt folosite şi ornamente florale tot di aluat dospit. Oul reprezintă simbolul fecundităţii şi era folosit din cele mai vechi timpuri si de alte popoare, în ritualurile lor de sărbători. De exemplu, popoarele Asiei si Europei care serbau Anul Nou la echinocţiul de primăvară ofereau în dar prietenilor şi vecinilor, ouă roşii. În Maramureş simbolistica şi importanţa oului roşu a dus la existenţa unor obiceiuri. ―Umblatul în tez‖, în satele din Maramureş, este un obicei respectat cu sfinţenie. În zona Borşa – Vişeu, dar şi în satele de pe văile Izei si Vişeului se practică în Ziua de Paşti obiceiul numit ―Umblatul in tez‖. Copiii, baieţi si fete până la 12 ani, îşi iau trăistuţele ca la Crăciun si umblă din casă în casă cu mesajul ―Hristos a Înviat‖. Gazdele răspund ―Adevărat că a Înviat‖ şi oferă copiilor un ou roşu. Dacă în grup se nimeresc copii mai mari, de 13-14 ani, acestora li se oferă în glumă un ―pranic‖ de spălat rufele, o ―cociorvă‖ de scos pâinea din cuptor sau alte unelte pentru a li se da de înteles că sunt prea mari pentru a mai câştiga ceva nemuncit. După ce unul sau doi membri din fiecare familie, care erau plecaţi la biserică pentru a participa la slujbă şi la sfinţitul bucatelor alese, copiii care erau plecaţi în tez se întorc la casele lor pentru ca, întreaga familie să ciocnească ouăle roşii şi să guste din bucatele sfinţite. Maramureşenii, în ziua de Paşti, nu trebuie să doarmă deoarece se spune că cine va dormi în această zi nu va avea parte de zile însorite la făcutul fânului. Adoua zi, luni după Paşti, se umblă la udat. Băieţii sunt cei care vizitează fetele pentru a le stropi cu apă sau, mai nou, cu parfum. Aşadar fetele vor fi , în anul ce vine, mereu proaspete, sănătoase şi dătătoare de rod. Acest obicei este un prilej ca tinerii să se întâlnească, să socializeze şi să se cunoască mai bine. Aşadar, Paştele este o sărbătoare ce primeşte o deosebită atenţie din partea maramureşenilor. Este aşteptată cu multă nerăbdare şi implicare emoţională. Devine un prilej de reunire a familiilor, de curaţie sufletească, de bucurie şi participare la obiceiurile păstrate, cu sfinţenie, din moşi strămoşi. BIBLIOGRAFIE: 294


Simion Florea Marian, Tradiţii populare române, Sibiu, 1878; Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundaţiei culturale române, 1997; Mihai Pop, Obiceiuri traditionale româneşti, Editura Univers, 1999; Pamfil, Maria Bilţiu, Calendarul popular Vol I, Obiceiurile primăverii şi verii, Editura Ethnologică, 2009. Obiceiul „ Legatul parilor în gard‖ și cătatul ursâtului la românii maramureșeni Flaviu VIDA, Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Maramureșul reprezintă o referinţă în ceea ce priveşte păstrarea tradiţiilor populare într-o formă intactă, neatinsă de pericolul modernismului distrugător al culturii tradiţionale. În acest spaţiu al ţării, există un potenţial identitar extraordinar ce ar putea fi valorificat în contextul „Europei fără graniţe‖, contribuind atât la cunoaşterea unor particularităţi zonale, cât şi la îmbogăţirea spiritului universal european. Potrvit lui Ernest Bernea: „Satul românesc are un conţinut de viaţă străveche. Un trecut îndepartat ne este pe această cale prezentat nu în resturi moarte, ci printr-un document viu‖39. Universul credinţelor magico-religioase ale românilor maramureşeni este unul deosebit de complex şi în acest sens Tache Papahagi afirma: „sufletul maramureşean va fi fost stăpânit cu atâta putere tiranică de credinţa lui în efectele magiei, încât orice desconsiderare a acestei înrădăcinate credinţe atrăgea după sine multiplele şi chinuitoarele urmări din partea vrăjitoarei‖. Alături de locul rău şi locul bun, zi şi întuneric, drum, răscruce, pod, zile faste şi nefaste, ţăranii maramureşeni credeau într-o varietate de fiinţe supranaturale de care purtau o mare frică: demoni, zâne rele, personificări calendaristico-meteorologice: Odotia, ursitoarele, Frumuşelele, Fata Pădurii, Omul Nopţii, vârcolaci, strigoi, omul de ape, moroi, Marţolea etc. Pentru a contracara sau diminua acţiunea acestor forţe malefice, care le depăşeau sfera de înţelegere, oamenii apelau la iniţiaţii în practicile magice. Vrăjitoarele şi descântătoarele erau actanţii magici la care apelau pentru vindecarea bolnavilor, făcutul sau desfăcutul dragostei, eliminarea adversarilor. Fiind poeme cu funcţie ritualică puternică, descântecele constituie principalul component al actului magic, ca atare şi principalul purtător de eficienţă magică. Conceptul mitic pe care se fundamentează este puterea magică a cuvântului, înţeleasă ca o putere materială, cu eficienţă directă asupra structurii concretizate în evenimentul la care se referă‖40. Acestea completează repertoriul 39

Ernest Bernea, Civilizaţia română sătească, pp.11-12. Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Foclor literar românesc, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990, p. 174. 40

295


unor credinţe ancestrale aflate la limita sentimentului religios. Descântecul de dragoste, ca tradiţie premaritală era practicat în ajunul Crăciunului, la Anul Nou, Rusalii, Sânziene la Sânvăsâi şi la Bobotează, sau în alte zile mari de sărbătoare ale anului. Acestea se îndeplineau ritualic numai în anumite părţi ale zilei - înainte de răsăritul soarelui, sau în miez de noapte, considerate ca favorabile acestor acte magice. Maramureşul voievodal reprezintă un spaţiu în care dăinuie tradiţiile venite de undeva din ancestral. Unul dintre obiceiurile vechi care se păstrează şi azi este cătatul ursâtului, în care se regăseşte mentalitatea omului aflat la graniţa dintre sacru şi profan. Din totdeauna, dacă omul nu reuşea să găsească explicaţii raţionale la anumite experienţe sau dorinţe, se refugia în zona miraculoasă în care limitele dintre posibilitate şi imposibilitate, dintre realitate şi utopie se reduc semnificativ. Conservate în mentalul omului ancestral, ritualuri magice puteau transforma dorinţele în realitate. „cătatul ursâtului‖cu „legatul parilor în gard‖ se practica în cadrul sărbătorii de Anul nou. Descrierea unui obicei din seara de Sân Văsâi în Maramureș de către Simion Botizan, intelectual din Maramureş în cadrul unei adunări a societăţii Petru Maior în anul 1869, ne oferă posibilitatea de a sonda universul imaginarului magic al satului maramureşean: „Feciorii în sera acesta de comunu sunt absenţi, fiindu-că copilele au să tienă svatu important. Maria începe: dragele mele sorate mane sera dupa cina ne vomu aduna langa gradina Albanului. Tu Flore ti-vei face strutiu de perisiora cu cipcă vierde, tu Ilena vei ave o crenga de barbenocu cu stramatura (haraszt) rosia, Erina si-va face strutiu de pospanu cu stramatura vierde, er Angelina si-va aduce o crucitia de tisa cu cipca albastra. Aveţi grige bine de ce vam spusu, apoi pansaturele să nu vi le uitaţi acasa. Se ne vedemu in ceasu bunu‖. Fiecare fată se gândea în acest timp la povestea de dragoste cu feciorul pe care-l iubea şi la destinul care-i ce-i este hărăzit. Cu recuzita rituală amintită, fetele urmau să practice un vechi obicei în vederea măritişului: legatul parilor din gard. Maria trebuia să le lege la ochi pe actantele ritualului cu năframa, iar în cele din urmă să facă acelaşi şi cu ea , în timp ce rostea la fiecare incantaţii magice. No asie soriore, amu suntemu gata; apoi luati sema, mergeţi la gardu, si parulu care lu veti atinge antaia oră cu mana, inpenati-lu care cu ce aveti, descantandu: San-Vasîiu baltiatu Adă-mi unu barbatu Catu de blastamatu, Dar bine ntramatu‖ Pierderea vreunui obiect ritual ar fi fost considerat un semn de rău augur. După legarea parilor din gard, urmează un alt ritual, la apa râului din apropiere, în care fetele se spală pe faţă şi descântă pe rând: Râuleţ sprinten, creţ Am venit, ca să te-nduri Să ne scapi de tâpături; În anul urmatori 296


Să fim ca nişte flori Neninsă, neatinsă, Nici de brumă, nici de ciumă. Şi prin aceasta se cred a fi asigurate pentru anul ce urmează, de orice ţâpăture‖. Dimineaţa, fiecare dintre fetele participante la ritualul magic se ducea la parul pe care şi l-a ales, deoarece în viziunea populară, acesta urma să-i dezvăluie identitatea viitorului soţ. Dacă parul era drept şi înalt, viitorul soţ va fi frumos şi harnic, iar dacă acesta era strâmb şi cu noduri, bărbatul va fi rău şi urât. Cea mai rea variantă era aceea, când vântul sufla buchetul şi panglica, deoarece în sensibilitatea populară era un semn rău ce prevestea moarte41. Fetele ajunse la măritiș, păstrează credința ca în noaptea de Anul Nou, pot să afle anumite informații despre felul cum va arăta viitorul lor soț. Legarea la ochi ar putea semnifica transformarea lumii văzutului în cea a nevăzutului. Acest gest prelungește lumea tainică în care au pătruns fetele prin intermediul cuvântului și ritualului. Transformarea „nevăzutului‖ în „văzut‖ ar putea anula demersul magic al ritualului, de aceea fetele trebuiau să fie bine legate la ochi. Totodată gestul acesta amplifică misterul creat de spațiul nocturn. Este un fel de dublare, dublarea misterului. A doua zi, este cercetat cu atenție parul marcat și, în funcție de înfățișarea acestuia, se stabilește fizionomia prezumtivului bărbat. La descifrarea acestor soroace, fetele, adunate în grup, se entuziasmează sau se necăjesc, făcând haz și glume pentru soarta ce le așteaptă. Miezul nopții de Anul Nou este un moment limită, un prag de trecere întrun an nou de aceea fetele, singure, mergeau la râu, cu pâine și sare, spărgeau gheața și îmbrăcate doar în cămășuțe, făceau baie în râul rece cu credința că vor fi curate și frumoase tot timpul anului și desigur, dragi feciorilor.Fata de măritat, dornică de frumusețe și de trecere în rândul obștii, rostea aplecată deasupra apei o invocație emanând un păgânism impregnat cu elemente creștine. Descântecul apei din vale conservă puternice elemente dintr-un străvechi cult al apelor. Fetele mergeau la vale și se spălau „de ură‖; „de țăpătură‖. Doar în cămășuță, invocau apa de mai multe ori, iar apoi se spălau pe față pentru a se purifica. Alături de semnificaţia religioasă „noul an era privit nu atât ca semn al succesiunii calendaristice, cât ca un salt, ca o renaştere totală a întregii firi. Nefiind o simplă trecere lineară, ci o adevărată schimbare ontologică de nivel, el devenea un început absolut. Pentru mentalitatea arhaică, orice apariţie reia, pe un plan sau altul al fiinţei, creaţia primordială a Universului‖42. În colectivităţile tradiţionale, obiceiurile dădeau un ritm propriu vieţii. Respectarea lor cu stricteţe, practicarea lor după rânduiala îndătinată imprima vieţii colective, familiei şi în general, vieţii sociale a satului o anumită cadenţă. Universul imaginar al comunităţilor rurale maramureșene se defineşte printr-o serie de legi imuabile, un curs firesc al lucrurilor care se desfăşoară într-o 41

Simion Botizanu, Sera de San-Vasiiu in Maramuresiu , în „Familia‖, 1869, Nr.5, Pesta, pp. 5051. 42 Mihai Coman, Izvoare mitice, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1980, p. 22.

297


ordine cosmică perfectă, în care religia şi magia sunt complementare deoarece ‖ Marea rânduială a lumii se răsfrânge întreagă, ca soarele în picătura de rouă, în cele mai mici lucruri şi fapte ale omului satului românesc. Îmbibate de religie şi magie, de muzică şi farmec, viaţa spirituală a ţăranului român stăpâneşte înţelesuri adânci, preţuri adevărate asupra naturii lucrurilor şi omului, asupra sensului vieţii şi cuprinsului ei‖43. Lumea satului maramureşean ni se prezintă ca fiind pătrunsă, atât de sentimentul religios, dar şi de o serie de practici magico-religioase cu conotaţie precreştină, care accepta prezenţa farmecelor, a dezlegărilor şi a vrăjitoarelor sau descântătoarelor în experienţa de zi cu zi a vieţii.

Maramureșul – povești de iarnă prof.Csillik Ioana Liceul Tehnologic Forestier, Sighetu Marmației Maramureşul este tărâmul lucrurilor simple. Aici descoperim bogate tradiţii populare şi obiceiuri care au supravieţuit de-a lungul secolelor,dar șiinfluenţe ale timpurilor moderne. Viaţa rurală tradiţională, folclorul şi obiceiurile încă se păstrează aici, fiind încă parte a vieţii de zi cu zi. Pregătirile de Crăciun sunt obligatorii în Maramureș, iar femeile folosesc acest prilej ca să își scoată la iveală zestrea lor sau ale fetelor de măritat. Șterguri frumos țesute, perne îmbrăcate în fețe brodate cu migală, pleduri colorate sunt scoase din dulapuri si așezate în încăperi, mai ales în cea în care sunt primiți colindătorii. Din case nu lipsește nici bradul, împodobit acum cu beculețe si globuri chinezești, iar altădată cu nuci, mere ori șiraguri de boabe de fasole alba în loc de beteală. De Crăciun se fură porțile de la casele unde sunt fete nemăritate și sunt aruncate pe câmp sau pe apă drept răzbunare din partea feciorilor care nu au fost petrecuți, adică au fost respinși de fata curtată.Urmează apoi o negociere între feciori și părinții fetei care trebuie să ofere 2-3 litri de horincă sau mai nou câteva lăzi de bere, încingându-se astfel o mică petrecere de împăcare. Dar uneori acest furt se poate încheia prost pentru că păgubiții supărați fac reclamație la poliție și tot farmecul obiceiului poate dispărea sub o serie de declarații date de feciorii vinovați. Maramureșul este încă un loc în care se pot auzi glasurile copiilor și tinerilor, dar și ale celor bătrâni care vestesc Nașterea Domnului Iisus, dar întâi de toate întreabă: „Slobodu-i a colinda? ‖. Obiceiuri specifice perioadei sunt: „Steaua‖ , „Capra‖, „Jocul moșilor‖, „Viflaimul‖, un teatru popular în care apar personajele biblice care au legătură cu momentul Nașterii Domnului. 43

Ernest Bernea, Civilizaţia română sătească, p.70.

298


Un obicei din seara de Ajun se referă la prima colindă care trebuie făcută de un băiețel și după aceea de o fetiță pentru ca să le meargă bine gospodarilor pe parcursul noului an. De Anul Nou la jocul tinerilor dacă fetele nu sunt jucate de feciori este o rușine și este un început prost pentru noul an. Tot de Anul Nou sau de Bobotează feciorului sau fetei celei mai bătrâne din sat i se fac păpuși din cârpe reprezentând moși sau babe care ar trebui să țină loc de soție sau soț pentru cei vizați de acest obicei. Păpușile sunt puse în centrul satului pentru a fi văzute de oamenii care ies de la biserică și sunt însoțite de mici poezioare care îi atenționează pe cei vizați că ar fi timpul să-și facă o familie: „ Mândru-ai fost, mândru-ai crescut,/Da‘ bătrân te-ai mai făcut./Ai gândit că-i si pe veci/Tânerel,d-amu ești vâj !‖;„ Mărităte gugulină,Că rămâi fată bătrână/Că și dracu s-o însurat/Și tu nu te-ai măritat! ‖ Seara în șezătoare așteptând feciorii două fete care sunt mai înfigărețe smulg din fiecare caier al celorlalte fete câte un pumn de lâna și-l torc în timp ce rostesc:,,Ce torci? Ce torci?/ Feciori! Feciori!/De pîn tăte șăzători/Că de n-or veni or plezni/De n-or pleca or crepa ‖ Apoi fetele fac un ghem din lâna smulsă și merg la o altă șezătoare afară și leagă parii(lemnele din gard) pentru ca feciorii să nu meargă la altele ci să vină la ele. Când vin feciorii ei se servesc cu colac și aldămaș(palincă).Tot în seara de Anul Nou fetele merg afară cu o ață roșie și leagă parii, numărând de la 10 la 1; când ajung la 1, leagă parul și a doua zi de dimineață merg să-l ,,citească ‖: dacă parul e drept, băiatul e frumos iar dacă e rupt băiatul e șchiop . În seara de Bobotează fetele fac găluște cu răvaș pe care e scris numele băiatului dorit. Apoi se prinde mâțu (pisica), se pune într-un sac iar fata a cărei gălușcă a mâncat-o se va mărita în următorul an. Bibliografie: Din vremuri de demult cu drag povestite de moașa, moșu,mămuca și tătuca nouă coconilor ca să nu uităm cine suntem și de unde venim. Pomul-obicei de iarnă din Ferneziu-Baia Mare Autori: Prof.Pop Ramona-Cristina Prof.înv.preșcolar Pop Liliana- Florica ,,Ținut de legendă, cu istoria dăltuită în lemn și piatră, Maramureșul-în ciuda greutăților pe care le-a avut de suportat de-a lungul veacurilor-păstrează și el valoroase datini și obiceiuri, mesagere vii de-a lungul istoriei‖( Francisc Nistor ―Iarna maramureșeană―). Românii în general și maramureșenii în mod mai special au păstrat tradițiile și își respect înaintașii-nu o spun doar eu pentru că sunt din acest colț mirific ci mai ales cei care sosesc întâmplător sau special pe aici. Nu întâmplîtor cei care ajung pe aici își doresc să revină, căci nu în multe locuri ale Terrei pot fi întâlnite toate 299


formele de relief ce creează condiții optime de viață: munții cu păduri, dealurile cu fânețe, câmpii străbăture de mulțimea râurilor șerpuitoare, forme de relief cu babe și sfincsi și zmei, ce au dat naștere atâtor legende locale și pe care omul le-a străbătut și studiat în timp, căci curiozitatea e o caracteristică a românului. Curiozitatea îl face pe om să se aplece asupra rămășițelor altor timpuri, din siturile arheologice. Atunci de ce nu s-ar apleca și asupra capodoperelor create și transmise de cele mai multe ori pe cale orală de geniul popular anonim, care nu a cerut publicitate și nu a pretins drepturi de autor. Căutând rădăcinile nealterate ale creației populare, facem de fapt o excursie printre semenii noștrii, oameni comuni, pe care cel mai adesea nu-i observăm , dar care au adesea un deposit bogat de trăire și simțire românească. Dacă în trecut fragmente din viața cotidiană a oamenilor era oglindită în picturile din peșteri ori de pe vasele din ceramic, prin basoreliefuri și mozaicuri, azi sau poate și atunci ,omul își exprimă bucuria și tristețea, împlinirea și înfrângerea prin cântec și dans, versuri și melodii cantata sau strigate, acompaniat adesea de un instrument care putea fi….o frunză. Acestea îl însoțesc pe om în trecerea sa prin viață: naștere-căsătorie-moarte dar și la marile sărbători de peste an cu obiceiuri și tradiții vechi, când omul lasă la o parte munca și se bucură de un răgaz de liniște alături de cei dragi. Aceste obiceiuri încântă ochiul și auzul ,dar mai ales sufletul adesea trudit de problemele cotidiene. Despre obiceiuri și tradiții românești s-au scris cărți, au fost făcute filme ce arată bogăția sirituală și material, limbajul și gestica atât de fascinante. Cele mai cunoscute sunt obiceiurile de iarnă, mai ales că la sat iarna este o perioadă de refacere a forțelor pământului și pământeanului. Sărbătoarea Crăciunului în special cuprinde multe și interesante obiceiuri , ca subiect și costumație, îmbinând perioada creștină cu cea precreștină.Aș dori să vă prezint obiceiul intitulat: Pomul –practicat de tinerii din cartierul Ferneziu, localitatea Baia Mare. Denumirea obiceiului ar putea avea trei semnificații: 1. ,,pomul oprit‖ din care Adam și Eva au mâncat în Rai; 2. Arborele Genealogic al Omenirii 3. Veșnicia-în fruntea alaiului de nuntă și de înmormântare fiind un pom/brad veșnic verde. Obiceiul Pomului cuprinde 13 personaje : Dumnezeu, Adam, Eva, trei îngeri, doi draci, două morți, doi moși și un laufăr. Laufărul este de fapt un vestitor, el merge înaintea alaiului și cere voie gazdei să prezinte obiceiul. Această denumire vine probabil de la luceafăr, vestitor al serii și al dimineții. Evenimentele se desfășoară după linia cunoscută: Dumnezeu le interzice celor doi- Adam și Eva-să mănânce dintr-un anumit pom, dar dracii-îngeri alungați din Cer pentru neascultare o ispitesc pe Eva. Mușcă din măr Eva, apoi Adam și sunt alungați din Rai. Obiceiul debutează cu momentul în care Adam este adormit și Dumnezeu o crează pe Eva. Cei doi se plimbă apoi prin Rai, Adam prezentându-i grădina și 300


arătându-I pomul din care le era interzis să mănânce. Cineva îi urmărea pas cu pas, căutând un moment prielnic. Acesta era dracul, care vroia să-I facă pe cei doi asemeni lui: neascultători la poruncile lui Dumnezeu. De fapt în versuri dracul o avertizează într-un fel pe Eva, dar aceasta nu știe să ,,citească‖ gândul necurat.Dracu spune că de va mânca din acel fruct va ajunge la fel ca el-dracu dar și ca Dumnezeu.Eva a înțeles doar ultima parte a precizării, fără să-și dea seama că mâncând fructul oprit ei vor ajunge să cunoască Binele și Răul. Ei mănâncă din măr și automat își dau seama de ce rău au făcut. Sunt alungați din Rai. Dumnezeu îi pedepsește: Întâi pe drac: Din înger negru cum este înfățișat în acest obicei, având coarne , dracu este transformat în șarpe, pentru a se târâ,,pe veci,, și să poată fi omorât de oameni prin zdrobirea capului. Dumnezeu îi pedepsește apoi pe Adam și Eva. Sunt izgoniți din Rai și nevoiți să muncească pentru aobține cu ,,sudoarea frunții,, hrana și îmbrăcămintea de care au nevoie. Cea mai grea pedeapsă era că, prin izgonirea din Rai pierdeau nemurirea și urmau să se întoarcă în pământul din care au fost făcuți. Cei doi draci prezenți în piesă, îmbrăcați în negru având o mască cu coarne încep să danseze, versurile folosind un proverb,descriu momentul când Adam și Eva sunt lăsați singuri în Rai și este momentul în care ei sunt ispitiți să muște din măr:,,Când pisica nu-i acasă/Șoarecii joacă pe masă‖. Tot în acest dans versurile descriu o dispută a celor doi draci referitoare la trupurile și sufletele nefericiților muritori. Dumnezeu nu rămâne nepăsător, nu vrea să-i lase pe cei pe care i-a creat pe mâna necuraților, îndulcind pedeapsa și promițând ca în timp el să îi ajute pe oameni să îi învingă pe draci:,, Capul șarpelui voi zdrobi/ Și pe voi ,voi mântui,,. Dumnezeu nu îi lasă pe oameni fără un licăr de speranță. Speranța că mântuirea va veni dacă omul nu se va lăsa pradă ispitei șarpelui și va asculta de Dumnezeu. ,,Pomul‖ este alcătuit în totalitate din băieți tineri. Însăși Eva este un băiat îmbrăcat în rochie, aceasta deoarece sursele noastre ne spun că această tradiție se păstrează demult când fetele nu aveau voie să colinde, ci doar să aștepte colindători. Există alte două perechi de măști, despre care nu am vorbit: moșii și morțile. Ciudat că sunt două morți poate o moarte a sufletului și una a trupului. Ele apar doar când Adam și Eva sunt izgoniți din Rai și devin muritori. Ele sunt considerate pozitive, căci poate într-o zi ele vor învinge răul. Moșii sunt îmbrăcați cu blană, măști din blană și pe ei sunt atârnați clopoței și talăngi. Recitarea versurilor este întreruptă de diferite colinde. Versurile alternează elemene reale cu cele fantastice. Acest obicei era prezentat în biserica de cartier dar acum a fost interzis, având cum am spus sorginte păgână. Obiceiul se practică în perioada 24-31 decembrie.

301


Șezătoarea Profesor Rad Ileana Grădinița cu Program Prelungit Otilia Cazimir Baia Mare Șezătoarea este un obicei străbun, binecunoscut în satul Maramureșan de altă dată, băieții, feciorii, mergeau seara la o casă unde erau așteptați de fete. Fetele și băieții se întâlneau în șezători pentru a se distra împreună, îmbinând utilul cu plăcutul. Fiecare avea rolul său binestabilit, fetele aveau lucru manual, coseau, împleteau, erau responsabile cu tot ce însemna țesătura, pe când băieții erau responsabili cu buna dispoziție. Tot aici se legau diferite prietenii, ajungând chiar la căsătorie. Generațiile de astăzi sunt preocupate tot mai mult de lumea virtuală, obiceiurile și tradițiile fiind aproapre uitate. Este foarte important ca de la o vârstă cât mai fragedă să fie dezvoltat gustul pentru frumos, pentru tradițiile și obiceiuriile străbune. Chiar de la vârsta preșcolară, sub formă de joc, aceste obiceiuri pot fi readu-se la viață. O să detailez mai jos o serbare cu tema obiceiurile străbunilor, respectiv șezătoarea. ,,Bună seara lele Floare, am venit la șezătoare, să toarcem un caier mare!‖ ,,Poftiți fetelor, poftiți! La șezătoare veniți! Ia ședeți coale pe ladă, Să ne apucăm de treabă! Iar când lucru e în toi, să cântăm ca pe la noi, feciorii să vină roi! ‖ ,,De treabă să n-apucăm, fiecare s-arătăm, ce-am adus ca să lucrăm! ‖ ,,Eu aici voi depăna, firul tot voi aduna, un ghem mare voi forma! ‖ ,,Mâna mea e hărnicuță, la cusut e neîntrecută, Un mileu frumos cusut, pentru păpușă am făcut! ‖ ,,După datina străbună, am luat caierul cu lână, Am luat fusul și furca, cum m-a învățat mămuca! Torc fuior după fuior și mi-oi țese un covor! ‖ ,,Șezătoarea ni-i din plin, numai feciori nu vin! ‖ ,,Ca a noastră șezătoare, nu s-a mai văzut sub soare, Și mai mândră o să fie când feciori o să vină. ‖ ,,Da voi acolo, ce faceți? Toarceți? ‖ ,,Nu toarcem, că destoarcem! Ca feciorii să nu aibă stare până la noi în șezătoare! ‖ ,,Ia treci Ană la fereastră! Și te uită colo-n coastă! Mie așa mi se pare, că se aude larmă mare. ‖ ,,Tu? Ii vezi? Vin? ‖ ,,Lasă că ii aducem noi! M-o învățat bunica să dau cu sâta: ,,Turduluc butuc, pe cine să aduc? Pe Ionu Popii Turduluc butuc, pe cine să aduc? Pe Nicu din vale‖ 302


,,Bună seara gazdă aleasă, am venit la tine acasă. S-a dus vestea-n depărtare că aici e sezătoare. Astăzi vrem să te ajutăm și cu toții să lucrăm. Ai vre-un lucru de făcut? Sau porumb de desfăcut? ‖ Că noi știm a lucra bine, nu ne facem de rușine. ‖ ,,Foaie verde de cicoare, ce bine-i în șezătoare! Vă aducem vești din sat, de pe unde am umblat, Foaie verde viorele, ceru-i plin numai de stele, Cocoșii cântă de zor, mândra moare d-al meu dor! ‖ ,,De lucru ne-am săturat! Haideți să cântăm ceva! Foaie verde și-o lalea, hai să mergem la jucat! ‖ Bibliografie: Versuri culese din popor!

Roata olarului – activitate extrașcolară Prof. înv. preșc. Șomotyuk Anda Bianca Grădinița cu Program Prelungit Micul Prinț Baia Mare Grupa Mijlocie: ‖Albinuțele‖ Titlul activităţii: „Roata Oalrului!‖ – activitate de olărit; Data desfăşurării: 18.04.2019; Durata activităţii: O zi; Grupul ţintă: Preşcolarii grupei mijlocii „Albinuțele!‖ Parteneri implicaţi: Educatoare, Preșcolari, Îngrijitoare, Olar, șofer. Obiective operaționale: a.) Să/și îmbogățească vocabularul cu cunoștințe noi în ceea ce privește olăritul; b.) Să mânuiască lutul după modelul olarului; c.) Să modeleze cu lutul dezvoltându-și motricitatea fină a mâinilor, având efecte pozitive pentru pregătirea preșcolarului pentru scris, pentru domeniul cunoașterii, al creativității, al exprimării copilului prin artă. Resursele: Umane: Educatoarea, îngrijitoare, preşcolarii grădiniţei, părinți, olar, șofer. Materiale: Microbuz, echipament sport, lut, unelte ale olarului, recompense. Descrierea activităţii Modelajul a devenit cu timpul o activitate utilă, cotidiană în gospodărie, dar și o îndeletnicire creatoare de artă. Modelând în lut oamenii au creat și descoperit forme noi de expresie. Frământându-l au descarcat în bulgărele de lut toate grijile zilnice, au revenit la starea de liniște sufletească, încredere în sine și grație artistică. Cunoscând Casa Olarului Vasile Chira din Cărbunari, le-am propus părințiilor să desfășurăm o astfel de excursie în programul intitulat „Şcoala Altfel‖, preșcolarii fiind încântați despre o astfel de activitate. 303


Prin intermediul acestei activități ne propunem să păstrăm tradiția veche privind olăritul, să transmitem mai departe importanța culturii și a tradiției strămoșești, prin schimbarea unor comportamente şi atitudini de tip sănătos atăt în rândul cadrelor didactice, cât şi a preşcolarilor. Olăritul și modelatul lutului sunt cele mai străvechi îndetniciri ale omului, la început născută doar din nevoia de a crea vase pentru păstrarea hranei, ulterior ceramică a devenit artă pentru bucuria sufletului.

Rezultate aşteptate: a. Mânuirea lutului de către preșcolari; b. Interes deosebit pentru activitate; c. Un plus de cunoştinţe referitoare la olărit. 304


Modalităţi de evaluare a activităţii:  Fotografii din timpul activităţii (anexa 1);  Stimulente împărţite copiilor;  Aprecieri verbale. Rezultate înregistrate:  Realizarea unui album foto;  Însuşirea de noi cunoştinţe  Îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte noi. Sugestii şi recomandări: Implicarea în număr cât mai mare a părinților în cadrul unor astfel de activități.

Obiceiuri maramureṣene de Sărbătorile Pascale Prof. Mariṣ Monica, Ṣcoala Gimnazialӑ Satulung, jud. Maramureṣ Ȋnvierea Domnului are darul de a aduce familia ȋmpreunӑ ṣi este plinӑ de obiceiuri tradiṭionale pe care le pot pune ȋn aplicare mӑmicile, tӑticii ṣi copiii din Romȃnia. Lumina sfȃntӑ O importanţă foarte mare o au lumânarea şi lumina de la Înviere. Ȋn noaptea de Ȋnviere, credincioṣii sunt ȋncurajaṭi sӑ meargӑ la bisericӑ ṣi sӑ ia lumina. Ei trebuie sӑ aducӑ de acasӑ o lumȃnare, pe care o vor aprinde cu cea pe care o scoate pӑrintele din altar. Lumina este simbolul Ȋnvierii. Cele mai multe familii pӑstreazӑ restul de lumȃnare ramasӑ nearsӑ dupӑ slujbӑ ṣi o aprind ȋn cursul anului ȋn cazul ȋn care au un mare necaz. La sfȃrṣitul slujbei de Ȋnviere, preotul ȋmparte tuturor Sfintele Paṣti ṣi ȋi ȋmpӑrtӑṣeṣte pe cei mici. Lumânarea se păstrează şapte ani şi se aprinde în caz de grindină, furtuni sau mari primejdii. În noaptea Învierii, la miezul nopţii, când oamenii merg la slujbă, aprind lumânări la mormintele celor morţi din neamul lor. Ouӑle roṣii Cel mai rӑspȃndit obicei creṣtin de Paṣte este vopsirea de ouӑ roṣii. Acestea sunt nelipsite de pe masa copioasӑ din prima zi a acestei sӑrbӑtori ṣi face deliciul celor mici, care abia aṣteaptӑ sӑ le ciocneascӑ. Existӑ mai multe legende legate de obiceiul vopsirii ouӑlor ȋn cultura romȃneascӑ. Cea mai popularӑ dintre ele spune cӑ Maica Domnului, care venise sӑṣi plȃngӑ fiul rӑstignit, a aṣezat coṣul cu ouӑ lȃngӑ cruce ṣi acestea au fost ȋnroṣite de sȃngele care picura din rӑnile lui Iisus. Dupӑ o scurtӑ perioadӑ de odihnӑ, toṭi membri familiei se aṣeazӑ la prima masa festivӑ de Paṣte, dar nu ȋnainte de a se spӑla, ȋncӑ o datӑ, ȋn mod ritual, cu oul roṣu, o urzicӑ ṣi un banuṭ. Ciocnitul ouӑlor roṣii se face cu solemnitate ṣi cu 305


respectarea unor reguli precise: persoana mai ȋn vȃrstӑ, de obicei bӑrbatul, loveṣte violent "capul" oului ṭinut de partener, ȋn timp ce rosteṣte "Hristos a Ȋnviat" iar partenerul ȋi rӑspunde "Adevarat a Ȋnviat". Fiecare membru al familie trebuie sӑ mӑnȃnce mai ȋntȃi un ou sfinṭit dupӑ care consumӑ din toate bucatele sfinṭite la bisericȃ. Abia dupӑ aceasta se poate mȃnca din celelalte feluri de mȃncare aṣezate din abundenṭӑ pe masa festivӑ. Mielul Ȋn Maramureṣ, toate familiile servesc la masa de Paṣte carne de miel preparatӑ sub diverse forme. Fie cӑ este vorba despre fripturӑ sau drob, cei mici ṣi cei mari se bucurӑ de carnea gustoasӑ. Mielul este simbolul Mȃntuitorului Iisus, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea, pedepsit fӑrӑ vinӑ. Pasca La bisericӑ, pasca este dusӑ ȋntr-un coṣ anume pregӑtit pentru Paṣte. Dupӑ sfinṭirea din dimineaṭa primei zile de Paṣte, pasca dobȃndeṣte puteri purificatoare, asemeni anafurei. Ea este sfinṭitӑ ṣi se consumӑ imediat dupӑ anafurӑ. Tot ȋn coṣul care se duce la sfinṭit, femeile pun cȃrnaṭi, ouӑ roṣii ṣi ȋmpistrite, colaci, branzӑ, slӑninӑ, drob, usturoi, sare, prӑjituri ṣi alte alimente. Acestor alimente, sfinṭite, li se atribuie puteri vindecӑtoare. Acest preparat dulce obṭinut din aluat, branzӑ ṣi stafide, pasca, este printre felurile preferate ale celor mici. Pasca are formă rotundă pentru că, în popor, se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Pe margini se pune un colac împletit în trei, iar la mijloc se face o cruce din aluat, simbolizând crucea pe care a fost răstignit Hristos. Între împletituri se pune brânza sărată sau dulce, frământată cu ou şi stafide. Pasca se împodobeşte cu ornamente din aluat. Pasca este dusă la biserică în Noaptea de Înviere pentru a se sfinţi. Astfel, ea dobândeşte puteri purificatoare. Obiceiul udatului sau al stropitului ″Udatul‖ de Paşti e un obicei al purificării şi al fertilităţii: natura, pământul, plantele trebuie să reînvie, au nevoie să fie udate, stropite, pentru a fi rodnice. Şi fetele şi femeile frumoase trebuie stropite, pentru a fi curate şi sănătoase şi pentru a face copii frumoşi şi sănătoşi. BIBLIOGRAFIE 1. Bruda Anca, Voinea Carmen, 2013, Tradiṭii ṣi obiceiuri de Paṣti, Editura Magister, Sibiu 2. Brăiloiu C., 2002, Sărbători şi obiceiuri, Ed. Enciclopedică 3. Ghinoiu Ion, 2001, Mică enciclopedie de tradiţii româneşti, Ed.Enciclopedică 4. www.didactic.ro

306


Sânzâienele – sărbătoare solară Simboluri. Obiceiuri. Funcții Feidi Mariana, Școala Gimnazială Dimitrie Cantemir Baia Mare Tămaș Rodica, Școala Gimnazială Dimitrie Cantemir Baia Mare Feidi FlorianȘcoala Gimnazială Dimitrie Cantemir Baia Mare Din vremuri străvechi și în toate tradițiile spirituale ale lumii acesteia, Soarele a fost divinizat ca fiind centrul Universului, magnificul astru solar în jurul căruia totul se învârte, de care totul depinde și din care totul se naște. Pentru toate culturile Terrei, Soarele a reprezentat și reprezintă puterea cosmică supremă, fiind cel care asigură existența și dezvoltarea vieții pe Pământ. Soarele este generator de viață, iar strălucirea sa provoacă manifestarea lucrurilor. Ca sursă de căldură, Soarele simbolizează vitalitatea, pasiunea și tinerețea. Răsăritul și apusul reprezintă simboluri pentru naștere, moarte și renaștere. În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau Drăgaică. În această zi din calendarul estival este sărbătorită o divinitate agrară, „protectoare a lanurilor de grâu şi a femeilor măritate‖ (Ghinoiu 1997, 66), iar sărbătoarea poartă numele de Sânziene (<lat. Sancta Diana) în Transilvania şi în Banat şi de Drăgaică într-o parte a Moldovei, în Muntenia şi în Oltenia. Acelaşi nume îl poartă şi o plantă (lat. Gallium verum) despre care se crede că înfloreşte în noaptea de 23 spre 24 iunie. Ea devine un semn al echilibrului temporal întrucât, dacă sânzienele nu înfloresc în această zi, se spune că vegetaţia nu a ajuns la stadiul de dezvoltare la care ar fi trebuit, iar recoltele nu vor fi bogate. Dacă, dimpotrivă, sânzienele înfloresc mai devreme se crede că timpul este prea înaintat (Pamfile 1997: 59). Cântecul cucului este şi el un semn al mersului vremii. Dacă cucul va înceta să mai cânte înainte de Sânziene, vara va începe cu călduri mari şi va fi secetoasă. În credința populară, Sânzienele erau considerate a fi niște femei frumoase, niște adevărate preotese ale Soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om. Sunt numite Drăgaice în zona de sud a țării, dar mai sunt cunoscute și ca Albele, Împărătesele Cerului, Doamnele Cerului, Minunatele, Frumoasele, Domnițele, Sfântuțele, Stăpânele, Miresele Soarelui, Măiestrele, Milostivele, Sfintele Mari, Silvanele, Vitezele, Bunele, Binefăcătoarele, Șoimanele, Magistrele, Pădurenele, Codruțele, Luminoasele, Reginele Holdelor, Dărdaicele. Noaptea de Sânziene era considerată o noapte plină de feerie spirituală, noaptea în care dorințele trebuie expuse imensității Universului, sub ocrotirea atentă a acestor ființe numite Sânziene. Acestea sunt create din esențele cele mai pure, sunt învăluite de mistere ancestrale, iar existența lor coincide exact cu momentul primei raze de soare care a mângâiat Terra. Ființe diafane, ușoare ca eterul, mai frumoase decât nimfele elene, cele care râd mereu de Cronos (ele fiind atemporale), Sânzienele iubesc viața în toate formele ei. Ele sunt percepute a fi juste și nepărtinitoare, nefavorizând spicul grâului, în detrimentul dorinței arzătoare a fetei ce dorește a se vedea măritată cu 307


alesul inimii ei, ci ele aduc în egală măsură daruri divine atât oamenilor, animalelor și plantelor deopotrivă. Sânzienele nu sunt discriminatorii, căci pe tărâmurile unde ele sălășluiesc în timpul anului există doar lumină, pace, nemurire și iubire. Noaptea de Sânziene este o noapte în care se crede că puterile cerului se unesc cu puterile pământului, cele masculine se unesc cu cele feminine, într-o armonie desăvârşită pentru a descătuşa izvoarele vieţii şi ale creaţiei, pentru a ajuta tot ce e viu să crească, să se înmulţească şi să se răspândească. În ajun de Sânziene fetele ce vor să se mărite se întâlnesc cu flăcăii ce doresc să se însoare. Băieții fac ruguri și împletesc cercuri din ramuri de alun, le aprind și le învârt în sensul mișcării Soarelui, cu strigături menite a grăbi înfăptuirea nunților. La venirea amurgului cercurile înflăcărate se aruncă de pe coline pentru a se rostogoli la vale, semnificând ciclul vieții. Vârful colinei de unde cercurile arzând erau rostogolite la vale semnifică nașterea, iar parcurgerea cercului înflăcărat până în vale semnifică durata vieții. Cercurile înflăcărate se opreau în vale și fumegau până la stingere, ceea ce semnifica moartea, stingerea vieții. Aceste focuri sacre, cu menirea de a arde, semnifică purificare, un ritual de a curăţa pământul de toată necurăţia adunată în timpul anului și de a alunga forțele malefice din împrejurimile satelor. În preajma sărbătorii de Sânziene abundă practicile privind căutarea alesului în vederea căsătoriei. Fetele culeg flori de sânziene (Gallium verum), din care împletesc cununi. Cu aceste cununi se întorc în sat și le aruncă peste casă. Dacă se agață cununile de hornuri, acesta este un semn că se vor mărita chiar în acel an. Femeile căsătorite aveau alte griji, astfel că îşi înfăşurau cu sânziene (Gallium verum) mijlocul, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului. Flăcăii și bărbații își încingeau brâul cu o cunună împletită din pelin (Artemisia absinthium) pentru a nu avea dureri de spate când coseau iarba. Atât fetele, cât şi femeile, fără deosebire, îşi puneau în păr sau în sân floarea de sânziene, pentru a atrage atenţia asupra frumuseţii lor. În dimineaţa Sânzienelor, fetele se scăldau în rouă din zone neumblate. Roua sânzienelor era strânsă de femei vârstnice într-o cârpă albă, din pânză nouă, apoi pânza înrourată se storcea într-o oală nouă. În drum spre casă, femeile vârstnice care adunau roua nu vorbeau deloc şi mai ales trebuiau să evite oamenii în drumul lor spre casă. Dacă toate acestea erau împlinite, atunci cine se spăla cu roua dimineții de Sânziene era sănătos şi atrăgător peste an. De asemenea, fetele obişnuiau, în timpul zilei, considerată o perioadă extrem de benefică, să se supună descântecului de întors inima unuia către altul, de unde se poate vedea că aproape toată ziua era dedicată în special iubirii. În medicina populară, sânziana este folosită împotriva multor boli, dar aceasta trebuie culeasă în zorii zilei, iar planta trebuie să fie înrourată. Se spune că sânzienele puse în apa de baie întăresc copiii fragili și bolnăvicioși, acest procedeu fiind folosit şi pentru tratarea frigurilor. În tradiția populară se crede că roua căzută pe flori în noaptea de sânziene vindecă bolile de ochi şi de piele. Datinile româneşti ale Sărbătorii Sânzienelor, indică cu claritate că acestea sunt reminiscenţele unor mistere preistorice. Sărbătoarea de Sânziene pare a fi direct asociată cu Lumina, cu Focul și Soarele, cu Sacrul și Profanul, cu Cerul și 308


Pământul, cu viața însăși. De Sânziene se celebrează de fapt conectarea cu Natura și cu Viața, cu Spiritul Intuitiv Românesc, cu Miraculosul însuși și cu Atemporalul. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau înapoi, adică nu mai cresc deloc căci natura se îndreaptă către un alt solstițiu: cel de iarnă. De când răsare iarba pe plaiurile românești, în poienile de munte din ținutul de vrajă al Maramureșului, mai exact în localitatea Borșa, la vremea solstițiului de vară, se spune că o floare neasemuit de gingașă, chemată parcă la lumină de atâta dărnicie a soarelui, coboară printre oameni, le ascultă inima, le împlinește dorințele. Este Sânziana, o floare fermecată, prinsă de fete în cununa gândurilor și speranțelor lor curate, purtată de feciori cu mândrie la struțul pălăriei, cântată în cântece și versuri într-un ritual străvechi și tulburător ca semnificație umană. Realitatea acestui moment de intensă trăire sufletească pare a se contopi cu irealul unei lumi de basm, cu zâne bune, cu feți-frumoși și fete-cosânzene. Înfloritul sânzienelor marchează începerea muncilor agricole de vară, cositul fânului în special, perioadă intrată în tradiția populară locală. Astfel, în ajun și în ziua de Sânziene (24 iunie), oamenii mai păstrează câteva datini pline de semnificații, una dintre ele fiind aprinderea făcliilor. Cu câteva zile înainte de Sânziene, coconi și feciori colindă pădurile, adunând în tocuri din coajă de copac sau în frunze de brusturi, rășină de pe molizi. Apoi caută un pui de molid (preferabil uscat), pe care îl curăță de crengi, făcând din el un par. Apoi, în funcție de priceperea fiecăruia, își făceau o făclie, cât mai mare posibil, care să ardă cât mai mult. Se obișnuia ca această făclie să fie pregătită de către cei mai în vârstă din familie. Pregătirea făcliei începe în ajun. Parul este cioplit și netezit, pentru a putea fi ținut în mâini, iar celălalt capăt era crăpat în patru, între aceste despicături fiind înfipte așchii de molid și câlți de cânepă, peste care se punea un strat de rășină. Operațiunea continua în același mod, până se obținea făclia. Când s-a înnoptat, grupuri de copii și feciori (de regulă 12) urcă cu făcliile pe coama dealurilor, se adună în cerc, își aprind făcliile, pe care le învârt deasupra capului sau în față, în sensul rotirii Soarelui, strigând: ‖Făclia, mă!‖, apoi se avântă într-o roată, dans ritual de mare virtuozitate și forță, rostind în cor: ―Fugi soare după soare/ Că te-ajunge altu Soare,/ Du-te Soare, zină soare/ Să zină altul mai mare‖. De asemenea, făclia se mai trece și printre picioare, simulând săritul peste focul sacru , cu scop purificator. Când făcliile sunt aproape gata de ars, fiecare coboară cu ea și înconjoară țarina și livada cu semănături, o aduce acasă și o dă mamei sau tatei, pentru a o înfinge în grădină, între straturi, în holda de cartofi sau în porumb, pentru a avea o recoltă mai bogată și pentru a fi ferite de dăunători. Dacă umblatul cu făclia se practica de către feciori, în special, în această noapte magică, fetele se adună în grupuri și colindă văile și munții, adunând flori dalbe de sânzâiene, considerate flori ale dragostei și ale norocului, și împletesc cununi pe care le aruncă pe casă, pentru împlinirea ursitei sau le anină la uși și la

309


ferestre, la pridvoare și la oglinzi. Aceste flori sunt atât de îndrăgite, încât sunt cultivate și în grădini, sub fereastra casei. Se mai obișnuiște ca la miez de noapte, în ajunul sărbătorii, fetele să se furișeze la o apă curgătoare, la un râu și să se scalde în locuri de taină, alese din timp, pentru a nu fi văzute de nimeni, ca să fie frumoase și curate, ca apa neîncepută. În apa în care se scaldă aruncă flori de sânziene. Se mai obișnuia ca în ziua de Sânziene feciorii să poarte brăduți împodobiți cu colaci, turtă dulce, clopoței, basmale și batiste, iar fetele să poarte cununi pe cap și prinse în cozi, cu care se duceau la hora satului, amintind astfel de preafrumoasele cosânzene din basme. Din 1982 a intrat în tradiția borșenilor ca în ziua de 24 iunie să se organizeze Festivalul Național de Folclor ―Nopți de Sânziene‖. Acest festival începe cu o paradă a portului popular (#Mă port popular), apoi continuă cu spectacole folclorice care au loc pe o scenă, în centrul orașului. Este un eveniment care adună mulți turiști, în acest an fiind prezenți și turiști din Brazilia care spun că au găsit similitudini între obiceiurile practicate aici cu ocazia Sânzienelor și obiceiuri practicate la ei. Simbolul (lat. symbolum, greacă, simbolon) ,conform definiției de dicţionar, este o reprezentare a unui lucru, concept sau calitate. E un semn convențional sau grup de semne convenționale folosit în știință și tehnică și care reprezintă sume, cantități, operații, fenomene, formule. Folosirea și manipularea simbolurilor permite comunicarea și explorarea relațiilor existente între lucruri, concepte și însușiri. Ivan Evseev defineşte simbolul drept o înrudire cu mitul și cu ritualul religios , fiind transmis din epoci ancestrale . Indiferent de tipul acestuia ( fitomorf, avimorf, antropomorf, zoomorf, concret, abstract etc) , simbolul nu este un simplu semn, el reprezintă mult mai mult, pentru că ,,ne duce dincolo de semnificație, decurgând din interpretare, condiționată la rândul ei de anumite predispoziții. El este încărcat cu afectivitate, acționând asupra structurilor mentale". În ce privește floarea, aceasta este simbolul frumuseții al armoniei , al pasiunii, al tinereții şi al purităţii. Asocierea simbolică între floare și femeie reprezintă toposul poeziei și literaturilor lumii, floarea fiind ,,un receptacol al forţelor și al darurilor uraniene ce vin spre ea sub forma razelor solare, a ploii sau picăturilor de rouă‘‘. Pentru Novalis, floarea reprezintă un simbol al dragostei și al armoniei ce caracterizează natura primordială . Nu întâmplător, ea se identifică cu elixirul vieții, iar înflorirea reprezintă înapoierea la centru , la unitate, la starea primordială. Simbolurile fitomorfe sunt omniprezente în viața comunității rurale, pictate sau gravate pe obiecte de muncă, pe porțile tradiționale ca motiv decorativ, pe vasele de ceramică (blide,ulcele…) ,dar mai ales cusute sau brodate pe diversele componente ale portului popular . De cele mai multe ori se face asocierea simbolică între floare şi feminitate. Fetele sunt asemuite cu florile, cântecul florilor este cântecul fetelor; florile simbolizează, ca în multe părți ale lumii, vârsta feciorelnică feminină, de unde și termenul ,,deflorare‘‘ .Există o multitudine de credinţe şi superstiţii legate de flori, 310


regăsite pe tot cuprinsul ţării: dacă o femeie gravidă pune o floare în brâu sau în păr, pruncul ei se va naște cu un semn pe trup asemănător florii; din florile care ornează lumânarea de botez nu are voie să ia nimeni niciuna, pentru că astfel i se ia somnul copilului ; copilului mic să nu i se dea în mână flori, pentru că nu va începe curând să vorbească ; dacă o fată îi ia alteia floarea pusă în păr, ca podoabă, înseamnă că îi ia cinstea și norocul ; în tot Postul Paștelui, să nu se aducă în casă flori de culoare galbenă, pentru că nu se vor mai oua găinile ; să nu fie aruncate florile duse la mort, pentru că este un gest care poate atrage decesul celor în viață ; și nici să nu fie mirosite florile de pe morminte, pentru că nu-i va merge bine celui care o face ; când înfloresc toamna florile, este semn că va ninge devreme în acel an; în prima scaldă a nou-născutului se pun flori, pentru ca el să fie frumos şi roșu ca bujorul. În textele folclorice, dragostea, cea mai frumoasă dintre podoabele vieții, este comparată cu un pom sau cu o floare ce crește din miracolul iubirii și pe care numeroși dușmani își pun în gând să o suprime sau să-i stăvilească creșterea; de altfel în oraţia de nuntă ,mireasa este o floare răsădită în grădina mirelui ( Chioar) : ,,Tânărul nost crăişor, / Plin de pară și de dor, /O floricic-a aflat / Și-o rupt-o din rădăcină /S-o ducă-n a a lui grădină, / Acolo să o sădească, / Să crească, sănflorească / Și la mulţi ani să trăiască‘‘. Florile de sânziene se bucură de o valore simbolică aparte. Sărbătoarea care le poartă numele își are originea într-un străvechi cult solar. Probabil că denumirea este preluată de la Sancta Diana, zeiţa silvestră, singura zeitate păgână căreia, în limba română, i s-a atribuit calitatea de „sântă", rezervată, cu această excepţie, numai sfinţilor creştini: Sântămărie, Sâmpetru, Sântoader, Sânmihai, Sântandrei. În mitologia greacă se povesteşte cum mama ei, Latona, originară din Dacia, nu este lăsată să nască nicăieri şi biata Latona umbla de colo-colo cerşind adăpost, aşa cum, mai târziu, legendele româneşti o înfăţişează în această postură pe Maica Domnului. O singură insulă izolată şi pustie, Delos, a primit-o şi acolo s-au născut gemenii Apolo şi Diana. Apolo revenea în patria mamei lor la fiecare 19 ani, iar Diana cu arcul în mână şi cu toba doldora de săgeţi umbla, înconjurată de amazoane, pe malurile Dunării şi prin pădurile vechii Dacii. Sânzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, reprezentări fitomorfe (florile de sânziene, plante erbacee perene din familia rubiaceelor, cu frunze înguste, cu flori galbene ,parfumate) şi divinităţi antropomorfe. În credinţa populară, Sânzienele sunt nişte femei frumoase, nişte adevărate preotese ale soarelui, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om. Nu este exclus ca în vremuri îndepărtate populaţia din munţi să se fi întâlnit la momentele solstiţiale (Sânzienele) sau echinocţiale pentru a săvârși ritualuri închinate Soarelui. Megaliţii din Munţii Călimani pe care s-au descoperit însemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi mărturii în acest sens. Conform tradiţiei, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulţesc animalele şi păsările, atribuie calităţi vindecătoare florilor , tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor. 311


Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune care însă pot deveni şi forțe dăunatoare, lovindu-i pe cei păcătoşi cu „lanţul Sânzienelor", pot stârni din senin vijelii, pot aduce grindină, lăsând câmpul fără de rod şi florile fără de leac. Asociate sarbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi a Aducerii Moaştelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, sânzâienele mai sunt numite şi ,,florile sfântului Ioan‘‘. Însăşi perioada de înflorire este simbolică: vara, într-un moment de plenitudine, când soarele ,,străluceşte cel mai frumos‘‘, ele anunţă momentul prielnic pentru cosit. Putem vorbi de câteva funcţii și valenţe pe care comunitatea sătească le atribuie acestor flori ,,aurite‘‘: a) Funcția de apărare (apotropaică) Pentru alungarea spiritelor malefice, în noaptea de Sânzâiene se aprindeau focuri în care se aruncau substanţe puternic mirositoare, se buciuma şi se striga în jurul focurilor. Semnul magic al soarelui, cercul, este simbolizat prin cunune, brățari, cercuri de ritual. El apără de rele, purifică, aduc roade și spor. Soarele dă viață, dar o și ocrotește. Ilustrativ în acest sens este şi obiceiul ,înstruţatul boului‘‘, practicat în mai multe zone ale ţării. Oamenii îi pun animalului între coarne cununa de sânzâiene, iar apoi îl hrănesc cu o turtă frământată doar cu apă si sare. b) Funcția magică, oraculară În dimineaţa de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coroniţe şi le aruncau pe acoperişul caselor. Se considera că omul va trăi mult în cazul în care coroniţa rămanea pe casă sau, dimpotrivă, va muri repede, atunci când coronița aluneca spre marginea acoperişului sau cădea de pe acoperiş. Fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, în credinţa că îşi vor visa ursitul. În unele zone fetele îşi făceau coroniţe din Sânziene pe care le lăsau peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineaţa găseau coroniţele pline de rouă, era semn sigur de măritiş în vara care începea. Gospodarii încercau să afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sânziene, în seara din ajunul sărbatorii agăţau cununi de Sânziene la colţul casei, orientat către răsărit, şi dacă, a doua zi, în coroniţe erau prinse fire de păr de la anumite animale, sau puf/pene de la păsări, considerau că anul va fi bun mai ales pentru acestea. Florile culese în ziua de Sânziene prinse în coroniţe sau legate în formă de cruce, erau duse la biserică pentru a fi sfinţite şi erau păstrate, apoi, pentru diverse practici magice. Sărbătoarea Sânzienelor mai este cunoscută în popor şi sub denumirea de ,,Amuţitul cucului‗‘. Se crede că atunci când cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.

312


c) Funcția tămăduitoare Pentru a fi sănătoşi şi pentru a avea spor în muncă, în acest moment de început al secerişului, oamenii se încingeau peste şale cu tulpini de cicoare. Pentru a fi plăcute feciorilor, fetele se spălau pe cap, în aceasta zi, cu fiertură de iarba mare. Pentru a scăpa de boli, fetele şi nevestele se scăldau ritual în ape curgătoare, iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tăvăleau, dezbrăcate, în rouă, dimineaţa, înainte de răsăritul Soarelui. În prima baie a copilului se puneau flori de sânzâiene. Putem concluziona că Sărbătoarea de Sânziene pare a fi direct asociată cu lumina, cu focul și soarele, cu sacrul și cu profanul, cu cerul și cu pământul, cu viața însăși. De Sânziene se celebrează unirea Naturii și Viața. După această sărbătoare, plantele ,,dau îndărăt‘‘, iarna se pregătește, soarele ―scade‖. BIBLIOGRAFIE Tudor Pamfile –Mitologia poporului român, ed.Vestala ,Buc., 2006 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant-Dicționar de simboluri, ed.Polirom, 2009 Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, ed. Amarcord, Timisoara, 1994 4. Delia Anamaria Rachisan, Plante de leac între sacru și profan, în ,,Diacronia‘‘, Nr. 4 / 2017 5. Pamfil Bilțiu, Maria Bilțiu, Obiceiurile de peste an ale localității Boiu Mare, în ‖Memoria Ethnologică‖ nr. 66 - 67 * ianuarie - iunie * 2018 (An XVIII) 6. Fochi, Adrian, Datini şi eresuri de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Răspunsurile la Chestionarele lui Nicolae Densusianu, Bucureşti, Editura Minerva, 1976 7. Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, Editura Gramar, Bucureşti, 2003 8. Sadoveanu, Mihail, Nopțile de Sânziene, Editura Cartea Românească, București, 1934 9. Ghinoiu, Ion, Obiceiuri populare de peste an – dictionar,Editura Fundației Culturale Române, București, 1997 10. Bârlea, Ovidiu, Folclorul Românesc, Vol. I, Editura Minerva, Bucureşti, 1981 11. Paul Ștefănescu, Plante de vrajă, Editura All, 1944 12. Emil Durkeim, Formele elementare ale vieții religioase, Iași, Ed. Polirom, 1995 1. 2. 3.

313


Obiceiuri şi tradiţii ucrainene în maramureş Prof. ȘTEFAN MARIA Școala Gimnazială Remeți Este bine știut faptul că regiunea Maramureșului are zone mixte din punct de vedere etnic, religios și lingvistic. De secole, alături de români aici mai conviețuiesc și maghiari, ucraineni, germani, evrei și alte etnii. Regiunea Maramureșului este una dintre cele patru regiuni din România în care trăiesc etnici ucraineni și este considerată a fi unul dintre cele mai importante centre ale minorității ucrainene din România, este considerată a fi inima ucrainenilor care trăiesc în România. Bucovina, Dobrogea și Banat sunt celelalte trei regiuni în care locuiesc etnici ucraineni. Râul Tisa este linia frontierei dintre România și Ucraina. În partea dreaptă, pe malul drept al Tisei este regiunea Transcarpatia, în stânga – regiunea Maramureș. Documentele privitoare la Țara Maramureșului îi menționează pe ucraineni începând cu secolele al XIII-lea și al XIV-lea, fie sub numele de ruși, fie sub denumirea de ruteni, impusă, în special de istoriografia germană și austriacă. La nivel național minoritatea ucraineană ocupă locul patru după români, maghiari și romi. Conform ultimului recensământ al persoanelor în regiunea Maramureşului trăiesc un număr de 31.234 de persoane având naţionalitate ucraineană, adică 6,7% din populaţia judeţului Maramureş, răspândiți în 11 sate, pe Valea Ruscovei, Valea Vișeului și Valea Tisei. Specificul localităţilor ucrainene din Maramureș este de localități multiculturale, în care predomină populaţia de etnie ucraineană, alături de care convieţuiesc români, maghiari şi alte naţionalităţi. Regiunea Maramureșului este privită ca un pașnic mozaic etnic, o zonă multiculturală, unde fiecare etnie își păstrează datinile și obiceiurile transmise din moși strămoși. Acestea diferă de la o etnie la alta, după cum spune vorba câte bordeie, atâtea obiceie, iar acest lucru îi face mai bogați spiritual, mai originali, pe fiecare în parte. După cum ne arată mulți ani de istorie, în toate localitățile din județ, ucrainenii conviețuiesc alături de populația majoritară, români, și, desigur, alături de celelalte etnii, în armonie și bună înțelegere de secole. Aceste comunități minoritare din Maramureș se confruntă cu drame similare celei majoritare: plecarea tinerilor pe alte meleaguri, rămânând acasă generații vârstnice, puternic legate de tradiție. La întoarcerea în țară, tinerii aduc cu ei și obiceiuri împrumutate de la alte culturi, obiceiuri care, din păcate, se împământenesc, în detrimentul datinilor și obiceiurilor tradiționale. Cu toate acestea, din cele mai vechi timpuri, ei păstrează înțelepciunile populare referitoare la viață și povețele despre viață. Aceste înțelepciuni se reflectă în diferite obiceiuri, tradiții, ritualuri și în folclorul ucrainean, pentru că în toate acestea se găsește atitudinea și percepția despre

314


poporul ucrainean. Ele explică și susțin relația dintre oameni, valoarea culturii spirituale a unui individ și a poporului în general. Minoritatea ucraineană are o bogată cultură, o comoară uriașă care constă în valori câștigate de multe generații. Aceasta și-a transmis din generație în generație limba, portul, obiceiurile și tradițiile. Arta populară este strâns legată cu obiceiurile care au devenit legi după care se ghidează ucrainenii. Se spune că obiceiurile, ca și limba maternă, îi unesc pe oameni, iar cei ce își uită rădăcinile și obiceiurile sunt pedepsiți, atât de Dumnezeu, cât și de oameni. În credința populară ucraineană se spune că în familiile în care nu respectă obiceiurile se nasc copii vârcolaci. De-a lungul secolelor obiceiurile pre-creștine s-au împletit armonios cu cele religioase, formând ritualurile pe care le avem și astăzi: demult Crăciunul coincidea cu sărbătoarea soarelui, solstițiul de iarnă, vestitorul recoltei și a fericirii, așa cum este evocat în unele colinde laice. În aceste obiceiuri s-au împletit motivele agrare, militare, de nuntă și cele religioase. Obiceiurile și datinile ucrainene, ca de altfel și cele românești, sunt foarte vechi și foarte bine conservate în genuri populare cum ar fi colindele, cântecele de primăvară, vară, toamnă, cântece și strigături de nunta, bocetele la înmormântări etc. Obiceiurile și datinile acoperă întreaga viață a unei persoane de la naștere până la moarte (nașterea, vizita nou-născutului și femeii însărcinate, botezul, fecioria, nunta, înmormântarea) și toate sferele activității umane și agrare (cântece și strigături de invocare a primăverii, aratul, prima brazdă și declararea primului gospodar al satului, secerișul, cântece cu ocazia începerii secerișului -pentru primul snop secerat, - și sfârșitul secerișului - ultimul snop secerat etc). Din timpuri străbune viața de familie a fost însoțită și ea de diverse ceremonii și ritualuri care simbolizează anumite etape ale vieții și dezvoltării, iar nunta a fost o dramă populară adevărată, în care au fost incluse diferite jocuri, dansuri, cântece, muzica. Aducerea pe lume a unui copil a fost întotdeauna un eveniment important în viața de familie, deoarece conform credinței populare ucrainene „casa cu copii este ca o piață, iar fără copii - cimitir ". O femeie însărcinată nu putea fi certată și ofensată. Pentru ca să aducă pe lume pruncul și să nască ușoar, ea trebuia să ascundă sarcina cât mai mult timp posibil ca nimeni să nu știe și să nu o deoache. În apa în care se făcea prima baie a copilului trebuia neapărat turnată apă sfințită, ca acesta să fie sănătos toată viața. Fetițelor li se adăuga în această apă și miere, lapte și flori, ca să fie frumoase, iar băieților li se puneau diferite plante, precum ochiul boului, ca să crească sănătoși și puternici. Nou-născutul bolnav trebuia cât mai repede botezat. După botezul copilului veneau rudele și vecinii în vizita la nounăscut și la mama-lăuză. Nu se cădea ca la această vizită să vină cineva cu mâinile goale. Unele dintre aceste obiceiuri și tradiții laice și, desigur, multe alte obiceiuri se păstrează și astăzi, altele s-au pierdut în negura vremii, ori au fost înlocuite cu altele împrumutate de la alte popoare.

315


Toți eticii ucraineni din Maramureş sunt creștini de rit vechi, adică țin toate sărbătorile religioase după calendarul iulian, care este decalat cu 13 zile faţă de cel gregorian, la care Biserica Ortodoxă Română a trecut pe 1 octombrie 1924. Sărbătorile de iarnă încep în data de 6 ianuarie cu Ajunul de Crăciun, continuă cu sărbătoarea Anului nou, în 13 ianuarie, și Boboteaza, pe 19 ianuarie. Crăciunul pe rit vechi este cunoscut în județ și sub numele de "Crăciunul bătrân". Atât pentru ucraineni, cât și pentru toată lumea creștină, Sărbătoarea Crăciunului reprezintă cea mai frumoasă, mai iubită și așteptată sărbătoare, plină de obiceiuri și tradiții frumoase, încărcate de semnificații. Dacă multe din tradițiile și obiceiurile strămoșești ale etnicilor ucraineni au fost uitate, obiceiul legat de colindă, primirea colindătorilor, Viflaimul și mai ales postul negru și mâncărurile de post din Ajunul Crăciunului, este ținut cu sfințenie. Etnicii ucraineni țin cu sfințenie la aceste tradiții moștenite din moșistrămoși. Ei se pregătesc cu mare grijă de sărbători şi rareori găseşti casă în care tradiţia să nu se respecte. Sărbătorile pascale, începând cu intrarea în postul Paștelui și până la Rusalii, până la Pogorârea Duhului Sfânt, sunt sărbătorite de către etnicii ucraineni, în aceeași perioadă, la aceeași dată cu creștinii ortodocși de stil nou. După această sărbătoare se produce acel decalaj de 13 zile. În ciuda asaltului agresiv al modernismului, pe de o parte, și a procesului de asimilare, pe de altă parte, în concluzie, pot spune, că în satele ucrainene din Maramureș se păstrează încă unele obiceiuri și tradiții, iar altele s-au pierdut în negura vremii. Noi am moștenit comoara bogată a obiceiurilor poporului nostru și avem datoria morală să o păstrăm și, fără a sacrifica nimic, să o transmitem mai departe copiilor noștri, astfel încât conexiunea generațiilor să nu fie întreruptă, pentru a păstra vie memoria genetică a poporului nostru, și asta cu atât mai mult cu cât, pe zi ce trece sunt inevitabile procesele de atenuare a tradiției culturale. Păstrarea identității într-un mediu multicultural, așa cum este regiunea Maramureșul, se face, în special, prin intermediul tradiției. Bibliografie: Visovan, Stefan, Interferente romano-ucrainene in toponimia Maramuresului, Editura Umbria, Baia Mare, 2001. Petrovai, Ioan, Multiculturalism in Tara Maramuresului. Valori culturale ucrainene, Editura Academia Romana Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2007

316


În lumea poveştilor lui Ion Creangă ,,Fata babei şi fata moşneagului‖ Proiect de activitate (scenariul zilei) Prof.Meseșan Cristina Grădiniţa cu Program Prelungit Numărul 27, Baia Mare Grupa: Mare Tema anuală de studiu: ,,Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?‖ Tema săptămânii: ÎN LUMEA POVEŞTILOR Tema activității: ,,FATA BABEI ŞI FATA MOŞNEAGULUI‖ Tipul de activitate: Predare de cunoştinţe Forma de realizare: Activitate integrată Activităţi de dezvoltare personală: ADP: Întâlnirea de dimineaţă: ,,Bună dimineaţa, prieteni dragi!‖ Activităţi pe domenii experenţiale: ADE: Domeniul limbă şi comunicare: ,,FATA BABEI ŞI FATA MOŞNEAGULUI‖

DPM: ,,FATA BABEI ŞI FATA MOŞNEAGULUI‖ învățare pași de dans popular Dansăm la nunta fetei moşneagului.

Activităţi liber alese: ALA1 Construcţii: ,,Construim căsuţele personajelor

Joc de rol:,,Ajutăm cuptorul la gătit plăcinte

317


Artă: ,,Decorăm cuptorul, părul, cufărul

Scopul activităţii: Dezvoltarea exprimării orale, înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor structurilor verbale orale.din povestea,,FATA BABEI ŞI FATA MOŞNEAGULUI‖ prin stimularea calităţilor intelectuale, de voinţă şi afective în vederea aplicării independente a deprinderilor motrice însuşite. Obiective: -să asculte povestea reţinând titlul şi personajele acesteia; -să desprindă mesajul poveştii , pe baza întrebărilor şi lecturând imaginilor conform cerinţelor; -să completeze ,,piramida poveştii prin aşezarea imaginilor conform cerinţelor; -să aplice cunoştinţe anterior însuşite în contexte variate de învăţare; -să exerseze deprinderi motrice şi jocuri de mişcare, pași de dans popular. Metode şi procedee: Conversaţia,Explicaţia, Expunerea, Exerciţiu,Demonstraţia, Aprecierea, Piramida Material didactic: -Machetă cu personaje din poveste, imagini reprezentative din poveste; -Siluete personaje, metoda piramida; -Cuburi colorate pentru căsuţe; -Lipici, cuptor, cufăr,copac, decoraţiuni; -Halate/ sorţuri,bonete,sucitori,tăvi,apă, făină. Forma de organizare: frontală, individuală, pe grupuri mici. Resurse temporale: O zi Resurse umane: copiii, educatoarea. Resurse informaţionale: -,,Curriculum Pentru Învăţământul Preşcolar Ed. Dph-Bucureşti 2009; -,,Metode Interactive de grup Ed.Arves2009; -,,Programa activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii-Viorica Preda; -,,Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învăţământul preşcolar-G. Toma,D.Petre, M.Ristoiu, M.Anghel, Ed.Delta Cart Educaţional, Piteşti, Scenariul zilei Activitatea debutează cu ,,Întâlnirea de dimineaţă sub genericul:,,Bună dimineaţa, bunii mei prieteni. Copiii sunt aşezaţi în semicerc, pe scăunele pentru a putea stabili un contact vizual cu toţi colegii de grupă. Se derulează cronologic salutul, prezenţa, calendarul naturii cu punctarea caracteristicilor anotimpului. Se va reactualiza calendarul naturii prin întrebări ajutătoare: ,,În ce anotimp suntem?, 318


,,În ce zi a săptămânii suntem?, ,, Ieri ce zi a fost?, Mâine ce zi va fi?, ,,Cum este vremea afară?, ,Cum ne îmbrăcăm în acest anotimp? Noutatea zilei: Educatoarea apare îmbrăcată în port popular care scoate dintr-o straiţă imagini cu personajele din povestea ,,FATA BABEI ŞI FATA MOŞNEAGULUI‖ de Ion Creangă. Activitatea de grup: În context, educatoarea insistă asupra ideii de prietenie desfăşurându-se un joc prin empatic:,,Cerc exterior‖ şi ,,Amestecă, îngheaţă, formează perechi‖. Mesajul zilei este: ,,Prietenul la nevoie se cunoaşte!‖ Motivaţia zilei este: să păstrăm prietenia şi să ne bucurăm împreună printr-o petrecere care va avea loc la sfârşitul activităţilor.

Educatoarea invită copiii la vizionarea poveştii, transpusă printr-o machetă ,, jocul amprentei‖ adusă în dar. Povestirea se desfăşoară cu întreaga grupă de copii, cu interpretarea textului de către educatoare. Valorificarea conţinutului educativ se va realiza prin metoda ,,piramida‖, copiii vor identifica personajele din poveste după ordinea desfăşurări acţiuni. Se va insista pe verbalizarea acţiunilor cu interpretarea textului, utilizând mimică, gestică, ton potrivit, precum şi folosirea în context a cuvintelor noi însuşite din poveste. Prin tranziţia ,,Unul după altul/În rând ne aşezăm/Şi spre centre/Noi ne îndreptăm, ne vom îndrepta spre centre.Educatoarea va prezenta copiilor centrele care vor fi deschise pentru activitate, se intuiesc împreună materialele, uneltele şi instrumentele de lucru şi se dau explicaţiile necesare. Le voi reaminti motivaţia zilei, iar în acest sens voi anunţa copiii că pot să-şi aleagă pentru început un centru unde doresc să lucreze. Copiii care optează pentru centrul  Construcţii: Vor construi căsuţele personajelor  Joc de rol: Ajutăm cuptorul la gătit plăcinte- micii bucătari  Artă: Decorăm cuptorul, părul şi cufărul -lipim motive decorative Opţiunea la centre este liberă potrivit intereselor copiilor, fiind condiţionată ca număr de copii, de numărul scăunelelor aflate la centrul respectiv. Educatoarea 319


supraveghează toate centrele insistând asupra realizării obiectivelor propuse, oferă sprijin, încurajează activitatea individuală şi de grup Finalul acestor activităţi, conduce la următorul moment al activităţii şi a modului de implicare a copiilor. Ne bucurăm cu toţii de ceea ce am realizat împreună şi de faptul că am devenit şi vom fi mereu ,,buni prieteni participând împreună la dans. Familia şi rolul ei în educarea copilului Mariana Ferțigan Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Șumălan Marcela Grădinița cu program Prelungit Nr. 27, Baia Mare Șandor Cristina Grădinița Cu Program prelungit Nr. 25, Baia Mare Educaţia trebuie să se manifeste în permanenţă ca oacţiune u n i t a r ă , c o e r e n t ă , i a r implicarea acestui deziderat rezidă în strânsă legătură dintre familie şi mediul educaţional. Acest lucru impune ca părinţii să fie parteneri egali în educaţia copilului.― Meseria‖ de părinte este grea. În lucrarea sa „Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor‖, dr. Gheorghe Bunescu, a evidenţiat trei etape în evoluţia relaţiei familie-şcoală: 1. etapa şcolii autosuficiente: şcoala în care relaţia familie-şcoală nu este valorizată, şcoala este considerată o ―instituţie închisă‖. 2. etapa de incertitudine profesională: face tranziţia de la şcoala autosuficientă la evidenţierea rolului familiei în obţinerea rezultatelor positive şi negative şcolare, prin: înfiinţarea organizaţiilor voluntare de părinţi, implicarea în plan secundar şi nedezicional a părinţilor în viaţa şcolii, formarea profesorilor abordează relaţia familie-şcoală ca o problemă de importanţă secundară. 3. etapa de dezvoltare a încrederii mutuale: în care relaţia familie – şcoala este intens valorificată, se organizează cursuri pentru profesori şi părinţi. În condiţiile unei atmosfere familiale echilibrate ş i prielnice dezvoltării copilului de vârsta preşcolară, familia este în primul rând ca drul existenţei biofizice, al acestei dezvoltări normale şi mai ales al călirii organismului prin mijloace ce trebuie binecunoscute celor ce asigura securitatea fizică a copilului. În accepţiunea cea mai largă a termenului, "copil bun" reprezintă în fapt sumatrăsăturilor pozitive structurate în dinamica comportamentului: sârguinţă, cinste, iniţiativă creatoare, sociabilitate, politeţe, dispoziţie de colaborare etc., după cum părinte bun înseamnă: răbdare, calm,înţelegere, un fond afectiv numit în termeni obişnuiţi, dragoste faţă de copil.

320


Apropierea copilului de bine (cu semnificaţia de normă de comportare şi nu de ordin ce trebuie ascultat) constituie calea spre înţelegerea binelui cu participare şi cu satisfacţiile ce decurg. Pentru a putea descoperi "binele" care mai târziu va deveni "principialitate, cinste, spirit de a-ţi ajuta aproapele, criterii de evaluare a comportării" este necesar ca în grupul familial să existe un cod de conduită bazat pe o egală respectare a normelor atât de către copii, cât şi de către părinţi. F a m i l i a î n d e p l i n e ş t e importante funcţiuni în procesul general al integrării copilului în mediul social, fapt ce se reflectă asupra dezvoltării sale si creează o dependenţă absolută a copilului de membr i i m i c r o g r u p u l u i f a m i l i a l : d i n punct de vedere fizic, psihic, material ; datorită profunzimii relaţiilor de tip afectiv, impactul emoţional pe care îl exercită este maxim. Se spune că "profesia" de părinte este una din cele mai vechi profesii care se practică de către toţi m e m b r i i c o m u n i t ă ţ i i . De reţinut că: faptele de astăzi ale copiilor reprezintă o prefigurare certă a celor de mâine; deprinderile şi convingerile"creionate" acum constituie baza modului de acţiune în viitor; atitudinile şi comportamentele adulţilor cu care vin în contact (îndeosebi ale părinţilor) vor fi primele modele copiate cu fidelitatede către copii. În urma dezbaterilor multor persoane interesate de rolul educaţiei s-au stabilit zece reguli pe care trebuie să le aibă în vedere, deopotrivă, părinţii şi educatorii în vederea educării copiilor. Le vom prezenta mai jos: 1. Să-ţi iubeşti copilul! Să te bucuri de el, să -l accepţi aşa cum este, să nu -l jigneşti, să n u - l u m i l e ş t i , s ă n u - l descurajezi, să nu-l pedepseşti pe nedrept, să nu-l lipseşti de încrederea ta, să-i dai prilej să te iubească. 2. Să-ţi protejezi copilul! Să-l aperi de primejdii fizice şi sufleteşti, la nevoie chiar prin sacrificarea propriilor interese şi cu riscul propriei tale vieţi. 3. Să fii bun exemplu pentru copilul tău! Să-i transmiţi valorile şi normele etice ale societăţii. Să-i dovedeşti că trebuie să trăiască înd r a g o s t e ş i a r m o n i e c u a i s ă i ş i c u t o ţ i c u n o s c u ţ i i familiei. Să trăiască în cinste, în adevăr cu respectul bunurilor, convingerilor şi al sentimentelor altora. Să crească şi să simtă t o t t i m p u l comuniunea "mamă - copil - tată". Să-l obişnuieşti să participe la activitatea obştească. 4. Să te joci cu copilul tău! Să-ţi faci timp pentru copilul tău, să vorbeşti cu el, să te joci cu el cum îi place (jocurile lui),să iei în serios jocurile lui, să te familiarizezi cu lumea imaginilor lui. 5. Să lucrezi cu copilul tău! Să-ţi ajuţi copilul când încearcă să participe la munca în casă ori în grădină. Când copilul este mai mare, să-l obişnuieşti să participe la treburile zilnice din gospodărie şi pentru gospodărie. 321


6. Să laşi copilul să dobândească singur experienţe de viaţă, chiar dacă suferă! Copilul acceptă numai experienţele pe care le face singur. Propriile tale experienţe suntl i p s i t e d e v a l o a r e p e n t r u c o p i l u l t ă u . T r e b u i e s ă a i c u r a j u l s ă - i d a i p r i l e j u l d e a - ş i a c u m u l a experienţele proprii, chiar dacă sunt legate de anumite riscuri. 7. Să-i arăţi copilului posibilităţile şi limitele libertăţii umane! Să înfăţişezi copilului posibilităţile extraordinare de desfăşurare ale omului, în conformitatecu înzestrarea şi talentele fiecăruia. Dar, în acelaşi timp, să-i arăţi că orice om trebuie să recunoască anumite limite în faptele sale, chiar şi în familie, faţă de părinţi. Ajută-l pe copil să recunoască şi să respecte aceste limite. 8. Să-l înveţi să fie ascultător! Să supraveghezi şi să îndrumi comportarea copilului, astfel încât prin acţiunile sale să nugenereze suferinţă nici pentru familie, nici pentru alţii. Răsplăteşte-l pentru respectarea regulilor stabilite. La nevoie, încearcă să impui respectarea regulilor prin pedepsire. 9. Să aştepţi de la copil numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturitate şi propriei experienţe! Copilul are nevoie de mult timp până învaţă să se orienteze în această lume complicată.Ajută-l cât timp poţi şi cere-i o părere proprie sau un verdict numai când este în stare să-l dea,conform experienţelor acumulate şi gradului de maturitate. 10. Să-i oferi copilului trăiri cu valoare de amintire! (călătorii, excursii, vacanţe, spectacole,serbări de familie, manifestări sportive). În vederea educării copilului, sunt necesare şi importante anumite cunoştinţe şi calităţi pecare părinţii trebuie să le dovedească, ca de exemplu: pricepere, simţul răspunderii, sănătate fizica şi psihică etc.

322


Tabelul autorilor și al lucrărilor Simpozionului Perspective Educaționale, ediția a III-a, iunie 2019 Numele şi Unitatea Tip Numele lucrării prenumele şcolară de participa cadrului provenienţă re didactic Secțiunea A - Didactici moderne şi alternative educaţionale Nr. crt.

Pag.

1

Cobel Gabriela Marusia

Şcoala Gimnazială Nr. 7, Borșa

indirectă

Eficiența strategiilor activparticipative în dezvoltarea gândirii critice

2

2

Ulici Carmen

indirectă

Bolchiș Antoneta

Eficiența strategiilor activparticipative în dezvoltarea gândirii critice Procese psihice cognitive superioare – Imaginaţia. Proiect de lecție la psihologie

2

3

4

Achim Simona Cecilia

5

Grumaz Gabriela Mirela Terheș Alina Maria Mihaela

Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Maramureș Școala Gimnazială Vasile Alecsandri Baia Mare Şcoala Gimnazială Finteușu Mic Seminarul Teologic Liceal ‖Sf. Iosif Mărturisitorul‖ Baia Mare Colegiul Național,,Mihai Eminescu‖ Baia Mare Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia Mare Școala Gimnazială Vasile Alecsandri Baia Mare Şcoala Gimnazială "Dimitrie

6

7

Duță Camelia Silvia

8

Thira Alina

9

Centeri Florentina Garofița

10

Baias Măndița

indirectă

5

indirectă

Importanța jocurilor în stimularea memoriei

11

Indirectă

Pedagogii și alternative moderne

13

Indirectă

Pedagogia Freinet

16

Indirectă

Pedagogia Freinet

16

Indirectă

Alternative educaționale. Pedagogii alternative

17

indirectă

Profesorul ideal prin prisma formării și dezvoltării profesionale

26

indirectă

Curriculum la decizia școlii factor de motivație pentru o învățare de calitate

28

323


11

12

Mureșan Smaranda Maria Pop Mirela Emilia

13

Bud Ionel

14

Covaci Magdalena

15

Radu Margareta

16

Bud Ionel

17

Herbil Marian

18

Coroiu MirceaDumitru

19

Popan Mihaela

20

Astalâș Ramona

21

Righea Delia

22

Szerasz Maria

23

Sabo Ancuța

Cantemir" Baia Mare Şcoala Gimnazială Finteușu Mic Şcoala Gimnazială Băsești Colegiul Național Vasile Lucaciu Baia Mare Colegiul Național Vasile Lucaciu Baia Mare Colegiul Național Vasile Lucaciu Baia Mare Colegiul Național Vasile Lucaciu Baia Mare Liceul Tehnologic Marmația, Sighetu Marmației Colegiul Naţional "Gheorghe Şincai" Baia Mare Colegiul Național ‖Mihai Eminescu‖ Baia Mare Colegiul Național ‖Mihai Eminescu‖ Baia Mare Colegiul Tehnic Anghel Saligny Baia Mare Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia Mare Colegiul de Arte Baia Mare

indirectă

Metode moderne în matematica de gimnaziu

30

directă

Metode interactive folosite în studiul chimie

33

directă

Electrochimie-predareaînvățarea prin e-Learning

35

indirectă

Strategii didactice ce dezvoltă competenţele de comunicare ale elevilor la disciplina chimie Strategii didactice ce dezvoltă competenţele de comunicare ale elevilor la disciplina chimie Strategii didactice ce dezvoltă competenţele de comunicare ale elevilor la disciplina chimie Stimularea creativității prin chimie

37

indirectă

Cifruri cu transpoziţie în "zig-zag"

43

indirectă

Computerul și învățarea

45

indirectă

Computerul și învățarea

45

indirectă

Învățământul de ieri și azi. Tradiție și modernism în activitatea de predare învățare Fenomene optice și atmosferice

46

Mandala literară - Două loturi, I.L.Caragiale

49

indirectă

indirectă

indirectă

indirectă

indirectă

324

37

37

40

48


Casa Corpului Didactic Maramureș Colegiul de Arte Baia Mare

indirectă

Proza scurtă- o etapă literară

51

indirectă

54

Boț Baniela

Colegiul de Arte Baia Mare

indirectă

27

Buzsor Ligia Greta

indirectă

28

Dumitraș Carmen

indirectă

Abordări conceptuale inedite asupra romanului ,,Străinul‖ de Titus Popovici

56

29

Jucan Ramona

indirectă

Rolul relației profesor - elev în actul comunicării educaționale

59

30

Roatiș Florina

indirectă

Rolul relației profesor - elev în actul comunicării educaționale

59

31

Coza Ancuța Maria

indirectă

Educație complementară în societatea contemporană

61

32

Nagy Laura

indirectă

Instruirea asistată de calculator în cadrul orelor de biologie

63

33

Duță Camelia

indirectă

Organisme modificate genetic

69

34

Rad Lăcrimioara

indirectă

Organisme modificate genetic

69

35

Nodiș Simona

indirectă

O altfel de lecție de ecologie

72

36

Pop Emilia

Şcoala Gimnazială "Mihail Sadoveanu" Baia Mare Şcoala Gimnazială "Dr. Victor Babeș" Baia Mare Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia Mare Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia Mare Școala Gimnazială „Ioan Slavici‖, Tăuții de Sus Şcoala Gimnazială "Al. I. Cuza" Baia Mare Colegiul Național,,Mihai Eminescu‖ Baia Mare Colegiul Tehnic ,,C.D.Nenițescu ‖ Baia Mare Colegiul Național ‖Dragoș Vodă‖ Sighetu M. Colegiul Național ‖Dragoș Vodă‖ Sighetu Marmației

Metode clasice versus metode moderne în lecția de limbă și literatură română Metode clasice versus metode moderne în lecția de limbă și literatură română Abordări conceptuale inedite asupra romanului ,,Străinul‖ de Titus Popovici

indirectă

Ecosistemul

75

24

Iuga Georgeta

25

Halas Codruța

26

325

54

56


37

Duță Camelia Silvia

38

Mic Valeria

39

Kato Gabriela

40

Chiș Mihaela

41

Pintea Emanuela

42

Mihnea Maria

43

Buda Voichița

44

Covaci Magdalena

45

Radu Margareta

46

BejanKrizsanoszki Izabella Gherghel Natalia

47

48

Dorca Onorica

49

Dorca Mărginaș Diana

Colegiul Național,,Mihai Eminescu‖ Baia Mare Liceul Teoretic Emil Racoviță, Baia Mare Liceul Teoretic Emil Racoviță, Baia Mare Liceul Teoretic Emil Racoviță, Baia Mare Scoala Gimnazială Nichita Stănescu Baia Mare Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia Mare Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia Mare Colegiul Național Vasile Lucaciu Baia Mare Colegiul Național Vasile Lucaciu Baia Mare Şcoala Gimnazială Nr. 18 Baia Mare Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia Mare Școala Gimnazială Octavian Goga Baia Mare Școala Gimnazială Octavian Goga Baia Mare

indirectă

Grădinăritul ecologic:Doar o relicvă a trecutului sau o speranță de viitor?

78

indirectă

78

indirectă

Grădinăritul ecologic:Doar o relicvă a trecutului sau o speranță de viitor? SOS Biodiversitatea

indirectă

SOS Biodiversitatea

82

indirectă

Competenţa de comunicare in ciclul primar

87

indirectă

Dezvoltarea gândirii critice în lecțiile de limba și literatura rămână

90

indirectă

Metode interactive - aplicații practice

94

indirectă

Metode de predare- învățare interactivă de grup aplicată la chimie

96

indirectă

Învățarea prin proiecte

96

indirectă

Evalure: Text literar, Text nonliterar - clasa a V-a

97

indirectă

Studiu comparativ între metodele tradiționale și moderne utilizate în procesul de predare - învățare

99

indirectă

Evaluarea prin metode complementare

102

indirectă

Evaluarea prin metode complementare

102

326

82


50

Crâncău AnaMirela

51

Uța Andreea Denisa

52

Vank Mircea

53

Vank Alina

54

Inceu Sanda Maria

55

Dodin AdinaMargareta

56

Lapsanszki Edith

57

Ardelean Adriana Ramona

58

Buzsor Ligia Greta

59

Andreicuţ Alina Mirela

60

Ioan Cristina

61

Baciu Florentina

Școala Gimnazială ,, Nicolae Iorga,, Baia Mare Școala Gimnazială ,, Nicolae Iorga,, Baia Mare Şcoala Gimnazială "Lucian Blaga‖ Baia Mare Şcoala Gimnazială "Lucian Blaga‖ Baia Mare Colegiul Național ‖Mihai Eminescu‖ Baia Mare Colegiul Național ‖Mihai Eminescu‖ Baia Mare Şcoala Gimnazială "Nicolae Iorga" Baia Mare Şcoala Gimnazială "Mihail Sadoveanu" Baia Mare Şcoala Gimnazială "Mihail Sadoveanu" Baia Mare Şcoala Gimnazială „Avram Iancu―, Baia Mare Inspectoratul Școlar Județean Maramureș

indirectă

Metoda "Mai multe capate la un loc‖.Învățarea prin cooperare

104

indirectă

Întâlnirea de dimineață, mesajul zilei și spiridușul AlaBaster Snowball

107

indirectă

Metode alternative de evaluare

109

indirectă

Metode alternative de evaluare

109

indirectă

Metode complementare de evaluare școlară

111

indirectă

Metode complementare de evaluare școlară

111

indirectă

Introducere in studiul chimiei

113

indirectă

Descrierea literară - exemplu de bună practică

115

indirectă

Descrierea literară - exemplu de bună practică

115

indirectă

Oameni frumoşi - prin marea muzică. Oameni frumoşi prin marea muzică

118

indirectă

Oameni frumoşi - prin marea muzică. Oameni frumoşi prin marea muzică

118

Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Maramureș

indirectă

Studiu de caz didactic pentru elevii din învățământul liceal – efectul de manipulare în mass-media

122

327


62

Ardelean Cristina

Liceul Pedagogic ,,Regele Ferdinand‖Sigh etu Marmației

indirectă

Bazele psihologice ale învăţării matematicii

125

63

Stetco Mariana

Liceul Pedagogic ,,Regele Ferdinand‖Sigh etu Marmației

indirectă

Bazele psihologice ale învăţării matematicii

125

64

Țifrac Maria

Școala Gimnazială Nr. 5 Sighetu Marmației

indirectă

Elemente ale culturii comunicării la preșcolari

132

Secțiunea B - Programe şi proiecte educaţionale Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Inspectoratul Școlar Județean Maramureș

directă

Învățăm, adaptăm și motivăm - un proiect pentru viitor

136

directă

Învățăm, adaptăm și motivăm - un proiect pentru viitor

136

Mester Adriana

Casa Corpului Didactic Maramureș

directă

Învățăm, adaptăm și motivăm - un proiect pentru viitor

136

68

Bogdan Camelia Laura

directă

Duruș Ligia

70

Bănică Amelia

71

Trif Georgeta

72

Moldovan Ana Lucreția Maria

73

Bogdan Camelia Laura

Proiect ‖Motivezi și îndepărtezi abandonul!‖, POCU/74/6/18/106944 Proiect ‖Motivezi și îndepărtezi abandonul!‖, POCU/74/6/18/106944 Proiect ‖Motivezi și îndepărtezi abandonul!‖, POCU/74/6/18/106944 Proiect ‖Motivezi și îndepărtezi abandonul!‖, POCU/74/6/18/106944 Proiect educațional extrașcolar ‖Arta de a conduce‖ Proiect educațional extrașcolar ‖Arta de a conduce‖

138

69

Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Inspectoratul Școlar Județean Maramureș

74

Cucuiat Ciprian Marius Vasile Pop Mihai

Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Inspectoratul Școlar Județean

directă

Proiect educațional extrașcolar ‖Arta de a conduce‖ Proiect educațional extrașcolar ‖Arta de a

145

65

Moldovan Ana

66

Cucuiat Ciprian

67

75

directă directă directă directă directă

directă

328

138

138

138

145

145

145


76

Ardelean Delia

77

Bănică Amelia

78

Meșter Adriana Angela Coroiu Mircea Dumitru

79

80

Crăciun Marius

81

Duruș Ligia

82

Trif Georgeta

83

Bănică Amelia

84

Abraham Mihaiela

85

Toma Simona

86

Buda Crina Georgeta

87

Mitrea Mariana

88

Konta Terezia Doina

89

Sălnicean Crina

Maramureș Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Maramureș Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Colegiul Național Mihai Eminescu Baia Mare Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Inspectoratul Școlar Județean Maramureș

directă

directă directă directă directă

directă directă directă directă

Inspectoratul Școlar Județean Maramureș Colegiul Economic „Nicolae Titulescu‖ Baia Mare Colegiul Economic „Nicolae Titulescu‖ Baia Mare Casa Corpului Didactic Maramureș

directă

Colegiul Tehnic Aurel Vlaicu Baia Mare

indirectă

directă

directă

indirectă

329

conduce‖ Proiect educațional extrașcolar ‖Arta de a conduce‖

145

Proiect educațional extrașcolar ‖Arta de a conduce‖ Proiect educațional extrașcolar ‖Arta de a conduce‖ Proiect educațional extrașcolar ‖Arta de a conduce‖ Proiect educațional extrașcolar ‖Arta de a conduce‖

145

Proiect educațional extrașcolar ‖Arta de a conduce‖ Proiect educațional extrașcolar ‖Arta de a conduce‖ Proiect educațional extrașcolar - Familia de succes. Proiect educațional extrașcolar - Familia de succes.

145

Proiect educațional extrașcolar - Familia de succes. Târgul Firmelor de Exercițiu ―RIVULUS DOMINARUM TINERET‖ – un pas în formarea viitorilor întreprinzători Târgul Firmelor de Exercițiu ―RIVULUS DOMINARUM TINERET‖ – un pas în formarea viitorilor întreprinzători Jobs -program de formare al cadrelor didactice pentru orientare și consiliere în carieră a elevilor Proiectul educațional LA FETE DE L'EUROPE

153

145

145

145

145

153

153

159

159

161

165


90

Sztrelenczuk Iolanda

91

Hitter Annamaria

92

Smiedt Mihaela

93

Pop Anamaria Gabriela

94

Udrescu Adina

95

Bartha Delia

96

Olaru Hanni

97

Pop Mihai Cosmin

98

Kadar Ioana Gabriela

99

Rotar Voichița

100

Moș Ileana

101

Stratu Floarea

102

Cobel Gabriela Marusia

103

Crăciun Marius Vasile

104

Mone Rodica

Colegiul Tehnic de Transporturi Auto Baia Sprie Colegiul Tehnic de Transporturi Auto Baia Sprie Colegiul Tehnic de Transporturi Auto Baia Sprie Colegiul Tehnic de Transporturi Auto Baia Sprie Colegiul Tehnic de Transporturi Auto Baia Sprie Colegiul Tehnic de Transporturi Auto Baia Sprie Colegiul Tehnic de Transporturi Auto Baia Sprie Liceul Tehnologic Agricol‖Alexiu Berinde‖ Seini Liceul Tehnologic Agricol‖Alexiu Berinde‖ Seini Şcoala Gimnazială "Lucian Blaga‖ Baia Mare Şcoala Gimnazială "Lucian Blaga‖ Baia Mare Şcoala Gimnazială "Nicolae Steindhart‖ Rohia Şcoala Gimnazială Nr. 7, Borșa Colegiul Național ‖Mihai Eminescu‖ Baia Mare Colegiul Național ‖Mihai Eminescu‖ Baia Mare

indirectă

―The young people, let's say yes to health‖

166

indirectă

―The young people, let's say yes to health‖

166

indirectă

―The young people, let's say yes to health‖

166

indirectă

―The young people, let's say yes to health‖

166

indirectă

―The young people, let's say yes to health‖

166

indirectă

―The young people, let's say yes to health‖

166

indirectă

―The young people, let's say yes to health‖

166

indirectă

‖Alături de tine‖ Proiect de voluntariat în cadrul SNAC

170

indirectă

‖Alături de tine‖ Proiect de voluntariat în cadrul SNAC

170

indirectă

Diseminare proiect Etwining Hollidays and Festivities in Europe and beyond

172

indirectă

Diseminare proiect Etwining Hollidays and Festivities in Europe and beyond

172

indirectă

Diseminare proiect Etwining Hollidays and Festivities in Europe and beyond

172

indirectă

Proiect eTwinning-Ne jucăm ca să învățăm!/We play as we Learn! Managementul educațional prin proiecte europene

175

Managementul educațional prin proiecte europene

177

indirectă

indirectă

330

177


105

Pop Ioan Marian

106

Iuga Georgeta

107

Andreicuț Alina

108

Sidău Ileana

109

Puț Veronica

110

Somotyuk Anda Banca

111

Topan Mihaela Roxana

112

Uglea CorinaFlorica

113

David Mirela Mihaela

114

Rîșco Paula Elisabeta

115

Boiciuc Cristina

116

BăldeanGintner Melinda

Şcoala Gimnazială "Avram Iancu" Baia Mare Şcoala Gimnazială "Avram Iancu" Baia Mare Şcoala Gimnazială "Avram Iancu" Baia Mare Școala Gimnazială Nr. 4 Poienile de Sub Munte Grădinița cu Program Prelungit Micul Prinț Baia Mare Grădinița cu Program Prelungit Micul Prinț Baia Mare Grădinița cu Program Prelungit Târgu Lăpuș Grădinița cu Program Prelungit Târgu Lăpuș Grădinița cu Program Prelungit Târgu Lăpuș Grădinița cu Program Prelungit Nr. 7 Sighetu Marmației Grădinița cu Program Prelungit Nr. 7 Sighetu Marmației

indirectă

Activitatea transdisciplinară, liant între părinți, dascăli și elevi

179

indirectă

Activitatea transdisciplinară, liant între părinți, dascăli și elevi

179

indirectă

Activitatea transdisciplinară, liant între părinți, dascăli și elevi

179

indirectă

Proiect educațional „Chimia altfel‖

180

indirectă

Activitate extracurriculară „O zi în lumea cărților‖

182

directă

Fac spor de mic să cresc mare și voinic‖! Act. Extrașcolară

184

indirectă

Atelierul de lectură „Împreună creștem cititori Un părinte ne citește!‖

186

indirectă

Atelierul de lectură Împreună creștem cititori - Un părinte ne citește!

186

indirectă

Atelierul de lectură Împreună creștem cititori - Un părinte ne citește!

186

indirectă

Proiect educațional „Cartea, prietena noastră‖

189

indirectă

Proiect educațional „Cartea, prietena noastră‖

189

Grădinița cu Program Prelungit nr.8 Sighetu Marmației

indirectă

Proiect educațional ‖Ia-mă de mână,să creștem împreună!‖

192

331


Școala Gimnazială Călinești Școala Gimnazială Călinești Școala Gimnazială Apold

indirectă

Activitatile de tip Outdoor în învățământul preșcolar

194

indirectă

Activitatile de tip Outdoor în învățământul preșcolar

194

indirectă

Proiect de activitate extrașcolară „Bunicul și bunica‖

198

Şcoala Gimnazială "Avram Iancu " Baia Mare Şcoala Gimnazială "Avram Iancu " Baia Mare Școala Gimnazială I.L.Caragiale Baia Mare

indirectă

Proiect educational "Tabara piticilor veseli si curiosi"

201

indirectă

Proiect educational "Tabara piticilor veseli si curiosi"

201

indirectă

Hai să - ntindem Hora Mare!

203

Moldovan Rodica

Școala Gimnazială I.L.Caragiale Baia Mare

indirectă

Hai să - ntindem Hora Mare!

203

124

Pop Gabriela Ana

indirectă

Albă ca Zăpada în lumea piticilor. Proiect de activitate

205

125

Șunea Ancuța

indirectă

Albă ca Zăpada în lumea piticilor. Proiect de activitate

205

126

Iusco Vasile

Grădinița cu program prelungit „Ion Creangă‖, Baia Mare Grădinița cu program prelungit „Ion Creangă‖, Baia Mare Clubul Copiilor Sighetu Marmației

indirectă

207

127

Vlad Nița

Clubul Copiilor Sighetu Marmației

indirectă

128

Nagy Anamaria

Şcoala Gimnazială "George Coșbuc" Baia Mare

indirectă

Modalităţi de integrare a copiilor cu cerințe educative speciale în activitățiile cercurilor de la Clubul Copiilor Sighetu Marmației Modalităţi de integrare a copiilor cu cerințe educative speciale în activitățiile cercurilor de la Clubul Copiilor Sighetu Marmației Creatorii de cultură: Talent și inițiativă. Proiect educațional

117

Teleptean Bălin Ileana

118

Utan Ioana Ileana

119

Naghi Elisabeta - Edit

120

Coza Ioana Maria

121

Bălan Mihaela Luminița

122

Mateșan Ionița

123

332

207

211


129

Cînța Adriana

130

Cureleac Mirela Mariana Botis Maria Alexandrina

131

132

Mare Monica

133

Sas Văscan Raluca

134

Fekete Corina

135

Prodaniuc Firuța

136

Chifa Ștefan

Şcoala Gimnazială "George Coșbuc" Baia Mare Liceul Tehnologic Repedea Gradinita cu Program Prelungit "Maya" Baia Mare Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Baia Mare Grădinița cu Program Prelungit Step by Step Baia Mare Grădinița cu Program Prelungit Step by Step Baia Mare Școala Gimnazială Nr. 4 Poienile de Sub Munte

indirectă

Creatorii de cultură: Talent și inițiativă. Proiect educațional

211

indirectă

Cu șevaletul în vacanțăproiect educațional

213

directa

Proiect de parteneriat educational "Tezaurul maramuresean - oameni, locuri, traditii si obiceiuri

216

directa

Proiect de parteneriat educational "Tezaurul maramuresean - oameni, locuri, traditii si obiceiuri

216

indirectă

Pas cu pas creștem sănătoși!

220

indirectă

Pas cu pas creștem sănătoși!

220

indirectă

Educația pentru un mediu de viață sănătos

223

Școala Gimnazială Nr. 4 Poienile de Sub Munte

indirectă

Educația pentru un mediu de viață sănătos

223

Secțiunea C - Management educaţional modern şi eficient 137

Bodea Bianca

138

Coroiu MirceaDumitru

Şcoala Gimnazială "Ioan Slavici" Tăuții de SusCasa Corpului Didactic Maramureș Colegiul Naţional "Gheorghe Şincai" Baia Mare

indirectă

Premise ale colaborării școală - comunitate

225

indirectă

Tehnici de manipulare Legea contrastului

227

333


139

Mitrea Mariana

140

Muntean Corina Sanda

141

Papariga Iulia

142

Pop Mariana Melania

143

Nedea Claudiu

144

Birle Delia

145

Tămâian Ramona

146

Roman Laura

147

Conț Laura

148

Cosma Adina Iuliana

149

Dulf Monica

150

Sălăjan Alexandra Florina

151

Pușcaș Melinda Maria

Colegiului Economic „Nicolae Titulescu‖ Baia Mare Liceul Teoretic „Ioan Buteanu‖ Șomcuta Mare

indirectă

Şcoala Gimnazială Băseşti Liceul Teoretic ,,Petru Rareș", Târgu Lăpuș Liceul Teoretic ,,Petru Rareș", Târgu Lăpuș Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia Mare Grădinița cu Program Prelungit Otilia Cazimir Baia Mare Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia Mare Școala Gimnazială Vasile Alecsandri Baia Mare Şcoala Gimnazială "Vasile Alecsandri" Baia Mare Școala Gimnazială Asuaju de Sus Liceul Teoretic George Pop de Băsești Ulmeni

directă

Liceul Teoretic George Pop de Băsești Ulmeni

Structura sistemului de management în cadrul Colegiului Economic „Nicolae Titulescu‖ Baia Mare Mangementul conflictelor. Strategii și tehnici de rezolvare a situațiilor conflictuale Managerul si orgnizaţi şcolară

230

indirectă

Managementul calităţii în şcoală

236

indirectă

Managementul calităţii în şcoală

236

indirecta

Calitatea in educatie.

238

directă

Managementul schimbării și beneficiile lui

241

indirectă

Leaderul secolului 21eficiență și modernitate în actul educațional

243

indirectă

Comunicarea și barierele ei

244

indirectă

Dascălul în societatea modernă

246

indirecta

Importanța comunicării manageriale școlare

248

indirectă

Vocația binelui și a lucrului bine făcut

250

indirectă

Vocația binelui și a lucrului bine făcut

258

indirectă

334

232

234


Secțiunea D - Istorie, cultură şi tradiţii maramureşene 152

Paul Gh. Adrian

153

Vida Flaviu

154

Pop Mihai Cosmin

155

Pop Ileana

156

Nedelea Daniela

157

Jurj Clara

158

Turda Irina

159

Grigor Camelia Mariana

160

Han Nicoleta Maria

161

Balla Nicoleta Mihaela

Departamentul de Teologie Ortodoxă ‖Justinian Arhiepiscopul‖ Baia Mare, Facultatea de Litere,C.U.Nord Colegiul Național "Dragoș Vodă", Sighetu Marmației LICEUL TEHNOLOGIC AGRICOL "ALEXIU BERINDE", SEINI Şcoala Gimnazială Nr. 5 Sighetu Marmatiei Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia Mare Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia Mare Școala Gimnazială ,,Dr. Gheorghe Tite‖ Săpânța Școala Gimnazială ,,Dr. Gheorghe Tite‖ Săpânța Colegiul Economic „Nicolae Titulescu‖ Baia Mare Colegiul Economic „Nicolae Titulescu‖ Baia Mare

indirectă

Date istorice şi religioase despre spiritualitatea Maramureşului

253

indirectă

Elite româneşti maramureşene (sec. XIX)Iosif Man- comitele suprem al Maramureşului

262

INDIREC TĂ

Maramureşenii din zona Lăpuş, Şomcuta şi Seini la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia

264

indirectă

Ilie Lazăr și GiuleștiulIstoricul originii și a parcursului familiei sale

266

indirectă

Scurta istorie a Maramureșului, legende și tradiții

268

indirectă

Scurta istorie a Maramureșului, legende și tradiții

268

indirectă

Tradițiile si obiceiurile locale Implementate în procesul de învățământ

270

indirectă

Tradițiile si obiceiurile locale Implementate în procesul de învățământ

270

directă

De la bunici adunate și de noi, cu drag, păstrate...

273

directă

De la bunici adunate și de noi, cu drag, păstrate...

273

335


162

Gherhes MihaelaCristina

163

Tămaș Ioan Marin

164

Tămaș Cristina Georgeta

165

Tamaș Alexandru

166

Petcaș Delia Ana

167

Popovic Ioana Delia

168

Neamț Gabriela Monica

169

Duță Camelia Silvia

170

Lörincz Loredana Nela

171

Duma Maria

172

Fagi Andrea Nicoleta

173

Pop Dina Claudia

Şcoala Gimnazială „Lucian Blaga‖ Baia Mare Şcoala Gimnazială "Mihail Sadoveanu" Baia Mare Şcoala Gimnazială "Mihail Sadoveanu" Baia Mare Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia Mare Şcoala Gimnazială „Lucian Blaga‖ Baia Mare Şcoala Gimnazială „Lucian Blaga‖ Baia Mare Şcoala Gimnazială „Lucian Blaga‖ Baia Mare Colegiul Naţional „Mihai Eminescu‖ Baia Mare Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga‖ Baia Mare Grădinița cu Program Prelungit Otilia Cazimir Baia Mare Colegiul Tehnic "Aurel Vlaicu", Baia Mare Școala Gimnazială ,,Florea Mureșanu" Suciu de Sus

directă

Rivulus Dominarum legenda întemeierii orașului Baia Mare

275

Indirectă

Preluca

276

Indirectă

Preluca

276

indirecta

,,Maramuresul și Marea Unire din 1918 "

279

directă

Baia Mare - orașul din inima mea

281

directă

Dor de Maramureș - opt motive de a reveni acasă

282

directă

Dor de Maramureș - opt motive de a reveni acasă

282

indirectă

Evenimentul „AURUL‖. Bozânta Mare, Maramureș, ROMÂNIA. 30 ianuarie 2000 Evenimentul „AURUL‖. Bozânta Mare, Maramureș, ROMÂNIA. 30 ianuarie 2001 Pețitul miresei, obicei străbun din Maramureș

283

Indirectă

Botezul în zona Codru Maramureș

287

indirectă

Jocul popular local - mijloc de educație pentru societate

290

indirectă

indirectă

336

283

286


174

Lazăr Daniela Elena

Şcoala Gimnazială Sarasău

indirectă

Practici / obiceiuri din viața satului, posibile surse de valorificare în lecții și secvențe de lecții Șezătoarea. Obiceiuri de Paște în zonele Borșa, Moisei și Vișeu, județul Maramureș

292

175

Roman Maria

Indirectă

176

Vida Flaviu

177

Csillik Ioana

178

Pop Ramona Cristina

179

Pop Liliana Florica

180

Rad Ileana

181

Somotyuk Anda Banca

182

Mariṣ Monica

183

Feidi Florian

184

Feidi Mariana

185

Tămaș Rodica

Liceul Tehnologic Forestier Sighetu Marmației Colegiul Național "Dragoș Vodă", Sighetu Marmației Liceul Tehnologic Forestier Școala Gimnazială ,,Al.Ivasiuc Baia Mare Grădinița cu Program Prelungit nr.30 Baia Mare Grădinița cu Program Prelungit Otilia Cazimir Baia Mare Grădinița cu Program Prelungit Micul Prinț Baia Mare Ṣcoala Gimnazialӑ Satulung,jud. Maramureṣ Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia Mare Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia Mare Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Baia

indirectă

Obiceiul: „ Legatul parilor în gard‖ și cătatul ursâtului la românii maramureșeni

295

indirectă

Maramureșu - povești de iarnă

298

directă

Pomul-obicei de iarnă din Ferneziu-Baia Mare

299

directă

Pomul-obicei de iarnă din Ferneziu-Baia Mare

299

indirectă

Șezătoarea

302

directă

Roata Olarului‖ Isorie, cultură și tradiții maramureșene

303

indirectă

Obiceiuri maramureșene de Sărbătorile Pascale

305

indirectă

Sânzienele -sărbătoare solară

307

indirectă

Sânzienele -sărbătoare solară

307

indirectă

Sânzienele -sărbătoare solară

307

337

293


186

Ștefan Maria

187

Meseșan Cristina

188

Fertigan Mariana

189

Șumălan Marcela

190

Șandor Cristina

Mare Şcoala Gimnazială Remeți Gradinita cu Program Prelungit Nr.27 Baia Mare Inspectoratul Scolar Judetean Maramures Gradinita cu Program Prelungit Nr.27 Baia Mare Gradinita cu Program Prelungit Nr.25 Baia Mare

directă

Obiceiuri și traditii urainiene în Maramureș

314

indirectă

Proiect didactic Lumea Poveştilor - Jocul Amprentei

317

indirectă

Familia si rolul ei in educarea copilului

320

indirectă

Familia si rolul ei in educarea copilului

320

indirectă

Familia si rolul ei in educarea copilului

320

338


Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.