


Rendező | Regia | Directed by: Tomi Janežič

Díszlet | Decor | Set design: Branko Hojnik; Jelmezek | Costumele | Costumes: Marina Sremac; Koreográfus | Coregraf | Choreographer: Döbrei Dénes; Zene és sound design | Muzică și sound design | Music and sound design:
Samo Kutin, Tomaž Grom; Videó | Video | Video: Carlo Zoratti; Light design: Tomi Janežič, Branko Hojnik; Rendezőasszisztens | Asistent regie | Director’s assistant: Žiga Hren, Nina Rajić Kranjac; Ügyelő | Regia tehnică | Stage manager: Császár Mónika/Bálint Előd Játsszák | Cu | With: Balázs Attila, Borbély B. Emília, Császár Mónika/Paula Munteanu, Czüvek Loránd, Jancsó Előd, Kiss Attila, Lajter Márkó Ernesztó, Mátyás Zsolt Imre, Simó Emese, Szőllősi Eszter, Vajda Boróka Temesvár Helyi Tanácsa által finanszírozva Finanțat de Consiliul Local Timișoara Funded by the Timișoara Local Council

Az 1978 c. előadás a hetvenes évek Romániáját idézi; Tomi Janežič egy nemzedékeken átívelő, a színészek és a rendező személyes történeteire épülő dokumentum-fikciót állított színre, egy helyi és globális jellegű eseményekről szóló családtörténetet a kommunizmus éveiből, amely összekapcsolja az Osztrák-Magyar Monarchia részét képeztő városokat, Temesvárt és az olasz-szlovén határ menti Nova Goricát, a várost, melynek közelében, az isonzói fronton, magyar katonák százai estek el az első világháború idején.
Az 1978 egy tizenkét előadásból álló, Destin(y)ation címet viselő sorozat része, amely különböző országok színházait kapcsolja össze egy kivételes projekt keretében a Nova Gorica (Szlovénia) // Gorizia (Olaszország) 2025 Európa Kulturális Fővárosa program részeként. A Simona Semenič által jegyzett tizenkét történet nemzedékeken átívelő kérdésekről, határokról, társadalmi-politikai-ideológiai változásokról, háborúról beszél.
A Csiky Gergely Állami Magyar Színházat az “1978” kapcsán két kategóriában jelölte a Román Színházi Szövetség, az UNITER: a legjobb előadás díjraszerző: Simona Semenič, rendező Tomi Janežič, illetve a legjobb színpadkép díjra - díszlettervező: Branko Hojnik.

Temesvár Helyi Tanácsa által finanszírozva | Finanțat de Consiliul Local Timișoara | Funded by the Timișoara Local Council

Spectacolul „1978” în regia slovenului Tomi Janežič vorbește despre România anilor 1970, o docu-ficțiune transgenerațională bazată pe poveștile personale ale actorilor și regizorului. Este o poveste despre anii comunismului într-un apartament din România, o poveste despre evenimente locale și globale care fac legătura dintre Timișoara și Nova Gorica (Slovenia) - la granița cu Italia - orașe care au fost parte din aceeași țară - Imperiul Austro-Ungar. În urmă cu mai mult de 100 de ani sute de soldați maghiari au luptat pe frontul Isonzo.
„1978” face parte dintr-o dodecalogie (12 spectacole) numită Destin(y)ation, care va reuni teatre din mai multe țări pentru un proiect creat special pentru Capitala Europeană a Culturii 2025 Nova Gorica/Gorizia (Slovenia/ Italy). Nova Gorica este locul de naștere al regizorului T.
Janežič. Dodecalogia scrisa de Simona Semenič pornește din spațiul copilăriei regizorului (si relația acelui oraș cu altele) și vorbește despre transgeneraționalitate, granițe, modificări socio-politică-ideologice, război etc.
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” are parte de două nominalizări la Premiile UNITER: pentru cel mai bun spectacol – „1978”, de Simona Semenič, regia Tomi
Janežič, respectiv cea mai bună scenografie – „1978”, scenograf: Branko Hojnik. Temesvár Helyi Tanácsa által finanszírozva | Finanțat de Consiliul Local Timișoara | Funded by the Timișoara Local Council



Theatre performance “1978” directed by Slovenian theatre director Tomi Janežič at Timisoara Hungarian Theatre is about Romania in the 70s, a trans-generational documentary fiction based on actors’ and director’s personal stories. It is a story about communist times, which grows out of a Romanian apartment, a story related to many local and global events that connect the regions of Timisoara and Nova Gorica (Slovenia) - on the border with Italy - cities that were both part of the same country once upon a time: the AustroHungarian empire. More then hundred years ago dozens of thousands of Hungarian soldiers fought at Isonzo front.
“1978” is part of theatre dodecalogy (twelve performances) Destin(y)ation, that involve(s) theatres from several countries for the European Capital of Culture 2025 in Janežič’s home city Nova Gorica/Gorizia (Slovenia/Italy). The dodecalogy written by Simona Semenič grows from the space of childhood (and its relation to other cities) and addresses topics of the transgenerationality, border, socio-politicalideological changes, war etc.
The Csiky Gergely Hungarian State Theatre was nominated by the Romanian Theatre Association, UNITER, in two categories: the best performance 1978 - author Simona Semenič, director Tomi Janežič, and the best scenery - set design by Branko Hojnik.




„Az 1978 és általában Janežič legfőbb titka a színpadon is, azt hiszem, a türelem. Hogy kivárja a csoda születését. A színészek nem kapkodnak, gesztusaiknak megvan a maguk tökéletes helye és ideje – csak éppen mintha teljesen spontán történne minden, fittyet hányva a szokásos történetvezetési sémákra. Mintha nem volna lepontozva semmi. Elkalandoznak, fantáziálnak, játszanak – tudják, mi fontos és mi kevésbé fontos. Hogy néha a mellékszálnak van igazi súlya. Aztán a sűrű, élettel teli gomolygás hirtelen berobban, jellemzően nem ott, ahol vártuk. A legemlékezetesebb jelenetek szinte mindegyikében a szereplők időérzéke kerül konfliktusba egymással vagy a nézőkével.” A türelem mindent terem - Purosz Leonidasz, Játéktér
„... az a feltáró munka, amit Janežič elvégez ezen a fiktív családfán, s rajta keresztül a város történetén, mélyen a látható felszín alá nyúl – ugyanakkor megrepeszti a hallgatás betonját. Fényt derít azokra a generációkon átívelő traumákra és megélésekre, amelyek – akár a gyökerek – rejtve maradnak, de önmagunk és a társadalmunk jelenének megértéséhez nélkülözhetetlenek.”
K-európai családregény - Bodor Emese, KULTer.hu
Temesvár Helyi Tanácsa által finanszírozva | Finanțat de Consiliul Local Timișoara | Funded by the Timișoara Local Council

“Spectacolul 1978 este o roză a vânturilor, un turnesol pentru revelarea unor complexe (chiar complicate) relații spațiale și temporale, trecute prin filtrul sensibilității directorului de scenă, ca individ și creator, alături de o echipă omogenă ce stă de veghe la compartimentele acestui demers de un incitant sincretism, și de o trupă perfect sincronizată, dedicată, afirmând o disciplină de lucru pilduitoare, luată părtașă la scenariul care reprezintă în fapt contragerea, sublimarea poveștilor personale ale regizorului și ale actorilor din distribuție. Este un spectacol care iscodește, pe îndelete, pe durata a cinci ore, în trei acte și trei spații de joc distincte, fire văzute ori tainice, legături pe care le explorează în contexul sincroniei și diacroniei unor evenimente locale și globale, între orașul de pe Bega care l-a văzut născându-se într-un vast și ingenios laborator de creație în spațiu neconvențional și Nova Gorica/Gorizia, orașul care după Al Doilea Război Mondial a fost scindat între cele două state, fosta Iugoslavie (azi, face parte din teritoriul sloven) și Italia, explorat aici ca un nod de întretăiere a destinelor celor care sunt personajele spectacolului, majoritatea, membrii aceleiași familii de timișoreni. “
Un proiect teatral de anvergură – Mariana Ciolan, Leviathan.ro

Temesvár Helyi Tanácsa által finanszírozva | Finanțat de Consiliul Local Timișoara | Funded by the Timișoara Local Council

“This is the way to do theatre! I say this with conviction, even if during Tomi Janežič’s five-and-a-half-hour mega-project in Timisoara, especially towards the end, I felt several times that what I was seeing and feeling was unbearable and intolerable. And that’s not even taking into account how the actors manage to endure it. (...)
The three long chapters of the performance take us to at least three worlds – in space and time. As the hours pass, we sink lower and lower, not only metaphorically. For the first part, we stagger up to the second floor of a staircase once trodden by crowds to confront the transformed reality of a university auditorium. In the second section, we are on the first floor, watching a witty and clever film insert in a tiny room, then to see the space transform completely with a brilliant scenic trick, and again, a different perspective on the lives of the people behind the walls. Finally, we get down to the ground floor, or even deeper: the intolerable proximity of the trenches of the First World Warprovokes a primary physical reaction – and not just from the audience.
Those were the days? - Jászay Tamás, seestage.org


A Janežič előadása mögötti előfeltevés, a monstre színházi kísérlet tétje halálosan komoly: hogyan tükröződik egyetlen időpillanatban a múlt, a jelen, és attól tartok, hogy ebből következően a jövő? A lehetetlen kísértése Tomi Janežič színházában alapvető adottság: ahogy sok más, hasonló léptékben fogalmazó rendezőnél, itt is elsődleges a színész és a néző testének, érzékelésének, gondolkodásának extrém igénybevétele. A színház életté válik, az élet meg színházzá, a köztük elmosódó határvonal felvillanyoz és felzaklat. Spectacolul vorbește, de asemenea, despre faptul că nu putem, nu trebuie să ieșim din istoria care ne-a fost dată. Premisa din spatele spectacolului
lui Janežič, miza acestui monstruos experiment teatral, este extrem de serioasă: cum se reflectă consecvent trecutul, prezentul și, mă tem, viitorul într-un singur moment al timpului? Tentația imposibilului în teatrul lui Tomi Janežič este un dar fundamental: ca și în cazul altor regizori care lucrează similar, solicitările extreme referitoare la trupul, percepția și gândirea actorului și spectatorului sunt primordiale. Teatrul devine viață și viața devine teatru, iar linia confuză dintre cele două este deopotrivă entuziasmantă și tulburătoare.
The performance also talks about the fact that we cannot, because we do not have to, step outside the history we have been given. The premise behind Janežič’s performance, the stakes of this monstrous theatrical experiment, are deadly serious: how is the past, the present, and, I fear, the consequent future reflected in a single moment in time? The temptation of the impossible in Tomi Janežič’s theatre is a fundamental gift: as with other directors working on a similar scale, the extreme demands on the actor’s and the spectator’s body, perception and thinking are paramount. Theatre becomes life and life becomes theatre, and the blurred line between the two is both exhilarating and unsettling.
Those were the days? - Jászay Tamás, szinhaz.net

Helyi


Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely are două nominalizări la Premiile UNITER 2024: pentru Cel mai bun spectacol de teatru realizat în 2023 – „1978”, respectiv cea mai bună scenografie de teatru din 2023 – scenograf: Branko Hojnik. Premiera din 7 decembrie 2023 a făcut parte din evenimentele de închidere a Programului Cultural Timișoara 2023 Capitală Europeană a Culturii.

A Csiky Gergely Állami Magyar Színházat 2024-ben két Uniter-díjra jelölte a Román Színházi Szövetség: a 2023-as év legjobb színházi produkciója - „1978”, és a 2023-as év legjobb színházi díszlete - díszlettervező: Branko Hojnik. A 2023. december 7-i bemutató a Temesvár 2023 Európa Kulturális Fővárosa programsorozat záróeseményének részét képezte.
The Csiky Gergely Hungarian State Theatre was nominated by the Romanian Theatre Association, UNITER, in two categories for the 2024 Awards Gala: the Best theatre performance in 2023: “1978”, and the best set design in a theatre performance - Branko Hojnik for “1978”. The opening on December 7th 2023 was included in the closing events of the Timisoara 2023 ECOC Programme.

Temesvár Helyi Tanácsa által finanszírozva | Finanțat de Consiliul Local Timișoara | Funded by the Timișoara Local Council

„Nagyszabású darab ez a múltunkról és a jelenünkről, az idők és a terek egymásba kavarodásáról. Az életünkről. Itt, Kelet-KözépEurópában. A színészektől is rendkívüli koncentrációt és alázatot igényel ez az öt óra, s máshogyan, de a nézőt is megdolgoztatja. A katarzis nem kirobbanó, hanem csöndes, de hosszan tartó.”
Haláltánc Temesváron - Deczki Sarolta, Élet és Irodalom
„Számomra az előadás akkor kezdődik, amikor mindenféle szervezési részlet tisztázása közben kiderül, hogy ajánlatos meleg ruházatot viselni, mert a helyszínt „csak bizonyos hőfokig lehet kifűteni”. Bepakolom a gyapjú pulóvert és a tolldzsekit, és valahol az emlékeim mélyén elkezd motoszkálni egy másik kor, amikor a fűtetlen színháztermekben csak úgy lehetett végignézni egy előadást, ha pufajkában ültek a nézőtéren. A sötét 80-as évek emléke, talán egy színháztörténeti tanulmány illusztrációja…”
Színház usankában és pufajkában. 1978/2023 – Hegyi Réka, Újvárad
„Az előadás egyik fő erénye, hogy mindent rendkívül szabadon kezel. A teret, az időugrásos, eléggé szövevényes történetet, a színészi játékmódot. Egy családtörténetet kapunk, jellegzetes kelet-európai társadalmi háttérrel. Olyan, mintha egy ismeretterjesztő előadást látnánk, sok mindent menet közben értelmeznek, elmagyaráznak. Olykor maguk a színészek zenélnek, táncolnak, vagy énekelnek. Ám az egész olyan, mint egy erős, néhol szerteágazó szövésű, de hangsúlyozottan szabadon kezelt dokumentumdráma. Egy történelmi időutazás, érzelmes felhangokkal.”
Érzéki időutazás Temesváron - Balogh Gyula, Népszava

Temesvár Helyi Tanácsa által finanszírozva | Finanțat de Consiliul Local Timișoara | Funded by the Timișoara Local Council




“Cu toții au ceva mașinal, interpreții nu se privesc, poveștile lor curg cumva paralel, dar forța lor cumulativă alcătuiește într-un incitant puzzle această paradigmă care definește sistemul, unde este vorba despre muzica la care visam și care ne era interzisă, despre vestimentația sau coafura pe care ne-o doream și nu o puteam avea, despre viața pe care nu eram lăsați să o trăim după plac… Frustrarea este unanim împărtășită, dar fiecare apariție (...) respiră subtilă ironie și, chiar dacă regizorul ne îndeamnă să… privim înapoi cu mânie, întregul demers secvențial degajă o bună doză de umor care să permită distanța necesară spre a aprecia valoarea „moștenirii” acum recuperate. Prezent în mijlocul publiculului și al actorilor care sunt laolaltă, neseparați, în acest spațiu, îl vezi și îl simți pe regizor că trăiește intens propriul spectacol, în care intervine la un moment dat chiar cu o mică indicație de interpetare, pentru ca în a doua și a treia parte să aibă deopotrivă „dialoguri” cu actorii și acțiuni printre ei.”
Un proiect teatral de anvergură – Mariana Ciolan, Leviathan.ro Temesvár Helyi Tanácsa által finanszírozva | Finanțat de Consiliul Local Timișoara | Funded by the Timișoara Local Council

„Egy-egy momentum valakinek a retinájába égett, a másik családtag nem is emlékszik rá. Az elmesélés nehézsége és bizonytalansága, a megélt valóság szubjektív lenyomatai Janežič színházában újabb és újabb karaktercentrikus nekilendülésekben nyilvánulnak meg. Ugyanazt a pillanatot – a telefoncsörgést – mesélik többen, de mindenkinek más-más jut eszébe róla, mert máshol volt, mást csinált, mást érzékelt, mert egyszerűen más ember. Oral history ez a javából, valós időben: a nézőben ezekből a mikronézőpontokból kerekedik ki egy nagyobb, teljesebb narratíva arról, hogy 1978 januárjában mi is történt Temesváron ebben a családban a Vezető születésnapján. (...) A hősnek kikiáltott fiatal katonák – apák, férjek, fiúk – után maradó poszttraumás stresszt a megkeményedő nők, az üres szemű férfiak, a fagyos elhallgatásban felnövő gyerekek viszik és élik tovább (második felvonás), a legfelsőbb trónusok döntései mindig a kisebb blokklakásig szivárognak le, akár évtizedeken, hosszú nemzedékeken át. Tomi Janežič előadása ezekből a széttartó és összefonódó sorsokból villant fel pillanatokat, olykor ugyanazt a pillanatot sokféle szemszögből, többszöri nekifutásból. (...) Mintha Janežič is arra lenne kíváncsi, hogy voltaképp mire vezethető vissza egy ártatlan délután a diktatórikus rendszerben 1978-ban, miből fakad egyáltalán a háború, az elnyomás, a meghasonulás, a teljes kizsákmányolás. A magig, a magmáig akar leásni ez az előadás (...). ”
Csak keleti blokkos dolgok – Kovács Bea, uh.ro

Temesvár Helyi Tanácsa által finanszírozva | Finanțat de Consiliul Local Timișoara | Funded by the Timișoara Local Council



“Un moment paroxistic, atins în scenele repetate până la a-ți provoca ție, spectatorului, aproape o durere fizică, este acela cu cei trei soldați, victime din Primul Război Mondial pe același front de la Isonzo (...). Sunt întrupați cu o excepțională tensiune dramatică de către actorii Jancsó Előd, Lajter Márkó Ernesztó, Czüvek Loránd într-una dintre cele mai antirăzboinice pagini pe care am putut eu să o văd pe o scenă de teatru. Ei reprezintă de fapt Soldatul de oricând și de oriunde, de aici și de acolo, de acum și de atunci, purtător al războaielor care au fost, care împart/ despart dureros lumea, care sunt încă și, din păcate, vor mai veni, cum ne dă de înțeles finalul cu soldățeii de plumb înșirați acolo în mizeria cleioasă, întunecată a tranșeelor. Gata oricând să fie repuși ca pe o tablă de șah, în jocul cinic belicos, de putere, neiertător, impasibil al istoriei, care nu ține seama de sensibilitățile individului, de dorințele lui, de aspirațiile lui… Nimic altceva decât un neînsemnat pion…”
Un proiect teatral de anvergură – cronică de Mariana Ciolan, leviathan.ro
“(...) 1978 nu va rememora numai istoria unei familii de etnie maghiară din Timișoara, nu va însemna doar aducerea în prim plan a rădăcinilor acesteia, nu se va limita numai convocarea memoriei în vederea readucerii în actualitate a ceea ce s-a întâmplat în România anului 1978, o Românie cu blocuri comuniste înzestrate în curți interioare cu bătătoare de covoare, ci pornește de la ambiția explorării istoriei unei părți a Europei. Devenită un fel de și real, și simbolic, tărâm al morții.”
Locuri de memorie – cronică de Mircea Morariu, contributors.ro

Temesvár Helyi Tanácsa által finanszírozva | Finanțat de Consiliul Local Timișoara | Funded by the Timișoara Local Council


„Az 1978 jelentős, komoly, embert próbáló, Istent kísértő vállalás, aminek ha átengedjük magunkat, csupa olyasmit tudhatunk és érthetünk meg önmagunkról, szüleinkről, nagyszüleinkről, amit elfelejtettünk, vagy legalábbis valakik nagyon azt akarják, hogy végképp elfelejtsük. De hát a múltat nem lehet eltörölni, és hogy ez egészen biztosan így legyen, azt garantálja a folytatás. 2025-ben Nova
Goriza lesz Európa kulturális fővárosa, ahol tizenkét előadásból álló sorozat részeként mutatkozik majd meg az 1978: időutazók, előre!”
“1978 este un demers semnificativ, serios, care pune omul la încercare, îl provoacă pe Dumnezeu, la care, dacă ne supunem, putem învăța și înțelege tot felul de lucruri deja uitate sau pe care vrem neapărat să le uităm despre noi înșine, despre părinții noștri, despre bunicii noștri. Dar nu poți șterge trecutul, iar continuarea garantează că așa va rămâne. În 2025, Nova Gorica va fi Capitala Europeană a Culturii, unde “1978” va fi prezentat în cadrul unei serii de douăsprezece spectacole: înainte, călători în timp!”
“The 1978 is a significant, serious, man-testing, God-tempting undertaking, to which, if we submit ourselves, we can learn and understand all sorts of things about ourselves, our parents, our grandparents, that we have forgotten, or at least that someone really wants us to forget. But you can’t erase the past, and the sequel will make sure it remains like that. In 2025, Nova Goriza will be the European Capital of Culture, where 1978 will be presented as part of a series of twelve performances: time travellers, go ahead!”
Those were the days? - Jászay Tamás, seestage.org Temesvár Helyi Tanácsa által finanszírozva | Finanțat de Consiliul Local Timișoara | Funded by the Timișoara Local Council