machete realizate de elevi

ȘTIINȚA ȘI DUMNEZEU

Réthelyi Estera, clasa XI-a Liceul Românesc „Nicolae Bălcescu” Gyula, Județul Békés, Ungaria Profesor coordonator: Protos. VisarionTuderici

„Religia este impulsul cel mai nobil pentru cercetarea ştiinţifică. Cel ce nu l-a cunoscut mi se pare mort sau cel puţin orb.” - Albert Einstein

Dialogul dintre știință și religie a existat dintotdeauna. De când exista el, omul a fost fascinat de tot ce-l înconjoară, și-a pus întrebări, a căutat răspunsuri, explicații. S-a întrebat de ce este așa ceea ce vede, ceea ce simte, dar și ce sens are să fie astfel, care este scopul pentru care există cele văzute. Dintotdeauna omul și-a pus întrebarea cauzelor existenței. Despre originea omului au apărut nenumărate legende. Religii și filozofii, de demult și până astăzi, au adoptat diferite răspunsuri la întrebările legate de cauza și existenta lumii. Originea lumii l-a preocupat întotdeauna pe om și, în timp, acestei probleme i s-au dat diferite răspunsuri. Unii filozofi au spus că lumea se confunda cu Dumnezeu. După alții, lumea este cauzată de doua principii eterne: Dumnezeu și materia. În fine, alte răspunsuri exclud originea transcendentă a lumii, aceasta nefiind altceva decât produsul unor legi inerente materiei, care este necreată, deci eternă. Revelația divină supranaturală ne arată că lumea este opera lui Dumnezeu, creată din nimic. Creația nu este expresia unei necesități interne sau externe. Dumnezeu creează în mod liber si din iubire. Ca activitate externa a lui Dumnezeu, crearea lumii și a omului este atribuită în mod special Tatălui, dar conform principiului aproprierii, la actul creării participă în egală măsură Fiul și Duhul Sfânt: "Totuși, pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate și noi întru El; și un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate și noi prin El" (I Cor. 8, 6). "Toate prin El s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut" (Ioan 1, 3). "Pentru ca în acesta au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute ... Toate s-au făcut prin El și pentru El" (Colos. 1, 16). În ceea ce privește lucrarea creatoare a Duhului Sfânt, Sfânta Scriptură consemnează: "Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a făcut și suflarea Celui Atotputernic este dătătoarea vieții mele" (Iov. 33, 4). "Cu Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și cu Duhul gurii Lui toată puterea lor" (Ps. 32, 6). Potrivit credinței creștine, Dumnezeu a creat lumea dintr-un motiv și cu un scop. Părinții au scos în evidență bunătatea lui Dumnezeu ca motiv al creației, pentru a o opune ideii ca Dumnezeu a creat lumea dintr-o necesitate internă, care duce la panteism. Dumnezeu Cel nemărginit în bogăție, nu crează cu zgârcenie. Creația este adusă la existența pentru a-L revela și pentru a participa la bogăția ființei Lui, avându-și solidaritatea în această participare . Este o taină modul creării lumii, după cum ascuns este și sfârșitul ei. Este o taină tot ceea ce se întâmplă în ea, începând cu procesele naturale, fizice, biologice și culminând în caracterul elaborat al vieții spirituale. Totul în lume este o taină abisala, cunoscută numai de Creatorul ei. Creația însăși, spune Părintele Stăniloae, este un abis, un adânc fără fund pentru cunoașterea noastră, prin rațiunile și energiile tuturor componențelor ei, până la micimi la care

119