elevilor

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

Ceresc Tata, etc » solicitandu-se reproducerea lor in diferite momente ale zilei : inainte de masa, inainte de a pleca la gradinita sau seara, inainte de culcare, ei vor da importanta cuvenita rugaciunii si vor astepta acel moment in care li se va solicita acest lucru. Dacă vor vedea că în casă se citesc în fiecare seară diferite rugaciuni sau din orice altă carte religioasă, se vor obişnui cu cartile, cu lumea literelor, vor putea face diferenta intre o carte de rugaciuni care are Semnul Crucii pe ea si alte cărți: de colorat, de poezii, de povești cu zâne si personaje indragite. Dacă vor vedea că părinţii merg la biserică nu numai din cand in cand (ca si in vizita la anumiti prieteni ), ci în fiecare Duminică şi sărbătoare, copiii vor iubi Biserica şi se vor simţi acasă în ea.

"La Sfânta Biserică copilul învaţă că este foarte important să ţii legătura cu Creatorul tău, să fii recunoscător Lui. Învaţă să se poarte (să tacă, să stea locului, să vorbească ce şi când trebuie; îşi disciplinează pornirile, "se abţine", amână, îşi dezvoltă răbdarea, îşi cultivă blândeţea - pe care o vede şi cu care este tratat in biserică - devine bun, milostiv, învaţă să dea, să fie respectuos cu cei în vârstă, să pomenească și sa își aminteasca de cei morţi (bunici, neamuri etc.), invață să respecte fețele bisericesti: preot, măicuțe, aspecte foarte importante în comportamentul uman. La biserică primeşte harul Sfântului Duh, lucrător în chip nevăzut în fiecare dintre noi, mai mult ca acasă. De asemenea, nu trebuie să uităm că unde sunt mulţi puterea creste, întocmai ca atunci când muncești: ”Unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea crește și dușmanul nu sporește”. De asemenea, și rugăciunea este mai puternică acolo unde sunt mai mulți. Aici vor intâlni adulți și copii de care se vor apropia, vor avea diferite contacte, își vor lărgi sfera socială. Este bine şi ca, împreună cu părinţii, copiii să meargă uneori şi la alte biserici, manastiri, catedrale, schituri, decât la cea parohială pentru că noutatea fiecărei biserici, manastiri cu pictura, slujbele, atmosfera specifică, preoti si /sau maicute îl ajută pe copil să nu se plictisească, să înţeleagă puţin din taina unităţii în diversitate, pe care o vădeşte lucrarea harului. E important ca participarea la slujbă să nu devină pentru copil o corvoadă, ceva neplăcut, și se recomandă timpul petrecut în Biserică să crească odată cu vârsta: daca, împreună cu un copil de 3-4 ani poti sta doar o jumatate de ora, un preșcolar de grupa pregatitoare, liniștit poate sta o oră. El, anterior, trebuie sa fie pregatit, să i se explice ce trebuie sa faca, pentru ca apoi, acasă, să se discute și alte amanunte : ce face preotul, când și de ce trebuie sa ne impartasim, de ce ne facem cruce, de ce miroase a tamaie, de ce pe pereți sunt pictați sfinti și nu personaje din povești, care este altarul, de ce trebuie să lăsăm oamenii mai in vârstă să stea pe scaun și noi să ne ridicăm, etc. Pe pereţii bisericilor, copilul îi vede pe Hristos, pe Preacurata Sa Maică, pe Îngeri şi pe Sfinţi. În afara bisericii de piatră, copilul trebuie să cunoască Biserica Cerească. Educația religioasă nu este o simplă meserie pe care o poate îndeplini oricine, ci constituie o insușire care este cucerita și insușită cu efort și credința exemplară. Personalitatea preotului si a parintțlor își lasă direct amprenta asupra profilului spiritual al copilului, prin apropierea firească pe care o face. Dacă va merge foarte des la biserica aceea, copilul își va însuși felul de a fi al preotului, iar preotul, la rândul lui, îl va apropia pe copil de Biserică prin mijloace de el cunoscute: simple mângâieri, îi strecoară din când în când câte o prescură, îi dă iconițe și mai târziu carți de citit, îl cheamă pe copil la spovedanie/impartasanie, uneori direct, alteori prin intermediul părinților. El își asumă această misiune de călăuza spirituală, de luminător și sfătuitor al sufletelor plăpânde de copii. Astfel, in educarea spirituală a preșcolarului, familia poate fi susținută de Biserică, însă și rolul Bisericii este unul benefic, doar dacă parinții mijlocesc această relație copil-biserică, din cea mai fragedă vârstă. Iată cum, elemente de pedagogie/ elemente din știința educației interferează cu viața noastră de familie și cu viața noastră în sânul Bisericii – Familia lui Hristos.

92