Jilavu Ioana – Maria – Rolul credinței în practicarea medicinei

LICEU

Ştiinţa credinţei şi credinţa ştiinţei

Gergő Gurzó, clasa a IX. – a, Liceul „Nicolae Balcescu” , Gyula, Judetul Bichis, Ungaria Profesor coordonator: Pr. Olteanu Florin

Știu și cred sau cred și știu a fost și este o dilemă a teologiei sau știu ce să cred sau cred ce să știu este o dilemă diacronică a științei. Legătura dintre religie și știință a cunoscut de-a lungul timpului perioade diferite , a fost un subiect de studiu încă din antichitatea antică. „Conflictul dintre credinţă şi ştiinţă este de natură filozofica culturală şi are la originea lui două teorii ale cunoaşterii, total diferite între ele: una, care interpretează lumea în funcţie de fundamentul ei metafizic şi imuabil, în sensul gândirii aristotelice, şi alta, care interpretează lumea în funcţie de caracterul ei contingent şi fizic, în sensul gândirii moderne sau iluministe. Ambele teorii au introdus o prăpastie de netrecut între Dumnezeu şi lume sau între om şi natură, golind lumea naturală de prezenţa lui Dumnezeu, iar natura de structura ei raţională interioară (https://www.gup.ugal.ro/ugaljournals/index.php/teologie/article/download/4656/4136/).” „A fost o vreme când ştiinţa a făcut abstracţie de Logos şi a ridicat mari obstacole în calea credinţei. Cel mai bun exemplu în acest sens îl constituie răspunsul pe care l-a dat lui Napoleon, anume că Dumnezeu constituie o ipoteză de care nu are nevoie în sistemul lui mecanicist despre lume. Astăzi însă există savanţi care consideră că ştiinţa conduce pe om la Dumnezeu cu mai multă siguranţă decât o poate face religia. Putem spune că, datorită Logosului, s-a trecut de la o concepţie mecanicistă a lumii, care a provocat conflictul artificial dintre credinţă şi ştiinţă, la o viziune holistică şi organică a universului, care favorizează dialogul dintre ştiinţă şi credinţă, pentru binele omului şi a lumii în care trăim. Nouă ştiinţă constituie antidotul secularizării. Einstein considera că menirea fizicianului, de a căuta legile cele mai generale, se realizează nu prin drum logic, ci numai prin "intuiţia ce se sprijină prin cufundarea în experienţă.Suportul mathematical intervine ulterior, spre validarea intuiţiei, şi este preferat tocmai pentru că oferă o indiscutabilă siguranţă: propoziţiile matematicii sunt sigure şi îndoielnice, în vreme ce afirmaţiile celorlalte ştiinţe sunt mereu discutabile şi în permanent pericol de a fi răsturnate. (https://www.isjbraila.ro/file_comp/resedu/1548666099_Articol_Credinta_si_stiinta.pdf) „CREDINȚA „vine din altă sferă decât ştiinţa”. „Dumnezeu este la începutul tuturor lucrurilor, nu la sfârşit. Noi nu pătrundem la Dumnezeu prin cercetarea lumii, ci noi putem înţelege lumea, deci putem face ştiinţă, pornind de la Dumnezeu”.Prin urmare, în faţa omului se deschid două căi: una merge de jos în sus, de la fenomene şi ştiinţe spre ordinea morală şi religioasă; altă merge de sus în jos, de la credinţa şi conştiinţa religioasă spre realitate şi cunoaştere. Prima cale duce la anarhie, a doua duce la ordine morală. „Şi oare nu e confirmat prin observaţie că drumul acesta în sus şi metodele de cercetare întrebuinţate în ştiinţe ucid pencetul conştiinţa morală şi dispoziţiunea sufletească de a admite un principiu suprem al universului? Pe calea aceasta a ştiinţei care porneşte de la datele conştiinţei şi de la fenomene ajungem în mod cert la pierderea Eului nostru, la rătăcire şi la cădere sub nivelul animalităţii sau la budism, la negarea tuturor valorilor şi la năzuinţa de a intra în Nirvana” (https://culturaromana.ro/ilie-badescu-stiinta-si-credinta-rolul-echivoc-al-stiintei/) „Biserica este singura instituție care își propune educarea sufletului omenesc și înălțarea lui spre țeluri superioare. De aceea este nevoie ca religia și știința să fie repuse într-o legătură cu dimensiunea euharistică, înțeleasă ca ofrandă de creație către Dumnezeu prin artă, știință sau tehnologie.Mântuitorul Iisus Hristos are ceva de transmis tuturor oamenilor, în toate epocile, inclusiv oamenilor de știință. Cel mai autentic mod în care se poate realiza dialogul între știință

114

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

și credință este în inima omului, înainte de a se exterioriza și de a se formaliza în societate sau prin viața Bisericii. Dacă un om de știință își desfășoară activitatea dintr-o perspectivă duhovnicească, atunci se naște un dialog autentic între teologie și știință. Sfinții Părinți s-au aflat într-un dialog creator cu reprezentanții culturii și filosofiei din vremea lor, apelând la metoda selectivă, care s-a repetat în fiecare epocă și care ar trebui să fie normativă și în zilele noastre. Procedând astfel, au realizat inculturarea Evangheliei, au respins falsele ideologii și teorii care denaturează raporturile dintre teologie și știință și au contribuit la transfigurarea lumii” (https://ziarullumina.ro/societate/religie-si-stiinta/dialogul-autentic-intre-stiinta-si-credinta-estein-inima-omului-154192.html) . ȘTIINȚA este definită ca “observarea, identificarea, descrierea, investigarea experimentală şi explicarea teoretică a fenomenelor”. Ştiinţa este o metodă pe care oamenii o pot utiliza pentru a căpăta o înţelegere mai profundă a universului natural. Este o căutare către înţelegere prin observarea şi presupunere. Avansul în ştiinţă se face doar pe baza logicii. Cu toate acestea, credinţa unui creştin în ştiinţă nu trebuie să fie niciodată precum credinţa în Dumnezeu. Un creştin poate să aibă credinţă în Dumnezeu şi respect pentru ştiinţă, în măsura în care ne amintim întotdeauna cine este perfect şi cine nu” (https://www.gotquestions.org/Romana/credinta-Dumnezeu-stiinta.html).

WEBOGRAFIE https://www.isjbraila.ro/file_comp/resedu/1548666099_Articol_Credinta_si_stiinta.pd https://www.gup.ugal.ro/ugaljournals/index.php/teologie/article/download/4656/4136/ https://www.isjbraila.ro/file_comp/resedu/1548666099_Articol_Credinta_si_stiinta.pdf https://ziarullumina.ro/societate/religie-si-stiinta/dialogul-autentic-intre-stiinta-si-credinta-estein-inima-omului-154192.html https://www.gotquestions.org/Romana/credinta-Dumnezeu-stiinta.html

115

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ******************************************************************************************** Rolul credinței în practicarea medicinei

Jilavu Ioana- Maria, clasa a IX-a, Liceul Teoretic „Coriolan Brediceanu” Localitatea Lugoj, Județul Timiș, România Profesor coordonator: Bogoevici Alina

Trăim în secolul al XXI- lea, într-o perioadă în care medicina s-a dezvoltat atât de mult încât pare că esența divină a acesteia a fost îngropată în străfunduri. Pentru medicină, cărămida de la bază este credința, este Dumnezeu atotștiutor, atotputernic și multmilostiv. Cu toate acestea, ce înseamnă termenii “credință” și “medicină”? În ultimul timp auzim tot felul de discursuri despre credință. Se vorbește de ea, la școală, la biserică, la locul de muncă, pe stradă etc. Oare câți o practică? Oare câți știu cu adevărat ce înseamnă? Fiecare încearcă să ne ilustreze o definiție cât mai amplă. Cea mai cuprinzătoare este cea a Sfântului Apostol Pavel care ne spune: “Credința este adeverirea celor nădăjduite și dovedirea lucrurilor celor nevăzute”. Această frază cuprinde esența totală, însă câți oameni ar putea să o înțeleagă? Teologia dogmatică, dezvoltând această definiție a Sfântului Apostol Pavel, ne creionează ideea de credință ca dar al lui Dumnezeu, ca rod dintre Dumnezeu și om, ca punte dintre pământ și cer. Nu întâmplator rostim „Crezul”, Simbolul Credinței: „Cred întru unul Dumnezeu…”. Se poate face multă cercetare despre această temă, însă sintetizând, deducem că acest cuvânt este poarta către Dumnezeu, către mântuire și către Rai. Însuși definiția „cuvântului” are în componență idea de ghid de utilizare. Deci, credința este un ghid de utilizare, de practicare, de înțelegere și de cunoaștere a lui Dumnezeu, atât cât ne este dat să înțelegem. Cuvântul “medicină” ne duce cu gândul la știința care are ca obiectiv păstrarea și restabilirea sănătății fizice. Astfel, putem sesiza o asemănare foarte importantă. Medicina vindecă trupul, iar credința vindecă sufletul. Deducem o altă idee, preotul este un părinte spiritual, iar doctorul un părinte medical. Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea Sa. Omul este format din două mari componente, trupul și sufletul. Nu este capabil să trăiască fără suflet, cum nu poate să trăiască fără trup. Construcția umană, din acest punct de vedere, este ca un stup de albine. Fiecare albinuță este nevoită să își facă treaba ca lucrurile să funcționeze, să se formeze un rezultat productiv. Așa este și omul. Atât sufletul cât și trupul trebuie să formeze o unitate care să aibă Scopul Mântuirii. Ne naștem ca să ne mântuim! Durerosul adevăr este că tot mai puține persoane se îngrijesc de mântuire, de sufletele lor, neștiind că nu doar trupul se poate îmbolnăvi. Mulți uită că preoții sunt doctorii sufletului. Aceștia au rolul de a fi canalul de recunoaștere a păcatelor în taina Sfintei Spovedanii. Prin intermediul lor Dumnezeu ne iartă păcatele, prin intermediul lor primim o stare de fericire adevărată, de pace sufletească. Zăcămintele iubirii pe care Dumnezeu ni le- a dăruit în sufletele încep să fie lucrate de Duhul Sfânt. Asadar, doctorii contribuie la vindecarea trupului, preoții la vindecarea sufletului, dar toate sub vegherea lui Dumnezeu. Sufletul poate să fie “sănătos” și fără trup, pe când trupul nu poate fi sănătos fără de suflet. Aceasta este diferența esențiala dintre boala care leagă sufletul de trup. Unul din motivele pentru care Dumnezeu a îngăduit existența doctorilor a fost legătura dintre păcat si boală. Boala poate fi generată de păcate. Ne este îngăduit să ne îmbolnăvim fiindcă este un mod în care Dumnezeu îngăduie câte un “duș rece” ca să ne trezim la realitate. Ne atenționează că decădem, că fugim tot mai mult de ceea ce este bine și că uităm de scopul vieții noastre. Suferința este mereu îngăduită. Toate motivele ei duc la același rezultat, Mântuirea. Nimeni nu scapă de boală. Toți suntem expuși în fața ei, de la copii la adulti.

116