Réthelyi Estera – Știința și Dumnezeu

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

O vorbă populară, luată din Sfânta Scriptură, ne spune că “Părinții mănâncă aguride și copiilor li se strepezesc dinții”. Această afirmație este adevărată deoarece, putem să dobândim anumite boli de pe urma înaintașiilor noștri datorită păcatelor sau datorită altor și altor pricini. Dumnezeu știe de ce ni le dă pe cele care au legătură cu strămoșii. Cert este că multe din păcatele părinților sunt făcute și de copii, aceștia fiind influențați de cei mari. De aceea, este foarte important modul cum ne trăim viața. Acest lucru nu înseamnă că toate bolile sunt de la strămoși. Nu avem de unde să știm proveniența lor. Ceea ce contează este modul cum ne folosim de viața noastră! Trebuie să aibă un scop, toate sunt îngăduite de către Dumnezeu cu un scop. Nimic nu este întâmplător în viață. Dumnezeu nu a creat lumea haotic, într-o totală nestire și fără de nicio legătură. Așa cum fiecare mamifer sau fiecare plantă are scopul ei pe acest pământ, așa fiecare lucru și persoană pe care Dumnezeu ne-o trimite în viața noastră are scopul său. Unii elevi îi învață pe profesorii lor lecția răbdării, alți lecția asumării, lecția bunăvoinței. Fiecare eveniment sau situaiție cu impact în viața noastră are rolul de a ne învăța ceva. Fiecare etapă este o lecție care vine într-o succesiune de pași. Viața este ca școala. Examenul final este judecata. Doamne, primește-ne pe noi toți în tinda Raiului și iartă- ne ca un bun și multmilostiv! Nu poți susține un examen pe bănicle școlii fără pregătirea și fără lecțiile învățate. Așa este și cu Mântuirea. Nu ne putem mântui dacă nu avem tolba cu fapte bune, daca nu avem talanții folosiți după propriile puteri. Dumnezeu să ne miluiască să reușim să dobândim Raiul fiindcă una este a dobândi și alta este a primi. Doamne, primește -ne în plaiurile României din Raiului Ceresc! Primim boli într-o manieră mai ușoară sau într-o manieră mai grea, în funcție de cât de multe putem duce. Dumnezeu nu dă niciodată mai mult decat putem să tinem pe proprii umeri. Această idee se desprinde din multe povești cu talc. Una dintre ele sună cam așa. “Cândva demult, un om s- a întâlnit cu Dumnezeu și a început să se plângă de toate durerile sale, de toate greutățiile pe care le întâmpinase în viața asta. Și tot plângându-se i-a spus lui Dumnezeu ca i făcuse o nedreptate și că voia să iși aleagă o altă cruce. Dumnezeu a fost de accord și l-a dus pe om într-o încăpere plină de tot felul de cruci, de toate formele și mărimile. L-a îndemnat pe om să își aleagă ce credea de cuviință, iar acesta incepe să caute și să se întrebe ce era pentru el. În cele din urmă omul și-a ales cea mai mică și mai ușoară cruce. Dumnezeu l-a susținut și l-a pus să o întoarcă. Pe spatele ei era gravat numele celui care o alesese. “ Deducem astfel că Dumnezeu ne cunoaște în profunzime și ne știe limitele. Noi însă susținem în continuare că uneori este nedrept. Acest lucru se întâmplă mai ales pe patul de suferință. Cât timp am fost bine, lipsiți de orice fel de necaz sau de întristare am uitat de existența Creatorului nostru. Nu ne mai vine să ne rugăm atunci când ne “îmbătăm” cu o așazisă fericire trecătoare. Doar în momentele grele ale vieții noastre apelăm la “Satelitul Doamne”. Atât ca preot cât și ca doctor trebuie să știi cum să mângâi sufletele prin harul lui Dumnezeu. Să știi cumsă încurajezi, cum să mângâi prin ajutorul Acestuia și cum să dai speranțe celor aflați în nevoie. Acest lucru il învățăm de la sfinții lui Dumnezeu care prin puterile sale și prin rugăciunile înflăcărate pe care le înălțăm se milostivesc asupra noastra. Toți sfintii ne trimit ajutor atunci când nu mai putem să răzbatem. La fel erau și Sfinții Cosma și Damian, doctorii fără de arginți. Aceștia ajutau bolnavii fără să primească ceva în schimb. Ajutau fiindcă iubeau oamenii și împlineau porunciile lui Dumnezeu. La fel era și Sfântul Luca și mulți alți sfinți care și astăzi fac minuni în diferite moduri. Un bun exemplu este Sfântul Ioan Rusul care a făcut și face nenumărate minuni. Cea mai marcantă pentru mine a fost minunea intitulată “Se vindecă 2 frățiori”. Aceasta sună cam așa: “Într-o casă simplă din Lemeso (Cipru), o familie trăieşte suferinţa: au doi copii, de 6 şi 8 ani, bolnavi de leucemie. Părinţii şi oamenii de ştiinţă dau o luptă aspră pentru viaţă. Cu cât privesc feţişoarele palide şi ofilite ale copiilor cărora le-a pierit orice dorinţă de viaţă şi jucării, cu atât inimile părinţilor se zdrobesc mai tare. Cineva le vorbește de Sfântul Ioan din Grecia, că este viu şi face minuni, că i se păstrează trupul întreg. Îngenunchează în faţa icoanelor din casă

117

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

mama îndurerată, îngenunchează şi tatăl. Este seară, iar flăcăruia candelei face şi mai palide chipurile copiilor care dorm alături. „Sfinte Ioane”, se roagă mama, „fă-mi copilaşii bine.!”

Nu pot să rabd atâta suferinţă. Sfinte Ioane, vino şi în casa noastră, intră aici în această

seară şi caută măcar puţin spre durerea noastră Plângând pe tăcute, tatăl se ridică. După un timp, se ridică şi mama. Se culcă. Când se luminează de ziuă, mama priveşte către copii şi – ce-i văd ochii? Îi spune soţului să privească şi el: obrăjorii copiilor nu mai sunt uscaţi, palizi, ci trandafirii și moi. Îi trezesc şi îi pregătesc în grabă. Unde merg? La profesorul universitar care se ocupa de ei.„ Dar, le spune acesta, de ce să mai facem iarăşi analiza sângelui? Obosim copiii; doar alaltăieri i-am examinat”. Insistent însă, mama și tatăl îl roagă. Se face reexaminarea şi la analize numărul de globule roşii era cel normal. Copiii se vindecaseră! Minunea credinţei avusese loc.” Astfel, observăm că Dumnezeu lucrează minuni neîncetat cu și prin sfinții săi. Avem sute și sute de mii de mărturii ale acestor întâmplări care ne dau speranța că Dumnezeu nu uită să mai intervină în viețiile noastre. Dumnezeu nu lucrează minuni doar prin sfinți ci și prin medici, care prin Atotputernicul tămăduiește copii, asistă la nașteri premature care sunt considerate avorturi, mângâie pe cei aflați în durerile cancerului, ușurează durerile celor care fac metastaze etc. Pe lângă ei, se găsesc și preoți care mângâie și care fac minuni neîncetat. Am susținut că Dumnezeu este prezent în fiecare moment al vieții noastre și că totuși mai există oameni care au o trăire duhovnicească binecuvântată de Dumnezeu. Țin cu desăvârșire să vă povestesc despre talantul răbdarii ceea ce am auzit de la un părinte duhovnic. “ A fost odata un om care avea o vorbă < Foarte bine, foarte bine, Domnul știe ce e bine!>. Acesta avea un cal frumos de care se atașase și nu a vrut să il dea în schimbul a 4 cai. Oamenii din jur nu întelegeau vorba pe care mereu o spunea atunci când refuza. Refuzând această ofertă, calul lui fuge, iar dupa câteva zile aduce o herghelie de cai. În timp ce incerca să i potcovească, feciorul său este lovit și ajunge să i se rupă piciorul. Și de această dată tăranul spune același lucru. Nu după mult timp toți tinerii sunt luați la oaste, mai puțin al lui. Ajungând veste peste tot prin ținut, aude și împăratul despre înțelepciunea acestui om și il roagă să vină la curte ca să il ajute să ia deciziile bune. Omul accept și, în una din zile, împăratul, jucându-se cu un topor își taie un deget. Țăranul nostru îi spune celebra zicală iar împăratul se enervează și il trimite în inchisoare. In cele din urmă uită de el și, pe când se afla într-o expediție este atacat de canibali. Grupul de sălbatici ii omoara pe toți slujnicii impăratului, mai putin pe acesta. EI aveau un principiu după care se ghidau atunci când mâncau care de om. Nu puteau să consume ființe care nu erau întregi. Împăratul amintindu-si de degetul lipsă se duce înapoi la curte și il scoate pe țăran din temniță și își cere iertare. Acesta ii raspunde foarte bine, foarte bine, Domnul știe ce e bine că dacă eram și eu cu dumneata mă mâncau și pe mine.” Asadar, răbdarea este una din cele mai importante pietre de temelie în credință. Doar cu răbdare ne putem vindeca atât sufleteste cât și trupește. “ Viața asta nu-i ce vezi; Viața asta e ce crezi. Viața asta nu-i așa; Viața asta-i altceva…” ( Monahul Ieronim Pătrulescu)

BIBLIOGRAFIE

1. Biblia sau Sfânta Scriptură (1991), Editura Instututului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti

118