Popescu Teodora – Știință, artă și religie – diferite, esențiale și complementare

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

„Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea şi Panaceea, pe toţi zeii şi zeiţele, luându-i ca martori că voi indeplini, pe cât mă vor ajuta puterile şi priceperea, juramântul şi legământul care urmează: -Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu cei care m-au adus pe lume, voi împărţi cu el averea mea şi, la nevoie, îi voi îndestula trebuinţele, pe copiii săi îi voi privi ca pe fraţii mei şi, dacă vor dori să devină medici, îi voi invăţa fără plată şi fără să le cer vreun legământ. -Preceptele, lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le voi împărtăşi fiilor mei, fiilor învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi printr-o făgăduială şi printr-un jurământ, potrivit legii medicale, dar nimănui altcuiva. -Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea, şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate. -Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri, dacă îmi va cere, şi nu voi îndemna la aşa ceva, tot astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede. Îmi voi petrece viaţa şi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţie. -Nu voi practica operaţia scoaterii pietrelor din băşica udului, lăsând-o în seama celor ce se ocupă cu aceasta. În orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea şi stricătoare comisă cu bunăştiinţă, mai ales de ademenirea femeilor şi a tinerilor liberi sau sclavi. -Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar în afară de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie. -Daca voi respecta acest legământ fără să-l calc, fie să mă bucur pe deplin de viaţa şi de meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi, iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un sperjur, merit să am o soartă dimpotrivă.49”. Preocuparea pentru moralitate și însăși formula de jurământ subliniază încă odată raportul strâns dintre credință și știință. Vom aminti contribuția în domeniul medicinei a unor doctori pe care, pentru viața lor morală, pentru faptul că nu cereau plată pentru vindecările sau îngrijirea bolnavilor, Biserica îi numește doctori fără de arginți. Sfinții Chir și Ioan originari din Alexandria, au fost martiri în timpul prigoanei anti-creștine a lui Dioclețian, au săvârșit vindecări de boli fără a cere bani.50 Sfinții Cosma și Damian au fost doi frați medici, martiri din epoca timpurie a creștinismului. Ei au practicat profesia de medici fără să accepte plată pentru serviciile lor; s-a spus că prin aceasta ei i-au atras pe mulți la credința creștină.51 Un sfânt al veacului nostru, fiind mai întâi medic, dar și arhiepiscop, care este amintit în domeniul medicinei pentru progresele incontestabile în chirurgia oftalmologică și chirurgia septică, este Sfântul Luca Arhiepiscopul Crimeei. A scris predici, dar și lucrarea „Eseu despre chirurgia infecțiilor septice”52 , care a devenit o carte de referință pentru chirurgi53 , fiind și profesor universitar. În plină teroare bolșevică, un chirurg de excepție refuză să opereze fără icoana Maicii Domnului pe peretele sălii, fiecare operație se începea și se sfârșea cu o rugăciune închinata Maicii Domnului iar curățirea trupului cu iod se făcea în semnul Sfintei Cruci spre ajutor, lucru care îi va aduce in cele din urma exilul. Episcopul chirurg Luca Voino-Iasenetki, marturisitor al credintei in Hristos si titan al stiintei deopotriva ofera lumii contemporane o minunata lectie de jertfire de sine, de slujire a semenilor si de sfintenie.54

49 Jurământul lui Hipocrate – spcm.ro – accesat la 10.05.2022 50 Chir și Ioan - Wikipedia 08 iulie 2019 – accesat la 10.05.2022 51 Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, Ed. Lucman, București, 2000, p. 68. 52 Viata Sfantului Ierarh Luca al Crimeei – accesat la 10.05.2022 53 Mircea Ion Popa (prof. univ. dr.) (aprilie 2017), „Doctorii fără de arginți” Doctorii fără de arginți - Viața Medicală, Viața medicală (16 (1422)), accesat în 10. 05. 2022 54 Viata Sfantului Ierarh Luca al Crimeei – accesat la 10.05.2022 76

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

Mărturiile nenumărate arată faptul că Sfinții în general, dar mai cu seamă Doctorii fără de arginți, au săvârșit vindecări nu doar în timpul vieții, ci si după mutarea la cele veșnice, credința fiind cea care reușeste să spargă încă odată barierele standardelor știintei, aducând o completare a acesteia prin lucrarea neîncetată a doctorilor celor fără de arginți și purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

77

ȘTIINȚĂ, ARTĂ ȘI RELIGIE - DIFERITE, ESENȚIALE ȘI COMPLEMENTARE

Prof.. Popescu Teodora Liceul Teoretic „Coriolan Brediceanu” Loc. Lugoj, Jud. Timiș, Romania

Curiozitatea și expresia emoțională, nevoia de a admira, de a reflecta, dorința de a se conecta cu ceilalți și capacitatea de a distinge între bine și rău sunt calități importante pe care toți oamenii le împărtășesc. Ele dau naștere științei, artei și religiei și ori de câte ori sunt integrate în mod corespunzător în viața noastră sau în aspirațiile unei națiuni, ele pot scoate la iveală tot ce este mai bun în natura noastră umană. În diferite epoci istorice, știința, arta, religia în căutarea de noi cunoștințe au lucrat împreună în armonie, una lângă alta. Ceea ce au avut în comun a fost ideea de creație/ construire/ făurire/ zidire a operei după felul și asemănarea marelui act al întemeierii lumii. La greci, omul in general și artistul, în special, era considerat asemănător zeilor, având suflet nemuritor, prin intermediul căruia era făcută legătura cu lumea divină, iar actul artistic era o cale spre desăvârșirea sufletului, desăvârșire prin care se înțelegea atingerea echilibrului, dobândirea dreptății, a înțelepciunii și a curajului. „Artistul grec aspira să devină un bun meșteșugar după modelul ideal de măiestrie al Marelui Arhitect. Și în lumea creștină artistul este considerat omul dotat cu har divin. El însuși mare artist și arhitect, Dumnezeu a creat lumea ca o operă de artă desăvârșită. (file:///C:/Users/40765/Downloads/Dialogica_1_20_p6-14.pdf)” Sensibilitatea estetică, gândirea despre artă și frumos au fost aproape întotdeauna profund marcate de atitudinea omului față de divin, de credința, de sensibilitatea lui religioasă. Ni se par nedespărțite de-a lungul istoriei. Mai mult chiar, spiritul religios a contribuit în mod decisiv la apariția și dezvoltarea artelor. Religia și arta, deși țin de spiritualitatea omenească, nu presupun doar sentimente, ci reprezintă fenomene mult mai complexe. Raporturile dintre acestea sunt numeroase și ar trebui să fie abordate din punct de vedere istoric. Arta și religia au avut întotdeauna, la diferite popoare relații profunde și complementare. Dincolo de specificul lor, și artistul și credinciosul (deseori fiind una și aceeași persoană!) poartă și transmit un mesaj transcendent, legat de Absolut. (file:///C:/Users/40765/Downloads/Dialogica_1_20_p6-14.pdf). Trăirea religioasă s-a exprimat artistic în tot felul de moduri: în poezie, în pictura iconografică și în alte tablouri, în arhitectura locașurilor de cult, în muzică ș.a. Omul a manifestat față de divin emoții asemănătoare celor nutrite față de Frumos, precum iubire, tandrețe și admirație. În Evul Mediu, sensibilitatea estetică era manifestată cu precădere în religia creștină. Dumnezeu, fiind originea Frumosului, iar artistul poartă și el acest Frumos în suflet și astfel creează și el opere frumoase. Rolul lui este acela de a distinge și a fixa frumusețea misterioasă în materie. Arta bizantină are un pronunțat caracter religios. Pentru a-și crea o artă însemnată, împărații și capii religiei creștine ortodoxe de la Constantinopol (patriarhii) au adus material și meșteri iscusiți din diferite părți ale marelui imperiu. Arhitecții bizantini au reușit să creeze în construcții, o artă proprie, folosind odată cu elementele cunoscute și unele inovații. Unul dintre elementele cunoscute din arhitectură a fost arcul în plin cintru, semicircular, pe care l-au sprijinit pe coloane, prin intermediul capitelurilor.Un alt element inovator a fost cupola cu bază rotundă, care se sprijină pe stâlpi, folosindu-se așa numitele pandantive.Pandantivele se află la cele patru colțuri. Cupola sprijinită în acest fel poartă denumirea de cupolă pe pandantive. Arhitecții bizantini au creat un plan de biserică pe care l-au perfecționat treptat și l-au realizat definitiv în secolul al X-lea, în formă de cruce cu brațe egale înscrise într-un pătrat,

78