Istodor Loredana – Științele naturii și religia

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

Majoritatea lucrărilor pe dialogul interreligios s-au concentrat asupra aspectelor teologice și teoretice ale conceptului. Sunt necesare studii mai profunde despre societate, morală și moduri spirituale de dialog între oameni de diferite tradiții religioase. Aceste lucrări ar putea ajuta, spori practica dialogului interreligios în întreaga lume, reducând astfel conflictul interreligios. După cum a spus Marie-Victorin, celebrul om de știință din Quebec, la mijlocul anilor 1920, ideea este că trebuie să „lăsăm religia și știința să călătorească pe căi paralele, spre propriile lor scopuri ” și să nu ne blocăm în încercările de a găsi armonie cu orice preț între credințele religioase și descoperirile științifice. Cum explicăm acest nou interes pentru dialog? În ciuda tendinței recente a multor istorici ai științei care susțin că aceste conflicte nu erau inevitabile, este de la sine înțeles că anumite teorii științifice sunt incompatibile cu anumite credințe religioase, bazate pe o lectură literală a textelor considerate sacre. De asemenea, este adevărat că aceste concepții diferite despre lume se transformă în conflicte deschise doar atunci când grupurile sociale organizate sau instituțiile se mobilizează pentru a contracara discursurile științifice care se ciocnesc cu opiniile lor. Dar este la fel de adevărat că ciocnirile sunt uneori previzibile și chiar inevitabile atunci când știința atinge teme care sunt dezbătute în textele religioase sacre. Relația dintre religie și știință este subiectul unei dezbateri continue în filozofie și teologie. În ce măsură sunt compatibile religia și știința? Sunt convingerile religioase uneori propice științei sau reprezintă inevitabil obstacole în calea cercetării științifice? Domeniul interdisciplinar „știință și religie”, numit și „teologie și știință”, își propune să răspundă la aceste și la alte întrebări. Studiază interacțiunile istorice și contemporane dintre aceste domenii și oferă analize filozofice ale modului în care acestea se relaționează. Bernard de Fontenelle a oferit o relatare cauzală a credinței în supranatural. Oamenii susțin adesea explicații supranaturale atunci când nu înțeleg cauzele naturale care stau la baza evenimentelor extraordinare: „În măsura în care cineva este mai ignorant sau are mai puțină experiență, vede mai multe miracole”. Până în secolul al XIX-lea și chiar la începutul secolului al XX-lea, era obișnuit ca oamenii de știință să aibă credințe religioase care le ghidau munca. În secolul al XVII-lea, argumentul designului și-a atins apogeul popularității, iar filozofii naturii erau convinși că știința a furnizat dovezi pentru creația providențială a lui Dumnezeu. În concluzie, să vedem cum reiese interdependenţa între ştiinţă şi religie în câteva dintre însemnările lui Ludwig Wittgenstein:„<<Miezul chestiunii este că dacă ar exista dovezi, aceasta ar distruge de fapt întreaga întreprindere. Orice numesc în mod obişnuit dovadă nu m-ar influenţa câtuşi de puţin. Să presupunem, bunăoară, că am cunoaşte oameni care prezic viitorul, care fac preziceri cu ani şi ani mai înainte şi că ei ne descriu un fel de Zi a Judecăţii. Destul de ciudat este că dacă aşa ceva ar exista şi chiar dacă ar fi ceva mai convingător decât ce am descris eu, credinţa că acest lucru se va întâmpla n-ar fi deloc o credinţă religioasă. Să presupunem că ar trebui să renunţ la toate plăcerile din cauza unei asemenea preziceri. Dacă fac cutare lucru, cineva mă va arunca în flăcări peste o mie de ani etc. Nu aş ceda. Cele mai bune dovezi ştiinţifice nu reprezintă aici nimic.>>Cum putem înţelege asemenea afirmaţii? După părerea mea, rostul lor este să ne arate că, credinţa religioasă nu poate fi redusă la acceptarea unor opinii cu privire la fapte. Wittgenstein ne provoacă să ne imaginăm că o persoană ar crede, având bune temeiuri, că va avea loc o Judecată de Apoi, în modul în care credem în mod obişnuit că o predicţie este corectă. Credinţa că un anumit fapt va avea loc în viitor ar putea întotdeauna, potrivit acestui scenariu, să nu joace niciun rol în viaţa noastră, să nu ne facă să ne schimbăm felul de a trăi. Or, ceea ce este esenţial pentru o credinţă religioasă, după Wittgenstein, e tocmai acest din urmă lucru, nu adeziunea faţă de anumite propoziţii factuale (http://ub-

filosofie.ro/~stefanov/work/Gheorghe%20Stefanov%20-%20Perspective%20asupra%20relatiei%20stiinta%20%20religie.pdf). ” Astfel de afirmaţii, spune Wittgenstein, reflectă un anumit mod de a ne privi viaţa, o atitudine existenţială: „Mie mi se pare că o credinţă religioasă nu poate fi decât ceva de felul unei angajări pasionate faţă de un sistem de referinţă. Aşadar, deşi este credinţă, ea este de fapt

60

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

un mod de a trăi sau un mod de a judeca viaţa. Ea este o însuşire pasionată a acestui mod de a vedea (Wittgenstein,1993, p.153-4)”.

BIBLIOGRAFIE

1. Arinze, F.A. Biserica și dialogul interreligios. (2001). Logos: A Journal of Catholic Gândire și cultură, 4(1), 156-177 2. Cornille, C. (Ed.). (2013). Wiley-Blackwell însoțitor de dialog inter-religios.Chichester, Marea Britanie:

Wiley-Blackwell. 3. Tracy, D. (1990). Dialogul cu celălalt: Dialogul interreligios. Louvain, Belgia:Peeters Publishers. 4. Wittgenstein L.,Lecţii şi convorbiri despre estetică, psihanaliză şi credinţa religioasă (1993, reeditare 2005) 5. http://ub-filosofie.ro/~stefanov/work/Gheorghe%20Stefanov%20%20Perspective%20asupra%20relatiei%20stiinta%20-%20religie.pdf

61