Leucuția Alexandru – Dinamica populației greco-catolice din Arad, între 1825-1913

ȘTIINȚELE NATURII ȘI RELIGIA

Prof. Istodor Loredana Colegiul Național Bănățean Loc. Timișoara, Jud.Timiș, România

Teza conflictului dintre cele două domenii, științele naturii și religia, dominantă spre sfârşitul secolului al XIX-lea, este privită mai nuanţat în ziua de azi. Există şi puternice tendinţe de dialog între aceste domenii. Prin prelucrarea informaţiei primite prin organele de simţ la nivelul creierului, apar reprezentări, noţiuni şi anumite legităţi ale conexiunilor dintre acestea. Pentru o adecvare în lupta pentru existenţă este necesar ca aceste reprezentări să reflecte, în mod corect, realitatea în care vieţuieşte omul. Conform teoriilor curente ale ştiinţelor naturii (evoluţionism), se consideră că adecvarea reprezentărilor cerebrale în raport cu mediul înconjurător se face prin supravieţuirea celui mai bine adaptat. În credinţele religioase se consideră că Creatorul realizează şi adecvarea. În ştiinţele naturii, când se studiază un sistem nou, necunoscut, se porneşte de la un model ipotetic, privind structura sistemului şi a legităţilor care-l guvernează. Urmează experimentul – studiul sistemului în condiţii controlate. Dacă comportarea reală a sistemului concordă cu cea prezisă de către modelul ipotetic, acesta este acceptat. Credinţele religioase au apărut încă din preistorie şi apariţia lor se bazează, (conform interpretării evoluţioniste) pe contactul oamenilor din acele timpuri, cu realitatea înconjurătoare şi pe interpretarea acestor contacte pe baza cunoştinţelor, a experienţei existente în acea epocă. Importanţa reprezentărilor religioase ar fi putut consta în împletirea lor cu rudimente de morală, de etică ce favorizau integrarea individului în colectivitate, în trib Progresul medicinei și al biologiei a dus la înregistrarea unor rezultate spectaculoase în domeniul sănătății. Decesul din cauza anumitor infecții a fost limitat într-o măsură impresionantă, medicina diagnostică a ajuns până în cele mai ascunse colțuri ale corpului uman, pătrunzând până în mecanismele celulare; în intervențiile chirurgicale au apărut noi metode inovatoare de vindecare, datorită cărora deseori moartea pare o procedură mai dificilă decât supraviețuirea. Media de supraviețuire a explodat, atingând cote incredibile. Deja în Grecia astăzi trăiesc aproximativ 1.700 de bătrâni de peste o sută de ani și 36.000 de bătrâni de peste nouăzeci de ani. În plus, se presupune că 25% din cei care se nasc astăzi vor atinge vârsta de 100 de ani. De asemenea, calitatea vieții pare să se fi îmbunătățit considerabil. Centrele de reabilitare și terapeutica farmaceutică fac minuni. Toate acestea îl îndepărtează pe om de gândul morții, accentuând în mod exagerat valoarea și necesitatea de a se întreține din punct de vedere biologic și de a-și păstra buna dispoziție. De cealaltă parte, supra-accentuarea vieții efemere – atât în ceea ce privește calitatea, cât și durata ei, în ciuda manifestării anumitor afecțiuni psihice sau boli ale bătrâneții (cum este, de pildă, demența), sau în ciuda aplicării anumitor «leacuri» medicale inedite care, deși prelungesc durata vieții, nimicesc calitatea acesteia (stări cronice, consecințe și efecte secundare ale diverselor chimioterapii, etc.) – acționează distructiv asupra ideii de eternitate (viața veșnică) și, în consecință, intră în contradicție cu perspectiva de după moarte a existenței umane. Toate acestea se datorează, cu siguranță, progresului exploziv al științei. Acesta a dus la o creștere impresionantă a posibilității de cunoaștere și desigur la moduri inovatoare de aplicare a acesteia. Universul, care era considerat infinit și incomprehensibil, de acum poate fi interpretat și cercetat, părând din ce în ce mai puțin misterios. La fel și materia. Și toate acestea numai și numai pentru că se pare că a fost explicată prezența materiei în univers (prin bosonul lui Higgs) sau pentru că a fost inventată o teorie care explică modul de formare al universului (teoria Big Bang-ului), chiar de către un monah romano-catolic, Lemaitre.

62

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

Lucrurile devin foarte interesante în ceea ce privește celula biologică și chiar mai interesante în domeniul neuro-științelor, unde se urmărește demonstrarea faptului că gândurile sunt determinate. Termeni și expresii emfatice de genul «decodificarea genelor umane» sau «geneză automată, crearea de viață și materie», termeni și expresii metafizice de genul «număr magic», «simetria secretă», «strange quark», «particula lui Dumnezeu», «eternitatea universului» au fost consacrate cu foarte multă ușurință în vocabularul realităților și dimensiunilor științifice. Acest fapt denotă dispoziția anumitor oameni de știință, spre dimensiunea religioasa. Demnă de menționat aici este opinia lui Francis Collins, șeful programului de cercetare a genelor umane Human Genome Project (HGP) și actualul președinte al Sistemului Național de Sănătate (NIH) al SUA, care, în cartea sa intitulată The Language of God, susține că Dumnezeu nu este un subiect pentru știință, ci pentru oamenii de știință și că toate declarațiile ateiste nu reprezintă dovezi ale unei cercetări științifice, ci constatările unor creiere științifice, ghidate de o judecată arbitrară. Deci, iată ce spune un mare om de știință, al cărui argument științific de o exactitate excepțională a fost formulat după o serioasă aventură de problematizare personală. Cartea sa, menționată mai sus, reprezintă un unicat, traseul personal pe calea credinței al unuia din cei mai mari reprezentanți ai geneticii. „Sunt cele două tipuri oarecum extreme de abordare - cel al ştiinţelor naturii şi cel al credinţelor religioase complementare sau contradictorii ? În decursul istoriei, relaţia între credinţele religioase şi ştiinţele naturii a fost, adesea, tensionată. În prezent, punctul de vedere dominant al oamenilor de ştiinţă este, conform unui editorial din Chemical and Engineering News (...) că nu există contradicţii fundamentale între ştiinţă şi credinţă, dar că acestea sunt domenii separate care nu trebuie confundate. Această atitudine a avut-o, în secolul al XIX-lea şi Charles Darwin. Câteva citate, luate din acest editorial, ale unor savanţi care se ocupă de filozofia ştiinţei: - <<Newton şi Faraday nu au văzut nici un conflict între cele două cărţi ale Domnului, Natura şi Revelaţia>> (G. Cantor, 2000); (...) - <<Nu există contradicţie între evoluţie şi credinţa religioasă; ştiinţa evoluţiei este o disciplină avansată sprijinită pe o cantitate enormă de argumente>> (F. Ayala, 2008)” (https://rpss.inoe.ro/articles/85/file).

BIBLIOGRAFIE 1.Astérios Hadzinikoláou, Ο άνθρωπος μέσα στο σύμπαν (Omul în univers), ed. Sotír. 2.G.Boldur-Lăţescu, Ştiinţa şi credinţele religioase, Rev. de Polit. Ştiinţei şi Scientometrie, Serie Nouă 1(4), 342(2012), 3.S J.Gould, Rocks of Ages: Science and Religion in the fullness of life, Ballantine Books, 1991. 4.Mína Dantána, Îmbătrânirea populației și noile provocări în formarea politicii Sănătății, http://www.papageorgiou-hospital.gr/cms/upload/…/kostos_nosileias.pdf. Vezi și www.inews.gr, 18.07.2011. 5.Relationship between science and religion http:/en,wikipedia.org/wiki/Relationship_between_re ligion_and_science. S. Borman, Editorial in Chem. and Eng. News, 44, 21.01.2008. 6. https://rpss.inoe.ro/articles/85/file

63

DINAMICA POPULAŢIEI GRECO-CATOLICE DIN ARAD, ÎNTRE 1825-1913

Prof. Leucuția Alexandru, Colegiul Național „Vasile Goldiș” Loc. Arad, Jud. Arad, România

Înainte de a prezenta evoluţia demografică a populaţiei confesiunii greco-catolice din Arad, trebuie să sesizăm faptul că, în ultimul deceniu al secolului al XIX_lea se constată o creştere nemaiântâlnită a populaţiei urbane din Banat, Voievodina, Crişana şi Transilvania. Oraşul liber regesc Arad, devenit în anul 1871 municipiu, se înscrie cu o creştere de 87,75 %42 . Conform Şematismelor greco-catolice ale Oradiei dintre 1813-1854, în Banat avem următoarea evoluţie a situaţie confesionale43: Anul. Nr. credincioşi. Nr. parohi. Nr. vicearhidiaconatelor. 1824. 2838. 4. 1. 1833. 3981. 5. 1. 1837. 19807. 27. 3. 1840. 22141. 31. 3. 1845. 29499. 34. 3. 1847. 33569. 38. 3. 1854. 42877. 49. 3. În anul 1850 situaţia confesională era următoarea, în Ardeal: -621852 ortodocşi, adică 48,4 %. -664154 greco-catolici, adică 51,6 %44 . Explozia demografică şi imigrarea, în oraşul Arad, i-au modificat acestuia compoziţia confesională în favoarea romano-catolicilor, cu o creştere de trei ori, în vreme ce confesiunea ortodoxă şi cea greco-catolică, au cunoscut creşteri mici45 . Şematismul din anul 1854, întocmit de către parohul greco-catolic al Aradului Vechi, Vasile Moldovan, indică existenţa a 1515 suflete, iar Iudita Căluşerul menţionează pentru acelaşi an cifra de 1818 de credincioşi ai acestei confesiuni. Cifrele par exagerate dacă ţinem cont de principiile funcţionării şi organizării bisericii greco-catolice. Exagerate par şi pentru istoricul Dan Demşa care a analizat registrele de stare civilă46 . Poate preotul greco-catolic s-a bazat pe faptul că, în anumite perioade ale existenţei Bisericii unite cu hramul ,,Adormirii Maicii Domnului” din Arad-centru, au slujit şi unii preoţi capelani, iar regulamentul acestei confesiuni prevedea ca acolo unde numărul credincioşilor depăşeşte 1500 de suflete, preotul paroh să fie ajutat de un capelan. Numărul credincioşilor greco-catolici din Arad a crescut şi datorită faptului că aici s-au stabilit, la mijlocul secolului al XIX-lea, români veniţi din partea de nord al Marelui Principat al Transilvaniei, dar şi ruteni din nordul fostului regat al Ungariei, şi din Galiţia47 .

42 ,,Közgazdasági ės Statisztikai ėvkönyv”, 1894-1895, Budapest, 1896, p. 38. 43 Şematismul greco-catolic din Oradea, 1813, apud Iudita Căluşer ,,Episcopia greco-catolică de Oradea”, Ed.Logos, p. 24. 44 Liana Lăpădatu, Ioan Bolovan ,,Biserică, naţionalitate şi cultură în epoca modernă”, art. în ,,Biserică şi societate”, coordonată de Pr. M. Săsăujan şi C. Pădurean, Ed. Gutenberg Univers, 2005, Arad, p. 10. 45 Fėnyes Elek, Magyarországnak, s a hozzá kapcsolt tartományoknak mostani állapotja statistikai ės geográphiai tekintetben, vol. IV, Pesta. 1839 p. 456. 46 Dan Demşa ,,Structura etno-demografică şi confesională a fostului comitat Arad: evoluţie şi erori statistice în privinţa unor categorii de populaţie (1839-1890)”, art. publicat în suplimentul masteratului de socio-antropologie istorică” de la Cluj. p. 240. 47 Ibidem. p. 241.

64

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

Din păcate statisticile întocmite în acea perioadă nu sunt exacte şi nici complete, dar pentru o mai bună înţelegere a dinamicii populaţiei greco-catolice din Arad voi prezenta ,,Protocoalele botezaţilor, cununaţilor şi repausaţilor din parohia Arad”, între 1825-1913.

Anul. Numărul botezaţilor. Numărul cununiilor. Numărul repausaţilor.

Numele preotului oficiant. 1825. 5. 2. 1. David Sofominoxita, Philippus Moga, Simion Cornelius. 1826. 16. 4. 11. David Sofom Simion Cornelius.inoxita, Philippus Moga, Simion Cornelius. 1827. 12. 4. 18. Nicolaiy Bragyan, Philippus Moga, Simion Cornelius. 1828. 11. 3. 17. Simion Cornelius. 1829. 2. 1. 14. Simion Cornelius. 1830. 5. 3. 12. Simion Cornelius. 1831. 10. 3. 17. Simion Cornelius. 1832. 5. 8. 20. Simion Cornelius. 1833. 13. 7. 14. Simion Cornelius. 1834. 10. 5. 11. Simion Cornelius. Demetrius Rácze. 1835. 5. 4. 11. Simion Cornelius. 1836. 8. 14. 13. Simion Cornelius. 1837. 8. 6. 16. Simion Cornelius. 1838. 12. 12. 7. Philippus Lutra, Theodorus Aaron. 1839. 16. 10. 16.. Theodorus Aaron, Ioannes Iansaz, Philippus Lutra, Ioames Muntyan, Bofilius Molivan. 1840. 18. 8. 13. Bofilius Molivan. 1841. 15. 8. 18. Bofilius Molivan. 1842. 10. 11. 20. Bofilius Molivan. 1843. 15. 14. 25. Bofilius Molivan. 1844. 29. 11. 23. Bofilius Molivan, Ladislau Papp. 1845. 22. 19. 25. Bofilius Molivan. 1846. 19. 9. 32. Bofilius Molivan. 1847. 27. 13. 60. Bofilius Molivan. 1848. 15. 13. 41. Bofilius Molivan. 1849. 25. 12. 74. Bofilius Molivan. 1850. 31. 11. 28. Bofilius Molivan. 1851. 19. 15. 25. Bofilius Molivan. 1852. 25. 17. 24. Bofilius Molivan.

65