Dejica Ramona- Monica – Religia în dimensiunea virtuală

GEOGRAFIE RELIGIOASĂ

Prof. Darvasi Diana Liceul Teoretic „Coriolan Brediceanu“ Loc. Lugoj, Jud.Timiș, Romania

Religia, sistem de orientare religioasă cu ajutorul căruia omul realizează armonia spirituală și fizică cu universul, dorește să-și explice existența într-un mod semnificativ și să-și alinieze viața în consecință. Pentru studiile religioase, religia este un fenomen exclusiv cultural (adică creat de om). Nu diferă sistematic de alte produse culturale precum tehnologia, literatura, muzica etc. Elementul de bază al sistemului de orientare religioasă este experiența prin care sacrul (supranaturalul) se dezvăluie în profan (pământesc) și intră în contact cu acesta.În schimb, ideologiile rămân în domeniul secular.

Pentru a caracteriza mai detaliat fenomenul cultural „religie” se pot distinge mai multe aspecte destul de asemănătoare cu caracteristicile ideologiilor: a) aspect ritual (slujbe, predici, rugăciuni, exerciții de yoga, meditații); b) aspect emoțional (experiențe de sentiment în rituri, învățături și mituri care mișcă credincioșii); c) aspect mitic (scrieri și povești tradiționale, de exemplu despre originea pământului și sfârșitul lumii sau despre sfinți și întemeietori de religii); d) aspect dogmatic (afirmații intelectuale dezvoltate din narațiunile mitice despre baza credinței); e) aspectul etic (valori, reguli și legi (ce trebuie și nu)); f) aspectul social (relevanța religiei în grup, în cadrul comunității sociale) și g) aspectul material (clădiri religioase, comori de artă și obiecte naturale (râuri, munți etc.)). Geografia religiei, ca disciplină a studiilor religioase, este o subzonă a geografiei umane sau a geografiei sociale sau un domeniu interdisciplinar care poate fi privit ca undeva între geografie și studiile religioase. Ca disciplină a studiilor religioase, geografia religiilor este din ce în ce mai preocupată de influențele spațiului, adică de influența factorilor geografici asupra religiilor și de răspândirea ideilor și grupurilor religioase. Opinia de astăzi este că influența spațiului nu afectează substanța ideilor religioase, ci provoacă anumite accidente. Disciplina care se ocupă de aceste întrebări se numește teoria formării religioase. Ca subzonă a geografiei, geografia religioasă investighează în principal influențele religiilor și comunităților religioase asupra zonei geografice (teoria mediului). Religiile modelează spațiile, au efect asupra spațiului prin controlul anumitor modele de ordine spațială (cum ar fi obiectivele de amenajare a teritoriului) prin intermediul valorilor de bază socio-culturale de top și valorilor instituționale derivate din acestea (drepturi și norme de bază), care influenţează diverse structuri spaţiale. Aceste influențe presupun inițial relația religiei cu mediul natural, dar mai ales probleme precum răspândirea religiilor (răspândirea religioasă), precum și influența religiei asupra lăcașurilor de cult, așezărilor, călătoriilor cu motivație religioasă, economiei, populație, politică, conflicte de naționalitate etc. (influențe religioase). Viziunea interdisciplinară a geografiei religioase, care se află între geografie și studiile religioase, se caracterizează prin înregistrarea influenței reciproce a religiei și a spațiului. Aceste relații nu sunt, de obicei, directe, iar cauzele și efectele lor nu sunt interdependente liniar, ci formează o rețea multifațetă și complexă de interacțiuni dinamice între religie și spațiu. Există astfel un proces dialectic între religie și spațiu (mediu natural, cultural și social). Nivelul social, nivelul corpului religios (grup religios) al grupului socio-geografic ,se inserează între religie și nivelul indicator (mediu). Dacă se dorește să se examineze aceste relații reciproce dintre religie și mediu și procesul lor dialectic, nu poate exista juxtapunere de considerații de studii geografice

35

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

și religioase. Acest lucru necesită o direcție specială de cercetare interdisciplinară a geografiei religioase. Această viziune dimensională a religiei este utilă nu numai în definirea și caracterizarea religiei, ci și în considerarea diferitelor științe și a subdomeniilor lor care se ocupă de fenomenul religiei. Aspectul social și aspectul material sunt deosebit de relevante pentru perspectiva cercetării geografiei religioase ca subzonă separată a geografiei, deoarece religia, cu modelele și structurile sale spațiale localizate, își găsește expresia spațială la nivelul indicatorului. Primele cinci aspecte mai abstracte trebuie incluse și în considerația geografică. Pentru că atitudinile mentale influențate religios, ideile despre mediu, cele mai înalte valori socio-culturale și instrumentale derivate (drepturi de bază, norme) sunt elemente care se construiesc unul pe celălalt aici și corespund aspectelor abstracte ale religiei.

Studiile religios-geografice asupra influenței religiei și a mediului includ subdomenii de fizio- și antropogeografie. Influența religiilor asupra mediului natural poate fi atribuită zonei fiziogeografico-mediu-ecologice în diverse privințe. Aspecte ale geografiei religioase din geografia politică se referă, printre altele, la influențarea comportamentului de vot, a mișcărilor comunități religioase libere, a conflictelor teritoriale și a războaielor religioase (conflicte religioase). În geografia populației, dezvoltarea populației poate fi examinată sub aspecte specifice religiei. În zona geografiei așezărilor sunt examinate lăcașurile de cult special create de grupuri religioase, precum și așezările rurale și urbane care au fost create după modele religioase. În geografia economică se examinează influența atitudinilor religioase asupra diferitelor forme de economie (agricultura, creșterea animalelor și pescuitul) și asupra dezvoltării economice. Se evidențiază etica economică semnificativă a celor mai importante. În analiza turismului religios, devine clară abordarea socio-geografică a acestui subdomeniu al geografiei religioase interdisciplinare, în care sunt tratate formele organizatorice ale grupurilor în ceea ce privește numărul, mijloacele de transport utilizate, sezonalitatea și structura socială. În mass-media religioasă, influența diferitelor comunități religioase se reflectă și în distribuția regională a producătorilor de programe TV (radio religios, televiziune religioasă). Investigațiile privind influența religiei asupra mediului au fost până acum mai puțin variate și cuprinzătoare. Influența mediului natural asupra religiei, deși nu atinge esența religiei, nu poate fi trecută cu vederea. Politica, mass-media și alți factori relevanți din punct de vedere spațial, cum ar fi turismul, pot influența comportamentul și atitudinile religioase.

Geografia religioasă se ocupă cu repartiția religiilor . Ea încearcă să înțeleagă de ce sunt religiile acolo unde sunt și cum și când au fost create. Geografia religiei studiază modul în care sunt influențate societățile, în spațiu, dimensiunea culturală observabilă a religiilor.

În geografia religioasă se distinge religia universală și religia vernaculară. Religia universală este religia care încearcă să reunească întreaga lume și toate tipurile de oameni. Principalele așanumite religii universale sunt creștinismul, islamul și budismul. În ceea ce privește religia vernaculară sau etnică, aceasta reunește grupurile .

Experiența religioasă , credința în semnificații religioase transformă spațiile fizice în spații sacre. Aceste imaginații și percepții influențează modul în care acele spații sunt utilizate, semnificațiile personale și spirituale care se dezvoltă din utilizarea acelor spații sacre.

BIBLIOGRAFIE

https://alsina-sa.com/ro/cristo-y-los-apostoles/que-es-la-geografia-de-la-religion.html https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Geografia_religiei https://www.spektrum.de/lexikon/geographie/religionsgeographie/6630 https://www.spektrum.de/lexikon/geographie/religion/6626 https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Geografia_religiei

36

RELIGIA ÎN DIMENSIUNEA VIRTUALĂ

Prof. Dejica Ramona-Monica Liceul Teoretic „Coriolan Brediceanu“ Loc Lugoj, Jud.Timiș, Romania

Dialogul dintre ştiință şi religie a existat dintotdeauna. Știința și religia urmăresc, în general, cunoașterea universului folosind metodologii diferite. Știința recunoaște rațiunea, empirismul și dovezile, în timp ce religiile recunosc revelația, credința și sacralitatea. De când există el, omul a fost fascinat de tot ce-l înconjoară, şia pus întrebări, a căutat răspunsuri, explicații. S-a întrebat de ce este aşa ceea ce vede, ceea ce simte, dar şi ce sens are să fie astfel, care este scopul pentru care există cele văzute. Pe măsură ce a înțeles câte ceva, numărul întrebărilor sale a crescut, ele s-au adâncit. În istorie, legătura dintre religie și știință a cunoscut diferite perioade. Johannes Kepler, părintele astronomiei, Îl considera pe Dumnezeu „Creatorul plin de bunăvoinţă care a adus în fiinţă natura din nimic”. Tot el a spus: „Mare este Dumnezeu, Domnul nostru, mare este puterea Sa şi înţelepciunea Lui nu are sfârşit” și „văd acum că, prin strădaniile mele, Dumnezeu este slăvit şi în astronomie, întrucât cerurile spun slava lui Dumnezeu”. La rândul său, Isaac Newton spune: „Am convingerea fundamentală că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu scris de oameni insuflaţi de Dumnezeu. Studiez zilnic Biblia”, și completează: „Ateismul nu are sens. Când mă uit la sistemul solar, văd Pământul aflat la distanţa potrivită de Soare pentru a primi cantitatea corespunzătoare de căldură şi lumină. Aşa ceva nu sa produs din întâmplare!” Cunoașterea oferită de știință pe calea rațiunii, folosindu-se de observație, experiment și deducție, răspunde curiozității omului de a afla cât mai mult despre lumea materială, supusă simțurilor. Dar rezultatele cercetării științifice ne sunt oferite într-un mod fragmentat, în funcție de știința studiată. De aici apare nevoia omului de a integra noțiunile oferite de diferite științe într-o viziune de ansamblu asupra realității. Iar aceasta este împlinită prin reflectarea rațiunii umane asupra celor cunoscute, adică prin activitatea filosofică. Creștinismul este vechi de mai bine de 2.000 de ani, dar, în pofida acestui lucru, a știut întotdeauna să se adapteze noilor tehnologii. Încă de la inventarea presei de tipar, de către Johannes Gutenberg, în secolul al XV-lea, bisericile creștine au utilizat tehnologia în scopul de a răspândi mai ușor materiale biblice și alte materiale religioase. Iar în secolul XX, radioul și televizorul și-au făcut loc și în viețile creștinilor. A apărut muzica rock creștinească, precum și jocuri video pentru creștini. Însă, se pare că cea mai răspândită religie este în plin proces de a îmbrățișa o altă tehnologie: realitatea virtuală (VR). De exemplu, un pastor pe nume DJ Soto folosește serviciul AltspaceVR în scopul de a ține predici virtuale, prin utilizarea seturilor Oculus Rift (potrivit Wired). Un alt exemplu este și Jesus VR, care în anul 2016 a prezentat o poveste în realitatea virtuală, despre răstignirea lui Iisus Hristos.

Realitatea aceasta virtuală introduce omul într-un spațiu complet imaginat, un mediu artificial ce există doar în imagini, nu și în viața reală. Cu puțin timp în urmă, aceasta era cunoscută mai ales ca mijloc de construire a acțiunii în filme SF. Dar acum e o tehnologie din lumea reală din ce în ce mai consolidată, care are multiple aplicații, ce variază de la jocuri și divertisment la toate domeniile. Conceptul e, probabil, la fel de vechi ca fotografia, chiar dacă termenul „realitate virtuală” a fost creat mai recent. Stereoscoapele au fost utilizate, la scurt timp

37