Grigore Anda – Câteva aspecte ale flexiunii pronominale in „Biblia de la București” (1688

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

după inventarea camerei, pentru a crea iluzia 3D folosind doar două imagini statice. Un alt moment important în istoria experiențelor VR a fost Sensorama, inventată în 1962 de Morton Heilig, care combina proiecții panoramice și vânt cu mirosuri artificiale, ce erau eliberate în anumite momente ale vizionării, spre a da un plus de autenticitate experienței (iar experiența originală era cea propusă de filmarea unei plimbări cu bicicleta prin Brooklyn, New York). În prezent, experiențele din realitatea virtuală sunt din ce în ce mai complexe. Specialiștii creează experiențe realiste, menite să răspundă la fiecare mișcare fizică a participanților, în timp ce călătoresc prin lumi virtuale, fără a părăsi spațiul lor privat. Acum, realitatea virtuală e un instrument inovator în toate tipurile de aplicații profesionale.

Putem spune că există actualmente o cercetare interdisciplinară consistentă în domeniul relației dintre filosofie, teologie și știință, abordată din diferite perspective. De exemplu, se afirmă posibilitatea relaţionării între învățătura mai multor religii și știința contemporană. Există mai multe lucrări a căror tematică este tocmai această relație dintre teologia creștină și știință. În ultimii ani, atât pe plan internațional, cât și românesc, se cultivă o abordare a relației dintre teologie, filosofie și știință din perspectiva tradiției creştin-ortodoxe, exprimată de teologia patristică. Religia și știinţa sunt complementare, convergente; conflictul dintre acestea apare doar când creatul şi necreatul, originea şi scopul creaţiei sunt văzute ca fiind ireconciliabil opuse. Deşi ,,domeniul religiei şi al ştiinţei sunt prin ele însele net delimitate unul faţă de celălalt”, spune Albert Einstein, totuşi ,,între ele se creează puternice relaţii şi dependenţe reciproce” datorită religiozităţii omului de ştiinţă . ,,Religiozitatea lui ( a omului de ştiinţă ) stă în uimirea extaziată faţă de armonia legităţii naturale, în care se dezvăluie o raţiune atât de superioară, încât orice gândire cu sens şi orânduire omenească reprezintă un reflex cu totul neînsemnat”. Afirmația că religia se opune ştiinţei ori că, alegând-o pe una, te împotriveşti celeilalte, este anulată de realitatea de azi care ne prezintă numeroşi savanţi ce au fost şi sunt profund credincioși. Cei mai mulţi cercetători au înţeles că, scoțând din ecuație credința în Dumnezeu, nu se poate ajunge la adevărata cunoaştere. Numai dialogul autentic dintre ştiinţă şi religie ar putea fi o şansă pentru oameni de a-L iubi mai mult pe Creator, pe omul creat după chipul şi asemănarea Sa, şi natura întreagă. Sfinţii Părinţi nu au văzut divergenţă între religie şi ştiinţă, ci convergenţă, nu au văzut opoziţie, doar distincţie și, la vremea lor, au acordat un loc semnificativ ştiinţelor în viața lor și a umanității. Deci, subiectul acestui dialog dintre știință și religie este mult mai vechi, deși pare că s-a dezvoltat mai ales în utlimii 50 de ani, datorită consecinţelor surprinzătoare ale unor teorii ce s-au făcut remarcate, obţinute îndeosebi în fizică. Mulți Sfinţi Părinţi din primele secole creştine au fost interesaţi de științele timpului lor și de rezultatele acestora, le-au trecut prin filtrul unei gândiri creștine, prezentându-le semenilor în lumina adevărurilor de credinţă. Având aceste exemple, în spiritul dialogului ştiinţă – religie, „teologii de astăzi trebuie nu doar să repete pe Sfinţii Părinţi ci, în comuniune spirituală cu ei să facă pentru timpul nostru, ceea ce ei au făcut pentru timpul lor: să aibă o atitudine de respect şi de receptare cu discernământ a rezultatelor cunoaşterii umane bazate pe cercetare”.

38

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

Webografie https://www.adobe.com/ro/products/substance3d/discover/what-is-vr.html https://pdfcoffee.com/dialogul-dintre-stiinta-si-religie-pdf-free.html https://ro.wikipedia.org/wiki/Rela%C8%9Bia_dintre_religie_%C8%99i_%C8%99tiin%C8%9B %C4%83 https://adevarul.ro/continut/stiri/religia-in-dimensiunea-virtuala https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=&ved=2ahUKEwjI8O38Nz5AhWMh_0HHWO4BoUQFnoECAoQAQ&url=https%3A%2F%2Fredreligie.ro%2Fred%2Fwpcontent%2Fuploads%2Fred%2FClasa%2520XII%2FUnitatea%2520VII%2F12.7.1.-Dialogul-intrecredinta-si-stiinta.docx&usg=AOvVaw0T4-KQ7njblYF0v_-UvJvR

https://ziarullumina.ro/societate/religie-si-stiinta/dialogul-autentic-intre-stiinta-si-credinta-estein-inima-omului-154192.html http://relicnis.blogspot.com/2012/04/clasa-xii-dialogul-intre-credinta-si.html https://basilica.ro/importanta-dialogului-dintre-teologie-filosofie-si-stiinta/ https://www.adobe.com/ro/products/substance3d/discover/what-is-vr.html

39

CATEVA ASPECTE ALE FLEXIUNII PRONOMINALE IN BIBLIA DE LA BUCUREȘTI (1688)

Prof. Grigore Anda-Andreea Colegiul ,,Vasile Lovinescu” Fălticeni, jud. Suceava, România

Prezentăm în acest studiu un exemplu de aplicare a științei gramaticii în cercetarea scrierilor creștine, o modalitate de utilizare a cunoștințelor științifice pentru a le înțelege mai bine pe cele religioase. Biblia de la București a apărut într-un moment de debut al traducerilor în limba română. Chiar dacă până la apariția acesteia fuseseră traduse și tipărite în limba română și alte texte religioase, Biblia de la București reprezintă o lucrare majoră, de o importanță mult mai mare în comparație cu lucrările traduse până în acel moment. Traducerile în limba română de până la momentul apariției Bibliei de la București au fost, după părerea unor cercetători, doar scrieri influențate de doctrina calvinistă sau lutherană, textele acestea având rolul de a propovădui învățăturile acestor doctrine în țările române. Până la tipărirea Bibliei de la București, principalul centru cultural religios se afla în Bălgrad, în Transilvania, centru unde văd lumina tiparului două dintre lucrările fundamentale pentru oficierea slujbelor religioase în limba română – Noul Testament (1648) și Psaltirea (1651). Tipărirea Bibliei de la București s-a realizat între noiembrie 1687 și noiembrie 1688, la cererea lui Șerban Cantacuzino, dar a fost terminată în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, fapt ce și-a lăsat amprenta asupra lucrării. Trebuie atrasă aici atenția și asupra celor care au realizat traducerea. După opinia unor critici, traducerea Vechiului Testament i-ar aparține lui Nicolae Milescu1. Acesta traduce Vechiul Testament integral după Septuaginta, ediția Frankfurt (1597), dar cu toate acestea el consultă și alte ediții - Vechiul Testament în versiunea sa slavonă și, respectiv, latină. Deși unii cercetători susțin că traducerea Bibliei s-ar fi făcut în totalitate de către Nicolae Milescu, trebuie să remarcam și faptul că o contribuție însemnată au avut-o și frații Greceanu și mitropolitul Mitrofan. Aceștia nu au făcut nimic altceva decât să îmbunătățească în raport stilistic Vechiul Testament tradus de Milescu, textul ediției din 1688 fiind mai cursiv decât textul manuscris al lui Milescu. Cu toate acestea, au existat și opinii contrare celei susținute anterior. Astfel, există cercetători care afirmă că traducerea Vechiului Testament, în varianta propusă de Milescu, nu are nicio legătură cu textul biblic de la 1688, fără a se face, însă, precizări cu privire la paternitatea traducerii Vechiului Testament. În ceea ce privește Noul Testament, lucrurile stau cu totul altfel. Este indiscutabil că pentru textul biblic de la 1688 a fost utilizat Noului Testament tipărit la Bălgrad în 1648, de Simion Ștefan, însă cu modificări mai mari sau mai mici. La nivel morfematic, în legătură cu ceea ce privește flexiunea pronominală, Ioana Moldoveanu observă următoarele particularități lingvistice: Arhaice Inovative - păstrarea articolului în sintagme formate din nume de rudenie + pron. posesiv: fratele său, fratele tău; - dativul vă al pronumelui personal de persoana a V-a, forma neaccentuată; - pronumele personal de întărire: dânsus, luiș; - pronumele reflexive să confundat cu - eliminarea prin haplologie a articolului în sintagme formate din nume de rudenie + pronume posesiv: frate-tău, frate-său; - dativul vă al pronumelui personal de pers. a V-a (faza intermediară spre vi), forma neaccentuată; - pronumele reflexive se diferențiază de

1 Mare cărturar cunoscut în mod special pentru scrierile sale cu caracter exotic, Jurnal de călătorie în China și Descrierea Chinei.

40