Darvasi Diana – Geografie religioasă

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

dacă aceasta este prin susținere mecanică a respirației, fiind prezente și alte funcții, înseamnă că încă se mai află viață în om și, prin urmare, există suflet. Același lucru se întâmplă și in cazul embrionului, în primele etape ale dezvoltării sale, când exsită viață și suflet, chiar dacă nu s-a format încă și nu funcșionează creierul. Așa numita moarte cerebrală este un fenomen generat pe cale medicală, rezultat al asistării respiratorii. În altă ordine de idei, Biserica acceptă transplantul de organe a căror prelevare nu contribuie la moartea donatorului, iar pentru alte situații e necesară multă atenție și cercetare, având ca bază criteriile antropologice, teologice și patristice. Pentru transplantul de organe este nevoie de consimțământul liber și scris al donatorului, cât timp acesta este conștient, deoarece așa zisul consimțământ prezumat nu are perspectivă bioteologică.

Nu în ultimul rând, scopul mai profund al transplantului nu trebuie să fie simpla prelungire a vieții biologice, ci pocăința și tămăduirea omului, așa încât omul să se unească pe veci cu Hristos prin curățire, luminare și îndumnezeire. În afara acestei idei esențiale, orice fel de transplant are caracter utilitarist, antropocentric și nu contribuie la mântuire. Nu este de ajuns și corect, teologic vorbind, să se realizeze simpla prelungire a vieții pământești a unui om, ci depășirea morții prin participarea la taina Crucii și a Învierii lui Hristos.

În cele ce urmează, vom mai expune câteva principii generale, legate de perspectiva creștinortodoxă asupra transplantului de organe. • Viata oricărei ființe umane, este un dar al lui Dumnezeu, e unica si irepetabila și trebuie înțeleasă ca viețuire a sufletului in trup. Suntem îndemnați în creștinism să purtăm de grija pentru amandoua, dar să acordăm maximă atenție sufletului și să ne angajăm în lupta pentru mantuirea lui. • Gestul de daruire benevolă a vietii pentru Dumnezeu ori pentru semenul nostru dezvăluie adevaratul sens al iubirii. De aceea, oferirea acesteia este mai dorita decat conservarea ei. Putem înțelege că eroismul, dar mai ales martiriul, se fundamenteaza pe aceste principii. • Am primit fiecare dintre noi acest dar al vieții pentru a ajunge la sfințenie; de aceea, prin dorința de a ne crește „calitatea vieții” ar trebui sa urmărim sporirea sfinteniei, iar prelungirea vietii să ne fie spre lucrarea în continuare a mantuirii si pentru prezența noastră benefică în mijlocul semenilor. • Teologia ortodoxă acordă mare importanță cinstirii trupului, nu doar in timpul viețuirii lui, ci și după moarte deoarece trupul semnifică o materie structurată de Dumnezeu în taina persoanei unice. Trupul poate fi „templul Duhului Sfant” ( I Corinteni 6, 9) si, sub o formă spiritualizată, va participa si la viata de dincolo de mormant. • De aceea, moartea, ca despartire a sufletului de trup, nu justifică ideea considerarii trupului ca un obiect, care sa poata fi folosit dupa bunul plac al unor terțe persoane.

Concret, în rândurile următoare expunem câteva principii speciale. • Orice transplant de organe umane ar trebui sa aibă la bază dragostea creștină a celui ce dăruiește și împlinirea ei în iubirea celui care primește. În această idee, transplantul ar trebui să se facă în urmatoarele conditii: 1. sa fie respectată demnitatea persoanelor implicate: a donatorului, a receptorului, dar și a medicului; 2. scopul acesteia să fie terapeutic; 3. să se facă în folosul aproapelui; 4. să existe respect pentru viața și pentru moartea persoanei umane; 5. să fie respectate drepturile omului, precum și dimensiunea duhovnicească a existenței umane, inclusiv din momentul conceperii acesteia; 6. transplantul să nu fie realizat din cauza unor oportunisme politice sau economice ori din cauza unor curiozitati medicale la modă, în lumea aceasta secularizată. • Donarea organelor să aibă la bază dragostea creștină față de aproapele și jertfelnicia; să nu fie obiectul unor tranzacții.

33

Antologia lucrărilor Proiectului Euroregional România- Ungaria „Creștinismul și știința în dialog” , mai 2022 ********************************************************************************************

• Prelevarea si transplantul de organe si de țesuturi să fie doar în scop terapeutic, numai în cazul în care se dovedește a fi unicul remediu viabil pentru prelungirea și îmbunătățirea vietii unui pacient (in cazul transplantului de piele, de exeplu, ori de ficat, de cornee ș.a.). • Deoarece prelevarea de organe presupune consimțământul donatorului, este de neacceptat prelevarea de țesuturi de la un embrion pentru că, deși este ființă vie, acesta se află în incapacitatea de a-și da acordul. • E inadmisibilă provocarea voită a mutilării sau a decesului, prin prelevarea unor organe, chiar pentru scopul de a salva viața altcuiva. • Trebuie ca transplantul să fie bine întemeiat: se va urmari scopul imediat si pe termen lung al acestuia, precum și acordarea unei calitati satisfacatoare vietii primitorului. • Fiind o metodă exceptională de tratament, transplantul e justificat după ce s-au epuizat toate celelalte forme și modalități de tratament. Făcându-se din iubire și din respect față de om, transplantul va avea în vedere viața acestuia în toată complexitatea ei, nu doar viața care se trăiește la nivel strict biologic, ci și dimensiunea duhovnicească și veșnică a vieții umane.

BIBLIOGRAFIE

1. Ierotheos Vlahos, Bioetică și Bioteologie, Editura Christiana, București 2013 2. Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Principii de Bioetică-o abordare ortodoxă,Editura Christiana, București 2008 3. Pr. Dan Bădulescu, Conflict între ,,legile” științei și minunile credinței, Editura Agaton, Făgăraș 2008 4. Sf. Ioan Damaschin, Expunere exactă a credinței ortodoxe, Editura Pournaras, Tesalonic 1976 5. https://patriarhia.ro/transplantul-de-organe-1451.html 6. https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2017/11/01/adevarul-despre-transplantul-deorgane-ii-opinii-teologice/ 7. https://ortodoxiatinerilor.ro/credinta-stiinta/bioetica/17309-atitudinea-bisericii-ortodoxe-fa-detransplantul-de-organe

34