Zile și Nopți Sibiu | 16-30 Aprilie 2025

Salut, Sibiu

Un pic de cultură și mult entuziasm de primăvară.

Tu

ce alegi zilele astea?

Citeam azi dimineață o postare: „un bilet la teatru costă cât o cupă de înghețată. Duceți copiii la teatru.” Și asta vă sfătuiesc și eu pe voi!

Vă invit să descoperiți programul Teatrului pentru Copii și Tineret Gong. În vremuri în care ne uităm la filme precum Adolescence și ne ridicăm semne mari de întrebare și exclamare; în care învățăm să reinterpretăm emoji-urile de pe rețelele de socializare, este poate timpul să ne refacem legătura umană cu oamenii și cu ce este - adică cu activitățile pe care alegem să le facem - în jurul nostru. Să nu ne mai complicăm cu prea multe teorii și să trecem la practică. Să alegem cultura adevărată, de calitate, pe bune. Putem începe cu Teatrul Gong. Unde copiii nu numai că primesc o fundație solidă educațională și câteva lecții pentru viață, ci se mai și distrează în timpul ăsta! Iar bondingul părinte-copil este asigurat.

Tot azi dimineață am descoperit un nou eveniment în Sibiu ce merită o atenție deosebită. Coffee-party-urile de data asta de la Turtha. Poate

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 06 (509) | 16 - 30 aprilie

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu

 /zilesinoptiSibiu

 zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti

revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

știați sau nu, într-un trend ascendent în domeniul petrecerilor sunt zilele astea pe întreg mapamondul Coffee-party-urile. Adică petreceri matinale, până la prânz, cu DJ, gustări, răcoritoare, dans și evident, cafele.

Sunt senzație. Iar Turtha alături de cei de la Backyard pare că au prins vibe-ul.

Tot în trend zilele astea sunt și pop-up party-urile și evenimentele în spații neconvenționale. Și pentru că și strada Turnului e pe val, anunță de pe-acum un nou sezon de petreceri cu gastronomie, dans și un fabulos apus de soare – din mai până în octombrie.

Parcă în ciuda frigului de afară se simte deja că se apropie perioada estivală la Sibiu. Mă simt un pic ca-n Bridgerton, înainte de începerea sezonului. Cine ce eveniment cultural a pregătit, cine mai cântă pe unde, ce noutăți mai avem. După o iarnă în care sibienii au stat mai mult pe-acasă, primăvara aduce cu ea nu numai cireși și magnolii ci și evenimente de tot soiul și oameni entuziasmați de ele.

Să ne vedem cu bine în oraș, deci!

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

SALUT SIBIU

3

Un pic de cultură și mult entuziasm de primăvară. Tu ce alegi zilele astea?

COVER

Târg, recital sau mese festive de Paști

SIBIU WALKS

Biserica grecească

LUCRURI PE CARE LE ȘTII DOAR

director de creație, cu Nicole Priscila

VIDEO GAMES

Revenirea jocurilor pixel art: de ce ne e dor de 8-BIT și 16_BIT? 54

Ce ascultăm

8

Bambi

EXCLUSIV.

Danny Trejo

58

Gastronomia ca brand de țară: O oportunitate de a ne redescoperi și a ne promova

33

JURNAL DE GURMAND

Verdețuri de primăvară

Nutts&Eggs - Rețete de altădată, gusturi cenu se uită nicicând

GURMAND

Bunătăți de Pasti

Zile de băut în aprilie

Arome de aprilie

BIGSTER

Viața orașului...

În preajma sărbătorilor pascale, viața orașului freamătă de evenimente culturale! În Piața Mare avem

Târg de Paști, la Brukenthal putem vizita o expoziție dedicată lui Brâncuși, construită în jurul sculpturii

- „L’Enfant”, la Naționalul sibian ne bucurăm să revedem spectacolul „Electra” într-un nou format, la 20 de ani de la premieră, iar pe scena Centrului Cultural „Ion Besoiu” vor dansa și interpreta soliști și balerini în cadrul Galei de Balet. Calendarul evenimentelor din perioada 16-30 aprilie, pe zilesinopti.ro/sibiu.

BrÂNCUȘi la BrUKeN THal

Unul dintre cele mai așteptate evenimente ale primăverii la Sibiu e expoziția Brâncuși la Muzeul Național Brukenthal, din cadrul Galeriei de Artă Europeană. Aceasta aduce în premieră la Sibiu primul bust de copil semnat de sculptorul român în 1906, dar și fotografii, desene, litografii și alte piese. Ceea ce face atât de specială această sculptură, una dintre cele mai importante lucrări ale artistului, este faptul că publicul poate urmări amprenta mâinilor lui Brâncuși, care a modelat-o și apoi a semnat-o - „L’Enfant”. Constantin Brâncuși este unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX, considerat părintele modernismului sculptural, cu lucrări care au revoluționat înțelegerea formei și a spațiului în artă. Expoziția poate fi vizitată zilnic până în 27 aprilie, de luni până duminică, în intervalul orar 10:00-18:00.

La 20 de ani de la premieră, spectacolul „Electra” în regia lui

Mihai Măniuțiu, a fost relansat la TNRS într-un nou format, cu actori noi în distribuție și grupul IZA din Maramureș. Publicul are ocazia să revadă această capodoperă la Naționalul sibian, în 23 și 24 aprilie, ora 19:00.

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN reCiTal

Lucrări îndrăgite precum „Suită din baletul Cenușăreasa” de Serghei Prokofiev, „Tzigane” de Ravel sau „Un american la Paris” de George Gershwin, vor fi interpretate de pianista Jitka Čechová și violonista Markéta Janoušková - vineri, 25 aprilie, ora 19:00, la Filarmonica sibiană.

International Ballet Company Messapica (Italia), Teatrul de Balet Sibiu și soliștii Operei Naționale Române Timișoara vor aduce pe scena Centrului Cultural „Ion Besoiu” un spectacol plin de ritm, emoție și grațiejoi, 25 aprilie, ora 19:00. Un eveniment dedicat artei și frumuseții dansului, ce reunește momente din balete celebre, mult îndrăgite de public, dar și din spectacole de dans contemporan, Gala Internațională de Balet reconfirmă de fiecare dată, dragostea sibienilor pentru dansul clasic și contemporan.

eleCTra

Gala iN TerNaȚiONalĂ De BaleT

Târg, recital sau mese festive de Paști

– la Sibiu le ai pe toate

Cu un târg de Paști în inima orașului, o slujbă de Înviere celebrată în aer liber, în fața unei biserici vechi de 271 de ani, un recital cameral susținut de talentatul violoncelist Ștefan Cazacu în Biserica din Piața Mare și mese festive tradiționale și brunch-uri savuroase în peisaje de vis – Sibiul devine un loc plin de farmec în perioada sărbătorilor pascale! În acest articol, am adunat toate evenimentele importante și am creat calendarul perfect de Paști pentru toate gusturile și vârstele.

În Sibiu, atmosfera sărbătorilor pascale se resimte din plin, atât în centrul orașului, cât și în împrejurimi. Târgul de Paști din Piața Mare este deschis deja și oferă o mulțime de atracții. În zecile de căsuțe decorate tematic, vizitatorii se pot delecta cu decorațiuni de Paști, ouă încondeiate, produse de olărit, bijuterii lucrate manual, cărți și felicitări, jucării, dar și cu delicii culinare, precum cozonaci, creme tartinabile gourmet, prăjituri, înghețată

artizanală, sucuri, siropuri și diferite coșulețe tradiționale de Paști. Ca în fiecare an, cei mici au la dispoziție o zonă de joacă cu numeroase atracții, precum caruselul, țarcul cu iepurași, trenulețul pe șine, jumping, castelul gonflabil, pista de carting și trenul turistic. Târgul va fi deschis zilnic până pe 26 aprilie.

Tot în Piața Mare, Biserica Romano-Catolică „Sfânta Treime" va găzdui pe 16 aprilie, ora 19:00, recitalul cameral „Lumini pascale”,

susținut de talentatul violoncelist Ștefan Cazacu. Programul include celebrele suite numărul 1, 2 și 3 pentru violoncel de Johann Sebastian Bach. Tânărul muzician are deja în palmares numeroase premii obţinute în diverse competiţii naţionale și internaționale, iar în ipostază solistică a concertat alături de orchestre simfonice din România, dar a cântat și pe mari scene precum Musikverein Viena, Filarmonica din Paris și Elbphilharmonie Hamburg.

În perioada 18-21 aprilie, la PORTAL Village din Sibiel se pregătesc mese festive pentru toți cei care își doresc să se bucure de sărbători liniștite în aer liber, savurând preparate alese, în lumina caldă a lumânărilor. Duminică, în prima zi de Paști, la ora 19:00 va fi organizată cina festivă „La capătul luminii tale”, un festin culinar autentic, cu un meniu creativ și delicios. În a doua zi de Paști, între orele 12:00 și 16:00, spiritul sărbătorilor pascale se mută în crângul din PORTAL Village, unde va avea loc un brunch perfect pentru familii și grupuri de prieteni, cu masă bogată și băuturi alese. În Noaptea de Înviere, porțile Muzeului ASTRA din Dumbrava Sibiului vor fi deschise pentru

toți cei care doresc să participe la ceremonia religioasă oficiată de Biserica din Bezded la miezul nopții. Slujba va fi ținută în aer liber, la un altar special amenajat în fața bisericii, unde oamenii vor primi Sfânta Lumină și paști sfințite. Ca în fiecare an, biserica de lemn din muzeul de la marginea orașului va rămâne una dintre principalele atracții, datorită istoriei sale și atmosferei unice pe care o oferă. Biserica datează din anul 1754 și a fost transferată la Sibiu în anul 1990, fiind declarată monument istoric.

După Noaptea de Înviere, Hotel Ramada va organiza, între orele 00:00 și 03:00, o cină festivă, oferind oaspeților preparate autentice specifice sărbătorilor pascale, precum drob și friptură de miel, cozonac sau pască. Evenimentul va avea loc într-un cadru primitor, unde atmosfera caldă și serviciile impecabile vor completa perfect experiența culinară.

Atmosfera de sărbătoare va continua și luni, 20 aprilie, când de la ora 13:00, va fi organizat un brunch de Paști, cu preparate tradiționale, precum sarmale în foi de viță și varză, borș de miel, friptură, ciorbă de burtă, drob, platouri tradiționale cu afumături și brânzeturi sibiene, cozonac, pască și poale-n brâu.

Și la Hilton Sibiu, Noaptea de Înviere va fi sărbătorită printr-un bufet special, oferind oaspeților o selecție variată de preparate tradiționale și delicioase. În a doua zi de Paști, atmosfera festivă va continua cu un brunch copios, perfect pentru a încheia sărbătorile într-un cadru elegant și relaxant. În plus, pentru a face sărbătorile și mai plăcute, adulții se pot destinde la zona SPA, în timp ce cei mici se pot bucura de momente de neuitat în spațiul de joacă în aer liber.

Biserica grecească

Reîntoarcerea Bisericii Ortodoxe la Sibiu a venit sub auspiciile episcopiei sârbești de la Karlowitz. Acest element organizatoric a fost foarte important pentru creştinii de rit oriental, primii episcopi ai Transilvaniei fiind de origine sârbă. Pe lângă bisericile pe care le aveau în afara perimetrului medieval al orasului, credincioșii ortodoxi aveau și o capelă, în interiorul cetății pe actuala stradă a Mitropoliei. O localizăm pe locul unde astăzi se ridică catedrala mitropolitană, influentând inclusiv poziționarea acesteia.

Aceasta biserică, Biserica Grecească, a fost construită aici, datorită influenței și forței economice pe care comercianții „greci” o aveau în Sibiu. Biserica a fost construită între anii 1790 – 1799. Hramul era cel al Schimbării la Față.

Biserica prezenta elemente baroc. Era o clădire tip sala cu o absidă de tip semicircular, fiind formată dintr-un singur corp. Fațada era împărțită în trei travee și prezintă un soclu și un parter înalt. Pe îmbinările laterale prezenta niște pilaștrii cu capitel doric. Frontonul mai avea o rozasa in timpan și se termină într-o cruce patriarhală.

În 1880 se pune pentru prima dată, de către Consistoriului Arhidiecezan, ideea reabilitării bisericii, dar în 1883 acest plan încă nu fusese pus în aplicare. Comisia care a fost însărcinată să prezinte planurile către membrii Consistoriului, dorea refacerea acestui edificiu. În cele din urmă în 1902, la dorința nestramutată a mitropolitului

Ion Mețianu, a fost demolată și alături de ea, celalalte șapte clădiri, pentru a face loc viitoarei clădiri a Catedralei Ortodoxe, în ciuda faptului că acest lăcaș fusese declarat monument de arhitectură. Ultima slujbă a avut loc la 13 februarie 1902, preotul paroh fiind Ioan Popa.

TÂRGUL DE PAȘTI DIN SIBIU

11 - 22 aprilie

PIAȚA MARE

Carusel

Trenuleț pistă de karting mini-golf

ateliere creative

țarcuri cu animale

bibliotecă în aer liber

eveniment organizat de

ÎCorul Madrigal în turneul „Săptămâna Patimilor”

n 2025, Corul Madrigal sărbătorește 100 de ani de la nașterea fondatorului său, Marin Constantin (1925-2011), printr-o serie amplă de proiecte și evenimente culturale, programate pe tot parcursul anului, iar în cadrul turneului de Paște, susţinut în perioada 1-24 aprilie, Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, dirijat de Anna Ungureanu, se întâlnește cu publicul din Câmpina, Bacău, Chișinău, Pitești, Râmnicu Vâlcea, Timișoara, București și Sfântu Gheorghe, în Spectacolul Extraordinar Săptămâna Patimilor. De la bucuria intrării în cetate la momentele de agonie petrecute pe Cruce, celebrul ansamblu invită spectatorii să fie martorii ultimei săptămâni a lui Iisus pe pământ, într-un concert-spectacol, conceput pentru a reda prin muzică, artă dramatică și scenografie simbolismul zilelor din săptămâna premergătoare Învierii Mântuitorului.

Cu un repertoriu de lucrări de muzică sacră românească și universală, programul muzical al evenimentului pus în scenă de către Emil Pantelimon, managerul Corului Madrigal, include fragmente din celebrul Florilegiu bizantinimpresionanta colecție de muzică pascală structurată de regretatul Marin Constantin

-, Prohodul Domnului, în aranjamentul lui Nicolae Lungu, sau fragmentul Credo din Missa în do minor de W. A. Mozart, precum și multe alte compoziții spirituale emblematice, semnate, printre alții, de Anton Pann, Gheorghe Cucu, Grigore Cudalbu, György Deak-Bárdos, Krzystof Penderecki sau Christopher Tin. Ca în fiecare an la marile spectacole ale

ansamblului, copiii din corurile Cantus Mundi din regiunile gazdă se vor alătura Corului Madrigal în două dintre cele mai emoționante momente, la Prohodul Domnului și la Hristos Anesti, fragment din Florilegiul bizantin

Structurat ca o propunere de introspecție și de redescoperire prin sunet, cuvânt și emoție a tainelor Săptămânii Mari, evenimentul oferă publicului și întâlnirea cu doi valoroși actori ai scenei românești, Marius Turdeanu și Theo Marton, care aduc în spectacol fragmente din Evangheliile Noului Testament. Referitor la relaţia specială pe care o are cu reputatul ansamblu, în spectacolele căruia a fost deseori invitat în ultimii ani, Marius Turdeanu, multiplu nominalizat la Premiile UNITER pentru rolurile jucate pe scena Teatrului Radu Stanca din Sibiu, actualmente parte a echipei Teatrului Excelsior din Bucureşti, ne-a declarat: „De fiecare dată când colaborez cu Corul Madrigal și cu cei din Cantus Mundi, simt că intru într-o lume aparte. Nu e doar un spectacol, nu e doar un proiect artistic, e ceva mai mult. E un fel de călătorie care mă reconectează cu partea cea mai autentică a artei. Prima dată când am lucrat alături de Madrigal, am fost complet captivat de energia pe care o aduc în scenă. Muzica lor nu e doar sunet, e emoție pură. Iar

www.zilesinopti.ro

când adaugi la asta teatrul, poezia, scenografia, se creează un univers magic. Un exemplu clar a fost spectacolul Pe drumul Crăciunului, unde am avut ocazia să fiu pe scenă alături de Ofelia Popii și să spunem împreună o poveste despre speranță și despre lumină. Nu era doar un concert de colinde - era o experiență în care fiecare sunet și fiecare cuvânt construiau ceva cu adevărat special. Apoi, Turneul de Paște Săptămâna Patimilor a fost o altă experiență care mi-a rămas în suflet. Alături de Theo Marton, am încercat să aducem mai aproape de public acele momente puternice, pline de emoție, din ultimele zile ale lui Iisus. Când vocea Madrigalului umple spațiul, iar copiii din Cantus Mundi cântă din toată inima, știi că ești parte din ceva mai mare decât tine. Ce mă face să mă implic iar și iar? Poate faptul că, în haosul lumii de azi, Madrigalul și Cantus Mundi reușesc să creeze momente de liniște și frumusețe pură. Poate pentru că, pe scenă cu ei, simt

că arta chiar are puterea de a schimba oameni. Sau poate pur și simplu pentru că, de fiecare dată când urc pe scenă cu ei, mă simt acasă. Și cum ai putea să spui ‘Nu’ la asta?”. Despre nevoia noastră, a tuturor, de a crede şi a ne emoţiona într-o lume în care metafora şi poezia adusă de artele spectacolului par a-şi găsi tot mai greu locul, Theo Marton, apreciatul actor al Naţionalului din Târgu Mureş, ne-a spus:

„Mi-e greu să-mi închipui viața fără emoție. Toate amintirile sunt legate într-un fel de emoție. E ceva fundamental, care ne definește ca oameni. Ca actor, am fost tot timpul fascinat de simplitatea cu care muzicienii reușesc să se conecteze cu publicul și de ușurința cu care trezesc emoția în spectator. Cred că spectacolul Săptămâna Patimilor al Corului Madrigal oferă publicului prilejul de a medita, de a se apropia de dimensiunea profundă a credinței. Poezia a fost dintotdeauna un fel de

condiment care nu poate fi consumat ca atare. Are nevoie de context. :) Fără un astfel de cadru, poezia rămâne abstractă sau chiar inaccesibilă. Dar atunci când este «presărată» peste momentele potrivite din viață, poate schimba totul. Îmi amintesc cu mult drag de întâlnirile de anul trecut, de oamenii deschiși pe care i-am cunoscut și despre cât de ușor e să fii actor într-un spectacol susținut de Corul Madrigal, un spațiu în care teatrul și muzica nu s-au luptat pentru atenția publicului, ci s-au împletit firesc. Așa că, purtați de energia corului, timp de două ore am fost cu toții acolo în Săptămâna Patimilor”.

Prin urmare, nu putem decât să ne bucurăm că, în cadrul acestui turneu de Paşte, Corul Madrigal va fi prezent și în orașe în care nu a mai ajuns de mulţi ani, împreună cu spectatorii care vor avea posibilitatea să se lase fermecaţi pe viu de înalta calitate a acestui colectiv legendar.

PAGINA

Theo Marton

Anna Ungureanu

Marius Turdeanu

foto

© Arhiva Corului Național de Cameră „Madrigal –Marin Constantin”

Nu știu ce aștept

În ultima perioadă am simțit o presiune constantă în piept, ca și cum ceva urmează să se întâmple, fără să știu neapărat ce anume. Toate evenimentele care s-au petrecut în ultimele luni în țara noastră și în lumea întreagă ne-au lăsat pe mulți dintre noi cu o teamă constantă, o stare de anxietate generală și de „Ce altceva se mai poate întâmpla?”.

Vin alegerile curând și mă întreb din nou „eu cu cine votez”, având în vedere cât de ușor e să faci alegerea greșită chiar și atunci când crezi că deții toate informațiile. Așa că citesc, urmăresc tot ce pot, mă documentez, dar stau mereu cu presiunea în piept, pentru că nu știu ce, cât, cum să cred din tot ce văd. Sunt sigură că nu sunt singură în asta, că suntem

mulți cei care ne dorim să fie bine, să trăim într-o țară în care să avem în continuare parte de libertate, de evoluție.

Dar la fel știu și că nu sunt singura optimistă care își găsește mici bucurii în orice. Și pentru că deja v-am obișnuit cu faptul că văd mereu și partea plină a paharului, vreau să vă spun că lumea e frumoasă chiar și așa, că soarele iese chiar și după o ninsoare neașteptată la început de aprilie, păsărelele refuză să plece și cântă în continuare în fiecare dimineață, iar acea primă gură de cafea are același gust perfect, indiferent ce se întâmplă în jurul nostru.

Nu știu ce aștept să se întâmple, sper că presiunea din piept este doar prevăzătoare și nu o premoniție. Însă până voi afla răspunsul, peste presiune voi pune flori, cântec de păsărele și cafea bună dimineața.

 19:00

 40/ 25 /10 lei 23 aprilie 24 aprilie

 Sala Mare TNRS

 40/ 25 /10 lei

 19:00

 Sala Mare TNRS

REGIA: Mihai Măniuţiu DECORUL: Cristian Rusu Mihai Măniuţiu COSTUMELE: Cristian Rusu ÎN DISTRIBUȚIE: Mariana Mihu-Plier / Gabriela Pîrlițeanu Diana Văcaru-Lazăr Andrei Gîlcescu Ștefan Tunsoiu Marian Râlea / Pali Vecsei Antonia Dobocan David Cristian Adrian Matioc CORUL: Cristina Stoleriu Veronica Arizancu Arina Ioana Trif Viorel Rață Mihai Coman Eduard Pătrașcu Alexandru Malaicu Ali Deac Liviu Vlad Vlad Robaș Horia Fedorca GRUPUL IZA: Ioan Pop Anuța Pop Ioachim Făt Voichiţa Tepei Gheorghe Kohut

Un cunoscut om de afaceri sibian a apărut de curând sub reflector pentru implicarea sa în transportul de mercenari în Congo, afaceri dubioase cu bani publici și mai nou procese cu jurnaliști. Haideți să înțelegem puțin ce se întâmplă, care sunt noile instrumente prin care oamenii bogați și influenți încearcă la nivel global să se lupte cu eforturile societății de se apăra de diverse forme de abuzuri și corupție la cel mai înalt nivel.

SLAPP vine de la Strategic Lawsuit Against Public Participation. Sunt procese strategice inițiate de persoane influente (politicieni, afaceriști, instituții) împotriva celor care își exercită dreptul la liberă exprimare: jurnaliști, activiști, ONG-uri, cetățeni vocali. Scopul nu este câștigarea în instanță, ci intimidarea și epuizarea oponenților. Costurile financiare,

timpul pierdut și stresul devin arme. De multe ori, chiar dacă procesul e pierdut de reclamant, răul a fost deja făcut. Pe scurt, SLAPP-ul transformă justiția într-o bâtă de intimidare. Un abuz de putere mascat în proces civil.

România încă nu are legi anti-SLAPP, care ar putea include: respingerea rapidă a proceselor nefondate, sancțiuni împotriva celor care abuzează de sistemul judiciar și posibilitatea ca jurnaliștii sau activiștii hărțuiți să primească despăgubiri. Mai mult, ar putea introduce o procedură specială de identificare a proceselor SLAPP – pentru a evita ani întregi de stres și blocaj juridic.

Până când reușim să avem o astfel de legislație, singura apărare rămâne solidaritatea. Susține presa independentă. Dă mai departe. Fii atent la cine e hărțuit în instanță. Să-i protejăm pe cei care ne protejează.

Slapp

TEXT DE CIPRIAN CIOCAN

De ce ne-a șocat atât de mult serialul ”Adolescence” de pe Netflix?

Ne-a șocat mai mult crima comisă de adolescent, drama sa sau drama părinților ? Și indirect drama

noastră ca părinți?

Despre film au scris nu doar sute de părinți pe Facebook, îndemnându-ne să-l vedem, cât o serie întreagă de influenceri (căci lumea românească e plină de influenceri, fără nicio pregătire științifică)

care au sărit să ne învețe și să emită explicații la fel de ireale ca filmul însuși. De ce ucide un adolescent?

Există o mulțime de explicații și cu toate acestea, deseori el însuși, adolescentul, este incapabil să identifice un răspuns plauzibil.

Vreau să reținem un adevăr științific: crimele comise de adolescenți sunt extrem de rare. S-au făcut expertize medico-legale-psihiatrice, s-au scris studii științifice și rămân multe necunoscute. Și totuși cum este posibil?

În episodul evaluării psihologice, dincolo de arta personajului psiholog, avem de-a face tot cu o ficțiune, deși fascinantă. Expertul psiholog nu este actor. Dar merită revăzut acest episod. Cât de puternică este influența rețelelor sociale asupra adolescentului rămâne o temă care ne va preocupa. Și mai sunt câteva teme obligatorii: masculinitatea și misoginismul. Prezente în țara noastră la cote prea înalte, inacceptabil.

Al doilea lucru pe care vreau să îl reținem este următorul: nu social media te duce la crimă. Balena albastră este un mit. Au spus-o instanțele de judecată în documente oficiale, în sentințe judecătorești, după luni de analize. Am spus-o chiar eu. Nu a existat această provocare. Cum pot crește eu un copil sănătos mintal? Cu iubire și responsabilitate.

În final, să reținem numele Owen Cooper, actor selectat din vreo 300 de alți tineri. Are multe de dovedit actoriei.

Ce ascultăm în luna aprilie

Luna aceasta ascultăm punk și rock progresiv, dar și lansări muzicale surprinzătoare venite de la Hollywood.

Billy Idol Dream Into It

„Am avut multe momente în care am fost autodistructiv, dar ceea ce m-a făcut să merg mai departe a fost acea credință neclintită în muzică. Acesta a fost cel mai mare dar dintre toate”, spune Billy Idol, care își lansează luna aceasta cel de-al nouălea material de studio. Dacă în anii ’80, Idol domina topurile new wave cu hituri precum Rebel Yell și Eyes Without a Face, astăzi se înconjoară de artiștii puțin mai tineri ai punkului, precum Avril Lavigne, pentru a da naștere unui album modern, dar care nu se distanțează de originile rebele ale punk-rock-ului. Însoțit și de alte colaboratoare, printre care se numără cantautoarea americană Alison Mosshart și „regina rock’n’roll-ului” Joan Jett, Billy Idol se întoarce la origini, la fel de tânăr și dornic de explorări muzicale punk.

Steven Wilson

The Overview

Cele două piese a câte 20 de minute încadrează perfect noul album al lui Wilson în zona rock-ului progresiv, deși acesta ne-a obișnuit cu abilitatea sa bizară de a jongla nestingherit cu genuri muzicale diverse, pornind de la heavy metal și ajungând la disco sau muzică electronică. Plecând de la efectul Overview, o schimbare cognitivă ce are loc atunci când un individ privește pământul din spațiu, The Overview meditează asupra vieții de pe Terra în raport cu imensitatea Universului, prezentându-ne comentarii sociale și povești sciencefiction cu găuri negre, galaxii și explozii nebuloase. Așadar, The Overview trebuie ascultat cap-coadă, pentru a putea simți cu adevărat călătoria prog-rock prin mintea mereu creativă a lui Steven Wilson.

Jeff Goldblum & The Mildred Snitzer Orchestra

Still Blooming

Deși cultura pop ni l-a păstrat pe Jeff Goldblum în rolurile din Jurassic Park (1993), The Fly (1986) sau Independence Day (2001), acesta și-a demonstrat adesea dragostea pentru jazz, lansând multiple materiale discografice alături de the Mildred Snitzer Orchestra. „Jeff, ești regele cool al momentului”, spune un comentariu de pe YouTube și ar cam trebui să îi dăm dreptate utilizatorului, mai ales că Jeff ne introduce într-o lume interesantă a cocktailurilor și a deșerturilor vaste ale Nevadei, amintindu-ne de coloanele sonore ale Panterei Roz sau ale filmelor cu James Bond din anii ’60. Astfel, înconjurat de muzicieni de excepție, Jeff Goldblum își etalează cu brio talentul de pianist plin de muzicalitate și abilități improvizatorice.

Show, spionaj și revoluție în pași de Jazz JOSEPHINE BAKER

Au trecut 50 de ani de la dispariția

Josephinei Baker, o personalitate

emblematică a secolului XX, cunoscută pentru talentul său artistic, activismul fervent și contribuțiile semnificative în lupta pentru egalitate și dreptate socială. Scriem despre Josephine Baker pentru că a fost imposibil de ignorat atunci – și imposibil de uitat acum. Pentru că o poveste ca a ei nu se învechește. Dimpotrivă, într-o lume care redescoperă femeile curajoase, vocile care au sfidat prejudecăți și au pus pe primul loc libertatea, Josephine este mai actuală ca niciodată. A fost superstar înainte ca termenul să existe, fashion icon fără Instagram, activistă fără hashtag-uri și prima femeie de culoare care a spart zidurile cinematografiei europene. Cariera ei? Scenă, film, activism, modă și... spionaj.

Josephine Baker s-a născut într-o familie săracă, fiind fiica lui Carrie McDonald, o spălătoreasă afro-americană, și a lui Eddie Carson, toboșar. Tatăl ei a părăsit familia la scurt timp după nașterea ei, lăsând-o pe Josephine să crească în condiții de sărăcie extremă. La vârsta de 8 ani a început să muncească pentru a contribui la veniturile familiei, lucrând ca menajeră și babysitter. La 13 ani, Josephine a fugit de acasă și s-a angajat ca ospătăriță, unde l-a întâlnit pe primul ei soț, de care a și divorțat în același an. S-a alăturat unui grup de teatru ambulant, The Jones Family Band, unde și-a început cariera de dansatoare. În 1921 era deja stabilită în New York, unde a participat la mișcarea culturală cunoscută sub numele de Harlem Renaissance, apărând în spectacole de pe Broadway precum Shuffle Along. Aici l-a cunoscut pe cel de-al doilea soț, William Howard Baker. Mariajul nu a durat mult, însă a ales să păstreze numele de Baker.

Când Josephine a ajuns în Paris, în 1925, avea doar 19 ani, dar știa exact ce vrea: să fie liberă. Nu doar liberă să danseze, ci voia să trăiască

într-o lume lipsită de rasism, de limitări, de roluri impuse. A dansat în La Revue Nègre la Théâtre des Champs-Élysées, unde a introdus „danse sauvage” în Franța. A devenit rapid una dintre cele mai populare artiste de Music-Hall din Europa și a obținut roluri principale la Folies-Bergère. A pășit pe scena Théatre des Champs-Élysées cu o energie care a șocat și a fascinat deopotrivă. Dansa aproape goală într-o fustă din banane (da, cea iconică) și cu un colier de mărgele la gât, cu un zâmbet magnetic și o forță care sfida convențiile. Europa o adora. America o judeca. Ea continua să urce pe scenă, tot mai îndrăzneață. Spectacolele ei erau un mix între cabaret, jazz, erotism artistic și teatralitate. Într-o epocă în care femeile de culoare erau marginalizate, ea devenea muza Parisului, aplaudată de Picasso, Hemingway, Cocteau sau Christian Dior.

În 1927 devine prima femeie de culoare care a jucat într-un film major – Siren of the Tropics, regizat de Mario Nalpas și Henri Étiévant. De aici, cariera ei cinematografică continuă cu Zouzou (1934) și Princesse Tam-Tam (1935).

Filmele nu aduceau doar un element „exotic”, ci și comentarii subtile despre rasă, apartenență și libertate. Performanțele sale actoricești au fost apreciate de artiști și intelectuali ai vremii, care au supranumit-o „Venus de culoare", „Perla neagră", „Venus de bronz” și „Zeița creolă". Dar Josephine n-a fost doar spectacol. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a devenit spion pentru Rezistența Franceză. Își ascundea mesaje în partiturile muzicale sau în lenjerie, călătorea sub acoperire și oferea informații cruciale pentru Aliați. A contribuit activ la eliberarea Franței, iar pentru asta a fost decorată cu Croix de Guerre și Medalia Rezistenței.

După război, Josephine a refuzat să susțină spectacole în săli segregate în America. A vorbit deschis despre rasism, a adoptat 12 copii din etnii diferite (Tribul Curcubeu) pentru a demonstra că o familie multiculturală este posibilă. În 1963, a fost singura femeie care a ținut un discurs la Marșul de la Washington, alături de Martin Luther

King Jr. – îmbrăcată într-o uniformă militară franceză, cu toate decorațiile la piept. Cât despre influențele pe care le-a adus în lumea modei, cine a spus că activismul nu se face și în paiete? Josephine a fost un style legend, adorată de casele de modă franceze. De la fusta de banane, la rochiile couture, ea a inspirat designeri și a apărut în pictoriale, reclame și reviste.

Cântăreață cu o voce caldă, jucăușă, profundă – Josephine a fost una dintre cele mai importante interprete de Jazz din Europa. Piese ca J’ai deux amours (dedicată Franței și Americii) au rămas în memoria colectivă. A avut o viață amoroasă tumultuoasă, cu relații controversate (femei și bărbați), dar niciodată plictisitoare. Iubea cu intensitate, trăia cu pasiune, iar publicul o adora tocmai pentru că nu simțea nevoia să se conformeze.

Josephine Baker a murit pe 12 aprilie 1975, la vârsta de 68 de ani, în Paris. Cu doar câteva zile înainte, susținuse un spectacol aniversar intitulat „Josephine”, la Théâtre Bobino din Paris – un show grandios menit să celebreze 50 de ani de carieră artistică. La 30 noiembrie 2021, Josephine Baker a devenit prima femeie de culoare și a șasea femeie din lume care a fost înmormântată în Panthéonul din Paris, cea mai înaltă recunoaștere postmortem în Franța, subliniind impactul său durabil asupra culturii și societății franceze.

Josephine Baker a trăit într-o lume care nu era pregătită pentru ea. Și totuși, ea a pășit înainte – cu capul sus. A fost pionieră într-un moment în care visurile femeilor de culoare erau frânte înainte de a prinde contur. Într-o eră în care ne luptăm din nou cu discursuri ale urii, discriminare și stereotipuri, povestea ei e un reminder că arta poate schimba lumea.

Premiile GOPO 2025

Cine sunt marii favoriți ai cinematografiei românești?

Cea de-a 19-a ediție a Premiilor Gopo, evenimentul anual care celebrează excelența în cinematografia românească, va avea loc pe 29 aprilie, la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. Anul acesta, 122 de filme românești – lungmetraje de ficțiune, documentare și scurtmetraje lansate în 2024 au intrat în cursa pentru nominalizări. Dar cine sunt finaliștii acestei ediții?

Dintre cele 42 de lungmetraje eligibile pentru titlul de „Cel mai bun film”, în cursa finală a intrat Anul Nou care n-a fost, premiat în secțiunea Orizzonti la Veneția, dar și la Cairo, și Palm Springs, debutul lui Bogdan Mureșanu captivând atât critica internațională, cât și publicul românesc. O altă producție este Trei kilometri până la capătul lumii (r: Emanuel Pârvu), selecționată în competiția oficială de la Cannes, unde a primit premiul Queer Palm. Filmul s-a impus și la Festivalul de la Sarajevo, unde a obținut marele premiu, iar România l-a propus la Oscaruri pentru Cel mai bun film străin. Pe listă se află și Săptămâna Mare (r: Andrei Cohn), care și-a făcut debutul internațional în secțiunea Forum de la Berlinale, precum și Moromeții 3, ultima parte a trilogiei semnate de Stere Gulea. Pentru „Cea mai bună regie”, au fost nominalizați Isabela Tent (Alice ON & OFF), Bogdan Mureșanu (Anul Nou care n-a fost), Stere Gulea (Moromeții 3), Andrei Cohn (Săptămâna Mare) și Emanuel Pârvu

(Trei kilometri până la capătul lumii). În ceea ce privește „Cea mai bună actriță într-un rol principal”, printre finaliste se numără Nicoleta Hâncu (Anul Nou care n-a fost), Olga Török (Clara), Rodica Lazăr (Ext. Mașină. Noapte), Olimpia Melinte (Moromeții 3) și Nicoleta Lefter (Săptămâna Mare). La categoria „Cel mai bun actor într-un rol principal”, în competiție se află Adrian Văncică (Anul Nou care n-a fost), Yann Verburgh (Captura), Emanuel Pârvu (Familiar), Alex Călin (Moromeții 3) și Doru Bem (Săptămâna Mare).

Titlurile nominalizate la categoria „Cel mai bun film documentar” sunt Alice ON & OFF, Leo Records: Strictly For Our Friends (r: Ioana Grigore), Maia - Portret cu mâini (r: Alexandra Gulea), Moartea lui Iosif Zagor (r: Adi Dohotaru) și Opt Ilustrate din lumea ideală (r: Radu Jude și Christian Ferencz-Flatz), iar cel mai bun film de debut se va alege dintre Alice On & Off, Anul Nou care n-a fost, Captura, Clara și Horia. În acest moment, Anul Nou care n-a fost și Moromeții 3 domină lista nominalizărilor, cu câte 13 desemnări, urmate de Săptămâna Mare, cu 12, și Trei kilometri până la capătul lumii, cu 9. Cu atâtea filme remarcabile în competiție, rămâne de văzut cine va pleca acasă cu trofeele Gopo, pe 29 aprilie.

„Mickey

17”

Pattinson Showtime

Țin minte că atunci când am văzut Parasite (2019), am avut strania senzație că nu îl pot compara cu nimic. Era un film atât de original și autentic, încât nu era nici măcar oarecum apropiat de ce mai văzusem înainte.

Șase ani a trebuit să așteptăm cu toții un nou film din partea lui Bong Joon Ho (cea mai lungă pauză între filme pe care a făcut-o până acum de la debutul său, din 1994). Când s-a aflat că filmul va fi produs de Warner Bros și va fi în limba engleză, au început să apară și primele semne de întrebare. De ce? De ce acum, imediat după Parasite? Apoi au început să fie vehiculate și niște cifre apropo de bugetul filmului, aproximativ 118 de milioane de dolari, iar lumea chiar a început să chestioneze alegerea lui.

Deși dacă a lucrat chiar el la scenariul bazat pe cartea cu același nume, scrisă de Edward Ashton, cel mai mare minus al filmului e însăși povestea în sine. Undeva într-un viitor semi-apropiat, Mickey (Robert Pattinson, la care voi reveni

imediat) alege să plece într-o expediție foarte periculoasă de colonizare a unei planete în plină eră glaciară din cauză că e urmărit pe pământ de niște recuperatori. Se înscrie în programul condus de către Kenneth Marshall (Mark Ruffalo) și soția acestuia, Ylfa (Toni Colette), în rol de expandable, adică un om însărcinat cu cele mai periculoase misiuni de recunoaștere în care, dacă moare, va fi automat readus la viață într-un alt corp, dar cu aceleași amintiri.

Chiar dacă nu pleacă de la o premisă rea, filmul se pierde în prea multe detalii și, din punctul meu de vedere, alege să se concentreze pe niște personaje și situații mult prea puțin ofertante în cadrul poveștii. Spre exemplu, deși este personajul ce dă numele filmului, Pattinson pică undeva în planul doi, lăsând loc acestei girl boss, bună la toate, soldat în cadrul aceleași misiuni, pe nume Nasha (Naomi Ackie). E un trope, din păcate, din ce în ce mai familiar în ultima vreme, pe

care însă nu mă așteptam să-l văd într-un film de Bong Joon Ho.

Mark Ruffalo și Toni Colette pare că sunt două caricaturi ale lui Trump și soției sale, însă deloc subtile și nu prea reușite. Anamaria Vartolomei, actrița de origine română care o joacă pe Kai, e o surpriză plăcută, însă la fel cum apare, așa de brusc și dispare din film, de parcă regizorul a uitat de personajul ei. Lumea de pe navă e prea puțin conturată și, de multe ori, personajele apar strict ca să servească poveștii, dar nimic mai mult.

Unul dintre puținele plusuri e Pattinson, care mi se pare că e unul dintre actorii de la Hollywood care la momentul ăsta are cel mai variat portofoliu. Se vede că se distrează și e pe departe cea mai bună parte din film, mai ales că joacă două personaje total diferite.

Una peste alta, aștept următorul film al lui

Bong Joon Ho. Poate să fie tot cu Pattinson, dar să aibă alt scenariu.

Descoperiţi aventura extraordinară a puiului de căprioară Bambi alături de Dana Rogoz

din 11 aprilie 2025 doar în cinematografe

BAMBI

O poveste clasică spusă cu animale reale

Bambi: O poveste din pădure aduce pe marele ecrane din România una dintre cele mai cunoscute povești ale copilăriei: îndrăgitul pui de căprioară Bambi revine în cinematografe, într-un film ce lasă animalele și natura să-și spună povestea. Bazat pe nuvela scrisă de Felix Salten și narat în România de actrița Dana Rogoz, Bambi: O poveste din pădure ne prezintă viața lui Bambi, de la nașterea sa până la maturizare. Michel Fessler, regizorul filmului, și-a propus un lucru incredibil pentru acest proiect: să filmeze întreaga poveste cu

animale reale din inima naturii, într-o pădure care pulsează de viață și diversitate. Filmat într-un stil observațional, fără intervenții exterioare, animalele au fost surprinse în mediul lor natural din Valea Loarei, ducându-și obiceiurile și urmându-și instinctele, iar naratoarea împletește cu blândețe și tandrețe evenimentele ce se petrec în film.

„În orice moment, a fost fundamental pentru echipa noastră să asculte de bunăstarea animalelor și de ritmul lor biologic”, a mărturisit Fessler într-un interviu. „Prezența animalelor în mijlocul echipei noastre de filmare ne-a oferit o experiență absolut unică. Am fost cuprinși de o liniște poetică în mijlocul naturii. Și cred că am reușit să surprindem această frumusețe magică a sălbăticiei în film”.

Cineastul a avut o echipă

restrânsă la parcul Animal Contact, pentru a nu deranja sau stresa animalele cu prezența lor, și au urmat trei reguli de bază în timpul filmărilor: să nu constrângă animalele, să aibă multă răbdare și să fie înțelegători cu ele. „Dacă am fi forțat animalele să reacționeze într-un anumit fel, s-ar fi simțit pe cameră. Și nu doar asta, dar am fi furat din realismul întregii povești. A fost mult mai important pentru mine să păstrăm această verosimilitate, decât să o compromitem pentru câteva momente fabricate”, a continuat Michel Fessler.

Farmecul filmul vine din prezentarea speranței, a bucuriei de a trăi, uimirii de a descoperi lumea în care exiști și frumusețea de a forma prietenii puternice și pline de respect. Această îmbinare armonioasă între inocența copilăriei și seriozitatea maturității așterne pentru Bambi un drum inițiatic realistic, dar poetic, în această adaptare cinematografică scrisă ca un imn al naturii. Distribuit de Bad Unicorn, filmul ajunge în cinematografe din 11 aprilie. Nu rata această poveste clasică, spusă acum în cel mai tandru, emoționant și verosimil mod, numai la cinema!

Actrița

DANA ROGOZ

despre povestea lui Bambi

Venirea primăverii aduce în cinematografele din România unul dintre cele mai așteptate titluri de familie - Bambi: O poveste din pădure ajunge pe ecranele din România pe 11 aprilie! În regia lui Michel Fessler și bazat pe clasica poveste de Felix Salten, filmul îl urmărește pe simpaticul pui de căprioară Bambi în aventurile sale și totodată ne oferă o lecție prețioasă despre prietenie și maturizare, care ne arată că trebuie să ne păstrăm mereu speranța. Un titlu pentru toate generațiile. Actrița DANA ROGOZ și-a împrumutat vocea pentru a spune această frumoasă poveste despre animale și natură.

Dana, care este sentimentul cu care ai rămas după vizionarea Bambi, o poveste din pădure? Am fost pur și simplu copleșită de la primele cadre. Modul în care este prezentă natura, cu toate frumusețile ei, toate detaliile surprinse de sunet și imagine mi-au lăsat un sentiment copleșitor. M-am lăsat repede dusă de poveste și, deși cumva o știam, am fost continuu surprinsă, nu-mi venea să cred că lucrurile se întâmplă live în fața ochilor mei, că e adevărat și emoționant, în același timp. Și foarte uman.

pentru că oricum e foarte diferit de ce te așteptai. Este multă empatie acolo, multă grijă și o foarte foarte mare iubire pentru natură. În timp ce urmăream filmul, mă gândeam la copiii mei și știu deja că acest film îi va schimba. Și că vor păși altfel într-o pădure. Și că vor interacționa altfel cu animalele, deși noi suntem genul de părinți care îi creștem în natură, cu grijă și respect pentru natură. Dar cred că filmul ăsta îi va schimba așa cum o animație nu reușește întotdeauna să o facă.

Cui crezi că se adresează povestea lui Bambi?

Asta a fost și surpriza pentru mine: că tot ce se întâmplă acolo e foarte uman, foarte ușor de relaționat și de empatizat. E ca o lecție de viață pe care o urmărești și care funcționează atât la nivelul nostru de părinți, cât și la nivelul copiilor.

Cum vezi filmul cu ochii de adult?

Cred că e foarte important să privești filmul cu ochi proaspeți,

Cred că e pentru copii puțin mai mari, în sensul că nu știu cât vor înțelege cei mici din poveste și din relații la un nivel foarte profund. Probabil că aceştia se vor bucura pur și simplu de natură și atât. Ca să înțelegi exact relațiile - ce înseamnă frica, ce înseamnă bucuria, ce înseamnă cunoașterea, descoperirea și așa mai departe… cred că trebuie să fii puțin mai mare. Dar e un film și pentru părinți. Cred că e, așa, o întoarcere în timp, pentru că există sigur și această nostalgie a copilăriei cu care urmărim povestea lui Bambi. E o reevaluare a emoțiilor noastre și a felului în care ne raportăm acum ca adulți la povestea asta, care pare schimbată radical. Și este un film care trebuie neapărat văzut în cinema, este atât de frumos! [...]

LDANNY TREJO

a 80 de ani, DANNY TREJO manifestă o vitalitate absolut incredibilă, având nu mai puţin de 25 de filme în diverse faze de finalizare, care se adaugă celor aproape 450 de roluri jucate într-o carieră ce a debutat cu patru decenii în urmă, în 1985, cu Runaway Train, al lui Andrei Konchalovsky. Cel mai recognoscibil actor latino de pe planetă, care şi-a petrecut tinereţea în dure închisori

californiene, precum San Quentin ori Soledad, înainte de a-şi regăsi credinţa în plan spiritual şi vocaţia în cel profesional, devenind un icon în cinema datorită unor personaje ca Machete, din filmele lui Robert Rodriguez, Danny 23 din Con Air sau Trejo din Heat, al lui Michael Mann, în video games prin vocile înregistrate pentru Grand Theft Auto şi în TV prin simpaticele cameo-uri din Breaking Bad sau... Tânăr şi neliniştit, pare a fi, dincolo de lumina reflectoarelor, un om al contrastelor puternice şi, prin urmare, al misterelor. Pentru că, deşi s-ar putea comporta ca o vedetă, DANNY TREJO (n. 1944) are mereu şosete şi articole de lenjerie în portbagajul maşinii sale pentru a ajuta nevoiaşii, deşi îi are ca prieteni pe Rob Zombie sau Marilyn Manson, este fan Beatles şi a mers în Anglia special pentru a vizita Abbey Road, deşi are plin calendarul de filmări, îşi face timp să supervizeze Trejo’s Cofee and Donuts, unde publicaţia LA Weekly zice că se găsesc cele mai bune gogoşi din Los Angeles, iar lista “misterelor” care definesc această personalitate fascinantă a culturii Pop(ulare) contemporane poate continua mult şi bine. Despre unele dintre acestea am avut ocazia să schimbăm cu el câteva vorbe din postura de host al serialului documentar Mysteries Unearthed, produs de HISTORY Channel, difuzat săptămânal şi la noi sub titlul Mistere dezgropate cu Danny Trejo, fiindcă interlocutorul nu e doar un om a cărui biografie are părţi misterioase, dar el însuşi e un pasionat de varii mistere şi, evident, de aici am plecat în dialog.

Danny, de ce ar trebui să urmăresc acest nou serial pe care îl prezinţi, Mistere dezgropate, pentru a afla ceva despre istorie sau pentru aventurile de căutare a comorilor?

Cred că unul dintre motivele pentru care mie mi-a plăcut foarte mult acest proiect este acela că istoria a fost cam singura materie la care eram bun în şcoală, fiindcă îmi plăcea să citesc despre descoperiri arheologice, ale căror poveşti mă fascinau. N-am strălucit ca elev la nimic altceva, în afară de istorie şi, din motivul ăsta, n-am stat să mă gândesc prea mult atunci când mi s-a făcut propunerea de a prezenta serialul [Mysteries Unearthed]. La asta s-a adăugat şi faptul că

Dan Aykroyd [celebru pentru rolurile din Blues Brothers şi Ghostbusters - n.r.] şi William Shatner - Căpitanul Kirk însuşi! - fac şi ei parte din acest proiect, aşa că am zis ‘Da!’ imediat. Chiar îmi place mult istoria şi mă pasionează să aflu lucruri despre trecut, pentru că, având cunoştinţe despre istorie, înţelegi într-o anume măsură şi cum ar putea să arate viitorul.

De ce crezi că oamenii sunt atraşi de mistere, de ceea ce nu cunosc, nu ştiu sau nu văd?

Părerea mea este că oamenii sunt fascinaţi într-un fel sau altul de surprize, de ceea ce au parte în viaţă în mod neaşteptat şi de asta serialul nostru este diferit, pentru că aici nu vedem nimic planificat, doar poveşti care ne arată că se pot petrece în realitate lucruri aparent de neînchipuit. Precum cea

cu puştii din Irlanda care jucau fotbal, de exemplu, când unul dintre ei, încercând să şuteze mingea, a lovit ceva tare cu piciorul şi, după ce copiii s-au uitat şi au săpat acolo din curiozitate, au dat peste o comoară, care i-a făcut fericiţi inclusiv pe părinţii lor! Aşa că, dragi copii, jucaţi fotbal... în general, jucaţi-vă mai mult! Una peste alta, asta e ce-mi place şi mie să aflu, adică întâmplări surprinzătoare, cu final neaşteptat, care se termină cu un diamant găsit sau ceva de genul ăsta.

Fiindcă ai adus vorba de tine, să dezgropăm unele mistere din viaţa ta de dincolo de set. Care este, de exemplu, secretul deciziei tale de a avea propriile restaurante? Faci filme pe bandă rulantă, deci, teoretic, n-ai mai avea nevoie de altceva...

Toate lucrurile bune din viaţa mea mi s-au întâmplat ca rezultat al faptului că i-am ajutat pe alţii. În cazul ăsta, l-am susţinut pe regizorul Craig Moss, care căuta pentru filmul său un actor cu nume care să aibă impact la public şi astfel am

ajuns să fiu în Bad Ass, unde n-am câştigat cine ştie ce mulţi bani, dar în timpul filmărilor l-am cunoscut pe Ash Shah, unul dintre producători, care avea ceva experienţă în domeniul restaurantelor. Acesta a observat repede că eu nu mănânc mâncare proastă, ceea ce e adevărat, fiindcă nu consum alimente procesate şi nu frecventez McDonald’s sau Jack in the Box... eu merg la un restaurant de calitate sau îmi gătesc singur, iar la filmări îmi aduceam de-acasă câte-o salată de pui sau de ton. Într-o pauză, la un moment dat, Ash mi-a sugerat să deschid un restaurant şi-atunci eu am zis în glumă că s-ar putea numi Trejo’s Tacos. [...]

FotoTrejo’s Tacos FB

FotoHistory Channel

Danny Trejo în ‘Bad Ass’ (2012)

Gastronomia ca brand de țară: O oportunitate de a ne redescoperi și a ne promova

Gastronomia și vinurile românești au un potențial enorm, dar rămân adesea în umbră, promovate doar în publicații de nișă sau evenimente limitate. Pentru a transforma acest domeniu într-un brand de țară, avem nevoie de mai mult entuziasm și sprijin din partea tuturor. Este momentul să ne dăm seama că mâncarea și vinurile noastre nu sunt doar despre nutriție sau desfătare, ci despre identitate, istorie și conexiune culturală.

De ce gastronomia contează?

Pentru turiștii străini, experiențele culinare autentice sunt un magnet puternic. Ei nu caută doar să mănânce, ci să descopere culturi, să învețe despre tradiții și să creeze amintiri unice. Și aici intrăm noi, cu sarmalele noastre, mămăliga, zacuscă sau vinurile de la Murfatlar, Dealu Mare sau Recaș. Acestea sunt oportunități de a oferi ceva diferit, ceva care să facă turiștii să revină sau să ne recomande prietenilor.

Turismul gastronomic nu este doar despre mâncare. El creează sinergii economice la nivel local și național, sprijinind fermieri, producători, restaurante și alte afaceri conexe. Un turist care vine să guste mâncare românească poate descoperi și meșteșuguri locale, peisaje spectaculoase sau evenimente culturale. Este un lanț care poate aduce beneficii multiple, dacă este bine orchestrat.

Cum le vindem gastronomia noastră străinilor?

Una dintre provocări este percepția că mâncarea românească este grea și consistentă. Da, sarmalele și ciorba de burtă sunt savuroase, dar trebuie să le prezentăm într-un context mai larg. De ce să nu integrăm aceste preparate în experiențe complexe?

De exemplu, un turist poate învăța să facă sarmale

într-un sat tradițional, să participe la culesul strugurilor sau să deguste vinuri alături de producători locali. Astfel, mâncarea devine doar o piesă din puzzle-ul unei experiențe memorabile.

Avem dish-uri unice care pot fascina: ciorba de perișoare, papanași, mici sau plăcinte cu brânză de oi. Și nu uităm de vinuri – România este un teritoriu viticol cu o istorie de peste 2.000 de ani. Vinurile noastre, de la Fetească Neagră la Tămâioasă Românească, sunt pe măsura celor din Franța sau Italia, dar trebuie să le promovăm și să le potrivim mai bine.

Ce poveste spunem?

România are nevoie de o platformă de brand care să unească elementele de unicitate gastroculturală. Trebuie să spunem o poveste coerentă și atractivă. De exemplu, putem evidenția cum mâncarea noastră reflectă diversitatea geografică și culturală a țării: de la mici în Banat la borș în Moldova sau papanași în Transilvania. Fiecare regiune are o identitate culinară distinctă, care poate fi explorată și valorificată.

Verdețuri de primăvară

Pentru mine, primăvara nu începe atât de mult în calendar, cât în piață și în bucătărie. Mai exact, atunci când încep să apară urzicile. Simt că intru în alt anotimp în clipa în care, cu mâinile înmănușate, curăț primele urzici. Ceapă și morcov trase ușor în ulei, cât să-și lase dulceața, apoi urzicile, fierte separat cât să li se mai ducă din asprime. Uneori le tai fâșii, alteori le toc mărunt, transformândule într-un piure fin. Orezul vine aproape de final, doar cât să dea consistență, iar oul, bătut bine, se face fâșii moi, plutind ca niște nori în zeama cu gust de primăvară. Cel mai des folosesc lămâie ca să acresc ciorba de urzici, dar, uneori, am corcodușe verzi și o rețetă veche de familie în care le transform într-un lichid acru și oarecum aspru, ce se potrivește perfect cu urzicile.

Tot primăvara, când în piață (și mai nou, prin magazine) încep să se înghesuie legături de lobodă și ștevie, știu că vine vremea celeilalte ciorbe. E un gust diferit, mai plin, mai acrișor, cu frunze moi ce aproape se topesc în lingură. Le amestec, le toc, le las să se împrietenească în oală cu puțin orez și aceleași zdrențe de ou. Leurda apare și ea în piețe, magazine și prin pădurile din jurul orașului. Aduce o altă aromă de primăvară, vie, tare, cu iz de usturoi, dar și de prospețime energică. O pun în clătite, amestecată în aluat cu puțin parmezan, și le umplu cu o cremă de brânză moale, în care am amestecat ciuperci sălbatice și o idee de trufe. E un preparat pe care-l fac mai rar, dar care merită tot efortul. Primăvara nu e doar un anotimp, ci e un gust. Iar în farfurie, acest gust începe cu verde.

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

Nutts & Eggs Rețete de altădată, gusturi ce nu se uită nicicând

Nutts & Eggs este o mică afacere de familie din Sibiu, înființată în decembrie 2023 de Maria Mărășescu și fiul ei, Claudiu Mărășescu, care comercializează produse dulci și sărate, făcute după rețete tradiționale, din ingrediente naturale și locale. Ceea ce îi atrage și fidelizează cu adevărat pe clienți este gustul. Așa a devenit Nutts & Eggs, situat pe strada Măsarilor 12, în apropierea Pieței Cibin, unul dintre cele mai apreciate locuri din Sibiu de către iubitorii de dulce și sărat, care pun, însă, accent pe autenticitate și calitate. Ideea afacerii îi aparține lui Claudiu Mărășescu, un pasionat de gastronomie cu o vastă experiență în acest domeniu, care își dorea să păstreze vie o întreagă colecție de rețete transmise din generație în generație, rețete ce riscau, altfel, să se piardă odată cu timpul. Le-a învățat de la mama sa și sora acesteia, iar ele le-au moștenit de la părinții lor, o familie mixtă, formată dintr-o mamă săsoaică și un tată român. Acest amestec cultural și gastronomic a contribuit la diversitatea rețetelor familiei, iar astăzi se reflectă în produsele Nutts & Eggs, oferind clienților o experiență culinară autentică.

Nuci și ouă sunt cele două ingrediente vedetă care se regăsesc în aproape toate produsele proaspăt preparate manual în fiecare dimineață: brioșe cu ciocolată, hencleș cu griș, diverse tipuri de biscuiți, fursecuri, covrigei de casă, sărățele cu chimen, cornulețe cu gem și nuci, ișlere, plăcinte, brânzoaice sau brioșe cu nucă. În plus, nu lipsesc nici produsele de sezon, iar acum, în pragul sărbătorilor pascale, se regăsesc delicii precum cozonacii cu nucă, pasca cu brânză și stafide, mucenicii însiropați perfect și umpluți cu nucă, checul aperitiv cu brânză sărată și leurdă, spanac sau ceapă verde, brioșele cu rabarbăr.

Pe lângă pasiunea și dedicarea pe care le investec în fiecare produs care ajunge pe masa clienților, Maria Mărășescu și Cladiu Mărășescu și-au dorit ca Nutts & Eggs să fie și un spațiu dedicat copiilor, unde, prin organizarea de ateliere gastronomice, să transforme frământatul aluatului într-o activitate distractivă, relaxantă și educativă, atât pentru cei mici, cât și pentru întreaga familie. Cei curioși pot arunca o privire pe pagina de Facebook – Nutts Eggs, iar pofticioșii sunt bineveniți direct pe strada Măsarilor 12.

Bunătăți de Paști

Cu non plus ultra am crescut. Le duc dorul la fiecare masă festivă și, mai ales, între mesele de sărbători. Par latinești, dar sunt ungurești.

Datorită bunicii materne și mamei, gusturile mele au fost modelate și fixate în primii 15-16 ani de viață (știința susține că gusturile nu se opresc din creștere, drept dovadă, azi, mă împac de minune și cu umami, nu doar cu dulce, sărat, acru și amar). Bunica și mama erau educate la o școală culinară care putea produce preparate de numai două tipuri: bune și indelebil/ incredibil/ inegalabil de bune. Iar ceea ce găteau ieșea așa întrucât am crescut într-o perioadă în care nu era musai ca gustos să rimeze cu sănătos. Probabil că asta a însemnat să fiu expus din primii ani la o dietă bogată în zahăr și grăsimi, însă până în al cincilea deceniu de viață, nici nu s-a văzut pe mine și nici n-am simțit că - e un exemplu la întâmplare - îl pot bate pe Mihai Bobonete în 10 din 10 meciuri de măsurat colesterolul.

Bunătățile care m-au făcut să deschid ochii la lumea gastronomică și la greu finita ei diversitate mai aveau un atribut: erau ungurești. Tipice peste Tisa, dar și dincoace, în Ardeal. Unele bazate pe rețete vechi, altele, de dată mai recentă, specifice secolului XX, când au existat tot soiul de penurii.

pascal care se consuma cu bolul, unde erau puse după ce fuseseră scoase din cuptor - e drept, nu erau lipite cu dulceață, nici nu știam că așa era rețeta originală. Le mâncam împreună, aluat + bezea, când citeam. Le mâncam și separat, mai întâi, rondelele din aluat fraged în interior și crocant în exterior, decupate înainte de coacere cu păhărele colorate de lichior, din cristal de Boemia, aduse de ai mei de la Praga. Apoi, „lacrimile” de fericire din bezea, pe care le mestecam ca pe gumă, căci aveau zahăr, nu glumă! Le mâncam ascultând în buclă șlagărul „Hajmási Péter, Hajmási Pál”, desprins din opereta „Regina Ceardașului (sau Trăiască dragostea)”, de Kálmán Imre. Le mâncam cu gândul la alte bunătăți festive, care putea juca liniștite rolul de protagoniste pascale.

Un desert pe care vi-l recomand la aceste Paști - sărbătoarea coincide anul acesta pentru ortodocși, catolici și protestanți - e destul de tânăr, deși denumirea e antică: non plus ultra! Sunt fursecuri de bezea, lipite între ele cu dulceață, pomenite prima dată într-o carte de rețete semnată Ilona Horváth și apărută cam în urmă cu șase decenii. La noi erau un deliciu

Peste toate, regina, favorita mea, mézes tészta - a cărei savoare nu stătea doar în straturile de cremă de unt, miere și griș, ci și în faptul că trebuia lăsată peste noapte, o veșnicie, în frigider, apoi se înmuia și era perfectă de consumat. Dar și vaníliás kifli (cornulețe cu vanilie), szilvás lepény (plăcintă de prune), csöröge fánk (surcele), diós és mákos bejgli (cozonac cu nucă și cu mac), hájas tészta (foetaj cu dulceață), rétes palacsinta (un soi de scovergi ardelenești). Un univers culinar bilingv, pe care l-aș caracteriza cu un termen simplu, împrumutat dintr-un film, „Mary Poppins”frumos, nu se mai fac așa! - la care mă uitam în acei ani: supercalifragilisticexpialidocious!

Zile de băut în aprilie

Alte prilejuri strașnice de a da pe gât în această primăvară. Sunt zile de sărbătorire a băuturii!

Luna aceasta continuăm trecerea în revistă a zilelor de sărbătoare alcoolică, după metoda brevetată în paginile acestei îndrăgite rubrici: cum să bei cu calendarul. Am cules zilele de băut din aprilie dintr-o sursă americană, Drink Days, așa se explică termenul „național” din titulatura zilelor de băut.

iată programul de băut din aprilie:



7 aprilie

 9 aprilie

 17 aprilie



19 aprilie

Ziua națională a berii.

Ziua națională a ginului cu apă tonică.

Ziua mondială Malbec.

Ziua națională Amaretto.

Să le luăm pe rând. Pe 7 aprilie, în SUA, e National Beer Day, o celebrare precedată de 6 aprilie, cunoscută ca New Beer’s Eve. 7 aprilie marchează intrarea în vigoare a Actului CullenHarrison, promulgat de președintele Franklin D. Roosevelt pe 22 martie 1933. Asta a însemnat o victorie în războiul de neatârnare al gâtlejurilor uscate, care au umezit tiranicul amendament 18 la Constituția SUA, potrivit căruia erau interzise „băuturile alcoolice toxice”. Din noaptea de 6 spre 7 aprilie au fost permise berile cu 4,05% alcool. Erau vremuri grele, prieteni ai halbei, prohibiția făcea ravagii, iar

lumea era criță de trează. FDR a lansat faimosul panseu „cred că ar fi un moment bun pentru o bere”. În seara dinaintea intrării în vigoare a legislației relaxate, zeci de mii de oameni din toată țara s-au strâns în jurul fabricilor de bere, crezând cu tărie fix același lucru.

Pe 9 aprilie, în America e National Gin & Tonic Day, dar, zău, nu văd niciun motiv să nu ridicăm un pahar și-n partea asta de lume, chit că păstrăm sau ba raportul de 1:1 sau 1:3 între gin și apă tonică. Interesant, la noi, ca în Japonia, s-a încetățenit denumirea gin tonic. Cel mai bun gin din lume pe care încă nu l-am gustat apare în sezonul 4 al serialului „Peaky Blinders”, unde vedem că pe etichetă scrie: „Compania cu răspundere limitată Shelby. Gin. Distilat pentru eradicarea aparent incurabilei tristeți”. Pe 17 aprilie, e liber să se bea în toată lumea vinul cu aromă de cireșe negre, tabacioc și ciocolată originar din Franța și ajuns celebru în Argentina, de unde provine în prezent cam 70% din producția de vin roșu Malbec. Ciorchinile sud-americane de Malbec diferă un strop de cele europene, sunt mai mici, iar boabele, aidomapare că în Lumea Nouă n-ar fi ajuns chiar butașii soiului original, greu încercat de filoxera de pe Bătrânul Continent. Totuși, cel argentinian rămâne un soi fabulos, prea bun, prea ca în Franța. Încheiem luna de băut pe 19 aprilie, dar recomandăm degustarea cu responsabilitate și-n afara zilelor din calendar, cu Amaretto, un lichior puțin amar, ceea ce îmi amintește de o expresie excepțională a gânditorului

Bănel Nicoliță („am dat totul. Sunt puțin . Sunt persoane care caută neobosit aroma de migdale amare. Să nu uit, ca posibilă explicație a popularității globale a prăjiturii Tiramisu: e aromată cu Amaretto.

Arome de aprilie...

Cocktailuri cu iz floral

„Acolo unde florile înfloresc, așa și speranța.” Lady Bird Johnson

Deși începutul acestui anotimp pare mai degrabă desprins dintr-o scenă de toamnă, cu nori plumburii și vânt nu prea jucăuș, natura își urmează cursul. Mugurii se deschid timid, iar cireșii și magnoliile încep să-și arate delicat frumusețea... şi, parcă, privind aceste mici semne de renaștere, uităm de vremea aceasta imprevizibilă. Așa cum natura se transformă treptat, la fel o fac și preferințele noastre - de la culori și texturi la arome și gusturi. E momentul să ne bucurăm de prospețimea primăverii nu doar vizual, ci și în pahare! Am pregătit pentru voi cinci mixuri înfloritoare, ideale pentru a celebra acest sezon al reînnoirii.

laVeNDer COlliNS

Inspirat de peisajele parfumate din Provence, acest cocktail aduce un mix răcoritor și sofisticat, numai bun pentru zilele de primăvară. Lavander Collins combină plăcut ginul cu sucul proaspăt de lămâie și siropul de lavandă, evocând câmpiile nesfârșite de lavandă din sudul Franței. Apa minerală adaugă o efervescență delicată, iar pentru un plus de culoare, se poate decora cu flori de lavandă și felii subțiri de lămâie. O băutură rafinată, potrivită pentru momentele de relaxare după o zi intensă, aducând un strop din farmecul provensal în fiecare pahar.

HiBiSCUS rOYale

În această perioadă, un cocktail care merită cu siguranță o șansă este Hibiscus Royale, o băutură ce îmbină bunul gust cu prospețimea florii de hibiscus. Lichiorul de hibiscus se întâlnește cu șampania sau vinul spucocktaimant, creând o infuzie vibrantă și florală care vă va cuceri simțurile. Notele gingașe ale florii sunt echilibrate de un strop de lime, aducând aciditate băuturii. Cu o culoare jucăușă și seducătoare, care variază de la un roz intens la un violet subtil, aceasta evocă o senzație de primăvară into every sip. Este genul de cocktail care transformă orice ocazie într-un moment intim de celebrare, o băutură sweet and warm, numai bună pentru a însoți zilele mai calde ce urmează.

GarDeN MUle

Acest cocktail demn de savurat în zilele nehotărâte ale lui aprilie este o băutură tonifiantă care combină echilibrat arome naturale din fructe, dar și legume, un gust care te va transporta într-o secundă în grădina plină de amintiri a bunicii. Vodka stă la baza băuturii, iar adăugarea unui amestec din sucul de lime, castravete și afine îi conferă un gust fructat și dulce-acrișor. Berea de ghimbir adaugă efervescență, completând ideal acest mélange intens. Pentru un garnish de efect, decorează băutura cu bucăți de afine suculente, felii de lime și cireșe proaspete. Este ideală pentru a încheia ziua cu un plus de energie și vitamine. O băutură ușor de realizat, dar cu o compoziție aparte, Garden Mule te va cuceri de la prima înghițitură!

Bee’S KNeeS

CHerrY BlOSSOM

Un mix colorat și în ton cu acest sezon, dorit în momentele în care natura înflorește și zilele devin mai lungi, este Cherry Blossom. Acesta aduce un amestec subtil de cireșe, lichior de flori de soc și un strop de gin, care evocă finețea și parfumul florilor de cireș. Sucul proaspăt de lime adaugă un contrast plăcut și fresh, iar un strop de apă de trandafir îmbogățește aroma băuturii. Pentru un decor cu note florale, adăugați câteva petale din flori comestibile sau fructe de pădure pe marginea paharului. Este un alcool tentant pentru o zi însorită, când vă relaxați pe terasă, înconjurat de culorile primăverii.

Bee’s Knees este un cocktail din era Prohibiției care combină ginul, sucul de lămâie și mierea. Numele său face parte din convențiile vremii: expresia „bee’s knee” era un termen argotic popular folosit pentru a descrie ceva excelent sau deosebit. Se crede că băutura a fost creată de Frank Meier, un barman născut în Austria, care își desfășura activitatea la Hôtel Ritz din Parisul anilor ‘20. Este o reinterpretare simplă a clasicului Gin Sour (gin, lămâie, zahăr), înlocuind zahărul cu miere. Aceasta îi dă savoare și ar fi fost folosită pentru a masca gustul de gin mai puțin calitativ, care era destul de frecvent în acea perioadă. Pentru un gust de senzație clasică, adăugați o felie de lămâie suculentă. Poate fi adăugată și o crenguță de rozmarin sau o felie subțire de ghimbir pentru un plus de aromă.

Pe lângă mixurile delicioase și ușor de preparat de mai sus, puteți încerca și alte drinks-uri ce vă vor duce cu gândul la parfumul primăverii, și anume: Elderflower Champagne Mimosa, Orange Blossom Coladas, Rose Lemon Drop Martini, Floral Old Fashioned, Iced Hibiscus Tea

a lergarea și cultura lasă Urme pe play la r ășinari, pe 26 și 27 aprilie

În zilele de 26 și 27 aprilie, la Rășinari se va desfășura cea de-a șasea ediție a competiției „Urme pe Play”, un eveniment care îmbină sportul cu patrimoniul și cultura alternativă. În acest an au fost concepute șase trasee: „Fuguţ” - cea mai nouă şi cea mai scurtă cursă,

de doar 4 km, destinată începătorilor şi localnicilor, „Cros” - cea mai veche cursă și o adevărată provocare pentru că în 13 km urcă 700m până pe vârful Plai, „Semimaratonul” - cea mai populară cursă, ”Maratonul” - o cursă de 42 km și 2.500 m diferență de nivel, ce se adresează atleților dedicați, cu pregătire fizică deosebită, „Ultra” - o cursă foarte grea de 57 km și 3.700 m, dar și o cursă pentru copii, destinată copiilor. În cele două zile ale competiției, între orele 12:00 și 19:00, la Căminul Cultural Rășinari va fi organizat un mic târg de produse artizanale din Mărginimea Sibiului, o ocazia perfectă pentru a cumpăra bunătățuri locale sau un obiect meșteșugit cu grijă. Organizatorii evenimentului promit o experiență multisenzorială memorabilă, sub deviza: „Dacă tu vei lasă urme pe plai și plaiul va lăsa urme în tine”.

Fă-ți antrenamentul pentru Maraton de 3 ori pe săptămână

Până pe 22 mai, inclusiv, cei care participă la ediția din acest an a Maratonului Internațional Sibiu se pot antrena de trei ori pe săptămână, indiferent că aleg cursa de 5 km, 42 km sau noua probă de mers. Alături de antrenorii Dani Scrob și Dani Troancă, de la Clubul Sportiv Comunitar

Sibiu, alergătorii vor învăța cum să își depășească limitele. Indiferent dacă sunt la început sau doresc să își îmbunătățească timpul, aceștia vor beneficia de îndrumare specializată. Antrenamentele vor avea loc în fiecare marți, la ora 18:30, pe Stadionul Municipal Sibiu, joi, la aceeași oră, și sâmbătă, de la 09:00, în Parcul Sub Arini. Pentru antrenamentele de pe Stadion se va percepe o taxă de 5 lei pentru fiecare sesiune, destinată administrării. Antrenamentele vor fi pline de muzică energizantă, atmosferă pozitivă și toate resursele necesare pentru ca participanții să își atingă obiectivele. Cea de-a 14-a ediție a Maratonului Internațional Sibiu se va desfășura în zilele de 24 și 25 mai. Anul acesta, se aleargă pentru 54 de proiecte, un record, iar înscrierile pentru alergători continuă până vineri, 2 mai.

Ștefan Radu Crețu

„Urme pe Play” nu este doar o competiție de alergare montană, ci un proiect viu, în continuă evoluție, care îmbină sportul cu patrimoniul și cultura alternativă. Evenimentul e gândit ca o experiență în care participanții descoperă și trăiesc elemente autentice ale locului. Am aflat mai multe despre această abordare inedită de la artistul Ștefan Radu Crețu, responsabil cu identitatea vizuală a evenimentului.

De ce ați ales să organizați competiția „Urme pe Play” în Rășinari?

Unul dintre principalele motive este dorința de a scoate în evidență un patrimoniu foarte bogat, care se pretează să fie completat printr-o abordare contemporană. Valorile sunt bine conservate, iar rășinărenii sunt conștienți de acest lucru. De aceea, considerăm că merită să sprijinim dezvoltarea turismului sustenabil, astfel încât comunitatea să prospere datorită propiei identități.

Cum integrează „Urme pe Play” patrimoniul cultural local și natura din

Mărginimea Sibiului în crearea unei experiențe multisenzoriale pentru participanți, prin promovarea traseelor turistice și a tradițiilor locale?

Mărginimea Sibiului a devenit o atracție turistică de top, însă pentru

INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN

a te bucura pe deplin de întreaga experiență, este recomandat să ieși în natură și să folosești aceleași poteci pe care le parcurg localnicii, ciobanii, oile și toate animalele care lasă urme pe plai. Noi, echipa „Urme pe Play”, ne-am gândit să dăm o mână de ajutor și să promovăm traseele turistice marcate din jurul Rășinariului, pentru a completa experiența senzorială și vizuală pe care ți-o pot oferi aceste tărâmuri.

Care sunt sursele de inspirație pentru conceptul grafic al ediției actuale și cum se leagă acestea de specificul local și tradițiile Rășinariului?

Conceptul grafic a pornit de la un joc de cuvinte „Urme pe Plai”, de aici am dezvoltat logoul folosind triunghiul „play” și urma unui pantof de alergare, a cărui talpă este compusă din urmele oilor. Am reinterpretat astfel diverse motive de-a lungul timpului, elementele specifice, precum urmele, lâna, jujelul câinilor ciobănești, țesăturile, mielul și porțile de lemn, pe care le-am evidențiat în diverse compoziții grafice sau obiecte, precum medalii și trofee. Am tratat aceste subiecte cu respect, întrun mod ludic și complementar cu culori stridente, în ton cu echipamentele alergătorilor montani.

Care sunt valorile pe care doriți să le transmiteți prin „Urme pe Play”, atât din perspectivă culturală, cât și sportivă? Cultural, dar și sportiv, evenimentul reprezintă un eclectism unic, care merită încercat, indiferent dacă urmărești perspectiva sportivă sau doar cea culturală. Prin ambele abordări, trecute prin filtrul patrimoniului material și imaterial local, evenimentul poate oferi o experiență unică, pentru care îți vei dori ca primăvara sa vină mai repede și anul viitor.

Arta relaxării

asiatice, acum la Aria Sibiu

Într-o lume în care agitația zilnică ne acaparează, găsirea unui moment de liniște devine esențială.

Aria Sibiu redefinește experiența relaxării printr-o selecție rafinată de terapii inspirate din tradițiile asiatice, oferind un refugiu unde echilibrul și armonia corpului sunt restabilite prin tehnici ancestrale. Am descoperit în Aria Sibiu un spațiu dedicat relaxării autentice, unde fiecare detaliu – de la ambientul sofisticat până la expertiza terapeuților – este gândit pentru a transforma masajul într-un veritabil ritual de regenerare. Iată noile terapii care promit să redefinească experiența wellness:

• Masaj suedez – Relaxare profundă și detensionare musculară.

• Masaj thailandez – Flexibilitate și echilibru energetic prin stretching asistat.

• Masaj shiatsu – Reechilibrarea fluxului energetic prin presiuni precise.

• Masaj la patru mâini – O experiență unică de sincronizare și armonie totală.

• Masaj pe puncte de presiune – Stimularea circulației și eliberarea tensiunilor.

• Masaj hilot – Tehnică filipineză intuitivă pentru restabilirea echilibrului natural.

• Terapia cu ventuze – Detoxifiere profundă și relaxare musculară intensă.

• Masaj facial – Revitalizare și efect anti-aging natural.

Beneficiile acestor terapii sunt incontestabile: reducerea stresului, relaxare profundă, îmbunătățirea circulației și revitalizarea pielii. Este o invitație la o călătorie senzorială ce depășește simplul concept de masaj și devine un ritual al stării de bine.

Dacă vrei să descoperi esența autenticității asiatice fără să părăsești orașul, Aria Sibiu este locul ideal. O experiență premium, o atmosferă rafinată și un moment doar pentru tine.

Descoperă relaxarea autentică!

TIAGO GONÇALVES

Având în vedere că ai ajuns la FC Hermannstadt vara trecută, cum ai descrie procesul tău de integrare în atmosfera și stilul de joc al echipei?

Ce înseamnă pentru tine să fii parte din această familie?

Ajuns la Sibiu, am fost plăcut surprins de mediul profesionist și bine organizat în care m-am regăsit. Toate acestea au contribuit semnificativ la procesul meu de adaptare. De la bun început am realizat că pătrund într-o ligă nouă. Să fac parte din familia FC Hermannstadt mă face să mă simt norocos. Mă aflu într-un grup de jucători excepționali, care m-au sprijinit să mă integrez rapid și m-au ghidat în procesul de a-mi valorifica la maxim potențialul în liga românească de fotbal.

Ce înseamnă pentru tine să joci în cel mai înalt nivel al fotbalului românesc și ce provocări ai avut de înfruntat în Liga 1 în cele aproape 30 de meciuri în care ai evoluat pentru FC Hermannstadt?

Pentru mine, alegerea de a juca în campionatul de fotbal de elită din România a fost una perfectă pentru dezvoltarea mea profesională. Consider că sunt un jucător cu un potențial mare de îmbunătățire. Fără nicio îndoială, antrenamentele zilnice într-un mediu provocator contribuie semnificativ la creșterea și perfecționarea mea. Nu îmi impun limite și mă dedic constant să lucrez asupra punctelor mele slabe.

INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN

După mai puțin de un an petrecut la FC Hermannstadt, Tiago se declară un fotbalist mulțumit și satisfăcut cu nivelul fotbalului prestat în liga românească. Chiar dacă e unul dintre cei mai buni și mai doriți fundași stânga din SuperLiga România, portughezul în vârstă de 24 de ani a ales în februarie să-și prelungească șederea la FC Hermannstadt până în 2028. În acest interviu-fulger, am vorbit cu Tiago despre adaptarea sa, atuurile sale pe teren și viața în afara stadionului.

Care crezi că sunt cele mai mari atuuri ale tale pe teren și cum îți folosești abilitățile pentru a contribui la succesul echipei?

În acest moment, simt că mi-am descoperit pe deplin potențialul, mulțumită îndrumării oferite de antrenor. Stilul său de joc îmi pune în valoare calitățile fizice, în special viteza, și îmi oferă totodată libertatea de a mă exprima din punct de vedere tehnic. Pot să contribui activ la faza ofensivă, fie prin șuturi la poartă, fie prin pase decisive, livrând multe centrări pentru colegii mei.

Pășind în afara terenului de joc, ce impresie ți-a lăsat până acum Sibiul? Ce aspecte ale orașului te-au surprins într-un mod plăcut până acum?

Sibiul este un oraș deosebit, cu oameni extraordinari. Recomand cu căldură oricărui fotbalist să vină și să joace aici. Viața este plăcută, iar în afara terenului, fotbaliștii se bucură de toate condițiile necesare pentru a se simți confortabil.

Înscrieri până

pe 2 mai

CLUBUL

Revenirea jocurilor Pixel Art:

Industria jocurilor video a avansat atât de mult, încât ne este aproape imposibil să diferențiem ecranele noastre de realitatea concretă. Cu toate acestea, de ce jocurile

Pixel Art par să urce tot mai mult în tendințe?

Iată o scurtă incursiune în acest univers.

Pixel Art este un stil vizual inspirat de cel al consolelor 8-bit și 16-bit. Ultimii doi termeni se referă la capacitatea de procesare a consolelor și calculatoarelor din anii ‘80-’90, fapt pentru care stilul este considerat retro.

Printre primele jocuri de acest fel putem numi Space Invaders (1978), dar și alte titluri celebre ale anilor ’80-’90, precum: Super Mario Bros., The Legend of Zelda și Sonic the Hedgehog, care au devenit, de asemenea, pionierii industriei jocurilor video.

Dacă în trecut era vorba despre o limitare tehnologică, jocurile actuale ce folosesc imagini construite din pixeli mari, culori vii și personaje minuscule au devenit o alegere estetică. Astfel, vine întrebarea principală: de ce ne e dor de 8-bit și 16-bit?

Trendurile se „reciclează” o dată la 20-30 de ani datorită nostalgiei. De luat în calcul sunt atât generațiile ce au experimentat jocurile menționate în anii apariției lor, cât și generațiile recente, ce descoperă un sentiment de apartenență la așa-numita epocă de aur a jocurilor video, era arcade (anii ‘70-’90). De asemenea, Pixel Art este accesibilă dezvoltatorilor mici, permițândule să creeze jocuri cu resurse financiare și tehnologice mult mai reduse. Acestea fiind spuse, pe lângă posibilitatea de a juca titlurile celebre menționate, multe dintre lansările recente adoptă acest stil.

Câteva recomandări de jocuri Pixel Art lansate după 2023:

Cult of the Lamb - Jucătorii preiau rolul unui miel care devine lider de sectă, înfruntând inamici cu scopul de a-și crea o comunitate de adepți loiali.

Sea of Stars - Un RPG cu lupte pe ture, cu o poveste impresionantă despre curaj și prietenie.

Blasphemous 2 - Are un stil Pixel Art gotic, ce descrie povestea unui cavaler care înfruntă chinuri într-un univers religios.

Chained Echoes - RPG inspirat de Final Fantasy, în care un grup de eroi se luptă pentru pace.

Guns of Fury - Oferă o experiență arcade, întrucât se concentrează pe lupte rapide și oferirea de arme variate.

În concluzie, Pixel Art a trecut de la o restricție cauzată de resursele anilor ’80 la o alegere estetică și o declarație de autenticitate, jocurile remarcându-se prin personaje inedite, moduri de explorare unice și povești memorabile, pline de farmec.

Cult of the Lamb

Guns of Fury

O perioadă în care vei balansa între interiorizare și nevoia de a fi alături de ceilalți. Ai forță, strălucești, însă ceva parcă te ține în loc și nu te lasă să faci ce vrei tu. Revizuiește-ți situațiile în care ești implicat, privește obiectiv la oamenii din preajma ta și trasează alte planuri.

Forfota interioară este uriașă, riscând să te consumi nervos prea mult. Ar fi bine să ai în permanență în preajma ta, un jurnal în care să notezi diverse, oricât ar părea de bizare sau de nerealizat. Cu voia Universului și dacă este spre binele tău suprem, totul este posibil!

Ești solicitat de către șefi și de persoanele importante la locul de muncă. Este o perioadă în care îți vor fi recunoscute meritele și contribuția la dezvoltarea segmentului profesional în care activezi.

Unele relații se pot destrăma când și cum te aștepți mai puțin. Sunt șanse să apară la orizont colaborări fructuoase. Pentru că mentalul și comunicarea sunt viciate, este bine să eviți luarea deciziilor importante și semnarea documentelor pe termen lung.

Relațiile familiale și cele cu anturajul apropiat necesită o atenție deosebită. Sunt posibile întâlniri, dialoguri pe teme patrimoniale, vizite în locurile natale și planuri de anvergură referitoare la casă, patrimoniu, proprietăți, moșteniri.

Relațiile profesionale în care ești implicat se vor reformula pe parcursul acestei luni. Sigur că este momentul să renunți la cele care au stagnat sau care ți-au adus deja prea multe neplăceri. Lasă-te, cumva, purtat de val și așteaptă momentul oportun pentru de decide sau acționa.

Relațiile colegiale sunt distorsionate, iar ambianța de la locul de muncă este tensionată. În mod special cu femeile sunt posibile conflicte majore și pe termen lung. Prudență, detașare, lucrează cât poți de bine și evită exagerările de orice fel! Sănătatea este vulnerabilă.

Relațiile cu anturajul apropiat sunt foarte surprinzătoare. Este posibil să te desprinzi de unii apropiați, să renunți la planurile comune cu aceste persoane sau să te apropii de unii de care nici nu voiai să auzi până de curând. Este vremea să-ți alegi cu grijă anturajul.

Vei fi nevoit să reiei unele sarcini de lucru, unele discuții sau unele activități comune cu prietenii. Cum fiecare vorbește pe limba sa, și pe tine pare că nu te aude nimeni, ar fi bine să fii prudent, răbdător și să accepți faptul că traversăm o perioadă distorsionată atât pentru relații, cât și pentru comunicare.

Pot interveni și cheltuieli profesionale sau investiții, fie la locul de muncă, fie pentru a parcurge un curs de formare sau reconversie profesională. Pe de altă parte, dincolo de evenimentele cotidiene, gândurile tale vor fi animate de idei nobile.

Fii prudent și ia aminte la cele spuse de către cei dragi, pentru că există riscul să strici relații și situații benefice. Pot apărea neînțelegeri majore cu femeile sau din cauza unor femei să întâmpini tot soiul de neplăceri în relațiile socioprofesionale.

Se conturează fluctuații financiare, în mod special le secțiunea bani câștigați din munca proprie. Pe de o parte, îți vin bani, însă pe de altă parte, cheltuiești mult. Alege cheltuielile prioritare și fii prudent.

Berbec Capricorn

Vărsător

Pești

Balanță Scorpion

Săgetător

Rac

Taur Leu

Fecioară

Gemeni

director de creație, cu Nicole Priscila Lucruri pe care le știi doar dacă ești

Nicole Priscila e director de creație la Digital Tribe Studio și, în prezent, trăiește din idei și creativitate. A început în învățământ, dar curiozitatea a purtat-o prin multe domenii, precum vânzări, turism și antreprenoriat. Între timp, a studiat fotografie, grafică, marketing și SEO.

Despre traseul parcurs până la profesia de director de creație, Nicole își amintește: „Am coordonat o școală de schi, apoi am avut primul meu business, un magazin de tip outlet cu haine din UK, care a eșuat spectaculos. A doua oară am fost mai pregătită datorită experiențelor de muncă, nu tocmai fericite, de până atunci.

Într-un final ajungi să înțelegi sensul lor. Creativitatea mea a fost mereu acolo, doar că a avut nevoie de timp, până la 34 de ani, și curaj să iasă la lumină.” Pentru că în 2021 a fondat împreună cu fratele ei agenția Digital Tribe Studio, am întrebat-o pe Nicole cu ce provocări s-a confruntat la început : „A fost un rollercoaster de emoții, nopți nedormite și sindromul impostorului la pachet. Nu există un drum presărat cu flori și bucurie, e greu, dar nimic nu se compară cu satisfacția de a vedea pe stradă un brand creat de tine și atunci îți dai seama că tot stresul a meritat. Provocările devin combustibil. Iar în acest drum al antreprenoriatului ai nevoie de oameni faini alături, care să te susțină și să te încurajeze. Eu am avut noroc cu familia și cu soțul meu, Titus.”

Întrebată cum s-a pregătit pentru această meserie, Nicole spune că nu există un drum bătătorit: „Totul a început cu o obsesie: poze, poze și iar poze. Apoi am vrut să le fac mai frumoase, așa că am descoperit Photoshop. Apoi m-am întrebat cum să le spun o poveste: design grafic și branding! Să le vadă lumea? Marketing. Să le așez frumos

pe un site? Web design. Să ajungă la oamenii potriviți?

SEO. Fără să-mi dau seama, mi-am construit singură CVul perfect pentru director de creație. Curiozitatea a fost cel mai bun profesor al meu.” Am vrut să aflăm care sunt responsabilitățile unui director de creație, iar Nicole ne-a lămurit: „Gândește vizual, dar și strategic. Nu doar creează, ci dă direcție, găsește povestea brandului și o pune în lumina potrivită. Trebuie să creezi ceva ce oamenii nu doar văd, ci și simt. Cumva toate strâns legate de cuvântul magic BRAND. Brandingul e amprenta care te ajută să te remarci în fața consumatorilor. În trecut, brand era folosit la a marca animalele cu fier încins pentru a le identifica, dar și pentru a marca produsele ca semn de calitate.”

Pe finalul discuției am vorbit despre cât de greu e să fii creativ pentru business-uri . „Creativitatea trebuie să fie funcțională. Fiecare client vede lumea diferit, iar provocarea e să traduci dorințele lui întrun concept relevant. Uneori, ideile nu se aliniază, dar aici intervine arta compromisului: argumente, testare și găsirea unui echilibru între viziunea ta și obiectivele lui. Nu e despre cine are dreptate, ci despre cum ajungem la cel mai bun rezultat. Dacă vrei rezultate, trebuie să ai și încredere în specialiști”, e de părere Nicole.

Înscrieri până

pe 2 mai

suntem