Zile și Nopți Sibiu | 16-31 iulie 2025

Salut, Sibiu

Ziua în care Sibiul s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare

Și nu, nu este vorba de oraș. Ci de oameni.

Dacă acum câțiva ani mă întrebam ce se întâmplă cu moda în acest oraș, pe unde a dispărut, weekendul trecut am avut ocazia să-mi bucur sufletul cu ținute de vară, frumoase, elegante, de vacanță.

Mulți dintre voi știți, îmi petrec destul de mult timp pe strada Turnului, la restaurantele de pe stradă și la petrecerile de acolo. Observ cum se dezvoltă zona, Orașul de Jos, dinamica localnicilor vs a turiștilor, și cum de la o ediție la alta a evenimentului se mai întâmplă ceva: emanciparea participanților.

Mereu am fost de principiul că dacă îi dai unui om evenimente și activități finuțe, el se va adapta și va face tot posibilul să țină pasul cu ștacheta ridicată. Dacă îi dai bâlci, asta vei primi înapoi.

Dacă selectezi publicul îți vei întâlni nișa, și dacă vei vrea masă, masă vei primi (nu neapărat în sens pozitiv - nici pentru oraș, nici pentru oameni, nici pentru educația și emanciparea acestuia).

Mă refer acum specific la Sibiu, pentru că de el îmi

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 12 (513) | 16 - 31 iulie

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu  /zilesinoptiSibiu  zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro.

Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti

revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

pasă, dar e valabil peste tot. Poate ați auzit de teoria geamurilor sparte – dacă lași un spațiu în paragină, va urma cu timpul paragina; dacă renovezi un spațiu imediat, el nu va mai fi vandalizat. Cam așa e și cu cultura, și turismul, și cu agendele orașului. Dacă vrei un oraș educat, oferă produse culturale capabile să educe; dacă vrei un public select, educă-ți publicul oferindu-i un context select; dacă vrei turism care să aducă plus valoare orașului oferă turiștilor produse turistice și culturale de calitate premium. Iar dacă vrei bicicliști, oferă întâi siguranță acestora și infrastructură potrivită. Toate astea după principiul If you build it, they will come (din filmul Field of Dreams).

Așa și pe Turnului. Weekend-ul trecut am văzut în Sibiu, în Orașul de Jos, la petrecere, așa oameni frumos îmbrăcați! Parcă se vedea că și-au dat silința să iasă în oraș. Aranjați, relaxați, cu chef de dans, pregătiți să petreacă o seară fabuloasă cu prietenii. Deschiși, luminoși. Parcă pentru prima oară am văzut sibienii așa de pregătiți de sărbătoare. Și m-am bucurat mult. Mi-a umplut sufletul!

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

SALUT SIBIU

Ziua în care Sibiul s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare

VIAȚA ORAȘULUI

SIBIU WALKS

SIBIENI CELEBRII

Victor Cornea

LUCRURI PE CARE LE ȘTII DOAR DACĂ EȘTI

model, cu Anemona Bratu

Festivaluri de film de avut în vedere vara aceasta

Radu Jude

PREMIERĂ

Cine nu e gata PREMIERĂ

I know What You Did last Summer

Dana & Stéphane

Maitec

MUZICĂ

Sebastian Gheorghiu

PREMIERĂ

The Story of 1900 a jazz suite

MUZICĂ NOUĂ

Ce ascultăm în luna iulie

IN

Spiritul lui Erik Satie

Grecia, dar altfel: 4 vinuri pe care nu le-ai băut, dar o să le ții minte

oltenia, țesutul e frumos

FĂRĂPROGRAMARE!

Viața orașului...

În perioada 16-31 iulie, un alt festival emblemă al Sibiului se pregătește să adune zeci de mii de participanți. Ediția de majorat a ARTmania revine, ca de obicei, în Piața Mare. Spectacolele de modă vor anima orașul odată cu cea de-a 17-a ediție a FEERIC, supranumită „cea mai creativă săptămână a modei”. Iar cum suntem în plin sezon estival, nu lipsesc nici spectacolele de teatru și proiecțiile de filme în aer liber, la Grădina BIS și Terasa cu Filme. Și asta nu e tot! Agenda completă pe zilesinopti.ro/sibiu.

FeeRiC

ARTMANiA

Ajuns la ediția cu numărul 18, festivalul ARTmania transformă din nou Piața Mare într-un epicentru al culturii rock. În 25 și 26 iulie, publicul este invitat să exploreze un lineup ce reunește legende consacrate și revelații emergente: Dream Theater, Extreme, Vestige, Sivert Høyem, Sylvaine sau Eihwar. ARTmania nu e doar un festival, ci o călătorie culturală completă: dimineața poate începe pe străduțele istorice ale orașului, poate continua cu o plimbare în Muzeul ASTRA și se poate încheia pe una dintre terasele pline de farmec din centrul vechi, înainte ca luminile scenei să se aprindă și magia muzicii să înceapă. În inima Sibiului, muzica devine trăire comună, iar fiecare ediție lasă în urmă nu doar ecouri, ci amintiri durabile. Programul zilei și biletele sunt disponibile pe artmaniafestival. ro.

FEERIC Fashion Week invită din nou lumea la Sibiu, locul unde creativitatea prinde viață pe podium, iar moda devine un spectacol vibrant al imaginației. De la eleganță subtilă la experimente îndrăznețe, Feeric celebrează frumusețea diversității și forța viziunii, între 15 și 21 iulie.

TeRASA Cu FilM e

Până pe 15 septembrie, serile de vară se transformă în cinema sub cerul liber la Terasa cu Filme de la Centrul Cultural „Ion Besoiu”, unde cele mai noi filme se văd într-o atmosferă relaxată. În fiecare seară, proiecțiile încep la 22:00, urmate de momente de socializare și voie bună.

STAGiuNeA De VARĂ lA BiS

Pe 18 iulie, la ora 19:00, se deschide stagiunea de vară la Grădina Bis, cu un spectacol dedicat întregii familii: „Muzicanții din Bremen”. O reinterpretare originală semnată de Bogdan Sărătean, cu muzică live compusă de Claudiu Fălămaș și adusă la viață de o distribuție tânără și energică - un show pentru toate vârstele, care promite bucurie, ritm și emoție sub cerul liber. În total, BIS Teatru pregătește 10 spectacole ce vor anima Grădina până în 15 august. Mai multe pe Facebook: BIS Teatru.

CAZARMA KEMPEL

Demult, demult de tot, acum mai bine de 1000 de ani, era un lac. Mic, își trăgea apa din râul Cibin cu care se învecina. Lacul a purtat numele de Kempel. Apoi primii coloniști ai Sibiului s-au așezat în apropierea sa și în câteva sute de ani lacul este secat pentru a permite populației crescânde să își contruiască noi străzi și case. Dar acest colț primește alt destin. La începutul secolului 15, sibienii își construiesc un arsenal, pe noul teren recuperat de pe fundul lacului. Apoi, câteva decenii mai târziu, în spatele arsenalului se construiesc fortficațiile orașului.

Momentul de aur al Arsenalului este perioada în care acesta a fost administrat de Conrad Haas, trimisul habsburgilor la Sibiu pentru a ajuta cetatea în timpul războiului civil din Transilvania. El inventează racheta europeană și coordonează pentru ani apărarea orașului.

Arsenalul se dezvoltă, iar clădirea se extinde și ea. Contopește casa lui Thobiassy von Heczelsdorff și în cele

din urmă arsenalul se construiește până în zidurile cetății, care treceau în apropiere. În fața clădirii se formează o piațetă, cea care astăzi poartă numele de piața Armelor.

Rând pe rând clădirea devine centrul operațional al armatei otomane la Sibiu, apoi a celei habburgice și în final al celei române așa cum este în prezent. În secolul XVIII primește forma pe care o poartă în mare măsură și în prezent. Această clădire, arsenal, han, spital și cazarmă, poartă numele de Cazarma Kempel.

BIGSTER

Eugen Ionescu, printre Stelele Sibiului

În 1994, în luna martie, organizam prima ediție FITS, care începea chiar de Ziua Mondială a Teatrului, pe o durată de 5 zile. Pe atunci, se numea Festivalul Internațional de Teatru Tânăr Profesionist, din dorința clară de a arăta publicului și artiștilor că ne desprindeam de comunism. Au fost 3 țări cu 8 spectacole, iar una dintre companii era „Eugen Ionescu” din Chișinău, care juca Regele moare. Cineva din echipa festivalului a venit în timpul reprezentației și mi-a șoptit la ureche că

Radio România Actualități

a anunțat că Eugen Ionescu a murit. În timpul pauzei de la spectacolul celor din Chișinău, am ieșit în fața publicului și am anunțat ceea ce se întâmplase: Eugen Ionescu plecase la Ceruri, chiar în timpul reprezentației teatrului care-i purta numele, cu piesa Regele moare. Regele pleca la Ceruri, însă Regele nu va dispărea niciodată, căci, de acolo, de Sus, va continua să existe prin opera lui, prin tot ce a făcut nu numai în România, ci și în Franța, în Europa și în toată lumea. Iată-ne în 2025, când, grație unui număr important de prieteni, precum Victor

Rebengiuc, tatăl meu din Moromeții, Emmanuel Demarcy-Mota, directorul artistic al Festivalului de Toamnă de la Paris și al Théâtre de la Ville din Paris, ambii distinși cu o Stea pe Aleea Celebrităților, la care se adaugă domnul Cristian Mungiu, am reușit să o convingem pe doamna Marie-France Ionesco să facem o punte peste timp și să-l onorăm pe Eugen Ionescu cu o Stea. Acest lucru s-a și întâmplat.

Iată ce înseamnă continuitatea unui gând, un vis care s-a împlinit după 32 de ani de existență a festivalului! Avem alături de noi doi laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură, un membru al Academiei Franceze și unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii din toate timpurile care a schimbat fața teatrului mondial cu o nouă formulă de abordare a scrisului dramatic și printr-o poziție socială verticală pe care a avut-o de-a lungul timpului.

De aici, din Sibiu, vom putea exploata opera lui Eugen Ionescu din punct de vedere educațional, prin proiectele pe care Institutul de Cercetare pentru Artele Spectacolului al Academiei Române, împreună cu Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și cu Platforma Doctorală, le va crea pentru tinerii și publicul nostru. Încă o dată, mulțumiri celor care ne-au sprijinit, iar dumneavoastră, spectatorilor, vă dorim cât mai multe spectacole minunate pe subiectele atât de frumoase create de Eugen Ionescu!

 19:00  Fabrica de Cultură Sala Eugenio Barba  100/ 25 lei 19 iulie

ÎN DISTRIBUȚIE: Ofelia Popii Iustinian Turcu Dana Taloș Adrian Matioc Diana Văcaru Lazăr Cristian Stanca Diana Fufezan Raluca Iani Mariana Mihu Adrian Neacșu Pali Vecsei Vlad Robaș Emöke Boldizsár Cristina Stoleriu Alexandru Malaicu Codruța Vasiu Serenela Mureșan Johanna Adam Cristina Ragos Cendana Trifan Antonia Dobocan Veronica Arizancu Arina Ioana Trif Fabiola Petri Gabriela Pîrlițeanu/Monica Vîlcu Ioana Cosma Cristina Blaga-Tomuș Oana Brânzan Horia Fedorca Eduard Pătrașcu Mihai Coman Viorel Rață Liviu Vlad Cătălin Neghină Ștefan Tunsoiu Andrei Gîlcescu

Dana & Stéphane Maitec

Expoziția „Ovidiu Maitec 100”, deschisă la Muzeul Național Brukenthal în cadrul FITS 2025, e un prilej simbolic de redescoperire a uneia dintre cele mai originale voci ale sculpturii românești postbelice. Dana și Stéphane Maitec vorbesc despre importanța acestui demers retrospectiv și despre felul în care arta sculptorului Ovidiu Maitec reușește să comunice, emoționeze și inspire, chiar și la un secol de la nașterea sa.

Ce semnificație are organizarea expoziției „Ovidiu Maitec 100” la Muzeul Național Brukenthal în cadrul FITS, și cum contribuie acest context la redescoperirea operei lui Maitec de către publicul larg?

E o mare mândrie si satisfacție pentru noi să prezentăm, la Muzeul Național Brukenthal, expoziția dedicată centenarului de la nașterea sculptorului Ovidiu Maitec (1925-2007), care s-a deschis din 20 iunie și va putea fi vizitată până pe 30 august. Inaugurarea expoziției în contextul FITS a adus împreună forța vizuală a sculpturii și energia unui oraș transformat, în iunie, într-o scenă vie. Un astfel de context vibrant în care artele sunt chemate la dialog a fost unul fertil, iar ceea ce ne-a impresionat în mod special în acele zile

de festival și de debut al expoziției a fost publicul atât de deschis, de dinamic și de interesat de lucrările expuse. S-a creat, am putea spune, o comunicare cu vizitatorii de o surprinzătoare profunzime, ceea ce a adăugat un plus de emoție expoziției.

Expoziția reunește, pentru prima dată, 50 de lucrări din colecții publice și private. Ce criterii au stat la baza selecției acestor lucrări și cum reflectă ele evoluția artistică a lui Ovidiu Maitec?

Organizată de Asociația Maitec, în parteneriat cu 12 muzee și instituții din țara și cu colecționari privați, expoziția, co-finanțată de AFCN și curatoriată de Irina Ungureanu Sturza, a pornit de la ideea de a reface, simbolic, integralitatea operei lui Ovidiu Maitec. Acest aspect are o nuanță deosebit de importantă, întrucât artistul s-a confruntat cu un episod tragic, care i-a marcat destinul: în timpul Revoluției Române din 1989, în urma schimburilor de focuri din zona Televiziunii Române, atelierul, care se afla în apropiere, i-a luat foc. Au fost mistuite de flăcări atunci peste

70 de lucrări majore, arhiva, corespondența și instrumentele de lucru. Expoziția de la Burkenthal e cea mai amplă retrospectivă dedicată sculptorului de la dispariția sa în 2007 și prima care aduce împreună un număr atât de mare de lucrări din etape și registre diferite. Radare, porți, tronuri, aripi, coloane, cavaleri, sarcofage, păsări - toate, lucrări cinetice aproape fără excepție, vorbesc despre un parcurs de descoperire a unui limbaj propriu, profund original, despre modul cum un artist de dincolo de Cortina de Fier a reușit, în pofida constrângerilor perioadei în care s-a format și a lucrat, să devină un creator și un inovator în sculptura românească și europeană postbelică.

Cum a influențat acest episod tragic percepția asupra operei sale de după 1989?

Arderea atelierului a fost o tragedie intimă și, în același timp, o alegorie involuntară: comunismul se prăbușea, dar odată cu el s-a dus si munca sa de-o viața. Pentru cei care vin azi în fața sculpturilor din perioada post-revoluționară, acea arsură se simte în formele care se închid, devin mai sobre, mai grele. E ca și cum lemnul n-ar mai căuta doar să lumineze, ci și să protejeze, să închidă o traumă. Prin alăturarea de lucrări din perioada de dinaintea incendiului și de după acel moment, am vrut ca publicul să simtă că a existat un „înainte”, dar și un „după” în opera lui Ovidiu Maitec. Arderea atelierului a fost ca o cicatrice, dar artistul a mers mai departe, a fost invitat în Franța, a continuat să creeze și să expună până la finalul vieții.

Ovidiu Maitec a fost numit de către Mircea Eliade cel mai puternic urmaș spiritual al lui Brâncuși, care a „introdus lumina în lemn”. Cum e vizibilă această inovație în lucrările expuse?

Afirmația lui Eliade, care l-a cunoscut pe Maitec la Paris în 1977, nu e doar o metaforă seducătoare, ci o cheie esențială de lectură a operei sale. Perforațiile, principala sa inovație tehnică în sculptură, deschid literalmente lemnul pentru ca lumina să-l străbată. Nu îl modelează în forță, ci îl străbat difuz, ca și cum o multitudine de ochi s-ar deschide dintr-o dată din peretele sculpturii, structurându-l asemenea unei arhitecturi sacre. În mâinile lui Ovidiu Maitec lemnul devine ușor,

www.zilesinopti.ro

imponderabil, aproape imaterial. Perforațiile deschid ferestre către interiorul formei, spre altceva, poate spre o formă de spiritualitate. În ultima parte a creației, după 1989, va alege însă să închidă ochiurile de lumină, doar radarele vor rămâne constant deschise aerului și luminii, ca niște totemuri menite să arate lumii viziunea unui artist fascinat deopotrivă de ancestral, dar și de inovația tehnică contemporană.

Care e importanța acestui demers de recuperare simbolică a operei lui Ovidiu Maitec pentru tânăra generație de artiști și pentru publicul tânăr în general?

E important ca tinerii să vadă că arta nu se naște dintr-un context ideal, ci adesea din fricțiune, din izolare, dintr-o formă de rezistență. Ovidiu Maitec a creat într-un regim politic care nu privilegia introspecția sau libertatea, dar el a reușit să-și creeze un limbaj propriu, profund original, care comunică dincolo de timp și granițe. Sperăm ca tinerii să vadă în el nu doar un artist „clasicizat”, ci un vizionar care a știut să transforme limitele în porți deschise: expoziția, este, așadar, și o invitație la reflecție și la dialog între generații.

Cum poate fi integrată moștenirea artistică a lui Ovidiu Maitec în discursul actual despre identitate culturală, inovație și continuitate în sculptura românească și europeană?

Moștenirea lui Ovidiu Maitec ne obligă să regândim felul în care înțelegem ideea de „tradiție” în artă. El nu a fost un artist ancorat în trecut, ci un vizionar care a intuit cum poate evolua, conectându-se organic la ceea ce se întâmpla în arta europeană postbelică. Printr-o fericită întorsătură a destinului, a participat la Bienala de Artă de la Veneția la finalul anilor 60, a fost remarcat și invitat să expună în Marea Britanie, unde a avut nu mai puțin de 4 expoziții personale în anii 70! Și, tot în pofida contextului, a reușit să revină la Bienală de alte două ori înainte de 1989, și, a patra oară, în lumea liberă, în 1995. Astăzi, când vorbim despre identitate culturală, despre rădăcini și apartenență, avem nevoie de exemple ca al lui, un artist pentru care inovația nu exclude memoria, iar modernitatea nu șterge valorile arhetipale.

Tinerii, drogurile și festivalurile de muzică

Untold, Electric Castle, Neversea și mai nou Beach, Please au devenit cele mai puternice destinații de vacanță cu sute de mii de participanți, care a atras o dezbatere publică despre consumul de droguri, mai ales în urma unor incidente grave.

Pentru mulți tineri, participarea la festival înseamnă nu doar distracție și bună dispoziție, libertate, relaxare după un an școlar, cât mai ales prilejuri de a intensifica trăirile emoționale prin consum de substanțe de la tutun, alcool și droguri sau toate laolaltă. Sunt tineri care merg cu acest scop la festival, să se simtă bine și nu oricum, "abia așteptă să mă fac mangă".

Marea problemă pe care eu o analizez de peste 10 ani este cu privire la permisiunea participării minorilor la aceste festivaluri. Minorii care încă nu sunt maturi, care încă nu pot anticipa anumite riscuri sau consecințe ale unor comportamente, minori care se încred prea mult în alți tovarăși și suferă.

Aberația tipic românească este semnarea unor acord al părintelui care în mod clar nu reprezintă nicio garanție. Am atras atenția că la marile festivaluri din Europa și din State este interzis accesul minorilor neînsoțiți, la unele este interzis accesul oricăror minori indiferent dacă este însoțit. Pur și simplu nu ai ce căuta la 15, 16 ani într-o zonă unde riscurile pentru siguranța și sănătatea ta sunt deosebit de mari.

Okey, ce ne facem?

1. Dacă părinții sunt la distanțe de zeci sau sute de km, dacă organizatorii în ciuda restricțiilor și măsurilor de protecție sunt practic în imposibilitatea de a se asigura că fiecare participant este în siguranță, rămâne rolul prietenilor să fie atenți și responsabili cu prietenii și amicii lor.

2. Minorii pot vorbi înainte de festival cu prietenii lor care știu sau bănuiesc că șiau planificat să consume în exces, să îi descurajeze, să încerce să îi convingă să nu consume, să creeze alt plan și dacă totuși nu au succes, să insiste să nu consume cantități mari, să nu combine substanțele (alcool și medicamente), să consume o singură substanță, să facă pauze între consum, să se hidrateze.

3.Un plan de siguranță înseamnă că acel adolescent care este la risc, care pur și simplu vrea să se simtă cool să nu fie lăsat singur, să fie întotdeauna însoțit de cineva. Dacă simte că ceva nu este în regulă, încurajează-l să-ți spună, să-ți facă un semn, recomandarea este valabilă și pentru fete, care se pot expune fără să-și dea seama la riscuri pentru siguranța lor, intrând în conversație cu necunoscuți, de exemplu.

4 . Zonele foarte aglomerate, zonele care nu-ți inspiră încredere, ca de altfel și anturajele dubioase trebuie să fie evitate.

5. Mergi cât mai des în zonele de siguranță, în zonele de relaxare, acolo unde te poți hidrata gratis, unde poți să faci o pauză și să te odihnești.

6. Dacă simți că situația a scăpat de sub control, că unuia i s-a făcut foarte rău sau că are semne că este intoxicat cu alcool sau droguri, cere ajutorul. Există la fiecare festival zone și corturi cu medici și paramedici și patrule care pot oferi ajutor. Fără jenă, fără rușine. Chiar dacă sunt și jandarmi și polițiști, cadrele medicale pot acorda primul ajutor și nu au obligația de a raporta poliției pe cei care devin pacienți. Fără frică.

7. Pe scurt: NU combina alcoolul cu droguri, hidratează-te constant, mănâncă regulat, evită consumul pe stomacul gol și ai grijă la semnele de supradoză (confuzie, leșin, paloare, respirație lentă) — cere ajutor imediat dacă apar.

PAGINA 14

MIHAI COPĂCEANU, PSIHOLOG

un alt

Probabil cea mai gravă criză prin care vom trece în acest deceniu nu va fi una economică sau climatică, ci o criză a realității – strâns

legată de criza adevărului. Un semn major a apărut pe 22 ianuarie 2017, la o conferință de presă de la Casa Albă. Atunci, consiliera Kellyanne Conway a lansat expresia „alternative facts” pentru a justifica o minciună legată de inaugurarea președintelui Trump. A fost un moment de cotitură. Adevărul, deja fragil, a fost relativizat oficial, de la cel mai înalt nivel. De atunci, lumea nu a mai fost la fel. Ficționalizarea realității a devenit armă politică. Trump a inspirat o serie de lideri populiști din întreaga lume, care au început să introducă „realități paralele” în discursul public. Candidatul „chipuri în Pepsi” a devenit, pentru o vreme, cel mai votat politician din România.

22 AUGUST ORA 18:00

Scriu aceste rânduri din viitor. Dintr-un viitor pe care l-am imaginat poate acum câți ani, sau câteva luni? Trăim într-un moment în care majoritatea utilizatorilor de internet nu mai pot distinge între o fotografie reală și o imagine generată de AI, între un clip autentic și unul creat în câteva secunde, cu un simplu prompt.

În secolul XX imaginea a însemnat totul. Fotojurnalistii revistelor Life sau National Geographic ne deschideau cele mai întunecate colțuri ale lumii și ale naturii umane. Astăzi imaginea nu mai valorează aproape nimic. Cu ce o vom înlocui?

Ce mai înseamnă o fotografie ca probă întrun dosar? Cum mai putem demonstra ceva, când orice dovadă poate fi falsificată? Cine decide ce e real și ce nu? Un alt AI?

LUNI, 28 IULIE 2025, MEDIAȘ, Biserica Evanghelică Sf. Margareta

19:00 Deschiderea Festivalului ICon Arts

Concert de operă. Artiști invitați: Veronica Anușca și George Petean

La pian: David Crescenzi

MIERCURI, 30 IULIE 2025, RICHIȘ, Căminul Cultural

18:00 Concert de percuție. Artiști invitați: Martin Opršál și Irina Rădulescu

19:00 Gastronomie locală la Curtea Richvini

JOI, 31 IULIE 2025, AGNITA,

18:00 Concert de violoncel. Artist invitat: Răzvan Suma

La pian: Andra Mărgineanu

JOI, 31 IULIE 2025, ALMA VII, Artiști invitați: Matei Ioachimescu și Horațiu Roman

19:00 Gastronomie locală – Punct gastronomic Belalma Rural

VINERI, 1 AUGUST 2025, SIBIU, Filarmonica de Stat

20:00 Opera sunset. Artiști invitați: Veronica Anușca și George Petean

La pian: David Crescenzi

VINERI, 1 AUGUST 2025, BIERTAN,

18:00 Concert de chitară. Artiști invitați: Costin Soare și Dragoș Ilie

SÂMBĂTĂ, 2 AUGUST 2025, DUMBRĂVENI,

12:00 Festivitatea de absolvire a masterclass-urilor de

14:00 Gastronomie locală

SÂMBĂTĂ, 2 AUGUST 2025, BRAȘOV, Filarmonica Brașov

19:00 Wroclaw Baroque Ensemble

DUMINICĂ, 3 AUGUST 2025, ROȘIA,

18:00 Recital de orgă. Artiști invitați: Remus Henning și Eduard Gheorghiță

MARȚI, 5 AUGUST 2025, MOȘNA,

18:00 Concert de percuție. Artiști invitați: Kuniko Kato și Alexandru Anastasiu

MIERCURI, 6 AUGUST 2025, HOGHILAG

18:00 Concert de violoncel: Răzvan Suma & Friends

MIERCURI, 6 AUGUST 2025, BIERTAN,

18:00 Concert de vioară.

Artist invitat: Ladislau Csendes

La pian: Dolores Chelariu

JOI, 7 AUGUST 2025, COPȘA MARE, Casa 122

18:00 Concert MiniCellos.

Artist invitat: Ella Bokor

JOI, 7 AUGUST 2025, BRAȘOV, Bastionul Țesătorilor

17:00 - Connection Ensemble

Artiști invitați: Ana Cristina Leonte & Band

JOI, 7 AUGUST 2025, BRAȘOV, Filarmonica Brașov

19:00 Recital de canto și pian.

Artiști invitați: Iulia Isaev și Csiky Boldizsár, La pian: Sena Ducariu

VINERI, 8 AUGUST 2025, DANEȘ, Domeniul Dracula

19:00 Concert de violoncel.

Artist invitat: Denis Severin

La pian: Edit Arva

VINERI, 8 AUGUST 2025, SIBIU, Filarmonica de Stat

20:00 Seară de jazz – Lucerne University Jazz Group

VINERI, 8 AUGUST 2025, BRAȘOV, Bastionul Țesătorilor

19:00 Recital de vioară și pian.

Artist invitat: Remus Azoiței

La pian: Clementina Ristea-Ciucu

SÂMBĂTĂ, 9 AUGUST 2025, SIGHIȘOARA, Bastionul Măcelarilor

19:00 Concert de percuție. Ar tiști invitați: Kuniko

Kato și Alexandru Anastasiu

SÂMBĂTĂ, 9 AUGUST 2025, RICHIȘ,

Artist invitat: Karen Jones

La pian: Mihaela Pavel

19:00 Gastronomie locală la Curtea Richvini

SÂMBĂTĂ, 9 AUGUST 2025, SIBIU, Filarmonica de Stat

20:00 Concert de operă. Artiști invitați: Diana Țugui,

Salvatore Cordella. La pian: Lelia Serafinceanu

SÂMBĂTĂ, 9 AUGUST 2025, BRAȘOV, Filarmonica Brașov

12:00 Festivitatea de absolvire și concerte ale masterclass-urilor de vioară, canto, pian

SÂMBĂTĂ, 9 AUGUST 2025, CODLEA, Biserica Evanghelică

18:00 Recital de jazz

DUMINICĂ, 10 AUGUST 2025, AVRIG, Palatul Brukenthal

12:00 Festivitatea de absolvire și concerte ale

MiniCellos, percuție

Sebastian Gheorghiu

În inima Transilvaniei, între 26 iulie și 11 august, muzica devine pretextul perfect pentru descoperirea unui stil de viață tihnit, autentic și profund conectat la tradiție și natură. Despre cum reușește ediția a XXIII-a a festivalului ICon Arts să transforme fiecare concert într-o experiență culturală completă ne vorbește Sebastian Gheorghiu, manager cultural și membru în Consiliul Director UCIMR.

Între 26 iulie - 11 august, 15 sate și orașe din Transilvania devin temple ale muzicii, aducând împreună zeci de artiști din toată lumea. Care sunt momentele muzicale care vor marca ediția a XXIII-a?

Tema Festivalului ICon Arts Transilvania din acest an este „Slow Life. Slow Food. Slow Music.”, invitație la reflectare și descoperire a vieții tihnite, în care fiecare moment e trăit din plin. Debutează la Biserica Evanghelică Sf. Margareta MEDIAȘ, 28 iulie, cu concertul de operă susținut de Veronica Anușca și George Petean, alături de cursanți, la pian David Crescenzi. 30 iulie, Căminul Cultural RICHIȘ, percuție cu Martin Opršál, Irina Rădulescu și cursanți; 9 august, Biserica Fortificată RICHIȘ, flaut cu Karen Jones și tineri, la pian Mihaela Pavel. 31 iulie, Biserica Fortificată AGNITA, violoncel cu Răzvan Suma, cursanții și Andra Mărgineanu la pian. 31 iulie, Biserica Fortificată ALMA VII, flaut cu Matei Ioachimescu și Horațiu Roman și cursanții. Filarmonica de Stat SIBIU: 1 august, clasa de canto, cu Veronica Anușca și George Petean; 8 august, jazz Connection Ensemble; 9 august, operă cu Diana Țugui, Salvatore Cordella și cursanți, la pian Lelia Serafinceanu. 1 august, Biserica Fortificată BIERTAN, chitară cu Costin Soare, Dragoș Ilie și cursanții; 6 august, clasa de vioară cu Ladislau Csendes, la pian Dolores Chelariu. 2 august, Biserica Fortificată din

DUMBRĂVENI, festivitățile de absolvire ale masterclass-urilor primei serii ICon Arts. 3 august, în Biserica Fortificată din ROȘIA, orgă cu Remus Henning și Eduard Gheorghiță. 5 august, Biserica Fortificată MOȘNA, percuție Kuniko Kato, Alexandru Anastasiu și tineri. 6 august, Biserica Fortificată HOGHILAG, violoncel cu Răzvan Suma și invitații. 7 august, Casa 122 COPȘA MARE, grupa MiniCellos cu Ella Bokor. 8 august, violoncel la Domeniul Dracula DANEȘ cu Denis Severin, tineri, la pian de Edit Arva. 9 august, Bastionul Măcelarilor SIGHIȘOARA, percuție cu Kuniko Kato, Alexandru Anastasiu și cursanții. 9 august, Biserica Evanghelică CODLEA, jazz. 10 august, Palatul Brukenthal AVRIG, se încheie cu seria a II-a.

Muzica e laitmotivul festivalului și întâlnirii dintre artiști și public, dar în jurul concertelor ați construit o experiență mai complexă - de la locațiile emblematice, până la degustări. Este festivalul și o oportunitate de a descoperi atracțiile culturale și tradițiile gastronomice ale regiunii?

Muzica este liantul între localitățile de pe harta festivalului, care de cele mai multe ori pornește din lăcașurile de cult. Inspirația vine de la tot ce e în jur: de la coloritul caselor transilvănene, porțile misterioase, detaliile arhitecturale, cărămizile zidurilor

care împrejmuiesc bisericile, obiectivele de patrimoniu, mirosul de natură și de lemn, la preparatele tradiționale, cu un twist contemporan, de la melting pot-ul cultural pe care ICon Arts îl aduce prin participanții de pe toate continentele, valorificând ce e mai frumos în Transilvania.

Festivalul are loc în spații încărcate de istorie și tradiție, care adaugă o dimensiune aparte experienței artistice. Cum influențează acestea creativitatea tinerilor muzicieni din masterclass-uri și a artiștilor internaționali invitați?

Locațiile sunt încărcate de povești, departe de tumultul și rumoarea citadină, și constituie o sursă de inspirație pentru localnici sau venetici. Miturile și poveștile, alături de inscripțiile de pe ziduri contribuie la farmecul locurilor. De pildă, în Biertan exista o închisoare pentru cuplurile care doreau să se despartă. Erau încuiați un timp și foloseau o cană, o lingură, o furculiță, dormeau într-un singur pat, cu scopul de a se împăca. ICon Arts e o fereastră nu doar către localități mai puțin umblate, ci și către istorie.

Având în vedere că festivalul se desfășoară în 15 locații, organizarea reprezint o provocare. Care sunt criteriile după care alegeți spațiile și cât de important e sprijinul autorităților pentru desfășurarea evenimentului? Avem locații cu care colaborăm de peste un deceniu, cum ar fi Biserica Evanghelică Sf. Margareta, unde deschidem festivalul de câțiva ani. Aducem elemente de noutate în fiecare an și implicarea partenerilor în promovarea evenimentelor contribuie la decizia noastră. Autoritățile locale și centrale sunt importante, pentru aprobările de care avem nevoie și

pentru suportul financiar de care cultura are nevoie. Credem că ICon Arts e o carte de vizită care face cinste României și spunem asta la evenimentele internaționale la care participăm precum Classical Next și Jazz Ahead, în Franța, Germania, Japonia. Îndemnăm autoritățile să se implice mai mult. Un semnal din partea lor reprezintă un gir în fața partenerilor străini.

Pe lângă festival, Academia ICon Arts oferă tinerilor muzicieni o șansă unică de a lucra alături de mentori de renume internațional. Cum contribuie această combinație la maturizarea lor artistică și la modelarea viziunii asupra muzicii?

ICon Arts a pornit cu Academia, după modelul școlilor din străinătate care ofereau muzicienilor șansa să studieze cu somități. Cel mai mare câștig pentru muzicieni e că au parte de mentorat la ei acasă, unii tineri au primele interpretări publice și contribuie la cv-ul lor, care îi ajută să obțină alte burse și să fie admiși la instituții prestigioase. Am văzut tineri care au crescut aici și azi sunt artiști reputați. Mentorii le deschid uși prin încrederea pe care o capătă în forțele proprii.

Cum a evoluat relația dintre festival și artiștii? Poți să ne dai exemple de muzicieni care au crescut odată cu ICon Arts? În ce măsură consideri că festivalul a avut un impact real și de durată asupra carierei lor?

Avem generații de cursanți care au devenit mentori, cum e cazul Veronicăi Anușca sau Anei Cristina Leonte. Artiștii revin an de an, chiar și din străinătate, unii dintre aceștia vin chiar din Australia ori Japonia, semn că aici găsesc valoare. ICon Arts e despre cunoaștere, dar mai ales despre auto-cunoaștere.

THE STORY OF 1900. A JAZZ SUITE

Un absolut must listen & see

Și dacă am lăsa doar muzica să ne ducă în miezul vieții, frumuseții, iubirilor, furtunilor interioare, universului plutitor al lui 1900, pianistul de pe ocean? Și dacă universul lui ne-ar învălui ca într-un cocon, iar în spațiul ăsta ne-ar face să simțim răsuflarea fiecărui personaj din viața sa, trăirile sale, provocările sale? Și dacă, la un moment dat, prinși în povestea lui, nu am mai simți granițele dintre lumea noastră și fantezia absolută a lui Alessandro Baricco – el însuși muzician, care a imaginat o viață de pianist trăită pe ocean?

Ștefan Stoianovici

Și dacă șase muzicieni ar reuși performanța de a suna întocmai ca unica, inimitabila, ATLANTIC JAZZ BAND din povestea lui Baricco, în versiune contemporană? Cu toate aceste și dacă? în minte a apărut ideea creării unei suite pentru sextet de jazz și recitator, în trei acte, pe structura poemului simfonic, pornind de la textul Novecento al lui Baricco. Dar fără (mult) text. Doar muzică. Și magia unei scenografii create printr-un design de videoproiecții.

Povestea lui Novecento va încăpea într-un album de jazz, The Story of 1900. A Jazz Suite, iar începând cu luna august va deveni experiență vie pentru oricine nu va rata concertele de la Sibiu, Brașov, Iași și București.

O producție a Teatrului Apropo, The Story of 1900. A Jazz Suite este o călătorie muzicală în care jazzul organic al lui Ștefan Stoianovici (muzician cu două premii pentru cea mai bună compoziție) și designul de video-proiecții al lui Andrei Cozlac (creator cu două premii UNITER pentru video-mapping) devin un întreg și oferă o perspectivă unică asupra poveștii lui 1900, pianistul de pe ocean

Șase muzicieni, un artist video un recitator și o provocare

Sextetul oferă o multitudine de posibilități în materie de aranjament. Doi suflători și o chitară pot reda convingător un pachet de tip Big Band. Toate combinațiile parțiale ale ansamblului mare pot fi explorate – să zicem un trio sau chitara cu pianul. Adăugăm efectele extinse, dar și efecte digitale ce transformă soundul instrumentelor și obținem o mică orchestră de jazz.

Textul lui Baricco, redus la un libret și recitat în scurte interludii, este un personaj extra-muzical, ce adaugă dramaturgie și potențează coerența parcursului muzical. Proiecțiile se nasc complementar odată cu muzica, fiind un element ce traduce vizual complexitatea poveștii.

Ladies and Gentlemen, meet the team: Ștefan Stoianovici (compoziție, pian), Paolo Profeti (saxofon), Sergiu Bivol (trompetă), Bogdan Tănase (chitară), Adrian Flautistu (contrabas), Gabi Matei/ Cristian Florea (tobe), Vlad Udrescu (recitator), Andrei Cozlac & Radu Martin (design video), Romulus Boicu (grafică), Ștefan Săcuiu (lumini), Costinela Caraene (producător, manager de proiect).

Ce ascultăm în luna iulie

Luna aceasta ascultăm swing cântat de unul dintre marii creatori ai serialelor animate americane, ne delectăm cu un nou material discografic al legendarului Van Morrison și dăm play unor duete surprinzătoare, realizate de figuri importante ale muzicii ultimelor decenii.

Seth MacFarlane

Lush Life: The Lost Sinatra Arrangements

După ce a creat seriale TV de succes, precum Family Guy, American Dad!, sau The Cleveland Show, parodiind cultura pop americană, consumerismul și scena politică, Seth MacFarlane revine cu cel de-al nouălea material discografic, în care aranjamente orchestrale create special pentru Frank Sinatra prind o nouă viață, într-o interpretare modernă, plină de șarm și energie. Într-adevăr, de la vocea personajului animat Peter Griffin până la Sinatra e cale lungă, însă MacFarlane ne demonstrează din nou dragostea față de epoca de aur a jazz-ului american, aducând un tribut binemeritat regretatului Ol’ Blue Eyes.

Van Morrison Remembering Now

În 1968, Van Morrison influența o întreagă generație de cantautori cu Astral Weeks, albumul ce îmbina

în mod original muzica pop cu folk-ul progresiv. În 1970, LP-ul Moondance îl plasa în galeria marilor cantautori ai secolului trecut, cu piese precum Into the Mystic sau Caravan. 60 de ani mai târziu, Morrison ne prezintă o nouă creație proprie, după o perioadă în care s-a axat pe albume de coveruri și reînregistrări ale propriilor cântece. Este posibil ca noul material să nu se surprindă atât de mult, însă la aproape 80 de ani, cantautorul irlandez încă dă dovadă de entuziasm și inspirație, căci Remembering Now nu se abate de la stilul pe care acesta l-a consacrat în ultimele decenii.

Barbra Streisand

The Secret of Life: artners, Volume Two

Bob Dylan, Ariana Grande, Seal, Tim McGraw, Hozier, James Taylor, Sting, Josh Groban, Mariah Carey și Paul McCartney sunt artiștii care o însoțesc pe Barbra în cea mai recentă aventură discografică. O continuare a albumului din 2014, Partners, Volume Two ne prezintă piese clasice ale muzicii americane, precum The First Time Ever I Saw Your Face sau The Very Thought of You, îmbinate cu cântece mai actuale, precum Fragile (Sting) sau My Valentine (Paul McCartney), interpretate în manieră proprie, alături de nume legendare ale muzicii ultimilor ani. Așa cum ne-a obișnuit, Barbra își etalează din plin talentele eclectice și ne demonstrează încă o dată că vârsta nu reprezintă decât un simplu număr.

Spiritul lui ERIK SATIE

Compozitorul Erik Satie a fost un fel de enigmă. Dacă l-ai fi oprit pe străzile din Montmartre ți-ar fi povestit probabil despre dieta sa formată doar din alimente albe, despre cele peste 100 de umbrele pe care le avea, dar pe care nu le folosea niciodată, despre cum și-a fondat propria religie sau cum a scris o piesă cu instrucțiunea de a o repeta de 840 de ori... sau poate ți-ar fi povestit despre creațiile sale muzicale.

Criticii i-au catalogat opera drept prea simplă, melodiile prea rudimentare, dar muzica lui Satie a fost întotdeauna coerentă în felul ei, explorativă și lipsită de grabă. Nu încerca să uimească, încerca să te facă să simți ceva. Iar pentru cei care ascultau cu atenție, muzica lui rămânea ca amintirea unui vis. 1 iulie marchează 100 de ani de la moartea acestuia și poate este un moment bun pentru a înțelege mai bine cine a fost el și care a fost impactul lăsat asupra artei.

Artistul s-a născut într-o familie modestă din Honfleur, un oraș de coastă din Normandia. De la o vârstă fragedă, Satie a arătat o aptitudine pentru muzică

și a devenit evident că avea o perspectivă unică asupra acestei forme de artă. Educația sa muzicală a început la Conservatorul din Paris, dar curând a devenit dezamăgit de structura rigidă a instituției și a rezistat aderării la regulile tradiționale de compoziție. O rezistență care i-a marcat întreaga carieră.

Pentru criticii săi, lucrări precum Gymnopédies (1888) și Gnossiennes (1890) nu aveau armoniile dense și strălucirea tehnică găsite în lucrări romantice ale vremii. Ceea ce le-a lipsit, însă, a fost revoluția liniștită care se desfășura în aceste piese rare, meditative. Departe de a fi simplistă, muzica

lui Satie a fost o respingere intenționată a dramei exagerate a lui Wagner sau a exceselor de virtuozitate ale lui Liszt.

Una dintre cele mai îndrăznețe idei ale sale a fost „musique d'ameublement”, adică „muzică de mobilier”, menită să nu fie ascultată cu atenție, ci să dispară în fundal și să formeze atmosfera. Ideea melodiilor ca prezență ambientală a sfidat așteptările tradiționale și a anticipat apariția genurilor de decor decenii mai târziu. La fel de distinctiv a fost și umorul lui Satie, cu titluri precum Three Pieces in the Shape of a Pear sau Flabby Preludes for a Dog. Și-a tratat lucrările cu umor și absurditate, invitând publicul să abordeze muzica sa cu spirit ludic și o minte deschisă.

„Sunt în favoarea muzicii pe care nu o ascultăm în mod deliberat, muzica care creează o atmosferă”. Nu a fost doar o filozofie, dar o revoluție tăcută. Lucrările lui Satie nu erau menite să concureze cu lumea din jurul lor, erau menite să trăiască alături de ea, să fie coloana sonoră a gândurilor nespuse și a emoțiilor trecătoare.

TEXT DE ALEX MUŞAT

Live Aid, la 40 de ani

Bohemian Rhapsody (2018) ni-l prezintă pe Freddie Mercury în dimineața zilei de 13 iulie 1985, tunzându-și mustața, punându-și ochelarii de soare și urcând în limuzina ce avea să-l ducă pe stadionul Wembley. În Not Dead Yet (2016), Phil Collins descrie și el primele momente ale dimineții, căci planul său nu era doar să cânte pe stadionul londonez, ci să se suie într-un avion Concorde, să ajungă în timp util pe stadionul JFK din Philadelphia și să concerteze și acolo, în cadrul aceluiași

Urmărite în direct de 1,9 miliarde de oameni, în 150 de țări, concertele ce au pus în mișcare toată lumea bună a muzicii pop-rock de ambele părți ale Atlanticului au fost create de Bob Geldof și Midget Ure cu scopul de a strânge fonduri pentru ajutorarea oamenilor din Etiopia ce sufereau în urma foametei din perioada 1983-1985, lui Phil și celor de la Queen alăturânduli-se Status Quo, Sade, Sting, Paul Young, U2, Dire Straits, The Who, Elton John și Paul McCartney la Londra și Black Sabbath, Judas Priest, The Beach Boys, Santana, Madonna, Mick Jagger și Bob Dylan în Philadelphia. În plus, în cadrul concertului din Statele Unite, Led Zeppelin s-au reunit pentru prima oară după moartea bateristului John Bonham, din 1980, deși chitara dezacordată a lui Page și vocea răgușită a lui Plant au cam scandalizat fanii și au transformat concertul în „cea mai proastă reuniune din istorie”. De altfel, atât de mult au ajuns membrii formației să își deteste prestația, încât au și blocat publicarea acesteia pe DVD-ul lansat în 2004. Pe de altă parte, peste Ocean, mini-concertul de 20 de minute al celor de la Queen a rămas întipărit în mentalul colectiv drept una dintre cele mai bune prestații rock din istorie, căci în timp ce conaționalii lor au tratat cu oarecare lejeritate participarea la masivul eveniment, cei patru și-au etalat forțele fără rețineri, plimbând publicul prin interpretări energice ale unor cântece precum Bohemian Rhapsody, Hammer

to Fall sau We Are The Champions. Ce-i drept, neavând la dispoziție luxul probelor de sunet și confruntându-se cu constante probleme tehnice, mulți dintre artiști au oferit performanțe perisabile, fapt ce l-a transformat pe Mercury în vedeta de necontestat a Live Aid-ului.

Cât despre Phil Collins, spre frustrarea muzicienilor și criticilor care îl considerau omniprezent pe radio și TV, acesta nu numai că ajuns la timp de la Londra la Philadelphia, interpretânduși propriul recital, dar a și îmbrățișat postura de toboșar al primei reuniuni Led Zeppelin. Astfel, la 40 de ani de la aceste concerte marcante, ne aducem aminte de Live Aid, evenimentele care au adus împreună întreaga lume muzicală a anilor ’80, stând la baza multiplelor evenimente caritabile ulterioare.

Mitichi

„Feeric contribuie la o schimbare în bine a industriei modei și a consumului acesteia”

Feeric Fashion Week revine la Sibiu pentru a 17-a ediție, între 15 și 21 iulie, continuând să surprindă prin spectaculozitatea show-urilor desfășurate în spații neconvenționale. Însă

Feeric nu mai înseamnă doar prezentări de modă inedite, ci și un efort constant de a contribui la transformarea sustenabilă a industriei — atât prin promovarea unui consum responsabil, cât și prin sprijinirea tinerilor designeri în dezvoltarea propriilor afaceri. Despre miza actuală a proiectului, impactul educațional și planurile pe termen lung am stat de vorbă cu Mitichi, fondatorul și organizatorul Feeric.

Feeric-ul de astăzi diferă aproape total - din punct de vedere vizual, al programului, al structurilor dezvoltate și al audienței - față de ceea ce se întâmpla în primele ediții. În ciuda acestei transformări continue care este firul roșu care stă la baza tuturor celor 17 ediții?

În primul rând, mă bucură faptul că evoluția e vizibilă, pentru că în fiecare an am reușit să îmbunătățim conținutul proiectului, astfel încât să îl aliniem la nivelul de profesionalism pe care ni l-am propus de la început și pe care îl susținem prin implicarea resurselor umane internaționale. Am reușit să transformăm proiectul în mult mai mult decât o săptămână a modei. Am consolidat un adevărat centru de coagulare a creativilor din cinci regiuni importante ale lumii, care vin la Sibiu nu doar pentru a expune, ci și pentru a învăța cum să își continue pașii în carierele de designeri și antreprenori. De aceea, Feeric Hub înglobează de fapt două proiecte: Feeric Fashion Week și România Creativă Educată. Unul are scopul de a expune publicului rezultatele muncii designerilor, iar celălalt îi învață cum să valorifice acele rezultate creative. Este destul de evident că numitorul comun al tuturor edițiilor îl reprezintă ineditul show-urilor de modă și locațiile total atipice, însă, ca un aspect intern, cred că „firul roșu” îl reprezintă nevoia de a contribui la o schimbare în bine a industriei modei și a consumului acesteia.

www.zilesinopti.ro

Pe măsură ce Feeric s-a dezvoltat și s-a schimbat, și criteriile după care sunt alese colecțiile au evoluat. Ce valori și standarde rămân însă neschimbate în selecția pentru podium? Acum doi ani, ați interzis folosirea blănurilor naturale în colecțiile prezentate în cadrul Feeric. Ce alte restricții aplicați în selecția colecțiilor?

Acele restricții rămân valabile și cred că sunt singurele restricții. Ce aș putea menționa, însă, e că au prioritate colecțiile realizate de designeri emergenți, produse în manieră etică și responsabilă. Avem alături stiliști internaționali de renume cu portofolii incontestabile, însă am ajuns la concluzia că, dată fiind adresabilitatea largă și variată din punct de vedere cultural – fiecare regiune (mă refer la cele cinci în care ne exercităm influența: Europa de Est, Balcani, Orientul Mijlociu, Asia Centrală și Africa de Nord) are elemente distincte și particularități în ceea ce înseamnă cultura, obiceiurile de consum și situațiile economice. Ca urmare, este delicat să aplici un sistem de selecție pe care l-am învățat în Milano și Paris peste colecțiile designerilor veniți din aceste regiuni, pentru că designerii pot fi de succes în contextul lor, iar piața locală să consume ceea ce livrează, dar noi să nu le oferim suport pentru dezvoltare pentru că nu se aliniază criteriilor de top. Scopul nostru e să ajutăm moda locală din aceste regiuni să se impună și să primeze în opțiunile pieței, în detrimentul fast fashion-ului, pentru că

o modă locală sănătoasă este responsabilă, generează economie circulară și are un impact redus asupra mediului.

Care e mecanismul de participare la Feeric pentru studenții și absolvenții din universitățile partenere? Cum funcționează procesul, ce pași trebuie urmați și ce resurse gratuite le pune Feeric la dispoziție pentru a-i sprijini în parcursul lor profesional?

Înainte de pandemie am înțeles că influența de care ne bucurăm și credibilitatea câștigată cu fashion week-ul trebuie să aducă schimbare în modul în care intuiam că avea să continue industria modei, și am demarat primele activități educaționale – lucru ce s-a dovedit benefic de îndată ce pandemia a instaurat dezastrul pentru designerii locali și a dat câștig de cauză fast fashion-ului nociv. Atunci ne-am înțeles și mai bine rolul și ne-am îndreptat spre studenți, care sunt dispuși să

învețe, să aprofundeze și să facă primii pași corecți în noul context social și economic, mai puțin favorabil lor. Cât despre procedura de acces, studenții pot beneficia de facilitățile din proiect prin parteneriatele pe care le semnăm cu universități de fashion design. Avem un portofoliu de peste 40 de universități, ceea ce înseamnă peste 1.500 de studenți. Dintre aceștia, alegem fie câte un student să reprezinte universitatea, fie colecții colective semnate de mai mulți studenți. În ambele cazuri, le oferim gratuit show-ul, cazarea, facilități de backstage și expunerea – lor revenindule doar sarcina de a ajunge cu colecțiile la Sibiu.

FASHION

Spuneai că Feeric a deschis deja dialogul cu 40 de țări din Europa de Est, Balcani, Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Africa de Nord - regiuni cu piețe emergente de fashion. Care sunt caracteristicile comune ale acestor piețe și ce v-a determinat să le accesați? În ce mod poate Feeric să sprijine și să potențeze parcursul profesional al designerilor din aceste regiuni?

Am ales aceste regiuni și țări tocmai pentru că situația modei locale e similară. Polarizarea economică face ca piața să se împartă între populație înstărită și populație care își permite un nivel de trai de bază. Mediana e foarte îngustă și atunci preferințele în materie de modă ale pieței sunt fie spre modă de lux și branduri de top, fie spre modă accesibilă, de proastă calitate și poluantă. Viața designerilor locali este astfel una fie imposibilă, fie chinuitoare în lipsa unor cunoștințe temeinice legate de dezvoltarea unui business în astfel de condiții. Acest context se regăsește nu doar în regiunile vizate de noi, ci în întreaga lume, cu excepția țărilor dezvoltate din vestul și nordul Europei, America de Nord, Japonia, Coreea de Sud. Tocmai de aceea am primit solicitări și din alte regiuni și țări care nu se regăseau în program, cum ar fi India și Argentina, cărora le-am dat curs. Dar am ales regiunile și pentru că sunt în proximitate, iar accesul e oarecum facil.

În modă, antreprenoriatul și creativitatea trebuie să funcționeze mână în mână, însă componenta practică de antreprenoriat lipsește adesea din curricula universitară. Cum îi sprijină Feeric pe tinerii designeri să dobândească aceste cunoștințe practice și să utilizeze eficient instrumentele pe care le oferiți? Ce demersuri faceți pentru a identifica nevoile lor și pentru a le oferi soluții adaptate?

Aș putea spune că antreprenoriatul nu există în curricula universitară a universităților de arte sau fashion design. Oarecum am înțeles de ce lipsește și nu aș vrea să insist pe acest aspect, dar pot veni cu exemple de la universități din UK, Italia, Franța, SUA, Belgia, Olanda, unde oferta de studii e foarte variată. Acolo, studenții au opțiunea să aleagă direcția pe care vor să o exploreze în domeniul modei – fashion design, marketing, comunicare, management – și dacă aleg una dintre acestea, pot alege o altă

direcție în completare ca master și doctorat. La noi, și când spun „la noi” mă refer la toate regiunile incluse în Feeric Hub, nu există o astfel de structură. Tocmai de aceea am demarat discuțiile cu Facultatea de Științe Economice din cadrul ULBS pentru a organiza la Sibiu un program postuniversitar de Fashion Business, sperăm noi chiar de anul viitor. Acest program ar fi accesibil în limba engleză pentru toate cele 52 de țări vizate și încercăm să îl aplicăm și în manieră digitală. Cert e că acest demers poziționează Sibiul ca centru al modei în această parte a lumii prin Feeric Hub sau, așa cum el este derulat în acest an pentru studenții români – România Creativă Educată –Sibiu 2.0.

Pentru ca un designer să fie competitiv pe piață, creativitatea trebuie să fie nelimitată, dar în același timp rezultatul final trebuie să răspundă cerințelor consumatorului. Cum susține Feeric designerii să găsească echilibrul între libertatea creativă și strategia de vânzare

a produsului? Care sunt pașii de la schiță până la experiența comercială?

Relaționând cu creativi, am înțeles că limitele în creativitate sunt uneori inexistente. Ca urmare, îi încurajăm să își folosească resursele creative pentru a adapta viziunea la finalitate. Designul vestimentar e o artă funcțională – ceea ce trebuie să fie, pentru viitorii designeri, o definiție de la care trebuie să plece atunci când creează. „Care e finalitatea actului creativ? Cine e beneficiarul acestui rezultat?” – sunt două întrebări la care trebuie să găsească răspuns înainte de a așterne primele schițe. Dacă înțeleg destinația, vor fi apoi aplecați în găsirea de soluții pentru a ajunge acolo cât mai rapid și eficient.

Pentru tinerii designeri care nu sunt orientați spre antreprenoriat, ci au un potențial 100% creativ, ce demersuri concrete face

Feeric pentru a-i sprijini și a le valorifica acest potențial?

Trebuie să recunosc că, de acum trei ani, de când am început să călătorim prin universități și să susținem prezentări direct studenților, numărul acestora a crescut exponențial și numărul celor care doresc să se angajeze ca designeri în branduri a scăzut, pentru că au înțeles că, pentru a fi angajați, în primul rând trebuie să existe o industrie funcțională, cu multe branduri locale care o duc bine financiar încât să își permită să îi angajeze – lucru

mai puțin viabil. Și atunci, tot mai mulți înțeleg că trebuie să fie actorii principali pentru ca acest segment al industriei să funcționeze, și eventual ei să ajungă în viitor angajatori. Dar, pentru a răspunde direct, am demarat dialoguri cu reprezentanți ai corporațiilor de tip și ne gândim ca, în viitorul apropiat, să creăm platforme de internship pentru designeri, pentru branduri de renume, iar apoi, în urma experiențelor parcurse, să revină cu mai multă informație care să îi ajute și la confirmare și la dezvoltarea propriilor afaceri.

Cât de importante consideri că sunt serviciile de publicitate și imagine pe care le oferă Feeric cu toate structurile sale designerilor în procesul lor de afirmare și dezvoltare profesională? În ce mod aceste servicii contribuie concret la creșterea vizibilității și succesului designerilor pe piață?

Tot ce se întâmplă în cadrul Feeric Hub este, de fapt, un răspuns al cerințelor industriei. Nu va exista un brand de fashion fără comunicare și expunere. Ori cele două componente sunt complexe și complete pentru tot ce are nevoie un designer. De altfel, în relațiile cu buyerii – mult doriți și vânați de designeri – acestora li se impune să prezinte un portofoliu care să includă prezentări de modă organizate, editoriale în care articolele lor au apărut, articole din presă despre brandurile lor, campanii de imagine ale

colecțiilor și lookbook-uri profesionale. Toate aceste servicii le putem oferi într-o singură ediție de Feeric sau în programul Feeric Hub, pe parcursul unui an. Astfel, am putea spune că viitorul unui tânăr designer e mult accelerat – sau chiar garantat – prin prezența în proiectul nostru.

Privind spre viitor, care sunt principalele obiective ale Feeric pentru următorii ani și cum vezi rolul său în susținerea și promovarea modei și designerilor din regiune și nu numai?

Așa cum am menționat mai sus, e prioritar programul postuniversitar de Fashion Business și, imediat după, implementarea platformei digitale pentru acces global la proiect. În același timp, vom continua demersurile pentru a crește numărul de parteneriate cu universități și de a aduce în proiect cât mai mulți studenți. Parteneriatele cu instituții internaționale de prestigiu aduc atât credibilitate, cât și informație, iar preocuparea constantă anuală e asigurarea continuității susținerilor din partea Primăriei Municipiului Sibiu și a Consiliului Județean Sibiu pentru Feeric Fashion Week și România Creativă Educată – Sibiu 2.0. Doar prin credibilitate și fonduri susținute putem să aducem cu adevărat schimbarea dorită.

Festivaluri de film de avut în vedere vara aceasta

De la filme independente la producții premiate internațional, următoarea perioadă pregătește surprize pe placul tuturor. Festivalurile de film întind covorul roșu și îmbină cinematografia cu peisaje și locații speciale, reunind localnicii, cinefilii, dar și curioșii. Iată unde mergem la film în această vară.

Prima oprire este la Ceau, Cinema!, dedicat cinematografiei europene şi care va avea loc la Timișoara, în perioada 16-20 iulie. Mai multe cinematografe sau spaţii alternative vor prezenta în jur de 40 de filme, împărţite în diverse secţiuni, dedicate peliculelor realizate de cineaşti locali sau internaționali, retrospective, documentare sau producții pentru copii. În pauzele de film, spectatorii sunt invitați să participe la ateliere, dezbateri, masterclass-uri, întâlniri cu cineaşti, expoziţii sau lansări de carte. Şase filme europene de ficţiune care au ca temă centrală criza relaţiilor de familie şi care au avut premiera mondială la cele mai mari festivaluri fac parte din competiţia celei de-a 12-a ediţii a festivalului. Peliculele vin din Austria, Cehia, Germania, Italia, Lituania și Polonia și vor concura pentru trofeul Ceau, Cinema! „Răzvan Georgescu” şi premiul publicului.

În perioada 8 – 24 august mergem la Festivalul de Film și Istorii Râșnov, ajuns la cea de-a 17-a ediție. A apărut din dorința de a celebra un capitol important al cinematografiei locale și internaționale, creând în același timp un spațiu pentru teme al căror impact rămâne relevant, indiferent de moment. Rezultatul este un eveniment unic în peisajul cultural românesc, unul care inspiră reflecție și emoție, stârnește curiozitatea, informează și invită la dezbateri asupra întrebărilor care contează. Așa cum și-a obișnuit deja publicul fidel, festivalul va reuni peste 50 de proiecții de film, 20 de proiecte artistice, 60 de invitați speciali, 50 de artiști și 30 de studenți bursieri la Școala de Vară pentru tineri, de această dată sub tema „(Anti)sistem”.

Cea de-a XXII-a ediție a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL se va desfășura în perioada 11 – 17 august, la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării, în Complexul Green Village și Green Dolphin Camping. Programul ANONIMUL cuprinde două competiții de scurtmetraje, românești și internaționale, precum și proiecții de film de lungmetraj, urmate de întâlniri și dialoguri între cineaști și public. În fiecare an, evenimentul din Deltă este urmat de Retrospectiva ANONIMUL, care are loc în București, unde filmele proiectate se bucură de prezența unui alt public numeros.

RADU JUDE

“Cinema-ul ar trebui lăsat

recunoscut în toate formele lui”

Prin multitudinea de registre în care poate fi interpretat, de la comedie neagră cu accente satirice la dramă socioeconomică ce speculează pe marginea substantivismului lui Polanyi, Kontinental ’25, cel mai recent lungmetraj al multipremiatului cineast Radu Jude (Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii, Aferim!, Babardeală cu bucluc sau porno balamuc) reprezintă, fără îndoială, unul dintre jaloanele cinematografiei româneşti de anul acesta. Filmat în doar câteva zile cu un iPhone, Kontinental ’25 pare a lărgi şi mai mult spectrul de explorare artistică al lui RADU JUDE, unul deja ieşit din comun, dacă avem în vedere documentarul ‘found footage’ alcătuit din reclame româneşti post-comuniste Opt ilustrate din lumea ideală, nominalizat la Gopo 2025, la clin d’oeil-ul la adresa lui Andy Warhol, Sleep #2, proiectat la TIFF, care utilizează imagini din livestream înregistrate timp de un an calendaristic, sau la viitorul Dracula, ce va avea premiera la noi probabil în toamnă, în care AI-ul joacă un rol important. Drept urmare, ne-am propus să aflăm de la reputatul cineast câteva detalii despre modul în care îşi defineşte ariile de interes artistic şi se raportează la dinamica cinematografiei contemporane.

De la criza imobiliară până la cea de conștiință, noul tău film, Kontinental ’25, vorbește în esenţa sa despre felurite crize, așa că încep prin a o aduce în discuție pe cea traversată actualmente de cinema, a cărei existenţă ai punctat-o şi tu în mai multe rânduri. Din punctul tău de vedere, trăim o criză a cinema-ului ca formă de cultură de masă, deci una cu substrat economic sau o criză a artei cinematografice?

În primul rând, cred că cinema-ul, ca artă - să-i spunem aşa, cu toate că e un cuvânt care nu mi se pare foarte potrivit -, a fost dintotdeauna în criză, încă din momentul apariției. A început să fie considerat o artă, după care a apărut filmul sonor, care a provocat un tip de criză, apoi a venit televiziunea, deci un alt tip de criză, care a fost urmată de internet şi platformele de streaming, ce au provocat alte tipuri de criză cinemaului, iar cea mai recentă și, probabil, una dintre cele mai zdravene este cea de-acum... care este legată, pe de o parte, de rețelele sociale gen TikTok sau Instagram, unde, în cazul imaginilor în mișcare, putem spune că există un tip de cinema popular și, pe de altă parte, de imaginile AI, care sunt abia la început, dar care aruncă din nou cinema-ul - și nu numai cinema-ul - într-un nou tip de criză. Şi, ca în orice fel de criză, sunt mai multe atitudini pe care le poți avea. Sigur, poţi alege să te văicărești și să spui: ‘Vai de mine și de mine, ce se întâmplă? S-a terminat!’, pentru că, într-adevăr, cinema-ul nu mai înseamnă arta aia din anii ‘50, când cineva ca [Alfred] Hitchcock era, după cum îl numea Jean-Luc Godard, “cel mai mare creator de forme al secolului XX”, nu mai înseamnă nici momentul în care milioane de oameni văd același

www.zilesinopti.ro

film proiectat mare într-o sală de cinema şi nu mai înseamnă niciun documentar ca Shoah [multipremiatul film de 9 ore din 1985 al lui Claude Lanzmann despre Holocaust – n.r.], care poate să schimbe mentalități. Pe de altă parte, singura șansă este să ne adaptăm sau să integrăm această criză în dezvoltarea mai departe a cinema-ului, iar eu cred că asta trebuie făcut. Din acest punct de vedere, sunt foarte mulți critici și colegi de-ai mei care sunt circumspecți atunci când eu spun că, de exemplu, pe TikTok poți găsi lucruri de o mare, mare, mare calitate cinematografică, de o mare calitate artistică, dar şi antropologică, documentară sau avangardistă. Mi se pare că există o legătură între estetica de TikTok și începutul cinema-ului, fiindcă suntem ca în perioada lui Lumière, numai că, în loc de o cameră pe peliculă, ai un telefon mobil cu aplicațiile sale, aşa cum există şi una cu Avangarda, în sensul în care, dacă te gândești la filmele Fluxus, care, multe dintre ele, erau niște glume foarte elaborate și extrem de scurte, pe TikTok poți găsi de multe ori același tip de umor, îndrăzneală estetică și așa mai departe... iar dacă deschid TikTok-ul sau Instagramul și găsesc acolo lucruri mai inteligente, mai amuzante, mai tâmpite sau mai puternice ca document decât orice film de cinema, înseamnă că avem o problemă, că suntem într-o criză pe care habar n-am cum o vom rezolva. Fiecare cineast încearcă în felul său, dar primul pas este să recunoști că e un moment de cotitură, un moment de criză.

La tine, această recunoaștere transpare, pentru că ai folosit iPhone-ul la Kontinental ‘25, WebCam-ul pentru Sleep #2 si AI-ul în experimentalul Beginnings. Ce îți amorsează, de fapt, căutările?

Sunt foarte deschis și atunci mă preocupă lecțiile istoriei cinema-ului, dar și lecțiile avangardelor istorice, în care întotdeauna o artă - iar cinema-ul nu face excepție - a avut de câștigat prin a se lăsa hibridizată de fel de fel de alte discipline. Și mai e o chestiune aici… eu am avut și am un raport, nu conflictual, dar relativ tensionat cu ceea ce numim industria de cinema. Adică îi aparțin, bineînțeles, dar, în același timp, am și o perspectivă critică asupra sa, iar unul dintre lucrurile pe care dintotdeauna le reproșez acestei industrii este dimensiunea asta de a se închide în sine și de a nu permite intrarea “amatorilor”, de a-i ține la poartă, pe când avangarda nu a avut niciodată această problemă. [...]

Kontinental

Foto - Raluca Munteanu

Foto - Silviu Gheție

P„Cine

nu e gata”

O tragicomedie românească despre burnout, coaching și schimbare forțată

entru unii, corporația înseamnă stabilitate și validare. Pentru alții, este doar o cușcă bine iluminată. Victoria Lungu, fost director de HR, decide să evadeze din acest ecosistem aparent sigur și să-și reinventeze viața, nu doar pe a ei, ci și pe a altora. Cu forța! Cine nu e gata, debutul în lungmetraj al regizorului Anghel Aron Florian, e o tragicomedie inteligentă despre burnout, iluzia salvării și nevoia de control, adaptată după romanul omonim al Iuliei Nani.

Actrița Ioana Budu interpretează cu subtilitate și intensitate rolul Victoriei, un personaj care trece de la epuizare la misiune. Sătulă de pasivitatea mediului corporatist, Victoria își asumă un nou rol: career coach cu metode proprii. Doar că metodele încalcă toate codurile: șantaj, manipulare, interogatorii, chiar răpiri. Clienții nu sunt ghidați, ci forțați să se schimbe. Povestea alternează între trecutul profesional al Victoriei și prezentul ei tot mai instabil, construind portretul unei femei care dorește să repare lumea, dar riscă să o detoneze. Victoria nu este doar un personaj excentric, ci o reflexie dureroasă a unei societăți care cere performanță neîntreruptă,

fără întrebări și, mai ales, fără timp de procesare. În spatele intențiilor de „bine”, filmul ascunde o meditație amară despre limitele empatiei și fascinația contemporană pentru controlul celorlalți.

Regizorul Anghel

Aron Florian propune o estetică provocatoare, cu tușe stilistice inspirate de Lynch și Villeneuve, dar filtrate printr-un realism românesc dur și ironic. Cine nu e gata este un film care îndrăznește să fie neliniștitor, autoironic și profund actual. Într-un peisaj în care cinema-ul social pare să repete formule, Florian aduce un aer proaspăt și destabilizator. Despre

povestea primului său film, regizorul spune că „este o antiteză stilistică între fabula cronologică a unei căderi și sujet-ul fragmentat al unei renașteri violente”. Regia nu caută realismul plat, ci construiește o lume ușor decupată de real, în care absurdul și familiarul se suprapun subtil. Distribuția susține impecabil construcția acestui univers în care realitatea alunecă în absurd. Alături de Ioana Budu apar Oltin Hurezeanu, Oana Marcu, Paul Diaconescu, Loredana Groza sau Daniela Nane.

Prezentat deja în cadrul târgului cinematografic Marché du Film de la Cannes, filmul se pregătește de lansarea oficială în cinematografele din țară pe 16 iulie. Cu un subiect extrem de actual, o formă care nu se conformează și o voce regizorală clar conturată, Cine nu e gata e unul dintre cele mai promițătoare titluri ale verii.

I Know What You Did Last Summer

O

poveste de groază pe care o ştim... sau nu?

Opoveste de groază pe care o ştim... sau nu? Vara lui 2025 readuce pe marile ecrane o legendă a genului slasher: I Know What You Did Last Summer. Lansarea în cinematografele din România, sub titlul Ştiu ce-ai făcut astă-vară, va avea loc pe 18 iulie, iar filmul promite să readucă tensiunea, misterul și oroarea care au transformat seria într-un fenomen Pop culture. De la originalul din 1997, această franciză a bântuit generații întregi. În 2025, secretele ies din nou la suprafață, mai periculoase ca niciodată.

Noul I Know What You Did Last Summer din 2025 încearcă să resusciteze franciza, mizând pe nostalgie, dar venind și cu elemente de noutate ce reliefează problemele cu care se confruntă publicul tânăr. Producția este o combinație între stilul vizual glossy al anilor '90, dar cu teme adaptate anxietăților specifice societății actuale. La cârmă o avem pe Jennifer Kaytin Robinson (Do Revenge, Someone Great), regizoare cunoscută pentru abilitatea de a îmbina drama cu ironia acidă, emoția și tensiunea. Ea duce mai departe moștenirea lăsată de filmele apărute anterior (I Know What You Did Last Summer – 1997, I

Still Know What You Did Last Summer – 1998) și încercările ulterioare de a resuscita franciza (I'll Always Know What You Did Last Summer – 2006, serialul Amazon din 2021).

Distribuția este un mix de actori tineri și nume consacrate: Jennifer Love Hewitt și Freddie Prinze Jr. revin în rolurile iconice ale lui Julie James și Ray Bronson, alături de vedete ale noii generații, precum Madelyn Cline, Chase Sui Wonders, Sarah Pidgeon și Jonah Hauer-King. Împreună, aduc un suflu fresh unei povești ce pare condamnată să se repete. Intriga se concetrează pe o întâmplare petrecută la ani buni după evenimentele

prezentate în filmul original: un nou grup de adolescenți face greșeala de a ascunde un accident teribil, fără să știe ce blestem aduce acest gest. Julie și Ray, marcați de traumele trecutului, sunt atrași din nou într-un joc mortal, în care niciunul nu este pregătit pentru ceea ce urmează. Ce aduce nou acest capitol? Filmul explorează teme actuale, precum presiunea social media, cancel culture și modul în care vina poate fi amplificată într-o lume digitală unde nimic nu mai rămâne ascuns. Atmosfera este mai întunecată, tensiunea mai intensă, iar morala e clară: trecutul nu poate fi îngropat. Dacă ți-e dor de suspansul pur al Horror-urilor clasice sau vrei să vezi cum trecutul se răzbună în era modernă, I Know What You Did Last Summer este filmul pe care nu ai voie să-l ratezi în această vară. Cine scapă cu viață de data asta?

GuRMNAND

HORIA GHIBUȚIU | Sushi, pe gustul nostru

Pe GuSTul NOSTRu

COSMIN DRAGOMIR | În Oltenia, țestul e fruncea

Grecia, dar altfel: 4 vinuri pe care nu le-ai băut, dar o să le ții minte

Hai s-o spunem pe-aia dreaptă: Grecia e deja în ADN-ul vacanțelor noastre. Fie că-ți place să hoinărești pe străduțe din Naxos sau să stai cu burta la soare în Halkidiki, ai șanse mari să fi bifat deja niște gyros, niște tzatziki și, evident, o carafă cu vin alb rece care curge prea bine pe sub soarele mediteranean.

Dar dacă ai chef măcar o dată să ieși din reperele de meniu de pe plajă și să faci un pas spre ce înseamnă cu adevărat vinul grecesc, am pentru tine patru recomandări care nu se găsesc în duty free, dar merită căutate cu harta în mână (sau cu Google Maps în buzunar, realist vorbind).

Malagousia – vinul care îți parfumează serile

Pe vremuri, nimeni nu-i dădea vreo șansă. Uitat prin viile din nord, Malagousia a fost adus înapoi în scenă de un domn pe nume Gerovassiliou și slavă cerului că s-a întâmplat asta! Dacă-ți plac vinurile albe aromate, dar nu siropoase, aici e raiul tău: flori albe, caise, puține ierburi – totul într-un echilibru care merge perfect cu pește, cu brânzeturi de-ale lor sau cu o seară leneșă, fără nicio agendă. Pont: dacă ești prin Salonic, mergi direct la crama Gerovassiliou. Au și muzeu de tirbușoane, dacă vrei un pic de cultură între două pahare.

Xinomavro – un roșu serios, cu structură și poveste

Xinomavro e genul ăla de vin care îți spune ceva și după al treilea pahar. Nu e „easy going”, dar tocmai de-aia merită încercat. Seamănă pe alocuri cu un Pinot Noir dus la sală – are aciditate, are tanin, are ceva măsline și roșii uscate pe fundal. Dacă te aventurezi pe lângă Naoussa, îți recomand

Domaine Dalamára – o cramă mică, de familie, care face vinuri sincere, fără fasoane. Perfect cu musaca, miel la cuptor sau orice mâncare grecească pe care ai vrea s-o iei mai în serios.

Assyrtiko – nu doar Santorini, dar și dincolo

Assyrtiko e deja superstar în insule, dar ce nu știe toată lumea e că se face excelent și pe continent. E un vin sec, cu o aciditate care-ți dă chef de viață și cu o mineralitate care te duce, fără GPS, înapoi la mare. Dacă îl bei alături de calamari prăjiți, viața începe brusc să aibă sens. În zona Drama, crama

Ktima Biblia Chora îl face așa cum trebuie: cu grijă, cu structură, cu acel ceva care îți cere încă un pahar.

Moschofilero – genul de alb care te face să zâmbești fără motiv

Când e cald afară, iar tu vrei doar ceva ușor, aromat, fără complicații, dar făcut cu pricepere, Moschofilero e ce trebuie. Floral, sprinten, cu un strop de prospețime care merge minunat cu humus, dolmades sau chiar o salată cu pepene și brânză sărată. Caută-l prin Peloponez, la crama

Tselepos, unde Moschofilero e rege și degustările sunt fix cât trebuie: relaxate, dar memorabile.

Noroc și vacanță plăcută!

În Oltenia, țestul e fruncea

La inițiativa platformei We Are Romania/You are welcome, inițiatoarea și organizatoarea mai multor concepte gastronomice (dezbateri, conferințe, festivaluri) cu scopul promovării gastronomiei românești în interiorul și în afara țării, pe 1 iunie a avut loc, la Craiova, o primă discuție cu reprezentanți ai diferitelor instituții reprezentative din regiune despre promovarea identității gastronomice oltenești.

Oltenia, pe diferite hărți culinare (cea a PGL-urilor, cea a rutelor gastronomice din programul România Atractivă sau cea a producătorilor locali certificați de Ministerul Agriculturii), este aproape invizbilă. De mulți ani, regiunea își cam dă cu prazul în zaibăr și nu reușește să profite de atuurile indubitabile pe care le posedă. Cârnatul oltenesc, de exemplu, este un produs de carmangerie care este recognoscibil la raft doar datorită numelui imprimat pe ambalaj, nicidecum unor caracteristici clare. Pentru mine, acest cârnat este o enigmă culinară: observ că ar trebui să fie lung și subțire și cam atât. Nu-s dumirit din ce cărnuri se face, ce condimente se folosesc, cât

sau dacă se afumă ș.a.m.d. Îi lipsește o minimă standardizare (precum la Salamul de Sibiu), o coerență a producătorilor și chiar o protecție/certificare măcar națională, dacă nu și europeană. La fel stă treaba și cu cârnatul Trandafir care, la rându-i, pare specific zonei. Nici cu zaibărul nu stăm prea bine și pare că am epuizat podiumul gastronomic. Dacă intrăm mai adânc în problemă o să găsim pâinea mințită sau în foi ori tarta de Băilești. Dacă insistăm, putem culege rețete de zacuscă cu praz și șiraguri cu raci de vândut prin băcănii.

Însă, poate cel mai bine conturat exemplu gastronomic al întregii regiuni este țestul (țăstul): „obiect de lut ars sau de fontă, de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă” (DEX). Înscrierea întregului univers din jurul țestului în Patrimoniul Imaterial

UNESCO nu ar trebui să ne dea bătăi de cap. Știu că înseamnă proceduri și un dosar stufos, dar știu că există o multitudine de surse care pot fi citate și care să dea dimensiunea acestui demers. De la dovezile arheologice care arată că țestul e folosit în această zonă din cele mai vechi timpuri la practici ceva mai recente, ba chiar contemporane. Gătitul la țest încă este un obicei pe care îl putem răgăsi prin gospodării, nu doar în reconstituiri culinare. Mai mult, tradiții și obiceiurile simbolice sunt corelate inclusiv de facerea țestului, nu doar de rețetarul aferent procesării termice.

Momentan, am format un grup de lucru și de lobby și am inițiat demersurile. E un proces de lungă durată, de slow cooking, dar cu șanse enorme de reușită. În cazul în care doriți să participați (și credeți că puteți aduce plusvaloare) nu ezitați să îmi scrieți: cosmin.dragomir@gastroart.ro

Rubin de iulie

Rozinchinele (așa le numesc de când mă știu) încep să se coacă pe la sfârșit de iunie.

Strălucesc prin frunziș ca niște globuri mici, rubinii, pline de lumină. Sunt mai mari decât coacăzele roșii, mai rotunde, mai cărnoase.

Când le zdrobesc între degete, nu au acea acreală tăioasă și ușor amară a coacăzelor roșii (mai cunoscute), sunt dulci-acrișoare, cu un parfum discret, vegetal.

Le culeg de fiecare dată gândindu-mă la ce o să iasă din ele. Dulceața. Rețeta e din familie și, ca toate rețetele bune, nu are cantități exacte, ci reguli simple: le speli repede, ca să nu le crape pielița și le alegi cu grijă. Apoi zahăr, cu măsură, cât să țină dulceața vie. Are un gust rotund și exploziv în același timp, acru și dulce în egală măsură.

La Viena am mâncat pentru prima dată șnițel cu dulceață. Eram sceptică, dar, după prima mușcătură, m-am oprit din mestecat. Gustul acrișor al dulceții potolea grăsimea șnițelului și scotea la iveală gustul cărnii. De atunci, vara, îmi fac uneori plăcerea asta acasă: șnițel subțire, cartofi prăjiți în unt și o lingură de dulceață de rozinchine, rece, din borcan. Dar poate cel mai tare îmi place în tortul cu biscuiți, rețetă rămasă de la bunica mea. E

unul din acele deserturi care se fac în tăvi mari și se mănâncă direct din colțul frigiderului. Straturi de biscuiți înmuiați în lapte, cremă groasă de vanilie cu unt și, deasupra, un strat subțire de dulceață de rozinchine care se lipește de lingură și te face să închizi ochii. E gustul verii copilăriei mele, dar fără nicio urmă de sirop artificial sau colorant: totul e real, viu, parfumat.

Dacă vreau ceva mai „de revistă”, fac mini Pavlova cu frișcă și fructe de pădure, iar deasupra pun câteva rozinchine proaspete, netrecute prin zahăr, doar răcite bine. Se sparg în gură ca niște capsule de prospețime.

Blatul de bezea crocantă, frișca cremoasă și rozinchinele acrișoare și aromate contrastează și explodează într-un curcubeu al opozițiilor de textură și gust.

Rozinchinele nu se vând la kilogram în piață. Nici nu prea le găsești ușor. Trebuie să le cauți prin grădini sau să le știi locul. Dar poate tocmai asta le face speciale; sunt rare, delicate, și nu se lasă prinse de oricine. Vara, când stau în curte și le văd atârnând grele în soare, simt că țin în ele tot ce-mi place la iunie: promisiune, copilărie, răbdare, gust.

Rom de vară

În iulie, ziua de băut rom pică în a doua sâmbătă a lunii. Să ne aplecăm nițel asupra acestei licori magice.

În continuarea trecerii pe răboj a zilelor de consumat alcool din cadrul metodei de băut cu calendarul, care nu exclude băute responsabile și-n alte zile, vă rog să notați în calendar data de 12 iulie, care pică în mod tradițional în a doua sâmbătă din a doua lună de vară.

Toată lumea cu o gură și cu acces la Internet știe care e treaba cu orice distilat alcoolic obținut din suc fermentat de trestie de zahăr, asociat cu Caraibele, dar care azi e produs din Scoția și Africa până în Hawaii. Vara, romul se varsă într-o miriadă de combinații tropicale, de la Daiquiri, Mojito, Piña colada și Cuba libre până la o bunătate pe care „Forbes” a găsit-o în restaurantul Bottino din New York, unde echipa localului a creat un cocktail cu rom jamaican, prosciutto San Daniele de la mama lui, pepene galben dulce ca ziua de leafă și câțiva stropi de lămâie care să stingă arșița și să completeze gustul umami din pahar.

Știu din presa internațională că în 1943, un muzician calypso pe nume Rupert Grant, cu numele de scenă Lord Invader, era indignat că soldații americani beau „Rum and Coca-Cola” și foloseau „dolarii yankei” pentru a curta (sau cumpăra) femeile locale. Așa s-a născut unul dintre primele mari succese muzicale despre rom, piesa în stil calypso „Rum and Coca-Cola”, cu versurile lui Grant și linia melodică unei clasice martinicane,

„L'Année Passée”. Actorul Morey Amsterdam și câțiva complici au „împrumutat” melodia, i-au schimbat din versuri, Andrew Sisters au interpretat-o, iar BBC a interzis-o, căci menționa un produs comercial, alcool și prostituție. Ce destin, marcat parcă de băutură nemăsurată!

Știu însă din presa română că romul te scoală din morți, așa cum reiese dintr-un pasaj publicat în „Voința națională”, în aprilie 1898, în articolul intitulat „Îngropat, desgropat, viu sau mort?”: „Pentru mine, el nu este mort; este pur şi simplu adormit. ÎI păzesc şi, îndată ce va face vr’o mişcare, am să’l iau în braţe şi’i torn pe gât un păhăruţ de rom cald şi zaharat”. Românii cunoșteau romul încă de la 1895, potrivit articolului unui anume Gheorghe Munteanu, publicat în „Voința națională”, sub titlul „La ce visează Cuba”, dar încă de pe atunci aveau carențe de cultură generală: „Românul când aude de Cuba formulează aproximativ această asociație de idei: Rom de Iamaica, țigări de foi de Cuba. Precizarea locului geografic pe care îl ocupă Cuba devine mai dificilă. Undeva prin America Centrală. În cazuri fericite știe că țara de care se leagă indispenzabil spirale de fum și arome de tutun, este o țară insulară. Paralel românul bineînțeles se revoltă când un englez adresează o scrisoare pentru România astfel: X.Y. București (Bulgarie)” . Dacă bem rom de atunci, hai să nu ne batem joc de tradiție tocmai în iulie!

Vara aceasta, ciocolata trece de la desert la pahar

Pe 7 iulie, de Ziua Internațională a Ciocolatei, arhicunoscutul ingredient se poate consuma în cele mai spectaculoase forme. Nu mai vorbim doar despre prăjituri, torturi sau înghețata clasică din congelator, ci despre cocktailuri (ne)obișnuite, inventive, răcoritoare, în care ciocolata joacă rolul principal.

Începem cu ceva elegant: care sunt fani ai Negroni-ul clasic vor fi surprinși de această variantă. Se păstrează amestecul de gin, Campari și vermut, dar în ecuație apare și un sirop de ciocolată neagră infuzat cu portocală.

Chocolate Negroni-ul se servește într-un pahar scurt, cu gheață și o felie de portocală caramelizată.

Pentru cei care vor un cocktail ceva mai sofisticat, există Chocolate Old Cuban. Varianta cu ciocolată a acestui cocktail presupune un mix echilibrat de rom brun, sirop de ciocolată neagră, mentă proaspătă și șampanie. Gustul? Răcoritor, dar cu o urmă discretă de ciocolată care va rămâne pe papilele noastre gustative.

Chocolate Boulevardier este pentru cei care vor un cocktail ceva mai tare, dar care au și poftă de ciocolată. Rețeta păstrează mixul clasic de whiskey bourbon, vermut și Campari, dar adaugă lichior de ciocolată neagră pentru un plus de profunzime. Se servește într-un pahar de tip cupă, cu o felie de grapefruit arsă.

Nu putem ignora Frozen Aztec Mocha. Inspirat din rețetele vechilor civilizații sudamericane, acest cocktail combină ciocolata neagră topită cu tequila, lichiorul de cafea, laptele de cocos și multă gheață zdrobită. Pentru ornare, se presară chilli și scorțișoară deasupra.

Iubitorii de băuturi instagramabile și de ciocolată cu mentă ar trebui să încerce Grasshopper. Acesta se face cu lichior de mentă, lichior de ciocolată albă, frișcă lichidă și nucșoară rasă. După ce îi vei vedea culoarea, o să înțelegi de ce vei simți impulsul să-i faci o fotografie. Îți spunem doar atât, e spectaculoasă! Nici iubitorii de roz nu au fost uitați, întrucât o altă versiune de Grasshopper se numește Pink Squirrel, iar în loc de lichior de mentă, pentru preparare, se folosește lichior de căpșune.

Bushwacker este cocktailul pentru toți cei care apreciază ciocolata și romul. Pe lângă rom, ne trebuie: lichior de cafea, lichior de ciocolată neagră, lapte, cremă de cocos și nucșoară. Bushwacker este genul de cocktail care are nevoie, pe lângă amestecarea în shaker cu gheață a tuturor ingredientelor, de gheață pisată în paharul în care se servește, pentru a avea un gust și mai răcoritor.

Un alt nume care atrage imediat atenția? Dirty Snowball. Un mix de lichior de ciocolată albă, lichior de cocos, smântână lichidă și vodka, puse în blender alături de gheață până când întreaga combinație ajunge la consistența unui frappe. Se servește cu fulgi de cocos prăjiți și o bomboană de ciocolată pusă pe marginea paharului.

Margarita este pe toate listele de cocktailuri potrivite pentru vară, așa că nu aveam cum să nu includem și o variantă cu ciocolată. Pentru cei care doresc să comande această versiune a celebrului cocktail, Black Mole Margarita se numește, iar pentru cei care își doresc să îl prepare acasă, aveți nevoie de: mezcal, lichior Cointreau, suc de lime, sirop de ciocolată și portocale, lichior de ciocolată, apă minerală și o felie de lime pentru decor.

Încheiem cu ceva wow: Death by Chocolate, pentru care avem nevoie de vodka, lichior de cafea, lichior de ciocolată, înghețată de ciocolată, frișcă, sirop de ciocolată și gheață pisată. Death by Chocolate se poate transforma ușor în desertul vedetă al oricărei petreceri, mai ales dacă invitații sunt printre cei care nu se satură niciodată de ciocolată.

Fie că alegem o rețetă clasică reinterpretată sau un cocktail creativ servit la barul preferat, merită să experimentăm cu ciocolata dincolo de tabletele clasice sau deserturi. Ziua Internațională a Ciocolatei poate fi ocazia perfectă de a încerca și a descoperi, de ce nu?, un nou cocktail preferat.

Sibiul pedalează

pentru o cauză nobilă la Bike For Cancer Care

Bike For Cancer Care e un eveniment comunitar inițiat de asociația Sus Inima și Urban Bike Revolution, dedicat mișcării în aer liber, solidarității și sprijinirii pacienților oncologici, precum și familiilor acestora, care se confruntă

zilnic cu provocări majore. Turul are loc sâmbătă, 19 iulie, de la ora 09:30, pe un traseu de aproximativ 12 km, dintre care 1,5 km pe drum neasfaltat: Piața Mică, Piața Mare, Bulevardul Coposu, Calea Dumbrăvii, Bulevardul Mihai Viteazu și Calea Cisnădiei, prin Cartierul Arhitecților, cu direcția finală către „Pe la cai”. La finalul cursei, participanții vor fi întâmpinați cu un camion cu mâncare delicioasă, înghețată și băuturi răcoritoare, un loc de joacă special amenajat pentru copii și un târg Sus Inima, unde pot fi achiziționate produse în sprijinul cauzei. Sportul, și în special mersul pe bicicletă, joacă un rol esențial în prevenirea cancerului, iar astfel de evenimente combină conștientizarea, prevenția și sprijinul pentru cei afectați. Evenimentul promovează un stil de viață activ și încurajează informarea asupra importanței screening-ului și a controalelor medicale regulate.

Pădurea Dumbrava devine teren de triatlon la început de august

Sibiu Triathlon Challenge revine în 3 august cu ediția a patra, consolidându-și reputația de cel mai frumos triatlon de asfalt din România. Evenimentul va avea loc în decorul unic al Pădurii Dumbrava și va include trasee care străbat unele dintre cele mai reprezentative

locații ale zonei: Grădina Zoologică, Muzeul ASTRA, precum și drumurile județene Sibiu - Rășinari și SibiuCisnădioara. Înscrierile se desfășoară până pe 29 iulie, prin completarea formularului disponibil pe site-ul oficial al competiției. Numărul total de participanți e limitat la 425, în funcție de proba aleasă, iar pentru zona de biciclete sunt disponibile 250 de locuri. Evenimentul oferă patru tipuri de probe: proba de Super Sprint - 50 concurenţi, proba de Sprint Triatlon - 125 concurenţi, proba de Triatlon Olimpic - 200 concurenţi și proba de ștafetă - 50 concurenţi. Sibiu Triathlon Challenge nu e doar o competiție sportivă, ci și o experiență care îmbină efortul fizic cu frumusețea peisajelor naturale și patrimoniul cultural al Sibiului. Evenimentul se adresează atât sportivilor de performanță, cât și celor aflați la început de drum.

Vara ta de relaxare

începe la Aria Sibiu

La Aria Sibiu, vara se trăiește altfel. Fără aglomerație, fără drumuri lungi, ci cu tot ce ai nevoie pentru a te simți bine – aproape de casă. Piscine interioare încălzite, jacuzzi, zone de lounge confortabile, tobogane pentru copii, saune, băi de aburi și o terasă rooftop perfectă pentru relaxare la soare. Un centru complet de relaxare și distracție, unde oricine poate găsi un moment de respiro.

Accesul în zona Aqua este disponibil la doar 20 de lei, oferindu-ți oportunitatea de a te bucura de răcoare și relaxare într-un spațiu curat, modern și primitor. Pentru cei care vor să își înceapă săptămâna într-un mod plăcut, programul Monday Spa oferă acces extins la zona de wellness pentru doar 25 de lei. Este locul ideal pentru a te deconecta și a-ți recăpăta energia.

Pe terasa rooftop, te poți bucura de soare într-un cadru liniștit, cu șezlonguri și priveliște, fie după o sesiune la piscină, fie ca moment separat de relaxare. Este un spațiu amenajat special pentru cei care preferă liniștea și bronzul în condiții confortabile.

Pentru familiile care doresc să petreacă timp de calitate împreună, Aria oferă miercurea reducere de 30% la biletele de acces în intervalul orar 16:00 – 21:00, prin campania Family Time. Copiii se pot bucura de tobogane și jocuri în apă, iar părinții pot profita de un moment de relaxare alături de cei mici. În fiecare weekend, în intervalul de dimineață, este activ și programul Happy Hour, care include acces la preț redus în zona Aqua Spa. Este o oportunitate excelentă pentru cei care își doresc un început de zi liniștit, într-un spațiu dedicat stării de bine. Aria Sibiu propune o alternativă completă pentru relaxare, sănătate și timp petrecut în mod plăcut. Detalii despre program, tarife și facilități sunt disponibile pe ariasibiu.ro sau direct la recepție. Vara aceasta, tot ce ai nevoie e mai aproape decât crezi.

Horoscop

Este cazul să te asiguri că există o bună comunicare cu colegii. În caz contrar, riști să ai o colaborare dificilă cu ei sau să te descurci mai greu în cazul în care un coleg pleacă în concediu și îți revine sarcina să rezolvi și anumite chestiuni care intră în atribuțiile sale.

Este în interesul tău să dai dovadă de viziune dar și de precauție în ceea ce privește administrarea resurselor materiale pe termen lung și să te străduiești să găsești un echilibru sănătos între venituri și cheltuieli ori investiții.

Dacă ești deocamdată singur, nu este exclus să faci cunoștință, prin intermediul unui colaborator apropiat, cu o persoană de care te simți atras imediat, sau să revină în viața ta cineva cu care ai avut o relație sentimentală în trecut.

S-ar putea ca plăcerea ta cea mai mare în această perioadă să fie satisfacerea unei ambiții, ceea ce te obligă să muncești asiduu. Este posibil, să te intereseze domeniul sentimental, dacă persoana care te atrage are legătură cu colectivul din care faci parte.

Parcurgi o perioadă bună pentru a-ți pune la lucru creativitatea în activitatea profesională, mai ales dacă natura muncii tale permite acest lucru. Poți fi mai productiv și ai șanse să câștigi mai bine din munca ta sau să obții un venit suplimentar.

Dacă simți că locul de muncă actual ți se potrivește și îți oferă perspective pe măsura capacităților tale, tot ce merită să faci este să te străduiești să devii din ce în ce mai bun, mai eficient, mai util.

În cazul în care ești asociat într-o afacere, contribuția partenerului ar putea să se schimbe sau să fii nevoit să te adaptezi la o schimbare a pieței, așa că este recomandat să fii vigilent, ca să eviți situațiile neplăcute.

Dacă ești liber profesionist sau dacă administrezi o afacere, parcurgi o perioadă în care depui efort pentru a rezolva anumite situații contractuale, te străduiești să obții mai mulți clienți sau să găsești colaboratori mai serioși, pe care să poți să te bazezi pe termen lung.

Ai posibilitatea să îți folosești însușirile într-un mod profitabil și să îți pui în valoare talentele astfel încât să te afirmi, să ai realizări frumoase, să fii apreciat de superiori și să câștigi bine.

Din punctul de vedere al situației materiale, se anunță o perioadă bună cu condiția să ai grijă să nu cheltuiești mai mult decât câștigi. În cazul în care ai propria afacere sau administrezi o afacere, lucrurile ar trebui să decurgă conform planurilor, dacă așteptările tale nu sunt exagerate

Este recomandat să fii ceva mai reținut cu cheltuielile pe distracții ori vacanțe și, mai ales, dacă obișnuiești să faci speculații financiare ori să joci jocuri care implică un risc de pierdere materială etc. Poți să beneficiezi de susținerea familiei sau de economiile pe care le-ai făcut anterior.

Poate că îți vine rândul să faci și tu ce îți place timp de câteva zile, dacă intri în concediu. Nu este exclus să te confrunți cu o situație ceva mai complicată, de exemplu din cauza amestecului unei persoane care vrea să organizeze mai bine treaba și, astfel, îți limitează libertatea de a lucra în ritmul tău.

Berbec Capricorn

Vărsător

Pești

Balanță

Scorpion

Săgetător

Rac

Taur Leu

Fecioară

Gemeni

model, cu Anemona Bratu Lucruri pe care le știi doar dacă ești

câteva agenții din București, unde am fost acceptată.” Spune că primul show a fost la Sibiu, la Feeric Fashion Week: „Am avut mari emoții, fiind primul contact cu această lume, însă atunci mi-am dat seama că e o oportunitate de a cunoaște oameni, cum nu întâlnești în multe contexte.”

în domeniile lor și, dacă știi să observi ce se întâmplă în jurul tău, poți învăța multe. E o lume a imaginii, însă depinde cum alegi să privești asta.”

Anemona Bratu are 23 de ani și este originară din comuna Tilișca. A studiat Resurse

Umane la Sibiu, iar recent și-a finalizat studiile de masterat în Comunicare Managerială la București. Este pasionată de artă și literatură, iar de curând a început să exploreze și domeniul fotografiei. Încă din copilărie a fost atrasă de modeling, așa că am întrebat-o cum a început povestea ei în lumea modei

Anemona își amintește că prima tentativă a avut-o la 15 ani, în Sibiu: „După ce inițial am fost acceptată de o agenție, mi s-a spus că, dacă nu îmi fac rinoplastie, nu pot activa în acest domeniu. Am refuzat, iar la 19 ani am încercat din nou, de data aceasta la

Întrebată c ât de ofertant este Sibiul pentru un tânăr model, Anemona consideră că „Orașul nu oferă pe partea de agenții prea multe opțiuni. Ca festivaluri, da, avem câteva, iar Feeric Fashion Week e un etalon. Față de alte orașe din țară, cred că stăm bine la acest capitol. Personal, am învățat ce înseamnă modelingul cu adevărat de la prietena mea, Ana Maria Bucura, care a fost model la Chanel și nu neapărat de la o agenție de modeling.”

Privită din afară, lumea modei pare strălucitoare, însă am fost curioși să aflăm de la Anemona cum arată acest univers din culise: „E o lume dinamică, în care trebuie să te adaptezi cu rapiditate. Eu mereu încerc să privesc partea bună a lucrurilor, văd creativitatea și munca pe care o depun oamenii. În backstage, întâlnești persoane din toată țara și din străinătate, experți

Am vrut să aflăm care au fost cele mai memorabile momente din cariera ei pe podium, iar Anemona ne-a dat un top 3: „Primul show de la Feeric, cel de la Romanian Creative Week de la Iașiunde am fost în jur de 100 de modele - și prezentarea pentru Cătălin Botezatu, pe unul dintre cele mai dificile podiumuri din țară, unde defilarea implica o coregrafie complexă și o ținută dificil de purtat. Nu sunt ușor de uitat aceste momente.”

Există concepția că modelingul nu poate fi o carieră pe termen lung. Pe final, am întrebat-o pe Anemona cum a ajutat-o această profesie să se dezvolte și în alte direcții profesionale. „Cred că această concepție e reală, însă depinde de potențialul pe care îl ai. În România nu prea ai șanse să ajungi la un nivel foarte înalt. Pentru a atinge performanța, trebuie să pleci în străinătate. Prin modeling am ajuns să lucrez în marketing digital și fotografie, am lucrat o perioadă pentru Andreea Esca la revista ei, iar în prezent lucrez la o revistă din zona evenimentelor de lux și colaborez în continuare cu persoane publice și, ocazional, cu revista Andreei”, concluzionează Anemona.

16-20 IULIE 2025