VOTEAZĂ 25 DE ANI DE POP CULTURE ÎN ROMÂNIA Iunie 2025 Pop Culture Magazine
POP-UP STORiEs: CHARLIE CHAPLIN: THE LITTLE TRAMP | FILM PREMIERELE LUNII IUNIE | POINT OF VIEW ARTA ACTORULUI INTERVIU ŞERBAN PAVLU | PERFORMING ARTS INTERVIU RĂZVAN MAZILU | DIALOGURI FĂRĂ NOTE INTERVIU CONOR O’BRIEN | PE GUSTUL NOSTRU | GURMAND | POVE ŞTI DE SUCCES | MIXOLOGY | FASHION BEST OF „SUMMER GALA” 2025 | ARHITECTURĂ | FASHION EVENTS: BLOOM FASHION FESTIVAL | VIDEOGAMES
Ioan BIG, publisher
dată cu venirea verii, cel puţin calendaristic, planurile de vacanţă încep să câştige în importanţă, iar perspectiva fiecăruia dintre noi asupra experienţelor de going out şi a criteriilor de selecţie a acestora se nuanţează în favoarea celor cu un potenţial mai mare de a ne schimba în bine starea de spirit, erodată continuu în ultimele luni de noianul de îngrijorări născute din gravele probleme cu care se confruntă societatea românească.
Dată fiind apropierea momentului în care instituţiile de cultură şi artă vor intra în pauza stagională, care ne privează de comoditatea accesului în proximitate la experienţe adecvate propriilor gusturi, este naturală apariţia primului val consistent de festivaluri care să devină pretexte atractive pentru a trimite temporar în fundal cenuşiul cotidian.
După cum ne-am obişnuit deja, portdrapele la debutul sezonului estival sunt brandurile deja bine fixate în conştiinţa publică, precum TIFF (13-22 iunie) sau FITS (20-29 iunie), dar, dincolo de acestea, peisajul festivalier reflectă în ansamblul său o varietate suficient de mare de forme de expresie artistică încât să ne încurajeze să lua în considerare city break-uri în diverse zone ale ţării, indiferent că suntem pasionaţi de muzică, cinema, teatru, dans, gastronomie, stand-up sau modă.
Muzical, înainte de migraţiile în masă pentru Beach, Please!, Untold, Rockstadt, Electric Castle sau Neversea Kapital, la Craiova se întâmplă IntenCity (26-29 iunie), cu nume sonore ca Bebe Rexha, Paris Hilton sau G-Eazy în line-up, la Iaşi
avem Rocanotherworld (19-22 iunie), ajuns la ediţia a X-a, iar la Cluj, bineînţeles, reconfortantul Jazz in the Park (6-8 iunie). Mai mult, muzica ocupă întreaga lună în Timişoara, prin Launmomentdat în parc (13-15 iunie), Flight Festival (20-22 iunie) şi Road Patrol Open Air (27-29 iunie), dar şi în Bucureşti, într-un alt spectru sonor, datorită Bucharest Organ Fest Cantus Ecclesiae (1-15 iunie), Bucharest Opera Festival (15-24 iunie) şi Nostalgia (26-29 iunie).
O componentă a acestui warm-up festivalier o reprezintă evenimentele speciale dedicate teatrului, care oferă şansa de a viziona spectacole valoroase puse în scenă în alte părţi decât în propria urbe. De exemplu, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS) n-ar trebui ratate puneri în scenă remarcate în cadrul recentei Gale UNITER, precum Regina nopţii (Teatrul Fani Tardini, Galaţi), originalul spectacol conceput de Leta Popescu, sau Prima facie (Centrul Cultural Lumina, Bucureşti), one-woman show-ul Corinei Moise. De altfel, Regina nopţii va fi prezentată şi la Suceava, în cadrul festivalului Zilele Teatrului
Matei Vişniec (1-7 iunie), unde un alt must-see este, de asemenea, Incendii (Teatrul de Stat Constanţa).
Amatorii de teatru din sud beneficiază şi ei luna aceasta de manifestări ce merită avute în vedere pentru o deplasare, precum eclecticul Festival al Artelor Spectacolului Babel (7-15 iunie) din Târgovişte şi New Wave – Festivalul Internaţional de Teatru din Reşiţa (21-29 iunie), pentru ca luna să se încheie în centrul ţării, la Braşov, cu spectacolul Opera de trei parale al lui Răzvan Mazilu, programat în cadrul popularului festival Săptămâna Comediei (30 iunie-6 iulie). De aici încolo, aşteptăm să vedem ce ne mai rezervă în continuare vara în materie de festivaluri, dincolo de cele “clasice”, pentru care ne-am luat deja bilete... pe plajă, la munte sau pe stadion.
IunIe 2025
www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti
ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE
ISSN 2559-172X
Apare gratuit, lunar. Nr. 6 (584) - Iunie 2025
Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Craiova Iași, Timișoara.
Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro
Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro
Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro
Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro
Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro
Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro
Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro
Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro
Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Tibi Oprița, tibi.oprita@zilesinopti.ro site@zilesinopti.ro
EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro
Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro
Distribuție: Dan Budoi
EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro
Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro
EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro
Distribuție: Pop Eugen Claudiu
EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro
EDIȚIA DE CRAIOVA: craiova@zilesinopti.ro
EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro
EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro
Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.
Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro
ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.
Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A
Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Director artistic al Brașov Jazz & Blues Festival.
Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.
LeFTeR ReDACTOR GRuIA DRAGOMIR SenIOR eDITOR
Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licenţă despre influenţa culturii americane asupra literaturii române.
E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...
Studentă a Facultăţii de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.
Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puţin din tot ce înseamnă artă.
Alex Mușat este toboșar și absolvent al secţiei de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.
ALeX MuȘAT ReDACTOR DeLIA MITRACHe ReDACTOR TeODORA BRATu ReDACTOR IuLIAnA CIOCÎRLAn ReDACTOR
Delia este jurnalistă și face selecţia de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spaţiul teatral și festivalier.
Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.
La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și „pop-up” stories.
Ioana Aldea
Berti Barbera
Alexandra Bujeniţă Ștefan Iancu
Adina Barbălată
Răzvan Sădean
Cosmin Dragomir
Ruxandra Păduraru
Cezar Deli-Iorga
Adina Chirvasă
Adriana Sohodoleanu
Bianca Roiu
Ștefan Chiriţescu
Liviu Mereuţă
POP-UP STORiEs:
PAGINA 11-13
Charlie Chaplin: The Little Tramp
POVEŞTI DE SUCCES
PAGINA 96-97
DOGNOMZ Cum au schimbat două cățelușe abandonate meniul patrupedului urban
Capitolul FILM
PAGINA 15
RĂZVAN SĂDEAN: TIFF.24
Cele mai bune filme ale anului, într-un singur festival
PAGINA 17-19
Premierele lunii
PAGINA 21
Karate Kid: Legende
PAGINA 22-23
EXCLUSIV INTERVIU:
JACKIE CHAN despre Karate Kid: Legende
PAGINA 25
Kontinental ’25
PAGINA 27
După 28 de ani
PAGINA 28-29
Cum să-ți dresezi dragonul
PAGINA 30-31
Elio
PAGINA 33
M3GAN 2.0
PAGINA 35
Dreams - Jurnalul primei iubiri
PAGINA 37
POINT OF VIEW: Common Side Effects
RĂZVAN MAZILU“Planul vieții reale se întrepătrunde cu transfigurarea scenică fără să vrei”
Capitolul ARTĂ
SUSȚINUT DE
PAGINA 39
TEODORA BRATU: The Anatomy of Painting și Jenny Saville
PAGINA 40-41
PERFORMING ARTS: Interviu RĂZVAN MAZILU
PAGINA 42-43
ART EXPO: Expoziţii de artă modernă must-see în muzeele europene
PAGINA 44-45
ARTA ACTORULUI: Interviu ŞERBAN PAVLU
PAGINA 46-47
ART (Hi)STORIES: ELENA VĂCĂRESCU
PAGINA 49
ANIVERSARE: Allen Ginsberg
PAGINA 50-51
Capitolul MUZICĂ
PAGINA 53
ADINA BARBĂLATĂ: Un playlist nostalgic pentru petreceri fresh
PAGINA 54
FESTIVALURI: IUNIE 2025
PAGINA 55
MUZICĂ NOUĂ
PAGINA 56-57
DIALOGURI FĂRĂ NOTE: CONOR O’BRIEN
PAGINA 58-59
ANIVERSARE: Björk
PAGINA 60
ALBUM: YUNGBLUD
PAGINA 61
OMUL CU DISCURILE
SUSȚINUT DE
PAGINA 63
ȘTEFAN CHIRIȚESCU: Ce să NU faci la un târg de vin
PAGINA 64
GURMAND: Fajita wrap de casă
PAGINA 65
TOP Eat: 6 restaurante din țară unde chiar merită să comanzi o salată
PAGINA 66-67
SERGIANA: Reţete de varăCalul Bălan, pentru Vacanţa la Mare!
PAGINA 68-69
TRENDS: Tendințe culinare care definesc 2025
PAGINA 71
PE GUSTUL NOSTRU:
Usturoi din țara lui Dracula de apărat americani de Halloween
PAGINA 72
Drink: Ginul din filme și din cântece
PAGINA 73
TOP Drink: 6 grădini de vară din țară
PAGINA 74-75
MIXOLOGY: Vacanță în pahar: destinații de vară în fiecare sorbitură
Capitolul LIFESTYLE
SUSȚINUT DE
PAGINA 77
ALIN GĂLĂŢESCU: Habemus Papa. Habemus Praesidens
PAGINA 78-79
PAGINA 8
DESTINAȚII: Zboruri charter din 9 orașe din România către destinația verii: Hurghada, Egipt
PAGINA 80-81
AWARDS: Parfumul lunii iunie & Spirits award, iunie 2025
PAGINA 96-97
DESIGN: Interviu cu VERONICA TĂRCATU
PAGINA 84-88
FASHION: BEST OF „SUMMER GALA” 2025
PAGINA 89-91
ARHITECTURĂ: În cinstea vecinătăţii - dezvoltare periurbană în Sfântu Gheorghe
PAGINA 93-95
FASHION EVENT: BLOOM FASHION FESTIVAL 2025
PAGINA 98
VIDEO GAMES: Cum arată sezonul estival 2025 în gaming
Cu un secol în urmă, pe 26 iunie 1925, omulețul cu pălărie și baston pornea, simbolic, în goana sa după aur. Într-un spațiu în care mitul visului american domina imaginarul colectiv, încă bântuit de ecourile goanelor istorice după aur din California și Klondike, Charlie Chaplin lansa The Gold Rush, un film care avea să schimbe radical felul în care poveștile puteau fi spuse în cinematografie.
Aducând pe marele ecran o realitate a unei epoci pe care o putem caracteriza atât prin speranță sau demnitate, cât și prin disperare, supraviețuire sau visuri fragile, pelicula nu poate fi redusă la o simplă comedie mută, devenind o meditație asupra deziluziilor momentului, asupra râsului care ascunde durerea și asupra omului obișnuit, rătăcit printre promisiunile neîmplinite ale diverselor momente istorice pe care le trăiește.
alăturându-se Chaplin nu i-a pus în valoare realul talent.
Purtând numele tatălui, un artist britanic, Charlie Chaplin și-a petrecut copilăria lângă mama sa, cântăreața Hannah Hall, alături de care a urcat pentru prima dată pe scenă la vârsta de 5 ani. După ce aceasta a fost internată într-o instituție, Charlie și fratele său vitreg, Sydney, au fost plasați în mai multe orfelinate până în momentul în care, datorită legăturilor pe care le avea în lumea spectacolului, a reușit să devină artist profesionist în 1897, alăturându-se trupei de clog dance pe nume Eight Lancashire Lads. În 1913, în timpul unui turneu în America cu trupa Karno, Chaplin a fost recrutat pentru a juca în filmele de comedie produse de Mack Sennett, reprezentant al studiourilor Keystone. Chiar dacă primul său scurtmetraj, Making a Living (1914), nu a fost chiar eșecul despre care unii istorici au scris ulterior, personajul inițial nu i-a pus în valoare realul talent.
La cererea lui Sennett de a crea o imagine memorabilă, Chaplin a improvizat un costum alcătuit dintr-o haină prea mică, pantaloni prea largi, pantofi mari și o pălărie șifonată. Imaginea a fost completată cu o mustață minusculă și un baston ca recuzită universală, iar cel de-al doilea film semnat de Keystone, Kid Auto Races at Venice (1914), a dat naștere eroului său nemuritor: The Little Tramp. Deși Chaplin nu a jucat mereu rolul unui vagabond, interpretând adesea personaje precum chelneri, vânzători sau pompieri, figura sa emblematică poate fi mai bine înțeleasă ca un arhetip al neadaptatului, un individ respins de societate, ghinionist în dragoste, abil în toate (dar fără o adevărată specializare), un supraviețuitor care, lăsând întotdeauna în urmă suferințele trecutului, pornește cu optimism spre noi aventuri.
Atracția personajului The Little Tramp a fost universală: publicul iubea obrăznicia lui fermecătoare, modul în care demasca aroganța și impostura, furia amuzantă, gesturile neașteptate și capacitatea de a rezista
în fața greutăților. Unii istorici au trasat originile personajului în copilăria dificilă a actorului, în timp ce alții au văzut în el deviza mentorului său, impresarul Fred Karno, care a revoluționat teatrul muzical britanic prin scenete comice fără dialog (pantomimă) și prin introducerea umorului fizic (slapstick): „Păstrați-l melancolic, domnilor, păstrați-l melancolic!”
Indiferent de origini, la doar câteva luni după debutul cinematografic, Chaplin a devenit cea mai strălucitoare vedetă a ecranului. Cele 35 de comedii realizate pentru Keystone pot fi privite ca o perioadă de formare a personajului The Little Tramp, în care figura caricaturală inițială a evoluat într-un arhetip complex, calitatea filmelor crescând semnificativ pe măsură ce Chaplin a început să își asume rolul de regizor.
În 1915, artistul a părăsit studiourile lui Sennett pentru a semna un contract de 1.250 de dolari pe săptămână cu Essanay Studios. Acolo a început să introducă în comediile sale accente serioase, vizibile în scurtmetraje precum The Tramp (1915) și A Burlesque on Carmen (1915). A urmat apoi o colaborare și mai profitabilă cu Mutual Film Corporation, în valoare de 670.000 de dolari pe an. Timp de 18 luni, Chaplin a realizat 12 filme considerate de mulți capodoperele sale, printre care se numără One A.M. (1916), The Rink (1916), The Vagabond (1916) și Easy Street (1917). Tot în 1917, el s-a confruntat pentru prima dată cu atacuri din partea presei, fiind criticat pentru refuzul de a se înrola în Primul Război Mondial. Ca răspuns, actorul a sprijinit efortul de război, participând la campanii de strângere de fonduri dedicate armatei americane.
Odată cu 1918, Chaplin a început colaborarea cu First National Film Corporation, care i-a oferit un milion de dolari pentru a realiza opt scurtmetraje, cum ar fi Shoulder Arms (1918) și The Pilgrim (1923), alături de primul său lungmetraj în rol principal, The Kid (1921), în care Jackie Coogan interpretează rolul copilului salvat și ajutat de Little Tramp. Perfecționist până în cele mai mici detalii, Chaplin a început să investească din ce în ce mai mult timp în pregătirea și realizarea fiecărui film, istoricii sugerând că accentul tot mai pronunțat pe componenta dramatică reflectă eforturile de a-și demonstra talentul și seriozitatea în fața intelectualilor și criticilor de film.
Între 1923 și 1929, el a realizat doar trei lungmetraje: A Woman of Paris (1923), pe care l-a regizat, dar în care nu a jucat, fiind singurul său film dramatic, care explorează teme precum sacrificiul, dorința de a scăpa de sărăcie și dilema morală a renunțării la iubirea adevărată pentru o viață mai bună, The Gold Rush (1925), considerat astăzi o capodoperă datorită scenelor iconice, cum ar fi cea în care eroul este nevoit să mănânce un pantof pentru a supraviețui, și The Circus (1928), care îmbină perfect umorul fizic caracteristic stilului său unic cu teme profunde despre natura umană. Cele trei au fost distribuite și promovate de United Artists, compania fondată de Chaplin, Douglas Fairbanks, Mary Pickford și regizorul D.W. Griffith în 1919.
să mănânce un pantof pentru a supraviețui, cu teme profunde despre natura umană. Cele trei au fost distribuite și promovate de apariția
secvențele de dialog. Cu toate că producțiile sonore au devenit predominante după 1929, în 1931, Chaplin a lansat City Lights ca film mut.
Avându-l în prim-plan pe Little Tramp, îndrăgostit de o fată nevăzătoare (Virginia Cherrill) căreia jură să-i redea vederea, proiectul, care include doar coloana sonoră compusă și dirijată de Chaplin, a reprezentat un succes uriaș, înregistrând încasări de peste 5 milioane de dolari și fiind considerat unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată.
În Modern Times (1936), următoarea peliculă semnată de el, Chaplin a început să integreze efecte sonore, muzică și câteva fragmente de dialog. Jucând rolul unui muncitor anonim dintr-o fabrică, dezumanizat de sarcina mecanică și repetitivă pe care trebuie să o îndeplinească, pentru prima și ultima dată, personajul său a căpătat o voce prin intermediul unui cântec absurd, fredonat într-o limbă inventată. Acesta a fost ultimul lungmetraj mut produs la Hollywood și, totodată, ultima apariție a personajului The Little Tramp.
directă satiră politică realizată de Chaplin
The Great Dictator (1940) reprezintă cea mai directă satiră politică realizată de Chaplin și, în același timp, primul său film sonor. Tonul marchează o îndepărtare de stilul obișnuit, aducându-i și singura nominalizare la Premiile Oscar din
Stăpânind arta pantomimei, Chaplin a fost neliniștit de apariția sunetului în filme după ce, în 1927, Warner Bros. au lansat Jazz Singer, primul lungmetraj cu sunet sincronizat pentru
The cu
nominalizare la Premiile Oscar din carieră.
Astăzi, „
Little Tramp rămâne un simbol universal al umanității, rezilienței și compasiunii, iar moștenirea lui artistică încă influențează generații de cineaști și spectatori din întreaga lume: Râsul este antidotul, alinarea, încetarea durerii.”
Vara, Clujul o ține din festival în festival. Primul la catalog e TIFF, ajuns la ediția cu numărul 24. Peste 200 de filme vor defila pe zecile de ecrane din oraș între 13 și 22 iunie. O ocazie numai bună să-ți iei o pauză de la rutina zilnică și să te cufunzi, deopotrivă, în scaunul din sala de cinema și în sutele de povești care se derulează pe marile ecrane timp de zece zile.
Startul acestui maraton cinematografic se dă pe 13 iunie cu filmul de deschidere Christy, lungmetrajul de debut al regizorului Brendan Canty. Filmul extinde povestea din scurtmetrajul omonim lansat în 2019, avându-l din nou în rol principal pe actorul Danny Power. Dacă numele regizorului nu vă zice nimic, atunci căutați pe YouTube videoclipul Take Me to ChurchHozier. Printre cele mai așteptate filme ale acestei ediții se numără Dreams, al norvegianului Dag Johan Haugerud, laureat cu Ursul de Aur la Berlinale 2025. Filmul încheie trilogia începută cu Sex și Love, iar la Cluj vor rula toate trei. Și pentru că visele vin în forme diferite, TIFF aduce și Dreams, în care regizorul Michel Franco abordează cu o forță rară tema migrației și a relațiilor de putere dintre SUA și Mexic. Deja familiar publicului TIFF după ce a fost prezent la festival în 2023, Franco revine cu un film puternic, avându-i pe actrița americană Jessica Chastain și pe balerinul mexican Isaac Hernández în rolurile principale.
În programul ediției din acest an se regăsește, desigur, filmul lui Radu Jude, Kontinental ’25, realizat la Cluj,
care explorează, prin ochii unui executor judecătoresc, tragediile generate de avântul imobiliar care vizează persoanele vulnerabile. În cadrul secțiunii Smart7, o selecție de șapte filme realizate de cineaști tineri, va fi proiectat, în premieră, Interior zero, al doilea lungmetraj al lui Eugen Jebeleanu după multi-premiatul Câmp de maci Cum la TIFF este loc întotdeauna pentru noi descoperiri, ediția din 2025 propune în cadrul secțiunii 3x3 filme esențiale a trei regizori contemporani: Rodrigo Cortés (Spania), Rainer Sarnet (Estonia) și Adilkhan Yerzhanov (Kazahstan). Aceștia vor fi prezenți la Cluj și vor participa la discuții și întâlniri cu publicul. Pe lângă filmele din selecție, multe dintre ele premiate sau prezentate în marile festivaluri internaționale din 2024-2025 (Cannes, Karlovy Vary, Veneția, San Sebastián, Sundance și Berlin), TIFF aduce o serie de cine-concerte cu muzică live (Aurora, Steamboat Bill, Jr., The Peasants, Amadeus LIVE), concerte, expoziții și multe alte experiențe culturale de neratat.
Karate Kid: Legende
PREMIERA 6 IUNIE
Titlu original: Karate Kid: Legends
Regia: Jonathan Entwistle
Cu: Ralph Macchio, Jackie Chan, Joshua Jackson, Shaunette Renée Wilson, Ben Wang
Gen: Acțiune, Aventuri
Durata: 84 de minute
Distribuit de: InterComFilm Distribution
Premieră în România: 6 iunie 2025
Cum să îți dresezi dragonul
PREMIERA 13 IUNIE
Titlu original: How to Train Your Dragon
Regia: Dean DeBlois
Cu: Mason Thames, Nico Parker, Gerard Butler, Julian Dennison, Gabriel Howell
Gen: Acțiune, Aventuri
Durata: 125 de minute
Distribuit de: Ro Image 2000
Premieră în România: 13 iunie 2025
Titlu original: Elio
Regia: Adrian Molina, Madeline Shara an, Domee Shi
Cu: America Ferrera, Yonas Kibreab, Zoe Saldana
Gen: Animație, Aventuri
Durata: 90 de minute
Distribuit de: Forum Film România
Premieră în România: 20 iunie 2025
28 de ani
IUNIE „Kontinental ’25
Titlu original: 28 Years Later
Regia: Danny Boyle
Cu: Aaron Taylor-Johnson, Ralph Fiennes, Jodie Comer, Jack O’Connell
Gen: Horror, Thriller
Durata: 126 de minute
Distribuit de: InterComFilm Distribution
Premieră în România: 20 iunie 2025
PREMIERA
IUNIE
Titlu original: Kontinental ‚25
Regia: Radu Jude
Cu: Eszter Tompa, Marius Damian, Ilinca
Manolache, Șerban Pavlu, Annamária Biluska, Oana Mardare
Gen: Comedie, Dramă
Durata: 100 de minute
Distribuit de: Independența Film
Premieră în România: 20 Iunie 2025
Titlu original: Den stygge stesøsteren
Regia: Emilie Blichfeldt
Cu: Lea Mathilde Skar-Myren, Thea Næss, Ane Dahl Torp, Flo Fagerli, Isac Calmroth
Gen: Comedie, Dramă, Horror
Durata: 105 minute
Distribuit de: Cay Films
Premieră în România: 20 iunie 2025
Titlu original: En fanfare
Regia: Emmanuel Courcol
Cu: Benjamin Lavernhe, Pierre Lottin, Sarah Suco
Gen: Comedie
Durata: 103 minute
Distribuit de: Independența Film Premieră în România: 27 iunie 2025
Titlu original: Dreams
Regia: Dag Johan Haugerud
Cu: Ane Dahl Torp, Anne Marit Jacobsen, Selome Emnetu, Silje Breivik, Ella Øverbye
Gen: Dramă
Durata: 110 minute
Distribuit de: Bad Unicord
Premieră în România: 4 iulie 2025
Titlu original: M3GAN 2.0
Regia: Gerard Johnstone
Cu: Jemaine Clement, Allison Williams, Ivanna
Sakhno, Violet McGraw, Amie Donald, Jenna Davis
Gen: Horror, SF, Thriller
Durata: 119 minute
Distribuit de: Ro Image 2000
Premieră în România: 27 iunie 2025
După mai mult de patru decenii de la primul Karate Kid, al şaselea film din populara franciză, Legende, are premiera în cinematografe pe 6 iunie şi îşi propune să conecteze precedenta producţie - cea din 2010, cu Jaden Smith în rolul învăţăcelului pregătit de Jackie Chan - cu universul devenit familiar încă din anii ’80 şi, în acelaşi timp, să continue firul evenimentelor descrise în serialul Cobra Kai, printr-o poveste de acţiune foarte fresh, care mixează tehnicile de kung fu ale iconicului Chan şi stilul originalului “karate kid” Ralph Macchio, reuniţi ca mentori ai unui tânăr luptător din Beijing care se mută în State împreună cu mama lui şi vrea să se înscrie la o super-competiţie de arte marţiale din New York.
Ben Wang, cunoscut din serialul
Disney American
Born Chinese, interpretează rolul lui
Li Fong, adolescent care, odată relocat din China, are dificultăţi în a-şi face prieteni în Big Apple şi tânjeşte după mediul practicanţilor de arte marţiale, de care rămâne legat în pofida interdicţiilor impuse de maică-sa (Ming-Na Wen
- The Mandalorian, Mulan). Interesat să participe la un concurs important, de care află prin intermediul unei fete newyorkeze, Mia (Sadie Stanley), Li începe să se antreneze cu unchiul său, nimeni altul decât...
www.zilesinopti.ro
Mr. Han (Jackie Chan), care ajunge însă la concluzia că kung-fuul pe care-l practică el este insuficient, iar junele trebuie să deprindă şi “calea Miyagi” (cea arătată nouă pe ecran în 1984, odată cu “wax on, wax off ”), aşa că îl convinge pe... Daniel LaRussso (Ralph Macchio), devenit sensei în L.A., să străbată toată ţara pentru a-l pregăti la rândul său pe discipol în tehnicile de karate.
Interesant este că în Karate Kid: Legende mai apare şi un al treilea fel de luptă, pentru că tatăl Miei, Victor (Joshua Jackson, actor cunoscut din
seriale precum Fatal Attraction sau Fringe), este un fost boxer care se vede nevoit să revină în ring în încercarea de a-şi salva pizzeria, dar, în ansamblu, esenţial rămâne faptul că, dincolo de spectaculozitatea coregrafiilor din scenele de acţiune, filmul conservă spiritul care a făcut franciza atât de apreciată, iar aventura lui Li este centrată în fondul său pe revalorizarea familiei şi a comunităţii. Totul se aşează pe conexiunile emoţionale profunde, evaluate însă în conjunctura competiţiei sportive, din care nu are cum să lipsească, evident, animozitatea şi eternul “bad guy”, aici interpretat de Aramis Knight (Ms. Marvel). În concluzie, chiar dacă nu vă atrag în mod deosebit filmele cu arte marţiale, Karate Kid: Legende este o poveste pe care merită realmente să o descoperiţi în sala de cinema.
Legende, noul film din populara franciză Karate Kid, regizat de către Jonathan Entwistle, aduce din nou pe marile ecrane, începând din 6 iunie, tandemul format din super-popularii
Jackie Chan şi Ralph Macchio, care intră din nou în pielea personajelor
Mr. Han şi Daniel LaRusso într-o poveste de familie cu şi despre artele marţiale - kung fu şi karate -, de această dată din postura de antrenori ai tânărului interpretat de către Ben Wang, care se pregăteşte pentru o importantă competiţie din New York. Prin amabilitatea InterCom Film, distribuitorul acestei captivante producţii, am obţinut în exclusivitate câteva detalii chiar de la iconicul JACKIE CHAN (Drunken Master, Shanghai Noon, Rush Hour), primul actor chinez recompensat cu un premiu Oscar onorific pentru realizările sale remarcabile în industria cinematografică. [I.B.]
Jackie, de ce ţi-ai dorit să revii în rolul lui Mr. Han?
Jackie Chan: Publicul. Publicul este cel care şi-a dorit să se întoarcă din cauza lui Karate Kid. Primul film din seria Karate Kid a fost lansat cu 40 de ani în urmă şi s-a bucurat de un mare succes. Toată lumea l-a apreciat, aşa că am rămas în căutarea unei alte poveşti de calitate care să ducă totul mai departe şi, întrun final, atunci când cei de la Sony m-au contactat ca să îmi arate scenariul, am văzut că povestea este scrisă chiar cum trebuie!
Când ai făcut cunoştinţă cu Ben [Wang], ce-ai gândit despre el? Ar fi putut fi el următorul ‘karate kid’?
JC: L-am căutat pe întreaga planetă pe următorul Karate Kid, fiindcă nu este un rol simplu şi aveam nevoie de cineva care să fie un bun actor, dar să ştie şi karate, să poată lupta, să accepte să sufere de pe urma încercărilor fizice, pentru că avem de-a face cu un film de acţiune cu scene foarte dure şi este nevoie de antrenamente intense pentru a atinge nivelul de performanţă cerut.
Când am vizionat filmulețul trimis de Ben pentru proba de casting am fost realmente impresionat deopotrivă de cât de bine juca şi lupta, aşa că, da, m-am gândit de-atunci că el ar putea fi alesul nostru! Am ajuns apoi faţă în faţă şi am făcut cu el o repetiţie a unei scene de acţiune destul de dificile, precum şi o bucată dintr-un antrenament şi având posibilitatea să discut cu el, am descoperit că vorbeşte la fel de bine engleza şi dialectul mandarin.
L-am observat atent după aceea cum se antrena cu echipa noastră de cascadori şi am remarcat cum Ben a fost mereu foarte relaxat pe set, atât în scenele de acţiune, cât şi în cele dramatice. După ce am lucrat cu el timp de câteva săptămâni, miam întărit părerea - Ben este foarte creativ, foarte inteligent şi chiar amuzant. De fapt, uitându-mă la el, mă văd pe mine însumi atunci când eram mic. Aşa eram şi eu, încontinuu mă mişcam, săream, învăţam mereu, eram neobosit. După ce l-am urmărit luptând pe parcursul câtorva zile, am ştiut că este perfect pentru rolul acesta.
Cum a mers colaborarea cu Ralph Macchio? Ca Daniel LaRusso, trebuie să fi fost interesant să amesteci cele două lumi.
JC: Da! Ralph Macchio este un actor bun şi vede lucrurile la fel ca mine. De fapt, noi ne-am cunoscut în 2010, chiar la premiera filmului The Karate Kid, iar a doua oară când ne-am întâlnit am avut posibilitatea să interacţionăm mai mult, iar eu am constatat că ne înţelegem foarte bine fără niciun efort. Ralph înţelege la fix ce vreau eu să fac şi ce spun. Mi-a făcut mare plăcere să lucrăm împreună, este un actor super-profesionist şi am colaborat perfect.
Ai fost atras de viziunea regizorală asupra poveştii?
JC: Da, pentru că Jonathan Entwistle este o persoană foarte cool – el are un vibe cool, cu freza şi cu ochelarii şi cu atitudinea lui şi de la bun început, am ştiut că filmul va ieşi la fel de cool precum personalitatea lui, pur şi simplu nu se putea altfel. Personal, îmi place faptul că filmul aduce împreună cele două lumi ale artelor marţiale – kung-fu şi karate.
w ww.zilesinopti.ro
Jackie, creezi pe set o infuzie de energie. E important pentru tine ca fiecare dintre cei implicaţi să simtă vraja realizării unui film?
JC: Sigur că este important ca toată lumea să participe la magia facerii unui film şi de aceea vreau să-i cunosc personal pe toţi cei care lucrează la producţie, până la ultimul figurant. Ei sunt pe platou toată ziua, filmăm laolaltă dublă după dublă şi bineînţeles că se mai şi plictisesc, iar atunci când se întâmplă asta le cânt câte-o melodie, le ridic moralul, îmi place să readuc energia în echipă. Asta este ceea ce face un film bun, nu fiecare individ în parte – eu pot să fiu foarte bun în felul meu, Ralph la fel, Ben la fel, dar echipa este cea care aduce energia cea bună şi doar aşa poate ieşi un film care să placă.
Cu ce speri că va rămâne publicul după vizionarea filmului?
JC: Cu respectul faţă de acţiune. Respect faţă de artele marţiale. Respect faţă de spiritul acestora. Astfel consider eu că trebuie transmis mesajul pe care îl port eu în film.
De ce crezi că spectatorii ar trebui să vadă Karate Kid: Legende în cinematografe?
JC: Filmul spune o poveste care aduce împreună două familii care îşi au, fiecare, o îndelungată istorie. Membrii acestor familii sunt obişnuiţi să facă faţă provocărilor şi să-şi înfrunte propriile probleme şi, într-un final, se aliază pentru a depăşi împreună încercările cu care se confruntă, transformând “problema mea” în “problema noastră”. Iar în ziua de azi, în lumea în care trăim acum, nu există nimic mai de preţ decât armonia şi colaborarea dintre oameni.
Pentru cine a vizionat deja Babardeală cu bucluc sau porno balamuc (2021) și Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii (2023), cel mai nou film al regizorului Radu Jude, Kontinental ’25, pare să continue firesc o serie imaginară construită în jurul acelorași preocupări tematice și stilistice. Avem din nou în primplan un personaj feminin care navighează prin jungla urbană, de această dată în Cluj-Napoca, orașul despre care se spune că își construiește strălucirea pe suferința celor mai vulnerabili locuitori, într-un peisaj marcat de o dezvoltare imobiliară fără precedent în România.
Dacă în filmele anterioare am descoperit performanțele memorabile ale actrițelor Katia Pascariu și Ilinca Manolache, în Kontinental ’25, Jude o aduce în prim-plan pe Eszter Tompa. Ea o interpretează pe Orsolya, un executor judecătoresc din Cluj, a cărei rutină profesională este zguduită în urma unei evacuări care se sfârșește tragic, cu sinuciderea unui om fără adăpost (Gabriel Spahiu). Acest moment îi declanșează o criză morală profundă, care o obligă să-și confrunte rolul într-un sistem dezumanizant.
Confruntarea cu propriile limite etice se traduce într-o serie de reacții și decizii care reverberează subtil, dar profund, în viața Orsoylei. În primul rând
www.zilesinopti.ro
imposibilitatea, pe alocuri absurdă, chiar comică, de a mai suporta prezența caloriferelor la birou sau acasă, pe care ajunge să le acopere sau să le evite obsesiv, din cauza modului în care s-a produs tragedia. Refuzul intimității conjugale, decizia de a nu-și însoți familia în excursia mult așteptată în Grecia, gândul de a demisiona, încercările de a compensa moral prin donații către ONG-uri sunt doar câteva dintre formele prin care Orsolya
încearcă să recâștige un sens moral într-o realitate cinică. În același timp, instabilitatea ei interioară o conduce spre o relație sexuală impulsivă cu un fost student la drept devenit livrator (Adonis Tanța) și o plasează în mijlocul unor conversații incomode despre tensiunile istorice și identitare dintre români și maghiari în Transilvania.
Filmat în doar 11 zile, cu un iPhone, Kontinental ’25 captează cu un realism necosmetizat Clujul, alternând între cadre recognoscibile, precum Piața Unirii, Parcul Cetățuia sau Cinema ARTA și imagini care juxtapun orașul vechi cu cel nou, fiind o reflecție lucidă asupra inegalităților și marginalizării din societatea contemporană. Premiat cu Ursul de Argint pentru „Cel mai bun scenariu” la Berlinale 2025, filmul va putea fi văzut în cinematografele din toată țara începând cu 20 iunie.
25
„După 28 de ani” Apocalipsa nu se termină
După mai bine de două decenii de așteptare, una dintre cele mai populare francize Horror britanice revine cu 28 Years Later / După 28 de ani, iar filmul reunește echipa din spatele primei ecranizări din serie – regia lui Danny Boyle și scenariul scris de Alex Garland – ceea ce este, în sine, un eveniment cinematografic. Împreună, cei doi par hotărâți să ducă moștenirea unei serii cult într-o nouă direcție, una mai personală, mai intensă și, fără îndoială, mai actuală.
Noua poveste începe pe o insulă izolată, la 28 de ani după izbucnirea virusului Rage, care a devastat Marea Britanie. Isla (Jodie Comer), Jamie (Aaron Taylor-Johnson) și fiul lor Spike (Alfie Williams) trăiesc într-o aparentă liniște, dar când circumstanțele îi obligă să părăsească insula și să se întoarcă pe continent, descoperă o lume care nu doar că nu s-a vindecat, ci a evoluat într-un mod straniu și înfricoșător. Infectații nu mai sunt singura amenințare –violența și haosul au fost preluate de oameni care s-au adaptat la o realitate post-apocaliptică în moduri neliniştitoare.
Pentru cei care au crescut cu imaginile șocante din 28 Days Later (2002) sau cu atmosfera sufocantă din 28 Weeks Later (2007), acest ultim capitol funcționează ca o punte între familiar și noutate. Primul
www.zilesinopti.ro
film, în care Cillian Murphy cutreiera prin Londra pustie, a redefinit zombie-ul modern, transformându-l într-o figură sprintenă și terifiantă, alimentată de o furie irațională. Continuarea, regizată de Juan Carlos Fresnadillo, a adus o perspectivă mai militarizată cu tentă de Thriller politic. 28 Years Later adaugă un nou strat: drama intimă a unei familii care încearcă să supraviețuiască.
Distribuția este un mix de staruri consacrate și nume promițătoare. Comer aduce profunzime personajului său, în timp ce Taylor-Johnson oferă o interpretare sinceră, iar Ralph Fiennes încarnează un personaj cu potențial emblematic. Fanii seriei vor fi și mai entuziasmați să afle că Cillian Murphy revine într-un rol misterios, confirmând legătura directă cu
filmul original și alimentând speculațiile legate de un potențial nou arc narativ.
Unul dintre cele mai discutate aspecte ale producției este alegerea de a filma parțial cu o versiune adaptată de iPhone 15 Pro Max, ceea ce nu e doar un experiment stilistic, ci o decizie menită să aducă un nivel nou de imersiune și intimitate. Boyle folosește această tehnică pentru a construi o estetică brută, apropiată de documentar, care sporește tensiunea și face ca întreaga experiență să pară mai reală. După 28 de ani (premiera: 20 iunie), poate una dintre cele mai ambițioase reveniri din zona Horror, este o continuare a unei francize care a știut mereu să fie cu un pas înaintea vremurilor, iar în peisajul actual al blockbusterelor repetitive este deja o victorie.
C„Cum să-ţi dresezi dragonul”
ând, în 2010, DreamWorks lansa prima animație How to Train Your Dragon, puțini ar fi pariat că un desen animat despre vikingi care învață să nu mai omoare dragoni va deveni o trilogie clasică. Dar și un benchmark emoțional și o poveste de referință pentru întreaga generație crescută în jurul relației dintre un puști cu idei neconvenționale și un dragon cu ochi umezi și suflet de cățel. Acum, la mai bine de 15 ani distanță, Hiccup și Toothless revin. De data asta nu în culori intense de animație, ci în carne, oase și solzi. Sau, mai corect spus, în versiune live-action — o reinterpretare vizuală care promite emoție brută, realism spectaculos și, desigur, același sentiment de evadare în acest univers imaginar. Filmul, regizat tot de Dean DeBlois (arhitectul întregii trilogii animate), păstrează ADN-ul poveștii originale, dar îl transferă într-o lume mult mai tangibilă, cu decoruri reale, lumini filtrate prin cețuri nordice și dragoni care, deși generați digital, pare că au greutate, textură și... miros de ființe mitologice care ți-ar putea invada curtea blocului la apus.
Povestea e, în mare parte, cea cunoscută: Hiccup, un adolescent timid din insula Berk, nu se încadrează în tiparul bărbăției vikinge tradiționale — nu-i place să vâneze, să urle sau să se bată. În schimb, e curios, blând și mult mai interesat de cum funcționează lucrurile decât de cum pot fi distruse. Când dă peste un Night Fury rănit – cea mai temută și rară specie de dragon
– în loc să-l omoare, Hiccup face ceva ce nu se învață în taberele de vânătoare: îl salvează. Îi dă un nume (Toothless), îl îmblânzește (sau mai degrabă se îmblânzesc reciproc) și pornește, alături de el, într-o revoluție lentă, dar inevitabilă.
În noul film, Hiccup este jucat de Mason Thames, cunoscut pentru The Black Phone, iar Nico Parker (da, fiica Thandiwei Newton) o interpretează pe Astrid, vikinga curajoasă care nu doar că-l înfruntă pe Hiccup, dar îi și fură inima. Gerard Butler revine - cu vocea sa de carismă ruginită, dar de data asta și cu fizicul său impozant - în rolul tatălui autoritar, Stoick, iar Nick Frost (pe care-l știţi din Shaun of the Dead) devine Gobber, mentorul care-și pierde repede cumpătul, dar care e și plin de afecțiune. Printre actorii noi se numără Julian Dennison, Ruth Codd și Bronwyn James, aducând diversitate și dinamism unei distribuții care pare să îmbine perfect gravitatea cu umorul.
Irlanda de Nord devine Berk. Din nou. Dar altfel.
Filmările s-au desfășurat în peisajele naturale din Irlanda de Nord — locuri care par scoase direct din mințile poeților scandinavi: dealuri verzi, stânci dramatice, ceruri joase. DeBlois a mizat pe realism nu doar în decoruri, ci și în tehnologie. Toothless a fost recreat cu ajutorul celor de la Framestore și DNEG — două dintre cele mai premiate studiouri de efecte vizuale din lume, responsabile de CGI-ul din Gravity, Interstellar sau Guardians of
the Galaxy. Asta înseamnă că dragonii nu vor fi doar credibili, ci aproape palpabili, cu ochi care clipesc lent și expresii care trădează o inteligență emoțională greu de „animat”. Este o mișcare curajoasă din partea Universal Pictures — să refacă un clasic modern în plin boom al inteligenței artificiale și în mijlocul unei industrii care se teme de remakeuri ca de molimă. Dar How to Train Your Dragon nu este doar un film pentru copii, ci un mit contemporan despre ce înseamnă să-ți alegi propriul drum, chiar și atunci când întreaga lume îți spune să o iei în direcția total opusă.
Lansarea e programată pentru 13 iunie, în formate precum RealD 3D și IMAX, după o avanpremieră exclusivă la CinemaCon. Însă, încă de pe acum se discută despre o continuare, cu o dată de lansare estimată pentru 2027 — un semn clar că studiourile mizează nu doar pe nostalgie, ci pe o regenerare autentică a brandului, poate chiar cu spin-off-uri și seriale. Pentru cei care au crescut odată cu Hiccup, filmul e o reîntoarcere la emoțiile pure ale copilăriei. Pentru generațiile care abia îl descoperă, e o invitație la visare fără ironie și la eroi care nu au nevoie de superputeri, ci doar de curaj, empatie și o pereche de aripi (sau două). Într-o eră a cinismului digital și a blockbusterelor deloc memorabile, How to Train Your Dragon are toate șansele să fie un film rar: unul care chiar contează. Cu dinți. Și mai ales cu inimă.
Un copil obișnuit. O teleportare neașteptată. Un univers întreg care crede că el este... liderul Pământului! Pregătește-te pentru Elio, cea mai nouă producție animată de la Pixar, o aventură cosmică ce te va propulsa direct în inima unei galaxii necunoscute, unde un băiețel de 11 ani trebuie să-și descopere adevărata valoare într-o situație intergalactică suprarealistă. Dintr-o dată, banala lui pasiune pentru spațiu devine o realitate copleșitoare, transformându-l, fără voia lui, în ambasadorul planetei noastre. Cine ar fi crezut că salvarea universului ar depinde de un copil atât de nepregătit?
O călătorie cosmică și o poveste despre identitate și descoperire
Elio Solis, un băiat de 11 ani cu o imaginație debordantă, este teleportat accidental în „Communiverse”, o organizație interplanetară plină de creaturi extraterestre excentrice. Aici, printr-o confuzie hilară, băiețelul este luat drept reprezentantul sau, mai exact, ambasadorul întregului său univers de către băștinași. Dintr-o dată, Elio se trezește prins într-o dilemă fără precedent: cum să gestioneze această criză intergalactică și cum să formeze legături cu diverse forme de viață extraterestre, în timp ce încearcă să nu-și dea de gol identitatea și să își găsească locul în acest haos cosmic?
Deși total nepregătit pentru o asemenea presiune, Elio trebuie să-și facă prieteni printre noii săi colegi extratereștri și să-și împlinească destinul suprem pe care universul pare să i-l fi
pregătit. Astfel, animația marca Pixar se dovedește a fi o poveste clasică de tipul „copilul subestimat care reușește și își dovedește adevăratul potențial”, doar că are o abordare modernă, specifică metaversului, unde mizele sunt mai mari ca niciodată.
Elio este cel de-al 29-lea lungmetraj al Pixar, o animație originală ce promite să impresioneze atât prin poveste, cât și prin stilul vizual. Regia îi aparține unei echipe talentate: Madeline Sharafian (cunoscută pentru Burrow), Domee Shi (regizoarea scurtmetrajului Bao și a filmului Turning Red) și Adrian Molina (co-scenarist/coregizor la Coco), cu Mary Alice Drumm (Coco) în rol de producător. Această combinație de viziuni aduce o sensibilitate emoțională profundă, specifică Pixar, îmbinată cu elemente vizuale inovatoare.
Stilul vizual poate fi descris ca fiind o combinație între expresivitatea din Turning Red și Luca și construcția detaliată a lumii din Wall-E și Soul. Astfel, Communiverse este prezentat ca un spațiu feeric, inspirat de adâncurile oceanului, plin de culori neon și creaturi excentrice. Aici, personajelor le-a fost atribuit un design de tip extraterestru, ce variază de la forme abstracte la figuri mai recognoscibile pentru a crea o conexiune emoțională.
Un alt element important în crearea personalității acestui film este muzica. Compusă de Rob Simonsen (cunoscut pentru The Way Back, Ghostbusters: Afterlife), coloana sonoră a fost gândită cu scopul de a fi o experiență în sine, combinând elemente electronice și orchestrale pentru a reflecta diversitatea lumii intergalactice. Cu influențe din clasice SF precum Alien și Contact, Elio promite o experiență cinematografică unică și profundă, descrisă de The Guardian drept „cea mai sălbatică aventură Pixar de până acum”.
Chiar dacă în cele mai multe săli de cinema filmul va fi proiectat în versiunea dublată în limba română, având un public format preponderent din copii, Elio va putea fi vizionat și în versiunea originală subtitrată, iar această variantă aduce un plus de valoare prin vocile unor actori celebri, precum Yonas Kibreab în rolul protagonistului Elio, Zoe Saldaña în rolul Olgăi, mama băiatului (cunoscută pentru rolurile sale din Avatar și Guardians of the Galaxy) sau Brad
w ww.zilesinopti.ro
Garrett (un actor de comedie veteran cu o voce inconfundabilă).
Un alt aspect interesant în evoluția proiectului
Elio este schimbarea de ton a poveștii. Primul teaser lansat în 2023 sugera o direcție mai întunecată, cu accente aproape horror-SF, care aminteau de filme precum Alien și The Thing. Creaturile extraterestre erau prezentate ca fiind stranii și potențial amenințătoare, iar atmosfera generală era misterioasă și tensionată. Cu toate acestea, noul trailer lansat în martie 2025 vine cu o schimbare radicală: tonul este mai cald, mai jucăuș, iar accentul cade pe aventura inițiatică a copilului și conexiunile emoționale. Creaturile sunt acum colorate, simpatice, iar tema principală este descoperirea de sine și prietenia. Această schimbare reflectă viziunea regizorală ajustată și dorința de a păstra sensibilitatea clasică Pixar, dar într-un context vizual și narativ neobișnuit.
Nu rata simpatica și intergalactica aventură a lui Elio în cinematografele din România, începând cu 20 iunie. Această călătorie plină de umor, emoție și descoperiri uluitoare te va face să te întrebi: cine suntem noi cu adevărat și unde ne este locul în acest univers infinit?
„M3GAN 2.0” Când algoritmul decide cine trăiește
În 2022, M3GAN a redefinit păpușa malefică pentru era digitală: o combinație de dans viral, gelozie și crime justificate prin protocoale de siguranță. Acum, în M3GAN 2.0, păpușa cu ochi de porțelan și intenții programate prin cod revine. Mai precisă. Mai sofisticată. Mai periculoasă. Dacă Chucky era un psihopat în miniatură, M3GAN e o platformă de control emoțional cu acces la rețea. Și vine după tine.
Într-o lume în care Alexa îți ascultă toate discuțiile, iar Siri învață obiceiurile tale de somn, M3GAN 2.0 nu mai pare atât de SF. Pare o evoluție inevitabilă și cu atât mai horror.
Regizat din nou de Gerard Johnstone și scris de Akela Cooper, filmul continuă acolo unde prima parte ne-a lăsat cu mâna tremurând pe cutia de popcorn. Gemma (Allison Williams) a devenit între timp nu doar o inventatoare genială, ci și o voce de încredere în etica AI. Dar lumea n-a învățat nimic. Cady (Violet McGraw) e acum adolescentă, iar odată cu vârsta vine și o altă nevoie: aceea de independență. Exact lucrul pe care M3GAN nu-l tolerează. În același timp, într-o corporație lipsită de scrupule (a se citi: normală), prototipul M3GAN este reinventat sub un nou branding: Amelia. Nu e pentru joacă. E pentru război. Doar că tehnologia are memoria lungă și limitele scurte.
www.zilesinopti.ro
Când lucrurile scapă de sub control – și evident că o fac – singura soluție e să reactivezi cea mai letală jucărie care a dansat vreodată pe TikTok: M3GAN. Doar că de data asta, n-a venit doar să protejeze. A venit să pedepsească, să se răzbune. Aceeași Amie Donald revine în rolul fizic al păpușii cu mișcări care amintesc mai mult de un asasin decât de o jucărie. Jenna Davis reia vocea –blândă, liniștitoare, inumană. În distribuție intră și Ivanna Sakhno (în rolul noii creații, Amelia), Jemaine Clement, Aristotle Athari și Timm Sharp – un mix bine dozat de tensiune, ironie și paranoia digitală.
Iar pentru fanii Horror-ului cu pedigree, conexiunea
cu Child’s Play rămâne clară: dacă Chucky era un asasin cu gusturi trashy, M3GAN e varianta couture. Chucky te ucidea pentru că era rău. M3GAN o face pentru că așa spune protocolul. Și pentru că tu ai greșit. Cu siguranță ai greșit. Deci, pregătește-te pentru un film care, deși rămâne în zona PG-13, știe exact cum să-ți bage o sămânță de îndoială în minte și să-o lase să-ți crească acolo. M3GAN 2.0 nu are nevoie de litri de sânge. Are nevoie de două replici și un zâmbet. Și te va face să-ți întrebi frigiderul dacă e conectat la internet. Lansarea are loc pe 27 iunie
„Dreams - Jurnalul primei iubiri” O privire tandră asupra dragostei și vieţii
Filmul care a câștigat Ursul de Aur la Berlinale sosește în cinematografele din România. DreamsJurnalul primei iubiri, regizat de Dag Johan Haugerud, prezintă un moment important din viața oricărui adolescent și diversele moduri prin care adulții gestionează aceste schimbări în viața copiilor și nepoților lor.
Filmul ne-o prezintă pe Johanne, o tânără de 17 ani, plină de ambiție și pasiune pentru scris și citit, dar care se simte nefericită și pierdută, fără un scop în viață. Totul se schimbă atunci când o nouă profesoară sosește la liceu, iar aerul ei este atât de fermecător și cald, încât Johanne nu poate decât să se îndrăgostească nebunește. Această adorație stârnește în sufletul tinerei o dorință arzătoare de a scrie și începe să înscrie într-un jurnal toate aceste momente pe care le trăiește alături de profesoara ei, Johanna, și sentimentele pe care i le provoacă.
Însă această dragoste se transformă într-o obsesie, iar atunci când se simte evitată sau de parcă afecțiunea ei
www.zilesinopti.ro
nu este împărtășită, Johanne devine deprimată. Mama și bunica Johannei devin îngrijorate de starea tinerei, însă Johanne îi mărturisește bunicii sale, Karin, și îi arată jurnalul și scrieriile ei; acolo unde și-a așternut cele mai intime gânduri și arzătoare dorințe. Bunica, surprinsă de cele scrise, dar și de talentul nepoatei sale, îi arată jurnalul și mamei sale, Kristin, care nu știe cum să reacționeze la evenimentele descrise de către fiica sa.
De aici, filmul devine atât o explorare a dragostei și tânjirii adolescentine, cât și o privire asupra adulților care încearcă să deslușească adevărul - dacă Johanne a
fost sinceră în scrierile ei sau a fabricat momente pentru a-și liniști inima frântă - și să gestioneze acest pas important și emoționant din viața tinerei. Într-un interviu la Teddy Awards, Haugerud a explicat că: „Filmul este o explorare a sexualității și identității în diferite stadii ale vieții. Dacă identitatea noastră, lucrurile care ne definesc, sunt lucruri cu care ne naștem sau pe care ni le asumăm odată ce ne maturizăm.”
În cele din urmă, Dreams - Jurnalul primei iubiri reușește să ne prezinte o primă dragoste, plină de tandrețe și tristețe sinceră, în care trei generații de femei se regăsesc și vorbesc despre sentimentele lor fără sfială. Filmul sosește în cinematografe din 4 iulie și va fi distribuit de Bad Unicorn.
PAGINA 35
Sponsor principal:
„Common
Effects” sau de ce prefer animaţiile
Toată lumea vorbește despre cel mai recent sezon din The Last of Us și pare că alte seriale nu mai există pe pământ. Cum interesul meu pentru noile aventuri din universul post-apocaliptic plin de zombie a dispărut cam după al doilea episod, am rămas pe MAX, cam singura platformă de streaming căruia i-am rămas fidel, și am dat cu ochii de ceva nou. Nu e o surpriză prea mare că de multe ori aleg o animație în detrimentul unui live-action, în general pentru că poveștile sunt mai originale și mai pe gustul meu, iar exact asta s-a întâmplat și în cazul de față cu Common Side Effects
Episodul pilot m-a prins din prima. Serialul urmărește doi foști colegi de liceu, Marshall și Frances, care descoperă un tip de ciupercă halucinogenă, numită Blue Angel, cu proprietăți curative extraordinare. Degeaba își doresc ei doi să facă bine și ciuperca asta să ajungă
la cât mai multă lume care are nevoie de ea, pentru că, bineînțeles, inevitabil, se lovesc de interesele Big Pharma, agenții guvernamentale și diverse forțe care doresc să păstreze secretul acestei minuni naturale. Animația e excelentă, cu influențe clare din animațiile anilor ’90 și îmbină perfect elemente de realism cu imagini fantastice și suprarealiste.
Ceea ce a început inițial ca o comedie, sau cel puțin așa credeam eu, s-a transformat ușor-ușor în ceva mai aproape de un thriller de tip șoarecele și pisica și m a ținut lipit de canapea o noapte întreagă. Unul dintre lucrurile care mi-a plăcut enorm este personajul principal, Marshall Cuso, un micolog pasionat și un activist ecologic, care e departe de a fi protagonistul tipic: e destul de plinuț, poartă mereu sandale, o pălărie și o cămașă de vacanță descheiată și, cu toate astea, în ciuda aparențelor, este foarte
abil. Ajungi să te atașezi foarte repede de el și de idealurile lui în ceea ce privește mediul și oamenii, iar broasca sa țestoasă, Socrate, care ajunge să fie unul dintre elementele cheie din serial, este mai mișto decât toate personajele din The Last of Us la un loc.
Common Side Effects este încă un serial de pe o listă foarte lungă de reușite în domeniul animației din ultimii ani. Umorul absurd folosit pentru a face clar o critică asupra industriei farmaceutice, dar fără să îți bage asta în ochi îmi arată încă o dată că se pot scrie și povești unde spectatorul nu asistă la o „lecție”, ci urmărește o poveste în urma căreia are posibilitatea să tragă singur concluzii, dacă asta își dorește. Nu e certat, ci informat. E o diferență mare pe care multe producții recente pare ca nu știu să o facă. Recomand cu căldură serialul, în caz că vi s-a luat de zombie și vreți să mai luați o pauză.
zilesinopti.ro/arta-cultura
Vodafone sustine capitolul
Artă & Cultură din Zile și Nopti. În print și online.
PeRFORMInG ARTS
RĂZVAN MAZILU | „Planul vieții reale se întrepătrunde cu trans gurarea scenică fără să vrei”
Capitolul Artă & Cultură este susținut de ARTA ACTORuLuI
ȘERBAN PAVLU | „Poți descoperi pe scenă sentimente pe care nu le-ai trăit în realitate”
Picturile lui Jenny Saville sunt ușor de recunoscut. Descoperi o explorare fără compromisuri a figurii, caracterizată de curaj, de pasaje viscerale de culoare, formă și linie. În copilărie, Saville a descoperit puterea privirii, devenind fascinată de arta unor artiști de renume, precum Titian și Tintoretto. Jenny Saville: The Anatomy of Painting, la National Portrait Gallery, în perioada 20 iunie - 7 septembrie, este cea mai mare expoziție din Marea Britanie dedicată artistei. De la desene în cărbune la picturi în ulei de mari dimensiuni, această explorare cronologică include lucrări care pun la îndoială noțiunile istorice ale frumuseții feminine, nudurile monumentale care au lansat-o pe Saville în 1992, precum și lucrări noi expuse pentru prima dată.
Devenită o figură remarcabilă în anii 1990, în urma expoziției sale de diplomă la Glasgow School of Art, Saville a jucat un rol important în revigorarea picturii figurative, continuând să testeze limitele acesteia și menținând în același timp legăturile cu istoria și tradițiile sale. Lucrările sale au dezvăluit o înțelegere profundă a istoriei artei și a modurilor în care corpul a fost reprezentat de-a lungul timpului și în toate culturile. A început studiul anatomiei prin analiza ilustrațiilor medicale și a modului de lucru al chirurgilor plasticieni, urmărind reconstrucția corpului și metodele în care acesta ar putea fi transformat și reconfigurat.
Prin picturile sale a reușit să aducă la viață această fascinație. „Să fii martorul unui chirurg te face să vezi cât de stratificată este carnea... Am început să mă gândesc nu doar la anatomia corpului, ci și la anatomia picturii: stratificarea, ritmul și tempo-ul suprafeței pictate, vâscozitatea vopselei” - Jenny Saville.
Pe lângă formele pictate ale lui Saville, expoziția include o serie de desene care au ca temă principală sarcina si maternitatea, realizate în cărbune, pastel și creion. Desenul a rămas un mijloc important în practica lui Saville, oferindu-i o modalitate importantă de experimentare.
Jenny Saville: The Anatomy of Painting se încheie cu cea mai recentă serie de portrete ale lui Saville, care oferă o evoluție în prezentarea trupului. Deși stilul său figurativ distinct este menținut, aceste lucrări se încadrează între figurativ și abstract. Redate în tonuri saturate, aceste picturi fac conexiuni între fizic și virtual în epoca contemporană.
“Planul vieţii reale se întrepătrunde cu transfigurarea scenică fără să vrei”
ncontestabil, unul dintre cele mai importante evenimente ale stagiunii pe cale să se încheie îl reprezintă revenirea în fața publicului ca performer, după o îndelungată pauză, a unui veritabil icon al artelor spectacolului de la noi, RĂZVAN MAZILU, care, la 50 de ani, ne oferă în Nijinsky • Agonie şi extaz, de la Teatrul Odeon, o explorare coregrafică memorabilă prin expresivitate a complicatei personalități a legendarului dansator Vaslav Nijinsky, a cărui scurtă şi tumultuoasă carieră i-a fost stopată de schizofrenie şi tulburare bipolară. Acest comeback strălucitor pe scenă, la 10 ani după Mon Cabaret Noir de la Teatrelli, nu e însă unicul motiv pentru care 2025 are un caracter aparte în complexa biografie profesională a lui RĂZVAN MAZILU (Îngerul albastru, Un Tango Mas, We Will Rock You, Portretul lui Dorian Gray, Familia Addams), întrucât acesta marchează şi 30 de ani de la debutul său regizoral, Dama cu camelii, de la Teatrul Național din Bucureşti, aşa că dubla aniversare a constituit un punct de plecare cum nu se poate mai potrivit pentru un dialog retrospectiv... mai ales că iubitorii artelor performative au parte în continuare de întâlniri cu variile declinări ale remarcabilei sale intercreativități, fie şi dacă ne limităm la a aminti aici că, luna aceasta, în festivalul de teatru Săptămâna Comediei de la Braşov este invitat musicalul Opera de trei parale, din repertoriul Teatrului Excelsior, iar în Bucharest Opera Festival este prezentă opereta Văduva veselă, de la Opera Națională din Timişoara, ambele spectacole de autor pentru care RĂZVAN MAZILU semnează regia, coregrafia şi costumele.
S-a scurs un deceniu de când ai apărut ultima oară ca performer în faţa publicului, iar tu esti perceput de către acesta ca un creator de spectacol, deci mult mai mult decât un interpret. Care sunt circumstanțele în care s-a născut dorința ta de a reveni pe scenă?
Cred că este o acumulare. O acumulare de emoții, o acumulare de experiență, o acumulare de dor. Mi-a fost dor de emoția scenei, de momentul ridicării cortinei, de momentul când se aprinde un spot de lumină pe tine, de momentul aplauzelor... sunt senzații și emoții asemănătoare, dar, în același timp, diferite de cele pe care le ai ca regizor, când stai și-ți privești spectacolul undeva în fundul sălii sau în culise. Concret, propunerea, brânciul, impulsul a venit din partea directorului teatrului, domnul Emil Banea, iar gândul dumnealui s-a întâlnit foarte frumos cu dorința mea de a reveni pe scenă, pentru că mă simt în putere la vârsta mea şi simt că mai am de dăruit ca interpret. Este foarte interesant acest schimb de roluri, regizor-interpret, aceste ipostaze cu care eu, ca artist, pot să mă joc. Mi se pare un cadou extraordinar care mi s-a dat și atunci, pentru că timpul trece nedrept şi îngrozitor de repede, este păcat să îl lăsăm să treacă și să nu facem ceea ce iubim mai mult, iar gândul meu s-a întâlnit cu dialogul meu cu spectatorii, care, cu ocazia galelor extraordinare de dans pe care le-am organizat anual la Teatrul Odeon, îmi spuneau că
www.zilesinopti.ro
îşi doresc încă să mă mai vadă dansând. Atunci eu, care am păstrat mereu acest dialog atent cu publicul meu, m-am simțit și mai motivat.
Cum a ajuns gândul să prindă mai departe contur, pentru că, surprinzător pentru tine ca artist complet, de această dată ai externalizat creaţia de concept, coregrafie şi set design?
mă supun viziunii artistice care aparține altuia, dar, în
îmi amprentez cu propria-
Asta mi se pare și mai provocator, de fapt, pentru un artist, mai ales pentru unul care este şi performer... să se lase în mâinile altuia. Am lucrat cu foarte mulți coregrafi și cu foarte mulți regizori de-a lungul carierei și îmi place să mă supun viziunii artistice care aparține altuia, dar, în același timp, îmi place şi să îmi amprentez cu propriami personalitate propunerea celuilalt, fie că e regizor, fie că e coregraf. Pentru
Nijinsky • m-am gândit
şi, pur și simplu, mi-am dorit să
Agonie şi extaz la coregraful Arcadie Rusu, pe care îl urmăresc de mult, pentru că are un parcurs foarte serios, foarte profund, foarte profesionist şi, pur și simplu, mi-am dorit să lucrăm împreună. Mi s-a părut că limbajul lui coregrafic mi se potrivește, mă poate pune în valoare
și, în felul ăsta, poate fi un comeback
spectaculos, pentru că am privit această experiență mai mult decât ca pe o revenire pe scenă, am privit-o ca pe o mare aventură a mea, care nu ține doar de partea de scenă, ci și de existența mea. Oricum planurile s-au confundat întotdeauna și cred că așa e la orice artist care se ia foarte în serios și care se tot caută... planul vieții reale, al cotidianului se întrepătrunde cu transfigurarea scenică fără să vrei. Pentru mine, la 50 de ani, a fost o adevărată provocare - chiar dacă asta cu provocarea începe să fie un clișeu şi orice lucru banal sau comun pare acum o provocare -, pentru că am luat-o și ca pe un act de curaj. Cred că e foarte important să afli unde te situezi ca artist, mai ales dacă simţi că mai ai încă ceva de spus ca performer și de împărtășit cu publicul,
mine, la 50 de ani, a fost o adevărată
www.zilesinopti.ro
foarte important să ales deoparte. [...]
şi atunci mi se pare că e păcat să stai
TEXT DE ADINA CHIRVASĂ
Vara este vremea sandalelor și a bunei dispoziții, dar și a… valizelor. Suntem deja în iunie, iar dacă ai în plan în această lună sau în următoarele o escapadă prin Europa și vrei mai mult decât un selfie cu clădiri istorice în fundal, noi îți recomandăm să „asezonezi” colecția de fotografii cu vizite în muzee europene celebre pentru că o sumă de expoziții tematice cu totul aparte, accesibile publicului doar până la finele sezonului estival, oferă şansa de a (re) descoperi creatori importanți din spaţiul artei moderne.
Dacă plănuiești o vacanță în Italia, pune pe listă și o vizită la Palazzo Strozzi, care găzduieşte în această perioadă Sex and Solitude, prima expoziție instituțională majoră din Italia dedicată uneia dintre cele mai renumite artiste contemporane. Picturi, desene, filme, fotografii, broderii, sculpturi și neoane, toate fac parte din arsenalul de expresie artistică prin care Tracey Emin reflectă temele sale favorite de sorginte profund confesivă şi autobiografică, indiferent că e vorba de sex sau solitudine, de corp sau dorinţă. Cele 60 de lucrări expuse se constituie în repere pentru diferite momente ale evoluţiei artistei britanice şi poartă vizitatorii într-o călătorie foarte personală, dar cu rezonanță universală. Parte dintre lucrări sunt prezentate în premieră în Italia, împreună cu producții noi, create special, ceea ce conferă expoziţiei, deschisă până în 20 iulie, caracterul must-see
Până pe 31 august, Muzeul de Artă Modernă Louisiana transportă publicul într-o realitate hiper-realistă prin giganticele lucrări ale artistului american Robert Longo, renumit pentru desenele sale în alb și negru, ce se constituie într-o mărturie a prezentului: „Ca artiști, suntem reporteri. Treaba noastră este să raportăm cum este să fii în viață acum. Suntem una dintre puținele profesii rămase în lume care are posibilitatea de a încerca să spună adevărul”. Desene dramatice în cărbune, create pornind de la transformarea minuțioasă de către Longo chiar și pe parcursul unui întreg an a unor instantanee intense, te vor captiva cu o forță aproape hipnotică. „Robert Longo consideră că marea de imagini pe care trebuie să o navigăm cu toții zilnic ne-a amorțit simțurile și, prin urmare, capacitatea de a digera și de a ne raporta la realitate și la intensitatea ei terifiantă”, rezumă organizatorii expoziției, realizată în colaborare cu Muzeul Albertina din Viena.
DAVID HOCKNEY @ Paris
Parisul este capitala artei, dar faimosul Luvru reprezintă doar o fațetă a spiritului artei pariziene. Vara asta, alege Fundația Louis Vuitton pentru excepţionala retrospectivă
David Hockney 25, care reuneşte mai mult de 400 de lucrări din colecții internaționale, instituționale și private, cât și din propriul studio, realizate de unul dintre cei mai influenți artiști ai secolelor XX și XXI într-o largă varietate de medii, inclusiv pictură în ulei și acrilic, desen cu cerneală, creion și cărbune, artă digitală (lucrări pe iPhone sau iPad), desene fotografice și instalații video imersive. David Hockney s-a implicat personal în fiecare aspect al expoziției, care oferă vizitatorilor o perspectivă rară asupra universului său creativ şi poate fi vizitată oricând până în 31 august.
ED ATKINS @ Londra
Dacă alegi Gropius Bau, o vizită în Berlin poate deveni memorabilă inclusiv pentru faptul că prilejuieşte o călătorie imaginativă prin viața și lucrările semnate de Yoko Ono, una dintre cele mai influente și inovatoare artiste a timpurilor noastre. Yoko Ono: Music of the Mind, deschisă până în 31 august, este o retrospectivă a carierei multidisciplinare de șapte decenii a muzei lui
John Lennon, în peste 200 de lucrări, de la faimoasele sale piese de instruire la instalații interactive, filme, muzică și fotografii. Expoziția celebrează stilul caracteristic al lui Yoko Ono, arta ei conceptuală care estompează granițele dintre artist și public. Lucrările sale sfidează convențiile artistice tradiționale, inspirând vizitatorii să se implice în lucrări de artă participative, cum ar fi Copacul dorințelor, unde vizitatorii își pot scrie și atașa dorințele de pace.
Londra își așteaptă vizitatorii la Tate Britain cu o nouă expoziție majoră a unuia dintre cei mai influenți artiști vizuali britanici care îşi desfăşoară activitatea în prezent, în special în spaţiul New Media, Ed Atkins. Lucrări de imagine în mișcare create prin combinaţii de tehnologii contemporane, alături de scrieri, picturi, broderii și desene semnate de către Atkins în ultimii 15 ani, compun o retrospectivă inedită dedicată acestui artist devenit celebru mai ales pentru videoclipurile și animațiile sale generate pe computer. Reutilizând tehnologiile de masă în moduri neașteptate, lucrările sale urmăresc distanța tot mai mică dintre lumea digitală și sentimentele umane. Expoziția poate fi vizitată până în 25 august, deci, ca toate celelalte manifestări deja menţionate, rămâne accesibilă publicului exclusiv pe perioada acestui sezon estival. Drept urmare, mai avem doar o singură întrebare... tu unde îți vei „plimba” curiozitatea în vara asta?
“Poţi descoperi pe scenă sentimente pe care nu le-ai trăit în realitate”
rezenţa în distribuţia noului film al lui Radu Jude, Kontinental ’25, care va avea premiera luna aceasta, completează o primă parte a anului foarte frumoasă şi plină profesional pentru ŞERBAN PAVLU, având în vedere premiera de la Teatrul Bulandra, Cum vă place, recenta nominalizare la Premiul UNITER pentru rolul din Bazinul de noapte, de la ARCUB, comedia Marea pescuială, lansată în cinematografe în mai, sau plusul de popularitate pe care i l-a adus personajul din serialul Tătuţu, difuzat de ProTV. Puse împreună, aceste întâlniri ale publicului cu unul dintre cei mai valoroşi actori de teatru, film şi televiziune de care ne bucurăm în clipa de faţă au reprezentat punctul de plecare pentru o explorare retrospectivă informală, ţinând cont de faptul că ŞERBAN PAVLU împlineşte 50 de ani pe 29 iunie, dar şi trei decenii de când a debutat în cinema, în Stare de fapt, al lui Stere Gulea, timp în care s-au adunat aproape 80 de roluri în filme, ce i-au adus numeroase nominalizări şi premii, dincolo de suita consistentă de colaborări memorabile din teatru, indiferent că ne-am duce cu gândul spre Coriolanus, al lui Alexandru Darie, Mamouret, al lui Dinu Cernescu, ori la primele sale apariţii pe scenă, în anii ’90, în spectacole semnate de Cătălina Buzoianu, Adrian Pintea sau Liviu Ciulei. Să vedem, prin urmare, cum a trecut timpul...
Şerban, de fapt, cum ai descoperit teatrul?
Sigur că fusesem în copilărie la destul de multe spectacole, chiar și la Bulandra, unde lucrez acum, dar în liceu am văzut spectacolul Visul unei nopți de vară - întoarcerea lui Liviu Ciulei la Bulandra, după Revoluție -, care m-a cucerit definitiv! Atunci, mi-am spus: ‘Mie îmi place foarte, foarte mult teatrul, asta mi-ar plăcea să fac! Teatru, nu cinema!’. Îmi plăcea inclusiv clădirea teatrului şi felul în care te duci, îți lași haina la garderobă și intri… mi-am dat seama după ani de zile că eu am fost extraordinar de atins de ideea de om viu. Mă emoționa, mă înfiora, de fapt, vederea acelor oameni vii la câţiva metri de mine, a actorilor pe care i-am privit apoi altfel când am devenit eu însumi unul dintre ei. După acel eveniment care mi-a schimbat viața, am văzut toată stagiunea bucureșteană, fiindcă nu erau sute de spectacole ca acum, iar la unele am ajuns chiar de mai multe ori, astfel încât am ajuns să cunosc foarte bine actorii de sfârșit de deceniu opt, până în punctul în care mă emoționa simplul fapt că omul ăla își punea costumul, că se urca pe scenă în fiecare seară la ora şapte și făcea din nou traseul interior al personajului. Mi se părea ceva extraordinar şi, în continuare, atunci când un bărbat sau o femeie stă la trei metri de mine și rostește o replică - deși văd cum își toarnă dintr-o carafă ceva ce se presupune a fi vin și eu știu că e ceai -, asta mă înfioară. Privind în urmă, e un pic amuzant
www.zilesinopti.ro
faptul că, în momentul în care mi-am spus că ar trebui să fac teatru, chiar mie nu-mi venea să cred, mai ales că eu nu vin dintr-o familie de artiști. Este adevărat, ai mei au avut decența să nu se opună aspiraţiei mele, dar, evident, au fost niște întrebări absolut legitime: ‘Măi, dar ești sigur? Ştii că e greu, din ce-o să trăiești?’. Cred că și eu aș spune acelasi lucru dacă ar veni copilul meu la mine... ‘Te-ai gândit bine la ce vrei să faci în viaţă?’. [...]
Cum s-a întâmplat Bazinul de nord, spectacolul pentru care ai fost nominalizat anul acesta la Premiul UNITER?
Păi, era aproape să nu se întâmple, iar acum există datorită insistenței lui Alexandru Mâzgăreanu [regizorul spectacolului - n.r.], care a spus: ‘Domn’le, dacă nu joci, nu îl fac!’. Erau atâtea lucruri împotrivă - un text foarte mare, greu de tradus
realmente bine, şi un program personal de repetiții absolut îngrozitor -, încât i-am sugerat iniţial să nu se încurce cu mine, dar, până la urmă, am dat cu mine de pământ și s-a făcut. Eu intuiam că e un personaj bun, dar nu am avut viziunea, nici măcar 50%, a modului în care va decola chestia asta și a felului în care mă voi simţi eu jucându-l. Până la urmă, nu e un spectacol care se vinde, nu e un mare succes de casă, pentru că este o temă grea, dar pe mine spectacolul ăsta mă face să mă simt extraordinar. Simt cum - să bifez un clișeu - întorc ceva societății, simt că vorbesc despre ceva care e important și mă achit de sarcina de a pune o oglindă, de a trage un semnal de alarmă. [...]
Ce-mi poţi spune despre rolul din noul film al lui Radu Jude în care te vom vedea luna aceasta?
În Kontinental ’25 fac un rol cu o profesie puternică
în spate, adică sunt un popă. Radu mi-a scris o scenă grea, intensă - o confruntare chiar cu personajul principal -, care este plină de umor, dar și de întrebări extrem de serioase, doar că în ironia asta absolută a lui Jude. Precum Ceafalan, doctorul pe care l-am jucat în Inimi cicatrizate, personajul conține un procent imens de viață care nu apare expusă în mod direct, dar pe care trebuie să o ai în tine. E ca la un aisberg... 70% e în apă şi doar restul de 30% se vede, dar, dacă nu există bucata aia scufundată de 70%, nu merg nici ăia 30%. În Kontinental ‘25 am fost însă pe fază, zic eu. [...]
Relativ puțin amintită în spațiul românesc, Elena Văcărescu (1864-1947) merită redescoperită și apreciată nu doar fiindcă a fost o descendentă a unei vechi familii boierești române care ne-a dat poeți de seamă, precum Ienăchiță Văcărescu, ci mai ales pentru faptul că, în urmă cu exact 100 de ani, a fost prima femeie primită ca membru de onoare în Academia Română, fiind validată de mari personalităţi ale culturii românești, printre care s-au numărat istoricul Nicolae
Iorga, poetul Octavian Goga şi scriitorul Mihail Sadoveanu, la a căror propunere a fost primită, de altfel, în înaltul for academic.
Elena Văcărescu,laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze, era una dintre cele trei românce parte din peisajul parizian al începutului de secol XX, alături de Marta Bibescu și Anna Brâncoveanu de Noailles. Cea din urmă a devenit la rândul ei membru de onoare în Academia Română, dar legătura ei cu România se rezuma practic la rădăcinile familiale, întrucât trăise toată viața în spațiul occidental, pe când Elena Văcărescu s-a întors în ţară după ce și-a desăvârșit la Paris educația, în linie cu spița veche și vestită din care se trăgea și de a cărei moștenire culturală a fost profund atașată („Urmaşilor mei Văcăreşti/ Las vouă moştenire/ Creşterea limbei româneşti/ ș-a patriei cinstire ” – Ienăchiță Văcărescu). Pe care a continuat-o cu aceeași devoțiune față de țara sa, cu toate că a trăit o mare parte din viață în Franța întrun exil impus sau auto-impus. În atmosfera pariziană a sfârșitului de secol al XIX-lea (1886), Elena Văcărescu publică primul volum de versuri, Chants d’Aurore, care a primit cronici favorabile şi un premiu special din partea elitistei Academii Franceze
46
fotografii © Muzeul Naţional de Istorie a României / Arhivele Diplomatice ale MAE
și i-a deschis ușile „cremei” intelectuale a acelor vremuri. Revenită în România, va fi domnișoară de onoare în suita Reginei Elisabeta şi, din acest punct, destinul începe să i se schimbe, întrucât, cu sprijinul necondiționat al Reginei, se va logodi cu principele moştenitor, Ferdinand, cel ce va deveni Ferdinand „Întregitorul” și soțul viitoarei Regina Maria a României. Statutul Casei Regale nu a permis însă legătura, oprită în cele din urmă de Carol I, astfel că Elena a trebuit să părăsească din nou Bucureştiul şi să se stabilească la Paris, unde întreține un salon literar foarte apreciat, frecventat de personalităţi precum Victor Hugo, Marcel Proust, Anatole France, Miguel de Unamuno, Aristide Briand sau Sarah Bernhardt.
Dincolo de numeroasele volume de poezii, dar și de proză - Amor vincit (1908) şi Vraja (1911) - sau paginile de memorialistică - Regi şi regine pe care i-am cunoscut sau Le Roman de ma vie -, scriitoarea română, cunoscută în mediile intelectuale pariziene ca Hélène Vacaresco, a făcut parte și dintr-o serie de comitete feministe, filantropice şi umanitare, iar această activitate intensă a avut un impact la fel de puternic asupra publicului, conferindu-statutul de „ambasador”
neoficial pentru țara sa, numele ei fiind sinonim cu România în înaltele cercuri franceze.
De altfel, Elena Văcărescu este unul dintre membrii fondatori ai faimoasei Tribune „L’Université des Annales” şi, la București, a „Cercului Analelor”, societate unde, începând din 1913, au conferenţiat personalități precum Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti sau Octavian Goga. În plan diplomatic, Elena Văcărescu a făcut parte din delegația română participantă la Conferinţa de Pace de la Paris (1919), iar în următoarele decenii nu se va opri din a susține puternic cauza națională. În anumite momente l-a secondat pe marele diplomat Nicolae Titulescu, chiar Guvernul României numind-o secretar general al Asociaţiei române de pe lângă Societatea Naţiunilor şi mijlocindu-i colaborarea cu Titulescu la Geneva, în cadrul aceleiaşi organizaţii internaţionale. Din 1922, scriitoarea devine membru permanent cu drepturi depline în prezidiul Comisiei de colaborare intelectuală, patronat de Societatea Naţiunilor. Trei ani mai târziu, în 1925, Elena Văcărescu era primită în rândurile Academiei Române. A mai
fost premiată în același an de către Academia Franceză pentru volumul Rhapsode de la Dâmbovitza, iar în 1927, primește și din partea Franței ordinul „Legiunea de Onoare”.
Înainte și în perioada interbelică, puține au fost doamnele culturii românești apreciate la acest nivel.
La un secol distanță, puține sunt, de asemenea, doamnele care să primească validare pe un palier atât de înalt. O simplă căutare pe site-ul Academiei Române arată că, în 2025, doar 20 şi ceva de femei se numără printre cei 200 de membri activi ai prestigioasei instituții... dar asta e o altă poveste.
După moartea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, Elena Văcărescu a continuat să lupte pentru România peste hotare, așa cum știa ea cel mai bine, cu „pana și cuvântul”, asemenea înaintașilor săi, dar și ca ultimă reprezentantă a unei lumi ce s-a stins în focurile celui de-al Doilea Război Mondial. A murit în 1947, la Paris, nu înainte de a vedea o lume schimbată, în care diplomații sovietici au făcut legea pentru o țară ce fusese abandonată de marile puteri sferei de influență sovietică. Un pericol care, încă din vremea Revoluției ruse din 1917, fusese intuit corect de către Elena Văcărescu.
În fiecare an, în luna iunie, odată cu aniversarea nașterii lui Allen Ginsberg, ne reamintim de unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului XX, ale cărui versuri au sfidat convențiile literare și au marcat începutul unei noi epoci în poezia americană. Născut pe 3 iunie 1926, el a reușit să capteze esența unor momente de profundă transformare socială, devenind un simbol al contraculturii.
Alături de figuri precum Jack Kerouac, William Burroughs, Lawrence Ferlinghetti, Gary Snyder sau Neal Cassady, Ginsberg a fost una dintre vocile definitorii ale Generației Beat, un grup de scriitori și artiști americani care și-au început activitatea pe fondul deziluziilor profunde de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Respingând valorile tradiționale ale societății postbelice și promovând o contracultură bazată pe libertate personală, explorare spirituală, revoltă și autenticitate, reprezentanții mișcării au fost inspirați de muzica jazz, suprarealism, William Blake, dar și de cultura japoneză, prin haiku și filosofia Zen.
Până la mijlocul anilor ‘50, ei au deschis un nou
www.zilesinopti.ro
orizont cultural, reacționând împotriva valorilor dominante, materialismului și superficialității. Pe 7 octombrie 1955, au organizat prima lectură publică majoră la Six Gallery din San Francisco. Printre cei cinci poeți care au urcat pe scenă s-a aflat și Allen Ginsberg, care a prezentat pentru prima dată faimosul său poem Howl: „Am văzut cele mai luminate minți ale generației mele distruse de nebunie.”
Pentru că poezia lui nu a fost niciodată confortabilă, ci viscerală, sinceră și adesea brutală, Ginsberg nu doar că a contestat normele estetice ale momentului, dar a pus sub semnul întrebării și granițele legale ale libertății de exprimare. Procesul pentru obscenitate, început în urma publicării poemului în care denunță conformismul, ipocrizia societății americane postbelice și opresiunea instituțională, a devenit
un moment definitoriu în literatura americană, iar decizia finală a tribunalului, în favoarea poetului, a reprezentat o victorie pentru toți cei care susțin că arta trebuie să rămână liberă, chiar și (sau mai ales) când incomodează.
Pe parcursul vieții, Allen Ginsberg nu a fost doar poet, ci și activist. S-a implicat în mișcarea drepturilor civile, în protestele împotriva războiului din Vietnam și în apărarea drepturilor comunității LGBTQ+. Vocea lui s-a auzit întotdeauna în momente de tensiune socială, oferind o alternativă autentică față de retorica perioadei: „Poezia este spațiul în care oamenii pot rosti cele mai umane gânduri.”
Alina Marina este originară din Chișinău și are 33 de ani. Este tattoo artist în Cluj-Napoca și tatuează aici de mai bine de doi ani sub pseudonimul Malina Tattooing. De un an a devenit ocupația ei full-time, iar operele sale pot fi descoperite pe contul de Instagram - @malina_tattooing.
Cum a început povestea ta cu arta tatuajelor? A fost o alegere spontană sau ceva planificat în timp?
Am ajuns să tatuez la invitația prietenei mele din Londra, care a fost și colega mea la Arte și, împreună cu iubitul ei, a deschis un salon de
tatuaje. Însă, până atunci, am tot urmărit artiști pe rețele de socializare și îmi plăcea mult să văd cum se schimbă această industrie. Fun fact: când eram mai mică, făceam tatuaje cu markerul colegilor și prietenilor şi îmi amintesc cum a fost un moment când am zis că o să mă fac tatuator atunci când o să cresc mare.
Ai o formare artistică clasică sau ai învățat totul din practică? Cum ți-ai defini stilul personal ca tattoo artist? Eu am absolvit clasa cu profil Arte plastice și mereu am fost cumva expusă la tot ce ține de artă. Deci, am o bază artistică, însă am continuat cu grafica și arta ca un hobby. Am fost mult inspirată de microrealismul color al artiștilor din Coreea de Sud. Până la a tatua, am tot salvat lucrări care mi se păreau
imposibil de redat. Când am început să tatuez, îmi era clar în ce direcție aș dori să merg.
Ce înseamnă pentru tine un „tatuaj reușit”? Doar tehnic sau și emoțional?
Un tatuaj reușit pentru mine e un client încântat și fericit la sfârșitul sesiunii. Având în vedere că procesul este unul destul de intim, aspectul emoțional și relațional al sesiunii îl consider foarte important.
Cum reușești să transformi o idee vagă a clientului într-o operă de artă personală?
Aș zice că datorită ochiului antrenat și comunicării. Având în vedere cât de vizuală este această profesie, prefer să găsesc și să ofer cât mai multe referințe vizuale, așa încât clientul să înțeleagă în ce
direcție mergem cu designul.
Ai vreo poveste de client care ți-a rămas în minte și pe care o porți cu tine?
Sunt atât de multe… Mă bucur mult că am ocazia să ofer clienților o vizualizare a unor amintiri frumoase sau poate mai sentimentale și chiar triste. Cred că tatuajele făcute după pozele părinților sau pozele din copilărie sunt cele pe care le rețin.
Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?
Uh, și din astea sunt destule. Recent am finisat o lucrare cu o scenă din filmul The Perks of Being a Wallflower. Este o scenă de noapte, și combinația de culori pentru a reda umbre și întunericul a fost destul de provocatoare. La fel a fost și primul tatuaj cu un portret de pisici în stil microrealist. Oamenii își cunosc animăluțele la perfecție și, deși mă ghidez
după o poză, este mereu cu mare responsabilitate să redau micile detalii prin care stăpânii să-și recunoască prietenii necuvântători.
Care este partea preferată a procesului: schițarea, tatuarea propriu-zisă, reacția clientului?
Aș zice tatuarea, dar urmată îndată de reacție. Bine, nu toți clienții își exprimă neapărat emoțiile foarte vizibil, însă mă bucur să aud des că lucrările ies mai bine decât și-au imaginat ei. Procesul, în schimb, da –de la prima înțepătură, mi-a plăcut super mult.
dificultățile care au apărut le-am perceput ca parte din procesul de creare și învățare. Să zicem că birocrația industriei în România mi se pare outdated, însă probabil se aplică la mai multe domenii.
Cum vezi evoluția industriei de tatuaje în România? Ce s-a schimbat în ultimii ani?
Având în vedere că eu sunt încă un artist începător, deși am avut un parcurs foarte intens în care am și învățat și aplicat multe, am reușit totuși să observ anumite aspecte ale industriei în România.
Ce sfaturi ai pentru cineva care își face primul tatuaj? Să urmărească artiști cu stilul cărora rezonează, să-și antreneze un pic ochiul cu ce se poate face în materie de tatuaj și, desigur, să aleagă un model cu care rezonează în primul rând ei. De asemenea, nu trebuie să se grăbească. Alegerea artistului potrivit pentru primul tatuaj îți deschide cumva această lume și este important să o faci cu cineva responsabil, atent și care ține cont de toate aspectele – începând de la un tatuaj pe care ți-l dorești, până la igienă și sfaturi de vindecare.
Ce obstacole ai întâmpinat în parcursul tău ca tattoo artist și cum le-ai depășit?
Sincer, nu îmi amintesc de circumstanțe pe care să le numesc obstacole –
Deschiderea artiștilor la prezența în online – deși cu rețineri, artiștii înțeleg că piața se schimbă și necesită adaptare. Tot mai mulți artiști adoptă stiluri de tatuaje care au devenit foarte cotate internațional, cum ar fi fine line, microrealism și tatuaje mai mici. Clienții din România se autoeducă și ei prin intermediul social media, deci sunt deschiși și caută ce descoperă acolo.
Începe un nou sezon estival și multe melodii se pregătesc să intre în playlist-urile de petreceri. Pe lângă cele mai recente hit-uri ale momentului, piesele pe care obișnuiam să le ascultăm cu ani în urmă completează perfect o noapte de distracție și dans. Pentru a oferi energia potrivită fiecărui moment, în această sugestie de playlist am ales patru genuri care sunt extrem de iubite pentru vibe-ul lor retro: Popcorn, Reggae, House și Dance-Pop.
Popcorn. Este un gen perfect pentru începutul petrecerii, când este nevoie de o piesă care să spargă gheața.
• Pumpin’ – Lucky Man Project: Conferă un impuls de energie și puternic entuziasm.
• Burning Love – Connect-R: Contribuie și mai mult la încălzirea atmosferei și a mișcărilor de dans.
despărțirea, dar ritmul răscolitor descătușează emoțiile, le eliberează.
• Missing (Todd Terry Club Mix) – Everything But The Girl: Are, de asemenea, o atmosferă melancolică, dar mai ritmată.
• Liar Liar – Cris Cab: Este mai lentă, perfectă pentru o pauză din mișcările intense, dar și menținerea oamenilor pe ringul de dans.
• Caliente – INNA: Prin excelență, este un imn al verii, ce te duce cu gândul la destinații exotice.
Reggae. Vorbind de exotic, este perfect pentru a oferi diversitate atmosferei.
• Get Busy – Sean Paul: Un hit exploziv care scoate instant lumea pe ringul de dans.
• Burn It Up – R. Kelly, Wysin, Yandell: Este o piesă energică și senzuală, cu un refren menit să creeze efervescență.
• Here Comes the Hotstepper – Ini Kamoze: Are un ritm mai lent, dar la fel de molipsitor.
House. Este ideal pentru punctele culminante ale petrecerii, întrucât invită la contemplare și relaxare a mișcărilor, momente inevitabile și necesare la orice petrecere.
• Nu – DJ Project, Giulia: Are ca temă centrală
Dance Pop. De ascultat spre sfârșitul petrecerilor, când melodiile trebuie să fie cât mai energice, pentru a prelungi experiența.
• Something New – Andra: Aduce un val de entuziasm, fiind o melodie dinamică și plină de viață.
• Samba – Andreea Bănică, Dony: Este mix de ritmuri latino și dance care (re)energizează.
• Mr. Originality – Simplu: Poate încheia o petrecere într-o notă memorabilă, plină de nostalgie autentic românească.
Aceste piese aduc fiecare în parte o doză necesară de nostalgie, la pachet cu mult entuziasm și energie. Fie că ești în căutarea unei melodii care să deschidă petrecerea, să ridice lumea de pe scaune sau să încheie seara într-un mod unic, acest playlist oferă tot ce ai nevoie pentru a te bucura de prețioasele clipe ale verii.
Cu vara care se instalează pas cu pas, sezonul festivalurilor își intră în drepturi. Fie că ești fanul beat-urilor electronice, jazz-ului în aer liber sau cauți un weekend în care să te reconectezi cu muzica live, există opțiuni pentru toate gusturile.
Jazz in the Park – Cluj-Napoca (6 - 8 iunie)
Într-o notă captivantă, Jazz in the Park, ajuns la a 13-a ediție, propune o selecție rafinată de jazz clasic și contemporan. Pe scenă vor urca artiști celebri, precum Ibrahim Maalouf, cu trompeta sa inconfundabilă, Kokoroko, trupa londoneză de afrobeat care câștigă tot mai mult teren pe scena europeană, Biréli Lagrène, legendarul chitarist francez care aduce savoarea jazz-ului manouche, și Seun Kuti & Egypt 80, moștenitorii direcți ai spiritului afrobeat nigerian. Festivalul păstrează vibe-ul său caracteristic: iarbă verde, hamace, vin local și muzică de calitate.
Organizat într-un cadru de poveste, Rocanotherworld propune în acest an o selecție interesantă și diversă: trupa irlandeză Villagers, cu sound indiefolk cald și introspectiv, în timp ce Zdob și Zdub vor electriza audiența cu energia etno-rock balcanică. Lor li se alătură canadienii de la Bedouin Soundclash, dar și o selecție de trupe autohtone: Vița de Vie, The Mono Jacks, byron & Classix Quartet, Omul cu Șobolani, Partizan, E-an-na, The Kryptonite Sparks, Pinholes și mulți alții.
Flight Festival – Timișoara (20–22 iunie)
Flight Festival este un eveniment dedicat fuziunii dintre muzică, tehnologie și cultură urbană ce îmbină tradiția locului cu energia unor artiști din zona pop, rock, rap și electronică. Primul pe lista de performeri este Dennis Lloyd, cu soundul inconfundabil de indie și electro-pop, alături de Inna, care promite un show dance, trupa americană
AWOLNATION de rock alternativ cu accente cinematice, Black Sun Empire, Argatu, Basska, Killa Fonic și Puya. Flight Festival oferă mai mult decât concerte: tech talks, instalații interactive și zone dedicate artei digitale.
IntenCity – Craiova (26 - 29 iunie)
În doar câteva ediții, IntenCity a devenit una dintre cele mai populare manifestări muzicale din sudul României, care aduce o selecție de artiști mainstream, cu focus pe pop, dance, reggaeton și EDM. Capetele de afiș din acest an sunt J Balvin, G-Eazy și Tyga. Publicul se va bucura și de show-uri oferite de Timmy Trumpet, DJ-ul australian cunoscut pentru seturile explozive, și trupa americană Foster the People, care aduce o notă indie-pop în peisajul festivalului. Surpriza ediției este apariția lui Paris Hilton în rol de DJ. Cât despre artiștii locali, lista continuă cu B.U.G. Mafia, Guess Who, Nane și Damian Drăghici & Brothers.
În timp ce trupe legendare ale muzicii americane din anii ’70 se încăpățânează să rămână în topuri, lansând albume actuale, pline de muzicalitate, vervă și bucurie creatoare, artiștii momentului își extind zona influențelor muzicale și ne oferă materiale discografice proaspete și experimentale.
Formată în 1969, trupa americană de swamp rock s-ar putea să nu fie pe radarul multor melomani, însă originalitatea și creativitatea prezente pe albumul cu numărul 30 s-ar putea să surprindă multe urechi neobișnuite cu stilul formației. Strike Up The Band ne aduce un melanj între un funk updatat în stilul lui James Brown și pachete de suflători a la Chicago, fără însă a-și pierde prospețimea atât de necesară prezentului. Puternic înfipți în moștenirea muzicală americană, Little Feat nu-și pierd originile și ne oferă o porție de rock and roll cu influențe din sudul Statelor Unite, gata să fie ascultată fie acasă, fie pe autostradă, cu pletele-n vânt.
The Doobie Brothers Walk This Road
În anii ’70, The Doobie Brothers se aflau mai mereu în topurile americane, îmbinând muzica rock cu pop și soul. Dacă Long Train Runnin’ și Listen to the Music au reprezentat coloane sonore ale americanilor în contexte precum scandalul Watergate sau Războiul din Vietnam, Walk This Road nu mai pare atât de relevant în peisajul actual, mai ales că membrii trupei nu și-au schimbat atât de mult stilul. O nouă completare în playlist-urile de funk-rock ale adepților genurilor, albumul nu este atât de surprinzător, însă cu siguranță ne poartă înspre o lume de mult apusă, plină de ritm și dese schimbări politice și sociale.
Miley Cyrus
Something Beautiful
A trecut ceva timp de când Miley Cyrus juca rolul lui Hannah Montana, influențând adolescenți de pe întreg mapamondul. Totodată, a trecut ceva timp și de când controversele lui Miley făceau înconjurul tabloidelor. Albumul cu numărul 9 vorbește despre traumă și găsirea fericirii în momentele întunecate ale vieții, reprezentând un produs „vizual”, inspirat de influentul LP Pink Floyd, The Wall. Îmbrățișând estetica materialelor discografice conceptuale, Something Beautiful ne înfățișează o artistă experimentală, aflată mereu în căutarea propriei identități artistice, îmbinând sonorități de soul și jazz cu influențe ale rock-ului experimental și ale pop-ului psihedelic.
„Văd romantismul ca pe un spaţiu în care poţi fi aspiraţional”
Cunoscută şi apreciată pentru universul său poetic și armoniile Indie Folk, formația irlandeză Villagers va concerta pe 19 iunie în clubul bucureştean Expirat-Halele Carol, în turneul de promovare pentru cel de-al șaselea album de studio, That Golden Time, aşa că am profitat de prilej pentru un dialog cu fondatorul acesteia, cantautorinstrumentist-dramaturg CONOR O’BRIEN, câștigător al două prestigioase premii Ivor Novello pentru compozițiile sale, mai ales că în 2025 se împlinesc 20 de ani de la lansarea single-ului Never Seen/Say This, ce marchează debutul său în Pop culture, ca membru în influenta trupă de Avantgarde-Rock The Immediate, formată cu David Hedderman şi Peter Toomey în perioada în care studia la National College of Art and Design din Dublin. Conor O’Brien avea să mai trăiască apoi şi o altă aventură muzicală, urcând pentru un timp pe scenă alături de „Björk a Irlandei”, Cathy Davey, înainte de a-şi crea propriul proiect, Villagers, cu care a dobândit succesul încă de la primul LP, Becoming a Jackal, din 2010. Muzica lui Conor este greu de clasificat, pentru că are rădăcini formidabil de diverse, de la Nietzsche şi Ennio Morricone până la Joan Didion şi Marcus Aurelius, şi de aceea ni s-a părut interesant să exploram mai în profunzime modul în care se raportează, în general, la artă.
Conor, despre piesa care dă titlul ultimului vostru album, That Golden Time, spuneai că reflectă o temă ce te preocupă mult, romantism vs. realism.
Mai putem fi însă idealişti într-o realitate ce pare a nu ne mai aparţine?
Într-adevăr, cred că That Golden Time este o piesă aspiraţională într-o oarecare măsură, dar asta fiindcă am simțit niţel că înnebunesc în aceşti ultimi ani, ca mulți alții, cred eu, în tentativa de a înțelege efectul pe care îl are Internetul asupra creierului nostru, văzând oameni pe care îi iubeam și îi respectam odinioară care deveneau treptat mult mai simpliști în felul lor de a raţiona
tocmai din cauza asta... la fel ca mine, de fapt, pentru că am început să-mi dau seama că devin atras la rândul meu de anumite moduri de gândire determinate de algoritmi. Prin urmare, de aici a plecat melodia, însă refrenul său este „Who am I to say?”, așadar, ea conţine o anume lipsă de claritate morală ce rămâne îngropată acolo, în muzică. Personal, cred că ne aflăm într-un moment extrem în istoria lumii în ceea ce privește modul în care identitățile și ideile noastre sunt transformate în marfă. Este evident că totul a dus la acest punct, dacă ne uităm la istoria „capitalismului târziu”, la evoluţia acestui fenomen, dar, în clipa de faţă, cred că este important să conştientizăm că ni se vând aceste idei de identitate și ideologie ca și cum ar proveni din noi înșine, din sufletele noastre, din însăși ființa noastră, în timp ce, de fapt, noi suntem creaturi eminamente sociale, iar gândirea de grup este extrem de puternică. Iar acum, în era digitală, aceasta e mult mai insidioasă și, cred eu, mult mai bine mascată, adică este mult mai dificil să-ți dai seama când ai un gând propriu și când ai unul care ți-a fost programat. Pe scurt, cred că trăim într-o realitate foarte, foarte ciudată. Cât despre romantism, ei bine, acesta e un cuvânt mare, dar pentru mine înseamnă muzica și arta. Ăsta e un clișeu, dar este adevărat. Eu văd romantismul ca pe un spaţiu în care poți visa, poți scăpa pentru o clipă de constrângeri și structuri prefabricate și poți fi aspirațional în felul tău de a gândi. Pentru mine, asta e romantism. Mi-am petrecut primii 30 de ani din viață crezând că știu totul și că voi arăta lumii cum se fac lucrurile... așa am şi compus primele mele albume. Aveam un sentiment extrem de
tipul ‘Lumea ar fi mai bună dacă ar înțelege ceea ce înțeleg eu’, însă, în ultimii ani, mi-am schimbat complet această perspectivă și acum sunt constant uimit de oamenii și lucrurile din jurul meu. Cred cu adevărat că este important să păstrezi acest sentiment de uimire, mai ales în zilele noastre.
Deoarece ai adus vorba de primii tăi ani din viață, ai început să compui de la vârsta de 13 ani, dar când ai început să crezi cu adevărat în muzica ta, pentru că ai fi putut rămâne doar un interpret excelent de coveruri Kinks?
Am avut întotdeauna în mine această obsesie. Faptul că eram îndrăgostit de muzica de film a fost ceea ce, probabil, a declanșat totul, fiindcă ascultam cu nesaţ orice lucrare a lui John Williams sau Danny Elfman... după care, oarecum firesc, am ajuns la Ravel și Debussy, pentru ca, mai tâziu, să mă întorc şi mai mult în timp, până la Wagner. Întotdeauna m-am simțit complet pierdut în muzică şi, prin urmare, nu puteam să înțeleg - atunci când eram mai tânăr - de ce unii oameni preferau să joace fotbal sau descopereau o muzică ori un film și erau capabili să nu vorbească apoi despre acestea timp de săptămâni întregi. Pur şi simplu, nu înțelegeam de ce oamenii nu se fixau pe aceste lucruri, fiindcă eu eram complet obsedat de atâtea opere de artă și cultură, încât îmi acaparaseră viața. În cele din urmă, rezultatul firesc a fost să încerc să creez propria mea versiune artistică, să-mi exprim dragostea pentru această lume misterioasă a tonurilor, frecvențelor, ideilor și conceptelor. [...]
În 1995, Londra se scălda în britpop, trip-hop, drum and bass și techno, în timp ce tinerii se afișau în haine futuriste și punk. Cu un an înainte, Oasis dădeau peste cap așteptările publicului cu albumul Definitely Maybe, reprezentând o brutală trecere de la angoasa grungeului la optimismul influențat de Invazia Britanică a anilor ’60. Doi ani mai târziu, Marea Britanie avea să devină punctul de plecare al exploziei trupelor de fete, căci Wannabe, single-ul de debut Spice Girls, urma să schimbe din temelii felul în care muzica pop era compusă și împachetată maselor. Aflată la ani lumină distanță de previzibilitatea muzicilor de consum, Björk îmbină majoritatea influențelor scenei londoneze într-un material discografic surprinzător, care nu pare că își pierde din influență, ci din contră, se cațără din ce în ce mai sus pe listele celor mai bune albume din cea de-a doua jumătate a secolului XX.
Lansat pe 13 iunie 1995, Post împlinește 30 de ani, însă curajul artistei islandeze se potrivește perfect în contextul actual al cantautoarelor îndrăznețe care domină fară inhibiții muzica pop. În 2024, Chappell Roan, artista britanică ce se inspiră puternic din esteticile camp ale travestiților, a primit premiul Grammy pentru cel mai bun artist nou, în timp ce Billie Eilish încă influențează o generație întreagă de artiste dornice să își facă vocea auzită. Îndrăzneala noului val de vedete pop feminine se răsfrânge nu doar asupra propriei muzici, ci și asupra problemelor cu care se confruntă tinerii, în contextul multiplelor
instabilități politice și economice. Roan, Eilish, dar și Charlie XCX sunt artiste care și-au exprimat în mod deschis pozițiile liberale față de avort, feminism și preferințele politice, în timp ce sintagma brat summer, inspirată de albumul brat al lui Charlie XCX, a devenit o memă îmbrățișată și de campania prezidențială a Kamalei Harris. În opinia artistei, brat summer reprezintă o vară a obrăzniciilor, în care tinerii se lasă purtați de plăcere, distanțându-se de așteptările societății. Așadar, am putea spune că brat summer reprezintă o evoluție actuală a Summer of Love: vara anului 1967, considerată astăzi drept apogeul mișcării hippie în Statele Unite. Într-o societate ce redescoperă
eclectismul și curajul unor artiste inovatoare precum Joni Mitchell sau Kate Bush, pop-ul pare că redevine o armă împotriva cenzurii, în timp ce artiștii își caută voci proprii, distanțându-se de monopolul caselor de discuri.
Revenind la Björk, se pare că aceasta era cool înainte de explozia generației Z, căci Post are nevoie de multiple ascultări pentru a fi înțeles pe deplin. De la ritmurile industriale ale piesei Army of Me, până la aromele de musical prezente pe cântecul It’s Oh So Quiet (o preluare a piesei compuse de Betty Hutton în 1951), albumul este haotic, surprinzător și după câteva ascultări, destul de molipsitor. Structurile clasice ale muzicii pop se evaporă, tobele sunt înlocuite de drum machines și sintetizatoare, iar influențele muzicale londoneze sunt cât se poate de prezente. De fapt, Post devine un amestec original de The Progidy, Chemical Brothers, world music, swing, rock industrial,
Massive Attack și Kraftwerk, peste care Björk își varsă propriile livrări vocale bizare. La momentul lansării, Jim Farber de la Entertainment Weekly scria că Björk „creează standarde muzicale pentru epoca Internetului”, în timp ce The Chicago Tribune descria vocea acesteia drept „extraterestră”. Astăzi, Post se plasează în vârful multor liste ale celor mai bune albume ale anilor ’90, în timp ce revista Rolling Stone l-a plasat pe locul 376 în topul celor mai bune 500 de albume din istorie. Înconjurat de multiple voci creatoare originale, materialul discografic pare că prinde o nouă însemnătate în 2025, chit că în ultimii 30 de ani ne-am plimbat prin rock alternativ, un revival al muzicii punk și multiple schimbări ale pop-ului.
Luna trecută, cinematografele de pe mapamond (inclusiv cele din România) au difuzat Cornucopia, un film documentar ce prezintă un concert al artistei de pe Altice Arena din Lisabona. Combinând filmări live cu elementele vizuale prezentate pe ecrane în timpul conertului, Cornucopia ne-o prezintă pe Björk interpretând piese de pe albumele Utopia (2017), Vulnicura (2015) și Fossora (2022), într-un context artistic ce pare că pune din nou accent pe creativitatea muzicală a artistelor. Deși filmul nu prezintă interpretări live ale pieselor de pe Post, albumul rămâne o dovadă clară a curajului unei artiste ce a îmbinat cu brio arta sunetelor cu arta vizuală. Nu de alta, dar în timp ce videoclipul piesei Army of Me o prezintă într-o lume futuristă, stând pe un scaun de dentist și fiind operată de un cimpanzeu stomatolog, videoclipul ce însoțește It’s Oh So Quiet ne-o arată interpretând coregrafii pe ritmuri de swing, înconjurată de umbrele dansatoare și de atmosfera idilică a suburbiilor colorate. Nici că se putea un mai mare contrast, însă Post fix despre asta pare că vrea să ne vorbească: despre curaj, eclectism și viziune, într-o lume în care avem nevoie de creativitate, originalitate și asumare artistică.
ntr-o lume în care conformismul e deseori norma, Dominic Harrison, cunoscut ca YUNGBLUD, a ales să fie exact opusul: un artist care transformă nesiguranțele și frământările generației sale în melodii sincere și cu emoții profunde. De la începutul carierei, britanicul s-a poziționat ca vocea tinerilor care nu se simt auziți, construind o comunitate în care a fi „weird” e nu doar acceptat, ci încurajat.
Totul a început cu 21st Century Liability (2018), un debut plin de furie, vulnerabilitate și energie punk. Aici îl regăsim pe YUNGBLUD în ipostaza de cronicar al tuturor tensiunilor pe care le întâmpină majoritatea adolescenților, cu piese ca „Polygraph Eyes”, în care abordează teme grele precum consimțământul și abuzul, sau „I Love You, Will You Marry Me”, care îmbină satira socială cu sinceritatea tăioasă.
Underrated Youth” devine o melodie arhiascultată de cei care s-au simțit vreodată marginalizați, iar colaborarea cu Dan Reynolds (Imagine Dragons) pe „Original Me” arată clar că artistul își dorește să își păstreze autenticitatea indiferent de așteptările industriei.
Doi ani mai târziu, în plină pandemie, apare Weird! (2020) – un album care îmbrățișează schimbarea, ciudățenia
În 2019, YUNGBLUD lansează The Underrated Youth, un EP care, deși nu este un album complet, marchează o etapă importantă din cariera artistului. Piesa „Hope For The și fragilitatea. „cotton
candy” explorează sexualitatea fluidă, „god save me, but don’t drown me out” este o confesiune despre anxietate, iar „acting
like that” (cu Machine Gun Kelly) aduce un mix molipsitor de pop-punk în care tema principală este reprezentată de conflictele interioare. Cu acest album, YUNGBLUD atinge pentru prima dată locul 1 în UK Albums Chart.
În 2022, artistul lansează YUNGBLUD, albumul omonim care marchează o maturizare a stilului său muzical. Cu „The Funeral”, ne arată o latură vulnerabilă, abordând fără rezerve teme precum frica de moarte și acceptarea propriei instabilități, în timp ce „Tissues” transformă un sample al grupului muzical The Cure într-un refren pop perfect. Acest album este o dovadă a faptului că YUNGBLUD reușește să fie atât provocator, cât și profund, fără să-și piardă identitatea.
pe 20 iunie. Descris drept cel mai personal și ambițios album de până acum,
Iar acum, în 2025, artistul lansează IDOLS, personal IDOLS
introspectiv, dar la fel
promite o explorare a ideii de identitate și vulnerabilitate, iar primul single, „Lovesick Lullaby”, lansat în luna aprilie, are influențe britpop clasic, post punk revival și pop alternativ. Atmosfera melancolică, dar și vocea lui YUNGBLUD - care pare ușor nostalgică - din această piesă subliniază doar faptul că IDOLS reprezintă pentru artist un nou capitol creativ, mai de autentic cum ne-a obișnuit.
enrico Pieranunzi
Traveller's Ways
Să-l tot urmărești pe Enrico Pieranunzi, unul dintre cei mai buni pianiști italieni, care continuă să creeze medii ideale în care muzicalitatea ne canalizează emoțiile. O melodie pe care nu am mai auzit-o ne poate duce într-un
loc în care nu am mai fost. Încă de la primele note, „Traveller's Ways” ne face să simțim strania combinație dintre familiaritate și mirare. Pe acest minunat album, Pieranunzi, împreună cu Jasper Somsen și Gabriele Mirabassi ne fac să ne simțim ca acasă și, în același timp, ne
deschid drumuri neumblate. Toate piesele sunt despre călătorii, mai mult în plan mental, muzica ne stimulează imaginația, ne face legătura dintre cântat și umblat. Fără hartă, fără mult bagaj, tot ce iau cu ei este tehnica și emoția. Destinația o găsim ascultând, fără ambiția de a ajunge cât mai repede în punctul final. Tot ce vor este să pornească la drum și să admire cât mai multe priveliști. Iar noi mergem cu ei, bucuroși de fiecare notă atât de bine așezată. Și împărțim plăcerea de a descoperi locuri noi, spații, frecvențe și meandre melodice.
TEXT DE ŞTEFAN CHIRIŢESCU
GuRMAnD
HORIA GHIBUȚIU | Fajita wrap de casă Gustos, sănătos, hrănitor și, mai ales, făcut în bucătăria proprie.
Capitolul Eat & Drink este susținut de
Pe GuSTuL nOSTRu
COSMIN DRAGOMIR | Usturoi din țara lui Dracula de apărat americani de Halloween
Ce să NU faci la un târg de vin
Ah, târgurile de vin… acel paradis lichid unde aromele curg, paharele se închină, iar conversațiile se împletesc între note fructate și tente lemnoase. E o experiență minunată, dar ca orice loc cu reguli nescrise e bine să știi dinainte ce să nu faci. Nu pentru că ești „pedepsit”, ci pentru că vinul merită respectul nostru şi pentru că nimeni nu vrea să fie „povestea de groază” pe care o spun organizatorii la final. Hai să vedem, cu zâmbetul pe buze, ce ar fi bine să eviți.
1. Nu te da cu parfum (nici cu aftershave puternic, nici cu spray de corp la litru)
Vinul e despre miros la fel de mult cât e despre gust. Un nas bine antrenat poate detecta note de vanilie, piper verde, tabac sau caisă coaptă. Dar toate astea se duc pe apa Sâmbetei dacă vii „îmbrăcat” într-un nor de Chanel sau Axe. Fii discret. E ok să miroși „curat”, dar nu transforma standul în parfumerie.
2. Nu cere să ți se reumple paharul
La un târg de vin se face degustare, nu se bea „cu nesaț". Scopul nu e să pleci cu obrajii roșii și mersul legănat, ci să descoperi vinuri, crame, oameni pasionați. Cere o reumplere doar dacă ai o conversație serioasă cu producătorul sau cumperi vinul. Altfel, e de prost gust – la propriu și la figurat.
3. Nu te îmbăta
vezi dacă îți place cu adevărat. Un târg de vin nu e ca un bufet suedez la all-inclusive.
5. Nu comenta cu superioritate
Dacă știi ceva despre vin, bravo ție! Dar nu e nevoie să faci paradă. Nu corecta somelierul, nu râde de un cupaj care nu e pe gustul tău. Fiecare vin are un public – poate nu ești tu acela, și e perfect în regulă. Respectul e cheia.
6. Nu lăsa gura goală
Suntem între prieteni, deci putem spune lucrurilor pe nume: nimic nu strică atmosfera precum cineva care a uitat că e la un eveniment elegant. Bea apă între degustări, mănâncă ceva consistent înainte și nu te lăsa furat de val. Oamenii își vor aminti de zâmbetul tău și conversația bună, nu de cum ai dansat cu sticla-n mână la standul de rose.
4. Nu te grăbi de la un stand la altul
Degustarea e o experiență, nu un maraton. Ia-ți timp să înțelegi ce bei. Întreabă, ascultă povestea vinului,
Nu te duce flămând la un târg de vin. Mănâncă ceva înainte sau între degustări – mai ales dacă ești sensibil la alcool. În plus, mâncarea ajută la aprecierea vinului: unele arome ies mai bine în evidență în combinație cu brânzeturi, pâine sau mezeluri fine.
7. Nu uita să spui „Mulțumesc”!
Oamenii din spatele standurilor muncesc enorm – de la culegerea strugurilor până la etichetarea sticlelor. Un zâmbet, o întrebare sinceră și un „Mulțumesc!” spus din inimă valorează mult.
Târgurile de vin nu sunt doar despre licori în pahare, ci despre conexiuni, povești și gusturi care ne aduc împreună. Mai ales dacă suntem și politicoși.
Noroc!
Gustos, sănătos, hrănitor
și, mai ales, făcut în bucătăria proprie.
A, și fără pic de carne.
Azi articolele se scriu singure: la o simplă căutare digitală, ți se servește o tonă de informații, cu precizarea „rezumat generat de AI”. Dar gurmandul care vă scrie aici preferă autenticul, în detrimentul artificialului. Cum ce mănâncă e veritabil, concret, nu o hologramă, la fel îi e și scrierea: bazată pe o experiență vie, nesimulată. Iar dacă utilizează informații din surse digitale, le trece prin propriul filtru jurnalistic. Verificare încrucișată, confruntarea surselor, fler în detectarea versiunilor înflorite din tastatură, un băgăjel socio-cultural de bune practici culinare burdușit cu arta de a-și bucura simțurile - gustul, mirosul, dar și văzul - cu ceva ce depășește simpla umplere a mațului. Discernământ și onestitate.
Prin urmare, în loc de o recenzie a curcanului copt și umplut, servit cu garnitură de mazăre caramelizată - cum voiam, înainte să trec pe la un local căutat și lăudat din Centrul Vechi, dar experiența, servirea, ambianța și gustul nu m-au dat pe spate - vă prezint ceva preparat în bucătăria mea, în tigaia mea, cu ingrediente procurate de mine și cu o probă a verității, farfuria în care a fost montat produsul înainte de a fi înfulecat cu poftă, fotografiată de mine. Rețeta se cheamă Fajita wrap și e dintr-un program nutrițional riguros. Conține o lipie integrală + legume la tigaie (fâșii de ardei gras colorat, ceapă roșie, 5-6 ciuperci champignon) + ardei iute opțional + 1/2 avocado felii + zeamă limetă + o lingură iaurt grecesc. Deduceți, din descriere - precum și din imagine, se văd numai fajitas (fâșii) de legume - că e o fajita vegetariană, un derivat al variantei orginale texano-mexicane, însă nu mai puțin savuroasă.
TEXT DE HORIA GHIBUȚIU
Câteva ponturi personale: am făcut două porții, ceea ce înseamnă o multiplicare ochiometrică a cantităților, dar și două iaurturi mici în loc de câte o linguriță; am folosit ardei gras roșu ca focul, dar și unul prelung, galben, iar în loc de ardei iute, am apelat la o râșniță chili cu sare de mare; am utilizat un avocado din Peru, e mai scump decât ceilalți din comerț, însă e mereu ca untul, savuros, se desprinde ușor și de coajă, și de sâmbure; am tras la tigaie în puțin ulei legumele, doar lipia a fost făcută la grătar; am apelat la ceapă roșie nouă, adică recoltată recent, se pretează mai bine la ideea de a fi tăiată în fâșii, îmi place să o țin pe balcon într-un coș tradițional, spre deosebire de ceapa roșie clasică ținută într-o lădiță în cămară, fiindcă a fost o răcorică prielnică în perioada în care am scris articolul. Cât despre originea fajitei, deosebirea de taco, proteinele, carbohidrații, zaharurile, grăsimile, fibrele conținute - pentru toate astea există Internet, prieteni, căutați-le și singuri. Să aveți șervețele pe masă, că din bunătatea asta curge și pe bărbie, și-n farfurie!
Poate ai luat o pauză de la burgeri, pizza, coaste sau alte preparate grele și gătite și –
la fel ca noi – ești în căutarea unei salate care să fie nu doar ușoară, ci și gustoasă, proaspătă și hrănitoare. Așadar, selecția de față e dedicată locurilor din România unde găsești salate care respectă toate cele trei criterii.
București Simbio
Negustori 26 0756.746.246
La Simbio, bistro-ul cochet cu aer boem și preparate simple, dar atent gândite, există o salată devenită deja clasică în rândul clienților fideli: antricot de vită, ardei copt, salată verde, paste de orez, caju și un dressing aromat cu ghimbir, sos de soia și semințe de susan. O combinație perfect echilibrată între prospețime, savoare și consistență.
Brașov Prato
Michael Weiss 11 0720.444.422
Prato este unul dintre restaurantele de top din
Brașov, cunoscut pentru calitatea impecabilă a ingredientelor și pentru meniul său cosmopolit. Salatele de aici nu sunt doar o opțiune sănătoasă, ci și unele dintre cele mai sățioase și gustoase preparate din meniu – demne de un fel principal în toată regula.
Cluj Samsara
Cardinal Iuliu Hossu 3 0799.073.073
Cu un decor zen și un meniu care onorează filosofia plantbased, Samsara Foodhouse e locul ideal din Cluj pentru cei care caută o salată creativă și memorabilă. Fie că ești vegan, vegetarian sau doar curios, aici găsești unele dintre cele mai rafinate combinații de ingrediente locale și exotice, într-un setting de fine dining.
www.zilesinopti.ro
Timișoara Vinto
Florimund Mercy 4
0770.670.409
Vinto e mai mult decât un wine bar – este un loc care aduce pe masă reinterpretări moderne ale bucătăriei europene, cu ingrediente de sezon și multă grijă pentru detaliu. În meniul lor rotativ, găsești și salate generoase, concepute pentru a fi savurate în companie, în stilul gastro-sharing.
Iași Cuib
Gavriil Musicescu 14
0743.604.229
CUIB este un spațiu comunitar și sustenabil care promovează mâncarea locală, sănătoasă și prietenoasă cu mediul. Salatele de aici sunt creative și adaptate sezonului –ca exemplu, o combinație cu leurdă, ciuperci trase la tigaie, ou fiert și chiar panseluțe comestibile. Poate nu o găsești zilnic, dar tocmai asta face locul special: surprizele din meniu.
Unirii 25 0770.431.742
Dacă vrei un brunch sănătos și plin de culoare, PlantEat /it/ este locul care îmbină creativitatea cu prospețimea. Meniul e construit în jurul ingredientelor naturale și opțiunilor vegane, iar salatele sunt atât de inspirat compuse încât simți că mănânci artă.
Rețete de vară
Iunie ne va trezi cheful de vacanţă, iar dorul de plajă şi valurile mării va pune în curând stăpânire pe gândurile noastre. Sergiana se pregăteşte să vă primească la Neptun, unde cu fiecare zi care trece, Calul Bălan redevine locul care v-a oferit, în anii trecuţi, zile, ore, clipe de neuitat. Şi acest sezon vacanţele la Neptun vor avea gust de Bunătăţuri şi parfum de Vinuri de Soi. Nu putea fi altfel de vreme ce Sergiana e gazdă şi stăpâna bucătăriei, iar meşteri podgoreni vor aduce Vinurile Verii la întâlnirile de la Calul Bălan.
Dacă sunteţi curioşi ce vă va propune bucătăria, mai întâi trebuie să aflaţi că vom porni de la ce v-a plăcut în cele trei sezoane pe care le-am petrecut împreună. Aşadar, bucătăria autohtonă tradiţională conduce în top, însă apar şi reţete contemporane, curajoase, unele chiar uşor exotice.
De altfel, Cătălin Lazăr, executive chef Sergiana Horeca, a rămas consecvent declaraţiei pe care o făcea în primul sezon de Calul Bălan, atunci când spunea despre meniu că „ ... este o selecţie în care, cei care ne cunosc restaurantele din Braşov, vor găsi repere ale bucătăriilor de la Stâna Turistică, Sergiana şi Casa Tudor, iar acestea vor fi completate de reţete delicioase din diverse bucătării europene”. El sublinia că ”... ne propunem să menţinem un echilibru între cele două curente culinare, respectându-ne cartea de vizită şi urmărind întotdeuna reacţia oaspeţilor noştri”.
Ar fi nedrept să nu reamintim printre tentaţiile de la Calul Bălan, întâlnirile cu Vinurile Verii. Asta pentru că ştim cât de mult aţi apreciat, de fiecare dată, aceste prezentări de vinuri organizate cu podgorii autohtone dintre cele mai reprezentative.
Aşa se face că Pieptul de Curcan cu Sos de Mango e în primul pluton al preferinţelor voastre, alături de Muşchiuleţul Împănat, Pomana Porcului, Bibanul pe Plită, Mititei şi Tochitură! Dar 2024 a adus în meniu preparate care v-au reţinut atenţia şi pe care le-aţi apreciat. Vorbim de Fălcuţa de Vită în Sos de Ciuperci şi Arrosticini de Miel, delicioasele frigărui cu certificat de naştere în Abruzzo, marinate cu cimbrişor, lămâie, usturoi şi ulei de măsline. Peste toate, alături formula de dressing cu busuioc şi mentă aşează o neaşteptată notă de prospeţime. Nu o luaţi ca o certitudine, echipa din bucătărie mai lucrează la meniu, dar sunt şanse mari să vă reîntâlniţi cu aceste două preparate.
Bunătăţurile şi Vinurile Verii sunt invitaţii greu de refuzat, iar dacă adăugăm şi nopţile care vă apropie de stele, Calul Bălan e locul pentru Vacanţe de Poveste.
Ce mâncăm și ce bem în 2025 nu mai este doar despre gust, ci despre cum ne simțim, cum ne raportăm la mediu, dar și la propriul corp. De la ingrediente premium și gusturi internaționale, până la tehnologii care ne oferă meniuri personalizate și rețete la comandă, iată care sunt cele mai relevante direcții care conturează noile trenduri culinare din 2025.
Una dintre cele mai vizibile schimbări este atenția crescută pentru calitatea ingredientelor. În calitate de consumatori, suntem mai exigenți ca niciodată. Vrem să știm exact ce conține produsul din farfurie, de unde vine și cât de benefic este pentru organism. Producătorii răspund acestei cerințe cu produse curate, din surse verificate, din ce în ce mai aproape de conceptul de „clean label”: fără aditivi inutili, cu ingrediente naturale și nutritive. Chiar și produsele de zi cu zi, precum pâinea sau laptele, răspund acestui standard de „etichetă curată”.
În același timp, conceptul de nutriție personalizată devine o prioritate. Mâncarea se transformă într-un aliat în menținerea sănătății, adaptată stilului de viață, vârstei și nevoilor specifice ale fiecăruia. Produsele care susțin digestia, imunitatea, echilibrul hormonal
sau starea de spirit se diversifică și devin tot mai accesibile, iar tehnologia vine în sprijinul acestui trend: aplicațiile care oferă recomandări alimentare personalizate sau meniuri în funcție de starea de sănătate devenind tot mai populare.
Pe de altă parte, dorința de a explora experimenta continuă să crească. Gusturile (ne)obișnuite sunt în trend: combinații inedite, formate hibride, reinterpretări ale unor rețete clasice. Fie că e vorba despre deserturi care combină dulcele cu picantul sau despre supe infuzate cu arome asiatice rare, experiența pe care o oferă anumite combinații atipice rămâne un trend adoptat mai ales de generațiile tinere.
Anul acesta, sănătatea digestivă pare să fie un lucru important în ceea ce privește alegerile alimentare. Produsele cu probiotice, fibre, fermenți naturali sau plante digestive sunt din ce în ce mai căutate. Kimchi, miso, tempeh sau
ce în ce mai căutate. Kimchi, miso, tempeh sau
kombucha nu mai sunt produse de nișă, ci alegeri obișnuite în meniul nostru. Ele nu doar diversifică gustul, ci aduc beneficii reale pentru microbiomul intestinal și sistemul imunitar.
Tot mai prezentă în farfuriile noastre este și influența globală. Sichuanul chinezesc, masala indiană, grătarul coreean sau rafinamentul japonez își pun amprenta nu doar în restaurantele de specialitate, ci și în mâncarea de acasă. În acest peisaj, alimentele funcționale câștigă teren. Ingrediente precum ciupercile reishi, cordyceps sau ashwagandha sunt integrate în produse care promit mai mult decât sațietate –oferă energie, reduc stresul, susțin concentrarea sau echilibrul hormonal. Este o abordare holistică a nutriției, în care mâncarea devine aliatul nostru pentru o viață mai echilibrată.
Cine ar fi crezut că băuturile fără alcool sunt un alt subiect în ascensiune?
Oamenii nu mai aleg exclusiv între alcool, apă sau suc. Există un întreg univers de mocktail-uri, băuturi care susțin relaxarea sau energia, toate fără efectele secundare ale alcoolului. Această schimbare vine în special din partea Generației Z, mai conștientă și mai atentă la sănătate și control.
Sustenabilitatea nu mai e doar un cuvânt la modă – e un criteriu decisiv de alegere. Felul în care ceea ce mâncăm afectează planeta devine un criteriu decisiv în momentul în care alegem să cumpărăm sau să comandăm ceva. Ambalajele reciclabile, inițiativele anti-risipă sau trasabilitatea
ci așteptate în 2025. Brandurile care integrează aceste practici în mod transparent câștigă loialitatea celor mai mulți dintre noi.
ingredientelor sunt nu doar apreciate,
Tehnologia redefinește și modul în care comandăm sau experimentăm anumite preparate. De la meniuri digitale interactive, până la aplicații care îți propun ce să gătești în funcție de starea de spirit sau preferințele anterioare, personalizarea gastronomiei atinge un nou nivel. Inteligența artificială intră și în bucătărie, ajutând la crearea unor rețete complet personalizate, bazate exclusiv pe ce există în frigiderele noastre la momentul respectiv Să nu uităm că rețelele sociale continuă să influențeze gastronomia contemporană.
completă a personalizate, bazate exclusiv pe ce există în frigiderele noastre la momentul respectiv de în strâns
TikTok în special dictează trenduri rapide – de la rețete virale de mic dejun, până la băuturi care ajung în marile lanțuri doar pentru că au strâns milioane de vizualizări.
Fie
Fie că e fermentat, fără alcool sau gătit după un algoritm, ceea ce mâncăm în 2025 face parte dintr-o schimbare în care fiecare alegere alimentară contează și are un impact asupra sănătății noastre de zi cu zi.
sănătății noastre de zi cu zi.
Nici Nadia, nici Hagi şi nici
România a încercat să însăileze strategii turistice vampirești, de la Dracula Park în 2001, propus de fostul ministru Dan-Matei Agathon, la petrecerea „de pomină” de la castelul Bran unde a fost invitat Anthony Bourdain. Spun „de pomină”, pentru că celebrul om de televiziune a plecat înspăimântat – și nu de vampiri, ci de kitsch.
Ilie Năstase nu sunt atât de cunoscuți precum contele Dracula, personajul imaginat de scriitorul irlandez Bram Stoker la finalul secolului al XIX-lea, confundat adesea cu Vlad Țepeș, dar asociat cu Transilvania. câțiva ani, KFC România a exportat și implementat
Sau țuici, pălinci și alte distilate
În 2025, Dracula e mai degrabă prezent pe magneți și gablonțuri tematice, făcuți în mare parte în China și vânduți pe la tarabele cu suveniruri de prin stațiuni și aeroporturi. Există și multe etichete de vinuri ce-i poartă numele: Dominion Dracula, Principe Dracula, Legend of Dracula, Legendary Dracula, Castellum Dracula, Nobilis Dracula ori, simplu, Dracula. Sau țuici, pălinci și alte distilate cu nume la subiect: Potion of Dracula, Legendary Dracula, Power of Dracula, Spirit of Dracula, Folklore Dracula. Și câțiva producători de bere au mizat pe acest brand, iar pe masa actualui Rege Charles a ajuns Deliciul lui Dracula, o dulceață cu prune și usturoi. Există un jeleu Trolli – Dracula, ciocolată și derivate numite Transylvania – Dracula welcomes you.
cu grijă, cât să încapă în rucsacul generos al livratorului: pizza Dracula, burger Dracula, steak Dracula, ba chiar și midii Anti Dracula, care pentru 64 de lei porția probabil conțin din plin usturoi cultivat de moroi și curățat de Sfarmă-Piatră. Există și cel puțin patru cărți de rețete care au Dracula în titlu.
usturoi
Lista continuă cu restaurante, hoteluri, pensiuni și altfel de locante, dintre care unele au dat, între timp, faliment. Dacă nu ajungi la restaurant, Dracula vine acasă, împachetat
restaurante din zece țări europene, plus SUA
Din păcate, nu există niciun brand de usturoi corelat cu legenda contelui vampir. Niciun fel de usturoi din Țara Vampirilor nu păzește americanii de strigoii de Halloween. Și poate că produsul ar funcționa, ținând cont că, în urmă cu câțiva ani, KFC România a exportat și implementat cu succes, în săptămâna de dinainte de Halloween, sosul Glenn (care se făcea doar la noi), în câteva restaurante din zece țări europene, plus SUA și Canada.
Ca individ care a vândut chestii pe Amazon spun că nu e chiar greu să te listezi acolo. Normal, implică niște costuri, niște know-how, niște stocuri și bugete de promovare. Poate asta e șansa producătorilor din Copălău să dea lovitura, dar asta ar înseamna să se asocieze și să nu se certe foarte repede, ceea ce, conform statisticilor neaoșe, e aproape imposibil.
O sorbire lentă și strașnică din ginul nostru cel de toate zilele, turnat din belșug în cultura pop
Așa cum v-am obișnuit în această rubrică lunară, și în iunie mă voi referi la ceva de băut și de sărbătorit la nivel mondial, de pe o hartă fluidă aducătoare de satisfacții și reverii. Pe 13 iunie celebrăm global ginul. Hai să ne amintim an de an și de ceva drăguț, nu doar de o zi socotită îndeobște cu ghinion, chit că în 1990, pentru protestatarii din Piața Universității, printre care m-am numărat, chiar a fost cu ghinion (așazișii muncitori aduși de la IMGB mi-au sfâșiat cămașa adusă de tata din Hawaii; și erau rașcă de treji, prieteni, nu de la exces de alcool li se întunecaseră mințile).
Ziua ginului a venit pe lume pe cale naturală, organică, așa cum zice jurnalistul Tony Sachs de la HuffPost: „13 iunie se întâmplă să fie și Ziua Mondială a Ginului. Iar Ziua Mondială a Ginului este diferită. Nu a fost inventată de departamentul de marketing de la Beefeater sau ceva de genul ăsta. A fost ideea unui blogger pasionat de gin, pe nume Neil, cunoscut și sub numele de Yet Another Gin, iar în prezent este condusă de un alt blogger, Gin Monkey UK. Oamenii au aflat despre el prin intermediul barurilor participante, nu prin reclame și spoturi publicitare. A evoluat organic, de la oamenii potriviți și prin canalele potrivite, și de aceea merită sărbătorit”.
alcoolul poate produce frumoase amintiri, nu pasaje albe de memorie - că am preamărit în această rubrică ginul din serialul „Peaky Blinders”, produs de fictiva Shelby Company Limited, un SRL comercializând un „gin distilat pentru eradicarea aparent incurabilei tristeți”. Alte exemple din cultura pop stropită cu gin: încep cu cea mai faimoasă replică, din „Casablanca”, despre „gin joints”, adică taverne, baruri: „dintre toate barurile din toate orașele din toată lumea, ea intră în al meu”; continui cu un gin martini din „Marele Gatsby”, ca să ne sune în urechi Jazz Age; zăbovesc la un pahar ca în „Micul dejun la Tiffany”, o rețetă simplă și aducătoare de satisfacție - o jumătate vodcă, o jumătate gin, evident, fără vermut. În materie de muzică, să ascultăm piesa „Gin & Juice” a lui Snoop Dogg. Versul „Sipping on gin and juice” e partenerul ideal la orice ieșire în care sorbirea e stil de viață. Plecăm urechea la „Sloe Gin” a lui Joe Bonamassa, o licoare roșiatică în care s-au încurcat cu ginul fructe negre, verișoare cu prunele. În fine, dar deloc în ultimul rând, căci cel mai bun rând e următorul rând, s-o dăm pe glam rock, ca să intrăm în atmosfera de „party party” cu îndrăgitul ansamblu vocalinstrumental KISS, de la care ne vine îmbietorul refren „Cold Gin”, un pleonasm adorabil.
Poate mai știți - consumat responsabil,
Cheers!
Eprima lună de vară și deja poți experimenta farmecul unic al serilor de vară pe aceste terase încântătoare din România. În cele ce urmează am făcut o listă cu șase grădini de vară unde să-ți dorești să-ți petreci o zi întreagă și poate și o noapte.
București
J’ai Bistrot
Calea Griviței 55 0790.229.922
Dacă vrei să trăiești cu impresia că ai lucrat pentru o zi din Vama Veche, dar fără să părăsești Bucureștiul, atunci dă o fugă la J’ai Bistrot pe terasă. Mai ales că pentru pauza de masă nu trebuie să pleci nicăieri, pentru că meniurile de aici sunt și foarte bune și foarte avantajoase.
Millenium Pub & Café
Str. Negoiu nr. 14 0268.412.363
Grădina de vară de la Millenium Pub & Café e
genul de loc unde simți că te-ai strecurat, fără să știi cum, într-o poveste bună. Multă verdeață, intimitate cât trebuie, un vibe care-ți șoptește să mai comanzi un pahar și să lași telefonul jos. E genul de grădină care ar fi putut apărea într-un roman de vară, dar iat-o aici, în realitate.
Cluj
Enigma
Iuliu Maniu 12
0752.104.642
Enigma nu-i doar un bar – e o grădină ascunsă în mijlocul Clujului, unde realitatea urbană se estompează în culori calde, vegetație deasă și un soundtrack relaxat de pahare ciocnite și conversații. Terasa e generoasă, socială, mereu cu un vibe plin de viață.
Timișoara Naru
Matei Corvin 3
0740.669.985
La Naru, legenda spune că cea mai frumoasă terasă din centrul orașului nu se vede, ci se simte. Asta poate pentru că mesele sunt ascunse sub coroana regală a unui cireș bătrân, într-o grădină de vară răcoroasă. Ești la două minute de Piața Unirii, dar parcă și la două secole distanță de zgomotul orașului.
Beer Zone
Alexandru Lăpușneanu 16
0761.239.673
Pentru bere bună în Iași, Beer Zone este cu siguranță locul în care trebuie să mergi. Aici au peste 200 de sortimente de bere și 24 de beri la draught. De asemenea, la Beer Zone găsești și o terasă generoasă și frumoasă odată cu instalarea verii.
Mircea cel Bătrân 129 0736.077.136
Botanica este unul dintre cele mai frumoase locuri din Constanța: o florărie / cafenea / cocktail bar / terasă. Ești doar la 11 minute de mers pe jos de plajă și e cu siguranță locul ideal pentru a-ți bea cafeaua cu prietenii într-o zi de vară, înainte de o plimbare pe faleză.
D„Sufletul unei călătorii este libertatea, perfecțiunea visului.”
– William Hazlitt
acă nu v-ați ales încă destinația ideală pentru concediul de vară de anul acesta, lăsați-vă imaginația să zboare în jurul lumii cu ajutorul cocktailurilor. Fiecare pahar poate deveni o invitație spre peisaje mult visate, culturi aparte și amintiri de neuitat. Arome tropicale, culori vibrante și rețete celebre vă pot inspira nu doar pentru o seară relaxantă, ci poate chiar pentru următoarea aventură. Descoperiți mai jos cinci cocktailuri desăvârșite, care vă vor purta, gust cu gust, prin cele mai dorite continente și țări ale Pământului.
Aceasta nu este doar o băutură, ci o călătorie senzorială care te poartă gustativ și vizual pe străzile vibrante din Seul, orașul luminilor de neon și al aromelor urbane. La baza acestui mix stă soju, distilat tradițional coreean, combinat cu Yakult, băutura probiotică ce adaugă o notă dulce-acrișoară și o prospețime inconfundabilă. Gheața fină completează senzația de lejeritate, iar gustul dulcelemnos, cu un strop de aciditate, vă invită să vă relaxați și să vă bucurați de energia unui oraș care nu doarme niciodată. Ideal pentru serile călduroase, când vibe-ul străzii și atmosfera prietenoasă vă îndeamnă să explorați fiecare colț și să vă pierdeți în ritmul unei nopți coreene adevărate.
Dawa este mai mult decât un cocktail – e o celebrare a spiritului kenyan. Combinația fresh de vodka, lime și miere creează o băutură armonioasă, ce surprinde simplitatea și energia vie a Africii. Folosit cu măiestrie alături de un dawa stick, acest alcool devine un simbol al destinderii după o zi plină de aventuri în sălbăticie. Imaginați-vă cum vă bucurați de fiecare înghițitură pe o terasă cu vedere spre savana întinsă, în timp ce soarele apune în spatele acelor câmpii nesfârșite. Dawa sigur vă va aduce gustul autentic al Africii direct în paharele voastre.
Chilcano e băutura care vă răcorește cu stil, fără să vă complice prea mult. Pisco-ul peruan se combină cu lime-ul acrișor, ginger ale-ul spumos și o notă subtilă de bitter care îi adaugă acel plus de aromă. Este un cocktail simplu la aspect, dar răcoritor și super potrivit pentru zilele fierbinți când vreți să simțiți prospețimea coastei peruane. Fiecare sorbitură vă va purta pe plajele însorite din Lima, cu sunetul liniștitor al valurilor și briza mării care vă va face să uitați de grijile cotidiene. Colorat, light și revigorant – exact de ce aveți nevoie pentru o pauză de vară, oriunde v-ați afla.
( noua Zeelandă ) Jungle Bird e esența aventurii tropicale din inima Oceaniei, un cocktail care îmbină romul negru cu sucul proaspăt de ananas, lime-ul acrișor și o notă subtilă de bitter din Campari. Gustul său special din amestecul dulce-amar vă va purta direct pe plajele însorite ale insulelor Pacificului, unde palmierii dansează jucăuș în adierea caldă a vântului și valurile se sparg lin de țărm. Savurați-l într-un bar cu vedere spre ocean, la umbra vegetației luxuriante și lăsați-vă purtați de atmosfera chill și exotică a regiunii.
Lemon Myrtle Gin Fizz e considerat parfumul Australiei învăluit într-un cocktail – ginul infuzat cu aroma vibrantă a plantei lemon myrtle se întâlnește cu lime-ul acrișor și spuma delicată a apei tonice, iar gheața aduce un strop de finețe. Fiecare sorbitură vă va transpune într-o după-amiază liniștită în grădinile botanice din Sydney, unde lumina soarelui joacă printre frunze, iar aerul dulce și citric vă va învălui ca o adiere blândă. O băutură ca o după-amiază petrecută în doi, sub soarele blând al Australiei – proaspăt, parfumat și memorabil.
Dincolo de aceste cocktailuri care poartă aromele lumii, vă așteaptă și alte elixire de vară: Mai Tai, cel cu parfum de insule îndepărtate, Caipirinha – gustul vibrant al Braziliei, Painkiller, cocktail care aduce briza Caraibelor, Blue Lagoon, cu ale sale nuanțe azurii ca marea, și Dark ’n’ Stormy, un dans al aromelor în furtuna tropicală. Fiecare pahar spune o poveste şi se constituie într-o invitație la a evada cu sufletul către locuri unde soarele nu apune niciodată.
Karpaten susține capitolul LIFESTYLE din Zile și Nopți.
karpaten.ro
DeSIGn
VERONICA TĂRCATU: Între arhitectură și bijuterie: sculptură purtabilă în Grădina Botanică
Capitolul Lifestyle este susținut de FASHIOn
BEST OF „SUMMER GALA” 2025Evenimentele emblematice de modă ale unui sezon
Lifestyle-ul şi moda sunt influenţate esenţial de marile evenimente din viaţa „Cetății”.
Dispariţia Papei Francisc şi instalarea Papei Leon al XIV-lea introduc noi parametri de moralitate, spiritualitate şi emoţie colectivă în societate. La fel cum alegerea atât de dramatică, după şapte luni de frământări, a unui nou Preşedinte, demonstrează, prin opţiunea la vot a majorităţii, forţa societăţii civile și introduce un parametru de speranţă şi normalitate în tot ceea ce gravitează în jurul unor asemenea borne fundamentale. Dacă la acestea adăugăm şi influenţele majore ale unor repere globale de stil şi valoare creativă certă, reprezentate prin recentele Met Gala şi red carpet-ul Cannes Film Festival, avem o radiografie a cadrului la care se va raporta tot ceea ce urmează să se petreacă în Fashion în următoarea perioadă de timp.
Iunie înseamnă poarta stilistică şi creativă spre vacanţă, prin colecţiile numeroase şi expresive de cruise, totul în preambulul celor de couture din iulie, de la Paris.
La noi, aceste valenţe creative or să se regăsească într-o sumedenie de evenimente tematice, iar seria demarează în sala Atelier a Complexului CARO din Bucureşti cu un experimental şi cuprinzător laudatio dedicat marelui designer belgian retras de curând din lumea modei, după colecţia sa cu numărul 150, sub tema: „150 de poveşti ale lui DRIES VAN NOTEN”. Muzica va fi originală, exclusiv drums, în spiritul universului marelui creator.
Va urma SUMMER GALA 2025, show-ul tradiţional al fiecărei veri, în marele amfiteatru Veranda, unde se vor regăsi cele mai numeroase
colecţii de cruise din România. Întotdeauna, seara de „vacanţă prin fashion” reprezentată de SUMMER GALA a constituit un reper esenţial pentru tot restul sezonului estival, extins şi anul acesta până spre jumătatea lunii septembrie. Chiar înainte de finalul perioadei de show-uri, va avea loc un eveniment devenit la rândul său tradiţional, „Pool Fashion Cool Show”, la aceeaşi Diamond Pool, unde vara este dusă la limită, colecţiile despărţindu-se de tot ceea ce nu e necesar, estetic şi funcţional, pentru o călătorie stilistică la mare sau la... piscine de vis, de fiecare dată rezultând o seară cu totul specială. Astfel, luna iunie îşi cucereşte un loc distinct în calendarul de lifestyle şi modă al ţării şi al creaţiei vestimentare specifice evadării care marchează optimist această perioadă.
Ești în căutarea unei vacanțe de vară perfectă, cu soare, plaje superbe și prețuri prietenoase? Hurghada, Egipt, este alegerea ideală! Situată pe malul Mării Roșii, această stațiune oferă tot ce ai nevoie pentru o escapadă de neuitat: ape turcoaz, hoteluri all inclusive pentru toate buzunarele și o mulțime de activități – de la snorkeling și scufundări printre recife de corali, până la plimbări cu barca sau safari în deșert. Și partea cea mai bună? E mai aproape decât crezi, Karpaten Turism organizând zboruri charter din nouă orașe din România, iar pachetele de vacanță sunt mai accesibile decât în multe alte destinații exotice. Hai în Hurghada – aici începe vara ta de vis!
În cadrul acestui articol îți vom prezenta câteva motive pentru care să alegi Hurghada pentru următoarea ta vacanță. Fie că mergi alături de familie, fie că preferi o vacanță cu prietenii sau doar cu persoana iubită, Hurghada oferă numeroase activități și opțiuni de cazare, ideale pentru tine. Haide să descoperim împreună de ce să vizitezi Hurghada!
www.karpaten.ro
Zâmbete, joacă și soare – Hurghada, paradisul familiilor cu copii
Hurghada este alegerea excelentă pentru familiile cu copii. Multe resorturi sunt gândite special pentru cei mici, cu piscine dedicate, tobogane, mini cluburi și programe de divertisment care îi țin ocupați în timp ce părinții se relaxează. Plajele sunt late, cu nisip fin și intrare lină în mare, perfecte pentru joacă în siguranță. În plus, activitățile sunt adaptate și pentru copii – de la plimbări cu barca cu fund de sticlă, unde pot vedea pești colorați și corali, până la acvariul din oraș, care oferă o experiență educativă și distractivă. Restaurantele oferă meniuri variate, inclusiv opțiuni potrivite pentru cei mai mofturoși dintre cei mici.
Plajă, aventură, distracție – totul e mai fun cu prietenii în Hurghada În Hurghada, fiecare zi petrecută cu prietenii se transformă într-o poveste memorabilă. Diminețile încep leneș, pe șezlong, cu o cafea și sunetul valurilor în fundal, iar pe măsură ce soarele urcă pe cer, distracția prinde viteză: sporturi de apă, plimbări cu barca, scufundări în recife colorate sau plimbări cu ATV-urile prin deșert. Iar seara? E pentru muzică, dans și cocktailuri pe plajă. Fie că alegeți un resort all inclusive cu tot confortul sau explorați orașul și viața de noapte locală, Hurghada are tot ce trebuie pentru o vacanță între prieteni: vibe bun, experiențe unice și prețuri care nu vă dau bugetul peste cap.
Escapadă romantică în Hurghada – doar voi doi și marea
Cuplurile care doresc o escapadă romantică vor găsi în Hurghada un loc plin de liniște, frumusețe
foto: karpaten.ro
și intimitate. Aici puteți evada din cotidian și să vă bucurați de momente doar pentru voi. Alegeți un resort adults only cu servicii premium, piscine infinity și spa-uri cu vedere la mare. Petreceți diminețile lenevind pe plajă, după-amiezile descoperind recifuri spectaculoase sau explorând deșertul în doi, iar serile – sub cerul plin de stele, cu o cină romantică pe malul apei. În Hurghada, vacanțele nu se măsoară în zile, ci în amintiri, iar cele mai frumoase se scriu în doi.
Tu unde pleci în vacanță?
Pentru a-ți face vacanța și mai ușor de planificat, Karpaten Turism îți oferă zboruri charter din 9 orașe din România: București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Sibiu, Brașov, Craiova, Baia Mare și Oradea. Astfel, ajungi rapid și comod în Hurghada, fără bătăi de cap cu escale sau schimburi de zboruri. Pachetele de 7 nopți, care pornesc de la 379 euro/persoană, includ tot ce îți trebuie pentru o vacanță relaxantă: cazare în resorturi de top cu regimul de masă ales, transferuri locale și asistență turistică în limba română. Fie că te bucuri de o vacanță alături de cei mici, cu prietenii sau într-o escapadă romantică, Karpaten Turism îți garantează o experiență de neuitat la Marea Roșie, fără griji și cu un raport excelent calitate-preț.
Vara bate la ușă, așa că nu mai sta pe gânduri – rezervă-ți locul sub soarele din Hurghada și pregătește-te pentru cele mai frumoase zile din an!
Renumita parfumieră Catherine LaskineBalandina s-a inspirat pentru casa pe care a fondat-o, STATE OF MIND, din figurile artistice ale remarcabilului coregraf și dansator Serge Diaghilev și a designerului de modă Paul „Le Magnifique” Poiret, mari exponenţi ai inspiraţiei orientale în cultura lumii. Ea a dorit să scrie o nouă pagină despre viziunea asupra Orientului și să evidențieze noblețea acestei mentalități printr-o aromă unică... un secret cunoscut doar de orientali: ORIENTAL OPULENCE.
Este vorba despre îndulcirea ceaiului cu zahăr, odihna acompaniată de muzică, cuvintele împodobite cu complimente, viața îmbrăcată în urări de fericire și prosperitate, o narațiune legată de un mit şi un parfum completat de trandafir – un trandafir unic, rar, pe care nimeni nu s-a gândit să-l pună într-un parfum... Trandafirul de Ierihon.
Acest trandafir face ca parfumul ORIENTAL OPULENCE să devină unul legendar. Acesta mai este numit și „Pomul lui Miriam” sau „Trandafirul Mariei”, o plantă de deșert care indică prezența apei și simbolizează viața și fertilitatea.
ORIENTAL OPULENCE este un parfum puternic, persistent, cu arome lemnoase și ambrate, cu note de trandafirul de Taif, trandafirul de Ierihon şi şofran. Parfumul este îmbogățit de notele de vârf de smochin de India și bergamotă. Akigala-wood, patchouli, ambra, vetiverul și oudul – toate accentuează latura sa amețitoare, incitantă, neobişnuită, adăugând o notă de mister cu totul unică.
REVIVALIST Garden Gin este premiantul cu aur din 2025 la categoria „Botanical Gin” în SUA, fiind considerat un gin revoluţionar datorită multiplelor efecte de relaxare, naturale, benefice, pe care le adaugă stării de bine şi de rafinament specifice unui gin de înalt nivel.
Aceasta se obţine din combinaţia unică de ingrediente care completează ienupărul clasic cu efectul calmant al seminţelor de cânepă, combinate cu măceşele, lămâiţa, prunele şi planta nepalezo-indiană a „stării de graţie”, profund anti-stres, ASHWAGANDHA.
Ginul crează impresia unei călătorii în Eden, o linişte interioară şi un echilibru perfect cu lumea înconjurătoare... optim pentru o perioadă atât de explozivă precum cea care ne consumă în prezent pe toţi. De la New York până la Los Angeles, întreaga experienţă americană în cercetarea lumii ginului de calitate o regăsim în acest produs de top, next gen, al renumitei distilerii „Botanery Barn” din Chester County.
Experienţa REVIVALIST
Garden Gin reprezintă în esenţa sa o explorare în clipele de frumos şi unicitate care dau sens vieţii şi fac să merite ca aceasta să fie trăită intens şi cu rafinament.
www.zilesinopti.ro
Drumul creativ al Veronicăi Tărcatu
îmbină pasiunea pentru arhitectură cu arta bijuteriei contemporane.
Revenirea în lumea bijuteriei, susținută de explorările din cadrul Școlii
Assamblage, i-a permis să transforme formele organice și poveștile naturii
într-o colecție unică, Botanical Garden.
Artista descoperă echilibrul între libertatea artistică și rigurozitatea tehnică, și vorbește despre materiale alese (perle, argint, lemn, piatră) și despre cum fiecare detaliu transmite o stare de conexiune cu mediul înconjurător.
Ce te-a determinat să te reîntorci în lumea bijuteriei contemporane și cum ai descoperit Școala Assamblage?
Bijuteria reprezintă o primă dragoste pentru mine și m-am întors către ea de fiecare dată când am simțit nevoia să exprim emoții sau idei pe care îmi era greu să le exprim în alte contexte. Școala
Assamblage a deschis pentru mine un univers unic și foarte complex, iar cu fiecare curs în parte am descoperit alte valențe ale acestei meserii.
Care a fost momentul în care ai realizat că bijuteriile sunt o formă de exprimare artistică pentru tine?
Am realizat că din toate metodele de exprimare artistică, bijuteria are un loc aparte, pentru că este o artă purtabilă. O pot integra în viața de zi cu zi pentru a-mi crea o stare sau pentru a comunica indirect cu cei din jurul meu.
Ai spus că oscilezi între arhitectură și bijuterii. Cum reușești să găsești un echilibru între libertatea creativă și precizia tehnică în ambele domenii?
Precizia tehnică este importantă în orice domeniu, iar echilibrul dintre libertatea creativă și precizia tehnică cred că este o muncă de-o viață. Pendulez în anumite momente între cele două pentru a găsi o cale de mijloc, adică sunt momente în care am nevoie de o libertate neîngrădită dar „structura” pe care construiesc este important să fie solidă.
Ce elemente comune ai regăsit în designul de bijuterii și arhitectură?
Arhitectura și bijuteria se întâlnesc pe un câmp
comun, sculpturalitatea. Bijuteria are un timp de materializare mai scurt și îți permite ajustarea în timp real, pe când arhitectura are procese mai birocratice.
naturale
Colecția ta, Botanical Garden, este o celebrare a frumuseții naturale și a formelor organice. Ce te-a inspirat să alegi natura ca temă principală pentru această colecție și cum reinterpretezi elementele naturale în designul bijuteriilor tale?
încărcăm
Pentru că ne întoarcem la natură atunci când vrem să ne încărcăm creativ, mental sau fizic. Omul contemporan are tendința să piardă această legătură și să cadă în „uitare” și am reprezentat asta prin „umbrele” regăsite pe fiecare piesă. Uitarea devine o umbră atunci când avem tendința de a ne pierde.
Omul contemporan are tendința să piardă această legătură și să cadă în
Perlele reprezintă fragilitate și putere pentru mine, iar împreună cu argintul reprezintă niște materiale atemporale și îmi susțin conceptul în totalitate.
Ai folosit tehnica tradițională de turnare în ceară pierdută pentru a crea bijuteriile din Botanical Garden. Ce provocări ai întâmpinat în utilizarea acestei tehnici și ce avantaje îți oferă în crearea unor forme organice și detaliate?
ce avantaje îți oferă în crearea unor forme organice și detaliate?
Cum îmbini designul contemporan cu farmecul atemporal al perlelor în colecția Botanical Garden? Ce semnificație au perlele în contextul acestei colecții?
Folosirea tehnici într-un necunoscut a se creație?
Folosirea acestei tehnici m-a ajutat în crearea formelor organice pentru a susține acest concept. Provocarea principală este răbdarea și curajul de a intra într-un proces aproape necunoscut și de a avea încredere că totul se așază armonios.
Cum ai descrie procesul tău de creație?
Procesul de creație pornește de la un concept de bază și pe măsură aprofundez și pieselor, să prindă o viață proprie și să se
Procesul de creație pornește de la un concept de bază și pe măsură ce aprofundez prin schițele și machetele pieselor, se întâmplă ca ideea să migreze. Ideea începe să prindă o viață proprie și să se recontureze. Asta s-a întâmplat și cu această colecție, unele piese au căpătat o anume „duritate”, iar ideea de la care am pornit s-a reconturat.
Cum îți vezi evoluția în domeniul bijuteriilor pe termen lung?
Participările la evenimentele internaționale sunt importante deoarece se întâlnesc culturi și abordări diferite, iar evoluția este continuă.
Text de ALIN GĂLĂŢESCU
Evenimentele emblematice de modă ale unui sezon sunt reflectate întotdeauna întrun editorial special de Fashion, creat în cazul de faţă dintr-o parte din cele mai interesante creaţii prezentate în Amfiteatrul Veranda.
SUMMER GALA 2025, având tema „Voyage, Voyage”, reprezintă tribuna optimă de prezentare a viziunii designerilor români asupra sezonului de CRUISE. Am ales pentru acest editorial creaţiile brandurilor invitate: RALUCA SOARE / CARMER by Carmen Roata / „BLACK SHEEP” by Cristina Diaconu / ANNA ROMAN / SHAMELESS / BELHAIR (peruci).
Foto: Laurenţiu Dumitru / Model: Alina Zaharia / Producător: „Manifesto” Events & PR Agency / Locaţie: VERANDA Mall
În ultimele decenii, dezvoltarea urbană a cunoscut o diversificare semnificativă a formelor de locuire, pe fondul presiunilor demografice, economice şi culturale. Un fenomen tot mai vizibil în contextul urbanizării accelerate îl constituie extinderea zonelor rezidenţiale unifamiliale în localităţile urbane şi periurbane, ca alternativă la locuirea în imobile colective, adesea dense şi centralizate. Această tendinţă este alimentată de nevoia populaţiei de spaţiu, confort, intimitate şi o calitate mai bună a vieţii, în contrast cu aglomeraţia şi constrângerile locuirii în zonele centrale ale marilor oraşe.
Unul dintre cele mai evidente beneficii ale locuirii într-un cartier de case situat la marginea orașului sau în localitățile adiacente îl reprezintă accesul la un spațiu mai generos. Familiile care aleg această variantă beneficiază, în general, de curți private, grădini și locuri de joacă, elemente esențiale pentru un stil de viață sănătos, în special în cazul familiilor cu copii. Această formă de locuire permite o mai mare autonomie asupra spațiului și reduce nivelul de stres asociat cu traiul în clădiri colective supraaglomerate.
Un alt aspect definitoriu al zonelor periurbane îl reprezintă calitatea superioară a mediului ambiant, reflectată atât în puritatea aerului, cât și în nivelul redus al poluării fonice. Acest lucru se datorează în principal densității scăzute a construcțiilor și fluxului redus de trafic rutier, factori care contribuie semnificativ la crearea unui cadru de viață mai liniștit și mai sănătos. În acest context, locuirea unifamilială în ansambluri rezidențiale aflate la periferia orașelor se conturează ca un vector important în susținerea echilibrului fizic și
psihic al locatarilor, oferind premisele pentru un stil de viață mai relaxat și mai apropiat de natură. Totodată, aceste noi dezvoltări imobiliare sunt, în general, rezultatul unor planificări urbanistice moderne, care integrează infrastructură adecvată, rețele de utilități performante, zone verzi generoase și acces facil la servicii de bază, precum unități de învățământ preuniversitar, centre comerciale de proximitate sau facilități recreative. Astfel, se creează un habitat rezidențial care răspunde cerințelor contemporane privind confortul, funcționalitatea și sustenabilitatea locuirii. Un alt aspect important îl constituie siguranța și coeziunea comunitară. Ansamblurile unifamiliale sunt frecvent organizate sub forma unor micro-comunități închise, unde vecinătatea este mai ușor de gestionat, iar sentimentul de apartenență se consolidează mai rapid. Totodată, posibilitatea de personalizare a spațiului locativ este considerabil mai mare, ceea ce sporește satisfacția personală și identitatea locuirii.
Cu toate acestea, acest model de dezvoltare
urbană nu este lipsit de dezavantaje. Unul dintre cele mai pregnante este dependența de transportul individual. Distanța mai mare față de centrul orașului și față de principalele zone de interes economic, educațional sau cultural presupune un timp mai îndelungat petrecut în trafic, în special în lipsa unor rețele de transport public bine dezvoltate. Aceasta contribuie la creșterea costurilor de mobilitate, dar și la stresul cotidian asociat cu naveta.
Un alt neajuns îl constituie riscurile de izolare socială și lipsa vieții urbane active. În zonele rezidențiale unifamiliale, dinamica urbană este mai redusă, iar accesul la evenimente culturale, instituții publice sau infrastructuri educaționale de înalt nivel este limitat sau presupune deplasări frecvente. Astfel, cei care optează pentru locuirea în suburbii se pot simți deconectați de la ritmul urban și de la pulsul economic și cultural al orașului.
Pe de altă parte, dintr-o perspectivă urbanistică și ecologică, proliferarea locuințelor unifamiliale în zone periurbane poate conduce la expansiunea necontrolată a orașelor - „urban sprawl", cu impact negativ asupra mediului natural și al terenurilor agricole. Fragmentarea peisajului, creșterea consumului de resurse și dificultățile în asigurarea infrastructurii publice (rețele de apă, canalizare, drumuri, servicii de urgență) pot deveni probleme majore pentru administrațiile locale.
În contrast cu dezvoltarea orizontală a locuințelor unifamiliale, locuirea în imobile colective din centrele urbane oferă avantajul proximității față de principalele facilități ale orașului. Accesul rapid la locuri de muncă, instituții de învățământ, centre culturale sau spitale este esențial pentru mulți locuitori. În plus, infrastructura urbană este deja existentă, ceea ce implică costuri mai mici de întreținere și un impact redus asupra mediului, prin utilizarea eficientă a resurselor și terenurilor disponibile.
Totuși, această formă de locuire vine la pachet cu aglomerație, lipsa intimității și un grad mai ridicat de poluare, ceea ce poate afecta calitatea vieții, în special pe termen lung. De asemenea, prețurile de achiziție sau închiriere ale imobilelor centrale sunt, în multe cazuri, prohibitive pentru o mare parte a populației.
Așadar, ansamblurile de locuințe unifamiliale din localitățile urbane și periurbane constituie o alternativă viabilă la locuirea colectivă din marile orașe, oferind avantaje considerabile în termeni de confort, intimitate și calitate a vieții. Totuși, această alegere presupune și o serie de compromisuri, în special legate de mobilitate, integrare urbană și costuri ascunse de infrastructură. Într-un context urban durabil, echilibrul între densificarea zonelor centrale și dezvoltarea controlată a periferiilor devine esențial pentru un trai sustenabil și echitabil. Astfel, politicile urbane viitoare trebuie să sprijine formele de locuire care răspund diversității nevoilor populației, fără a compromite coeziunea socială, mediul înconjurător sau eficiența infrastructurii publice.
Un exemplu de ansamblu de locuințe îl regăsim în fostul sat Simeria (inițial Sfânta Maria), ce constituie astăzi un cartier cu caracter rural al orașului Sfântu Gheorghe. Ansamblul îi are ca elaboratori pe arhitecții Torok Aron – Lorant și Kollo Agnes. Casele tradiționale ale străzii Dózsa György sunt construite detașat unele față de altele, cu regim de înălțime parter și acoperiș în patru ape, aliniate într-un front stradal dințat. Mica dezvoltare imobiliară a beneficiarului a avut loc în fostele livezi din spatele caselor, care alcătuiesc o oază verde în mediul urban, un ecosistem interconectat și cu pajiștile învecinate. Străduța nou propusă a proiectului vizează realizarea unui mediu construit intercalat firesc între țesutul rural al zonei și natura extravilanului adiacent. Sperăm că cele șapte case tip, amplasate într-un aliniament ușor curbat , vor asigura cadrul construit pentru formarea unei microcomunități adevărate.
Text
de ALIN GĂLĂŢESCU
Oraşul Ploieşti, prin fascinanta Sală a Coloanelor din Palatul Culturii, a strălucit la cea de a IV-a ediţie a BLOOM FESTIVAL, care a avut tema „Festivalul Culorilor”. Evenimentul a fost coordonat de către Diana Stanciu, alături de Unique Models Agency & School Kids
Colecţiile cuprinse în festival au fost semnate de: Luna Morgaciova, Antante Design, Tudor Tailor, Anda Mănescu, Mihaela Cîrlugea, TR Fashion Academy, Lorelia Elegance, absolvenţi ai UNARTE - coordonaţi de Alina Gurguţă şi brandurile IUnique, Lempika Kids, Boutique for You, Manice, Grace Atelier, Urban Corner, Koton.
Eu am ales ca simbol al festivalului BLOOM invitata de onoare a acestuiacolecţia specială RALUCA SOARE Cruise 2025.
La început au fost Panna și Cotta, două suflete găsite în pădure, flămânde și speriate. Apoi au fost oalele. Apoi, un vis cu miros de supă lent gătită, curcan și morcov. Lavinia Toma și Mihai Lesiacu – un barista și un ghid turistic cu inimă de antreprenori – au înțeles că nu doar oamenii merită hrană ca acasă. Așa s-a născut Dognomz, un brand de mâncare gătită pentru câini, făcută cu mâinile lor, gustată tot de ei, fără compromisuri, fără conservanți, fără artificii.
Cum a apărut Dognomz? Care e povestea, cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ați ajuns la acest concept?
Suntem doi tineri de 31 și 33 ani și ne plac provocările și natura. Amândoi avem background în industria ospitalității - pe scurt, eu (Lavinia) am lucrat 10 ani în specialty coffee, iar Mihai are 15 ani de ghidaj turistic, național și internațional. Totul a început la finalul lui 2023, când am decis să le aducem în viețile noastre pe Panna & Cotta, două cățelușe găsite în pădure. Eram pentru prima dată stăpâni de căței direct responsabili de bunăstarea lor. Amândoi am crescut cu câini acasă,
cărora părinții noștri le găteau, astfel că primul lucru care ne-a venit natural a fost să căutam rețete care să le pună pe picioare pe cele două cățelușe subnutrite. Am început prin a găti zilnic, apoi săptămânal, timp în care am cercetat din ce în ce mai amănunțit nutriția canină și metode de conservare a mâncării gătite, atât online, cât și împreună cu medici veterinari.
Când Panacotele au început să crească, iar timpul de gătire a devenit din ce în ce mai mare, am căutat soluții în exteriorul casei. Știam de la prieteni care locuiesc în UK și Belgia că sunt abonați la servicii de meal planning pentru a-și hrăni cățelușii. Când am văzut că nu există un astfel de serviciu activ și pentru că aveam deja baza prin meniul gândit și calculat pentru Panacote, am văzut-o ca pe o provocare. Așa a apărut Dognomz. Ne-am luat o pauză de la joburile noastre, am conturat ideea și ne-am anunțat familia și prietenii că începem o mică afacere. Astăzi, eu mă ocup full time de Dognomz, iar Mihai a păstrat cam 20% din timp pentru turele de ghidaj internaționale, iar prietenii noștri ne ajută să avem grijă de cum arată și comunică Dognomz, online și offline.
Povestiți-ne un pic despre produsele voastre și prin ce se deosebesc de celelalte industriale de pe piață, de concurență, să zicem...
Un diferențiator principal este acela că produsele noastre sunt naturale - preparate, nu procesate. Faptul că folosim ingrediente de calitate umană, tehnici de gătire la foc mic și conservare prin sous-vide (termenul științific este „tindalizare”) păstrează cât mai mult din nutrienții ingredientelor și, la fel ca la noi, bipezii, ajută la „îmbogățirea” florei intestinale, care este în legătură directă cu buna funcționare a întregului organism. Ca să prezint și unul mai puțin „plăcut” pentru stăpânul de cățel, termenul de valabilitate este foarte scurt, de doar 21 zile, comparativ cu „hrana clasică”ceea ce presupune aprovizionări frecvente, dar dovedește lipsa conservanților din mâncare.
Cât de greu e să ajungeți la noi clienți?
Provocarea cea mai mare este să ajungem la noi clienți - amândoi venim din mediul offline, de la interacțiunea față în față cu oamenii, iar acum încercăm să adaptăm asta la mediul online. Știm că decizia de a schimba hrana patrupedului nu este una ușoară, iar procesul este unul lung, în timpul căruia apar multe întrebări, așa că încercăm să fim disponibili tot timpul pentru orice interacțiune și să fim prezenți la cât mai multe evenimente. Din punct de vedere fidelizare, suntem bucuroși să spunem că majoritatea cățeilor care au început să mănânce Dognomz din august până acum nu și-au schimbat preferințele.
Cum arată până acum Dognomz în cifre?
Până acum, la un an de la lansarea brandului și 10 luni de activitate, ne apropiem de 1 tonă de mâncare gătită, care a ajuns în bolurile a 173 de căței diferiți din București și Ilfov.
Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit?
În acest an și (aproape) jumătate de când am creionat proiectul, cea mai mare provocare a fost să găsim specialiști care să analizeze și să rafineze rețetele noastre. Lucrurile au venit firesc, odată ce ne-am cunoscut cu dr. Aurelian Ștefan și echipa sa de specialiști în gastroenterologie, alergologie și dermatologie veterinară din spatele Center of Hope Veterinary Hospital - singurul spital
veterinar de tip „give-back” din Europa Centrală și de Est.
Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada în care ați dezvoltat acest brand?
Din experiența Dognomz de până acum am învățat că răbdarea, consecvența și adaptabilitatea sunt esențiale atunci când vrei să construiești. Între timp, cățelușele noastre, Panna și Cotta, neau învățat să ne păstrăm optimismul și să nu uităm să ne bucurăm de momentele mici.
Ce urmează pentru Dognomz?
Până la finalul lui 2025 avem trei planuri la care lucrăm. Unul dintre ele ține de „acoperirea geografică” - momentan, livrăm doar în București și Ilfov, dar ne dorim să extindem livrările și în restul țării. Un alt plan este să venim cu soluții de produse și servicii complementare pentru pet parents, astfel că am început diverse colaborări cu antreprenori români. Ultimul, dar nu cel din urmă (și probabil cel mai ambițios) este ca împreună cu echipa minunată de la Center of Hope Veterinary Hospital să dezvoltăm rețete pentru cele mai des întâlnite afecțiuni.
Vara aceasta este marcată de multe festivaluri diverse și impresionante, dar și de lansări remarcabile în lumea jocurilor video. Astfel, în pauza dintre marile petreceri, încărcați-vă bateriile cu aceste apariții captivante:
Dune: Awakening (10 iunie): Succesul seriei se materializează și în lumea gamingului, fiind o îmbinare între genurile MMORPG și survival. Acțiunea are loc în deșertul periculos din Arrakis, pe care jucătorii îl pot explora liber.
Tales of The Shire (29 iulie): Ne conduce într-o atmosferă mult mai optimistă și colorată decât lansările anterioare, printr-o lume inspirată de cea din Lord of the Rings. Jucătorul se află în rolul unui hobbit, care duce o viață liniștită, cu activități relaxante.
Five nights at Freddy’s:
Secret of the Mimic (13 iunie): Vasta serie continuă cu un joc free roam, bazat pe povestea din cartea „Tales from the Pizzaplex: The Mimic”, unde vor apărea multe personaje noi și înfricoșătoare.
pe unde vor apărea multe personaje noi
Death Stranding 2: On the Beach (24 iunie): Îl readuce ca protagonist pe celebrul actor Norman Reedus în rolul lui
presărată cu entități supranaturale
Sam P. Bridges. Într-o lume post-apocaliptică, Sam pornește într-o nouă misiune, presărată cu entități supranaturale și decizii care pot schimba soarta umanității.
Shadow Labyrinth (18 iulie):
Este un first-person horror puzzle. Jucătorii trebuie să fie foarte atenți la deciziile luate pentru că vor întâlni multe labirinturi dificile și camere întunecate, în care pereții se mișcă și monștrii mișună la tot pasul.
Mafia: The Old Country (8 august): Ne introduce în Sicilia anului 1900, într-o lume brutală și coruptă, similară filmelor noir. Calitatea jocului este impresionantă, iar poveștile personajelor vă vor face să empatizați cu acestea.
Metal Gear Solid Delta: Snake eater (28 august): este, probabil, una dintre cele mai așteptate lansări ale verii, întrucât este remake-ul consacratei serii. Astfel, cunoscuta poveste despre loialitate și trădare în contextul Războiului Rece continuă.
Shinobi: Art of Vengeance (29 august): este dezvoltat de SEGA, unul dintre cei mai importanți dezvoltatori de jocuri din lume, continuând seria Shinobi, originală din anii ‘80, dar sub o formă reinterpretată într-o cheie modernă.
într-o cheie modernă.
În noul sezon estival asistăm în lumea jocurilor video la o selecție aparte între acțiune, aventură, nostalgie și lumi legendare, atractivă fie că ești fan al poveștilor intense, al explorării sau doar dorești să petreci timp ferit de caniculă.
FeSTIVAL
Săptămâna Comediei revine la Brașov cu ediția a 12-a, între 30 iunie și 6 iulie.
InTeRVIu
Florin Coșuleț, managerul TSA „Eu nu vreau să schimb nimic. Teatrul din Brașov are totul”
ZILe ȘI nOPȚI ReCOMAnDĂ listă de locații recomandate de Zile și Nopți și, totodată, locurile unde poți să găsești REVISTA NOASTRĂ.
Adina CHIRVASĂ
Redactor-șef
Zile și Nopți Brașov
libertatea de a alege: Inclusiv să râdem la final de lună. Și în oricare altă zi
După dezbaterile, voturile, urnele
și emoțiile (indiferent de alegere) din mai, pășim într-un iunie sperăm (mai) luminos.
Evident, în primul rând din punct de vedere al vremii, căci parcă au ajuns ploile ce au căzut peste oraș în mai. Nu putem noi să controlăm vremea, dar putem să alegem foarte clar ce vrem să facem în această lună.
Și opțiuni avem, indiferent de vârstă, de la copiii de o șchioapă, care se pot bucura de spectacole pregătite pentru ei de colectivul
Filarmonicii, la început de lună până la copiii… mai mari, amatori de documentare de natură, de exemplu, care se pot bucura, între 4 și 9 iunie, de o nouă ediție a Lynx Festival, singurul eveniment de gen din țară dedicat filmului documentar și fotografiei de natură.
Copiii mai mari se pot bucura în 13 iunie și de un recital de excepție al pianistului brașovean Horia Mihail, care pleacă din nou prin țară cu al său „Pian călător”, proiect care în 2025 împlinește 15 ani de existență. Desigur, turneul nu avea cum să nu treacă și prin orașul de la poalele Tâmpei…
Să mai spunem și că iunie este luna în care instituțiile culturale din oraș încep să tragă încet-încet cortina peste această stagiune. Un exemplu este Opera Brașov,
care încheie cu premiera „O noapte la Veneția”, operetă de Johann Strauss-fiul, ce va fi prezentată în 28 și 29 iunie. Un spectacol care sperăm să ne îmbunătățească starea, o dată cu toate farsele și situațiile comice ce se vor derula în acordurile fermecătoarei partituri compuse de Johann Strauss-fiul.
Pe final de lună, ne oprim la Teatrul „Sică Alexandrescu”, acolo unde, din 30 până în 6 iulie, ne vom „alimenta” cu serioase… hohote de râs. Avem parte de o nouă ediție a festivalului Săptămâna Comediei, unul în care, în acest an, și Brașovul va avea o „replică” de dat, pentru că TSA va prezenta în premieră absolută „Steaua fără nume”, de altfel, un spectacol care nu s-a mai jucat pe scena brașoveană de teatru profesionist. Evident, și copiii au parte de programul lor la Săptămâna Comediei, fie că aleg dintre activitățile și spectacolele pregătite în Coresi sau animațiile simpatice cu animăluțe care ne învață ceva și pe noi, oamenii mari. Dacă nu ne credeți, puteți urmări Ratatouille sau Zootopia, sunt și ele în programul Săptămânii Comediei.
Așadar, în iunie, să alegem să ne bucurăm de ce are Brașovul de oferit și să… alegem să râdem în continuare. Dacă tot trăim vremuri în care realitatea pare uneori scrisă de un scenarist turmentat, măcar să avem replicile bune și râsul pregătit…
între 30 iunie și
Festivalul Săptămâna Comediei include trei componente distincte: spectacolele de teatru, care vor avea loc la Teatrul „Sică Alexandrescu”, secțiunea de filme de comedie, cu proiecții la Centrul Cultural Apollonia Modern și o serie de evenimente în aer liber, desfășurate în Cartier Coresi.
Biletele pentru secțiunea de teatru sunt disponibile pe platforma biletebrasov.ro. Accesul la evenimentele din cadrul proiecțiilor de film și al activităților din Cartier Coresi este gratuit.
La Teatrul „Sică Alexandrescu” sunt programate șapte spectacole de teatru prezentate în premieră la Brașov, dintre care cinci sunt incluse în competiția oficială a festivalului.
Iată programul complet al spectacolelor de teatru:
Luni, 30 iunie
„Opera de trei parale” de Bertolt Brecht și
Kurt Weill
Premieră la Brașov
Spectacol în afara competiției, prezentat de Teatrul Excelsior
București
Regia, coregrafia, costumele: Răzvan Mazilu
Decorul: Dragoș
Buhagiar
Lumea marginală a Soho-ului londonez –populată de cerșetori, prostituate și hoți – este bulversată de condamnarea la spânzurătoare a banditului Mackie Șiș, după o serie de tâlhării comise cu acordul tacit al autorităților. Acest spectacol muzical, cu accente de cabaret satiric, explorează decadența și dezumanizarea societății contemporane. Un veritabil theatrum mundi, în care se aud vocile multiple și adesea contradictorii ale lumii de azi, toate reunite într-o întrebare esențială: ce înseamnă să fii om?
Marți, 1 iulie „Billy Șchiopul” de Martin McDonagh
Premieră la Brașov Spectacol în competiție, prezentat de Teatrul de Comedie București Regia: Vlad Massaci Din distribuție: Emilia Popescu, Dorina Chiriac, Sandu Pop, Anghel Damian, Marius Florea Vizante
Un text cu umor negru și profunzime emoțională, „Billy Șchiopul” (The Cripple of Inishmaan) ne poartă într-o comunitate izolată, unde cruzimea și afecțiunea coexistă într-un amestec tulburător. Este o comedie amară despre supraviețuire, aparențe și fragilitatea umană, în care sentimentalismul este privit ca o slăbiciune.
Asociația Comunitară Transilvania Expres organizator al acțiunii umanitare
EDIȚIA A IX-A
mulțumește tuturor sponsorilor și partenerilor care au contribuit la reușita acestei ediții
Împreună am reușit să aducem un strop de bucurie în sufletele copiilor instituționalizați la 8 centre de plasament din: Săcele, Codlea, Municipiul Brașov și Mănăstirea Mărcuș.
Sponsori care ne sunt alături:
contact: marketing@transilvaniaexpres.ro Tel: 0268.475.778.
Miercuri, 2 iulie
„Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare
Premieră la Brașov
Spectacol în competiție, prezentat de Teatrul de Comedie
București
Regia: Alexandru Dabija
Din distribuție: Emilia Popescu, Angel Popescu, Dorina Chiriac, Alin Florea, Dan Rădulescu, Andreea Samson
Un Shakespeare revizitat cu inteligență și vervă, în viziunea inconfundabilă a lui Alexandru Dabija. „Visul unei nopți de vară” devine o explorare jucăușă și seducătoare a granițelor dintre realitate și fantezie, dragoste și confuzie. Alexandru Dabija urzește un spectacol modern și plin de energie, în care umorul și imaginația ne călăuzesc printre încurcatele fire ale unei povești clasice. Totul nu este decât un vis, pare să ne sugereze Shakespeare. Sau nu? Și dacă este un vis, atunci cine pe cine visează?
Joi, 3 iulie
„Obiceiuri necurate”
de Tom Smith
Premieră la Brașov
Spectacol în competiție, prezentat de Teatrul Bulandra
București
Regia: Mihai
Constantin
Din distribuție: Andrei Huțuleac, Silvana Negruţiu, Veronica Vârlan, Matei Constantin, Andreea Mateiu
O comedie spumoasă, construită ca o farsă în cel mai pur stil shakespearian, „Obiceiuri necurate” aduce în prim-plan un univers monahal distorsionat, în care ipocrizia este demascată printr-o succesiune de situații tragi-comice,
uneori absurde. Spectacolul nu are conotații teologice, ci explorează cu umor și empatie latura profund umană a celor care își dedică viața Bisericii, oferind un mesaj cald, optimist și universal.
Vineri, 4 iulie „La doi pași de Mullingar” de John Patrick Shanley
Premieră la Brașov
Spectacol în competiție, prezentat de Teatrul Nottara
București
Regia: Cristi Juncu Din distribuție: Andi Vasluianu, Cerasela Iosifescu, Ion Haiduc și Victoria Cociaș Povestea se petrece în Irlanda zilelor noastre, în satul Killukan, afl at la 15 kilometri de Mullingar – un loc prozaic, care nu este celebru pentru nimic. Se afl ă chiar la doi pași de viață… Tony este un bătrân de aproximativ 70 de ani, care trăiește cu fiul său, Anthony, trecut de 40, iar în vecinătatea lor viețuiesc Aoife și fiica sa, Rosemary. Ca orice poveste irlandeză adevărată, firul epic se leagă de problema moștenirii proprietăților, după moartea părinților. Rosemary este sfâșiată între iubirea pe care i-o poartă lui Anthony și disperarea existențială care o macină. El este stângaci, rupt de toate și nu știe nimic despre sentimentele ei. Într-un final, personajele reușesc să vorbească despre lucrurile cu adevărat importante.
„Zilele însorite nu trebuie irosite, pentru că nu sunt multe – crede Rosemary, protagonista spectacolului nostru. Așa că îl invită pe Anthony la o plimbare. Deși cred, ca și Rosemary, că zilele senine nu trebuie irosite, eu, regizorul spectacolului nostru, n-am să vă invit la o plimbare, ci la teatru. Pentru că povești de dragoste precum cea dintre Anthony și Rosemary nu sunt multe.” - Cristi Juncu, regizor PAG. 107
Sâmbătă, 5 iulie
„Steaua fără nume” de Mihail Sebastian
Premieră absolută la Brașov
Spectacol în
competiție, prezentat de Teatrul „Sică Alexandrescu” Brașov Regia: Florin Coșuleț Ultimul spectacol din competiție este Steaua fără nume, de Mihail Sebastian, în regia lui Florin Coșuleț, prezentat de Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov.
„Steaua fără nume” este o poveste imaginată și pusă pe hârtie de Mihail Sebastian înainte de apusul destinului său nedrept, dar și la finalul unei epoci extraordinare pentru literatura și cultura românească – perioada interbelică. Piesa este scrisă într-o cheie predominant comică, dar atinge cu finețe teme majore ale umanității.
Rețeta poveștii? Simplă, dar profund umană: O stea. O iubire. O gară.
Duminică, 6 iulie
„Moarte la Teatrul de Revistă”
Premieră la Brașov
Spectacol în afara competiției, prezentat de Teatrul „Stela Popescu” București
Un spectacol de Gabriel Sandu
Coregrafie: Andrea Gavriliu Teatru, muzică, dans, sânge și sclipici. Moarte la Teatrul de Revistă prezintă lupta unui mic teatru de varieté aflat pe marginea prăpastiei. Sub spectrul iminent al închiderii, directoarea teatrului face un gest disperat: aduce un regizor tânăr, cunoscut pentru viziunea sa modernă, să creeze un spectacol menit să readucă publicul în sală și să salveze instituția.
Biletele pentru toate spectacolele au fost puse în vânzare pe biletebrasov.ro.
Conform tradiției, juriul secțiunii de teatru este alcătuit din trei profesioniști cu expertiză în arta dramaturgică: Maria Zărnescu (teatrolog și critic de teatru), Alina Epângeac (critic de teatru) și Doru Mareș (critic de teatru), care vor acorda cele cinci premii ale festivalului: Cel mai bun actor, Cea mai bună actriță, Cel mai bun spectacol, Premiul pentru regie și Premiul juriului.
Alte două locații se alătură festivalului
Săptămâna Comediei: Centrul Cultural Apollonia Modern și Cartier Coresi
Secțiunea de film se va desfășura la Centrul Cultural Apollonia Modern, în perioada
30 iunie – 6 iulie. Programul va include 11 comedii, toate cu intrarea gratuită, având ca temă Orașul și fiind grupate sub denumirea „Urban Comedy”, cu titluri precum High Fidelity (2000), Breakfast at Tiffany’s (1961), La Dolce Vita (1960) sau animațiile Zootopia (2016) și Ratatouille (2007).
Centrul Cultura Apollonia – Modern
Str. Griviței nr. 27
Acces gratuit
Luni, 30 iunie
Ora 19.00: Agenții de rezervă (2010)
Titlu original: The Other Guys (2010)
Regia: Adam McKay
Cu: Will Ferrell, Mark Wahlberg
Gen film: Acţiune, Comedie
Durata: 107 minute
Rating: N-15, Nerecomandat sub 15 ani
Marți, 1 iulie
Ora 19.00: High Fidelity (2000)
Regia: Stephen Frears
Cu: John Cusack
Gen film: Comedie, Dramă, Muzical, Romantic
Durata: 112 minute
Miercuri, 2 iulie
Ora 19.00: Annie Hall (1977)
Regia: Woody Allen
Cu: Woody Allen, Diane Keaton
Gen film: Comedie, Romantic, Dragoste Durata: 93 minute
Joi, 3 iulie
Ora 19.00: Poveste din Philadelphia (1940)
Titlu original: The Philadelphia Story
Regia: George Cukor
Cu: Katharine Hepburn, James Stewart, Cary Grant
Gen film: Comedie, Romantic, Dragoste
Durata: 112 minute
Vineri, 4 iulie
Ora 19.00: erou local
Titlu original: Local Hero (1983)
Regia: Bill Forsyth
Cu: Burt Lancaster, Jenny Seagrove
Gen film: Comedie Durata: 111 minute
Sâmbătă, 5 iulie
Ora 11.00: Zootopia (2016)
Titlu original: Zootropolis (2016)
Regia: Rich Moore, Jared Bush, Byron Howard
Cu: Ginnifer Goodwin, Jason Bateman, Idris Elba, Shakira
Gen film: Acţiune, Animaţie Aventuri
Durata: 108 minute
Rating: Audiență generală
Ora 16:30: Apartamentul 1960)
Titlu original: The Apartment (1960)
Regia: Billy Wilder
Cu: Shirley MacLaine, Jack Lemmon
Gen film: Comedie, Dramă, Romantic, Dragoste
Durata: 120 minute
Ora 19.00: Mic dejun la Tiffany (1961)
Titlu original: Breakfast at Tiffany’s
Regia: Blake Edwards
Cu: Audrey Hepburn, George Peppard, Patricia Neal
Gen film: Comedie, Dramă, Romantic, Dragoste
Durata: 115 minute
Duminică, 6 iulie
Ora 11.00: Ratatouille (2007)
Regia: Brad Bird, Jan Pinkava
Cu: Janeane Garofalo, Lou Romano
Gen film: Animaţie, Comedie
Durata: 110 minute, AG – Audiență generală
Ora 16:00: La Dolce Vita (1960)
Regia: Federico Fellini
Cu: Marcello Mastroianni, Anita Ekberg
Gen film: Dramă
Durata: 167 minute
Ora 19.00: Charade (1963)
Regia: Stanley Donen
Cu: Cary Grant, Audrey Hepburn
Gen film: Comedie, Romantic, Dragoste
Durata: 113 minute
Săptămâna Comediei ajunge și în acest an în Cartierul Coresi, unde vor fi programate o serie de spectacole în aer liber și multe surprize pentru cei mai mici dintre locuitori, în perioada 4–6 iulie.
Programul festivalului este disponibil pe saptamanacomediei.ro, iar biletele pentru spectacolele de teatru pot fi achiziționate de pe biletebrasov.ro
Săptămâna Comediei este un festival organizat de Asociația As Cult Brașov împreună cu Teatrul „Sică Alexandrescu” și susținut de ING Bank.
Sponsori: Aqua Carpatica, Domeniile
Sâmburești, Bilka, Coresi, Sergiana Grup, Gerovital, Ford Brașov, Elecon, Romarg.
Partener media principal: Magic FM
Parteneri media: Zile și Nopți, BizBrasov.ro, fwdBV.ro, myTex.ro, Transilvania Expres, BZB
Pentru mai multe informații, vizitați paginile festivalului: www.saptamanacomediei.ro facebook.com/ saptamanacomediei
„Eu nu vreau să schimb nimic. Teatrul din Brașov are totul”
Coșuleț a venit interimar la conducerea Teatrului „Sică Alexandrescu” Brașov chiar de Ziua Mondială a Teatrului, în 27 martie. O misiune provocatoare fie și numai pentru faptul că stagiunea 20242025 se apropie cu pași repezi de sfârșit, nu înainte, însă, de a prezenta un nou spectacol în premieră. Însă actorul, regizorul și doctorul în cinematografie și media nu se sperie. Florin Coșuleț are un plan creionat în linii mari, despre care ne-a spus mai multe în interviul amplu de mai jos.
Cine este Florin Coșuleț, dincolo de datele din CV?
Sunt un om. La fel ca oricare om și, totuși, unic. Un călător prin lume. În lumea mare, lumea văzută. Dar și prin cea nevăzută. Un speolog al sufletului uman. Un căutător de sensuri însetat de iubire, singura cale necesară și suficientă a umanității.
Doctor în cinematografie și media, regizor, prodecan al Facultății de Litere a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, dar și actor al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, iar de câteva luni manager interimar al Teatrului „Sică Alexandrescu” Brașov? Care este „rolul” care vă place mai mult și de ce?
Să mă joc. Să joc. Jocul. Asumarea unor sarcini, înțelegerea unor situații, raportarea corectă la distanțe… Rolul… pe scenă… în viață cu treabă… Toate cele enumerate sunt borne ale parcursului meu profesional. Un drum deloc ușor, cu mari sacrificii, dar și cu mari satisfacții. Fiecare etapă consumată până la ultima picătură, fără a sări etape, fără forțări, fără scurtături, fără mari compromisuri. Și întradevăr, e absolut onorant să fiu la Teatrul „Sică Alexandrescu”… aceasta este o poveste separată.
Puiu Maximilian și Sică Alexandrescu sunt două nume care au înnobilat activitatea Teatrului brașovean și care au lăsat o moștenire întregii urbe. Teatrul brașovean, de asemenea, a avut actori nume importante ale vieții culturale și, totuși, încă este un teatru doar al orașului. Vă gândiți să începeți procedurile necesare pentru a-i adăuga titulatura de „Național”, dat fiind că veniți dintr-un teatru național?
Într-adevăr, nume colosale au bătut calea „Dramaticului” brașovean. Actori de mare talent și ținută actoricească. Artiști exemplari, care au ținut vie scena din inima țării. Nu știu încă ce implică o astfel de recunoaștere oficială, ce demersuri sunt necesare. Ce știu e că voi face și vom face totul ca acest teatru, actorii ce-l slujesc să fie, prin producțiile teatrale, pe orbita teatrelor performante, a teatrelor de prestigiu din țara noastră și nu numai. Importanți sunt actorii, performanța actoricească, publicul, emoția și chimia dintre scenă și sală. Iar titulaturile vor veni de la sine, ca o consecință firească a demersului artistic.
Veniți dintr-un oraș cu o ofertă teatrală importantă pentru public. Cât de receptiv este publicul acolo? Cât de receptiv îl simțiți aici, în Brașov, dat fiind că deja aveți în CV și experiența de director al Centrului Cultural Apollonia și puteți spune că deja cunoașteți și publicul din Brașov.
Sibiul teatral, Sibiul artistic este deja pe harta lumii culturale, cu un public care are acces la multe forme de manifestări artistice. Iar acest fapt îmbogățește comunitatea. Am slujit mai bine de 25 de ani acest demers. Am fost parte din această frumoasă nebunie. Totul e făcut de oameni, prin oameni, de către oameni, prin susținerea oamenilor. E o construcție care trebuie să îndeplinească anumite condiții pe care tot oamenii le pot influența. E o chestiune de credință. Să crezi. De viziune. Să vezi. De dorință. Să dorești. Publicul nu poate fi comparat. El este mereu pregătit și așteaptă. Problema e la noi, cei care oferim. Emoția e universală, râsul e la fel peste tot, lacrima are aceeași compoziție chimică. În aplauze nu vezi culoarea mâinilor, ci doar intensitatea bătăilor inimilor.
Mai avem nevoie de teatru, în tot „spectacolul” jucat de fiecare dintre noi conștient sau inconștient și în concurența serioasă pentru atenția publicului făcută de rețelele de socializare?
Teatrul are mii de ani, noi, spectatorii prezentului, maxim o sută și puțin. El dăinuie. Noi ne stingem. Se pare că avem nevoie de această formă incredibilă de artă. Această oglindă vie, în care ne verificăm toate sentimentele umane. Unele trăite. Altele netrăite niciodată. Indiferent de ce vine peste noi, cât timp vom avea ceva uman, vom avea nevoie de frumusețea clipei, de miracolul efemerului etern.
Brașovul a lipsit ani de zile de pe scena unor festivaluri de teatru importante din țară. Ce vă propuneți să schimbați în acest sens?
Eu nu vreau să schimb nimic. Teatrul din Brașov are totul. Voi încerca să conving oameni; actori, echipă, autorități, finanțatori, public că strălucirea este acolo, doar că poate fi ascunsă sub orgolii, sub praf, sub nepăsare, sub obișnuințe, sub ignoranțe, sub neputințe. Toate acestea centrate, calibrate aduc succesul, iar participarea la festivaluri este o consecință inevitabilă.
TSA se apropie de finalul stagiunii 2024-2025. Există în plan o premieră până când „se trage cortina” acestui sezon?
Răspunsul este acesta: O stea! O iubire! O gară! Premieră absolută la Braşov! Pe final de stagiune va avea loc punerea în scenă a piesei „Steaua fără nume”, de Mihai Sebastian, în regia lui Florin Coşuleț.
„Steaua fără nume” - poveste imaginată și pusă pe hârtie de Mihail Sebastian înainte de apusul destinului său nedrept, dar și la apusul unei extraordinare perioade a literaturii și culturii noastre, cea interbelică! Piesa este scrisă într-o cheie predominant comică, dar atinge sublim teme majore ale umanității. Rețeta poveștii e simplă, dar profund umană! O stea! O iubire! O gară!
O stea...
fără nume, care se abate din traiectoria sa obișnuită; surprinzător, neașteptat, imprevizibil, determinând impactul a două lumi. Total opuse ca modalități de abordare a vieții, dar profund congruente când timpul stă!
O iubire...
vijelioasă, meteorică, incandescentă, precum un corp ceresc intrat în admosfera pământului! Arderea e unică, spectaculoasă, dar și rapidă, consumânduse, paradoxal, în timp ce se dezintegrează.
O gară...
reprezentând locul comun. Locul bagajelor multe și al privirilor lungi, precum șinele de tren. Locul peroanelor udate cu lacrimi, unde oamenii se înghesuie, se îmbrâncesc și se împiedică, dar și unde se văd, se simt, se miros. Își vorbesc sau își zâmbesc. Locul venirilor și al plecărilor, dar și al trecerilor. Al așteptărilor, dar și al despărțirilor. Al respirațiilor scurte, al zumzetului uman în toată splendoarea lui. Al șuieratului, pufăitului, scârțâitului de tren. Trenul! Această materializare perfectă a destinului uman, care leagă drumuri de fier între inimile noastre!
În demersul nostru pământesc parcă totul se reduce la a prinde sau a nu prinde trenul. Trenul acesta pe cât de comun pe atât de personal. Trenul acesta ce te poate duce sau aduce, cine știe de unde și cine știe către unde!
Spre o stea, o iubire, o gară...
Restaurant Sergiana
Str. Mureșenilor nr. 28
Bucătărie ardelenească. Jumări din partea casei.
Tel. rezervări: 0723.294.923
Ceasu' Rău
Str. Iuliu Maniu nr. 56
Bucătărie românească.
Tel. rezervări: 0723.297.993
Casa Tudor
Str. Avram Iancu nr. 58
Bucătărie românească și internațională.
Tel. rezervări: 0728.830.340
Stâna Turistică Sergiana Drumul de Poiană
Str. Păstorului, nr. 5, Poiana Brașov Specific românesc.
Nu-i loc mai bun decât o poiană
pentru așezat o stână. Iară dacă poiana-i Poiana Brașov, stâna nu poate fi alta decât Stâna Turistică, loc de ospețe și plăcut popas, căci de-acum, Sergiana vă poftește aci la masă. În toată zîua!
Tel. rezervări: 0726.366.147
Sub Cetate Sergiana Strada Cetății nr. 34, Râșnov Specific românesc.
Preparate gustoase la ceaun, la grătar sau la cuptor.
Tel. rezervări: 0721.200.017
Kronburger by Sergiana Food Court AFI Brașov etajul 1 sau la intrarea în food court-ul de la Coresi Shopping Resort (afară).
Burgeri gustoși din vită Angus, porc sau pui, brânză halloumi, veggie.
Încearcă specialitățile restaurantelor Sergiana și la mall, în Coresi Shopping Resort și AFI Brașov (zona food court).
Abonamente exclusiv pe biletebrasov.ro
Brașov, Piața Sf. Ioan 14-17 august 2025
