Vstan orhidee final feb 2014

174 Parfum de orhidee (roman) subconştientul său şi a izbucnit în acest moment observându-i indiferenţa faţă de ce preda ea, sau alta să fie cauza?

Ramona se înroşi toată şi, ocupându-şi locul în bancă lângă Angela, simţi cum aceasta o priveşte nedumerită, întrebând-o din priviri ce e cu ea. Parcă dorea să afle ce s-a întâmplat de nu era atentă şi umbla cu gândul cine ştie pe unde.

- Are dreptate profesoara că eşti îndrăgostită? o chestionă ea în şoaptă, abia stăpânindu-şi râsul.

Ramona rupse rapid o bucată de coală dintrun caiet şi scrise cu o caligrafie rotundă: “Îţi povestesc eu în pauză... Mi s-a întâmplat ceva extraordinar. Nu-ţi pot spune acum, mai ai puţină răbdare. Să plece moldoveanca asta odată din clasă că n-o mai suport.”

Bătu cu degetele în pupitru şi dădu să îi strecoare Angelei bileţelul în palmă, dar până să apuce tânăra să i-l ia, profesoara, care nu o slăbea din ochi nici o clipă, se instală la doi paşi de ele şi întinzând mâna către hârtia împăturită, o înhăţă şi zbieră furioasă: - Ce faci aici, domnişoară! Da’ unde te crezi tu, să trimiţi aşa răvaşe în timpul orei mele? La poştă? Ia să vedem ce scrie în el.

- Sunt pierdută, se prăbuşi tânăra în interiorul ei.

Nu scap fără nota scăzută la purtare şi cu discutarea în Consiliul profesoral. M-am pricopsit cu un duşman pe viaţă cât mai stau în liceu.

- Ia te uită, zise Minodora Lepădatu, ce conţinut interesant... continuă ea, neagră de mânie. Să vii cu mine la doamna director, ai înţeles? pentru că acuma, ora s-a terminat. Sunteţi liberi să ieşiţi în pauză, se adresă ea nervoasă clasei.