Note de lector. Scurtă recenzie a romanului “PARFUM de ORHIDEE”, autor Virgil Stan Iubirea şi formele ei ispititoare... Domnul Virgil Stan ( venit tocmai de la Mangalia) şi-a manifestat dorinţa de a lansa volumul "PARFUM DE ORHIDEE" în Târgul Ieşilor, odată cu întrunirea anuală a membrilor Ligii scriitorilor – filiala Iaşi. Coperta este reprezentativă pentru subiectul romanului. Dacă facem un exerciţiu de imaginaţie – putem vedea cum această copertă se transformă într-o poartă – şi cititorul este invitat de către autor să păşească pe iarba proaspăt înverzită, iarbă pe care aşteaptă tolănită, nimeni alta decât iubirea, cu formele ei ispititoare. Iată 3 definiţii ale iubirii: „Iubirea este o pânză oferită de Natură şi brodată de imaginaţie”. Voltaire „Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun”. Paulo Coelho „Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc”. Liviu Rebreanu Iubirea este cel mai preţios şi mai controversat sentiment, este o temă inepuizabilă despre care s-a scris mult. Sedus de această trăire, de această lavă a sufletului care nu cunoaşte "ţărmuri", prozatorul Virgil Stan n-a ezitat să aleagă tema iubirii pentru volumul său. Personajul principal, şarmantul profesor de matematică ( Condurache) este pândit ( practic) şi râvnit de mai multe personaje feminine. Atât colege de catedră cât şi eleve: Angelica
şi Minodora, cele două olimpice care fac pregătire la d-lui acasă. (lucru sancţionat, de obicei, de societate). Cei doi se avântă întro aventură fără a se gândi la consecinţe. “Ce va urma după aceasta nu ştia, însă privind la trupul tânăr ghemuit în mijlocul patului său, simţea că era pregătit sufleteşte să-şi asume responsabilitatea actului. Va vedea ce va fi mai târziu. Spera ca Angelica să fie discretă şi atât, iar cu Minodora nu ştia încă ce va face.” În jurul personajului principal, d-l Condurache, se ramifică întreaga scriere, autorul fiind un fin mânuitor al expresiilor care dau valoare textului. Romanul e construit pe mai multe niveluri, care păstrează la suprafaţă convenţiile realiste. Povestirile autorului sunt cursive, eficiente şi limpezi, gândurile şi acţiunile sale sunt clare şi bine mulate pe realitate. Firul epic curge ca un izvor limpede, nu face ocolişuri abrupte, prozatorul este pragmatic, textul vibrează de încărcătura energetică a acţiunii, autorul nu abuzează de frazări cu prea multe subtilităţi şi nici de introspecţii analitice inutile. Dragostea adolescentină este extrem de pasională şi imprevizibilă. Iubiţii îşi manifestă sentimentele fără jena şi complexele care vin mai târziu în viaţă. Pur şi simplu se aruncă în relaţie, trăind la intensitate maximă... momentele respective. De-a lungul unui traseu narativ plin de momente imprevizibile, o atmosferă încărcată de senzualitate şi parfum, cititorul va trăi alături de personaje o poveste emoţionantă şi, de multe ori, curajul anilor fără “frâu” reuşind să inducă o stare tensionată, uşor angoasată. “Decizia era luată, curajul era suficient pentru a pleca la drum, numai să-l găsească pe Condurache acasă. Ce va spune el
despre gândul său va vedea la faţa locului.Acum când actul se consumase, parcă se simţea jenată de prezenţa nudă a lui Condurache întins lângă ea fără nimic pe el. Stătea rezemat întrun cot şi o privea cu ochi mari, admirând-o. Simţea că o plăcea, că doar nu are asemenea oferte în fiecare zi. Să se înfrupte cu voluptate din ofrandele unor fete de optsprezee ani, încă necunoscătoare a acestor plăceri incomensurabile cum a simţit ea în această noapte de basm.” Romanul are toate ingredientele necesare unei naraţiuni bine gândite, şlefuite: suspans, o bogăţie impresionantă a detaliilor şi o temă mereu actuală. Personajele îşi duc existenţa, în mare parte a timpului, în preajma iubirii, acest sentiment înălţător, singurul sentiment adevărat care conferă vieţii un sens, lumină şi culoare. Prozatorul Virgil Stan spune că este ficţiune. Eu pot afirma că toate lucrurile descrise în roman îşi au rădăcinile în realitatea cotidiană. De exemplu, eu (mărturisesc) – că m-am îndrăgostit în clasa a XI-a - de profesorul meu de fizică. Când mă scotea la tablă şi se uita spre mine simţeam că mă cuprinde, brusc, o ameţeală şi nu mai puteam să articulez niciun cuvânt. Dar totul s-a rezumat la aceste sentimente neîmpărtăşite. Aşa stăteau lucrurile atunci, în acea vreme. Astăzi, tinerele eleve au libertatea de a veni îmbrăcate cât mai sexi – la şcoală – şi, cu mult tupeu, încearcă să seducă profesorii. De multe ori, cu această aparenţă înşelătoare, seducătoare, reuşesc. ..... Şi iată ce ne spune chiar autorul: „Fata încă odată făcea dovada stării generale a tinerilor din tipurile noi postrevoluţionare, cu mult tupeu adus până la obrăznicie, lucru deranjant şi jenant pentru profesor, dar era prea
târziu. Dacă nu şi-a stăvilit pornirile când i s-a aruncat fără niciun echivoc în braţe, acum trebuia să suporte consecinţele nesăbuinţei sale.” Orice lucru „interzis” poate avea urmări dintre cele mai neplăcute. Fiecare trebuie să fie răspunzător pentru faptele sale. Între ficţiune şi realitate, autorul a trasat un hotar, dar hotarul este imprecis, în sensul că recunoaştem cu uşurinţă lumea din jurul nostru în lumea care se mişcă în roman. Profesorul era conştient că nu poate avea o relaţie bazată pe sentimente profunde şi de durată cu eleva Angelica, care urma să devină studentă şi atunci nimic nu i-ar fi înpiedicat să fie împreună. Întâmplarea face, ca atunci când are loc olimpiada, so întâlnească pe Adriana, profesoara de limba română care se ocupa cu verificarea listelor şi repartizarea elevilor pe săli. Întrebând de cele 2 eleve... vibraţia câmpurilor energetice a celor doi s-a intersectat şi astfel a început totul... Adriana era divorţată şi creştea doi copii. Asta nu l-a speriat pe d-l Condurache, dipotrivă, simţea că aceasta este femeia cu care doreşte să-şi petreacă restul vieţii. (fragment - p.289). Scriitorul, înzestrat cu o amplă capacitate de a diseca, analiza lucrurile, pătrunzând în miezul lor, dispunând de lejeritate şi îndemânare în mânuirea ideilor, de o bogată imaginaţie şi trăire emoţională, prin scrierile sale dă dovadă de talent, meşteşug şi maturitate artistică. Felicitări! Mult succes pe mai departe. Valentina Becart ( martie 2014)