Revista NEUMA Nr. 5-6/2024

aNul VIII i NR. 5-6 (79-80), 2024 i 96 pagINI i 10 leI

www.revistaneuma.ro

revistă de cultură

R

editată de asociația Culturală Neuma

ApAre sub egidA uniunii scriitorilor din româniA

Alegeri la USR:

Poetul §i prozatorul vARUJAn voSgAniAn a fost ales pre§edinte Eseistul AngElo MitchiEvici este noul vicepre§edinte

invitA|i SPEciAli:

gheorghe grigurcu lucian vasiliu laureatul Premiului na\ional „Mihai Eminescu“

StUdii cRiticE ±i ESEURi:

Ramiro Sofronie gheorghe glodeanu iulian B[icu§ Elena Abrudan Sunduz curtseit carmen duvalma

hanna Bota ion cristofor R[zvan voncu

EvEniMEntE: Premiul na\ional lucian Blaga

ioan Es. Pop

Premiul na\ional tudor Arghezi

gabriel chifu ion Bogdan lefter

Sumar

NR. 05-06 (79-80), 2024

Premiul Național Lucian Blaga * In Memoriam Ioan Es. Pop

www.revistaneuma.ro

EsEu

Editorial

poEziE

Andrea H. Hedeș Dolce far niente

Elena Liliana Popescu

1 3

Ramiro Sofronie. Lecția gravitației

proză Cursiv

Rodica Bretin. Ariel și poneii

Horia Gârbea Foșnetul de file al vacanței

poEziE

Florentina Chifu

4

ComENtarii CritiCE

Gheorghe Glodeanu Lumina ce se stinge

Consiliul USR din 26 iunie 2024

poEziE iNvitat spECial

6 8 9 11 13

Mihaela Oancea

Gheorghe Grigurcu „Memorie sarcastică” Premiul Național „Mihai Eminescu” decernat poetului Lucian Vasiliu Hanna Bota „Să spui sau să nu spui” Ion Cristofor Răzvan Voncu Despre vin și alte licori…

17 18 19 20

26 27 29 30 35

EsEu

36 Elena Abrudan De la fantasticul mitologic la antimit tiNEri poEți

Alexandru Madian

37

mEridiaNE

38

Mihai Barbu. America unui ogar în lesă ECou la aNChEtă

EvENimENtE

16

22

apariții NEuma EvENimENt

5

21

Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor Festivalul Național de Literatură „FestLit” Festivalul Național de Literatură „Tudor Arghezi” Gala Poeziei Române Contemporane Turnirul de poezie „Cununa de lauri” de la dion

Simona-Grazia dima Genurile literare afine poEzia lumii

Ramona Paraiala (Italia) puNCtE dE vEdErE

40 41

Liviu Capșa. Seniorii tristeții

42

EsEu

43

Iulian Băicuș. Nicolae Manolescu – Teme ApAre sub egidA uniunii scriitorilor din româniA Număr apărut cu sprijinul platformei de comunicare culturală Atitudini Contemporane

revistă de cultură

www.revistaneuma.ro

Asociația culturală neumA www.revistaneuma.ro; www.edituraneuma.ro email: redactia@revistaneuma.ro ISSN 2601 - 1905 ISSN-L 2601 - 1603

director: Andrea H. HEdEș redactori: Flavia Adam, Florica Bud, Ioana diaconescu, Gheorghe Glodeanu, Alexandru Jurcan, Nicoleta Milea, George Volceanov redactor asociat: Hau Kieu Bich (Vietnam), Ersin Engin (Turcia) corector: dana Bota; prezentare grafică și dtp: Gelu Iordache Autorii care doresc să trimită texte pentru rubrica „Teen Spirit“ sunt rugați să trimită textele culese cu diacritice, în format electronic la: redactia@revistaneuma.ro; Revista NEUMA promovează diversitatea de opinii; responsabilitatea afirmațiilor cuprinse în paginile sale aparține exclusiv autorilor articolelor; Revista NEUMA respectă grafia autorilor.

Revista își rezervă dreptul de a selecta materialele primite

Editorial

1 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

https://ovidiubujor.ro/

Dolce far niente

AndreA H. Hedeș ând vine vara, chiar așa caniculară, cum vine ea în ultimii ani, o neliniște, un dor de ducă, o încredere în orizonturi mirabile, pun stăpânire pe toți și pe toate. Nu doar natura se aruncă, necondiționat, într-o risipă de culoare, de rod, de propagare a vieții, ca și când această beție a apogeului ar fi veșnică, dar și oamenii, fiecare după posibilități, se abandonează însoritei clipe estivale, fie ea la o terasă, într-o curte la țară sau pe un țărm de mare. E „o clipă” ce ține cât cele trei luni de vară, poate de aici și trăirea, cu atâta intensitate, a prezentului, abandonarea în fața acestei mărunte veșnicii. Frenezia cu care e trăit anotimpul solar vine parcă să contrabalanseze, să umple un gol. Horror vacui.

Toamna, momentul „contabilizării” bunului mers al anului, iarna, momentul sever al hibernalei introspecții, primăvara, moment nu atât al speranței, cât al unei munci încă o dată asumate, corvoada unui nou început, sunt următoarele etape ce se succed risipei de bucurie. Momente, clipe la scara timpului, anotimpuri din viața naturii și a umanității, toate, semne ale trecerii. Ne întrebăm, acest ciclu fără sfârșit, nu amintește de munca lui Sisif? Doar în „clipa” de maximă lumină, de răsfăț a verii, natură și om, simțind instinctiv povara viețuirii ca pe un gol al bucuriei de a fi, ca pe o greutate a datoriei, a ființei prinse în marele angrenaj al universului, doar în clipa de maximă lumină, natură și om, își amintesc și au permisiunea de a retrăi pierduta vârstă de aur, chrysón ghénos.

C

ârsta de aur este „primul timp legendar din mitologia greacă. Gândirea antică greacă a periodizat istoria în mai multe epoci, între care prima ar fi fost Epoca de Aur, succedată de epoca de argint, epoca eroilor și epoca prezentă. Epoca de Aur înseamnă prin extensie o perioadă de pace primordială, armonie, stabilitate și prosperitate. Pacea și armonia au domnit în această epocă, oamenii nu trebuiau să muncească ca să se hrănească pentru că pământul le oferea suficientă hrană. Oamenii trăiau până la o vârstă foarte înaintată, își păstrau înfățișarea tinerească multă vreme, iar când mureau, mureau împăcați, iar spiritul lor continuau să trăiască pe post de apărători. În dialogurile sale Cratilos, Platon amintește de epoca de aur, care ar fi fost prima în istoria umanității. El clarifică faptul că de aur este o altă denumire pentru nobil.”1Cum ar spune un amic... trăiau ca-n pampas. După standardele de astăzi, vorbim de o viață de huzur, în care oamenii nu făceau nimic, un vis irealizabil pentru mulți din semenii noștri, de neconceput pentru mulți alții și, pentru puțini, o realitate palpabilă.

V

incolo de lene, pur și simplu, sau de un trai al privilegiaților, a nu face nimic este un deziderat condamnat de morala publică dar, în fapt, dorit de o bună parte din societate. Politicile de asistență socială ale diferitelor țări, experimentul implementării venitului minim garantat, arată că

D

1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca_de_Aur

Editorial

www.revistaneuma.ro

2 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

tendința cât se poate de „omenească” este de a nu abuza de muncă, dimpotrivă. În acest tablou, este cumva de înțeles beția verii, extazul solar, care se îndepărtează de apolinic prin lunecările dionisiace din severitatea vieții. Și, apropiindu-ne dinspre imaginea de ansamblu înspre singular, înspre individ, în siajul dulce al inactivității, se înscrie și lectura. Mai cu seamă pe meleagurile noastre, a citi este încă asociat, în păturile mai largi ale populației, cu a pierde vremea, cu a nu face nimic. Câștigurile spirituale, sau, în cazul unor lecturi ușoare, câștigurile unei stări de bine pur și simplu, sunt încă asociate cu nimicul. Lipsită de concretețe, lectura nu poate fi decât o deviere de la firesc și care, în cel mai bun caz, e trecută cu vederea. Să nu uităm, încă de pe băncile școlii, lecturile sunt obligatorii. Ca și când lectura nu ar fi ceva spre care ființa umană s-ar putea îndrepta de bună voie, chiar cu necesarul ghidaj al învățătorului sau profesorului. Ca pentru a confirma modul în care românii se raportează la carte și lectură, iar și iar, toate sondajele, studiile, statisticile, arată că România se situează pe ultimele locuri la nivel european în privința lecturii. O dovedesc în plus bibliotecile noastre, librăriile, examenele de capacitate și de maturitate, testele Pisa ș.a.m.d. u toate acestea, mai există... mai există o mână de glorioși pierde-vară care, în aceste zile solare, se bucură să își petreacă timpul în compania unei cărți. Un act temerar, să o recunoaștem. În lumea agitată, frustrantă, impredictibilă în care trăim, detașarea, timpul de liniște prielnic lecturii sunt greu de găsit. Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri/ Și niciodată n-or să vie iară,/ Căci nu măncântă azi cum mă mișcară/ Povești și doine, ghicitori, eresuri,// Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,/ Abia-nțelese, pline de-nțelesuri – versurile eminesciene rezonează și cu noi, cu problemele noastre contemporane.

C

e citesc românii în vacanță nu am reușit să aflăm, cel mai recent articol dedicat lecturilor de vacanță ale românilor, găsit pe internet, datează din anul 2015, de unde se vede, încă o dată, cât interes stârnește un astfel de subiect. Din postările prietenilor de pe Facebook, care sunt iubitori de cărți, nu fac parte din marea masă, am putut observa că se citește poezie contemporană românească, chiar dacă pare greu de crezut, se citește proză, traduceri din numele consacrate internațional, fie că e vorba de autori clasici, fie că e vorba de autori contemporani, și, mai puțin, cărți de dezvoltare personală. Dintre cărțile de beletristică, am reținut romanul polițist, SF-ul, romanul de dragoste. Opțiuni „consacrate”, care trec, iată, proba timpului, chiar și a celui fărâmițat și înghiontit pe care îl traversăm. Dar au loc și prefaceri. În cercurile de liniște ale contemporanilor își fac loc și alt gen de cărți, care permit un alt gen de efecte sufletești. Despre Colecția Cărți în dar a Editurii Helen Exley am mai vorbit. Sunt cărți frumoase, atât ca obiect cât și ca și conținut. Întregul – obiect și text - este un mesaj de liniște, de echilibru, dar și un mesaj estetic. O nouă și foarte modernă abordare a lecturii de loisir, în țara noastră, mi-a fost revelată în timpul unei discuții cu o dragă prietenă.

Este vorba de un clasic„de afară”: seria de benzi desenate Pickles, care încântă prin umorul fin, ironia subțire și inteligența, inclusiv emoțională, cu care descrie viața de zi cu zi a unui cuplu de pensionari. Acestea din urmă sunt lecturi care înalță, nu spiritul, ci starea de spirit, care luminează clipele de lectură, ajutând la evadarea de o clipă dintr-un prezent colțuros și la refacerea echilibrului pentru o nouă zi, fie ea una de vară.

C

ă ne avântăm, așadar, cei puțini, pe valurile înspumate ale mărilor necunoscute din lumile cărților, să urcăm versanții abrupți ale ideilor revelate în aceste lumi, să ne bucurăm de clipa cea dulce a normalității și a zâmbetului curat pe care le mai găsim în aceste lumi în care idealul mai poate fi atins iar speranța de a ne ridica spre astre pulsează neobosită. Să ne bucurăm de plăcerea de a nu face nimic...

S

dggg

Cursiv

3 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

Fo§netul de file al vacan\ei HoriA GârbeA acanța vine întotdeauna cu trenul din Franța. Ca să formeze un distih ușor de reținut. Dar versurile care urmează nu mai sînt atît de glumețe, chiar dacă par. Ele sună astfel: „Hai, copii la joc/ Cărțile pe foc !/ Să nu mai citim,/ Că ne-mbolnăvim !”. Oricît ai știi că e o simplă poezioară infantilă, tot de trece un fior, de la Ray Bradbury citire, cînd auzi îndemnul: cărțile pe foc! În ceea ce mă privește, vacanța, chiar dacă nu vine din Franța, sosește, mai ales dacă e vorba de vacanța „mare”, cu un tren de cărți. La începutul vacanței îmi propun să citesc liber și de plăcere cărți de care nu am avut timp în restul anului. Dacă tot m-a dat soarta o viață de profesor, măcar să mă bucur de vacanța cea mare, pe care destui n-o au sau o simt „mică”!

E totuși numai o impresie, numai un parfum, această așezare confortabilă în hamacul lecturii „de vacanță”. Este o construcție pe care mintea și-o alcătuiește, compensator. Am citit în vacanțe cărți dintre cele mai serioase, mai „grele”. Ceea ce definește lectura de vacanță, îmi dau seama acum, după ani de zile de experiență a lecturii, nu este conținutul cărților, ci senzația că ai libertatea să alegi orice lectură. În orice caz, nu aș pune – în vacanță – cărțile pe un rug și nici nu aș aprinde cu ele focul pentru grătarul estival, stropit cu contraindicata bere.

Hotărît, orice lectură poate fi de vacanță. Dar mai ales simt că vacanța este un tărîm al recitirilor. De aceea, mi-am alcătuit la „locuința mea de vară/ e la țară” o bibliotecă a volumelor pe care țin, din cînd în cînd, fie și parțial, să le răsfoiesc din nou, simțind cum se ridică dintre pagini „parfumul trecutului mort”. Vedeți așadar, din citate și aluzii, că memoria este una prin excelență livrescă. Intră în această bibliotecă, în care deseori pe cotoare mai adastă un greiere sau o lăcustă, volume „de război” prin care rememorez istoria de la Mari bătălii și Regii blestemați la cărțile despre Ziua Z, a debarcării din Normandia și romanele lui Sven Hassel. La ele se adaugă o colecție consistentă, deși departe de a fi completă, a revistei Magazin Istoric.

Vin apoi romanele polițiste preferate pe care le deschid măcar o dată pe an, cele

V

din vechile colecții Enigma și Aventura, cea cu copertă stereotipă: un „a” mic. „Zece negri mititei”, scuzați cuvîntul „mititei”, incorect de-acum, în ediția veche, din colecția Meridiane, nu mai are copertă. Două ediții la rînd dintr-una din aventurile preferate, „În arșița nopții” de John Ball, cea ecranizată cu Sidney Poitier, s-au ferfenițit de lecturi anuale. Lista e mai lungă, mai sînt Agathe (nu negre) și Graham Greenuri. La loc de cinste și în ediții multiple, căci cotoarele cedează, vin colecțile de povestiri în diverse alcătuiri și traduceri din Huxley și William Somerset Maugham.

Veți întreba desigur, chiar dacă nu sînteți naționaliști, unde e literatura autohtonă a listei mele de vacanță. Vă asigur îndată că ea există și este recitită cu plăcere, fie și pe sărite, în lungile veri fierbinți, ca în Faulkner. Povestirile lui Sadoveanu și Rebreanu, căci romanele lor sînt pentru gura sobei, stau alături de Eugen Barbu – tot povestirile și romanele cu subiect fotbalistic pe care le recitesc numai fragmentar. Nu știu pe unde am rătăcit, dar îmi propun să le regăsesc vara asta povestirie și cronicile de fotbal ale lui Fănuș Neagu.

Acum, cu Campionatul European de fotbal mi-e tot mai dor de Fănuș, Cosașu, Chirilă.

Nu se mai scrie nici măcar onorabil despre fotbal. Să-ți facă plăcere - în vacanțele din viitor - să-ți amintești ce ai văzut la un turneu final sau la altul.

O parte a lecturilor de vacanță se constituie din acele romane lungi, din epoci la care privim cu nostalgie și oarecare indulgență, la care trebuie să aloc mai mult de o oră pe zi. Iar uneri nu am o oră întreagă în zilele obișnuite ale anului. Ceea ce – cu tot respectul, căci ele formează baza activității mele – evit instinctiv în vacanță sînt cărțile foarte noi, despre care, în mod normal, ar trebui să scriu sub presiunea urgenței. Pe acelea le mai amîn, altfel am impresia că nu sînt într-o perioadă de odihnă, ci la serviciu.

Mi se pare că un gen compatibil cu vacanța este cel care apare în colecții sub denumirea „memorii-jurnale”. Ele vin dintro epocă în care oamenii aveau timp liber și își notau întîmplări și portrete ale trecutului. Dimpotrivă, nu mi se par potrivite în săptămînile de „libertate” poveștile fantastice și exotice, cărțile de călătorie. În care

personajele sînt la rîndul lor în vacanță dar aleg alte destinații decît mine. Nu adopt în acest răstimp nici romanele SF dar găsesc foarte potrivite cărțile „serioase” despre OZN-uri. Îmi închipui că în locurile mai izolate în care petrec vacanța, o farfurie zburătoare ar putea mai ușor să apară decît în parcarea din spatele blocului meu bucureștean.

Oricum ar fi, vacanța e un paradis al lecturii și în niciun caz nu se asociază cu arderea volumelor, nici măcar a cursurilor sau a culegerilor de probleme. Ba chiar, recunosc fără rușine, am printre cărțile de la țară, prin împrejurarea că n-au mai avut loc în bibliotecile din domiciliul din Capitală, și cîteva vechi culegeri de fizică și de geometrie. Nu m-am îndurat să le arunc, dar n-a mai fost spațiu pentru ele. De aceea, cînd mă aflu într-o dispoziție foarte relaxată mai rezolv cîte o problemă.

Ceea ce însă nu mi-a plăcut niciodată și îmi dă și acum o oroare retrospectivă au fost listele cu „lecturi de vacanță” obligatorii la care, cel puțin în școala generală, mai aveam și obligația de a întocmi un „caiet de lectură”. Exact acele cărți nu le-am citit niciodată, nu numai în vacanță, dar nici în restul anului. Iar din autorii „recomandați” didactic am citit întotdeauna alte opere decît cele din odioasa listă.

Toate aceste considerații - care poate vi s-au părut cam disparate și neserioase - nu au făcut decît să-mi deschidă o mare poftă de cărțile vechi, cu file puțin cam uscate și foșnitoare, Din biblioteca de vacanță. Aștept să le regăsesc ca să retrăiesc adevăratul și vechiul sentiment că a început o nouă vacanță. Mare, desigur.

dggg

Apari\ii NEumA

4 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

ROMULUS MOLDOVAN

ANY DR{GOIANU

SANDU FRUNZ{

Fiul

Harului A

D

Despre VIA|{,

MOARTE §i alte M{RUN|I±URI Ed i t u ra NEUMA 2024

Gabi Nan

Ed i t u ra NEUMA 2024

C

Iulian Băicuș

Camil Petrescu, sub zodia senin[t[\ii imperturbabile

MIHAELA CHI AC

Editura NEUMA 2024

I

COPIII DIN SATUL CU TAINI|{ Editura NEUMA 2024

Editura NEUMA 2024

Sergiu Someșan

Ceasornicarul din

Valentin Busuioc

R

V

Romi\a M[lina Constantin

Editura NEUMA 2024

Editura NEUMA 2024

Editura NEUMA 2024

5 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Eveniment

www.revistaneuma.ro

Consiliul USR din 26 iunie 2024 iercuri 26 iunie 2024 a avut loc ședința Consiliului Uniunii Scriitorilor din România. Ședința a avut ca principal obiectiv validarea rezultatului alegerilor pentru funcția de Președinte al Uniunii Scriitorilor din România. În prezența membrilor Comisiei de Monitorizare a alegerilor au fost deschise urnele în care au fost colectate voturile membrilor USR care au votat în Adunările Generale și s-a procedat la numărarea voturilor.

La alegerile din acest an s-au prezentat trei candidați: Doru Ciucescu, Simona Vasilache și Varujan Vosganian. Dl. Doru Ciucescu, s-a retras pe parcursul procesului electoral.

Rezultatul votului, consemnat în procesul verbal încheiat cu acest prilej a fost următorul:

M

Simona Vasilache – 7% Varujan Vosganian – 89% Restul voturilor au fost nule.

Comisia de monitorizare a alegerilor a constatat și a comunicat Consiliului USR că a fost ales ca președinte al USR can didatul Varujan Vosganian. În conformitate cu statutul USR, Președintele ales a propus Consiliului Vicepreședintele USR în persoana dlui Angelo Mitchievici. Consiliul Uniunii a validat prin vot propunerea Președintelui.

Comitetul Director al uniunii Scriitorilor din România din 26 iunie 2024 omitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România s-a întrunit miercuri, 26 iunie 2024, după validarea de către Consiliul Uniunii Scriitorilor a alegerii Președintelui USR, la convocarea noului președinte, dl Varujan Vosganian. Ordinea de zi a cuprins următoarele puncte: ■ Alegerea, prin vot, a Secretarului General al USR, a Directorului de Programe Interne, a Directorului de Programe Externe și a Directorului de Imagine și Comunicare;

C

■ Validarea în funcții a Directorului Economic și a Directorului Administrativ; ■ Actualizarea protocolul dintre USR și Editura ART, pentru funcționarea Editurii Cartea Românească (numărul de titluri publicate anual) urmând a fi stabilită o întâlnire cu domnul Dan Iacob, directorul Editurii ART; ■ Stabilirea categoriilor de cheltuieli permise din fondurile Filialelor USR provenite din cotizații;

■ Continuarea programului de traduceri româno-maghiare; ■ Aprobarea traducerii unei cărți de proză; ■ Schema de funcționare a USR; ■ Situația financiară a Casei Scriitorilor de la Neptun și necesitatea unor amenajări cu identificarea surselor de finanțare; ■ Situația publicațiilor care sunt editate de filialele USR; ■ Diverse.

■■■

Invitat special

6 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

Gheorghe Grigurcu

„Memorie sarcastic[” 

criptor. Imagini care vin spontan, altele mult elaborate, cu satisfacția unei spontaneități mimate ceea ce nu e puțin lucru. Aidoma rolului interpretat de un actor de talent care poate oferi uneori o figură a modelului său mai expresivă decât cea de la care pornește.

Atenție în relațiile cu un lingușitor.

Consecvența nu e în nici un caz una din trăsăturile sale. Un moment de credulitate din partea celui aflat în obiectivul său, la fel cu unul de neatenție a șoferului aflat la volan.

În copilărie și tinerețe ne apropiem de ceea ce ne atrage și ne disociem de ceea ce ne desparte, începând cu maturitatea ne apropiem de ceea ce ne desparte și suntem siliți nu o dată a ne disocia de ceea ce ne atrage.

A.E.: „Poetul X mi-a trimis ultimele sale două volume, de un lux grafic orbitor.

Răsfoindu-le m-am simțit ca și cum aș fi intrat într-un local din Occident în care prețul unui pahar de vin pleacă de la o mie de euro în sus”.

Contemplația nu suprimă posibilele explicații raționale care s-ar putea acorda obiectului său, ci le mistuie astfel cum organismul mistuie un aliment.

Scriptor. Curiozitatea (atenția față de real) scăzându-ne, apare un imaginar provocator, exclusivist. Curiozitatea unui autor suprarealist e în fapt redusă.

„Activitatea gândirii e precum pânza Penelopei, care în fiecare dimineață destramă ce a țesut peste noapte. Căci nevoia de a gândi nu poate fi niciodată satisfăcută prin revelațiile pretins definitive ale «oamenilor înțelepți»; ea poate fi satisfăcută numai prin gândire, iar gândurile pe care le-am avut ieri vor satisface această nevoie astăzi doar în măsura în care vreau și sunt capabil să le gândesc din nou” (Hannah Arendt).

A.E.: „Un jucător de imagini asemănător cu unul de poker”.

S









La X o lipsă de bun simț „subtilă”, care poate să nu apară la prima vedere, astfel cum o substanță toxică aflată într-un aliment nu răspunde probei organoleptice. 

A-ți da seama că un lucru nu se va putea realiza niciodată, o tangență cu eternitatea. 

Senectute. Te-ai apropiat atât de mult de trecut, încât încerci în unele momente senzația că viitorul nici nu există.





 

„Violența tragediei antice apărea ca parte din lupta etică a omenirii: suntem tragici fiindcă nu suntem perfecți. Tiraniile secolului al XX-lea au preschimbat tragedia în crimă: aceasta e crima tragică a istoriei contemporane. Monștrii politici i-au distrus istoriei ocazia de a se izbăvi prin propria cunoaștere. Victima Gulagului, victima de la Auschwitz sau cea din închisorile argentiniene a fost privată de re-cunoașterea tragică, pentru a deveni doar o cifră a violenței, victima numărul nouă, nouă mii sau nouă milioane… Semnificația profundă a operelor unor mari scriitori ai secolului ce se încheie – mă gândesc mai ales la Franz Kafka și la William Faulkner, la Primo Levi și la Jorge Semprun – a constat tocmai în a reda demnitatea tragică victimelor unei istorii criminale” (Carlos Fuentes). 



Lectura unui roman contemporan.

Aerul stătut al paginilor sale cum al unei odăi care n-a mai fost aerisită de mai multe zile. Autorul, unul frecvent comentat favorabil.

Claritatea mentală aidoma unei ape limpezi care treptat se evaporă. Rămâne golul interogativ.

Rugina trivială, ultimă a unei bucăți de metal azvârlite cât colo, rugina autumnală



„Când prietenii mei sunt chiori, eu îi privesc din profil” (Joubert).



a vegetației, reverie a finalului cu aerul de-a se prelungi în fantasmă. 

Lingușirea, lecția cea mai perfidă care se predă la școala vieții. 

Amintirea copilăriei învederând deopotrivă că ai devenit altul și că ai rămas incredibil același. 

„Istoricul nu se deosebește de poet prin aceea că unul se exprimă în proză și altul în versuri, ci pentru că unul înfățișează fapte aievea întâmplate, iar celălalt fapte ce s-ar fi putut întâmpla. De aceea și este poezia mai filosofică și mai aleasă decât istoria, pentru că poezia înfățișează mai mult universalul, pe câtă vreme istoria mai mult particularul”. (Aristotel). 

Cauți lucrurile care s-au pierdut în materia celor care există, cauți lucrurile care există în materia celor care s-au pierdut. 

Memorie sarcastică. Câte un nume foarte oarecare îți apare în minte, se dorlotează în fața ta aidoma unei insecte exhibiționiste, în vreme ce alte nume, simandicoase, par pierdute ori sunt de-a adevăratelea. 

Lume onirică. Senzația bizară că te înapoiezi în locuri în care n-ai fost niciodată, că repeți episoade de viață pe care nu le-ai trăit niciodată. 

Lucrurile care pleacă aprinse de un foc al ființei, cele care vin aprinse de un foc din afară. 

În lume există nu mai puțin de 16 miliarde de telefoane. 

„1989 e poate mai important decât, în orice caz, 1859. Și neunite, Principatele erau totuși unite, peste sorbirea Milcovului, prin limbă, cultură, aspirații și prin aceeași viziune românească a lumii. 1989 e poate tot atât de important ca 1918. Atunci ne-am întregit hotarele, acum e momentul

Invitat special

7 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

să ne întregim rostul, identitatea morală de popor eliberat de comunism. Poate că nu suntem conștienți, cu toții, că totalitarismul comunist înseamnă, de fapt, cea mai grea încercare istorică la care am fost supuși de la întemeiere până acum. Singura năvălire barbară care n-a trecut peste noi (ca celelalte, de manual istoric), ci s-a statornicit luându-ne totul (casa, masa, dar mai ales sufletul). O năvălire sui generis, născătoare și de năvălitori interni, care prelungeau o ocupație din afară printr-una neaoșă, legitimând astfel aparențele seismului istoric” (Virgil Ierunca). 

Întâlnesc uneori un tuciuriu gras cu prisosință, cu trei gușe impozante, cu un abdomen cât un sac umplut, purtând un tricou negru pe care se răsfață, cu litere de-o șchioapă, cuvântul BOSS. 

Zi caldă de octombrie, aproape de amurg. La fereastră orizontul delimitat de linia fin ondulată a dealului îndepărtat, deal de un decent verde întunecos, în contrast cu lumina ezitantă de deasupra, și, aproape lipite de sticlă, frunze mari de viță de vie, îngălbenite în compoziția lor picturală, cum o revelație a veștejirii. 

X s-a maturizat atât de repede, încât am avut impresia că tinerețea sub semnul căreia l-am cunoscut n-a fost decât o iluzie.

Acum, deși mai tânăr decât mine, are aerul că predă de la o catedră solemnă, subsemnatul fiind doar unul dintre auditori. 

Texte aidoma unei mâncări calde care se răcește dezagreabil dacă nu e consumată la timp. 

„Recunoscător naturii care l-a produs și pe el, artistul produce o a doua natură” (Goethe). 

Eziți a-ți reciti propriile texte mai vechi.

Din teama de-a nu te mai recunoaște în ele sau din dorința de-a ocoli trecutul ce emană din spațiul lor, ca și cum ai da o raită printr-un cimitir? 

„Cine mănâncă cel puțin de cinci ori pe săptămână câte trei nuci pe zi trăiește în medie mai mult cu șapte ani. Această descoperire a fost făcută de medicul american Garry Fraser de la Universitatea Loma-Linda din California. Explicația medicală: nucile au un conținut special de acizi și grăsimi, care apără vreme îndelungată inima și sângele de neplăcerile provocate de colesterol” (Asul verde, 2023).





Senectutea, un soi de bulimie a trecutului emoțional? Nu cumva straniul tău interes intens pentru istorie la o vârstă fragedă (șase-șapte ani) o prevestea?

„A voi ceea ce Dumnezeu nu vrea. A nu voi ceea ce Dumnezeu vrea: cei doi poli ai lumii osândite, în jurul cărora am vrea să facem să se învârtească universul” (Monseniorul Vladimir Ghika).



A progresa în scris înseamnă uneori a merge pe de lături în raport cu tema propusă, a accepta imprevizibilul. A fi „indisciplinat”. 

„Eu, când scriu o carte, scriu numai jumătate din ea; cea de-a doua o scriu cititorii” (Gide). 

Amintirile începutului n-au avut urmare. Promisiuni care au venit de sus ori promisiuni pe care ființa fragedă și le-a făcut sieși? Un mister latent al vieții. Nu greșea Flaubert când a numit amintirea drept „o speranță răsturnată; te uiți în fundul puțului cum te-ai uita la vârful turnului”. 

Scriptor. Zi în care ești împovărat de faptul că ai o obligație legată de un termen, zi în care ești împovărat de faptul că e una „liberă”. 

Senectute. Ființa devenind transparentă aidoma sticlei. Îți poți vedea ca într-o vitrină propriile slăbiciuni, propriile erori. 

A.E.: „Nu te plânge, amice. Suferi o pedeapsă pentru greșelile pe care le-ai săvârșit și deopotrivă pentru cele pe care le vei mai săvârși”. 

„Vinul este o mască hieratică. Toți oamenii și toate popoarele știau asta cândva.

Descifrarea măștii coincide cu dezlegarea din spasmul răului. Dionysos lysios – ziceau grecii – Zeul-Vin Mântuitor. Spunând acestea, abia am atins însă obiectul, cel mult la modul foarte general. Abia dacă am rostit că vinul are chip divin. Or, știm prea bine, nu există vin în general, așa cum nu există nici om în general. Există Ioan, Pavel, Grigore, Nicolae, Andrei și există Sara, Paraschiva, Ana, Ramona. Astfel există vin de Somló, vin de Pannonhalma, vin de Arács, vin de Kiskörös. Ba mai mult, fiecare an, fiecare gospodar, fiecare butoi are propriul vin. Toate vinurile țin de un singur zeu. Însă toate vinurile își au geniul lor propriu. Și aceste caractere singulare sunt tot măști. Gura este cea care recunoaște masca” (Bela Hanvas). 

Senectute. Totuși un progres, de fapt cel mai important. Te simți tot mai dependent nu de tine însuți, ci de Dumnezeu.



Obiecte care varsă o lacrimă invizibilă, care scot un suspin inaudibil. Obiecte de care ne folosim multă vreme, pe care le domesticim, le iubim aidoma unor viețuitoare. 

X scrie din incapacitatea de a trăi „normal”, precum un ins nevoit a se folosi de un scaun pe rotile. 

Libertatea care se ascunde din pudoare, libertatea care se ascunde din viclenie. 

A.E.: „X, slugarnic din incapacitatea sa de-a fi sincer, suflet de slugă nativ? Să fie posibil și așa?”. 

Chipeșul X, sub raport moral un cifotic. 

„Soarta puilor de pasăre m-a preocupat toată noaptea; m-am dus cu Alexander, pe ploaie, în pădurea din mlaștină, să-i eliberez. Truda la înălțime a fost dificilă; în vreme ce tăiam sârmele cu un clește, puii, acoperiți încă pe jumătate cu puf, își chemau mama cu mieunatul lor de pisică și mă apucau de mână cu micile lor gheare. Țineau deschise ciocurile albastre tivite cu o pieliță galbenă ca de ceară și-și încovoiau limba, așa cum pot fi văzuți pe blazoane, încă de pe acum însuflețiți de mândria neînduplecată de a prefera să moară în loc să fie atinși, fie și de o mână ce vrea să îi ajute” (Ernst Jünger). 

Aura de solitudine, chiar dacă nu e vizibilă la prima vedere, pe care o poartă orice mare creație. 

Iubirea nu e popas, nu e final, ci o deschidere continuă, dureroasă. Iubim autentic atunci când ne asumăm condiția sa divină, infinită, și totodată ea binevoiește a-și asuma condiția noastră telurică, efemeră. O supremă intersecție, după expresia lui Evdokimov. 

„În realitate prețios e numai rodul spontan al meditațiilor uitate” (Nicolás Gómez Dávila). 

Copilăria o vârstă mitică, întrucât receptează imaginarul drept real și realul drept imaginar. Suveranitatea sa inconștientă asupra lumii înconjurătoare. ggg

Invitat special

8 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

Premiul Na\ional mihai Eminescu decernat poetului Lucian Vasiliu LUCIANOGRAMĂ LA GHEAȚĂ Bate la ușă,/ fără de coasă/ Doamna - / senzuală precum/ cocoșul de tablă de pe casă/ aleasă Și ne întreabă/ sfioasă:

âmbătă 15 iunie, la Botoșani, a avut loc festivitatea de decernare a Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu”. Juriul a fost alcătuit din criticii literari Mihai Zamfir, președinte, Vitalie Ciobanu, Daniel Cristea-Enache, Ioan Holban, Nicolae Oprea, Irina Petraș, Vasile Spiridon. La ediția de anul acesta, pentru Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu, Opera Omnia, au fost nominalizați: Marian Drăghici, Ioan Moldovan, Ioan Es. Pop, Cassian Maria Spiridon, Arcadie Suceveanu, Grete Tartler, Lucian Vasiliu, Călin Vlasie şi George Vulturescu.

S

Juriul a decis ca premiul să-i fie acordat poetului Lucian Vasiliu.

La festivitate au fost prezenți Varujan Vosganian, președinte interimar al Uniunii Scriitorilor din România, Cosmin Ionuț Andrei, primarul Municipiului Botoșani, Gellu Dorian, președintele fundației Hyperion.

Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu este organizat de Consiliul Local şi Primăria Municipiului Botoşani, împreună cu Fundaţia Culturală „Hyperion - Caiete Botoşănene“ şi Uniunea Scriitorilor din România.

- Domnule optzecist/ (8 ianuarie, 1,80 m, 80 kg. -/ zice ironică, mă descoasă!),/ acceptați să vă servesc/ cu un pahar/ de Tămâioasă Regală - / de Recaș, de Jidvei, de Cotnari?

- Facă-se voia,/ Doamnă fatal de frumoasă!

- Este din struguri transilvani/ striviți sub călcâie/ de fecioarele boierilor mari?

Bucuros de abisală împărtășire,/ Doamnă subțire!

Voi ciocni cu paharul de mire!

ggg

Invitat special

9 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

Hanna Bota

„S[ spui sau s[ nu spui” (roman în lucru) Alex (i) ă spui sau să nu spui? Asta e întrebarea.

Unu: dacă spui, îți sare lumea în cap. O poți păți rău de tot dacă te destăinui.

Nu-mi explicați că e nevoie de acceptare, de toleranță, de respect față de punctul de vedere al celuilalt. Vax. Astea sunt povești psiho-vânătorești. Piș-vaser. Văd clar că dacă te apuci, ca fraieru`, să zici – ba te mai și lași tras de limbă, că unii cu asta se ocupă –, te trezești aruncat în troaca porcilor. Mâncat de canibali: nu poți face cutare și cutare chestie, că nu e de bun simț, că tre` să te comporți cum vrea adultu`. Dar oare adultu` se comportă cum ar cere etica promovată de el însuși? Că și adultu` are o mie de secrete, o cotește pe tot felul de căi întortocheate, își trăiește viața la umbra autorității de „om mare și responsabil”. Ia lăsați-mă cu atâta responsabilitate. Toți adulții din jurul meu au secrete. Îi miros, văd limpede cum își întorc ochii în altă parte, dar... treaba lor. Oare adulții nu-și dau seama că noi vedem ascunzișurile lor? Ei nu observă că știm și noi cât sunt de expirați în te-miri-cechestii? Ne „domesticesc” pe noi cu puterea lor, apoi ne aruncă în vâltoarea vieții: puiule, ți-am dat toată susținerea, puiule, am făcut totul pentru tine, puiule, m-am sacrificat, acum demonstrează și împlinește tot ce n-am putut face eu la timpul meu, că viața mea a fost grea. Dar ce? Viața mea nu e grea? Oare toate cele cu care m-a echipat adultu` chiar îmi sunt de folos?

Puiule, poți să faci ce vrei tu în viață! Să mori tu!? Nu pot face aproape nimic cu echipamentul primit: ori e depășit, ori e defect, că așa l-ai avut și tu, ori lumea ta s-a schimbat și nici n-ai prins de veste. Eu trebuie să mă updatez mult mai des decât ai făcut-o tu. Că jungla mea e mult mai mare decât a ta, eu, virtual, sunt legat de toată planeta, tu te luptai într-un sat, într-un oraș, cel mult. Eu trebuie să mă

S

arunc singur în necunoscut. „Mai bine-n sat fruntaș, decât la oraș codaș” – zicea Nona, dar acum concurez cu cinci continente! Că Antarctica nu se pune, haha, măcar atât...

Doi: așa că nu spui! Taci cuminte și dai afară doar ceea ce crezi că așteaptă adultu` de la tine. Poate te gândești că joci teatru și ești duplicitar? Nu, nene, n-o lua așa: doar nu-i mai încarci și pe ceilalți cu problemele tale intime și personale. Că nu dăm totul peste margini, nu vărsăm bunătatea de borș, cât o fi el de acrit – uite, ca să mă înțelegi, o citez pe Nona, că la glumele și „zicalele” mele nu te prinzi. Bun: nu ne spunem tainele. Le ținem în noi.

Cât? Cât trebuie! Poți să taci o viață? Habar n-am, că e lungă și poate că odată și odată te saturi să fii cămilă, să tot cari, îți vine să renunți la cocoașă, s-o dai jos din cârcă.

Poate ai vrea să fii și tu o dată sincer. Ai vrea și tu pe cineva căruia să-i poți cere un sfat, cum am eu nevoie acum și n-am de la cine. Vrei un sfat mai ales când lucrurile se încurcă. Și nu știu cum, dar parcă mereu se încurcă: începi fain-frumos cu chestii mici, plăcute, apoi ele devin mari și complicate, scade plăcerea, se încurcă ițele. Și te cam sperii să nu faci vreun pocinog de să-ți sară capacele, să-ți prăjești creierii și să nu mai fii om. Am văzut că unii chiar sar calu` rău de tot. Când știi că l-ai sărit? Eeee, asta e problema: dacă nu spui nimic, cine să te țină de mânecă să nu sari în groapă?

De aia uneori nu știi: oare e bine că taci și nu spui? Deoarece, cu toate consecințele, cu troaca de porci cu tot, uneori îți vine să dai afară.

Spui sau nu spui?, uite cum ne învârtim în cerc...

Dar la fel de important e: când spui? Că nu-i totuna să îți recunoști „făcuta” imediat ce s-a întâmplat sau când e deja târziu și ai dat totul peste cap. Ca mine acum.

Apoi: cui și cât, ce și cum spui?, astea sunt întrebări secundare, dar la fel de importante, zic eu.

* Toată lumea crede că sunt un băiat bun și cuminte. Și sunt. Adică... am fost.

Dacă ei ar ști cum sunt acum, ar zice că sunt o pramatie, dar eu spun că sunt tot eu și ăla de ieri-alaltăieri, și ăsta de azi. Recunosc că, uneori, mă schimb așa de iute încât nici eu nu țin pasul cu mine, ce să mai zic de mama sau de Nona? Deși Nona, chiar bătrână cum e, mă înțelege mai bine decât mama.

Să mă explic: dacă mă comport cum vor ei, atunci mă laudă toți, le place de mine, mă dau de exemplu altora; dacă mă comport cum sunt eu de-adevăratelea, ca să fiu eu mulțumit de mine, atunci nu mai sunt bun, ci sunt un stricat, ca ăialalți care fumează, beau, vorbesc urât și înjură, care chiulesc de la școală, trag mâța de coadă, n-au chef de teme, umblă cu fete (de parcă la 17 ani... cu cine ar trebui să umble?) și, mai nou, ascultă muzică trap. Eu, ăla bun (chiar dacă am căștile în urechi și ascult muzică rap, trap și galop – ăsta e joc de cuvinte, te-ai prins?), fac treabă acasă, îmi văd de școală, învăț bine, citesc cărți! – asta cu cititul cărților îi dă pe spate –, o ajut pe bunica, îi duc mâncarea gătită de mama și-i fac cumpărăturile când are nevoie – chestia asta din nou le smulge exclamații ca la niște excitați, gata să dea în orgasm cu laudele. Da’ ce să fac dacă n-are cine s-o ajute pe Nona? Că de când ne-am mutat, mama nu mai vrea nici s-o vadă, se face că n-ar avea timp de mă-sa, crede că eu nu știu, dar știu tot. Copiii văd și știu tot, degeaba cred părinții că-s mici și proști.

N-au ei habar o vreme (de copii vorbesc), dar apoi li se deschid ochii, așa, brusc, de azi pe mâine, și se trezesc că totul s-a schimbat, încep să priceapă și află ce n-ar fi vrut să știe despre lumea asta. Află că tot ce părea bun și pufos, liniștitor și fără griji, e fix pe dos: nimic nu e sigur, nimic nu stă la locul lui, îți vine să cauți o altă lume. Da’ alta nu-i! Acum și eu: pricep și ce nu vreau

Invitat special

www.revistaneuma.ro să pricep, fac ce „ăia mari” n-ar vrea să fac, de parcă adulții n-ar face-o!? Mă obligă pe mine, folosind tot felul de metode, să mă comport cum ei oricum nu pot și nu vor să se comporte: atunci de ce cer de la mine ceea ce nici ei nu fac?

Așa și mama: când începe să mă bată la cap să fac cum vrea ea, atâta mă pisează, până ascult, doar ca să scap de gura ei.

Dacă mă împotrivesc, începe să țipe, dacă tot n-ascult, începe să-mi reproșeze: m-am sacrificat pentru tine, te-am crescut singură, m-am chinuit și am renunțat la viața mea ca să-ți fie bine ție, iar tu astfel mă răsplătești? Șantaj pe față! De parcă eu i-am cerut să mă nască, să nu se ia cu tata, ci să se despartă de el dându-i un șut în cur pe ușă afară! Nu eu i-am cerut să nu se mărite niciodată și să rămână singură, că mie mi-ar fi plăcut să am tată în casă, chiar și unul neadevărat. Nu eu i-am cerut să plece de la bunica (a fost foarte rău când am plecat val-vârtej de „acasă”, mutându-ne în apartamentul acesta închiriat, atunci mi s-au deschis mie ochii). Toate le-a decis de capul ei, după care mă freacă pe mine la cap cu sacrificiul pentru creșterea mea. Șantaj emoțional, așa mi-a spus Vi. Dar dacă nici după „șantaj” n-o ascult, începe să plângă. Și e în stare să plângă cu orele, cu zilele; când o apucă, nu se mai oprește, i se umflă ochii, odată nu s-a mai oprit trei zile, a luat medicamente, a dormit plângând și suspinând în somn. Ei, la faza asta nu mai vreau să ajungem, așa că mai bine fac de la început cum vrea ea. De aia spune toată lumea că sunt bun și ascultător. De aia nu pot să-i spun ce mi se întâmplă să trăiesc de-adevăratelea, s-ar apuca de plâns până ar lua-o Salvarea, știu sigur. Că medicamente de depresie ia oricum. Doar s-a sacrificat pentru mine!

Acum port eu în spate toată chestia asta cu sacrificiul ei și oricât mi-e de dragă, căci îmi iubesc mama (dar o iubesc mai mult pe Nona, bunica, deoarece ea m-a crescut), tot n-o să-i spun adevărul despre mine: că nu-s așa bun cum cred ei că sunt. Ba sunt chiar o pramatie, sunt o zdreanță de copil, am luat-o razna, sunt într-o mare încurcătură, da’ acum n-am ce face, nu mai pot să fiu ce nu sunt și culmea e că nu-mi pare rău. Nu mai pot da timpul înapoi, și parcă, drept să spun, n-aș vrea să îl dau, mai bine ce trăiesc acum cu Vi, decât fără. * Șed în bancă lângă Anastasia. E ora de geografie, mie îmi place geografia, de mic visam pe unde voi călători, țin minte când mătușa Elena s-a întors din America, a

lucrat acolo ani de zile, a fost și vară-mea Tania, o invidiez maxim că a fost în America. O invidiez și că se duce în vacanțe la tatăl ei, e cool că el a rămas în America, a părăsit-o pe mătușa pentru o altă femeie, asta nu e chiar cool. Mi-ar fi plăcut să am tată în America, să am viză și să merg la el când am chef, chiar să rămân de tot dacă vreau. Dar fraiera de Tania nu vrea să stea cu el, zice că-l urăște. Când a lucrat mama în Italia, eu am rămas cu Nona acasă (de acolo i se trage numele: nonna în italiană înseamnă bunică) și îi ceream să-mi arate pe hartă unde e Bolzano și pensiunea aia turistică de la munte, sătucul Nalles, apoi am căutat pe internet poze să văd pe unde calcă pașii mamei, până ne-am dus și noi în vacanță. Speram să rămână acolo, să se mărite cu un italian sau cu Günter ăla de care tot vorbea, și să mă scoată și pe mine, m-a pus să învăț italiana: cu cât știi mai iute limba, cu atât mai iute vii aici la școală. N-a fost să fie. Zice că s-a întors din cauza mea, să aibă grijă de mine; tot pe mine aruncă vina nereușitei ei.

Totuși, cu America și Italia sau fără ele, geografia este o materie frumoasă. Dar Anastasia nu prea are treabă cu geografia, mai ales că ceea ce învățăm în clasa a 11-a o plictisește, zice ea. Realitatea e că, mai nou, deși e deșteaptă, nu prea mai are interes pentru nici o materie, numai glossul de buze „strălucire și volum” – o aud repetând, numai genele false și machiajul, unghiile aplicate, numai Jordanșii din picioare. Așa că aud lecția profesoarei despre componenta antropică, felul în care omul intervine schimbând peisajul în bazinele hidrografice, o aud împănată cu intervențiile Anastasiei privind noii adidași ai lui Doru care sunt beton, sau freza nașpa a Lidiei: – Iar și-a tăiat bretonul până la mijlocul frunții, arată ca o retardată, sigur e lesbi. Încerc să fiu atent la oră, am observat că dacă-s atent în clasă, nu mai trebuie să-mi pierd orele libere cu învățătura, fac economie de timp ca să-mi trăiesc viața.

Viața cu Vi. – Tu ce zici, e lesbiană? Tu ca băiat ar trebui să simți asta...

– Nu știu, fată, taci, că ne scoate profa la răspuns.

– De ce și-ar vopsi părul mov?, mai bine i-ar sta cu verde, și-apoi, bombardierele au păr lung, fără păr lung devin niște țoape și atât.

– Păi movul e semn de invers, de aia.

Verde are alt simbol, nu te-ai prins?

– Nu, toate babele au părul mov, n-ar putea fi pe invers, nu mă fraieri. Și-apoi, crezi că e așa deșteaptă ca să cunoască simbolismul culorilor?

10 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

– Da, Lidia e o fată deșteaptă, admit eu. Îmi place de ea.

– De ea? Știam că-ți place de mine, se lingușește ea. Părul meu a ajuns până la brâu, ai observat? mă trage ea de cot.

– Sigur că am observat, îi zic.

Cum să nu observ? Doar i-am măsurat în gând fiecare șuviță de păr, în reveriile mele i-am mângâiat fiecare celulă, ce știe ea? În gând am dezbrăcat-o de fiecare piesă vestimentară, i-am luat umerii la sărutat, stângul apoi dreptul, i-am luat sânii la sărutat, stângul, apoi dreptul, sfârcurile.

La fazele astea, de obicei, ejaculam. Am făcut exercițiile astea iar și iar ca să învăț să rezist. Cine își dă drumul la câteva minute de mângâiat o fată, înseamnă că suferă de ejaculare precoce, îmi zicea Doru, și-i vai de el, ăla nu va fi bărbat. Cât reziști?, mă întreba. Dar nu așa, cu aproximație, ci cu timer-ul de la telefon pornit. Când plecau ai lui cu afaceri și dormeam peste noapte la el acasă, în viloaca lor, ne uitam la filme porno. Ne luam la întrecere: cât rezistăm?

Amândoi, puțin. Apoi, după un rând de ejaculări, rezistam mai bine, ne puteam uita jumătate noaptea. Însă, când o mângâiam în gând pe Anastasia cu sânii ei țepeni și sfârcurile tari, nu rezistam mult.

Când m-am învățat să mă abțin, reușeam să-mi imaginez cum îi dau jos chiloții, cum îi mângâi fesele, părul dintre picioare, ajuns la faza asta, ejaculam iar. Mi-au trebuit câteva luni, peste jumătate de an, ca s-o pătrund. Apoi, iar și iar. Nu doar pe ea, ci și pe Lidia cu părul mov, pe Geta – că are niște țâțe cum în viața mea n-am văzut –, mi-am luat colegele la rând, dar cel mai bine m-am potrivit cu Anastasia. De la o vreme, mi se părea că o înșel dacă îmi închipuiam că o fac și cu altele, pentru că prea ne potriveam. Chiar dacă mă uitam la filme porno, pe laptop, îmi plăceau mai mult închipuirile cu Anastasia, aveam și poze pe telefon cu ea, eram mai excitat „s-o fac” cu ea decât cu oricine altcineva. Până la Vi. S-a sunat de ieșire. Iar n-am reușit să-mi scriu lecția, prea am fost distras de Anastasia. În pauză cer caietul Doinei, tocilara din prima bancă – uite, cu ea n-am încercat niciodată „s-o fac”. Fotografiez lecția de pe caietul ei, scrie citeț și foarte ordonat, mut poza în folderul„geogra”, profa cere să știm lecția cum a predat-o ea, așa că nu mai trebuie să citesc din manual. Și-apoi, având lecția în telefon, pot copia la teste, caietul e mai greu de manevrat. Am noroc că Doina mă lasă să-i fotografiez notițele, cu condiția să nu dau pozele mai departe, că nu e la fel de binevoitoare cu ceilalți, eu trec de „băiat bun” chiar și în ochii ei critici.

Invitat special

11 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

De obicei, stau în bancă cu Doru, dar de vreo două săptămâni, Anastasia l-a gonit de lângă mine. El n-ar fi vrut să plece, știe că-i vor scădea notele, căci eu îi șoptesc, îl ajut la teste, alții se pișă pe el, băieții nu-l suportă de bănos ce e babacusu. Ce-i drept, e cam cu nasu` pe sus – cu mine nu-i merge că-l iau la mișto –, iar fetele nu-l bagă în seamă pentru că e mic de statură, parc-ar fi în clasa a șaptea. Ce noroc am că-s înalt, totul e altfel dacă ai înălțimea și mușchii corespunzători, iar dacă ai ceva și-n cap și le ai cu vrăjelile, parcă ai fi prinț. Dar Anastasia, ca să-l convingă pe Doru, l-a învăluit, știu prea bine. Are un dar să te facă să acționezi cum vrea ea, ca o vrăjitoare. L-a amenințat, a strigat la el, l-a făcut de cacao, apoi, dacă n-a mers, hoața l-a luat cu sclipiciurile ei: l-a îmbrățișat, i-a băgat botu` între țâțe, fiind scund, numai până acolo îi ajunge când îl îmbrățișează (mai ales dacă fata e încălțată cu Jordanșii cu talpă înaltă), l-a lăsat s-o miroasă, să-i pipăie bucile, s-o lingă pe gât, așa, ca din joacă, nu serios, l-a pupat pe nas, pe creștet, și-a strecurat degetele pe sub tricou și l-a scărpinat pe spate cu unghiile ei lungi: l-a înfiorat – asta știu sigur. Numai jumătate din astea mi le-a făcut mie, iar eu m-am „hrănit” din atingerea ei luni de zile... Gata, l-a convins, acum stă ea cu mine în bancă, chiar dacă lui Doru îi scad vertiginos notele în catalog, mie mi-e teamă să nu rămână corigent, mai ales la engleză e slăbuț.

Dacă Anastasia ar fi venit anul trecut să stea cu mine în bancă, dacă mi s-ar fi foit atâta prin preajmă, lipindu-și țâțele de brațul meu de câte ori copiază lecția – cum face acum –, șoptindu-mi chestii sexy și atingându-mi urechea cu buzele, dacă făcea asta în perioada când mă masturbam seară de seară cu gândul la ea, aș fi fost ud în pantaloni la toate orele, dar acum nu-mi mai pasă. Tocmai de aia stă cu mine, vede că-s indiferent și nu înțelege de ce, nu înțelege unde i s-au dus farmecele. Anul trecut mi-ajungea să-i văd o dată ochii albaștri fixându-mă și eram fericit toată ziua, anul ăsta mi se vâră în suflet, iar eu, deși prietenos, nu sunt dat pe spate. Nici nu bănuiește ce s-a întâmplat. Eu știu: Vi. Dar de Vi nu știe nimeni, nici Doru, deși față de el mă simt vinovat, el e prietenul meu, îi spun de toate, și uite, de ea nu-i spun. Nu pot. Nu-i voie. Nu mă bazez pe tăcerea lui. Și nici n-ar tăcea, știu prea bine. Anastasia, cu vrăjelile ei, i-ar smulge secretul, apoi ar afla toată clasa, ar afla toată școala, tot orașul și, vai, mama.

Nu risc.

ggg

Ion Cristofor

doar albina Te iubesc cu puterea cu care înverzește pădurea te iubesc cu forța cu care primăvara înfloresc teii și trandafirii.

Doar albina știe toate secretele inimii tale ce se pleacă tăcută spre mine.

doar pulberea drumului Când nu voi mai fi, ne-a spus domnul general, să dați numele meu unei gropi de la marginea orașului cea în care se aruncă stârvurile de câini, mi-am servit țara cu o fidelitate de câine.

Nu unei academii militare, nu unui aeroport sau unei străzi să-i dați numele meu acum când toate sunt praf și pulbere drept e să mă confundați cu el, cu praful purtat de soldații mei pe tălpile, pe fețele și pe mâinile lor.

Așa că în ceasul acesta vă zic glorie prafului de pe drum, glorie lui doar pulberea drumului e nemuritoare.

Printre umbre Când mama sătulă de lumea aceasta s-a ridicat la cer s-au ridicat deodată cu ea casa și grădina curtea cu duzi, cu frasini și salcâmii din gard.

Așa că atunci când m-am întors de la școală n-am găsit nici casa, nici poarta de lemn pe care să intru.

Disperat am strigat către cer Doamne, unde e casa și unde e mama noastră

Invitat special

www.revistaneuma.ro Și cineva din nori mi-a arătat cu degetul umbrele lor pe pământ, o umbră de casă în care se zărea umbra mamei prin geam o umbră de dud ce străjuia căsuța proaspăt dată cu var albastru de sfinte mâinile ei.

M-aș fi urcat să culeg dude căci eram răzbit de foame aș fi băut apă din umbra fântânii dar umbra mamei nu se clintea de pe peretele casei era o umbră albastră a cărei muțenie mă paraliza.

Când deodată am auzit glasul surorii mai mari ca un foșnet al unei păpuși de tutun pusă pe sârmă la uscat nu plânge prostule îmi șoptea umbra ei printre dinți învață să trăiești printre umbre până nu se face prea târziu nu-i deloc greu cu vremea te obișnuiești mi-a spus să fii o umbră printre luminile de sus

12 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

o noapte liberă Doar noi am înțeles să tăcem mâlc să ne îngrijim bătăturile, să facem calcule-n cap să socotim bănuţi să numărăm preţioasele pietre de la ficat. Şi iată că seara vine deodată enormă cu foşnetul de aripi al fluturelui cap-de- mort sau ca o femeie întunecată vine seara și ne acoperă geamurile cu sânii ei mari, cu o draperie violetă Vor sosi în curând și ei, întunecații mesageri ai abisului dar nimeni nu ştie unde ne vor înghesui în ce cotlon în ce mlaştină ne va trezi doar ciocănitoarea ce bate în lemnul unor sicrie aliniate în piață şi nimeni nu va dori să-i răspundă Memoria somnolează, îți face semn să taci cu degetul la gură E limpede că îngerul nostru păzitor şi-a luat o noapte liberă.

Sighet Un râu tulbure Un zbor de dropii între două cuvinte nerostite Ce dau bună dimineața sau bună seara Unui vers ca un înger Ce stă ghemuit În țeava unui tun de cristal. În tmp ce caii pasc liberi Un petec de iarbă albastră În miticul ținut pe nume Ardeal.

Un râu tulbure te întâmpină în apus cu promisiunea unui peștișor de aur.

Peste coline se revarsă un zgomot de ciocane din nori ca și când Dumnezeu ar repara acoperișul lumii.

E ceasul în care o voce te povățuiește să renunți la toate învățăturile bătrânilor maeștri.

Un telefon sună în golul unei amintiri În casa doamnei Greta sub deal.

Acum când ai uitat până și cuvintele rugăciunilor din copilărie, când memoria ta se încurcă în cutele rochiei ei cu buline albastre

o noapte liberă

Nu-ți rămâne decât să dai vina pe turpitudinile vârstei pe soarele ce te orbește cu fierul înroșit al amurgului.

Lehamite în cutele gri ale creierului ce freamătă ca spaima în stolul de vrăbii zgribulite.

*** Afară bate vântul, plouă cu veşti întunecate, cu catastrofe, nu se mai înţelege nimic.

Ne mulțumim să trăim şi nu ştim prea bine ce înseamnă asta abia respirând printre grămezi de pietre strecurându-ne printre lingăi şi canalii, printre turnătorii eterni ca râia.

Obrazul tău lângă peretele casei e tot mai vânăt Uneori o tristeţe galbenă se sprijină de copacii din curte.

Un cer mohorât supurează ca o rană pe munţii de steril ai minei de uraniu.

Tinerii morţi, adică cei ce ieri vociferau nemulţumiţi și înjurau cel mai bun guvern dintre toate, tinerii, bătrânii morţi s-au liniştit în sfârşit.

Pendulul nu măsoară timpul ci spaimele pe care le încearcă râul sinucigaș când trece de la un pod la altul sub vânătă umbra ta.

*** O pasăre albă fără nume pe zidul de beton al cazarmei. Între două cântece de trompetă se aud maneliștii tenebrelor. ggg

13 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Invitat special

www.revistaneuma.ro

R[zvan Voncu

Despre vin §i alte licori, în Transilvania lui Ion Agârbiceanu (Fragment inedit din volumul o istorie literară a vinului în românia, ediția a II-a, revăzută și adăugită, în curs de apariție la Editura Spandugino) incolo de munți, în Transilvania aflată încă în componența Imperiului Austro-Ungar, atmosfera romanului Arhanghelii, de Ion Agârbiceanu (1882-1963), ne furnizează tabloul unei culturi potatorice afectată în mod similar de filoxeră.

Agârbiceanu era, să nu uităm, preot catolic și autor de romane și povestiri axate – cum spune G. Călinescu – pe înfățișarea unor cazuri morale1. Conflictul imaginat în acest roman este cel dintre capitalismul care pune stăpânire pe o comunitate până atunci structurată de ocupații tradiționale și această tradiție țărănească, iar pe dedesubtul lui se țes firele unui al doilea conflict, cel de ordin moral, pe care scriitorul este interesat să-l desfășoare în fața ochilor cititorului, fără a trage vreo concluzie sau a „predica”.

Dar lecturând romanul observăm limpede că aceste conflicte sunt, la rândul lor, subîntinse de antagonismul dintre două spații reprezentând, în viziunea lui Agârbiceanu, cele două câmpuri care se ciocnesc pe scena satului de mineri de aur din Apuseni: cârciuma și biserica. Descoperind pe neașteptate mult aur în minele străvechi, care până atunci le asiguraseră subzistența, băieșii sunt cuprinși de lăcomia îmbogățirii. Aceasta se descarcă în cumpărături multe și inutile ale nevestelor și fiicelor lor și în nenumărate petreceri, de sărbătoare sau spontane, la cârciumă.

Iar cârciuma ardeleană de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX înfățișează aceeași dereglare a codurilor potatorice ca și cele din Vechiul Regat. Dacă în privința cantităților uriașe de băutură care sunt consumate de mineri putem spune că este vorba de cazul moral al romanului – prozatorul înfățișând realist efectele nemijlocite, la nivel de comportament, ale lăcomiei și pierderii măsurii asociate cu câștigurile nesperat de mari –, ce se consumă este un reflex al realității din societatea transilvană propriu-zisă. Constatăm rapid că, întrucât și viile transilvane au fost grav afectate de filoxeră (contrar opiniei comune, autoritățile maghiare au reacționat la fel de inconsistent în fața amenințării ca și cele românești), berea a pătruns masiv pe o piață avidă, cu atât mai mult, datorită câștigurilor mari ale minerilor de aur, de băutură multă. Crâșma ardelenească a căpătat aceeași înfățișare de local de consumație, în care alcoolul curge în valuri, indiferent de felul său sau de felurile de mâncare care însoțesc băutura.

Chiar la începutul romanului, un detaliu de decor sugerează subtil această stare de decădere a culturii viticole și de prosperitate a vinului. Tânărul viitor cleric Vasile Murășanu, pornit de la școlile Blajului spre casă, în vacanță de Paști, oprește la un birt.

Acesta arată astfel: „Era o sală pătrată, destul de afumată. Vițade-vie ce decora pereții abia se mai cunoștea.”2 Nu e de mirare că proprietarul, care prestează și servicii de chelner, formulând co-

D

menzile către bucătărie, transmite starea de amestec în care se aflau berea și vinul, între preferințele consumatorilor: „Crâșmarul, un om mijlociu, chel, pântecos, se apropia când de o masă, când de alta, și c-o voce aspră, răgușită, întreba pe oaspeți ce mai poftesc. Cu aceeași voce de țâțână neunsă striga, privind pe o ușă deschisă: – Domnișoară! O friptură de purcel! Un litru de vin! Două halbe.

– Vineee! se auzea din depărtare.”3 Chiar și amănuntul că locanta are proprietari evrei ne plasează pe același plan al stereotipului antisemit de dincoace de munți. Vasile Murășanu însuși cere bere: – Ce poftești dumneata? îl întrebă indiferent.

– O cameră pentru noapte.

– Este, este, dar până atunci ceva de gustare, vin, bere?

Poftești și o friptură de vițel? Vasile Murășanu băgă de seamă numaidecât că domnul Ilie nu-l cunoaște. Îi fu foarte mulțumitor pentru neatenția asta.

– Da, o halbă, te rog, și pe urmă cina, friptura de vițel.

– Domnișoară! O halbă pentru dumnealui și o friptură de vițel! strigă domnul Ilie spre ușa deschisă. Peste puțin, Vasile Murășanu sorbea din halbă. Își răsuci o țigară și începu să asculte la doi țărani care se așezaseră la o masă aproape de el. Birtul acesta avea o singură sală pentru oaspeți și se puteau vedea, adeseori, la aceeași masă preoți, avocați, țărani, meseriași. Cei doi țărani vorbeau încet, aproape șoptind, închinând mereu din păhăruțe.”4 Berea și, probabil, țuica pe care o beau din păhăruțe cei doi țărani, mineri de meserie, prezidează în jurul scenei de mise-enabîme a romanului. Căci convorbirea la care, fără voia sa, asistă Vasile Murășanu este una îngrijorată, despre dispariția aurului din vechile mine și despre pierderea speranței într-o revenire a acestuia. Băieșii discută despre mina „Arhanghelii” din Văleni, despre care se povestesc „minuni” și la care unul dintre ei spune că va merge să se angajeze zilier. După ce îl recunoaște pe viitorul cleric – care este fiul preotului de la Văleni –, cârciumarul îl așază cu forța la masă și îi aduce, de data aceasta, vin. Cârciumarul dorește să investească la „Arhanghelii” și îi recomandă și viitorului preot să o facă. Acesta, însă, răspunde sec, trasând „linia frontului” în confruntarea morală care subîntinde conflictul epic din roman: – Tata niciodată n-a umblat să ajungă societar la baia aceea, răspunse cu dezgust clericul.

– Se poate, se poate... zise repede, satisfăcut parcă, birtașul.

Dar n-ar fi rău să încerce. Cu o vorbă bună, domnul Rodean... ce mai știi... poate i-ar da și dumnealui o parte, poate...

Eveniment

www.revistaneuma.ro – Of! făcu scârbit clericul și privi în lături.”5 Poate că nu întâmplător, tânărul viitor prelat nici nu a gustat din vinul adus de cârciumar, cât a durat această convorbire despre îmbogățirea peste noapte prin participarea la mina de aur. În schimb, cei doi țărani care discutau despre subiect au continuat să-și soarbă țuica: o distribuție subtilă a personajelor în categorii morale, pe baza relației lor cu băutura: „Vasile Murășanu ieși fără să-i mai spună o vorbă, fără să fi gustat din vin, și trecu în camera unde avea să doarmă. În urma lui, cei doi țărani zâmbiră, se priviră cu înțeles, și, ciocnind, sorbiră păhărelele.”6 În acest conflict moral între lăcomie – alimentată de descoperirea unei mine aparent nesfârșite de aur – și măsură – susținută de tradiție –, vinul și cultura sa sunt victime colaterale. Și nu numai ele. Ci, pas cu pas, întreaga viață publică și privată a satului Văleni este răsturnată de „febra aurului”. Vasile Murășanu intră în satul în care copilărise (și în care părintele său era paroh) printr-o primă scenă de petrecere fără măsură, care îl miră și îl tulbură: „ – O să vie vremi grele peste noi, domnișor, zise sluga Ierotei, întorcându-și capul peste umăr și arătând cu codiriștea biciului spre birt. În Săptămâna Patimilor nu se cade! – Vor fi sosit acum de la baie, Ierotei, și vor fi flămânzi și setoși, zise clericul. – Nu, domnișorule, n-au sosit de la nici o baie. Pe ăștia pe toți i-am văzut petrecându-și aici și azi-noapte, când am trecut cu căruța.

De joi de la amiazi își petrec. Îi știu eu, sunt toți băieși de la «Arhanghelii». Adică, zic și eu așa! Dar mai mult sunt hoți decât băieși, mai mult fură decât muncesc.”7 Scena nu face decât să prefațeze descrierea atmosferei întregii localități, în care îmbogățirea rapidă pe seama aurului a făcut să cadă multe zăgazuri sociale: „În aceste ultime zile dinaintea Paștilor, căruțele birtașilor aduceau mereu poveri mari de la oraș. Lăzi, butoaie de bere, chiar buți mari de vin se coborau în pivnițele adânci ale birturilor. Se bea în Văleni bere și vin de înaltă calitate. Oamenii erau veseli, bucuroși de viață, dădeau banul fără să se uite la el.”8 Alăturarea, în același alineat, a celor trei elemente – urbanizarea bruscă a satului (prin aducerea de mărfuri de la oraș), consumul de alcool și lipsa de măsură a oamenilor – indică limpede rolul pe care îl joacă vinul, berea și alte băuturi în criza morală pe care o înscenează Agârbiceanu în romanul Arhanghelii: cel de turnesol. Vinul și/ sau berea, consumate în exces, indică alunecarea personajelor (ca și a personajului colectiv: minerii) pe panta devergondajului și a pierderii busolei, ca urmare a îmbogățirii rapide.

Scenele de petrecere deșănțată abundă, prin urmare, în roman, pe măsură ce aurul din mină alimentează buzunarele celor care posedă mină, ca și pe cele ale celor care îl extrag de acolo. Sunetul pivelor care sparg minereul se aude pe fundal, mai întâi ca o muzică de petrecere, iar apoi, după ce aurul dispare, ca una funebră. Chefurile au loc nu numai în Văleni: băieșii au bani și plăcerea de a se bucura de echivoca iluzie a reprezentării. Ei merg la oraș, cu sau fără neveste, la târguri și cumpărături, chefuind și acolo. Exhibarea bogăției se produce inclusiv prin „luarea în posesie” a unei cârciumi renumite și consumul unor mâncăruri și băuturi scumpe: – Prânziți la noi, nu-i așa, domnilor? îi întrebă birtașul, zâmbindu-le. – Vai, vai! făcu Ungurean. Ce-ai stat să ne întrebi?

– Friptură de miel, tocană de pui, un iepuraș, ce-a pofti dumneavoastră, zise birtașul. Societarul cel gras de la «Arhanghelii» se grăbi să ia iarăși cuvântul.

– Mielul meu, puii lui Pruncul, iepurele pentru domnul Cornean! Porții mari, frate, din toate trei, că flămânzim ca lupii în iernile grele. Să le vedem! Crâșmarul porni repede.

– Stai! strigă Cornean. Vin de ăla mai este?

– Mai este, cum să nu!

14 Nr. 3-4 (77-78) l2024

– De care am beut acum două săptămâni?

– Este, este... răspunse crâșmarul alergând. Vorbeau tare, căci taraful de lăutari cânta; pe la mese oamenii se aprinseseră de băutură.”9 Prozatorul, nu e nevoie să insist, pune multă finețe în a sugera nuanțele crizei morale prin intermediul elementelor care alcătuiesc atmosfera. Vinul scump sau în cantități mari este menit, în această optică, să sugereze – împreună cu alte elemente, desigur – dereglarea codurilor morale. Tocmai pentru că, așa cum spuneam, filoxera a scumpit mult acest produs și l-a făcut să devină un echivalent al succesului social și economic.

Nu e, prin urmare, de mirare că notarul Iosif Rodean, principalul acționar al minei „Arhanghelii”, are în pivnițe asemenea vinuri și își delectează oaspeții de seamă cu ele: „Mâncară pe-ndelete, udând mereu bucatele cu vinuri vechi din pivnița lui Iosif Rodean. Erau băuturi tari, care biciuiau în grabă sângele.”10 Însă nu numai bogatul notar sau băieșii de la mina sa beau vinuri de calitate. „Cornul abundenței” pare să se fi revărsat peste Văleni, după ce s-a descoperit vâna de aur din mină. Până și un diac de biserică îi oferă lui Vasile Mureșan un vin care, în mod evident, nu se produce domestic, în Apuseni, ci este adus, ca toate celelalte, de la mari depărtări: „Când ajunse Vasile Murășanu în luncă, Lăiță încă nu se întorsese. Clericul zări, la una din mesele acoperite cu pânză cerată, pe diacul Gavril și, răzbind prin mulțime, șezu lângă bătrân.

– Hristos a înviat! zise el întinzând mâna diacului.

– Adevărat c-a înviat! răspunse bucuros bătrânul. Apoi îl întrebă repede: Iai o bere, ori un pahar de vin?

– Un pahar de vin, răspunse clericul, și-și turnă într-un păhărel din vinul roșu.

– E cabernet, zise vesel moș Gavril.

– Da-i tare! făcu Vasile după ce-l gustă.

– Ce vreai! O dată-s Paștile pe an, zise cu bucurie diacul.”11 Petrecerea de Paști continuă în această notă, de crescendo, bucuria ei dublând bucuria îmbogățirii și a transformării satului.

Căci Vălenii se transformă, firește. Chiar codul potatoric ne spune asta: se consumă băuturi urbane (berea) sau aduse de la oraș, pe măsură ce oamenii își abandonează ocupațiile tradiționale, legate de agricultura montană și de silvicultură, și se consacră industriei extractive. Ion Agârbiceanu surprinde exact suflul de viață pe care îl aduce industria și influența cuprinzătoare a acestei modernizări subite a vieții satului, care se vede în gospodăriile și în casele oamenilor, ca și în stilul lor de viață.

Nu e de mirare, așadar, că între Paști și Crăciun, cele două sărbători fundamentale ale calendarului țărănesc tradițional, satul Văleni se schimbă din temelii. Raporturile dintre puterea spirituală (reprezentată de preotul Mureșanu) și cea administrativă (care îi aparține notarului Rodean) se răstoarnă în favoarea acestuia din urmă, care devine un soi de stăpân al satului, fiind cel care poate decide cine intră în combinațiile aurifere și se îmbogățește, respectiv, cine nu. Transformarea este simbolizată atât de refuzul cererii în căsătorie adresată de Vasile, fiul preotului, fiicei notarului, Elena, cât și de aglomerarea petrecerilor și a scenelor de cârciumă în roman. Viața băieșilor din Văleni se împarte între munca grea din mina de aur și birturile din comună și din jurul ei. Biserica nu este evitată, dar rolul ei s-a estompat, iar publicul ei s-a redus în principal la femei și bătrâni.

Agârbiceanu folosește scenele de cârciumă, în care se bea de-a valma (bere și vin, în special bere, însă), spre a sugera, pe de-o parte, descompunerea morală accelerată a satului, dar și creșterea necontenită a încrederii de sine a minerilor și a familiilor acestora.

15 Nr. 3-4 (77-78) l2024

Eveniment

www.revistaneuma.ro

Acumularea tensiunii, pe care aceste scene de petrecere o produc, este un efect pe care acest scriitor subtil în conturarea crizei morale îl vizează, spre a putea administra apoi șocul. Care vine inevitabil, atunci când aurul se epuizează. Finețea intrigii din romanul Arhanghelii vine din alegerea industriei prin intermediul căreia modernitatea (caricaturală, se-nțelege) dă peste cap lumea satului. Industria extractivă este cea mai primitivă dintre industrii, iar extragerea aurului este cea în care norocul joacă rolul cel mai important. Nici o planificare – nici măcar una sofisticată, așa cum nu este cazul la Văleni – nu poate garanta o producție de aur constantă și abundentă. Când vâna de aur dispare, dispare și profitul și, odată cu el, și spoiala de modernitate.

Teza e, desigur, sămănătoristă până la un punct, dar scriitorul nu insistă foarte mult pe acest aspect industrial. Se mulțumește să închidă cercul, golind cârciumile care nu demult gemeau de clienți și făcând să înceteze „muzica” pivelor care altădată scoteau aurul. Romanul se încheie circular, exact ca Ion al lui Rebreanu (pe care Arhanghelii îl precedă), cu o petrecere la birt. În care se bea același amestec de bere și de vin pe care filoxera îl aduce în toate localurile din Transilvania, ca și în Vechiul Regat.

Elementul potatoric este, de altfel, larg utilizat de Agârbiceanu în configurarea unor crize morale. În povestirea Datoria, din 1912, un avocat pe nume Anton Muntean are patima beției și a jocului de cărți, iar patima îl duce în pragul divorțului (ceea ce pentru scriitor, ca preot catolic, reprezenta o problemă morală complicată). Un câștig neașteptat, primul din viața sa, la cărți îl face să ia hotărârea bruscă de a-și schimba viața și reușește să o convingă și pe soție să renunțe la decizia ei. Lui Călinescu îi place mult povestirea și încearcă să justifice această soluție de tip Deus ex machina, însă realitatea e că este mai puțin plauzibil ca un câștig la cărți să te poată vindeca de alcoolism. Nemaivorbind că prozatorul are umor și își încheie nuvela destul de echivoc: „Azi, advocatul Anton Muntean e cel mai căutat în oraș și cel mai cinstit. Țăranii vin de departe să-l caute. Doamna Eufrosina e femeia cea mai invidiată în lumea asta de patimi, deși are până acuma șase copii și numai o slujnică.”12 De asemenea, în ciclul Luncușoara în Paresemi, din 1920, există o povestire, Legământul diacului, în care alcoolul (de data aceasta, rachiu) periclitează vocea diacului Ierotei Bogdan. Mai

exact, diacul se lega în fiecare post să nu mai bea și cădea mereu în păcat, până când într-un post al Crăciunului a reușit să se țină de cuvânt. Dar s-a îmbolnăvit grav și a simțit imboldul unui legământ și mai strașnic: ca dacă se ridică din boală, să nu mai bea deloc. Reușește să reziste și de data aceasta: „Cât a bolit, nu i-a suferit nici o băutură. Îi aduseseră destul și vin încălzit, și rachiu pipărat, și bere, dar în zadar.”13 Reușita morală nu este, surprinzător, răsplătită pe măsură: diacul se înzdrăvenește fizic și sufletește, însă își pierde vocea. Agârbiceanu are un cuminte umor de preot de țară și se joacă, în această povestire, cu ideea creștină de normă morală. Creștinismul nu interzice consumul de băuturi alcoolice, dar lasă ideea de limită la latitudinea omului. Nemaiputând cânta la biserică, diacul se confruntă, în consecință, cu o presiune tot mai mare, interioară și exterioară. În cele din urmă, mergând împreună la un parastas, preotul Man se milostivește de ajutorul său, dezlegându-l pentru o clipă de legământ. Ca prin farmec, după primul păhăruț de rachiu, Ierotei își recapătă glasul.

Este felul în care acest prelat iscusit care a fost Ion Agârbiceanu profită de „tribuna” literaturii spre a-și rosti opinia într-o dilemă morală. Lui Călinescu îi place că nu moralizează, ci sugerează, abil, ideea de măsură. ggg

1 G. Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediție anastatică identică cu originalul, Editura Semne, București, 2003, p. 564; 2 Ion Agârbiceanu – Arhanghelii, Editura Litera Internațional, ChișinăuBucurești, 2003, p. 36; 3 Idem; 4 Idem; 5 Ibidem, p. 39; 6 Ibidem, p. 40; 7 Ibidem, p. 58; 8 Ibidem, p. 64; 9 Ibidem, p. 80; 10 Ibidem, p. 123; 11 Ibidem, p. 126; 12 Ion Agârbiceanu – Opere. II. Schițe și povestiri (1911-1922), ediție îngrijită, tabel cronologic, notă asupra ediției, bibliografie, note și comentarii, referințe critice de Ilie Rad, studiu introductiv de Eugen Simion, colecția „Opere fundamentale”, Academia Română/ Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2014, p. 299; 13 Ibidem, p. 981;

Evenimente

www.revistaneuma.ro

16 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor Premiul Na\ional pentru literatur[ – Adrian Popescu ineri, 31 mai 2024, la Teatrul Național din București, s-a desfășurat Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pentru anul editorial 2023.

Amfitrion al Galei a fost președintele interimar al Uniunii Scriitorilor, Varujan Vosganian.

Momentele artistice le-au aparținut Lamiei Beligan (actriță la Teatrul Național din București) și muzicienilor Ion-Bogdan Ștefănescu (flaut, Filarmonica „George Enescu”) și Irina Mureșan (vioară, în prezent resident-artist la Cité Internationale des Arts, Paris). În cadrul Galei au fost evocați actorii teatrului românesc care au excelat în trecut în recitarea poeziei lui Mihai Eminescu și anume: Eusebiu Ștefănescu, Adrian Pintea, George Calboreanu, Dinu Ianculescu, George Vraca, Gheorghe Cozorici, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ion Caramitru, Leopoldina Bălănuță, Florian Pitiș.

Ioan Matei, director în cadrul Ministerului Culturii și membru al Uniunii Scriitorilor, a decernat Premiul Național de Literatură, iar laudatio a fost rostită de Varujan Vosganian.

Juriul, alcătuit din Angelo Mitchievici (președinte), Gheorghe Glodeanu, Andrea H. Hedeș, Mircea Mihăieș, Vasile Spiridon, Peter Sragher, Răzvan Voncu (membri), a stabilit următoarele premii: Poezie: Ion Mureșan, Introducere în Poezie, Editura Charmides Proză: Adrian G. Romila, Acasă, departe, Editura Polirom Critică, eseu și istorie literară, memorii, jurnale, publicistică: Adrian Papahagi, Shakespeare interpretat de ..., Pericle, Cymbeline, Furtuna, Editura Polirom Dramaturgie : Marian Ilea, Societatea de socializare din MedioMonte, Editura Eurotip Traduceri din literatura universal (ex aequo) : Rareș Moldovan, James Joyce, Ulise, traducere din limba engleză, Editura Polirom și Vlad Russo, Montaigne, Eseuri (Cartea a III-a), traducere din limba franceză, Editura Humanitas Literatură pentru copii și tineret : Augustin Cupșa, Două furnici și un elefant, Editura Humanitas Debut (ex aequo) Adriana Jderu, Spații mici, proză scurtă, Editura Humanitas și Alex Olteanu, Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă, roman, Editura Polirom Premii speciale: Vlad Alexandrescu, Liviu Stroia, Dimitrie Cantemir. Imaginea de nezugrăvit a științei sacrosancte, ediție bilingvă latino-română, Editura Polirom și Cristian Pătrășconiu, Masa plăcerii 1 și 2, Editura Universității de Vest; Pâinea și lumina vieții: Două dialoguri despre Crăciun și Paști, Editura Spandugino & Horeb

V

Comisia pentru Minorităţi, compusă din Markó Béla (președinte), Ana Carolina Dovaly, Slavomir Gvozdenovici, Karácsonyi Zsolt, Mihai Traista (membri), a stabilit următoarele premii: Literatura în limba maternă: Scriitori/ Cărţi în limba maghiară: Lövétei Lázár László: Zákeus fügefája Smochinul lui Zaheu (poezie), Editura: Kalligram (Budapesta) și Bookart (Miercurea Ciuc), 2023 Literatura în limbile minorităților naționale: Scriitori/ Cărţi în limba slovacă: Pavel Husárik, Básne pre Filipka/ Poezii pentru Filipko (poezie), Editura Ivan Krasko, 2021 Debut în literatura în limbile minorităților naționale: Nagy Zalán, Atlasz vállára veszi a holdat/ Atlas ține luna pe umăr (poezie), Editura Erdélyi Híradó, Cluj-Napoca, 2023 Premiile pentru literatura în limbile minorităților naționale au fost acordate cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice al Guvernului României.

Premiul Național de Literatură i-a fost decernat, pentru întreaga sa operă, poetului Adrian Popescu. ggg

17 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Evenimente

www.revistaneuma.ro

Festivalul Na\ional de Literatur[ „FestLit” - edi\ia a XI-a a Cluj-Napoca, în zilele de 13 și 14 iunie 2024, s-a desfășurat a XI-a ediție a Festivalului Național de Literatură „FestLit”.

Ediția din acest an a fost dedicată Filialelor din Transilvania ale Uniunii Scriitorilor din România de la înființarea cărora s-au împlinit 75 de ani. În prima zi a avut loc un „Rond de Gală al Poeților” la Centrul de Cultură Urbană Casino din Parcul „Simion Bărnuțiu”. Recitalul a fost prefațat de cuvinte introductive rostite de Irina Petraș, președintele Filialei Cluj, și Varujan Vosganian, președintele interimar al Uniunii Scriitorilor.

Apropiata comemorare a morții lui Mihai Eminescu a fost marcată de considerații asupra operei sale, prezentate de Florina Ilis. În continuare, cei prezenți au avut ocazia să asculte câteva amintiri relatate de poetul Aurel Rău, decan de vârstă al scriitorilor clujeni și singurul membru al Filialei Cluj încă de la înființarea sa, în 1949.

L

Alte momente din viața Filialei au fost narate de acad. Ion Pop, spiritus rector al revistei Echinox.

A urmat un semnificativ recital de poezie al clujenilor și invitaților din alte Filiale, între care: Horia Bădescu, Adrian Popescu, Varujan Vosganian, Letiția Ilea, Vasile Igna, George Vulturescu, Olimpiu Nușfelean, Hristina Doroftei, Laurențiu Ciprian Tudor, Horia Gârbea, Traian Ștef.

Un intermezzo muzical a fost asigurat de Camerata ATELIDRA. A doua zi, la sediul Filialei Cluj a fost lansat volumul realizat de Irina Petraș „Cartea cărților copilăriei” și a avut loc Colocviul „Transilvania scriitorilor”.

Intervenția introductivă a aparținut acad. Ioan-Aurel Pop. Mesageri ai Reprezentanțelor Filialei Cluj și ai celorlalte Filiale au prezentat activitățile lor literare curente, care au conturat bogăția de evenimente cu care literatura contemporană din Transilvania se alătură unei tradiții ilustrate de autori de

patrimoniu precum: Ioan Slavici, Ion Agârbiceanu, George Coșbuc, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga.

Ediția din acest an a Festivalului Național de Literatură „FestLit” a fost una semnificativă prin efortul deosebit al conducerii Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. ggg

Evenimente

18 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

Festivalul Na\ional de Literatur[ „Tudor Arghezi” la edi\ia XLIV n perioada 24-26 mai 2024 a avut loc a Târgu-Jiu și Târgu-Cărbunești a 44-a ediție a Festivalului de Literatură Tudor Arghezi, organizat de Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj cu sprijinul Consiliului Județean Gorj și al Primăriei Târgu-Cărbunești, având ca parteneri Uniunea Scriitorilor din România, Ansamblul Artistic Profesionist „Doina Gorjului“, Primăria și Consiliul Local Târgu-Cărbunești, Biblioteca Județeană Christian Tell, Mănăstirea Lainici și Primăria Turburea.

Președintele juriului național a fost, conform tradiției, unul dintre laureații Premiului Național „Tudor Arghezi” la ediția precedentă, Vasile Popovici. Scriitori din țară au participat la excursii culturale, lansări de cărți, vernisaje de expoziții dar și la un recital poetic care a avut loc la Biblioteca Județeană Christian Tell și la Casa de Cultură Tudor Arghezi din Târgu Cărbunești, la care au citit toți poeții prezenți, recital moderat de Horia Gârbea, laureat al ediției 2021.

Juriul național l-a avut ca președinte de onoare pe criticul Gheorghe Grigurcu și a acordat trei premii pentru grupaje de poezie și două premii „Opera prima” pentru volume de versuri debutantelor Aurora Popescu și Lidia Zadeh Petrescu. La secțiunea Arghezologie, premiul a revenit criticului craiovean Dan Ionescu. Pentru activitatea sa semnificativă, poetul Marius

Î

Marian Șolea a fost premiat la secțiunea Scriitori gorjeni. Conform regulamentului, Premiul Național Tudor Arghezi Opera Omnia s-a acordat de către Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România unui poet și unui critic de reputație națională. În acest an premiile au revenit lui Gabriel Chifu și Ion Bogdan Lefter. În cadrul ceremoniei de decernare de la Centrul Cultural din Târgu-Cărbunești, cei doi laureați au primit din partea primarului orașului gorjean, Dănuț Birău, titlul de Cetățean de Onoare. ggg

19 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Evenimente

www.revistaneuma.ro

Gala Poeziei Române Contemporane, edi\ia a XIV-a

iercuri, 12 iunie 2024, la Muzeul Principia din Alba Iulia, în prezența unui numeros public a avut loc Gala Poeziei Române Contemporane. Cinsprezece poeți aleși prin opțiunile a numeroși critici literari consacrați au susținut un recital liric dens.

Gala a fost deschisă de scriitorul Cornel Nistea, președinte al Filialei Alba – Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România iar considerațiile critice au fost prezentate de criticul literar Răzvan Voncu și de publicistul Cristian Pătrășconiu.

Evenimentul a adus în fața publicului momente poetice de excepție susținute de poeții: Gabriel Chifu, Vasile Dan, Dinu Flămând, Horia Gârbea, Gabriela Gheorghișor, Vasile Igna, Ion

M

Mureșan, Aurel Pantea, Marta Petreu, Ion Pop, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Andreea Iulia Scridon, Liviu Ioan Stoiciu, Varujan Vosganian.

Momentele muzicale au fost susținute cu brio de muzicienii din Alba Iulia Dan Liviu Cernat (vioară) și Cristian Alexievieci (pian).

Ajunsă la cea de-a XIV-a ediție, Gala Poeziei Române Contemporane a fost organizată și în acest an de Consiliul Județean Alba, Uniunea Scriitorilor din România și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba. Gala se bucură de sprijinul financiar al Ministerului Culturii și s-a desfășurat în parteneriat cu Primăria Municipiului Alba Iulia. ggg

Evenimente www.revistaneuma.ro

20 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Turnirul de poezie „Cununa de lauri” de la Dion n perioada 4-9 iunie 2024, în Leptokarya, Grecia, s-a derulat cea mai recentă ediție a Turnirului de Poezie.

Evenimentul este un proiect al Uniunii Scriitorilor din România (unul dintre cele mai consistente) și a fost realizat, și la această ediție, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii și al Institutului Cultural Român.

Juriul acestei ediții a Turnirului de Poezie a avut următoarea componență: G a briel Chifu, Horia Gârbea, Angelo Mitchievici, Cristian Pătrășconiu, Nicolae Prelipceanu (președinte), Vasile Spiridon și Varujan Vosganian.

La ediția de anul acesta s-au confruntat 6 poeți de la Filiala Craiova și 6 poeți de la o echipă mixtă, compusă din Filiala Sibiu și din Filiala Brașov, cu toții desemnați de Comitetele de Conducere ale filialelor respective

Î

Componența echipei Filialei Craiova a USR a fost următoarea: Paul Aretzu, Cristian Liviu Burada, Dan Ionescu, Nicolae Jinga, Spiridon Popescu și Constantin Urucu.

Pentru „selecționata“ mixtă a celor două Filiale (Brașov și Sibiu) au intrat în competiție: Magda Mirea, Cristian Muntean, Costel Nedelcu, Savu Popa, Mihai Posada, Ionel Șimota. În conformitate cu regulamentul concursului, după prima secvență a Turnirului au rămas în competiție următorii poeți: Constantin Urucu, Savu Popa, Mihai Posada, Magda Mirea, Paul Aretzu și Nicolae Jinga. În finala Turnirului s-au calificat: Constantin Urucu, Savu Popa, Paul Aretzu și Nicolae Jinga.

Echipa Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România a fost desemnată echipa câștigătoare a Turnirului.

Marele Premiu al Turnirului de Poezie de la Dion i-a revenit lui Paul Aretzu, iar Premiul Special al Juriului a fost adjudecat de Nicolae Jinga.

De menționat și faptul că, la jumătatea Turnirului de Poezie de la Dion, o delegație importantă de scriitori români a avut o foarte bună întâlnire de lucru cu o delegație de scriitori din Salonic. Între aceștia: Chloe Koutsoumpeli (președinte), Petros Golitsis, Chryssa Vlachou, Georgia Makrogiorgou, Ria Felekidou, Eirini Ioannidou și Theo Kalamboukas. ggg

21 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Evenimente

www.revistaneuma.ro

In memoriam

Ioan Es. Pop

Premiul Na\ional Lucian Blaga n ziua de 9 mai 2024, la Centrul Cultural „Lucian Blaga” din Lancrăm, județul Alba, a avut loc ceremonia de decernare a Premiului Național de Poezie „Lucian Blaga”, ediția a VIII-a. Au fost nominalizați, prin consultarea unui număr de 16 critici literari, 7 poeți candidați la acest prestigios premiu: Ioan Moldovan, Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu, Aurel Pantea, Marta Petreu, Vasile Dan și Ovidiu Genaru.

Juriul, alcătuit din: Mihai Zamfir (președinte), Gabriel Coșoveanu, Horia Gârbea, Irina Petraș, Vasile Popovici, Vasile Spiridon și Răzvan Voncu (membri), a hotărât prin vot unanim să-i acorde Premiul Național „Lucian Blaga” poetului ioan es. Pop. Poeții nominalizați i-au oferit un frumos recital publicului numeros prezent la eveniment. Organizatorii au fost: Filiala Alba – Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România; Consiliul Județean Alba; Biblioteca Județeană „Lucian Blaga”, Alba; Primăria și Consiliul Local al Municipiului Sebeș; Centrul Cultural „Lucian Blaga”, Sebeș. ggg

Î

Uniunea Scriitorilor din românia anunță cu profundă durere încetarea din viață la 19 iunie 2024 a poetului ioan es. Pop. S-a născut la Vărai județul Maramureș la 27 martie 1958 A absolvit Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română - limba și literatura engleză a Universității din Baia Mare.

Ioan Es Pop a debutat editorial cu volumul Ieudul fără ieșire în 1994. A publicat apoi volumele Porcec, 1996, Pantelimon 113 bis, Podul, antologie, 2000 Rugăciunea de antracit / The Anthracite Prayer, antologie bilingvă, 2002, Petrecere de pietoni, 2003 Confort 2 îmbunătățit (împreună cu Lucian Vasilescu), 2004, Lumile livide / The Livid Worlds, antologie bilingvă, 2004, No Exit, antologie, 2007, Unelte de dormit, 2011, Arta fricii, 2016. Poezia lui a fost tradusă în mai multe limbi europene și asiatice.

Pentru poezia sa, Ioan Es. Pop a obținut numeroase premii între care: premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1994), premiul Primăriei municipiului București pentru cel mai bun volum din colecția „Poeții orașului București“ (1996), Premiul Academiei Române pentru poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1999, Premiul „Cununa de Lauri” a Turnirului de Poezie de la Alicante, 2019, Premiul Național Lucian Blaga, 2024. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer în anul 2004.

Prin dispariția lui Ioan Es. Pop, poezia română suferă o ireparabilă pierdere. Dumnezeu să-l odihnească.

Eseu

22

www.revistaneuma.ro

Nr. 5-6 (79-80) | 2024

LEC|IA GRAVITA|IEI rAmiro Sofronie

u trecut deja 6 ani de când Stephen Hawking a părăsit această lume și lipsa lui se resimte. În cartea sa THE UNIVERSE IN A NUTSHELL, publicată la Londra în 2.001, la pagina 156, Hawking a prezentat un grafic sugestiv al creșterii populației [1]. Graficul se extinde pe toată epoca de piatră, apoi pe epocile de bronz și fier, împreună cu erele creștină, medievală și modernă, până în anul 2000. Atunci populația era de 6 miliarde. În anul 2.022 s-au înregistrat deja 8 miliarde, iar pentru mijlocul secolului al 21-lea, în 2.050, populația se evaluează la 9.7 miliarde

A

Creșterea populației După numai 3 file, din aceeași carte, la pagina 159, Hawking prezintă o butadă ușor ironică. Ea circula atunci în lume. Se spunea că Pământul n-a fost contactat până atunci de extratereștri pentru că aici, pe Pământ, când societatea atinge o civilizație avansată, precum cea din anul 2001, de exemplu, civilizația aceea devine instabilă și se autodistruge. Cu toate acestea Hawking a declarat în același context că este optimist și crede că societatea ar trebui să-și continue evoluția naturală. Probabil Hawking avea atunci în vedere faptul că orice civilizație se ridică prin mult efort, consum de energie și chiar cu sacrificii.

Dar câte din miile de civilizații, restrânse sau extinse, ridicate pe Pământ în decursul istoriei s-au păstrat? Niciuna. Toate au lăsat doar mostre pentru muzee. Din acest motiv Simplicius din Cilicia (480-560 AD) a scris despre Heraclitus din Ephesus (Efes) că ar fi declarat în anii 500 BC Panta Rei ! care înseamnă că pe Pământ Totul curge!, nimic nu rămâne neschimbat. Așa se face că, deloc întâmplător, dar mult mai târziu s-a formulat Principiul conservării potrivit căruia în Natură nimic nu se pierde și nimic nu se câștigă, totul se transformă.

Cu exact zece ani mai târziu după declarația lui Hawking, în anul 2.011, Yuval a publicat, tot la Londra, Sapiens în care anunța că în anul 2.100 va avea loc extincția speciei umane. Cum era de așteptat această știre a avut darul să reactiveze declarația atribuită în secolul trecut lui André Malraux că Secolul al 21-lea va fi religios/spiritual sau nu va fi deloc. Desigur atunci o astfel de

afirmație a stârnit mult interes. Acum însă prin Theosophie se admite că omul este de creație și spiritualitate divină, în timp ce prin Anthroposophie omul are o spiritualitate seculară, de natură gravitațională, apaține Universului și este etern [2].

Cartea lui Hawking din 2001 a însemnat însă mult mai mult decât creșterea populației. Hawking atunci și-a propus să unifice cele patru forțe fundamentale ale Pământului, și anume forța gravitațională, forța electromagnetică, forța atomică și forța nucleară. Din fericire, după puțin timp, în 2005, el a publicat cartea The Theory of Everything unde a dezvăluit natura cuantică a forței gravitaționale [3]. Concluzia lui a fost atunci că unificarea forțelor fundamentale nu mai este nici necesară, nici posibilă. Din același an 2015 Gravitația lui Galileo Galilei și a lui Isaac Newton a intrat definitiv sub autoritatea lui Stephen Hawking. Printr-o simplă coincidență, tot atunci în anul 2001, a fost prezentată la un congres mondial ținut la Paris, natura gravitațională a creației sculptorului Constantin Brâncuși [4]. Prin asocierea celor două descoperiri s-a identificat atunci și natura gravitațională a conștientizării lui Homo Sapiens, ultimul animal din scara de evoluție a lui Darwin. Gravitația a pătruns în acel an 11 451 BC, la conștientizare, definitiv în sistemul genetic uman ridicând statutul omului primitiv mult peste condiția de animal. Dar atunci omul conștientizat nu a primit o denumire distinctă. Denumirea de Homo Gravitas a fost atribuită mult mai târziu, dar numai după și datorită descoperirii lui Hawking din 2005 [5] În ceea ce îl privește pe Darwin, cartea lui intitulată Asupra originii speciilor prin selecție naturală a fost publicată la Londra în 1859, la abia 23 ani după întoarcerea vasului Beagle din călătoria de 5 ani de pe cele 5 continente. Este o carte fascinantă prin informațiile biologice, geografice și istorice pe care le-a dezvăluit atunci Darwin. Dar pentru momentul actual și prezentul articol este de interes informația referitoare la evoluția instinctului de ucidere al omului primitiv. Omul primitiv a ucis din două rațiuni, de autoapărare și de supraviețuire, orice vietate care i-a ieșit în cale.

Prin ucidere, el singur sau în grup și-au putut continua viața. Până și conștientizarea lui Homo Sapiens a avut loc tot prin amenințarea cu moartea. Conform Legendei lui Oedip cine nu trecea testul de conștientizare era ucis pe loc cu sulița de către Sfinxul înaripat.

Regele Oedip și Sfinxul înaripat la testul de conștientizare

23 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Eseu

www.revistaneuma.ro

După istoricul britanic Jonathan Black conștientizarea nu a avut loc deloc întâmplâtor la sfârșitul epocii Metamorfozelor.

Atunci a încetat domnia ultimilor semi-zei, când trupul uman s-a materializat în jurul spiritului său [6]. Fenomenul de conștientizare a fost ireversibil, așa cum stă scris și în Geneză. După un renumit egiptolog, susținut și de Henri Matisse, Sfinxul a fost sculptat în stânca locală înainte de anul 11 451 BC și a fost martorul necuvântător al conștientizării omulului primitiv. Conștientizarea a fost un eveniment radical, de cotitură și pentru planeta Pământ. Evenimentul a fost asociat unor repere astronomice, cunoscute atunci numai de inițiați. Unele date au fost reconstituite după puținele dovezi materiale descoperite pe teren, iar altele formulate ulterior prin asocieri de fapte, dovedite sau doar imaginate, după care ele s-au pierdut sau au devenit nerelevante.

Conștientizarea a însemnat dotarea omului pe lângă materia primă din naștere și cele 5 simțuri sau reflexe ale sale cunoscute: auz, văz, miros, gust și tactil, cu spirit care înseamnă conștiință, conștiență, luciditate și inteligență. Definiția cel mai frecvent acceptată pentru inteligență fiind capacitatea de adaptare la situații noi. În același timp prin conștientizare omul a intrat în contact genetic direct cu gravitația Pământului. Apoi, prin gravitație, omul a intrat în contact direct și cu Universul, iar spiritul său a devenit astfel etern. Omul conștientizat a devenit liber de a acționa după propria sa capacitate de înțelegere, educație sau instruire. În acele condiții primare și dure de existență, din rațiuni de apărare și supraviețuire, instinctul ancestral de a ucide al omului conștientizat, chiar de la bun început, a rămas intact și n-a cunoscut nici o îngrădire. În mod fatal, la scurt timp după conștientizarea omului, pe Pământ s-au instalat condiții climatice și geologice severe însoțite de puternice radiații cosmice și solare. Pe neașteptate s-au produs modificări majore ale faunei și florei Pământului. Calitatea vieții pe Pământ s-a schimbat în mod radical devenind precară.

S-au modificat tehnicile de apărare și atac ale indivizilor în relațiile lor cu animalele, dar și pozițiile sociale și intelectuale ale indivizilor, unii devenind treptat mult mai egali decât alții. Perioada aceea, apreciată de istorici și paleontologi ca dramatică, a durat circa zece mii de ani. Ea a fost descrisă de oameni de știință individuali sau constituiți în anumite grupări specializate. Printre participanții la reconstituirea evenimentelor din acele timpuri s-a numărat și arhitectul Richard Buckminster-Fuller (1895-1983).

Bucky este autorul cupolei geodetice, iar geodetica este distanța cea mai scurtă dintre două puncte de pe o suprafață curbă. Perioada aceea atât de zbuciumată s-a încheiat cu transformarea instinctului de a ucide al omului conștientizat din auto-apărare și supraviețuire în agresivitate. Omul a devenit din ce în ce mai agresiv și chiar crud, nemilos. Ca dovadă sunt miile de războaie, mai extinse sau mai restrînse teritorial, care s-au purtat în mileniile ce au urmat normalizării climei și vieții pe Pământ, după conștientizare.

Cu toate acestea procesul de evoluție prin selecție naturală al omului a continuat neîncetat, fără nici o abatere de la legea fundamentală a Naturii. Dela început omul conștientizat a încercat să-și dovedească prin orice mijloace aparteneța la gravitația Pământului. În acest spirit în Egipt au fost ridicate 70 de piramide, mai mici sau mai mari, din piatră brută, toate ca monumente funerare, pe baza principiului de solid-rigid de egală rezistență la compresiunea centrică din câmpul gravitațional. Desigur piramida reprezentativă, cea ridicată la Giza și dedicată lui Keops, datează probabil din 2515 BC. Apoi, ceva mai târziu, în Mesopotamia, au fost ridicate 33 de zigurate din zidărie de cărămidă, toate ca monumente dedicate unor zei locali și având în plus conexiuni as-

trale. Aici cel mai reprezentativ zigurat a fost Turnul Babel ridicat în timpul domniei lui Hammurabi cel Mare (1792-1750) BC ca un Templu dedicat zeului local Marduk. Turnul a avut înălțimea de 90m, confirmată de istoricul grec Herodot în anul 460 BC. Fiind amplasat pe malul stâng al Eufratului fundațiile sale, din zidărie de cărămidă uscate la soare, au fost afectate de infiltrațiile de apă.

După tasări inegale Turnul a suferit în mod repetat avarii grave.

Ajuns în anul 331 BC în ruină, Turnul îl fascinează pe Alexandru cel Mare care în anul 324 BC ordonă refacerea lui. Un an mai târziu însă Alexandru a fost asasinat, iar Turnul a intrat într-un îndelugat proces de vandalizare.

Modelul imaginat al Turnului Babel

Coloana lui Brancusi

După mulți ani de la dispariția Turnului Babel, în anul 1938, modelul redus exact la scara 1:100 al Turnului Babel din figura 3 a fost utilizat de către sculptorul Constantin Brancusi la cele 15 module și două jumătăți ale Coloanei sale fără sfârșit din Târgu Jiu, România, cu înălțimea de 29,35m.

Cu mult timp înainte însă de Coloana lui Brâncuși, în seara zilei de Duminică 8 Octombrie 1871, doamna Catherine O’Leary își mulgea ca de obicei, la lumina felinarului cu petrol, vaca în grajdiul ei din Chicago. La un moment dat, din neatenția doamnei O’Leary, vaca a lovit cu piciorul felinarul. Petrolul din felinar s-a vărsat pe paiele din dușumea și grajdiul a luat imediat foc.

Vântul puternic din amplasament a răspândit repede focul în toate direcțiile și în trei zile toate casele din lemn ale Orașului Chicago au fost transformate în cenușă. Dar tot răul a fost spre bine. În câțiva ani Orașul Chicago a fost reconstruit cu case frumoase din zidărie de cărămidă și arăta înfloritor. Când locuitorii orașului prosper San Francisco au aflat de succesul orașului Chicago au decis imediat înlocuirea clădirilor din lemn cu clădiri noi, chiar mai elaborate decât cele din Chicago, dar tot din zidărie de cărămidă. Din păcate bucuria lor n-a fost de lungă durată. Puternicul cutremur de pământ din noaptea zilei de 18 Aprilie 1906, cu magnitudinea de Mw=7,9 pe Scara Richter și cu focarul la adâncimea de numai 8 km, a distrus 80% din Orașul San Francisco.

Desigur și după acest accident siguranța structurilor s-a schimbat în mod radical prin uitilizarea oțelului inventat de englezul Henry Bessemer la Londra în 1856 și apoi a betonului armat brevetat la Paris de francezul Joseph Monier în 1867. A devenit astfel posibilă ridicarea construcțiilor pe verticală, întâi ca și clădiri etajate apoi ca și clădiri înalte. Seria zgârie-norilor a fost deschisă în anul 1931 de către Empire State Building din New York cu înălțimea de 381m și 102 etaje. Totuși nu poate fi trecut cu vederea faptul că după numai 14 ani de atunci, în anul 1945, bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki au reamintit lumii întregi că instinctul de ucidere al omului este în continuare activ.

Când în anul 1.972 se ridicau triumfător la New York, Turnurile Gemene cu 110 etaje și înălțimi de 452m, acolo s-a organizat

Eseu

24 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro prima Conferință Internațională de proiectarea clădirilor înalte, la Lehigh University, din Bethlehem, Pennsylvania, în August 2126, 1972. Evenimentul a avut ca scop prezentarea concepțiilor de proiectare existente și trasarea direcților de dezvoltare a clădirilor înalte. La această conferință și în cadrul TC-3 Structural Systems, coordonat de Leslie E. Robertson, s-a prezentat și comunicarea Tall buildings elastically coupled, conform brevetului românesc de invenție cu nr. 55.125 din 1.972 [7], cuplate cu pasarele geodetice, conform brevetului american 3,857,130 din 1.974 [8]. Ulterior arhitectul I.M.Pei, care colabora la New York cu Leslie Robertson, a apreciat ideea de stabilizare a clădirilor înalte la acțiuni laterale cu structuri geodetice, elastice. Totuși în continuare s-a preferat de către autorități soluția de turnuri izolate cu care se puteau cuceri înălțimi mai mari. Așa se face că după anul 1.972 a început o întrecere viguroasă pentru cucerirea înălțimilor prin turnuri. Așa s-a ajuns ca după numai câteva decenii, în anul 2.009 la Dubai să se atingă recordul de înălțime actual de 828 m Între timp Hawking a publicat ultima sa carte-testament în care a evaluat cu optimism perspectivele societății în condițiile unor singularități deschise de noua civilizație robotizată [9]. Pe de altă parte s-au adus completări la personalitatea lui Homo Gravitas și Anthroposophia Sculptorului Constantin Brancuși [10, 11]. Acum, în anul 2024, China are pregătit proiectul pentru un turn de 1.000 m (Fig.7) . Dar tot China se prezintă și cu alte construcții de artă remarcabile care se disting prin estetică și

funcționalitate (Fig.5, 6, 8). Ea este urmată de către alte țări care își pun în valoare resursele tehnologice avansate. În felul acesta, progresiv, Inteligența Artificială se afirmă tehnologic și dobândește autoritate științifică și profesională.

Rămâne totuși ca o enigmă competiția pentru performanța de înălțime. Învestiția este foarte mare, iar beneficiile clasificării pe o scară competițională nu par să justifice efortul financiar. Din acest motiv am solicitat o consultație postumă ilustrului matematician și economist Italian Carlo Cipolla. În anul 1988 Cipolla a publicat la Bologna cartea intitulată Legile fundamentale ale imbecilității umane [12]. Se știe că de când există specia umană, ea este compusă din bărbați și femei în proporții egale. Rar, local și trecător, se întâmplă altfel. În plus, barbații și femeile se disting clar între ei încât nu există riscuri de confuzie. În aceste condiții Legea de evoluție a lui Darwin se desfășoară natural, de la sine. Cipolla vine însă cu noutatea că aceeași populație formată din bărbați și femei este la rândul ei alcătuită din patru categorii de indivizi, indiferent de sex și din motive de pace socială, chiar foarte greu de identificat. Este vorba de inteligenți, naivi, imbecili și răufăcători. Pentru echilibrul social prezența fiecărei categorii în proporție de 25% este obligatorie. Cipolla a formulat cinci legi pentru definirea a celor patru categorii de indivizi. Cea mai cunoscută și hotărâtoare este Legea a V-a care afirmă că “Imbecilul este cel mai periculos tip de persoană”, iar culmea, corolarul acestei legi este că “Imbecilul este mai periculos decât răufăcătorul.”

Guiyang, Guizhou, 2017 China

Canton Tower 604 m, 2010 China

Hawking la zero-G

Buri Kalifa, 828 m, 2009 Dubai și turnul de 1.000 m, 2024, proiect propus de China

Podul Hong Kong – Zhuhai Macao 2024

25 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Eseu

www.revistaneuma.ro

Legile lui Cipolla au fost formulate pentru accelerația gravitațională de la nivelul terenului natural. Cu creșterea înălțimii clădirilor și a construcțiilor intensitatea accelerației gravitaționale scade în intensitate, iar organismul uman resimte schimbarea. În noile condiții de înălțime Legile lui Cipolla se modifică în sensul că se înnăspresc. Viața devine inegală și chiar instabilă, deci mai greu de controlat. Cine știe ce este de făcut în noile condiții gravitaționale, diferite de cele la care prin naștere omul s-a cuplat la atracția gravitațională a Pământului?

Graficul lui Hawking din figura 1 arată nu numai că populația globului a crescut exploziv, dar și că se apropie de o limită periculoasă prin incertitudinea ei. Cele 4 tipuri de oameni definite de Cipolla se înscriu în cele două categorii, de acțiuni și reacțiuni, ale Legii a III-a a lui Newton, care este de fapt Legea echilibrului.

Situația actuală de pe Pământ începe să se asemene cu aceea a Babilonului de după Nabucodonosor al II-lea (605-562) BC, cel care a ridicat Babilonul la rangul de metropolă. Tot Nabucodonosor al IIlea este acela care a construit grădinile suspendate ale Semiramidei și i-a dat Babylonului strălucirea cu care a rămas în istorie. În mai puțin de trei secole după aceea Babylonul a ajuns în ruină și cu populația într-o stare avansată de confuzie. Intervenția lui Alexandru cel Mare din anul 324 BC a fost tardivă. Asasinarea lui ulterioară n-a fost întâmplătoare. Alexandru a fost Mare pentrucă a ucis. Instinctul lui de a ucide a fost foarte dezvoltat. Coicidența face, spun istoricii, că Alexandru ar fi murit în același an, sau poate chiar aceeași zi, cu conaționalul său Diogene. Prin contrast însă cu Alexandru, Diogene cel înțelept a avut umor, iar cu spiritualitatea sa spumoasă i-a făcut pe oameni să moară de râs. Instinctul de a ucide este generat de competiții ca de exemplu cele politice, profesionale șI sportive. Sunt bine cunoscute luptele publice organizate în antichitate care se încheiau, în mod fatal, în aplauzele spectatorilor. În prezent Societatea Osho descurajează prin orice mijloace toate formele de competiții între oameni. De asemenea învățământul anthroposophic, organizat la scară mondială, a eliminat calificativele acordate elevilor prin note tocmai pentru a exclude competițiile încă din copilărie, în favoarea colaborărilor amiabile dintre oameni. În ceea ce îl privește pe Hawking, autorul graficului de creșterea populației, se știe că de foarte tânăr, la numai 29 ani, el a descoperit găurile negre. După propria sa definiție o gaură neagră este o regiune dintr-un spațiu-timp în care gravitația, ca forță de atracție bipolară, este atât de puternică încât nici măcar lumina nu poate scăpa din acea regiune. Pentru descoperirea sa Hawking n-a primit în timpul vieții Premiul Nobel cuvenit deoarece n-a putut prezenta dovezi concrete despre așa numitele lui găuri negre. Paradoxal, abia din anul următor decesului, în 2019, găurile negre au început să fie fotografiate și descoperirea lor i-a fost oficial recunoscută lui Hawking. Spre sfârșitul vieții Hawking a fost interesat și de starea

bibliografie [1] Hawking, Stephen (2001) The Universe in a Nutshell. Bantam Press, London.

[2] Sofronie, Ramiro (2023) Disclosing Rudolf Steiner’s Enigma. Academia.edu, San Francisco, California.

[3] Hawking, Stephen W. (2005) The Theory of Everything. Phoenix Books, Beverly Hills, CA. [4] Sofronie, Ramiro (2001) Brancusi and the Obsession of Gravity. More than two thousand years in the History of Architecture, International Congress organized by ICOMOS in Maison de l’UNESCO, 75015 Paris.

[5] Sofronie, Ramiro (2017) Homo Gravitas. 2017 ICOMOS CIPA-ICORP-ISCARSAH, Joint Meeting held in

de gravitație zero notată convențional cu zero-G și a participat chiar cu entuziasm la teste de laborator (Fig. 9). (Photograph © Steve Boxall/Steveboxall.com în [10]). Acolo, în camera cu zero-G, el s-a simțit atât de bine încât ulterior a recomandat călătoriile extraterestre cu speranța că vor putea fi ușor suportate de oameni. Istoria consemnează însă că în anul 1862 scriitorul român Petre Ispirescu (1830-1887) a publicat la București basmul Tinerețe fără bătrânețe și viată fără de moarte în care călătoriile astrale din vremea aceea nu erau deloc încurajate [15]. În actualul an 2024, în care pe Planeta Pământ mai există suprafețete foarte mari de teren, neamenajate încă pentru locuit, oficialitățile vieții publice sunt îngrijorate că începând cu anul viitor 2025 vor exista în lume 25 de mega-orașe. Fiecare din aceste mega așezări poate genera episoade de confuzie, duse uneori până la disperare și comparabile cu drama Babilonului antic, supraaglomerat. Pe Pământ confuzia actuală a început să se instaleze odată cu lansarea telefoanelor mobile și este în curs de amplificare. Confuzia este necesară și acționează ca un anestezic spiritual pentru atenuarea simțurilor umane în urma intervențiilor prin trecerea de la vechi la nou. În natură, dezastre comparabile apar la mulțimile din stupii de albine și mușuroaiele de furnici. Albinele roiesc în alți stupi, iar furnicile își construesc mușuroaie noi, dar atât abinele cât și furnicile, în stare foarte agitată și vizibil confuză, suportă instinctiv schimbările, de la vechi la nou, mult mai ușor decât decât omul conștient. Prin ridicarea vieții omului pe verticală influența gravitației se reduce. Homo Gravitas se resimte tot mai slăbit și neputincios să intervină pentru susținerea echilibrului vieții la înălțimile cucerite artificial, tehnologic.

La slăbirea atracției gravitaționale prin urcarea pe verticală societatea compusă din cele patru categorii de oameni, din clasificarea lui Cipolla, este supusă la încercări tot mai grele, aparent insolubile. Și totuși, poate chiar providențial, există o soluție clară, realistă și unică. Această soluție este descrisă în Biblie, cartea cea mai populară de pe Pământ [16]. Biblia este o carte criptică, scrisă de către oamenii inteligenți care au trăit cândva pe Pământ și care nu se citește ci doar se decriptează de către cei competenți. În cazul de față, din fericire învățătura Bibliei este accesibilă și ușor de înțeles de toată lumea. Oamenii trebuie doar să renunțe la ridicarea vieții pe verticală, în direcția opusă atracției gravitaționale a Pământului. Populația trebuie apoi împrăștiată pe orizontală, la suprafața terenului natural, la care oamenii de generații s-au născut, la fel ca și strămoșii lor. Aici pe Pământ trebuie evitate toate competițiile, de orice natură și cu orice scop care ar putea reactiva instinctul nativ al omului de a ucide. Alternativa acestei soluții de stabilitate demografică, prin conservarea câmpului gravitațional existent al Pământului, nu poate fi decât Apocalipsa. Sic cogito!

New Delhi, India.

[6] Black, Jonathan (2007) The Secret History of the World. London, Quercus [7] Sofronie, Ramiro (1972} Sistem de pasarele suspendate pretensionate. Brevet de invenție nr. 55125 din 4 mai 1972.

[8].Sofronie, Ramiro (1972) Tall Buildings Elastically Coupled. Conference Preprints. Volume DS International Conference on Planning and Design of Tall Buildings. Lehigh University, Bethlehem. Pennsylvania, August 21-26, 1972.

[9] Sofronie, Ramiro (1974) Suspension Bridge. United States Patent 3,857,130.

[10] Cipolla, Carlo M.(1988)The Basic Laws of

ggg

Human Stupidity. Il Mulino, Bologna.

[11] Hawking, Stephen (2018) Brief Answers to the Big Questions. John Murray, London.

[12] Sofronie, Ramiro (2022) Homo Gravitas, Quo Vadis? Academia.edu, San Francisco, California.

[13] Sofronie, Ramiro (2023) Anthroposophy of the Sculptor Constantin Brancusi. Academia.edu, San Francisco, California.

[14] Sofronie, Ramiro (2023) Hawking’s Testament.

Academia.edu, San Francisco, California.

[15] Ispiresu, Petre (2001) Basme. Editura HERRA, București.

[16] Teoctist, (2001) Biblia, Editura Institutului Biblic, București.

Poezie

26 Nr. 3-4 (77-78) l2024

www.revistaneuma.ro

Elena Liliana Popescu Te apropii I Iată, încă un merit se adaugă astăzi la re(ne)cunoaşterea ta.

Nu ştii, nu vrei să poţi să ştii, că nu ştii nimic despre tine.

Unde s-a dus toată strălucirea deşertăciunilor încântătoare?

Unde sunt aromele îmbietoare ale nimicului?

Te apropii, prietene, de cunoaşterea propriei necunoaşteri!

II Ţi-aduci aminte de nopţile insomniilor tale, de altă dată, pe când se apropiau zorii şi te speriai, de ceea ce credeai a fi ignoranţa ta?

Te-apropii, din ce în ce mai mult, de zorii adevăratei dimineţi, după o noapte infinită de insomnii cu peisaje tulburătoare…

Necunoaşterea pare uneori atât de fermecătoare, pentru a te prinde în mrejele ei pentru secole de neştiinţă…

Necunoaşterea poate fi atât de ispititoare până ce vei reuşi să-i vezi nenumăratele ei neajunsuri şi să realizezi că este doar o fantomă…

III Încoronată regină peste iluzii, este puternică în măsura în care îi conferi această putere.

Te-ai întrebat vreodată cine poate să fie, de vreme ce îţi ştie toate secretele, toate scăderile tale, toate dorinţele tale iluzorii, ademenindu-te doar spre a-i fi umil servitor?

Dacă nu ştii, află că va veni timpul când întrebările sfâşietoare îi vor fi peisajul insomniilor celui ce va voi să afle – insomnii ce negreşit vor veni –

pentru cel ce caută necontenit drumul spre casă.

IV Te-apropii, fiule, de simplitate şi uneori apropierea este atât de dureroasă…

Ea scoate la iveală toate îndoielile, toate neliniştile tale iar tulburarea ta poate să-ţi fie fatală.

Nu te teme, nu ţie, cel care eşti, ci aceluia, care îţi imaginezi că eşti, căruia îi iei apărarea de sute de ori pe zi, pe care îl învinuieşti de mii de ori, pentru a-l ierta de zeci de mii de ori în fiecare clipă.

V O, cât de mult vei voi să afli ceea ce te poate duce acolo unde nu ştii că eşti!…

Vei pleca într-acolo, fără doar şi poate, dar te va speria pericolul compus din miliardele de pericole minuscule, ce te pândesc la tot pasul.

Oare nu este mai bine să ştii că el te însoţeşte permanent, şi să accepţi să-ţi devină tovarăş de drum?

VI Te înspăimântă faptul că ţi-ai putea pierde dreptul la necunoaştere, fiind atras aproape până la nebunie de inefabilul neantului, pe care l-ai putea denumi haos în momentele tale cele mai bune…

Tumultul diversităţii te atrage ca un magnet. Şi totuşi, în cel mai adânc tu însuţi este linişte…

Iar liniştea aceea te-nvăluie în simfonia ei tăcută, uneori de-atâtea ori, mereu…

VII Te-apropii de râul „A şti sau a nu şti”.

Eşti gata să-l treci?

E înspăimântător!…

Curge prin faţa ochilor tăi larg deschişi care încă nu văd.

VIII Te apropii de marea întrebare, fiule!…

Eşti pregătit să afli răspunsul?

Ceea ce te împiedică să vezi poate fi – paradoxal – ceea ce te poate ajuta să-l găseşti…

Eşti pregătit să mergi mai departe?

Sau poate mai aproape, cine ştie?

Participi sau nu, la distrugerea statuilor ce preamăresc (ne)meritele tale?

Ele se vor prăbuşi oricum de la sine în timp ce tu poţi construi altele, la fel de nesemnificative, după libera ta dorinţă.

IX Te-apropii de simplitate, şi obstacolele din calea ta nu se vor sfii să ia formele cele mai ameninţătoare! Şi câteodată – deşi poate atunci ţi se vor părea încântătoare vor încerca totul pentru a te opri din drum…

X Te apropii de marea simplitate, fiule!

Te va speria poate drumul, pe care vei fi din ce în ce mai singur…

XI Ceea ce crezi că te-ar putea opri, ce pare să fie atât de puternic, pe cât este de iluzoriu, întreabă-te: „ce poate să fie?”

Cu cât te apropii mai mult, pericolul se amplifică prin fascinaţia infinitelor nuanţe ale irealităţii ce te pot întârzia dacă nu vei fi suficient de ferm.

XII Te apropii de ceea ce este…

Eşti pregătit?

ggg

27 Nr. 3-4 (77-78) l2024

Proz[ www.revistaneuma.ro

ARIEL ±I PONEII rodicA breTin e vremea Războiului Rece, România nu concura în cursa înarmărilor, dar ar fi câştigat-o pe cea a muncii prost plătite. Bărbaţii şi femeile îşi luau dimineaţa servietele sau genţile – aşa cum bunicii lor plecau spre ţarini cu sapa, grebla ori coasa pe umăr − şi se urcau în troleibuze, autobuze sau trenuri de navetişti, norocoşii pe scaune, unii înghesuiţi înăuntru precum sardelele, alţii agăţaţi ciorchine de scări ca să ajungă la timp, să apuce să semneze condica de prezenţă înainte de ultima bătaie a gongului.

Toate bune şi frumoase – nu chiar, e doar o licenţă poetică – însă ce se întâmpla cu plozii clasei muncitoare cât timp părinţii lor erau în câmpul muncii? Bonele, guvernantele rămâneau un lux pe care puţini şi l-ar fi permis. Pentru copiii norocoşi existau bunicii de la oraş, pentru ceilalţi căminele, nişte instituţii în grija cărora nici măcar o mamă vitregă nu şi-ar fi încredinţat odrasla.

Tata era plecat la serviciu toată ziua, mama trebuia să se ducă şi ea, chiar dacă avea un program redus la şase ore – deci, ce să facă cu mine? „Din dilema asta nu puteţi ieşi!“. Cine a afirmat asta, nu auzise de tăierea nodului gordian. Pentru mama, soluţia a fost simplă: mă lăsa încuiată în apartamentul nostru de la etajul unu.

Singură acasă – seamănă cu un titlu de film, nu-i aşa?

Filmul meu, nu chiar de Oscar, la care am fost scenarist, regizor şi producător n-a fost nici comedie, nici tragedie, mai degrabă o peliculă în genul lui Luis Buñuel, perioada absurdsuprarealistã.

Am rămas deci acasă, un noroc pe care aveam să-l preţuiesc tot mai mult, pe măsură ce descopeream deliciile vieţii libere: puteam face ce voiam, când şi cum voiam. Au existat destule momente amuzante pentru mine, nu şi pentru părinţi: când am băgat foarfeca în perdelele de la toate ferestrele, scurtându-le fiindcă nu-mi plăceau franjurii, când am fost prinsă aruncând supa în chiuvetă, ispravă pe care o făceam mereu, doar că în ziua aceea mama se întorsese mai devreme şi n-apucasem să şterg urmele faptei − şi altele, dar e mai bine să nu le pomenesc.

Alftel spus, nu mă plictiseam deloc. Aveam lumea de afară la picioare, sub marea fereastră cu secţiuni desfăşurate într-un triptic de sticlă, de unde priveam ca dintr-o lojă defilările de la 1 Mai şi 23 August. Toate procesiunile importante treceau pe strada Lungă; preferata mea era cea a Junilor ce coborau o dată pe an din Şchei, în haine de sărbătoare, călare pe cai lor masivi şi impunători, aduşi de prin satele dimprejur ori din herghelia de la Sâmbăta.

Cai erau negri, albi, roibi, suri, bălţaţi, din rase de care aveam să aud mai târziu: lipiţan, huţul, trăpaş românesc şi chiar câte un pur sânge arab sau englez − poate nu chiar atât de pur... Alaiul Junilor se scurgea spre Bartolomeu o dată pe an, însă era deajuns ca să îl revăd în minte când voiam, în oricare din cele 364 de zile rămase. Şi aşa, din amintiri, gânduri, filme şi cărţi topite în creuzetul imaginaţiei a prins să bolbosească ceva, fiindcă într-o dimineaţă m-am pomenit că nu mai sunt singură acasă.

Mă uitam ca de obicei pe fereastra-triptic şi, când am întors privirea spre cameră, am dat cu ochii de el. Plutea la vreun metru de podea, cu picioarele încrucişate, de parcă ar fi stat pe un covor zburător. Arăta ca un băiat de 13 ani, semănând mai degrabă cu

P

Peter Pan decât cu Puck, spiriduşul. Ariel, i-am zis cuprinsă de o inspiraţie subită, iar oaspetele a ridicat din umeri, acceptându-şi numele ca pe o haină pe care o putea îmbrăca şi da jos oricând.

De unde până unde Ariel? Nu de la detergentul ce trebuia să mai aştepte o jumătate de secol pentru a ajunge în supermarketuri, ci de la duhul înaripat din Furtuna lui Shakespeare.

Aici, trebuie să mărturisesc, era şi vina tatei. El era responsabil cu cititul poveştilor, dar îşi îndeplinea sarcina într-un fel original. În copilărie am sărit peste Punguţa cu doi bani, Fata moşului şi a babei, Prâslea cel voinic şi merele de aur, oprindu-mă la basmele fraţilor Grimm şi Hans Christian Andersen, mult mai interesante decât Capra cu trei iezi. Dacă Scufiţa Roşie îmi părea la fel de palpitantă ca Hansel şi Gretel, am trecut poate prea repede la Povestiri după piesele lui Shakespeare, carte pe care ajunsesem să o ştiu pe de rost. Într-una dintre istorisiri, Ariel era pus pe şotii, dar şi pe fapte bune – adică nici erou, nici răufăcător – un caracter credibil, cum ar fi spus scriitorul care nu eram încă. În piesa lui Shakespeare, Prospero, ducele Milanului, s-a pomenit exilat împreună cu fiica lui, Miranda, pe o insulă ce se presupunea a fi pustie, însă acolo au dat peste Ariel şi fratele acestuia, Caliban. În piesa mea, lucrurile luaseră o cu totul altă turnură.

Prospero, Caliban şi Miranda erau trei ponei aflaţi în paza lui Ariel care, nu se ştie din ce motive, mi-i adusese să le port de grijă.

Nici prin cap nu mi-a dat să refuz!

A urmat o perioadă de care îmi amintesc cu drag şi oarece îngrijorare, deşi de atunci n-au mai fost momente când să-mi fi luat închipuirile drept realitate... Orice lucru pe care vrei să-l păstrezi cât mai multă vreme, trebuie să rămână ascuns – ştiam deja asta. Un principiu experimentat şi mai târziu în viaţă, când toate clipele mele cu adevărat fericite au trebuit furate, trăite ca un zbor de efemeridă şi ferite de ochii celor care, dacă nu-mi doreau răul de-a dreptul, îmi voiau binele aşa cum îl înţelegeau ei.

Agenţii secreţi sunt nişte oameni norocoşi – întotdeauna am fost încredinţată de asta. Chiar şi acum, când trecerea anilor ar fi trebuit să mă înţelepţească, încă îmi păstrez convingerea. Ce poate fi mai palpitant decât să duci o existenţă dublă, una normală şi una de care să nu ştie nimeni? E ca şi cum ai trăi de două ori! Lunile în care mi-am păzit cu străşnicie taina au fost tare ciudate, dar şi frumoase.

Pentru părinţi şi pentru restul lumii, păream o fetiţă obişnuită.

Era adevărat, nu mergeam la cămin, nici nu aveam copii de vârsta mea cu care să mă joc – însă nu făceam caz din atâta lucru, ori din faptul că mama mă lăsa încuiată în casă câtă vreme era la serviciu. „Ce greu trebuie să-i fie, sărăcuţa!“, o auzeam plângându-se câte unei prietene care se grăbea să îşi arate compasiunea. Eu tăceam mâlc, lăsându-mi privirea în pământ, cu prefăcută resemnare. Ce să le spun? Nu vă faceţi griji, nu mă plictisesc deloc, Ariel şi poneii lui îmi ocupă tot timpul?

Ariel nu rostea vreun cuvânt, îmi ştia în schimb orice dorinţă înainte să mi se închege în minte. Şi, câteodată, îi auzeam glasul sub frunte; îmi răscolea gândurile aşa cum vântul face copacii să foşnească, trezind alte voci decât cele omeneşti, dar cu vorbe pline de miez şi înţelesuri ascunse.

Proz[ www.revistaneuma.ro Cei trei căluţi ai lui nu arătau mărunţi şi îndesaţi ca poneii, fiind mai curând nişte cai în miniatură. Caliban era mai negru decât nopţile fără Lună, iar lui Prospero cel alb ca zăpada şi din neamul unicornilor cineva îi retezase cornul de fildeş, lăsându-i un ciot în mijlocul frunţii. Miranda era o frumoasă iapă andaluză, cu blana catifelată, de culoarea chihlimbarului. Spre deosebire de Ariel, care putea să plutească peste lucruri deşi n-avea aripi, poneii mergeau pe pământ şi erau ca toţi căluţii – cu excepţia faptului că rămâneau nevăzuţi, desigur.

Trebuia să am grijă de ei, sarcină nu întotdeauna uşoară.

După-amiaza, când plecam la plimbare cu unul dintre părinţi – de obicei cu mama – îmi luam noii prieteni cu mine. Mergeam toţi şase pe Strada Lungă, eu cu mama de mână, poneii tropotind în spatele nostru cu Ariel în ariergardă, veghiindu-i din văzduh, uneori de la câţiva metri înălţime, alteori coborând atât de jos încât mă temeam să nu atingă pălăriile sau capetele trecătorilor.

Când ajungeam în dreptul Casei Armatei, ne aşezam pe una dintre băncile din jurul fântânii: un bazin circular în mijlocul căruia tronau statuile de piatră a trei cai, de fapt bustul şi picioarele din faţă, într-un salt încremenit. Deasupra lor erau trei sirene ţinându-se de mâini, spate în spate, de parcă ar fi ieşit din acelaşi trup. Jeturi de apă ţâşneau din nişte guri de lei, altele se revărsau din vârful havuzului peste cai, peste creştetele sirenelor.

Una privea către Tâmpa, alta spre Dealul Cetăţii şi a treia spre Şirul Livezii, de unde începea Drumul Poienii.

A fost fântâna aceea, la care mă uitasem de-atâtea ori, cea de la care a pornit fantezia mea ciudată? Poate că da. Dar pentru moment era locul unde îmi trimiteam micuţa herghelie la adăpat. După ce beau apă, căluţii treceau strada pe la locurile marcate şi, ajunşi în Parcul Central, rămâneau să pască iarbă în insula verde din inima oraşului − înconjurată de Sfatul Popular, Palatul Poştei, al Telefoanelor, hotelurile Aro Palace şi Carpaţi, Rectoratul şi, de cealaltă parte, vilele antebelice de pe strada Iorga şi biserica Buna Vestire.

După popasul de la havuz, urcam pe strada Mureșenilor – pe atunci 7 Noiembrie − apoi traversam Piaţa 23 August sau, cum îi spuneau dintotdeauna braşovenii, Piaţa Sfatului. În vremea copilăriei mele era încă umbrită de salcâmi care, la sfârşitul lui mai, te ameţeau cu parfumul lor. Prin anii ’80 bătrânii arbori aveau să fie tăiaţi, aşa cum fuseseră alungaţi porumbeii, fiindcă îndrăzneau să se găinăţeze pe faţadele abia renovate.

Ai mei îşi făcea cumpărăturile pe Republicii, un Lipscani al Braşovului numit şi Strada Porţii. Acolo maşinile n-aveau ce să caute, strada era toată a oamenilor ce umpleau albia pietruită dintre cele două şiruri de clădiri, fiecare cu magazine la parter‚ din care vânzătoarele te priveau la fel de nemişcate ca nişte manechine. Unii se oprea câteva clipe în faţa vreunei vitrine, alţii intrau să se uite ce era înăuntru – transilvănenii fiind campioni la cumpăratul cu privirea – însă câţiva chiar erau hotărâţi să plece cu ceva în sacoşă.

Drumul de întoarcere trecea prin Parcul Central, de unde îmi recuperam caii lăsaţi să pască sub ochii vigilenţi ai lui Ariel, apoi porneam cu toţii tropa-tropa în jos pe strada Lungă. Abia când ajungeam la poarta curţii urma greul. Trebuia să găsesc un motiv să o ţin deschisă până se strecurau Prospero, Caliban şi Miranda, cu Ariel plutind peste coamele lor. Uneori mă prefăceam că îmi leg şireturile, alteori îmi curgea din senin nasul şi îi ceream mamei batista, iar cât scotocea ea prin geantă putea să treacă o turmă de bizoni pe lângă noi, nu doar trei căluţi invizibili.

28 Nr. 3-4 (77-78) l2024

Noaptea, poneii dormeau pe covorul din sufragerie, iar Ariel în fotoliul de lângă soba de teracotă cu cahle în culoarea cafelei cu lapte, pe care erau pictaţi – ce credeţi? – capete de cai cu ochi smălţuiţi. Toate mergeau ca pe roate în mica mea menajerie, Ariel se descurca cu sarcinile pe care i le dădeam − nu cu glas tare fiindcă nu ştia româneşte, înţelegând doar limba universală a gândurilor. O singură nelinişte apăruse la orizont; o negură care, în loc să se risipească, se îndesea. Venea iarna, zăpada avea să acopere iarba în Parcul Central. Ce-o să mănânce atunci caii?

Erau ei invizibili, însă nu trăiau cu aer – ştiam bine asta, iar îngrijorarea îmi crescuse într-atât încât nu mai găseam nicio plăcere în îndeletnicirea mea favorită de octombrie: să îmi târşâi picioarele prin stratul de frunze uscate de pe alei, trezind un sunet ce avea culorile toamnei − brun, ocru, galben, şofran...

Copiii au mintea neîngrădită de reguli sau inhibiţii. Nimeni nu le-a spus încă ce este şi ce n-ar fi cu putinţă, de aceea trăiesc într-o lume miraculoasă, unde maturii nu pot pătrunde, fiindcă au pierdut cheia de la poarta de intrare. Numai micilor oameni li se îngăduie să arunce o privire într-un univers magic, ba chiar să întâlnească nişte creaturi fantastice. Însă la asta m-am gândit mult mai târziu, când eram deja izgonită din Edenul copilăriei.

Problema fânului pentru iarna ce se apropia cu paşi mari, figura încă pe primul loc în agenda mea mentală, la capitolul de rezolvat neapărat − când mi-am dat seama de un fapt bizar, pe care îl observasem de la o vreme, fără să îi dau importanţă. Ariel şi caii începuseră să dispară, întâi câte o oră-două, apoi o întreagă zi. Închipuirile stăruie doar dacă le hrănim cu imaginaţia, sunt reale numai cât timp credem în ele. Ariel, Prospero, Miranda şi Caliban erau eroii lui Shakespeare; eu îi luasem cu împrumut, le dădusem o altă înfăţişare şi roluri noi... Iar acum se întorseseră în Furtuna, să îşi continue destinul lor firesc, de personaje dintr-o carte.

Nu ştiu exact momentul când Ariel şi poneii au ieşit din viaţa mea. Îi vedeam tot mai rar, mă gândeam la ei tot mai puţin, apoi, într-o bună zi, n-au mai fost. Câteodată îmi aminteam cu nostalgie de plimbările noastre prin parc, de popasurile la fântâna de la Casa Armatei; dar mă şi bucuram fiindcă eram din nou fără pitici pe creier, cum ar fi spus un psiholog din Ardeal, într-o vreme când toţi trebuiau să fie cu capul pe umeri, nu să viseze la cai verzi, ori de altă culoare, pe pereţi. ggg

Poezie

29 Nr. 3-4 (77-78) l2024

www.revistaneuma.ro

Florentina Chifu Vibrații și puncte Inspir murmurul vaporos al ploii, puncte ce curg din melancolia norilor, gust simfonia proaspătă a sunetelor în staccato, ce se deșiră din albia adâncă a nopții în cadențe contrastante.

Geometrie cu îngeri Îngerii caută să îmblânzească lumea trasând linii infinite de la un muritor la celălalt, semidrepte mărginite doar de mintea omenească.

Oamenii nu se lasă mai prejos și schițează cu mâini neîndemânatice oblice tremurânde ce își întretaie destinele sau paralele singuratice.

Dacă ar urma calea trasată de îngeri oamenii s-ar întâlni la mijloc de univers într-un păienjeniș de filamente și țesături de lumină pline de iubire, fără logică.

S-ar îmbrățișa pe bisectoarea gândului rotund în tăcere, fără argumente.

S-ar ține de mână în cercul luminii cu pace, fără orgolii. Și ar urca pe scheletul de metaforă al lumii: pentru fiecare treaptă un vis, pentru fiecare vis un cuvânt. pentru fiecare cuvânt un gând, și, între două gânduri unite de punctele alfa și omega, L-ar găsi pe Dumnezeu.

Linii și tonuri Linii albe se așază în valuri, peste fresca neclintită a șesului.

O textură de tonuri și semitonuri oscilează în unghiuri elastice. În rădăcina visului se unduiește zborul.

Dincolo de umbra cuvintelor labirint de întrebări și răspunsuri.

Albia timpului se golește de ecouri îndepărtate.

Doar cocorii vâslesc la unison învolburând harta cerului.

Ating foșnetul alb al punctelor ce migrează cu fragilitatea luminii în cercuri concentrice și tremură în irisul uriaș al metropolei îmblânzite.

Sora mea geamănă mă privește prin retina vitrinelor.

O pereche de îndrăgostiți se îmbrățișează piano în ploaie.

Limpede nu vezi decât cu inima Libelule de ceață ating fiecare clapă a memoriei, capturează rapace erorile prăbușite între malurile gândului.

Inima, ca o căprioară încolțită, se prăbușește în clarobscurul impus de raționamente.

Cum voi alege drumul la răspântiile ramurilor despletite din pomul suspiciunii?

Atâtea fețe ale adevărului se răsfrâng în ochi de apă târzie ca păsări care dorm în zbor.

Numai dragostea, plăpândă, îngenunchează la porțile iertării.

Segmente Oamenii despart totul în segmente, Inele din corpul gândurilor lacome hrănite în găurile negre ale orgoliului.

Segmente de realități, ca vise efervescente mistuite la rodirea zorilor.

Segmente de cuvinte, omizi ce se târăsc pe frunzele pârguite ale tâlcului.

Numai îngerii pot zidi poduri peste lujerul uscat al iubirii.

ggg

Comentarii critice www.revistaneuma.ro

30 Nr. 3-4 (77-78) l2024

LumINA CE SE STINGE GHeorGHe GLodeAnU laborat între 1930 și 1931 și publicat în 1934 la Editura Cartea Românească din București, romanul Lumina ce se stinge de Mircea Eliade s-a numărat printre cărțile interzise pe vremea totalitarismului. Așa se explică de ce lucrarea a fost retipărită abia în 1991 la Casa Editorială Odeon. După succesul fulminant repurtat un an înainte cu romanul Maitreyi, Eliade a avut curajul să își înnoiască arsenalul narativ, propunând o altă formulă epică. În aparență, prozatorul a abandonat relatarea de factură autenticistă din scrierile anterioare, pentru a asuma narațiunea la persoana a treia singular. Nu trebuie uitat faptul că, deși a fost publicat după Maitreyi, romanul Lumina ce se stinge a fost redactat anterior. Cartea a suscitat reacţii vehemente, fiind considerată un veritabil eşec, cu toate că – fapt remarcat deja în epocă – Eliade a fost unul dintre primii scriitori români care a folosit monologul interior şi în opera căruia s-a resimțit influenţa unui remarcabil înnoitor al romanului secolului XX, James Joyce. Strania „dramă europeană” elaborată în India se întemeiază pe interferenţa a două culturi.

Experienţa esoterică trăită într-o bibliotecă de către Cesare, protagonistul întâmplărilor, are la bază confruntarea dintre mai multe concepţii filosofice şi este urmată de schimbarea destinului personajului care, asemenea celor mai mulţi dintre protagoniştii lui Mircea Eliade, devine un căutător de semnificaţii.

Vorbind despre Lumina ce se stinge, Eugen Simion este de părere că şi eşecurile trebuie luate în consideraţie atunci când este vorba despre un scriitor important. În viziunea criticului, romanul merită o oarecare atenţie deoarece el pune o serie de probleme care vor fi reluate, la un nivel estetic superior, în cărţile ulterioare: „Este un roman, în parte fantastic, în care apar în forme incipiente câteva din temele de mai târziu din naraţiunile mitice: practica unor rituri de tip magic, programarea destinelor individuale printr-o operaţie de acelaşi ordin (cazul Haruni), în fine, încercarea de a explica istoria profană a omenirii prin întâmplări petrecute într-un timp mitic etc”. Efectul fantastic se obţine în acest roman prin intermediul unui „şir de fapte programatic nelămurite şi progresiv investite cu semnificaţii, semne, trimiteri spre cauzalităţi ce depăşesc determinările obişnuite”. Cu alte cuvinte, este vorba despre o tehnică epică ce se axează „pe simbolizarea faptelor comune”, procedeu utilizat şi în alte naraţiuni în care Eliade se arată preocupat de semnificaţiile ascunse în lucrurile aparent banale. Chiar dacă din punct de vedere artistic nu se ridică la cote valorice deosebite, romanul lui Mircea Eliade are meritul de a deschide o cale nouă în proza românească şi de a propune un conflict mai puţin întâlnit până atunci. Fidel ideilor enunțate în prefața volumului Șantier, prozatorul mută centrul interesului de pe dimensiunea socială a existenței pe experiențele de ordin spiritual. În data de 27 martie 1962, pornind de la celebrul text al lui James Joyce, Finnegans Wake, Eliade vorbește în Jurnalul său des-

E

pre mitologia dificultății literare, despre credința disperată că „numai un text ininteligibil ar putea revela «situația adevărată a omului»”. O asemenea tehnică este utilizată și în Lumina ce se stinge. Prozatorul creează în mod deliberat o serie de dificultăți de receptare pentru a-și provoca cititorii, recurge la tehnica ambiguității pentru a atrage atenția asupra esențialului. După cum se menționează în Încercarea labirintului, Lumina ce se stinge este „un roman aproape joycian”, ce reia în mod deliberat titlul unei cărți a lui Rudyard Kipling (The Light that Failed) din cauza unor asemănări existente între cele două personaje principale.

Mai târziu, încercând să recitească narațiunea, prozatorul mărturisește că i-a fost imposibil deoarece nu mai înțelegea nimic din ea. Impresionat puternic de un fragment din Veghea lui Finnegan, el a încercat să utilizeze pentru prima oară în literatura română monologul interior. Romancierul era interesat să zugrăvească ceea ce se petrece „în conștiința unui om care își pierde vederea timp de câteva luni”.

Chiar dacă romanul a devenit aproape ilizibil, în interviurile din Încercarea labirintului, Eliade recunoaște că povestea de la care a pornit este „foarte simplă și destul de frumoasă”.

Este vorba despre un bibliotecar care, lucrând noaptea în biblioteca orașului ca să corecteze șpalturile unui text grec de astronomie, constată faptul că a izbucnit un incendiu puternic.

Deschizând ușa de la sala de lectură, el zărește o tânără femeie dezbrăcată, aflată în compania unui profesor de limbi slave, șeful ei, și a unui personaj care avea reputația unui magician. Bibliotecarul încearcă să salveze tânăra leșinată, dar, în timp ce coboară treptele de marmoră, este lovit la tâmple de o grindă și orbește. Ulterior, personajul află că a perturbat desfășurarea unui rit tantric, rit ce a provocat declanșarea incendiului. Deși prolix, romanul este salvat parțial de tehnica misterului utilizată de către scriitor. Totul rămâne o mare taină, pe care încearcă să o decodifice Cesare, protagonistul întâmplărilor.

Eliade revine asupra romanului și în însemnările sale zilnice.

Astfel, în data de 21 aprilie 1963, diaristul (adept al autenticității în artă) notează că la baza narațiunii se găsește o experiență personală trăită la Calcutta: „Uluit de «descoperirile» pe care le fac în legătură cu romanele mele Isabel și Lumina ce se stinge.

Acesta din urmă, ilizibil, monoton, ratat – mi se revelează deodată ca o reacție inconștientă împotriva Indiei, o încercare disperată de a mă apăra împotriva mea însumi – căci în vara 1930 decisesem să mă «hinduizez», să mă pierd în massa indiană.

«Misterul» Luminii, acel incendiu incomprehensibil care izbucnește într-o noapte în Bibliotecă și care provoacă, între altele, orbirea bibliotecarului – era, în fond «misterul» existenței mele în casa Dasgupta”. După cum o sugerează titlul capitolului al treilea, Plecarea lui Don Quichotte, narațiunea a dorit să fie și o replică modernă la celebra operă a lui Cervantes. Pornind de la numele protagonistului, Cesare, nu trebuie să uităm nici de modelul eminescian, care l-a influențat puternic pe Eliade.

31 Nr. 3-4 (77-78) l2024

Comentarii critice www.revistaneuma.ro

Pe coperta ediției din 1991 a romanului este trecută o afirmație importantă a filosofului Constantin Noica, potrivit căreia Lumina ce se stinge este primul roman de aventuri spirituale din literatura română. Cu alte cuvinte, Mircea Eliade își respectă crezul artistic din prefața volumului Șantier, unde afirma că relatarea unei experiențe de ordin spiritual poate fi la fel de interesantă pentru cititor precum o carte bazată pe epic. În ciuda numeroaselor pagini greu de digerat, prezentând o experiență existențială insolită și mizând pe tehnica tainelor proliferante, romanul nu este, totuși, lipsit de interes. Relatarea conține șaptesprezece capitole purtând titluri semnificative: Prolog în cer, Capitol cu șerpi, Plecarea lui Don Quichotte, Fantome, Ziua întâi, Gloria domnului George, Balul, Înec, Emmaus, Omul care a fost ieri, Aventura domnișoarei Marta, Negru, Memoriile lui Manoil, Porțile, Budoar, Candele și Ispitire. Ele au fost distribuite în două volume aproximativ egale ca întindere. Primul conține opt capitole, în timp ce al doilea reunește celelalte nouă.

Romanul se deschide cu sosirea, în data de 28 aprilie, a unui vizitator neașteptat la ușa lui Julius, portarul Bibliotecii Ducele Emanuele. Străinul misterios reușește să trezească interesul deoarece își face prezența deja la ora șase și jumătate, deși instituția își deschidea porțile abia la ora nouă. Acesta îl caută pe bibliotecar și se arată foarte interesat dacă s-a schimbat ceva în bibliotecă. Văzând că totul este în ordine, dezamăgit, necunoscutul se consideră victima unei farse a lui Manuel. Drept consecință, pleacă repede la gară, după ce îi lasă o bancnotă portarului. Întâmplarea ar fi fost trecută lesne cu vederea, „dacă o serie de împrejurări ciudate nu s-ar fi abătut, chiar în aceeași noapte, asupra bibliotecii și bibliotecarului”. Titlul Prolog în cer trimite la fantastic. Scena-cheie a romanului se petrece într-o bibliotecă, spațiu epic magic care îi anunță pe Borges și pe Alberto Manguel. Orbirea la fel. De asemenea, incendiul care devastează clădirea reprezintă o trimitere la Biblioteca din Alexandria. În mod paradoxal, Eliade păstrează misterul asupra locului în care se petrec evenimentele povestite. Nu este vorba nici de România, nici de India. Clima mediteraneană și sonoritatea numelui ducelui în castelul căruia s-a înființat biblioteca (Emanuele) sugerează că ar fi vorba despre Italia. Debutul romanului ne introduce într-un spațiu simbolic. Biblioteca reprezintă un fascinant teritoriu al cunoașterii, un imens tezaur spiritual. Aici își desfășoară activitatea Cesare, protagonistul întâmplărilor, un intelectual cu prodigioase cunoștințe din cultura greacă. Este vorba despre un bibliotecar format la École des Chartres și fermecat de tezaurele instituției sale. Acesta a ordonat manuscrisele și a început să le studieze, propunându-și să realizeze un catalog național. La un moment dat, cercetătorul pasionat face o descoperire extraordinară, ce se transformă într-un adevărat eveniment filologic. Este vorba despre manuscrisul grecesc Contra Procli al lui Johannes Scholasticus, al 32-lea patriarh al Constantinopolului (503-577), „o minune caligrafică”. Bibliotecarul conștientizează faptul că documentul este mai vechi și mai complex decât cel editat la Veneția, în 1551, cu titlul Joannis Grammatici Philoponi Alexandrini contra Proclum de Mundi oeternitate libri XVIII. Relatarea insistă pe momentul descoperirii manuscrisului de către cercetătorul erudit, acaparat total de munca lui, care îi judeca pe autori în funcție de valoarea cărților pe care le-au scris. În momentul în care începe narațiunea, Cesare „pregătea introducerea critică la Contra Procli și obișnuia să poarte lungi convorbiri cu o cetitoare inteligentă și bătrână, căreia el îi spunea «Domnișoară» – iar ea «Cesare»”. Spre deosebire de bibliotecar care refuză acțiunea, domnișoara Marta este de părere că omul

nu poate renunța la experiență și la acțiune. Dedicându-se altora, ea întruchipează o tipologie feminină interesantă, cea a domnișoarei bătrâne culte și devotate. Ca de obicei, Eliade ne propune niște personaje care nu trăiesc atât prin fapte, cât prin idei. Galeria lor este întregită de dr. Weinrich, profesorul de limbi slave, și de Melania, asistenta acestuia, ocupată cu redactarea unei teze despre Mazzini și lumea slavă. Foarte interesante se dovedesc personajele enigmatice care sunt reconstituite mai mult în absență. Este vorba despre o serie de indivizi înzestrați cu puteri oculte precum Manuel și Haruni, ultimul fiind prietenul din studenție al lui Cesare. La un moment dat, pe scenă își face apariția și domnul George, director de gazetă, o întruchipare a ziaristului avid de senzațional.

Eliade zugrăvește existența anodină a bibliotecii, dominată de figura lui Cesare, întruchipare exemplară a cercetătorului.

Timp îndelungat, un singur eveniment a perturbat monotonia vieții instituției: dispariția unui magnific dicționar mongol-latin.

Adâncit în investigațiile sale, bibliotecarul nu este un revoluționar. El nu are ambiția să schimbe lumea, pe care o consideră destul de perfectă pentru a mai fi schimbată. În viziunea sa, oamenii trebuie să își găsească locul în societate și să muncească. În felul acesta vor putea deveni fericiți. Absorbit de munca lui, Cesare rămâne să lucreze peste program. La un moment dat, el descoperă cu surprindere faptul că în Biblioteca Ducele Emanuele a izbucnit un incendiu. Acesta este elementul de senzație care marchează destinul personajelor și în jurul căruia gravitează întregul roman. Încercând să sune pompierii, în cabinetul directorului, Cesare descoperă trei personaje care încercau să se salveze: dr. Weinrich, profesorul de limbi slave, Melania, asistenta acestuia, și un necunoscut, despre care aflăm ulterior că este Manuel. Judecând după vestimentația neglijentă a acestora și după obiectele risipite în jur, bibliotecarul conștientizează faptul că aceștia au participat la un ritual secret de natură sexuală.

Aici începe dimensiunea esoterică a romanului, marea enigmă pe care aspiră să o dezlege Cesare. Renunțând la manuscrise, el încearcă să o salveze pe Melania, dar în timp ce străbate clădirea cuprinsă de flăcări este lovit în frunte de o bârnă și își pierde vederea. Tânăra asistentă supraviețuiește, dar suferă arsuri teribile.

Despre celelalte două personaje nu ni se spune nimic. Abia ulterior aflăm că au reușit să se salveze în mod miraculos, fără să fie atinse de flăcări. Mizând pe esoterism, pe aspectele camuflate ale realității, cartea reușește să atragă atenția cititorilor.

Eliade dă dovadă de curaj introducând într-o literatură destul de pudică o serie de scene erotice destul de îndrăznețe pentru acel timp. Afirmația este valabilă și pentru romanul Isabel și apele diavolului.

Romancierul prelucrează motivul orbului, care va reveni și în alte scrieri ale sale. Nu trebuie uitat faptul că unul dintre protagoniștii nuvelelor fantastice se numește Ștefan Orobete.

Pierzându-și vederea, Cesare renaște la o nouă existență. El începe să perceapă altfel lumea. Având acces la adevăratele profunzimi spirituale, el poate ignora lucrurile superficiale, lumea aparențelor. În cazul lui Cesare, orbirea se datorează unui accident și nu este o pedeapsă divină. Pierderea vederii se leagă de o experiență inițiatică, săvârșită însă de celelalte personaje.

Chiar dacă biblioteca este mistuită de flăcări, Cesare începe să fie privit ca un erou. El câștigă definitiv prețuirea domnișoarei Marta, care îl admiră pentru gestul său eroic și viril, care a scos la suprafață dimensiunea sa divină. Nu l-a putut opri nimic, nici lumina și nici întunericul, devenind un biruitor, asemenea unui personaj mitologic. În schimb, ea ajunge să o disprețuiască pe frivola Melania. Marta își face un scop al vieții

Comentarii critice www.revistaneuma.ro din a-l ajuta pe Cesare, eroul ei, propunându-și să devină o soră de caritate.

Ca într-un roman polițist, romancierul mizează pe mister și pe anchetă. Investigațiile întreprinse de către autorități dezvăluie noi detalii despre ședințele tainice ținute în cabinetul directorului, fără ca adevărurile ultime să fie dezvăluite. Conducătorul instituției este acuzat pentru că a permis ca dr. Weinrich și tovarășii săi să rămână serile în odaia sa de lucru, compromițând astfel biblioteca. Considerat un personaj diabolic, Manuel nu acceptă efectuarea riturilor decât în casa ducelui care purta același nume cu el. Un nume simbolic, care înseamnă „mântuire”.

Adică exact ceea ce căutau cei trei. Profesorul Weinrich afirmă că focul a izbucnit din senin, dar lumea îl crede nebun, așa că mărturia lui nu este luată în serios. Singurul martor valid este Manuel, dar acesta devine tot mai misterios. Personajul face parte din categoria inițiaților, o galerie foarte bine reprezentată în proza lui Mircea Eliade. În casa lui s-au găsit tot felul de lucruri insolite, precum amulete, toxine, tratate oculte, lucruri care vorbesc despre preocupările oculte ale personajului. Manuel se consideră un idealist, așa că magia este implicată în sistemul său.

Mărturisește că nu poate spune mai multe decât în fața unor specialiști, deoarece nu ar fi înțeles. Este de părere că procesul incendiului și cel al actului imoral nu trebuiau amestecate cu idealismul său magic. În roman se poartă lungi discuții despre orbirea bibliotecarului și despre posibilitatea ca acesta să își recâștige temporar vederea. Într-o singură zi, orașul pierde o glorie în persoana lui Cesare, biblioteca, cele patru manuscrise de la Leipzig și pe dr.

Weinrich, considerat de unii nebun, de alții un mistic. Din dialogul Directorului cu medicul curant aflăm noi amănunte despre cele întâmplate. Ceea ce au încercat să înfăptuiască cele trei personaje constituie un caz de orgie „pură”. Ele au recurs la magie pornind de la adorarea organului sexual feminin. Oferindu-se o manieră psihologică de interpretare a faptelor, se spune că profesorul Weinrich a venit din Rusia cu microbul bolii. Aici existau o serie de secte care practicau diferite orgii. După ce a emigrat, acesta l-a întâlnit pe Manuel, personaj cu o inteligență diabolică.

Melania a fost aleasă pentru realizarea ritualurilor deoarece era o femeie frigidă, care nu se tulbura. În ceea ce privește incendiul, se vehiculează ipoteza că el s-a datorat, probabil, unui muc de țigară sau unui scurtcircuit din depozit. Spirit pragmatic, medicul curant al lui Cesare afirmă că nu trebuie să exagerăm misterul.

Aflăm că în urma întâmplărilor, profesorul Weinrich și d-ra Melania au fost demiși de la universitate, iar Manuel a fost concediat de patronul lui.

Există numeroase tentative de a reconstitui noaptea incendiului, dar acest lucru nu reușește în totalitate deoarece fiecare martor spune altceva. Provocat de ziariști, Cesare mărturisește că îi este imposibil să înțeleagă ceea ce i s-a întâmplat. Relatând evenimentele, acesta mărturisește că, în momentul în care a observat fumul tot mai dens, a încercat să salveze documentele rare la care lucra. Nu a auzit nimic, deoarece era cufundat în interpretarea manuscriselor grecești. Întrebat de ce a salvat-o pe domnișoara Melania, răspunde că aceasta a fost singura femeie și a considerat că e datoria lui să o ajute. Incendiul este un eveniment care schimbă radical destinul personajelor. Cesare se vede obligat să recunoască faptul că viața lui anterioară a fost construită pe date imaginare și ireale, deoarece s-a zdruncinat la cea dintâi ciocnire cu un eveniment real. Pentru a depăși momentul critic în care se găsește, i se propune să călătorească.

32

Nr. 3-4 (77-78) l2024

Dezvăluiri importante face și Manuel într-o scrisoare adresată lui Cesare. Bibliotecarului i se cere să promită că va citi paginile epistolei și nu le va rupe. Manuel consideră că fiecare are dreptul să se explice. Romanul redă pasajele relevante ale mesajului, rezumând informațiile mai puțin importante. Epistolierul începe prin a-și exprima aprecierea față de Cesare, pe care îl numește un „sfinx latin” și pe care îl consideră un individ enigmatic. Chiar și numele personajului arată că este vorba despre un privilegiat.

Manuel vorbește despre măreția ritualului care s-a săvârșit lângă bibliotecar, dar dezvăluie lucrurile numai pe jumătate, lăsând restul la înțelegerea interlocutorului său. Scriind, el își exprimă indignarea feroce, nedumerirea și stima unui Emanuele. Îl lasă pe Cesare să ghicească de ce s-a împrietenit cu nebunul Weinrich și de ce îi era foame de trupul Melaniei. Spune că un „rit monstruos, și divin, și nemuritor, și incomunicabil” s-a petrecut alături de Cesare și el nu a știut nimic. O minune s-a împlinit în aceeași clădire în care s-a găsit și el, dar a fost orb și nu va putea depune mărturie. I se reproșează faptul că a pierdut „spectacolul pe care omenirea creștinizată se zbate de două mii de ani să-l revadă”. Știe că și Cesare se află în posesia unor puteri neobișnuite, care nu sunt inferioare celor pe care le deține el. Afirmă că bibliotecarul doar se preface într-un erudit posac pentru a-și împlini chemarea. Despre profesorul Weinrich spune că este un mistic pierdut, cuprins de „elementul lichid”. Eliade lansează o serie de teorii destul de ambigue, care mai mult sugerează decât clarifică.

Cesare nu înțelege mesajul criptat și are impresia că este înconjurat doar de alienați. Crede că toată lumea conspiră pentru a-l înnebuni și pe el. Pe Manuel îl consideră un „mag pervers”, „un geniu al prefăcătoriei”. Începe să fie obsedat de cele petrecute la bibliotecă, dar nimeni nu îl poate lămuri în totalitate. Evenimentele petrecute țin de esoterism și toată lumea vorbește cu cheie.

Este vorba despre „o alegorie incertă”, „o orgie cu tâlc soteriologic”. Personajul caută răspunsuri la întrebările care îl frământă: „cum a venit Manuel, și ce a spus dr. Weinrich, și ce a răspuns Melania, și, în sfârșit ce au făcut ei împreună, ce au făcut”. Parcurgând scrisoarea, Cesare se întreabă dacă Manuel crede în poveștile acestea „misterioase și cifrate, în magie și în rituri, în «corpul lichid» și în soteriologia prin carnea Melaniei”. Nu înțelege de ce i-a scris, de parcă ar suferi de o misterioasă amnezie, care maschează adevăratele sale dimensiuni spirituale. Ulterior, regretă de ce nu a ciulit urechile în timp ce își cerceta manuscrisele, ca să audă șoaptele și să privească faptul monstruos pe care îl comenta tot orașul. La un moment dat, chiar dacă își exprimă neîncrederea în poveștile din cărți, bibliotecarul consideră că ceea ce se petrece în jurul lui este o carte care se face pe parcurs. Incendiul, salvarea, orbirea fac parte din narațiune.

După cum o sugerează și titlul, capitolul al treilea al romanului stă sub semnul mitului lui Don Quijote. Devenit vedeta orașului, comparat cu un nou cavaler Bayard și cu poetul romantic german Ludwig Uhland, stimat de o țară întreagă pentru eroismul său, Cesare decide să facă o călătorie la mare, înainte de orbirea sa definitivă. Este vorba despre o călătorie inițiatică în căutarea propriului său eu profund. Personajul continuă să fie obsedat de întâmplarea care i-a marcat existența. Problematica romanului este reluată în dialogul purtat de doi călători care intră în compartimentul lui Cesare și care discută despre Manoil (Manuel). Personajele se dovedesc niște veritabile purtătoare de idei în cazul lui Eliade, de unde numeroasele dezbateri insolite. Vorbind despre evenimentele extraordinare petrecute la bibliotecă, străinii sugerează ideea că de la un om precum Manuel te poți

33 Nr. 3-4 (77-78) l2024

Comentarii critice www.revistaneuma.ro

aștepta la orice. Acesta a săvârșit un fapt misterios, „asupra căruia nu se poate ști nimic, dar ale cărui consecințe sunt imense” asupra celorlalți: o serie de manuscrise vechi sunt mistuite de flăcări și nu se mai pot scrie cărți despre ele, un profesor înnebunește, fecioara implicată contribuie la degradarea morală a orașului, în timp ce bibliotecarul crede că a săvârșit o minune salvând viața Melaniei. Supranumit „magul pervers”, Manoil își propune să schimbe fața lumii printr-o farsă, pe care el o consideră un mister. Rămâne important faptul că, în urma ritualului secret, lucrurile se modifică în mod radical. Unii își pierd mințile, în timp ce alții cred că și-au descoperit adevărata chemare. Fata se pocăiește, rusul devine mistic și crede că l-a descoperit pe Dumnezeu, în timp ce bibliotecarul „pleacă în lume căci s-a aflat pe sine...”

La fel ca în cazul mesmerismului, personajele sunt considerate niște păpuși electrice, care răspund la stimulii electrici emiși de dirijorul Manoil. Datorită numeroaselor coincidențe care îi marchează destinul, Cesare are impresia că în jurul său are loc o urzeală magică, „împletită din ascunzișuri neștiute de nimeni”.

Identificăm aici un Eliade influențat de doctrinele esoterice, acestea amplificând misterul celor povestite. Tehnica aluzivă este specifică autorului de proză fantastică. Nu întâmplător, cine citește în răspăr operele prozatorului descoperă în acest roman numeroase elemente ce anticipează scrierile lui de mai târziu.

Provocat de cei doi călători (dintre care domnul George, gazetar și literat, va juca un rol important în narațiune) în privința discuției metafizice pe care au purtat-o despre libertatea actelor, Cesare trimite la povestea unui prieten de-al său turc de pe vremea când studia la École des Chartes. Este vorba despre Haruni, prietenul cel mai bun al lui Manoil. Prins în hățișul aluziilor, bibliotecarul (păstrătorul valorilor spirituale) are impresia că se țese un complot împotriva lui. Crede că dialogul aluziv a avut rolul să sugereze ideea perversă că Manoil a fost doar instrumentul lui Haruni împotriva lui. Este interesant faptul că fiecare personaj cunoaște doar o parte din taină, exprimă un punct de vedere subiectiv și limitat. Dezvăluite și puse cap la cap, aceste fragmente labirintice nu sunt suficiente pentru a decripta semnificațiile ultime ale întregului. Dimpotrivă, ele amplifică misterul. De aici afirmația semnificativă a unuia dintre personaje: „ – Dar nu înțelegem nimic!”

Cesare începe să povestească despre anii de studenție petrecuți la Paris, unde s-a împrietenit cu inteligentul și originalul matematician Haruni. Acesta a creat o filosofie a istoriei proprie, o adevărată dogmă. În viziunea sa, istoria „e numai creșterea corectă a unor semințe semănate la întâmplare de anumiți oameni, cu mii de ani înainte, sau numai cu câteva zile”. Spre deosebire de insolitul matematician, Cesare era sedus de arhivele medievale. Ziua lucra la Arhive, iar noaptea în cămara lui de la etaj. Haruni este un personaj refăcut în absență din memoria celorlalți. În momentul desfășurării întâmplărilor, el nu mai este în viață. A murit în timpul războiului, în Alpi. Deși a dus o existență rău famată, a reușit să se impună prin lucrările sale științifice.

Confesiunea lui Cesare despre Haruni este văzută de auditoriu ca o cheie posibilă cu care se poate descifra taina bibliotecarului. În opinia matematicianului, acesta era un ales, adică un om care acționa liber și dezinteresat. Haruni îl consideră pe Cesare „un fenomen inexplicabil prin măsurile comune”. Aceasta deoarece el deținea facultatea de a ignora fără eforturi mediul, veacul, sexul, sistemul lui cerebral ținând de lumea începuturilor. Cesare este mai liber decât ceilalți deoarece s-a născut altfel. Haruni este cel care își definește prietenul drept un arhivar, etichetă acceptată de către acesta. Profesia îl satisface, nu aspiră la mai mult, mai ales

că arhivistica presupunea o izolare aristocratică ce îl măgulește.

Cu toate acestea, Haruni credea că rolul lui Cesare nu era acela de a cerceta în arhive, adică în „istoria făcută”. Matematicianul consideră că el este capabil de mai mult, adică poate să facă istorie. Cu toate acestea, nefiind un revoltat, Cesare refuză, rămâne pasiv în fața evenimentelor, mulțumindu-se cu rolul de arhivar.

Bibliotecarul rememorează faptele, fără să încerce să le explice prin esoterismul nietzschean al lui Haruni.

Titlul romanului reia titlul unui articol dedicat lui Cesare de domnul George. Vorbind despre condiția vulnerabilă a bibliotecarului, acesta atrage atenția asupra procesului de orbire la care este supus personajul. Bucuria tainei împărtășite și nebunia senzaționalului pun stăpânire pe gazetar, articolul său devenind o podoabă a portretisticii. Cesare este prezentat drept un erou shakespearian, fiind comparat cu Lazăr care a înviat din morți.

Cazul arhivarului de la Biblioteca Ducele Emanuele devine pentru presă o sursă de senzațional. Lumea rămâne intrigată de faptul că cele patru personaje surprinse de incendiu prezintă în mod diferit întâmplările, astfel încât nu se poate ajunge la semnificațiile ascunse ale lucrurilor. Totul se petrece ca și cum actorii întâmplărilor și-ar acoperi drama cu o nuanță de mister.

Pe lângă numeroasele trimiteri livrești, romanul conține și o serie de meditații despre scris. Astfel, Cesare vorbește despre rolul contextului în timpul mărturisirilor. Orice divulgare a tainelor ascultate este considerată o crimă, deoarece din ea lipsește esențialul, momentul declanșator. Confesiunea este apreciată drept o slăbiciune, „o insuficiență morală și nervoasă”, iar publicarea ei un gest înfiorător. Bibliotecarul nu înțelege boala unora de a spune și de a scrie tot în numele gloriei literare (considerată o simplă superstiție) și a banilor (văzuți ca o povară). În capitolul al XII-lea, ni se prezintă meditațiile despre scris ale gazetarului. În viziunea domnului George, cine poate scrie frumos și înaripat, are dreptul să scrie orice. El poate consemna tot ceea ce crede și ceea ce a auzit, fără perdea și fără reticențe, așa cum o fac modernii. Sunt idei valabile și pentru prozatorul Mircea Eliade.

La un moment dat, Cesare se întreabă cum să trăiască în anul pe care îl are la dispoziție până la pierderea definitivă a vederii.

Recunoaște că are creierul „zdruncinat de vedenii”, dar și „înfometat de realități”. Crede că este victima unor întâmplări ciudate, incendiul devenind pentru el o taină, o revelație, un fapt. Ajunge însă ca diletantismul ocult al diferitelor teorii să îl enerveze. În paralel cu prezentarea procesului orbirii, se prezintă regretul despărțirii bibliotecarului de cărți. Boala înseamnă reducerea la o existență larvară, iar retragerea într-un sanatoriu pare o experiență mai teribilă decât cea a orbirii totale. Ceva asemănător cu a fi înmormântat de viu. Personajul nu crede în Iad, deoarece acesta ține de închipuire și când închipuirea dispare, dispar toți dracii. Pe măsură ce i se strică vederea, în Cesare se amplifică spaima. Spaima de umbre, de ceea ce nu poate vedea. La un moment dat, personajul începe să fie preocupat de problema sinuciderii. Intră în mare, dar se răzgândește în momentul în care se gândește la Manoil, căruia i se datorează starea disperată în care se găsește. Rătăcind pe malul mării, într-o bostănărie, Cesare se întâlnește cu Jacob Weinrich. Acesta este mesagerul Melaniei, care, fiind pe moarte, dorește să îl vadă. Întâlnirea cu fostul profesor de limbi slave devine un pretext pentru a relua discuțiile asupra nopții misterioase în care a izbucnit incendiul. Din păcate, bibliotecarul nu află nimic în plus. Singurul personaj care are toate răspunsurile este Manoil, dar acesta preferă să tacă. În felul acesta, la fel ca în proza fantastică, fiecare personaj devine un

Comentarii critice www.revistaneuma.ro purtător de taină. Jacob Weinrich vede un semn în faptul că Cesare a orbit după care și-a recâștigat vederea. Un semn de importanța căruia acesta nu își dă seama. Reconstituit mai mult în absență, asemenea Melaniei, Manoil este prezentat drept un inițiat, care cunoaște destinul tuturor. Personaj diabolic, el este seducătorul Melaniei și autorul moral al nebuniei lui Weinrich.

Foarte interesante se dovedesc mărturisirile din capitolul al XIII-lea, intitulat Memoriile lui Manoil. Este vorba despre un fragment epic esențial pentru relevarea misterului și înțelegerea faptelor. În plus, asistăm și la schimbarea vocilor narative. La fel ca în romanele de factură autenticistă, narațiunea la persoana întâi singular ia locul relatării la persoana a treia. Manoil se consideră un exemplar curios, purtător al unui secret terifiant. El se definește drept un maestru al blufului și elaborează o metafizică a nulului. Personajul atrage atenția asupra faptului că nu redactează pagini de jurnal, ci de autobiografie. În felul acesta este evitat fragmentarismul caracteristic însemnărilor zilnice Manoil își amintește evenimentele vieții ca și cum și-ar aminti paginile unei cărți citite. A scris mai multe volume, un mare număr de poeme și a elaborat o estetică gastronomică. Reușește să supraviețuiască deoarece nu crede în nimic. În mod paradoxal afirmă că, dacă ar fi crezut în ceva, s-ar fi sinucis de disperare că nu își poate atinge idealurile. Personajul vorbește despre prietenul său Adolphe R. din Trieste, o inteligență prodigioasă, „un creier buddhist” care elaborează un cult al vaginului. În felul acesta, se fac noi trimiteri la ritualul erotic săvârșit în noaptea incendiului. Prin asemenea aluzii, romanul se îndepărtează de realismul tradițional și se apropie de ocultism. Manoil se consideră un exemplar natural, situat deasupra viciului și a virtuții. Personajul afirmă că este rece asemenea zeilor și că nu poate iubi. Deși nu este fericit, recunoaște că a avut o viață foarte interesantă. Povestește cazul Adei, pe care o contemplă goală, care îi place, dar cu care refuză să facă dragoste, preferând să citească o carte admirabilă de George Meredith. Recunoaște că îl deranjează automatismele zilnice alături de o femeie. Pe Ada o place ca pe o carte inteligentă, ca pe un lichior, ca pe o zi frumoasă. Dar nu o iubește și nu s-ar sinucide pentru ea. Preferă libertatea, motiv pentru care este considerat un monstru. Din meditațiile personajului nu lipsesc ecourile livrești, idei precum experiență, act gratuit, libertate trimițând la André Gide.

Personajul vorbește și despre cele întâmplate în noaptea de 28 aprilie. Confesiunile sale reprezintă de fapt un pretext pentru a descrie semnificațiile întâmplărilor. Este de părere însă că cel care ar trebui să scrie ar trebui să fie un martor și nu cel care a săvârșit ritul. În mod paradoxal, afirmă că Cesare era singurul care cunoștea semnificația faptelor sale, celelalte două personaje fiind doar niște instrumente. Weinrich este considerat „un biet profesor cu urechile deschise oricărui mister”, iar Melania „o fată frigidă, moleculă glacială și indiferentă, perfectă”. De altfel, după experimentul trăit, cei doi „au uitat totul și s-au cufundat în nenorocul lor”. Aceasta deoarece nu aveau nici pregătirea, nici forța de a se înălța deasupra faptelor. De aici nebunia profesorului Weinrich, care a plecat pe „calea umedă”, mistică a devoțiunii. În mod paradoxal, despre Cesare se afirmă că știa ce se întâmplă și că a petrecut în mod deliberat acea noapte la bibliotecă. El nu a fost un simplu spectator, ci a venit să constate „rezultatele unei acțiuni pe care nu avusese curajul să o împlinească”. Pornind de la asemenea premise, se pune problema dacă personajul nu suferă cumva de amnezie. Manoil afirmă că Cesare trebuia să cunoască partea teoretică de la Haruni, „creierul cel mai

34 Nr. 3-4 (77-78) l2024

curajos în trupul cel mai laș, erou satisfăcut cu matematică, ascet spiritual și personaj adulter, personalitatea cea mai mixtă pe care am întâlnit-o până acum”. Haruni a fost cel care i-a destăinuit mai întâi lui Cesare experiența. În ciuda articolelor de senzație publicate în presă, consideră că pretinsul „mister” nu e decât „o simplă experiență, curajoasă și explozivă, desigur, dar nimic ocult, nici misterios”. Totul nu a fost decât „un rit prin care se divinizează, se «fixează» funcțiunea cea mai incertă a speței, sexul”. A încercat și a verificat anularea voluptății, deoarece, venind de afară, ea „năpustește sufletul, dizolvă trupul, dezmembrează conștiința”.

Cesare ignora ritul, dar el era singurul care îl putea înfăptui. Manoil simte forța personajului și îl consideră un ales.

Haruni este cel care îl caracterizează foarte bine pe Cesare.

Matematicianul afirmă că acesta este înzestrat cu o puternică forță ocultă, pe care încearcă să o dezlănțuie: „Cel mai prodigios tânăr din câți am întâlnit, om fără ambiții și fără tentații, spirit, act pur. Mediocru, e izbăvit de personalitate, și forța lui e subterană, e informă. Dacă aș putea-o dezlănțui...” Bibliotecarul ignoră ritul, chiar dacă îl putea săvârși. El se mulțumește să stea în realitatea lui mediocră, dar ireductibilă. Manoil împlinește ritualul, dar îl tulbură faptul că altcineva l-ar fi putut înfăptui tot atât de bine. Chiar dacă nu crede în simboluri, personajul vede în orbirea lui Cesare un tâlc. Acesta și-a pierdut vederea deoarece n-a mai vrut să vadă sau pentru că a scăpat-o pe Melania, „o jertfă pe care nu se cuvenea să o atingă”. Întâmplările recente prin care trece personajul sunt explicate prin faptul că a asistat la ritualulsacrilegiu.

Meditațiile despre scris revin în capitolul al XV-lea, intitulat Budoar, unde Eliade elaborează o veritabilă poetică a jurnalului intim. Aceasta prin însemnările zilnice ale domnișoarei Marta.

Prozatorul vede în voluptatea narcisiacă a personajului pentru confesiune o „perversă dăruire unui amant absurd, asexuat, alb”. Însemnările sunt datate 19 august, fără menționarea anului. Respectând poetica autenticității, diarista își propune să fie sinceră și să noteze numai impresii imediate. Nu acceptă să scrie ceva sintetic, retrospectiv. Recunoaște că este incapabilă să fie sinceră dacă încearcă coordonări și judecăți de valoare. Mărturisește că este incapabilă să consemneze tot ceea ce simte. Din relatare nu lipsesc nici ecourile livrești. În acest sens, se fac trimiteri la Marcel Proust și la cunoscutul roman Tristram Shandy al lui Laurence Sterne, două modele epice esențiale. Când își recitește însemnările, Marta rămâne deziluzionată și recunoaște că acest caiet nu este un roman. Cel mai mult o dezamăgește insipiditatea masculină, motiv pentru care își consemnează dezamăgirile. Este o ființă bovarică, dar ajunge la concluzia că reveriile sunt absurde pentru că în viața ei nu se întâmplă nimic.

Alte idei despre scris apar în scrisoarea domnului George.

Acesta vorbește despre „obsesiile exagerate prin destăinuire”. Potrivit gazetarului, „oricine scrie, exagerează, minte, comprimă și dilată cu o nepăsare și impertinență criminală”. Tot din scrisoare aflăm că orbul Cesare a părăsit sanatoriul și locuiește undeva în oraș împreună cu Manoil. Finalul romanului oscilează între vis și realitate și reia mitul biblic despre Cain și Abel. De aici replica lui Cesare: „Am ucis pe fratele meu”.

Lumina ce se stinge este un fals roman esoteric, ale cărui semnificații ultime nu ni se dezvăluie până în final. Este primul roman în care Eliade utilizează tehnica tainelor proliferante, care se adâncesc neîncetat. Nu este un roman fantastic propriu-zis, dar conține numeroase ingrediente ce anticipează marile narațiuni fantastice de mai târziu ale autorului. ggg

35 Nr. 3-4 (77-78) l2024

Poezie www.revistaneuma.ro

Mihaela Oancea

semper in unum

păsări albe

pas seul

ne amintim că ne-am întâlnit prima oară pe un vas de ceramică gumelnițeană - pe o băncuță. visam romboidal în alb și roșu.

dimineața murmură proaspăt. păsări albe își fac loc undeva pe coama sufletului meu bolnav de verde.

de pe coaja timpului treptat culorile dispar. cu rară îndârjire înveți să supraviețuiești nopții ferine.

am explorat țărmurile nordice și am murit eroic. ne-am căutat privirile prin vremuri și-am învățat care e cea mai bună armă din toate timpurile.

lumina se risipește năvalnic în artere cum soldații pe câmp.

acum o pușcă se pregătește să ochească. din nou. glasul cocoșului alb înfricoșează grădina. ne cresc aripi de lemn.

mere roșii

dincoace de vii răzbate aromă dulce de soc și iasomie.

privești arar printre ochiurile lumii de etamină până când îngropat în uitare te stingi în alveolele roditoare ale nimicului.

glasul luminii pictură de șevalet cerul scapără din copite de foc. de ceva vreme liniștea aleargă cu soarele pe tălpi.

în curând lumina va rupe lanțurile și zidurile vor uita cum să înflorească.

pe aici pacea umblă cu un cateter în artera pulmonară.

în curând va fremăta prin holdele coapte în inima bujorilor și prin corolele stejarilor. va alerga desculță cu cireșe ascunse prin zulufii pruncilor. pretutindeni lumina lin va șopti arcuindu-se-n clipe ritmate peste lumea cu brațele deschise spre cer.

se închide cercul

fluiditate aer umed. lotcile lunecă departe de țărm.

un coș cu mere roșii privește pe geamul odăii. în fotografia sepia coborai de pe deal. alături îți surâdea ostenit tatăl.

cu o traiectorie smintită regele lagărului – șobolanul strecurat prin orice gaură de plafon / purtător al ciumei ce-a lovit Oranul / merge cum saltimbancul pe sârmă încercând să culeagă stele.

merele roșii se rostogolesc. se tot rostogolesc prin toată curtea.

miasme ale năruirii. viscol alb. pe caldarâm înflorește un șuvoi de sânge odios înghițit de pământ.

descifrezi criptogramele vremurilor ăstora crude și sensurile se pierd la o palmă de pământ acolo unde înflorește spaima cu limba ei de lemn. asculți zăpada frământată în copite de ciute. pe dinăuntru ți se frâng arborii. știi doar că durerea le-a răscolit trupurile și-acum îi urmărește cum își înghit ultimul dumicat.

orbit de asprime cum Ahab regele jubilează. cufundată în culorile calde ale pământului spaima nu mai are glas să strige.

în camera de zi perne brodate cu dantelă rețin întâmplări. plâns mut al lunii. în pădurea de sălcii zbor de cinteze.

ggg

Eseu

www.revistaneuma.ro

36 Nr. 3-4 (77-78) l2024

De la fantasticul mitologic la antimit eLenA AbrUdAn a o sută de ani de la trecerea în neființă a lui Franz Kafka (3 iulie 1883 – 3 iunie 1924), mi se pare oportun să revizităm opera unuia dintre cei mai importanți scriitori moderni ai secolului al XX-lea. Scriitor modern de limbă germană, Franz Kafka s-a născut într-o familie de evrei, în Praga. Relația tensionată cu tatăl său autoritar și situația sa de minoritar evreu printre cehii majoritari în Praga și în cadrul minorității cehe din Imperiul Austro-Ungar contribuie la apariția unui acut sentiment de înstrăinare și marginalizare . În ciuda prosperității familiei sale și a avântului socio-economic al societății pragheze, tânărul Kafka are dificultăți de integrare în cultura cehă, și în societatea în care trăiește, fapt care îi afectează sănătatea și conduce la dispariția sa prematură; la doar 40 de ani. Imposibilitatea sa de a înțelege și a se adapta la cerințele unei vieți active din perspectivă socio-economică și sentimentul de dezrădăcinare și însingurare transpare în destinele eroilor săi și în situațiile de coșmar pe care le trăiesc aceștia. Conștient de importanța scrisului, admirator al filosofiei existențialiste și a mitologiei, scriitorul își petrece tot timpul liber, rămas după îndeplinirea obligațiilor profesionale, scriind nuvele, schițe și romane, unele rămase neterminate și publicate postum. Încercarea asiduă de a prezenta în ficțiune neadaptarea și lipsa de armonie între îndivid și societate populează nuvelele și romanele sale cu situații fantastice și grotești, augmentate cu accente tragi-comice. Pentru a argumenta aceste afirmații mi-am propus să reaiau câteva elemente ale unei demonstrații, prin care am încercat să evidențiez tehnici de creație specific moderne, în opera lui Franz Kafka.

Apariţia prozei moderne s-a concretizat prin desprinderea de tradiţia romanului realist al secolului XIX şi încercări reușite de construire a unui model simbolic al lumii. Interesul autorilor moderni s-a orientat spre temele metafizice, prin ieşirea din limitele spaţiale şi temporale concrete. Astfel, F. Kafka descrie antinomia dintre individ şi societate şi dizarmonia sufletească a eroului văzut ca individ universal; ca urmare, în opera sa eroii sunt indivizi oarecare, iar povestea se construiește din descrierea încercărilor nereuşite ale eroului de a se adapta la mediu. Acum forţa transcendentă care-l domină pe om nu mai sunt forţele naturii, ci tocmai civilizaţia creată de el însuşi, ceea ce constituie o caracteristică a mitologizării moderniste în romanul secolului al XX-lea. De aceea, înfăţişarea mitologică a lumii nu are caracter eroic, ci tragic sau chiar tragi-comic, grotesc. Kafka cultivă cu perseverenţă mitologizarea aspectelor prozaice, ilogice ale vieţii, deşi nu apelează la paralele mitologice directe şi nu le transformă într-un instrument de structurare a naraţiunii.

La Kafka mitologizarea este într-o oarecare măsură metaforică, pentru că scriitorul nu construieşte modelul simbolic al lumii cu ajutorul motivelor şi imaginilor tradiţionale mitologice, iar subiectul este luat din lumea obişnuită, adică din spaţiul şi timpul istoric.

Totuşi subiectul are o semnificaţie universală, iar eroul poate fi un om oarecare, după ale cărui concepţii şi acţiuni este modelată lumea şi omenirea. Faptul că încercările eroului de a funcționa în societate și familie după propriile idei și convingeri nu se potrivesc cu cele ale instanțelor sociale de care se lovește zi de zi, îl transferă brusc, într-o lume labirintică, absurdă, populată cu indivizi superficiali și situații fantastice, din care nu se întrevede nici o ieșire.

Observaţiile profunde asupra vieţii eroilor conduc la grotesc, dar

L

la Kafka grotescul nu presupune ironie ca în mitologizarea modernistă în general, pentru că nivelul social al modelului lumii se subordonează celui metafizic. Prezenţa nivelului metafizic face ca fantasticul lui Kafka să fie unul mitologic. Cred că prin această modalitate de a mitologiza realitatea Kafka se apropie de poetica realismului magic latino-american, influenţa sa regăsindu-se la unii autori aparţinând acestui tip de creaţie artistică. Într-adevăr, forţele sociale impersonale de care depind eroii lui Kafka sunt o manifestare a unor forţe transcendente care dobândesc caracter fantastic, fiind inaccesibile şi imposibil de cunoscut.

Josef K şi inginerul K au de-a face doar cu funcţionari inferiori care nu pot explica nimic eroilor pentru că nu ştiu de ce a fost arestat Josef K, iar ceilalți nu sunt interesați de cazul lui, atenția lor fiind îndreptată spre aspectele insignifiante ale vieții. Eroul nu va ajunge niciodată să-i cunoască pe judecătorii săi şi cu atât mai puţin legile după care va fi judecat. Procesul este figurat în spaţiu ca un labirint slab luminat și prăfuit, în care Josef K nu reuşeşte să se descurce şi să-şi demonstreze nevinovăţia. La rândul său, inginerul cadastral K nu reuşeşte să pătrundă în Castelul descris ca un spaţiu inaccesibil, izolat, bine închis, în care eroul nu găseşte o cale de a intra, pentru că nu reușește să intre în cercul celor apropiați și acceptați de Castel. Tocmai această relaţie dintre individ şi forţele transcendente este mitologizată în opera lui Kafka prin existenţa unei zone între cele două niveluri, aceea a înstrăinării. În opera lui Kafka există o dihotomie a lumii prozaice şi a instanțelor transcendente, nici o comunicare sau înțelegere nu poate fi detectată între reprezentanții celor două lumi, care rămân pe poziții ireconciliabile. Această situaţie aminteşte ruptura survenită între oameni şi divinitate, ca urmare a greşelilor făcute de oameni și retragerea divinităţii într-un plan abstract, unde nu mai poate fi recunoscută şi cu atât mai puţin accesibilă celor neinițiați, acel Deus otiotus faţă de care omul se simte înstrăinat. Astfel, Procesul (postum 1925) şi Castelul (postum 1926) reprezintă inversul ritului iniţiatic, încercările eroilor de a-și depăși condiția fiind zadarnice; de aceea, putem spune că romanele lui Kafka se caracterizează prin prezenţa fantasticului mitologic şi a antimitului. De asemenea, în Metamorfoza (1916) autorul foloseşte un procedeu al mitologizării moderne care presupune recrearea structurilor gândirii mitice (de exemplu încălcarea legăturilor cauzale, miraculoasa reunire a diferitelor spaţii şi timpuri, dublarea obiectelor, persoanelor şi a lumii sau metamorfoza), dar care sugerează situații antinomice. Voiajorul comercial Gregor Samsa se trezeşte într-o dimineaţă metamorfozat într-un oribil miriapod. Dar metamorfoza lui Gregor Samsa nu este semnul apartenenţei la neam, la familie, ca în miturile totemice, ci dimpotrivă, metamorfoza înseamnă înstrăinare, conflict, ruptura de familie şi societate. Putem spune că Metamorfoza este un antimit, în care viața și moartea eroului nu au semnificație, fiind doar zbateri inutile într-o lume potrivnică. Imposibilitatea eroilor de a se adapta năruieşte cursul natural al vieţii. Moartea reală sau simbolică a eroilor nu este urmată de o renaştere şi reînnoire ca la Th. Mann, nici nu simbolizează schimbarea de măşti şi roluri ca la J. Joyce. Prin urmare, Kafka nu dă o rezolvare problemelor existenţiale şi metafizice ale omului şi nu le neagă, însă descriind lumea contemporană prin opoziţie cu cea mitică, subliniază situaţia existenţială precară a ggg omului modern.

Tineri poe\i

37 Nr. 3-4 (77-78) l2024

www.revistaneuma.ro

Alexandru Madian Alexandru Madian este heteronimul lui Alexandru Ciprian Bodog (n. 5.07.1995, Arad). A absolvit Facultatea de Litere a Universității de Vest din Timișoara (limbi și literaturi, română-engleză), în cadrul acesteia urmând și cursurile masteratului Literatură și cultură - contexte românești, contexte europene. A fost colaborator al revistei Orizont.

A mai publicat în Observator cultural și pe platforma Poetic Stand. A primit mai multe premii literare, dintre care menționăm: Premiul Budila Express (Concursul de debut în poezie Alexandru Mușina), Marele Premiu Nicolae Labiș și premiul acordat de Observator cultural în cadrul Concursului național de poezie Același cer ce nu e.

20 septembrie (prima parte) O nouă zi cu vânt și soare pe bancă, la poate nici o sută de metri de malul stâng (depinde de unde privești) al Mureșului nu tocmai albastru.

La stânga un bloc în stil The Florida Project, la dreapta, ceva mai departe, promenada dincolo de care încep smârcurile (e posibil să nu fie, „tehnic” vorbind, tocmai smârcuri, dar e totuși un plural care-mi place prea mult ca să renunț la el).

Punctul de observație nu e prea bun, atrag prea mult atenția trecătorilor, care poate tocmai din cauza mea nu se mai pot bucura pe deplin de o destul de plăcută după-amiază de vineri.

Vânt aspru printre frunze și prin ierburi, vânt neliniștitor, de rău augur, tulburând parcă pacea perfectă a smârcurilor.

20 septembrie (partea a doua) Se va scrie despre cum am coborât din aglomeratul R 16249 și am luat-o spre apartament, deși planul era să trec prin parc (nimeni n-ar putea spune de ce).

Se va consemna mai apoi că de data asta scriu pe fotoliul-pat din bucătăria apartamentului, nu pe o bancă din parc sau în tren (un motiv trebuie totuși să existe).

A se scrie doar despre decizii de ultim moment, nemotivate, despre unele regrete tardive, minuscule, uneori chiar fără obiect, despre viața reflectată cu fidelitate absolută în geamurile vagoanelor, despre frigul pătrunzător al unor zile de la începutul toamnei, despre lenta și sâcâitoarea disipare a nostalgiei.

24 septembrie (prima parte) Din nou în autogara care arată exact așa cum o știam.

Vreo trei autobuze au plecat doar de când am ajuns spre destinații care îmi vor rămâne necunoscute.

Alte autobuze parcate, câțiva oameni, nelipsiții porumbei, plus un oval floral, pentru contrast.

Un cunoscut post de radio poate fi ascultat la difuzorul fixat deasupra băncilor.

Muzica se prelinge imperturbabil în peisajul vag urbanizat.

Blugi avem, ciorapi, o geacă faină, domnule dragă.

24 septembrie (partea a doua) cerul era auster ca-n orice oraș ca dintotdeauna și cînd cred că se schimbă se schimbă în funcție de dispoziția mea (T.S. Khasis) Puțină atenție, grăsane: dacă pornești dinspre autogară și traversezi pe pasarela care leagă strada Gării de strada Dunărea, după care o iei la stânga, apoi iar la stânga când ajungi pe Bogdăneștilor, de-a lungul liniei moarte spre căile ferate, vei găsi (nu ezita) dovezile materiale ale ruinării tuturor speranțelor.

Toate semnele vor fi acolo: ziua mohorâtă, oamenii întâlniți pe drum puțini (ploaia măruntă va cădea din nou chiar înainte să ajungi în stația abandonată), gunoaiele pretutindeni, încrederea risipită în toate cele patru zări.

ggg

meridiane

www.revistaneuma.ro

38 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

America unui ogar în les[ miHAi bArbU o necesară punere în temă: Am fost, vreme de cinci săptămâni, în ohio - statul american care a dat lumii pe frații Wright - primii zburători, pe John Glenn - primul american care a înconjurat Pământul zburând prin cosmos și pe neil Armstrong - primul pământean care a pășit pe Lună.Textul de mai jos e, însă, o relatare terestră despre o Americă cu picioarele pe Pământ. o călătorie spre centrul Pământului Luni am făcut 13.586 de pași/ marți – 11.849/ miercuri am pășit doar de 6.585 de ori/ joi am ajuns la aproape 10.000./ Vineri - nici jumătate din câți am făcut ieri/ sâmbătă am parcurs 6.190 de pași iar duminică/ am vrut să termin în forță: picioarele mele /s-au întrecut pe sine: 12.900 de pași./ În această săptămână, plimbându-mă în sus și-n jos/ pe strada Pursell din Dayton, Ohio, n-am întâlnit țipenie de om./ Într-una din zile, cea mai nenorocită dintre ele,/ am dat nas în nas cu un ogar cenușiu./ Am vrut să intru măcar cu el în vorbă dar/ până să deschid gura mi-a tăiat-o din scurt:/ Ce stai? Hai, fă pași! Câți mai mulți pași! Vrei să nu ajungi niciodată în centrul pământului?/ Păi asta-i o miză?, mi-am exprimat eu nedumerirea./ Da, în cazul că mai vrei să te mai întâlnești cu Jules Verne...

despre Tom și despre Tut Urmașul unchiului Tom de la Casa memorială a scriitoarei Harriet Beecher Stowe era îmbrăcat, casual, în blugi, tricou verde cu mânecile scurte iar în picioare avea încălțări marca Air Jordan. El ne-a condus prin interioarele casei, ne-a vorbit despre ai lui, cei de acum două veacuri în urmă și, la final, ne-am fotografiat împreună.

Atunci, strănepotul unchiului Tom și-a scos peste tricou, medalionul pe care îl ținuse ascuns vederii noastre. Era un Tutankamon din aur care a ieșit la lumină doar pentru a apărea și el în fotografiile noastre. Apoi Tut i-a făcut semn discret Stăpânului său să-l readucă în bezna de sub cortina verde a tricoului, mulat pe corpul vânjos al custodelui...

Un tocilar american și inutila lui tocilă Ana, emma și irinel, trei doamne și toate trei... În cartea lui Mircea Eliade, The Sacred and the Profane, România e citată la fel de des precum e și Madame Bovary. O dată - România, o dată - Madame. Pentru că, în carte, nu sunt puse în legătură una cu alta, ele se află la câteva zeci de pagini distanță una de alta, o vom face noi. Țara noastră e amintită doar prin prisma Mănăstirii Curtea de Argeș (o admirabilă baladă populară) și a sacrificiului feminin pus în slujba iubirii. Savantul nostru zice că și grecii și sârbii ar avea teme similare în literatura lor populară. Dacă un mit este un produs al inconștientului, în același sens am putea să spunem că Madame Bovary e produsul unui adulter. Adulterul e o iubire, de obicei mare, doar că are un mic defect: el se află în afara normelor morale. Și Ana și Emma iubesc fără măsură. Și una și cealaltă sfârșesc tragic și, într-un fel, voluntar. Moartea Anei servește unui scop înalt, moartea Emmei servește restabilirii unui cod moral și etic. Morala? O prea mare dragoste ucide, i-a lăsat vorbă balerina Irinel Liciu poetului Doinaș în biletul ei de adio și l-a urmat, fără nici o ezitare, fără nicio remușcare, fără nici un regret, într-o călătorie comună spre lumea de Dincolo...

Hopper was here Nimic nu mișcă pe strada Pursell/ când și când, un vânt leneș leagănă încoace și-ncolo cilindrul cu bobițe de cânepă pentru păsările cerului/ frunzele copacilor sunt ca niște santinele uitate de niște copaci indolenți, într-un post fix, florile s-au cam plictisit să mai înflorească, totul e în nemișcare de când au venit cei de pe Mayflower și până-n zilele noastre/ melancolia plutește în aer ca un zeppelin înainte de explozie/ totul e ca-ntr-un tablou pictat întro zi de sărbătoare federală (sau poate că într-o duminică oarecare),/ dimineața pe răcoare de-un pictor faimos pentru atmosfera imobilă/ prezentă în tablourile sale pline de culoare. El a văzut/ atmosfera de la noi precum stratosfera zărită doar de El./ Pe zidul de la localul tatoo/ cineva s-a semnat/ complice, într-o seară albastră: Edward Hopper was here!/ Păsările de noapte au relatat incidentul paznicului de la farul/ cu două lumini abia la ora 11 a.m.

Vecinul nostru de peste drum ascute ace, brice & cuțite. De fapt, ar vrea să mai ascută niște cuțite pentru că afacerea lui e pe butuci.

N-am văzut pe nimeni care să-i fi trecut vreodată pragul. Martori îmi sunt mușteriii de la Barul Tatoo de peste drum și toți cei care așteaptă în stație autobuzul cu nr.7. Mă mir că cel care a dat anunțul (Sharp knives!), distinsul domn Youssef Elzein, nu și-a dat seama că oamenii serioși din zonă nu se împiedică de astfel de anunțuri. Ei chiar dețin arme adevărate...

niciodată. Sau aproape niciodată...

A fost odată un mare orator american (îmi scapă numele, poate că nici nu e atât de important în povestea noastră...) care a zis, odată, că adevărata elocvență este foarte rară pentru că există, întotdeauna, trei lucruri care nu s-au regăsit aproape niciodată împreună: Omul, Subiectul și Ocazia. La o reuniune literară, el a susținut, sus și tare, că a observat, discret, cum că d-na Harriet Beecher Stowe, mamă a șapte copii, ar purta această floare rară la butonieră. Bine, dar autoarea Colibei unchiului Tom a declarat, de câte ori i s-a ivit ocazia, că nu ea a scris cartea ci i-a fost dictată de Cel de Sus. Ceea ce explică, cu vârf și îndesat, faptul că, de atunci încoace, acele trei lucruri n-au mai fost văzute niciodată împreună.

Sau, ca să fim mai concesivi decât ar fi cazul, aproape niciodată...

iubirea de aproapele tău, în funcție de traseul cortegiului...

Schlientz & Moore Funeral Home și Westbrock Funeral Home sunt cam la doi pași una de alta. Doar casa bietului domn Krentz le mai desparte generoasele locuri cu verdeață. Cimitirul Woodland e peste drum de ele. Familiile îndurerate apelează de multe ori la sfatul autorizat al d-lui Krentz, atunci când nu știu la care din aceste două case mortuare să apeleze. Sunt la fel de cernite și la fel de impunătoare. Depinde de cât de greu vreți să vă despărțiți de cel plecat dintre voi, le zice, de fiecare dată, binevoitorul vecin al celor două case. Cu Schlientz & Moore, răposatul ajunge la cimitir pe drumul cel mai scurt pentru că ei sunt chiar în dreptul străzii care te duce

39 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

meridiane

www.revistaneuma.ro

Dincolo. Dacă bateți palma cu Westbrock, cortegiul o ia o dată la dreapta și încăodată la stânga. Astfel aveți ocazia să treceți și prin fața fabricii de ciocolate fine Ester Price și puteți să admirați, poate pentru ultima oară, minunatele fundițe roșii cu care își leagă manual, de peste un veac, cutiile ce ascund vederii noastre vestitele ei bomboane de ciocolată fină.

ușa deschisă pentru că, potrivit ultimelor estimări ale poliției locale, hoții pătrund în case prin acoperiș și niciodată prin pivniță. Când m-am despărțit de John Glenn și m-am întors acasă, am dat nas în nas cu Ea. Biletul se dovedise inutil, ca multe alte lucruri din palpitanta și atât de monotona noastră viață...

o stradă ca oricare alta cristina & corey, tocmai eu nu v-am uitat...

Parcul celor de la Retirement Community din Wilmington Place e unul foarte mare, foarte frumos și peste măsură de pustiu. Acolo, în jurul unor clădiri cărămizii, ca niște fortărețe, e un gazon imens, cu pomi falnici și o singură bancă, rătăcită și buimacă într-o mare de iarbă verde. Într-o zi, m-am așezat pe ea, eram singur cuc, și am așteptat să vorbesc cu cineva. În cele din urmă, un copac tânăr, plantat în memoria celei care a fost Christina Jackson, mi-a făcut semn, cu un freamăt de cal nărăvaș, să vin mai aproape. Lanțul familiei noastre s-a rupt și nimic nu mai este cum a fost odată. Dar bunul Dumnezeu ne va chema la El, unul câte unul, și lanțul se va înnădi așa cum a fost odată. Cei care l-au îndrăgit pe Corey Cooper, au plantat și ei un copac tot pentru ca lumea să-și mai amintească de el. Corey n-a fost o stea, recunosc ei, lumina lui de pe bolta cerească nu va fi una orbitoare dar poate că, din când în când, o luminiță ne va da un sms că C.C. a ajuns într-o lume mai bună...

Am străbătut, de la capăt la altul, strada botezată cu numele lui John Glenn, primul american care a zburat în spațiul extraterestru.

Aceleași case aliniate una după alta, ca-ntr-un imens șir indian, același gazon de-un verde crud, aceiași arbori măreți ce tind, cu crengile lor viguroase, să cotropească cerul, aceleași flori vii, de toate culorile, ca-n tot Dayton-ul, ca peste tot în Ohio, ca pretutindeni în State. O stradă ca oricare alta? Oarecum... Iglesia adeventista del septimo dia are o curte în care e interzis să intri cu camionul.

Strada John Glenn se afundă într-un magazin, The Dollar General, acolo unde toate cărțile se vând cu fix 3 dolari iar restul mărfurilor costă, în general, doar un dolar. Înainte de a intra în magazin poți trece pe la un Beauty Salon. Când vrei să faci cale-ntoarsă, dai de un panou de mari dimensiuni cu figura unui bărbat, având alături doar patru cuvinte mari: Promise Made. Promise Kept./ Promisiune făcută.

Promisiune îndeplinită. M-am uitat mai atent: parcă, totuși, nu era figura acelui Astronaut care odată, e cam mult de atunci, a făcut mândră o întreagă națiune...

dorul aprins de vulcanii noștri noroioși de acasă...

Mai bine de o lună am stat, în zorii zilei, cu ochii mari cât cepele albe americane, pe terasă și am privit intersecția dintre Pursell Avenue și Hassler Street. Am tot așteptat să se întâmple ceva. Orice. Să avem și noi sentimentul că participăm, cumva, la viața socială și sentimentală a locului. Că ne vom simți și noi asemenea Prințișorului care a trăit pe o planetă nu mai mare decât o casă. Și că pe planeta aia cu trei vulcani (doi activi și unul stins) măcar unul am fi vrut să fie ca cel de acasă. Da, Prințișorule, unul noroios, c-am venit mai târziu când s-au împărțit vulcanii cei cu guri de foc precum balaurii din poveștile noastre, dar cu bolboroseli venite din adâncuri. Ce minunat ar fi sunat ele în pustiul sonor de aici. Primăria orașului nea avertizat că zona este urmărită prin camere de supraveghere de ultimă generație. Ce investiție inutilă, a protesat maestrul Sadoveanu, un specialist incontestabil în chestiunea târgurilor unde nu se întâmplă (absolut) nimic. Uite, a mai zis conu Mihalache, pentru că se simt urmărite, nici păsărelele nu mai dau pe aici. Cântă doar pe străzile din jur. Credeți că așa vor mai afla oamenii locului, de la ele și nu de la coana vulpe, secretul bine păzit despre ceea ce e important în viața asta?

ce mai sunt, azi, 500 de ani?

Dacă am fi stat în America până mai spre toamnă, am fi putut ajunge chiar și în secolul XV. În acel timp tare îndepărtat, pe când aici erau doar bizoni, preerii și oameni ai locului, în Transylvania nobilul prinț Vlad se lupta, din răsputeri, să nu se transforme în infamul vampir Dracula. Era o poveste, descrisă pe poante, despre sânge, sudoare și lacrimi pe care ne-ar fi spus-o balerinii și balerinele de la Victoria Theatre. Credem că, alături de noi și sir Winston Churchil ar fi fost încântat să revadă o poveste cu blood, sweat and tears...

de acolo, de sus, John Glenn le vede și le potrivește...

De Ziua internațională a celor ce muncesc am plecat, pe căi diferite, în oraș. Am făcut fiecare, fără să ne propunem acest lucru, peste 12.000 de pași. Eu am plecat mai târziu și pentru că nu aveam cheile de la casă am lăsat un bilet în ușă, scris pre limba noastră: Sunt pe strada John Glenn, intrarea e prin pivniță. Acolo lăsam mereu

casablanca via poșta câlnău Pentru că ea avea 1,75 iar el doar 1,73/ lui i s-au atașat, de talpa pantofilor, doi saboți de lemn/ care l-au făcut mai înalt decât era partenera lui./ În Casablanca nici un amănunt nu a fost neglijat./ Totul trebuia să fie perfect, ca și filmul, de altfel./ Ingrid Bergman s-a făcut că nu-i observă saboții./ Humphrey Bogart s-a crezut mult mai bărbat dar,/ foarte frumos din partea lui, nici un moment, n-a privit-o de sus./ Ce mai încoace și-ncolo, s-a văzut de la o poștă,/ iar de la Poșta Câlnău, cu asupra de măsură c-A fost începutul unei frumoase prietenii...

Ultima amintire americană La predarea bagajului, înainte de zborul nostru spre Europa, geamantanul meu avea 27 kg și ar fi trebuit să aibă maximum 23.

Domnișoara frumoasă și blondă care a observat această depășire m-a îndemnat să mai renunț la patru kilograme. Am deschis buzunarele exterioare ale geamantanului și am scos de acolo două cărți care cântăreau cam greu: una era cu președinții americani de la George Washington până la George Bush și alta despre Lindberg alone, primul om care a traversat, singur, Atlanticul în ziua de 21 mai 1927. Le-am oferit însoțitoarei noastre, o basarabeancă din Chișinău, stabilită, împreună cu familia, de mai mulți ani în America. Cântarul arăta acum 24,5 kg. Mă pregăteam să deschid și geamantanul ca să mă debarasez și de alte cărți despre Zbor. Frumoasa americancă s-a uitat la mine și mi-a făcut semn că e bine așa, să mă opresc în zelul meu și să-mi păstrez cărțile. Apoi a făcut cuvenitele formalități pentru American Airlines și a atașat, fiind vorba de cărți, un text adecvat.

Lift with caution. Heavy. Mânuiți cu atenție. E (un geamantan) greu.

I-am mulțumit și i-am amintit că și Lindberg, atunci când a zburat singur peste ocean, a renunțat la radio, parașută și luminile de navigație pentru ca avionul lui, Spiritul lui Saint Louis, să fie ușor ca un fulg. Orice obiect considerat prea greu sau chiar inutil a fost lăsat în urmă. Frumoasa americancă, la un secol distanță de prima traversare a Atlanticului, a socotit că toate cărțile mele n-au fost nici prea grele, nici total inutile. Într-o țară atât de mare precum America poți găsi 50 de exemple pentru orice. Acesta este exemplul meu din Ohio, statul primilor zburători... ggg

Ecou la anchet[

www.revistaneuma.ro

40 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Genurile literare afine SimonA-GrAziA dimA red în atemporalitatea valorii, așadar și în dreptul autorului de a aborda genurile și speciile literare afine extrem de subiectiv și de liber, în așa fel încât să-și găsească prin scris plenitudinea sinelui, calitatea de homo maximus, în acord cu principiul individuației enunțat de Carl Gustav Jung. Preponderența socială a unor genuri și specii literare într-un anume context temporal se datorează caracterului fluid al mentalităților, în strânsă legătură cu fluctuațiile istoriei. La ora aceasta în prim-plan mi se pare că stau cărțile de nonficțiune (o categorie amplă, conținând, între multe altele, biografii ori jurnale ale unor personalități), urmate de proza de anticipație și de roman. Sunt privilegiate genurile și speciile care dau senzația de ancorare în realitatea palpabilă, un simptom al virajului înspre un materialism accentuatt, odată cu izgonirea treptată din viață a elementului contemplativ, a acelei gratuități a existenței căreia îi datorăm cea mai frumoasă și mai umană parte a ei. În măsura în care lumea mai citește (la noi, un procent foarte mic al populației), literatura dă impresia de a juca îndeosebi un rol utilitar, informativ (și formativ) numai pentru a fi de ajutor în situații concrete. De aici înclinația marcată a cititorilor spre literatura motivațională, de popularizare științifică, eseurile de interpretare a științei și a istoriei. În mod nu prea surprinzător, acestor tendințe ultrarealiste le corespund, în contrapartidă, conform unui principiu al echilibrării, dezvoltat elocvent tot de Jung, romane-fluviu cu vrăjitori și ținuturi fantastice, cu acțiuni forte în spații siderale etc., opusuri chemate să ogoiască nevoia umană de mister și propensiune imaginativă, să etaleze zvâcnirile înăbușite în văgăunile subconștientului. Desigur, nu numai Jung, convins de sacralitatea psihicului uman, ci și Mircea Eliade vorbea despre facultatea mitizantă a omului. Irepresibilă, ea va izbucni în afară neapărat, fie și sub forme degradate. După cum s-a mai spus, traversăm o eră de relativă derută spirituală, preferabilă totuși uneia a terorii religioase, iar literatura deținătoare de popularitate, uneori chiar și cea bine cotată, reflectă fidel situația. Publicul conține, pe lângă segmentul lectorilor avizați, o fracțiune isterizată, pradă unei viziuni ontologice subțiri și amatoristice, unei adicții față de neguros și imprecis.

C

În ceea ce mă privește, continui să mă regăsesc în creația lirică, prilej de a mă îmbarca de fiecare dată într-o călătorie către adâncul ființei, în pofida postulatelor postmoderniste, depășite, dar încă active, care privilegiază experiențe strict personale de tipul „omenesc, prea omenesc”, reperabile preponderent în planul vizibil. Voi pleda întotdeauna pentru deschiderea spre lirism și cred că intelectualii opaci la poezie suferă de un soi de infirmitate. O serioasă dezamăgire mi-a produs Adrian Marino cu afirmațiile sale superior condescendente la adresa genului liric.

Vorbea ca un novice, nu ca un literat. Nu e de mirare că volumul său postum conține atâta venin și destule izbucniri nedrepte la adresa multor confrați. Dacă ar fi îndrăgit poezia, ar fi fost, cred, mai deschis și mai iubitor in genere. Un astfel de contraexemplu îmi servește doar la o mai exactă înțelegere a ceea ce consider peren și roditor în poezie, motiv al supraviețuirii ei inclusiv în societatea actuală: exercițiul de imaginație și de flexibilitate propriu unui mod de viață îmbrățișat cu toată ființa, iar nu unui tabiet birocratic practicat în scop demonstrativ. Din câte am observat, realizările majore ale umanității s-au datorat și unui strop de poezie, nu doar presiunii strict raționale ori necesității crude.

Eul meu scriitoricesc se exprimă cu bucurie și în zona eseisticii și a comentariului literar cu accente hermeneutice. Din anii gimnaziali m-am obișnuit să citesc multă critică literară, în prelungirea lecturilor obligatorii din manual, și mărturisesc că textele critice au exercitat de la început asupra mea o puternică fascinație, adesea mai intensă decât literatura de creație propriu-zisă de la temelia lor. Critica literară a devenit o pasiune, spectacolul fastuos al desfășurării unei gândiri interpretative de profunzime întruchipează, în optica mea, măreția unei sărbători a spiritului.

Nu în ultimul rând, rămân, pentru mine, de spus și în proză lucruri imposibil de încredințat poeziei. Am început să lucrez și în acest gen, din imboldul irepresibil de a împărtăși și celorlalți câteva gânduri esențiale aflate între preocupările mele de un număr de ani.

Deși unele genuri și specii sunt resimțite ca desuete, poate că talentul unor scriitori le va reactiva măcar pe unele dintre ele (epopeea, imnul, oda, fabula, de pildă). ggg

Poezia lumii

41 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

Ramona Paraiala

(Italia)

Traducere în română: mAriA GrădinArU Surdă am cerut să merg, să nu mă târăsc de mână cu tine întuneric lumină. *

* Am încercat să-ți spun adio între lumina care mi se prelingea din ochi și roșul aprins al rujului.

Am luat pistolul era gol, fără cuvinte.

Atunci am deschis gura iar inima s-a închis. * În noaptea asta am dormit cu pleoapa inimii deschisă.

Mi-am văzut toate fricile. În timp ce mușcau din mine lăcrimam aripi de fluture cădeau la pământ precum lăncile în bătălie.

N-am reușit să trec peste zidul din mine. * Am ieșit.

M-am văzut mergând pe sârmă.

Picioarele îmi sângerau iar în singura aripă salvată erau spice de grâu.

Udându-mi picioarele ai cules Singurul bob încolțit.

Am murit. * Orb ai cerut puncte și virgule cuvinte cusute cu ace și îmbrățișări.

Cer iertare acestor mâini care îmi vorbesc de atâția ani acestor picioare care urlă durere, dar nu mă opresc.

De ce iubirea nu vindecă învelișul acesta căzut în ruină? * Simțea ritmul pleoapei lente pădurea toamna în pântecele germinat se întorcea fecund.

Aprinde focul și cântă fetiță ești viață în lumină sălbăticia freamătă lupii și vrăjitoarele se ocupă de asta dansează sub lună. * Adorm așa fără corp între pliurile inimii tale printre întrebări și răspunsuri între un sărut și un te iubesc Adorm așa respir în respir zâmbesc.

Fără corp zâmbesc. * Timp de suflete întoarse pe dos de lacrimi ce reaprind scânteia ultimei dureri.

Ești mută și oarbă, Mergi.

Lumina abia se zărește, continui să pășești prin întuneric, ești vie.

* Iubește-mă de departe.

Bate cuie, Agață de perete ultimul fluture în zbor. * Mi-ai lăsat o cruce când mi-ai dăruit zâmbetul.

Pot să mă învârt până la epuizare, cum să zbor dacă o aripă a rămas lipită de tine? * Gândurile mele sunt lenjerii albe printre tarabele din Ballarò.

Mâinile strâng inima precum pumnul cuvintele.

Tu faci echilibristică între mine și ea eu mă îmbrac în albul sângelui meu mă fac zid apoi te chem să fii cuvânt lângă mine. * Am ales să scot din rădăcini această iubire nebună ca să poți vedea cu ochii mei ca să poți simți cu inima mea fără să te împiedici în de ce-uri fără să descoperi schelete în dulapuri goale.

Am ales să te iubesc desculță dezbrăcată senină cu o inimă care bate în tine. * A venit timpul.

Privirea taie orice tăcere.

Tulbure această simțire metaforică. Îmi amintesc Sub tălpi fiori fără rădăcini . ggg

Puncte de vedere www.revistaneuma.ro

ând Titu Maiorescu expunea celebra sa teorie a „formelor fără fond”, nimeni nu bănuia ( și, desigur, nici autorul) că„teritoriul” ei de aplicabilitate se va extinde în viitor, atât de „glorios”, la nivelul tuturor domeniilor societății românești.

Se dovedea, astfel, încă o dată, că literatura, în multiplele ei forme de manifestare, premerge vizionar, mersul unei societăți. Exemplele sunt la îndemâna și celor mai puțin „familiarizați” cu analizarea socio-culturală a mereu surprinzătoarei noastre istorii. Este suficient să amintim, ca exemplu, Școala Ardeleană, scriitorii pașoptiști sau Societatea literară Junimea.

Intră în domeniul evidenței faptul că cel care deține întâietatea în acest păgubos demers al „acoperiirii”de fațadă a unei necesități sociale este domeniul social-politic. Mai ales după brutala instalare a regimului comunist, cu toată cohorta sa de dureroase improvizații, în care prezența „formelor fără fond” intrase în obișnuința care adoarme și cea mai firavă tresărire de sprit civic. Ca să nu spun, critic.

Victimile acestor practici, devenită o veritabilă politică de stat, se regăseau, desigur, cu precădere, în rândurile celor pentru care, vezi Doamne, se „legifera”.

Adică „oamenii muncii de la sate și orașe”, de pe tot cuprinsul imensului „laborator” de experimente cu final previzibil.

După 1989, odată cu bruma discret acoperitoare a libertății și democrației, sub umbrela fesenismului atoate-biruitor, multitudinea „formelor” din categoria celor de mai sus, meșteșugit eleborate, a căpătat și o intensă „încuviințare” populară. Prin votul de adeziune exprimat cu neîngrădită bucurie și liberă inconștiență.

Cum altfel ar putea fi definită nestăvilita avalanșă de pensionări post-decembriste, când aceeași „oameni ai muncii” în deplină formă fizică și mentală, au fost trimiși acasă, îngroșând, până aproape de implozie, rândurile votanților iliescieni, bucuroși că zâmbărețul emanat le rezerva comodul statut de viitori asistați sociali.

Cincantenarii de atunci sunt „seniorii” de azi, cărora, în timp, li s-a alăturat, iată, spre mângâiere, onorantul apelativ de noblețe, menit să mai îmblânzească asperitățile unei existențe tot mai trudnice. Iată cum, în realitate, se impunea, cu puterea ei perfid-adormitoare, o altă formă fără fond : captarea bunăvoinței prin măsuri populiste fără nicio acoperire în realitatea care nu iartă, cea economică.

Numai că, de câtva timp, s-a întâmplat ceea ce era previzibil, lucrurile luând o

C

Seniorii triste\ii LiViU cAPșA

nedorită turnură. Pensionarii timpurii din romantismului democratic al anilor 90, alături de alte „scăpări” legislative cu dedicație, pun, azi, în pericol întreg sistemul de pensii; ceea ce determină, în cascadă, încropeli legislative disperate. Cum ar fi preconizatele limite ale vârstei de pensionare din ce în ce mai înaintate, ce tind către atingerea unei veritabile senectuți.

Faptul mi-a readus în memorie un pasaj din cartea lui Pascal Brukner, O scurtă eternitate, inclus în capitolul Pensie sau derută, în care, vorbind despre această „ambiguitate a pensionării”, exemplifică formularea voit ambiguă la care a recurs, prin răspunsul pe care Cancelarul Bismark îl primește de la expertul său în domeniu la întrebarea sa privind vârsta la care se poate „stabili pensionarea”. Răspunsul primit este vârsta de 65 de ani, motivat, completează „tehnic” pragnaticul expert, de faptul că cea mai mare parte a funcționarilor guvernamentali se stingea, atunci, la această vârstă. Și iată și rațiunea pe care scriitorul francez o vede în cinica justificare : „Dacă ar fi avut impertinența ( cei de atunci, desigur) de a supraviețui două sau trei decenii, mașinăria s-ar fi gripat și ar fi devenit o prăpatie financiară”. O situație similară trăim azi, dar nu în Germania, ci pe plaiurile cărora li se mai spune și mioritice.

Dar nu numai despre pensionarea fără discernământul necesar, din vremurile trecute și de acum, e necesar să vorbim.

La fel de gravă este situația unora dintre seniorii care sunt nevoiți, din diverse motive, să ducă o viață „instituționalizată” în acele cămine de asistență socială pentru vârstnici ( și nu numai), cărora, până nu demult, li se spunea, cu un cuvânt încărcat de tristețe, azile. Astăzi, în multe situații, schimbarea denumirii lor nu a adus benefica îmbunătățire a condițiilor de viață din ele.

Ne este mult timp de când opinia publică a aflat, prin intermediul presei, despre inumanul tratament al nefericiților din acele veritabile „azile ale groazei”, locuri nu numai ale singurătății și durerii, ci, mai grav, ale exterminării fizice. Ele vin, iată, în plin mileniu III, ca o continuare a

42 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

tulburătoarelor dezvăluiri, de la începutul anilor 90, despre căminele copiilor orfani și cu diverse probleme psihice, care au îngrozit întreaga lume civilizată. Și pentru că a venit vorba despre lumea civilizată, nu pot să nu fac o comparație cu ceea ce, nu cu mult timp în urmă, am văzut în Germania, legat de grija pentru cei aflați în situații speciale, prin vârsta înaintată sau prin diferite suferințe fizice sau psihice.

Există în această țară o așezare care, aparent, nu are nimic ieșit din comun.

Asemenea tuturor orașelor de aici, de la cele mari, la cele „minuscule” (căci urbanizarea a atins toate „dimensiunile”), și aceasta se distinge prin curățenie desăvârșită, prin bun gust citadin și prin acel aer de prospețime care adie neîncetat în această parte a Europei. La o privire mai atentă, vei descoperi însă două elemente care nu intră în caracteristica urbanisticii locale: lipsa totală a clădirilor vechi ( și la germani, dat find grija pentru tradiție, acest fapt șochează), precum și aspectul miniatural al așezării, cu străzi, mini-blocuri, magazine și parcuri restrânse la dimensiuni liliputane, în contrast cu masivitatea uneori greoaie și trăinicia burgurile omniprezente.

Misterul se dezleagă însă de la sine, odată cu întâlnirea cu primii locuitori ai orașului. „Stațiunea 17”, căci așa se cheamă așezarea, este locuită în exclusivitate de persoane, cum se spune, cu nevoi speciale. Dar în orașul lor, acestea sunt amănunte care nu contează. Ei trăiesc aici într-o normalitate care înseamnă activitate zilnică, recreere și odihnă. Se gospodăresc singuri, își aranjează locuința conform gustului și preferințelor proprii, dau contur unui mod de viață asumat fără vreo intervenție din afară. Este cucerirea lor pe care o apără cu o mândrie nedisimulată. În această lume normală, arta, cretivitatea își află rostul firesc. Unii pictează, alții cântă la diferite instrumente, alcătuiesc formații susțin concerte atât în localitate cât și în afara ei, își perfecționează zilnic talentul cu o perseverență impresionantă.

Iată, așadar, două moduri diferite de a pune fond în forme cât mai variate, unul împotmolit într-o viziune pierzătoare, stanie pentru timpurile de azi, iar celălalt, pragmatic și, în același timp, profund uman, în acord cu nevoile firești la orice vârstă, având, poate, drept deviză ceea ce spunea, în alte vremuri, Victor Hugo : pentru om, „cea mai grea povară este să trăiască fără să existe”. ggg

43 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Eseu

www.revistaneuma.ro

Nicolae manolescu, Teme iULiAn băicUș itlul propriu zis al acestui ciclu de şapte volume foarte diferite, intitulate simplu Teme, provine dintr-o cu totul altă direcţie, dinspre şcoala de la Geneva, celebră pentru introducerea tematismului literar, iar aici influenţa lui Jean Paul Richard şi Jean Starobinski îşi spune şi ea cuvîntul, deşi şcoala respectivă a mai făcut câteva victime celebre, îi putem aminti în acest context pe Eugen Simion, cu Dimineaţa poeţilor, Al. Cistelecan cu Celălalt Pillat, sau pe Mircea Martin, care a avut chiar o bursă de cercetare la universitatea din Geneva şi a prefaţat adesea traduceri ale acestor critici foarte aplicaţi. Lecturile tematiste le găsim din abundenţă şi în Scriitori români de azi şi în alte cărţi ale lui Eugen Simion, cele despre Mircea Eliade sau tânărul Eugen Ionescu, abuzul de tematism însă conduce la o senzaţie de redundanţă, la un zgomot de fond care poate pune capăt comunicării cu opera literară, actul critic pierzându-şi cu totul nobleţea şi transformându-se într-o simplă repovestire a operei literare analizate.

Adesea, în zecile de interviuri pe care le-a acordat diverşilor jurnalişti sau oameni de cultură care i-au solicitat acest tip de dialog controlat, N.Manolescu a reafirmat apartenenţa sa la un curent care străbate ca un fir roşu literatura română, impresionismul critic, care începe la noi cu G. Ibrăileanu, trece prin E. Lovinescu şi G. Călinescu şi se încheie chiar cu el, dar a subliniat ideea că temele le-a scris nu doar pentru un public de specialişti, de filologi sau critici literari, care l-au citit cu maxim interes şi adesea s-au lăsat şi influenţaţi de ideile lui critice, disipate în literatura de specialitate atât a colegilor săi de generaţie cât mai ales a colegilor lui mai tineri, printre care mă număr şi eu. N. Manolescu sublinia chiar că această simplitate a stilului a fost întotdeauna căutată, fabricată, unul dintre posibilele lui modele fiind chiar literatura ştiinţifică de popularizare, vezi exemplul din eseul Stele-n cer, sub acest titlu cu un intertext eminescian, N. Manolescu fiind chiar maestrul absolut al acestor titluri livreşti, ascunzându-se, de fapt, un elogiu adus pentru două titluri diferite, unul de dată ceva mai veche, a lui Camille Flammarion, un popularizator al Cosmosului din urmă cu câteva zeci de ani, de care era îndrăgostit şi elevul şi adolescentul miop Mircea Eliade, cel de-al doilea fiind scris de Isaac Asimov, apropo de acesta autorul nu prea iubeşte literatura Science Fiction, spre deosebire de colegii săi Ovid S.Crohmălniceanu sau Florin Manolescu, ultimul fiind chiar autor al unui op teoretic asupra speciei respective, Literatura de anticipaţie, singurul autor admisibil i se pare Jules Verne, citit în adolescenţă, mai ales prin Insula misterioasă, în Teme a revenit de mai multe ori asupra universului ficţional al romanelor lui Jules Verne, spre exemplu în eseul său, Camera fantastică, un superb text ficţionalizat, puternic influenţat de Proust, de eseul intitulat Zile de lectură, asupra căruia vom reveni frecvent în acest text, evocă chiar un secretaire surorii bunicii sale, într-o pagină cu parfum de patchouli, ca-n poeziile lui G.Călinescu, există un pasaj asemănător într-un roman al lui Radu Petrescu, şi el un cititor foarte fin, Didactica nova, iar consideraţii critice cu pana fină pot fi descoperite în eseul său, Meteorologia lecturii, destul de manolescian pe alocuri, în superb exemplu de intertextualitate, de fapt caietul cu însemnări despre lumea lui Verne a fost ascuns într-o cutie metalică, o veritabilă capsulă a timpului, care a captat şi lecturile din copilărie. N. Manolescu îşi subiectivizează lecturile, le ascunde într-o cameră secretă sau un soi de

T

cameră Sambo a sufletului, la care revine cu ajutorul acestor teme, iar motivul întoarcerii la lecturile adolescenţei a fost inclus şi în cartea sa de memorii, filtrate printr-un palimpsest de cărţi, Viață și cărți, în capitolul Cititul şi scrisul. În schimb autorul temelor este atras iremediabil de literatura fantastică, pe care o studiază atât din punctul de vedere al teoriei fantasticului, pe urmele lui Ion Biberi, trecând în revistă studiile teoretice esenţiale ale lui Roger Caillois sau Tzvetan Todorov, dar o şi practică direct, încercându-şi penelul ca povestitor, cum este acea senzaţională proză ce ar putea intra liniştit în orice antologie a literaturii fantastice româneşti, tradusă în străinătate, Femeia din vis. Cu toate acestea în ultima ediţie a Temelor, una definitivă, lansată chiar în anul 2011 şi editată la Cartea Românească, potrivit spuselor autorului, au fost antologate cele câteva proze propriu zise, autentice şi originale, semn că autorul le-a perceput ca fiind autonome în raport cu ansamblul celorlalte teme.

Axele fundamentale ale temelor au fost trasate chiar de autor care a îngrijit de-a lungul timpului diverse noi ediţii ale lor, titlurile antologiilor sunt semnificative, Cărţile au suflet, Lectura pe înţelesul tuturor, Teme franceze, Andersen cel crud sau pur şi simplu, Teme, iar aceste subtitluri ar putea fi de mare ajutor celor care se vor apuca să le sistematizeze în serii sau să caute temele comune ale lecturii manolesciene.

TEME FRANCEZE Cum îi spune şi titlul autorul a publicat o selecţie de teme legate de cultura franceză în anul 2006, an al francofoniei culturale.

Cartea este prefaţată de o doamnă din Cluj-Napoca, Cristina Chevereşan. Dar să revenim la subiectul nostru, temele franceze, am mai scris cu o altă ocazie despre lunga tradiţie de cărţi francofone, începând cu volumaşul lui B.Fondane, Imagini şi cărţi din Franţa, apoi la seria de articole la temă semnate de Paul Zarifopol, Gherea sau Garabet Ibrăileanu, despre cronicile literare cu subiect francez ale lui Mihail Sebastian sau Eugen Ionescu, despre Medalioanele franceze ale lui Şerban Cioculescu, despre Orele franceze, două volume de interviuri cu personalităţi culturale din Hexagon, realizate de Ion Pop, despre eseurile lui Eugen Simion din Întoarcerea autorului, cu tentă declarat barthesiană, despre nostalgiile francofone ale lui Al.Călinescu din volumele Interstiţii sau Adriana şi Europa, sau despre recent publicatul volum de corespondenţe trimise postului R.F.I. de Lucian Raicu, O sută de scrisori din Paris, pe marginea căreia m-am pronunţat deja într-un alt text, în care mi-am identificat foarte multe obsesii comune cu marele critic, dispărut dintre noi cu câțiva ani în urmă. Nicolae Manolescu se poate insera în această lungă listă, francofonia noastră culturală constituind un rezervor foarte important de teme şi motive pentru cultura română, iar din acest dialog au rezultat o pleiadă de mari critici sau eseişti, asupra cărora nu ar avea nici un sens să insist aici, ar trebui să scriu poate un studiu separat.

Nicolae Manolescu abordează literatura şi cultura franceză, apropiată de sufletul său măcar prin legături de familie, dat fiind faptul că mama sa a fost profesoară de franceză la liceu, cu un imens simţ al responsabilităţii, a crescut cu cărţi franţuzeşti acasă, a citit în adolescenţă romanele lui Jules Verne sau Alexandre

Eseu

www.revistaneuma.ro Dumas în ediţii originale, spaţiul culturii franceze constituie o a doua patrie, de data aceasta una virtuală, în care sunt invitate să locuiască, fie şi în spaţiul relativ restrâns al unei singure cronici personaje, chipuri, imagini, idei, critici francezi, în frunte cu R. Barthes sau R. Caillois, teme diferite, care se pot circumscrie uşor definiţiei admirabile găsită de Camil Petrescu eseului, de tuttifrutti. Acesta scria în debutul acestui articol, Despre esseu sau tutti frutti , text publicat în premieră în anul 1922 în ziarul România literară, şi reluat în volumul Teze şi antiteze, care poate fi considerată o veritabilă ars poetica a eseistului român: „Nu ne mai prieşte nimic... Am vrea un amestec cu de toate pentru stomacul nostru debil. Dă-l dracului de studiu. Până când nu vom avea în efluvii de radio un tutti frutti filosofic, sau până când nu vom cumpăra cu 125 de lei o placă de patefon cu o culegere din Descartes, Leibniz sau Kant să improvizăm altceva. Ce aţi zice de un esseu?” Într-un text despre Teme, criticul literar din Timişoara Mircea Mihăieş, unul dintre puţinii discipoli declaraţi ai lui N.Manolescu, autor al unui interviu foarte interesant pentru biografii criticului, Scutul lui Perseu, compara tot acest univers simbolic şi ideatic cu un grocery-shop american, căruia japonezii îi spun convenience store, de la care poţi cumpăra de toate şi ficţiune, şi memorialistică, şi teorie literară, şi filozofie, de fapt structura temelor este foarte apropiată de conceptul american al critifiction, critificţiunilor, definit pentru prima oară de Raymond Federman într-un volum de eseuri postmoderne publicat în 1993, oricum rădăcina acestui tip de critică putea fi descoperită mai ales în eseurile post-structuraliste ale lui Roland Barthes. Despre care N.Manolescu va scrie un text absolut impresionant la moartea sa, în 1980, un veritabil Adieu à Roland Barthes, un elogiu postum în cel mai tradiţional stil encomiastic, în Amfibologie , pornind de la un mic portret pe care Erwin Panofskyi-l face abatelui Suger de la Saint-Denis, care folosea acest procedeu al amfibologiei, definit în eseul autobiografic Roland Barthes despre Roland Barthes, prin care acelaşi cuvânt poate fi folosit pentru a spune în acelaşi timp două lucruri absolut diferite. Nu ştiu dacă autorul era la curent cu studiile lui Jacques Derrida sau dacă deconstrucţia îi era familară în anii în care şi-a scris eseurile, adică în perioada 1970-1988, probabil că da, oricum stilul jucăuş şi serios, fără erudiţie ex-catedratică fără firoscoşenia şi ştaiful scrobit al profesorului aveau să cucerească prin simplitate şi stil o normă greu de imitat criticii literare mai tinere. Temele lui N.Manolescu au scos critica literară din vitrina Academiei Române sau din Muzeul Istoriei Literaturii Române şi i-au dat un aer mai tineresc, mai familiar cititorului, au coborît-o în stradă şi i-au dat acel aer adolescentin, de pop-culture, care venea după Beatles şi fronda generaţiei Beat americane, şi a făcut-o ceva mai accesibilă unui public mai larg, care nu avea întotdeauna acces la terminologia complicată a teoriilor literare. În temele acestea franceze găsim aproape orice, câteva eseuri despre Proust, dedicate stilului din eseuri, iată un eseist care se priveşte într-o oglindă, cu rama nobilă şi preţioasă, din argint, ca-n poezia lui Bacovia, Poemă în oglindă, în eseul Mâna şi stilul, dar şi o fină analiză a unui episod misterios, cel al morţii lui Bergotte, în spatele căruia există în filigran o altă moarte cea a lui Proust însuşi, din ciclul romanesc al Căutării Timpului Pierdut, nu-i scapă nici eseul lui Marcel Proust, criticul un împătimit proustian nu uită să amintească faptul că moartea autorului a fost provocată de o ploaie rece de vară care l-a prins pe stradă după ce s-a dus să vadă o retrospectivă a lui Vermeer van Delft, pictorul său olandez preferat, sosită la Paris, cel care a pictat acel colţişor galben de zid care îl fascina şi pe Swan, personajul din romanul de început al ciclului, În partea dinspre Swan.

44 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Eseul lui Marcel Proust, intitulat chiar Zile de lectură, în spatele căruia criticul caută osatura ideatică sau scheletul eseului lui John Ruskin dintr-un alt eseu, intitulat Sesam şi crinii, pentru traducerea acestuia în franţuzeşte Marcel Proust s-a apucat să înveţe limba engleză, voi reveni asupra sa în curând. Să nu lăsăm deoparte nici eseul intitulat Criticul şi poetul, consacrat raporturilor dintre Saint-Beuve şi Baudelaire, aşa cum apar acestea în celebrul eseu proustian Contre Saint-Beuve, analizat dintr-o perspectivă uşor diferită, ceva mai biografistă, şi de Eugen Simion în Contre SaintProust, un eseu din Întoarcerea autorului, în care mai multe teme sunt tratate într-o manieră destul de laxă, specifică eseului literar, de aici posibila lor afinitate cu temele lui N.Manolescu. Dacă nu mă credeţi citiţi în paralel cele două texte, iar judecata aceasta se poate extinde şi asupra unor alte eseuri din volumul Moartea lui Mercuţio. Aş spune că cei doi critici au purtat un dialog la distanţă, un soi de duel imaginar purtat prin eseuri, vezi celebrul meci de tenis în care doi tenismeni schimbau mingiu imaginare în filmul Blow-up, regizat după Michelangelo Antognoni, o adaptare a prozei omonime scrisă de Julio Cortazar. Cei doi au teme şi obsesii comune, una dintre ele, recunoscută de E.Simion este moartea tatălui, critificţiunile lui Barthes, de altfel dacă nu mă înşel acesta compara temele manolesciene cu cele mitologice ale lui Roland Barthes, deşi interesul lui N. Manolescu merge mai ales în direcţia literaturii ca forma mentis decât în zona modei, fotografiei sau mitului modern, care îl preocupau la un moment dat pe barthes, diverşi autori francezi pe care îi adoră simultan, Universul poeziei lui Călinescu, dar au şi numeroase puncte în care viziunile se despart, aidoma cărărilor fantastice dintr-o povestire de Borges. Nu-i doar o polemică, s-a observat de pildă că toate polemicile dintre Călinescu şi Lovinescu se purtau în alb, cei doi critici nu îşi citau niciodată numele, ci mai curând un dialog la distanţă, fiecare dintre cei doi critici nu îşi părăseşte niciodată teritoriul de vânătoare propriu şi examinează opera convivului sau contemporanului cu atenţie şi luciditate.

Mi-a mai atras atenţia în timp ce strângeam documentaţie pentru teza mea de doctorat care viza tocmai receptarea lui Marcel Proust sau A. Gide la noi, în literatura noastră, un eseu consacrat duplicităţii lui A. Gide, pornind de la ediţia din colecţia Pleiades a jurnalului acestuia, cu citate exclusiv în limba franceză, de altfel la momentul acela nici nu exista o traducere completă a jurnalului în limba română, acest text ar trebui dublat de cel introductiv la prima ediţie românească din Pivniţele Vaticanului, în care sunt trecute în revistă, atât cât se putea spune în epoca respectivă, toate derapajele de natură morală ale marelui scriitor francez, tot despre Gide fiind vorba şi într-o altă temă, Romancierii între ei, de astă dată este examinată relaţia dintre Gide şi Roger Martin du Gard, pornind de la corespondenţa lor, există şi o selecţie a acesteia tradusă în limba română de Angela Cismaş, dacă nu mă înşel Emil Cioran se plângea în Caietele sale că a trebuit să o parcurgă pe toată, vreo trei volume foarte groase, regretând că nu a fost editată doar o selecţie bine întocmită, iată că dorinţa i-a fost îndeplinită de români. Tot A. Gide mai este amintit într-o altă temă, de data asta în calitatea lui de editor la N.R.F., pentru că i-ar fi respins manuscrisul romanului lui Marcel Proust, a primului volum din ciclul Căutării Timpului Pierdut, În partea dinspre Swan.

Printre autorii români de expresie franceză unul dintre cei mai importanţi eseişti de la noi este filosoful Emil Cioran, într-un text în care sunt tematizaţi scriitorii obsedaţi şi cei disponibili, extrase dintr-un eseu inclus în Exerciţii de admiraţie, în prima categorie intrau Joseph de Maistre, părintele gândirii conservatoare, inclus de Antoine de Compagnon în studiul său consacrat Antimodernilor,

45 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Eseu

www.revistaneuma.ro

sau Michaux, iar în cea de-a doua categorie intrau Mircea Eliade sau Roger Caillois, pe ambii N.Manolescu i-a întâlnit la Paris, cele două categorii sunt aplicabile şi altor scriitori, Emil Cioran însuşi intră mai curând în prima categorie, dar nu este sărit de pe listă nici Eugène Ionesco, vezi textele autorului despre Setea şi foamea şi Întrebarea lui Berénger, de care ne-am ocupat într-un alt text consacrat lui Eugen Ionescu, dar putem da şi peste texte despre autori clasici, despre Mizerabilii lui Victor Hugo sau despre Balzac, cu Pere Goriot caracterizat drept roman de tinereţe sau despre Histoire des Treize într-un superb exerciţiu de lectură critică, intitulat O cochetă la Carmelite, având drept sursă sau pre-text o lectură a lui Albert Thibaudet, din Reflecţii asupra romanului, carte care avea să-l marcheze profund când a pornit să sistematizeze romanul românesc şi european în Arca lui Noe, cu siguranţă cel mai complex studiu despre roman publicat la noi, sau mai bine spus în limba română, dat fiind că studiul lui Toma Pavel a fost tradus din limba franceză. Ideea lui Albert Thibaudet cu privire la existența romanului ionian trebuie să-i fi rămas pe undeva prin ungherele memoriei și a ieșit la suprafață în momentul când a gândit romanul ionic, deși, să recunoaștem, structura ternară a lui N. Manolescu, este ceva mai bine elaborată, și, în plus romanul doric și cel ionic au propria lor temeinicie, dată de naratologie, în vreme ce romanul ionian al lui Thibaudet era mai mult o aspirație spre perfecțiunea Greciei, să nu uităm că autorul a scris și un superb eseu despre Acropole , de asemenea tradus în limba română.

Nu insist dar cititorii ar putea citi asemenea texte despre Balzac drept posibile epure ale capitolului consacrat romanului doric, pot fi comparate cu fragmentele risipite prin teme despre romanele lui G. Călinescu, despre comicul din Enigma Otiliei, romanul ca dosar de existenţe din Scrinul negru, tipologia personajelor din Bietul Ioanide, adunate mai apoi în capitolul din Istoria critică consacrat lui G. Călinescu, cel mai solid şi mai documentat din întregul volum.

Tot în Teme autorul s-a oprit asupra unor chestii mai curând marginale din opera marelui critic interbelic, cum ar fi piesa de teatru Şun sau calea netulburată, sau eseul acestuia, Universul poeziei, la care revine adesea. Cum s-a mai observat, dacă în Istoria lui G.Călinescu unul din cele mai importante capitole era cel consacrat biografiei şi operei eminesciene, centrul de greutate al Istoriei critice a fost mutat pe G.Călinescu, autorul cărţii a încercat să construiască pe piatra de temelie a vechii istorii un nou canon, critic de această dată. Vom vedea în curând dacă a reuşit sau nu.

Printre celelalte teme franceze întâlnim câteva care pot oricând intra într-un volum antologic al eseului literar românesc, dacă neam referi doar la Julien Green şi strămătuşa mea, un text autobiografic în care lectura unei selecţii din uriaşul jurnal al lui Julien Green, alcătuită şi tradusă în limba română de Modest Morariu, opera acestuia fiind tematizată cu ajutorul a doar două verbe, a fi şi a avea, iar această lectură analitică este împletită cu detalii evocatoare despre strămătuşa sa, sora buncii sale, o mare îndrăgostită de colecţionarea de obiecte , o burgheză tipică, strămătuşii i se potriveşte un portret robot, desenat de Jean Baudrillard în paginile eseului său, Sistemul obiectelor, dar mai există trimiteri şi la alte jurnale, cum ar fi cel al lui A.Malraux, citat şi pentru consideraţiile es-

tetice din Muzeul imaginar în care dădea definiţia celebrului muzeu, azi devenit realitate cu ajutorul noilor tehnologii, animaţia tridimensională, Internetul sau realitatea virtuală, în textul Artizanat, în care criticul român discută în sensul celebrului eseu al lui Walter Benjamin, Opera de artă în epoca reproducerii mecanice, despre dispariţia conceptului de aură în etapa actuală de reproducere şi kitsch, prin care opera de artă este multiplicată şi difuzată în termenii producţiei capitaliste, de tip asamblaj, pe banda rulantă. În alte texte jurnalul de lecturi are structură clar barthesiană, autorul îşi notează ideile în carnete de lectură, pe care le transferă mai apoi în diverse asemenea jurnale, de altfel şi originea acelui celebru joc între îmi place, nu-mi place, folosit şi de Eugen Simion într-un jurnal parizian, ar proveni, potrivit lui Laszlo Alexandru, autorul unei teze de doctorat despre opera lui N.Manolescu, cel mai articulat dintre studiile critice consacrate ei, chiar din zona culturii provensale. El însă a fost preluat direct din textul lui Roland Barthes, Gradul zero al scriiturii, dar nu avem cum să-l contrazicem pe domnul Laszlo Alexandru, probabil că acesta are perfect dreptate.

Printre temele franceze cele mai cunoscute câteva sunt mai interesante, Cum se scrie un roman istoric se ocupă de Memoriile lui Hadrian, un cunoscut roman al lui Marguerite Yourcenair, de tinereţea acesteia s-a ocupat într-un text şi E.Simion, în care structura din Falsificatorii de bani, în care textul este însoţit de dosarul scrierii lui, este pusă la lucru, de data asta pentru o reconstituire hermeneutică a epocii împăratului roman Hadrian, în care criticul descrie cu lux de amănunte întîlnirea fericită cu lada cu manuscrise pe care autoarea o transportase cu ea din Elveţia în America, în care un manuscris îngălbenit, o scrisoare adresată lui Marcus Aurelius va da nucleul viitorului roman, inspirat şi din Dio Cassius sau din Istoria Augusta. Ca orice autor care se respectă N. Manolescu se ocupă adesea de relaţia dintre istorie şi literatură, un interes deosebit arătând şi faţă de istoria ficţională a lui Procopius din Cesareea, un echivalent autohton aproximativ fiind poveştile lui Neculce inserate la finele cronicii sale, culese în O samă de cuvinte. Cu toate că susţine că romanul istoric nu există, ideea pare a fi complet în răspăr cu studiul clasic al lui Georg Lucacz, formula fiind de fapt tautologică, orice roman cu acţiunea desfăşurându-se în trecut fiind istoric.

Sigur, tema reia argumentaţia lui Mircea Eliade dar nu-i decât o speculaţie, romanul istoric există este autonom şi va continua să fie scris chiar în epoca postmodernismului triumfător, printre romanele româneşti cele mai reuşite de acest gen se numără şi Ambasadorul al lui Ioan Mihai Cochinescu sau Prinţul Ghica al Danei Dumitriu. În Aleşii viselor autorul revine la o idee foarte dragă, cea a definirii poeziei simboliste, de data aceasta îl invocă pe Edmund Wilson care în studiul sau Castelul lui Axel sparge graniţele înguste ale mişcării şi atribuie poeţilor americani un rol mai important decât aceştia l-ar fi meritat cu siguranţă inventării poeticii simbolismului, caz de flagrant protocronism, dar N.Manolescu nu ia de bune aceste afirmaţii ci le verifică, pornind de la un caz particular, cel al Povestirilor crude şi insolite ale lui Villiers dâIsle Adam, tradus la noi de Al.George. Acestora autorul le va consa-

Eseu

46

www.revistaneuma.ro cra o temă specială, Eroul acestuia din povestirea care dă numele temei, Aleşii viselor, este vorba despre Alexis Dufrêne este comparat chiar cu Axel, un erou dintr-un poem dramatic scris de acelaşi autor francez, în care un tânăr bogat care trăia izolat într-un castel din munţii Pădurea Neagră se va sinucide alături de iubita sa deşi nu ducea lipsă de nimic, poate doar de puţină dorinţă de a trăi. Axel este prototipul tuturor simboliştilor, crede Edmund Wilson, dar mai presus de toţi ai lui Des Esseintes, în care unii critici francezi văd un precursor sau doar un reperezentant al decandentismului sau dandysmului literar, dacă mă gândesc la eseurile Adrianei Babeţi. În Tribunalul oamenilor cultivaţi criticul se va opri asupra unor procese literare celebre, cel din jurul romanului Madame Bovary fiind cu mult mai important decât cazurile noastre autohtone, citate de mai toată lumea, cel al Duducăi Mamuca sau a procesului Caragiale-Caion în care marele dramaturg era acuzat pe nedrept de plagiat.

Un personaj veritabil al temelor lui N.Manolescu, Don Juan, pe care Mihail Sebastian îl considera un erou de mâna a doua, circulă prin mai multe texte, printr-un eseu al lui Alexandru Paleologu, care îl considera nul ca amant, prin libretul operei lui Mozart scris de italianul Da Ponte, dar şi prin piesa lui Moliere, precedată de piesa lui Tirso de Molina. Tema a trecut şi la alţi critici mai tineri, a fost tratată exahaustiv de Monica Spiridon întrun eseu din Melancolia descendenţei. Un Don Juan foarte antipatic este ducele de Richelieu, descris de Guy Breton şi analizat în Tandrul seducător, de altfel tema aceasta a seducţiei, filtrată literar prin modelul lui Kierkegaard avea să intre chiar în povestea de dragoste destul de ternă dintre Emil Codrescu şi Adela, vezi capitolul consacrat romanului lui Ibrăileanu din Arca lui Noe. Într-un alt text, intitulat Profesia de scriitor francez criticul se ocupă de statutul scriitorului francez, pornind de la un studiu celebru al lui Robert Escarpit privind sociologia literaturii şi schimbarea de statut a scriitorului în această ţară, pornind de la vechea temă a boemei literare, şi a statutului acestei profesii foarte vechi în lumea modernă, evoluţia fiind de la cele 800 de livre, subvenţia pe care fiecare scriitor o primea în vremea lui Colbert de la rege la cei 5.000 de franci din anii 60 ai secolului trecut, care îl transformau pe scriitor într-un soi de lumpen proletar modern.

Alteori analizele merg în direcţia unor paralelisme culturale, cum ar fi dialogul dintre Prosper Mérimée şi Iacob Negruzzi, ideea i-a venit după lectura volumului de corespondenţă a prozatorului francez, tradus în limba română de Ion Brăescu. Întrun alt text comite un soi de altoi între o lectură comparatistă şi o alta călinesciană, de tip lectură inversă, analizând proza lui Negruzzi, de altfel N.Manolescu a scris cele mai frumoase pagini de critică despre povestirile din Negru pe alb sau despre O alergare de cai, povestirea mea preferată, în capitolul dedicat prozatorului din Istoria critică, analizând proza negruzziană prin grila povestirilor lui Prosper Merimee, dar cel mai cunoscut exemplu este cel al comparaţiei dintre micul roman rural al lui Yukio Mishima, Tumultul valurilor, care este comparat cu nuvelele lui Slavici, distanţa culturală dintre România şi Japonia fiind una absolut impresionantă, până la urmă.

Tot o corespondenţă celebră a literaturii franceze, de data aceasta cea dintre Benjamin Constant şi iubita sa, Julliete Récamier, în 179 de scrisori de dragoste, dar nici scrisorile doamnei de Staël, traduse de Irina Mavrodin nu mi se par neglijabile. Lectura acestor fluxuri de corespondenţă ar trebui dublată de cea a jurnalelor intime ale epocii, inclusiv cel al lui Constant, sau pe cel al lui Stendhal pentru a descifra modul misterios în care nebu-

Nr. 5-6 (79-80) | 2024

nia romantică aventur erotică, patima se combină cu luciditatea, autoscopia şi calculul. Când N.Manolescu reciteşte câteva scene din Lucien Leuwen, romanul lui Stendhal căruia Mihail Sebastian îi consacra un superb foileton critic, criticului îi vine în minte tema plictiselii, tematizată de Erich Auerbach în capitolul din Mimesis pentru un alt roman, Roşu şi negru.

TEME DESPRE LECTURă Una din temele foarte importante pentru criticul român care circumscrie o reţea foarte importantă de alte idei este cea care priveşte statutul ontologic foarte special al lecturii. Criticul susţine ideea că aceasta poate să se transforme într-o grefă sau o extensie a unei existenţe relativ limitată, citind cineva poate să-şi asimileze experienţele, fie şi ficţionale, ale personajului.

Acesta este examinat cu atenţie, chiar şi statutul semiotic al acestuia în Buna Lina şi bietul Ioanide, în care, pornind de la un text al lui Phillipe Hammon intitulat Statutul semiologic al personajului, trece în revistă trei categorii diferite din tipologia personajelor semn, cele referenţiale, cele deictice şi cele anaforice. Primele sunt pline, stabile şi stereotipe şi trimit la un aspect al lumii exterioare, exemplele pot fi şi ele relevante, burghezul, arivistul, picaroul, Napoleon, Mara sau Grobei. Cele deictice sunt doar porte parole ai autorului, mărci ale prezenţei acestuia în text, delegaţii săi sau raissoneurii, interlocutorii socratici care multiplică în permanenţă perspectiva iar cel care a observat pentru prima oară prezenţa lor este Henry James, cel care vorbea despre personajele reflectori, utilizate de N.M. în Arca lui Noe, în capitolul dedicat descrierii romanelor din ciclul Hallipilor al Hortensiei Papadat-Bengescu, cu referire la Mini şi Nory.

Ca o paranteză fie spus Henry James este o figură importantă din imaginarul naratologic manolescian, fără observaţiile sale teoretice ar fi greu de spus dacă Doricul sau Ionicul ar fi arătat la fel, de altfel în Arca lui Noe N.Manolescu a valorificat destul de multe idei, preluate de la zeci de surse, acest studiu despre roman nu ar fi existat fără Observaţiile despre roman ale lui Albert Thibaudet, eseul lui Auerbach Mimesis, Creaţie şi analiză a lui G.Ibrăileanu sau Noua structură şi opera lui Marcel Proust, acel studiu absolut seminal al lui Camil Petrescu, ca să ofer doar câteva exemple. Pot fi adăugaţi la listă câțiva naratologi celebri, de la E.M.Forster, Wayne C.Booth, Gerard Genette, Claude Bremond, iar cu referire la statutul personajului Roland Barthes sau Salvatore Battaglia, ca să nu ne referim la studii de data ceva mai recentă cum ar fi cel al lui Vasile Popovici, Eu, personajul, care rezumă foarte bine tot acest cîmp de cercetare. I s-a reproşat însă autorului, dacă nu mă înşel Monica Spiridon a remarcat acest lucru pentru prima oară într-o recenzie, imediat după publicarea ei completă, că numai primele două categorii Doricul şi Ionicul au o bază naratologică solidă, în vreme ce Corinticul este un soi de rest, care adună textele inclasabile şi care nu se pot încadra în primele două categorii, de altfel dacă am asimila Corinticul postmodernismului, cum greşit se întîmplă deseori, cele două concepte nu se pot suprapune perfect, dar în mod evident au unele trăsături comune, se ştie că acesta este destul de lipsit de orice formă de organizare, de altfel Harold Bloom îl denumea în Canonul occidental epoca haotică, şi deci nu i se poate găsi o structură anume, un miez sau un centru. Imaginea derrideeană a limbii ca un labirint fără centru, anticipată de Vizuina lui Kafka, poate fi de mare ajutor pentru înţelegerea acestui mod de organizare haotic al Corinticului. (va urma) ggg

R[zle\e

47 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

Nu TOT CE ZBOAR{ ESTE COmESTIBIL! GeLU neGreA marcus Tullius cicero (ianuarie 106 î. H. – decembrie 43 î. H.) orator, politician, filozof, constituționalist roman: „Nu există formă de guvernământ mai degenerată decât aceea în care cei bogați sunt socotiți totodată și cei mai buni”.

Au trecut mai bine de două mii de ani de când a fost formulat acest adevăr elementar, dar oamenii și istoria se încăpățânează să-l ignore. Spre paguba omenirii și întru confirmarea tristă a sentinței după care singurul lucru pe care oamenii îl învață din istorie este că nimeni nu învață nimic din istorie. *** Andrée chédid (scriitoare franceză de origine libanezo-egipteană): „Imposibilul este singurul adversar demn de om”.

Sună bine: spectaculos, paradoxal și profund – made in France, ca să citez titlul unui thriller polițist din 2015 regizat de nicolas boukrief. Marcă înregistrată, așadar, cu un conținut nu foarte original, însă. Pentru că frumoasa propoziție readuce insidios în memoria tuturor una dintre lozincile sub care au manifestat, în mai 1968, studenții din Paris: „Fiți realiști, cereți imposibilul!”

Scepticul oriental din mine ricanează fără umor: da, domnule, pe toate cele posibile le rezolvaserăm, ne-a mai rămas imposibilul... *** Diletant nu este neapărat și întotdeauna un calificativ inavuabil: la urma urmei, arca lui noe a fost construită de un amator, iar Titanicul de niște specialiști... *** Sâmbătă, 2 martie a.c., la Paris, Théâtre de la Huchette a sărbătorit atingerea cifrei de 20.000 de reprezentații cu celebrele piese ale lui eugène ionesco Cântăreața cheală (La cantatrice chauve, premiera în 11 mai 1950) și Lecția (La leçon, premiera în februarie 1951) – record mondial de spectacole jucate neîntrerupt în același loc.

E adevărat, Cursa de șoareci a Agathei christie (premiera, prin 1952) a ajuns deja la 27.000 de reprezentații, dar din perspectiva a ceea ce înseamnă literatura dramatică și spectacologia teatrală a lumii, una-i una și alta-i alta...

*** Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cei care merită, totuși, să plângi pentru ei nu te vor face niciodată să plângi. *** Un fragment de text jurnalistic descoperit recent printre alte exponate ale Muzeului Regiunii Porților de Fier mi-a readus în minte câte ceva din idealismul înduioșător și curat ce ne-a însoțit bucuria libertății cu care am trăit laolaltă zilele Revoluției din 1989. În Dimineața (ziar independent, al cărui prim număr a apărut la Drobeta Turnu Severin pe 16 ianuarie 1990 – a se vedea facsimilul alăturat), am regăsit un crâmpei din ceea ce atunci gândeam și speram cu candoare că va să se petreacă pe meleagurile noastre pe care le consideram, din acel moment, binecuvântate: „Revenim! În zilele imediat următoare Revoluției, a fost remisă domnului Ion Sârbulescu, președintele în exercițiu al Consiliului Județean al FSN, o notă în care se propunea ca tineretului român, principal actor al Revoluției din Decembrie, să-i fie conferit premiul Nobel pentru pace pe anul 1989, ca semn al recunoașterii nu numai de către Academia Regală din Stockholm, dar și de întreaga opinie publică mondială, a importanței deosebite pe care demolarea regimului dictatorial de la București o reprezintă pentru întregul continent, pentru împlinirea mai vechiului ideal al unei case comune a Europei.

Am aflat, apoi, cu bucurie că o propunere similară a fost formulată, câteva zile mai târziu, de un cunoscut ziar spaniol, din Barcelona. Ne considerăm îndreptățiți să întrebăm ce soartă a avut propunerea noastră și să cerem ca, în cazul în care ea a fost rătăcită, să fie găsită și promovată către Consiliul Național al Frontului Salvării Naționale”...

Din păcate, ne-am dovedit, asemeni multor altora, niște bieți naivi, încrezători fără nici un argument în faptul că tot ce zboară este comestibil... *** robert A. Heinlein (1907 – 1988) autor american de literatură science-fiction: „Progresul nu este realizat de către cei care se scoală de devreme, ci de leneșii care caută căi mai ușoare pentru a realiza ceva”.

Uneori, într-o aparență de glumă se pot ascunde adevăruri dintre cele mai profunde.

*** Fericirea e, într-adevăr, să te poți mulțumi cu ceea ce ai, dar nici să ai cu ceea ce te poți mulțumi nu e o nenorocire. *** În lumea teatrului circulă o vorbă încântătoare și crâncenă în același timp: actorul trebuie să intre pe scenă de fiecare dată cu gândul că în sală se află măcar un om care vede primul spectacol de teatru din viața lui, precum și unul care vede ultimul spectacol de teatru din viața lui.

A fi actor veritabil înseamnă nu doar a fi întotdeauna talentat – poate chiar genial – la ora 19,30 fix, ci și a păși pe scândură cu acest gând înfricoșător în minte și în suflet! *** Se spune că atunci când un deget arată luna, deșteptul vede luna, iar prostul vede degetul. Oare tot astfel stau lucrurile și dacă privim scena de două ori și cu un plus de atenție? Este, într-adevăr, deștept cel care vede luna – adică doar rezultanta procesului cunoașterii? Nu cumva merită să fie considerat așa mai degrabă cel care dă importanța cuvenită instrumentului cunoașterii, degetul? Adică acela care arată christicele calea, adevărul și viața, care inaugurează, poate, șansele unui număr nesfârșit de ținte posibile și aglutinează în/prin aceasta multiple înțelesuri, conturând astfel o rodnică deschidere către noi orizonturi epistemologice? *** dan nuțu, actorul-emblemă al cinematografiei românești a anilor 70, omagiat recent pentru întreaga activitate în cadrul Galei Premiilor Gopo 2024: „...Eu n-am fost niciodată rebelul acela mereu frământat și neliniștit, așa cum am fost descris în tinerețe: a fost doar o etichetă care a fost repetată de presă și a prins. Iar de revoltat, nici atât: doar prostia, ăsta e singurul lucru care mă revoltă...”.

Mărturisesc că aș fi preferat să păstrez în memorie imaginea lui Dan Nuțu cel din tinerețe, chiar așa, inventată și repetată aiurea de presă. Imaginea aia de rebel cu sau fără cauză de care actorul se leapădă acum cu această lejeritate cumplită care nu pot pentru ca să zic că mă cutremură, dar nici nu mă aruncă în vreo stare de beatitudine: se pare că există și adevăruri de care ne putem dispensa... ggg

Literatura lumii www.revistaneuma.ro

48 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

S[ râdem în pentametru iambic cu Ben Jonson LUciA VeronA Au fost rivali și prieteni de pahar, Un om de-afaceri și un zurbagiu.

Cum? Nu-i frumos ce spun? Așa erau, Norocul nostru e c-au scris teatru.

Shakespeare crea pe scenă lumea-ntreagă, Ben Jonson prefera să scrie pentru Și despre chiar vecinii lui din Londra, Rîzînd de ei, dar nu cu răutate. În piesele lui Shakespeare te oprești Adesea ca să recitești un vers, Și să te bucuri cît e de frumos Și înțelept.

La Jonson nu te-oprești, te poartă versul Spre hohote de rîs…

Dar mai bine să trec la proză Faptul că eu, care n-am urmat facultatea de filologie, scriu aceste rînduri se datorează viziunii și curajului domnului profesor George Volceanov, care, în urmă cu 12 ani, a inclus și doi dramaturgi nefilologi – Horia Gârbea și cu mine – în echipa care avea să realizeze minunatul proiect „Un Shakespeare pentru mileniul trei”.

Voi cita acum din circulara care preciza principiile retraducerii canonului shakespearean: - o ediţie nouă în straie lingvistice noi, adică în limba română de azi, cu evitarea arhaizărilor savante şi forţate, … – sunt preferate neologismele - o ediţie necenzurată şi nebowdlerizată – umblaţi la cutiuţa cu vulgarităţi, obscenităţi şi înjurături unde-i cazul, şi este destul de frecvent!; - o ediţie care să respecte principiul stringenţei formulat de Schlegel şi Tieck: proza să fie tradusă prin proză, versul alb prin vers alb (dar să fie pentametru iambic, de 10-11 silabe) şi rima prin rimă, pe cât posibil vers/vers sau cu derogarea propusă de Leviţchi, de maximum 107 versuri în română la 100 versuri din original – nu diluaţi mai mult de-atât; - o ediţie orientată spre dialogul viu, care să întrunească criteriul performabilităţii. Să depăşim dureroasa experienţă a cuplului Duţescu-Leviţchi, ale căror traduceri filologice nu prea au fost montate pe scenă.

Simplu, nu? În ceea ce aș putea numi „deceniul meu Shakespeare”, am avut parte și de traduceri și de retraduceri. Cele mai multe au fost retraduceri, adică exista cel puțin o traducere anterioară. Ceea ce nu e chiar ușor, pentru că trebuie să ai grijă să formulezi altfel decît predecesorii și, preferabil, mult mai bine. Dar două piese recent incluse în canonul shakespearian – „Sir Thomas More” (traducere colectivă a acestei piese scrise la mai multe mîini) și „Double Falsehood”, (pe care am tradus-o împreună cu dl. George Volceanov sub titlul de „Cardenio”), se află la prima versiune românească – singura, deocamdată -, alături de „Edward al III-lea” și „Doi veri de stirpe aleasă”, traduse de dl. George Volceanov.

Cînd, cu experiența celor aproape zece ani de Shakespeare, am început lucrul la„Alchimistul” lui Ben Jonson, mi-am adus aminte de aceste „indicații”. Recunosc că am fost un pic speriată. Ceea ce aveam de făcut urma să devină prima traducere în limba română a piesei. Asta înseamnă, pe lîngă dificultățile de traducere propriuzise (iar textul lui Jonson e bogat în dificultăți!) și o mare responsa-

bilitate: pînă peste vreo 30 de ani, cînd poate va veni cineva cu o nouă traducere, textul meu va fi singurul citit și, sper din toată inima, jucat pe cît mai multe scene din România. Adică, pe mine mă vor judeca, lăuda sau înjura criticii, regizorii și actorii. Mai cu seamă voi fi înjurată de actori, nevoiți să spună textul în versuri. Am înjurat și eu, desigur, în timpul lucrului: o comedie sută la sută în pentametru iambic, ceea ce Shakespeare n-a făcut decît în puține piese și nu în comedii. Iar scenele comice din piesele lui Shakespeare, cu mici excepții, sînt în proză.

Ei, cum a fost?

Cam greu la început, La primul act. Și-apoi?

Tot mai ușor.

Versul lui Ben Jonson nu are farmecul și profunzimea celui shakespearean, în schimb e mai sprințar, mai plin de haz. Dialogurile sînt firești, cele zece silabe ale pentametrului iambic sînt de foarte multe ori împărțite între două sau chiar trei personaje. (La Shakespeare acest procedeu apare mai rar, eu l-am întîlnit o singură dată – vorbesc de piesele pe care le-am tradus eu – în „Troilus și Cresida”, actul IV scena 5) Și limbajul e altul. Normal. Piesele lui Shakespeare se întîmplă în sferele înalte ale puterii, în castele sau în mijlocul naturii, pe-o insulă sau undeva între Iliria și Boemia, limbajul lui e adesea metaforic, în timp ce Ben Jonson scrie o comedie de actualitate, o city comedy, plasată într-o mahala a Londrei, Blackfriars, și folosește un limbaj direct, foarte colorat, chiar trivial cînd e cazul. Cît despre lexic – Jonson, ca și Shakespeare, a adăugat sute de cuvinte noi limbii engleze, de la termeni de lingvistică, gramatică, religie sau filosofie la detalii care țin de anatomia organelor genitale, de arta culinară (am aflat aici despre untul din lapte de delfin), neologisme, cuvinte argotice, multe vulgarități, numeroase cuvinte de origine latină (chiar i s-a reproșat că folosea prea multe, dar nu poți să-l condamni pentru asta pe cel care a scăpat de ștreang datorită faptului că știa limba latină) și, desigur, o sumedenie de termeni de specialitate din domeniul alchimiei – substanțe, elemente, aparatură de laborator și ordinea operațiunilor specifice pentru obținerea pietrei filosofale. Trebuie să spun că am avut surpriza de a descoperi, într-o înșiruire aberantă de substanțe, cuvîntul „chibrit”, scris exact ca în limba română! Așa că mi s-a părut oportun să las tot versul respectiv netradus.

Adrop, azoh, zernich, chibrit1 și lato Și heautarit; Dar traducerea „Alchimistului” lui Ben Jonson nu m-a ajutat doar să-mi îmbunătățesc vocabularul englezesc, ci și să învăț noi cuvinte în limba română, cum ar fi „paracherniță”. Frumos cuvînt. Îmi sugerează o insectă, dar, de fapt, este o plantă medicinală, recomandată împotriva durerilor de cap sau de dinți. În piesă este leacul băbesc în caz de mahmureală. În „Alchimistul”, piesă scrisă aproximativ în timp real, în timpul epidemiei de ciumă din Anglia de la începutul secolului 17, Ben Jonson se amuză experimentînd clasicismul, pe modelul lui Aristofan, Plaut și Terentius – respectă riguros regula celor trei unități, iar pentametrul iambic este impecabil. ggg

1

Așa apare cuvântul în original, ca un alt nume al sulfului.

49 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Eveniment

www.revistaneuma.ro

Regalul PoeTIC de la Sinaia n ziua de 22 iunie 2024, la Centrul Cultural Carmen Sylva din Sinaia a avut loc un recital liric intitulat Regalul Poetic Carmen Sylva, o întâlnire între poeți și prieteni ai poeziei. Organizator a fost poetul Codruț Radi, cu sprijinul Centrului Cultural gazdă (director Monica Maria Şuvaina) și al Primăriei Sinaia.

Cu acest prilej au fost lansate volumele Vârsta de bronz de Valentin Busuioc și Pretexte poetice de Codruț Radi, ambele apărute le Editura Neuma. Autorii au fost prezentați de Evelyne Croitoru și Horia Gârbea.

A urmat recitalul poeților prezenți, veniți din multe orașe și aparținînd unor generații diferite: Horia Gârbea, Evelyne Croitoru, Victoria Milescu, Valentin Busuioc, Ioana Greceanu, Laurenţiu Be-

Î

lizan, Diana Trandafir, Florin Dochia, Mircea Teculescu, Cristian Argeș Petre (toți de la Filiala București-Poezie a Uniunii Scriitorilor) Maria Dobrescu (Filiala Brașov), George Vulturescu, (Filiala Cluj) Angela Baciu, Nicolae Virgil (Filiala Iași), Daniela Varvara (Filiala Dobrogea), Adi Secară, Valeriu Valegvi (filiala Sud-Est), Ana Nedelcu, Livia Dimulescu, Sorana Brucãr, Valentin Irimia, Maria Nicolai, Anda Mihaela Miroiu, Mirel Lazăr, Mirela Bălan, Catalina Hasotti, Simona Nicoleta Tigău, Armanda Filipine, Irene Postolache, Meda Perți, Camelia Radulian, Luana David, Cristina Balinte, Felicia Mîrza, Cristina Nicolae, Adela Conciu, Gabriel Alexe. Partea muzicală a evenimentului a fost realizată de Irina Iftene, Liviu Iftene, Cătalin Iosub, Maria Sofia Văsâi, Ioan Bănică. ggg

Volume Neuma

50 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

C[l[torie pentru privilegia\i sau ie§irea din limb ost cercetător, licențiat în fizica polimerilor, promoția 1970, redactor la portalul liternet.ro în perioada 2003-2009, Radu-Ilarion Munteanu, RIM, pentru cunoscători, a debutat în volum în anul 2001, cu proză scurtă, gen care constituie marea masă a scriiturii sale, continuând cu volume de cronică de cinema, cronică literară, eseuri, călătorii, ba chiar și povești pentru copii. Deține și un blog, www.tilici.blog, fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2009. Prezentul volum, Chirurgie temporală a văzut lumina tiparului la Editura Neuma, în anul 2023, și beneficiază de o elogioasă și prietenească prefață a cunoscutului Horia Gârbea, care se mărturisește un admirator al scrisului particular al lui RIM, un prozator cu „o memorie fabuloasă și darul de a combina cele mai ciudate și neașteptate elemente. [...] Scrisul lui vivace (este) instrumentat de o inteligență pătrunzătoare și o formație științifică pusă la lucru fără încetare.”

De inteligența autorului nu ne îndoim nici noi, ba dimpotrivă, admirăm ideile literare pe care le strunește în țesătura cărții ca pe niște jaloane colorate extrem de vii, care îi fac pe cititori să dea paginile cu degetele fierbinți de entuziasm și cu frunțile îmbrobonate de sudoarea suspansului.

Pentru că RIM este un ludic prin excelență, dar nu unul facil, ci unul care își dovedește măiestria prin amestecul de inovație și oldies but goldies. El se joacă fără nicio temere cu personajele sale, că doar este autorul și poate face orice dorește, le trece prin diferite stări a căror tensiune este fluctuantă pentru a le scoate, în cele din urmă, la liman. Ia personaje din bibliotecă, la propriu, și le introduce în alte povești pentru deliciul cititorului, fie uzând de tehnici proprii genului științifico-fantastic, fie, pur și simplu, pentru a le elibera din limbul așa-ziselor ectoplasme literare, către lumina care să le demistifice și să le așeze, limpezi, în înțelegerea cititorului. Povestirile sale nu plictisesc pentru că nu sunt obișnuite. În calitate de autor, RIM nu se dă în lături de la a imagina cele mai neverosimile escapade literare: intră în romane al căror autor nu este, comunică pe bune cu personaje din

F

ele, mută decorul acestora ca pe simple pagini de carte și se mișcă, elegant și cu grația unui pisicar, prin timp, recurgând la adevărate intervenții chirurgicale. Este el însuși un călător în timp, un adevărat agent temporal-literar învestit cu misiuni care mai de care mai fanteziste. Astfel, asistăm la adevărate numere de magie auctorială în povestea „Interviu cu un personaj literar”, în care personajul principal, redactor al unui ziar, primește sarcina nemaiauzită de a lua interviu unui personaj de roman. RIM ne pune față în față cu Molly Pentreath alias „doamna Christopher Sorrell, cunoscută publicului sub cel dintâi nume, acela de scriitoare”. Romanul despre care se face vorbire aici nu este altul decât Sorrell și fiul, al lui George Warwick Deeping. Cu stilu-i caracteristic, RIM reușește să se achite de sarcină spre satisfacția deplină a cititorilor săi.

Povestirile care urmează conțin adevărate inserturi de proză polițistă și ficțiune politică: răpiri, implicarea serviciilor secrete, agenți sub acoperire, toate în decorul minuțios angajat al autorului povestaș foarte sensibil la translații literare și temporale.

Avem de-a face cu un povestaș și cu personaje care iau ele însele frâiele narațiunii spre nedumerirea publicului cititor. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, ritmul povestirii este unul alert, iar deznodământul surprinzător. Pe deasupra, RIM este și un umorist de mare clasă, scrie cu acribie și cu dorința de a nu uita, de a-i face pe cititori să nu uite. De exemplu, pune sub lupă comportamente și ideologii din vechiul regim, rescrie într-o notă personală povestea Caprei cu trei iezi în povestirea Trei iezi (un fel de „Capra cu trei iezi pe invers”) și reușește să smulgă mai mult decât un zâmbet și o lacrimă cititorilor antrenați deja cu ritmul și tonul scriiturii sale. Are talentul unuia care știe că „timpul de înjumătățire a dezintegrării radioactive a acestor povești nemuritoare se măsoară în milenii” (p. 62).

Următorul capitul al cărții poartă și titlul volumului, Chirurgie temporală, și este un exemplu de scriitură densă, de calitate, care are caracteristicile genului science-fiction. Asistăm la călătorii în timp, la încercarea de a schimba istoria, la acel gen de

RADU-ILARION

C

eLinA AdAm

MUNTEANU

Chirurgie temporalã

Editura NEUMA 2023

istorie contrafactuală care transportă cititorul în universuri paralele și îl mențin la o tensiune suficient de înaltă pentru a nu-l plictisi, dimpotrivă, pentru a-i oferi satisfacții dintre cele mai diverse. Desigur, imaginația pare a fi, dacă nu nelimitată, atunci un instrumentar cât se poate de viu și divers. Astfel, ne mișcăm în timp și spațiu cu lejeritate și uimire, după cum ne conduce povestea și povestașul, având parte de întâlniri cuantice, de hipnoză, intervenții în realitatea de pe teren, control temporal etc.

Salturile temporale sunt imense, misiunile au mize din cele mai înalte, sunt implicate forțe oculte, avem parte de constraspionaj militar, iar personajele sunt dintre cele care schimbă cursul istoriei (e vorba despre „soarta României. În soarta Europei și a lumii”) ori al literaturii. Sub forța lui Ce-ar fi fost dacă... suntem martorii unor povești care, dacă n-ar fi ficțiune ar putea foarte bine înscrise în categoria istoriei contrafactuale pentru că RIM face dovada unui spirit enciclopedic pe care îl pune la bătaie în favoarea cititorilor săi. Astfel, suntem ba în compania lui Jules Verne și a avocatului său, Raymond Poincaré (viitorul președinte al Franței, care îl va ajuta pe scriitor să câștige procesul de plagiat intentat de Eugen Turpin, inventatorul melinitei (p.150), ba la mii de ani distanță pe drumul Damascului, în apropierea lui Saul din Tars: „RA îi plasă lui Saul din Tars, pe drumul Damascului, viziunea strălucitoare care avea să-i extindă esențial aria predicilor. Spectacol cu lasere, tehnică împrumutată din afara zonei sale de control.” (p. 154) Ultimele capitole ale cărții, Triptic felin și Între conți, ne dezvăluie un RIM mai altfel, mai sensibil, elegant, vivace, inteligent, dar și unul misterios, uneori până la încriptare. Un volum care nu dezminte marca RIM, Chirurgie temporală taie adânc în creierul cititorului, dezinhibându-l și oferindu-i libertatea unei călătorii în și prin timp și literatură cu toate surprizele (a se citi, uneori, capcanele) aferente. ggg

Volume Neuma

51 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

Poezia gândului nicoLeTA miLeA

Editura NEUMA 2023

in perspectiva procesului de transmitere și implicit de receptare a mesajului, exprimat prin limbajul articulat, dar și prin coduri nonverbale, respectiv limbajul imagistic al graficii, poemele recentului volum al doamnei Vilia Banța – 100 de Poeme (Editura Neuma) – (în realitatea cuprinsului cărții sînt 113 texte) sunt o fascinantă invitație a receptorului de a participa la deproblematizarea stărilor prezentate într-un registru stilistic deosebit de concentrat.

Chiar dacă împrumută forma fixă a poeziei japoneze, nu toate creațiile volumului corespund genului, unele sunt doar poeme în 17 silabe cu briză haiku: „Cireș japonez -/ Risipa amurgului/ Peste grădină.” În comun cu haiku-ul însă au toate faptul că exprimă atât de mult prin atât de puține cuvinte!

Citind cartea, realizăm că a fost gândită și scrisă din perspectiva unei metafizici asumate. Dincolo de o anume sinceritate a rostirilor, cititorul avizat poate identifica o mulțime de tonuri și jocuri de cuvinte pentru care autoarea are preferințe, dar, fără a bănui că cititorul, înclinat spre meditație și spre o atentă reflecție, nu are cum să nu fie surprins de modul în care poeta strecoară sacrul în ludic, oferind subtil acele puncte de reper și de contact dintre sentimentul uman și sacralitate:„Chipul mamei -/ O crizantemă albă/ În pragul toamnei”;„Vântul prin iarbă / Pe flori de romaniță/ Iubirea din vis.”

Descoperim, așadar, că tot ceea ce este trăit ca o reflexie a spiritualului capătă consistență simbolică și iese din imediat, devine un fel de epifanie, una dintre puținele moduri de revelare a realității sacre, în armonia și puritatea ei ancestrală: „Toamnă târzie -/ Orbul pipăind culori/ Pe frunze moarte”; „Visul de poet -/ Vârfuri de mesteceni albi/ Sărutând cerul.”

Vilia Banța abordează teme și motive, în armonii de eternă actualitate cu simțul universalului. Pe scala emoțiilor și a determinărilor, tulburătoare întrebări ni se nasc citind cele 113 poeme, care lansează tot

D

atâtea aspecte ale cugetării de respirație ideatică, folosindu-se de mărci definitorii ale spiritualității, inclusiv de sorginte lingvistică, îndrumând când spre o metafizică a desăvârșirii, când spre nefericiri ale gândului: „Imensitate -/ Fata-Morgana dansând/ Cu nisipul pe dune”; „Stea căzătoare -/ O lumânare aprinsă/ Pâlpâie abia.”

Unitatea universului se realizează prin transfigurare. Ca-ntr-un circuit viață-moarte, moarte-viață, sunt conservate legăturile dintre cele două lumi: „Trenul de noapte -/ Luna în geam pâlpâind,/ Visul întrerupt”; „Ulciorul crăpat -/ În curtea bunicilor/ Cuib pentru greieri.”

Iubirea este singura care contează, fiind o modalitate de a veghea eternitatea: „Doi pe o bancă -/ Undeva, între frunze,/ Privighetoarea.” Între elucidări temeinice și captivante deschideri de perspective, identificăm raporturi de rafinată colaborare cu liricul, prin rigoarea asocierilor și prin finețea cu care tratează problematica propusă: „Reflux în amurg -/ Se-ntorc coralii să bea/ din cornul lunii”; Trimiterile către mitologie concentrează simbolic eul interiorizat, în căutarea absolutului poetic sau al infinității, ca trecere, ex.: „Orfeu în Infern -/ Doar cântecul iubirii/ Peste moarte.” sau „Război de țesut -/ Așteptând, Penelopa/ În prag, la muzeu.” sau: „Marea Egee -/ Poseidon la țărm/ Cu vești din Olimp.”

Ne reține atenția în mod deosebit și propensiunea către lumina înțeleasă nu ca fapt fizic, cât mai ales ca unul de ordin spiritual, dătător de echilibru și seninătate, care condiționează afirmarea virtuților umane: „Lumină de-april -/ Pe floarea de păpădie/ O buburuză”; „Pe cerul nopții /Simfonia luminii/ De dinspre mama.” „Fiinţialitatea unui nou mod de viaţă, a unui etos divino-uman” este adusă în universul cărții prin intermediul îngerului/ copil, menținătorul acelui echilibru, al„totului” primordial transferat asupra urmașilor: „Ninsoare în zori -/ Un înger privind lumea/ Prin ochi de copil”. Descreșterea ființei este sugerată prin enunțarea în ascendență a trăirilor umane, de la exterior către interior: „Aripa frântă -/ În iarba-ngălbenită/ Bătrânul cocor.” sau de la statutul biologic la cel ontologic al ființei umane: „Stea căzătoare -/ O lumânare-aprinsă,/ Pâlpâie abia.”

Clepsidra timpului îi aduce poetei nostalgie, dar și zbucium lăuntric simțindu-se dureros amenințată de intrarea într-un tărâm al necunoscutului: „Parcul pustiu/ Urma ei pe alee/ Tot mai departe/ Și ultimul tren plecând/ Spre undeva în noapte.” Timpul, liant al celor două planuri, natural și uman, dezvăluie mișcarea spațiului din afară spre vibrația lăuntrică și transferul noțiunii lui obiective, în substanța sufletească. În același acord grav este și concentrata reflecție filosofică despre caracterul perisabil al omului: „Vântul și ploaia -/ Pașii pierduți pe asfalt/ Sub frunze moarte./ Fereastra de la etaj/ Ruginind în tăcere.”

Salvatoare, metaforă a identității umane, conștientă și creativă, poeta întregește procesul ca sugestie a supraviețuirii spiritului dincolo de dispariția trupului: „Frunzele toamnei -/ Inima poetului/ Sub pașii lumii.” sau: „Visul de poet -/ Vârfuri de mesteceni albi/ Sărutând cerul.”

Sub imperative de profundă reflexivitate, poemele din cartea de față vin să certifice calitatea de gânditor a Viliei Banța, într-o efervescentă poetică a ideilor, în care sunt prezente iscodiri de rezonantă suplețe, întrebări încă nerezolvate ale spiritului uman, ipoteze, deschideri, provocări…

Este ceva situabil la intersecția poeziei cu filosofia, dinspre ispitele cele mai nebănuite ale spiritului către capcanele lui, autoarea dovedindu-se un virtuoz în „poezia gândului”, nu atât în direcția însumării lor de circumstanță, cât din perspectiva unei evidente vocații a intrării în dialog cu gândirea speculativă, atâta vreme cât a fi, în vâltoarea vieții, dă seama despre „vidul existențial” sau despre „voința de rost.”

Veșminte curate pentru idei, înnoiri de sensuri și semnificații poetice, terținele doamnei Vilia Banța sunt imagini potențate prin procedee artistice născute din autenticitate, grație și profunzime ce impun un ton specific.

Riguros întocmite, menite să pună în evidență disponibilitățile creative, scrise într-un limbaj format, universul liric cu deschiderile, închiderile și tainele sale, ușor, dezinvolt ne mișcă prin spațiu și timp, de la cel real până la cel al iluziei sau al treziei, oferindu-ne plăcerea de a descoperi magia cuvântului. O carte admirabilă prin jocul de idei și reflecții. ggg

Volume Neuma

www.revistaneuma.ro

52 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Cuvântul r[mâne întotdeauna treaz fLAViA AdAm oetă deopotrivă reflexivă și sensibilă, după cum însuși Horia Gârbea o caracterizează, în scurta descriere de pe coperta cărții, Gabriela Chiran publică, în acest an, un nou volum de versuri, la Editura Neuma: Tot mai simplă, viața!.

Cauterizând, prin libertatea de a visa fără scop, leziunile cauzate de suprapunerile repetate ale realului peste lumea imaginară și ale imaginarului peste lumea reală, poeta experimentează procesul vindecării, prin asumarea propriei metamorfoze, transformând arta de a scrie într-o autoterapie focusată spre căutarea și identificarea sinelui creator: a scrie/ când de închipuire se dezice realul// a nu scrie/ când, fericită în sine, se dezice de real/ închipuirea// a trece/ într-o variantă mai liberă visul/ care se scrie pe/ celălalt corp/ al tău (răspuns).

Analizând conceptul realității nu ca pe un element deja dat, ci, dimpotrivă, ca pe o construcție mentală a unui cerc al siguranței, a unui spațiu protector integrat sinelui, cu sisteme de susținere având o compoziție celulară similară celei aparținând corpului uman, autoarea îl expune sub forma unui efort personal și minuțios, care necesită timp, răbdare, sacrificiu, dăruire: realitatea e o zidire înceată, un adăpost/ pe care singur ți-l faci/ din tine însuți din petice de piele de oase// (...) crește/ din aproape-n aproape/ din tine (consum).

Extrăgând din viață esențialul, fărâma de fericire concretizată în strictul necesar cum s-ar zice, de iubire și cântec,/ de soare și fugă, Gabriela Chiran își adăpostește temerile la umbra poemului, de fiecare dată când amintirile nu vor/ să se mai întoarcă în trecut.

Simplitatea vieții și simplitatea zilei, obturate de multiple bariere, reguli și norme, par să reflecte tot mai puțin comuniunea trupului cu sufletul, imaginea anterioară a armoniei dematerializându-se și dezintegrându-se treptat: trupul se-agață de reguli (...), sufletul e liber/ rar/ îi găsești împreună acasă. Într-un astfel de mediu neprielnic supraviețuirii, singura cale de a rămâne veridic și de a-ți păstra sufletul ancorat de trup, este reprezentată de saltul din visuri în vise, aceste stări de fuziune involuntară dintre inconștient și experiența subconștientă, asigurând însăși hrana creatorului, seva puterii sale creatoare: și nici nu-ți pare rău că a

P

doua zi te-ai trezit din vis,// fiindcă trăiești încă/ din/ pâinea asta bună a nopții (poem simplu).

Alternând imaginea pasiunii roșului florilor de mac, cu imaginea blândă, liniștitoare și relaxantă a florilor de lavandă: și dacă nu știi/ dacă nu mai știi/ că eu adorm mereu printre flori de mac/ și de lavandă, poeta devine o actriță a propriului destin, chiar dacă acest lucru presupune, ca strategie conexă, apelarea la disimulare: îmi acopăr/ din pricini de/ fermecătoare/ nediplomație/ fața cealaltă (lucruri simple).

Tema morții și a menirii omului în lume este abordată sub forma unei convorbiri între autoare și fratele acesteia: la ce bun/ la ce bun o livadă de meri/ când în mersul lumii nu mai e decât o duminică// la ce bun să închiriezi o colibă de frunze/ libertatea la ce bun/ dacă ora din urmă va pune din clipă în clipă/ zăvorul, opinia inutilității trăirii vieții ca o clipă de fericire prea scurtă, fiind contracarată de credința continuării acesteia dincolo de moarte, în veșnicia paradisiacă: nu abia atunci/ /ar putea fi somnul temut o trezire în/ râvnita aceea culoare-a culorilor/ în mireasma miresmelor/ în irepetabilul cântec al cântecelor? (coliba de frunze). Conștientizarea împuținării zilelor rămase pe pământ, precum și anxietatea generată de gândul momentului morții, pot însemna diminuarea intensității fericirii prezente, răpind temporar bucuria trăirii momentului: de ce îmi pare mamă/ că-s mai bătrână decât tine azi?// să am în suflet oare/ mai mult din/ timpul cel de moarte/ care/ din timpul celălalt, al fericirii,/ roade? (frica de timp).

Dintre toate amintirile trecutului, cea mai impresionantă și mai puternică e cea a vieții creatoare, un timp al analizei sinelui și al regăsirii identității pierdute, un timp al redescoperirii prezenței personale și al renunțării la dedublare, un timp în care poeta a devenit, prin actul creator, cea mai veridică și mai liberă variantă a sa, delimitându-și, în două perioade distincte, existența: mai multe/ mai puternice mai adeveritoare amintiri am/ nu despre viața dusă legată la ochi (...)// ci despre timpul/ scrierii – după ea/ a celeilalte vieți/ timp al mersului liber al fugii când, singură/ eșarfa mov desfăcându-se, crezi deodată că/ aluneci pe ape (eșarfă).

Imaginea râului de lângă casă, în care autoarea ar putea să se scalde și de-o mie de

ori, deține o puternică încărcătură simbolică, spirituală: curățirea de păcate, de poverile trecutului, de tot ceea ce stopează evoluția: și-am învățat să nu las moartea să fie – ea/ catalizatorul/ amintirilor mele// (...) râul acesta i-a luat-o de mult înainte/ morții (râul).

Vârsta maturității aduce cu sine asumarea, dar fără a implica vină sau regret, ci, mai degrabă, o simplă trecere în revistă, o consemnare a faptelor și evenimentelor, poeta aflându-se, pe parcursul vieții, în contradicție cu sine, când lucidă în decizia de a renunța la măștile purtate, când lăsându-se ademenită și cucerită de multitudinea de variante în care se poate înfățișa în fața lumii, în toată splendoarea, pentru că și ceilalți își poartă din aceleași/ considerente/ măștile lor: eram o femeie tânără pe un pod plutitor de flori/ care/ amăgindu-se că/ se înapoiază/ sieși/ schimba/ măștile/ seara (masca).

Tot vârsta maturității este aceea care pare să dilueze spaima de moarte, revenind la ideea alunecării din visuri în vise, prin intermediul somnului, făcând posibilă o trecere subtilă, din viața pământeană, în lumina vieții veșnice: și tocmai de-aceea mă va lua somnul/ mă va duce (știu)// tocmai atunci/ când/ dinăuntru, din întuneric/ se va desface crinul// și în fereastra opacă/ izbit// (voi simți în somn asta)// zi/ o să se facă (trezire).

Se prea poate să fie simfonia chemării somnului, atât de frecventă în poemele Gabrielei Chiran, cea grație căreia se țin de noi cerul/ șesul, gârla, livezile, cântecul (fără mine), dar aceasta e doar o simplă presupunere. O certitudine, însă, este concluzia autoarei, una care confirmă ideea că, depășind orice obstacole, cuvântul rămâne de veghe: visăm/ și sinele cuminte/ și eu/ dormind năuntru-i// și-n preajma poeziei singur treaz/ cuvântu-i (preajmă). ggg

Volume Neuma

53 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

Cu sabia la purt[tor, hoinar prin lume Nicolae Mirel Laz[r

eLinA AdAm flat la a doua carte de poezie, după un prim volum (Antimemorii și fotografii trucate) publicat la Editura Vinea în urmă cu 15 ani, Nicolae Mirel Lazăr ne prezintă în Altminteri, sunt destul de obișnuit (Neuma, 2023), pârghiile la care apelează în jocul său de-a supraviețuirea într-un univers tern, ce poartă mai mereu pielea plumburie a zilei, recurgând la originale glisări în trecut, care îi asigură puterea de a merge mai departe. Volumul, destul de eterogen ca și conținut, este structurat pe două paliere principale legate între ele prin elemente subsumate oniricului, mai exact prin cele opt poeme incluse în ciclul Visuri.

Conștient că se află în grija unor muze care îl îndrumă și îi conferă puteri inefabile, poetul își mărturisește bucuria de a scrie – în sine, o jertfă însemnată –, căutând în noianul amintirilor sale. Acesta este punctul de plecare, dar și punctul de echilibru al cărții.

Călătoria pe care poetul o întreprinde este un fel de balans între un azi dificil și nămolos și un ieri limpede și cald. Pentru a putea înainta poetul lasă în urmă, aruncă din povară, din ce a trăit, din ce a luptat. Înaintarea, lupta pentru spațiul vital, are la bază, mirare!, tocmai încremenirea, starea în punctul de la care pleacă totul. Melancolia este aburul sub puterea căruia poetul își aprinde simțurile de călător în timp, de căutător al unui timp pierdut, care nu mai poate fi accesat decât prin intermediul visului. Aici, în această categorie, se înscriu poemele din capitolul Visuri, din care ne vom opri asupra unuia intitulat Cumplit de trist și pustiu (p. 53): aici, figura mamei își face loc într-un peisaj dezolant, care are și nu are de-a face cu elementele cunoscute din trecutul lui de copil: mama spală rufe... pe frecătoarea veche/ din tablă ondulată și emailată albastru/, iar sora cea mică stă pe un scăunel ca o păpușă de porțelan/ cu o carte în mână.

Tabloul întreține o tensiune crescândă, bine stăpânită, pentru ca, în final, figura mamei să se dizolve încet, într-o negură de nesiguranță, ca în fuioare de fum. În astfel de peisaje care trimit la suprarealitate, cuvintele trebuie să răzbească cea mai întunecată beznă, trebuie să străbată pâcla stranie care se întinde pe gânduri. Aceasta pare a fi și dorința poetului, doar că îndeletnicirea despre care vorbim nu este una facilă: în jur e o

A

tăcere înverșunată și grea/ din care cuvintele nu vor să iasă. Întâlnirile din vis au loc sub lumina crepusculară a magicului, în care femei-oracol emit răspunsuri la mari întrebări: lasă mândria/ vin-o (sic!) mâine și te prosternează și vei fi iertat. (Uite beam un ceai, p. 56) Prima parte a cărții întrețese elemente din real, cu care poetul se joacă în intenția sa de a crea pânze-punți spre trecut. Obiecte banale, cum ar fi spuma de ras, și rutina zilnică a bărbieritului dau naștere unor episoade de care poetul se simte atras și pentru care își mărturisește atașamentul. Tema trecerii timpului se lasă cunoscută și simțită asemeni lamei care trece, și ea, peste obraz și separă două lumi: pe de o parte, ce mai e între mine de-acum și, pe de altă parte, timpul acela. Răspunsul ni-l dă tot poetul: nostalgii pricinuite de gesturi simple cum ar fi, de exemplu, lectura în fotoliu. Anacronic, poetul face salturi în timp, doar că până iese de acolo, lumea a luat-o-nainte, clipa s-a dus, iar el se simte vulnerabil. Numai între cărți se simte bine, aici e un loc liniștit și mă simt protejat/până și curățatul merelor îmi iese mai bine. Cărțile nu cer nimic... nu te judecă și nu te vorbesc pe la spate. (M-am apucat să scriu la o carte, p. 8) În această prima parte a volumului, poetul uzează de imagini ale realului în poeme reflexive, prin care caută să afle pulsul lumii. N. M. Lazăr, sub masca de cinic, este un melancolic postmodern, original în felul său, care încă mai dispune de energii lirice pentru a putea răzbate și ajunge la destinație. Între timp, așa cum este și leitmotivul poemului Vehement (p. 33), poetul face salturi în timp, ba din prezent spre trecut, ba chiar din realitate în ficțiune, adăstând în zone a căror rezonanță ajunge până la noi, cu borne precum: Macondo, blues-ul, dreptul femeilor la vot, războiul rece, revoluția de catifea, revoluția digitală, violențele stradale etc. Cu o atitudine reflexivă, poetul se întreabă: ah, dar ce fac eu aici? Jocul pe care-l joacă nu este unul obișnuit, el este un joc cu o sabie la fel de neobișnuită, sabia pentru retezat întrebări. Poetul simte cum răspunsul la întrebarea de mai sus se țese, crește deja. Răspunsul ni-l devoalează, treptat, pe întreg parcursul textului.

Partea de final a volumului se intitulează Tablouri din infrarealitate, care sunt ve-

Altminteri, sunt destul de obi§nuit

Editura NEUMA 2023

ritabile salturi în suprarealitate, și care conferă greutate volumului. În aceste poeme se vădește talentul lui Nicolae Mirel Lazăr. Aici, sub protecția unei Superluni, poetul se devoalează așa cum este: un pustnic care se retrage din lucruri în cealaltă dimensiune a inimii, dar mereu gata cu inima să se întoarcă în carne, vuind, atunci când situația o cere. Chiar dacă este locuitor al unui histerezis enorm, în care lumea din jur își declară pe față ne-mai-putința de a iubi și în care ura se-ntinde într-o lume care știe/ tot ce-i nevoie ca să se facă să piară, poetul rămâne pe poziție, are un fel de a rezista la ambuscadele lumii, definindu-se într-un fel ironic: sunt amar cum este chinina, și nu sunt nici ușor de-nghițit. (Warning, p. 82) Pendulează mereu între „nepermisele și neputințele” unui atunci și „mult prea îngăduitele și fără măsură posibilele” unui azi. Astfel, un om destul de obișnuit, Nicolae Mirel Lazăr călătorește interior, revizitând vremurile de care rămâne, conștient și ardent, atașat: n-aveam nimic/ decât multă iubire de-mprăștiat/și o dorință de viață nestăvilită/ dar niciodată nam fost mai bogat. (Rapsodia și Supraphonul, p. 89) Pentru poetul Nicolae Mirel Lazăr, poezia pare a fi spațiul vital pe care îl caută cu îndârjire și pentru care luptă cu întreaga panoplie de arme la îndemână: ironia, ludicul, autoreferențialitatea, ba chiar și epicul, dacă avem în vedere poemele cele mai lungi. În universul pe care-l coagulează liric, cu zilele lui de albastru, de galben, de plumb și de verde, cu zilele de nor și zilele de roșu, cu zilele de toate (am adăuga noi, dacă e să ne gândim la acel Homo sum. Humani nihil a me alienum puto) poetul lasă pe lespedea altarului o parte din sufletul său, acea inefabilă ardere de tot necesară oricărui act de creație. ggg

Volume Neuma

54 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

O poezie reflexiv[§i ludic[ SoniA eLVireAnU

P

tate când importanța și rolul lor se diminuează. Poetul pare desuet precum purtătorul de ricșă, iar cartea riscă să devină P piesă de muzeu pe rafturile unei biblioteci, sacrificiul investit în creație fiind inutil: „literele pictate cu grijă/ au rămas în biblioteci/ nimeni nu le-a deschis/ nimeni nu le-a descris/ n-au folosit nimănui/ ca niște inscripții pe morminte străvechi”.

O undă de amărăciune se strecoară în tonul poetic, dar nu-i spulberă încrederea în scris, fiindcă poezia autentică rămâne o armă redutabilă, cu puteri benefice ori malefice, fiind o reprezentare a lumii în toate nuanțele ei, formă de demascare și de protest, încercare de reconectare a omului la sacru.

Umorul, o răsuflare tonică în tenebrele lumii, îl ține pe poet deasupra abisului existențial, contracarează tristețea destinului său. Dar divin, poezia se scrie cu inima, cu jertfă de sine, valoarea sa primează, nu cantitatea, iar veleitățile, orgoliul, trufia sunt iluzii deșarte, cei care le posedă riscă uitarea (posteritate, malul râului, bumerang, am inventat o armă, nopți și ploi). Parabola orbului (transplant) e reprezentativă pentru travaliul poetic.

Ironia și autoironia fac casă bună cu umorul, dovadă autoportretul (vîrstele), sunt instrumente ale inteligenței.

Poezia e rodul imaginației, ancorată însă în real, o poveste despre viața poetului și a lumii, cu discrete trimiteri livrești spre marea literatură universală unde fiecare poet își caută locul printre precedesori (bieți poeți). În partea a doua, amintiri și uitare, poetul vorbește despre orgoliul și relativitatea cunoașterii (a doua broască, înțelegerea), infernul cotidian (zgomote), redescoperirea sacrului (la teatru), nostalgia trecutului (rădăcini), importanța și fragilitatea memoriei afective, depozitar al trăirilor, evenimentelor, încercărilor vieții, al firului existențial al fiecăruia, unele restituite sub forma amintirilor (amintire și uitare, lipsa numelui), uzura limbajului (nota de plată). Explorarea memoriei îi permite poetului căutarea și refacerea unui timp dispărut, al istoriei personale ori colective, regăsirea identității primare amenințată de alteritate (umbra) până nu dispar amintirile din labirintul mental. În jocul

HORIA G}RBEA

H

oet, prozator, dramaturg, critic și eseist, Horia Gârbea își probează din plin înzestrările mișcându-se extrem de ușor pe axa literaturii. A adoptat în scris o atitudine ludică și ironică, chiar autoironică, pe care o urmează în mod consecvent în toate volumele publicate, conformă firii sale tonice.

Noua carte a lui Horia Gârbea de 12 lei iarbă (Neuma, 2023) reliefează câteva constante ale poeziei sale. În primul rând, ușurința de-a versifica, de-a transpune în poezie tot ce vede și cunoaște. Nu o face oricum, ci imaginând o poveste, o parabolă, epicizează astfel liricul, a doua constantă, conștient că povestea face inteligibilă meditația sa despre existență, scris, memorie, uitare, metafizic. A treia constantă e ludicul, ține de atitudinea poetică, ironia, autoironia și umorul ce se pretează jocului intelectual. E un mod inteligent de-a riposta față de tragicul existențial, de-a construi perspectiva din care abordează viața. Poetul își îmbrăca reflecțiile în haina poveștii concrete, expresive imagistic, se sustrage elegiacului, substituindu-l cu reflexivul persiflant, un antidot împotriva destinului necruțător.

Recentul volum se înscrie pe aceeași linie a ludicului și umorului subtil, revelate chiar de ironia din titlu. Poemul omonim deschide cartea, figurează ca introducere, dă tonul și forma poemelor. Până și iarba de pe pajiște a ajuns să fie comercializată, nu mai este element de decor și hrană din natură, a devenit produs vandabil ca orice marfă. Poemul e o poveste hazlie, un testament poetic cu trimitere spre umorul epitafurilor de pe crucile din cimitirul din Săpânța: „să nu îmi/ puneți deasupra/ o lespede cenușie/ pe care să scrieți/ un vers îndoielnic/ ci să plantați iarbă verde/ toate pisicile din împrejurimi/ sunt invitate să vină/ și să pască pe gratis”.

Substanța poetică e structurată într-un triptic ce dezvăluie fluxul inspirației, de la creație la viața stocată de memoria afectivă sub formă de amintiri, unele reversibile, spre metafizic: unelte de scris, amintire și uitare, despre cer.

Prima parte, unelte de scris, cuprinde poeme focalizate pe actul creației, reliefând relația poetului cu scrisul său, cu ceilalți, cu posteritatea, în postmoderni-

de 12 lei

iarb= – poezie –

identităților și alterităților care ne alcătuiesc ființa, identitatea poetică rămâne după dispariția biologică, salvează de uitare, asigură supraviețuirea prin artă.

Poemele din partea a treia, despre cer, valorifică motivul îngerului, liantul dintre laic și sacru, cu roluri diferite în existența poetului, dar mai ales de iluminare, dezvăluind existența metafizicului. Poetul instituie un dialog cu sacrul, imaginar ori oniric, despre creație, iubire, singurătate, îmbătrânire, îndoială (un dialog cu îngerul, când am scris), dăinuire, uitare. Poemele interogativ-reflexive reliefează condiția poetului și misiunea pe care și-o asumă: scrisul ca „mărturie despre o vreme famelică și pauperă”, despre lumea sa, adâncită în materialitate, care a pierdut legătura cu sacrul. Prezența îngerului alături de poet, invizibil, dar perceput prin alte simțuri decât cele obișnuite, e semnul inspirației divine: „trecerea îngerului/ va fi ca un sigiliu/ peste versul/ pe care îl voi visa”. Cerul, ca reprezentare a metafizicului, are semnificații diferite pentru cercetătorii lui. Pentru pictor e „desfătarea privirii”, pentru filozof o „iluzie optică”, pentru preot „casa lui Dumnezeu”. Scrisul, în ciuda aparentei sale gratuități, e darul și hrana poetului, chinul pe altarul artei, înălțarea și salvarea sa, reconectarea la sacru.

Horia Gârbea cultivă o poezie reflexivă în forma parabolei și a dialogului cu sine și cu îngerul său. Povestea imaginată într-o suită de imagini plastice, forma dialogată a poemelor, ironia, autoironia și umorul subtil al vocii poetice fac din poemele sale o lectură plăcută și facilitează cititorului înțelegerea semnificațiilor versurilor sale. ggg

Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Volume Neuma

www.revistaneuma.ro

un plus în contul poeziei

SimonA-GrAziA dimA

55

olumul Planeta stă acasă (Editura Neuma, 2022) cuprinde toate motivele poetice proprii artei autoarei lui, Victoria Milescu, adaptate redării percutante a unui interval toxic: anii pandemiei. Avansul temporal ne oferă astăzi necesara detașare pentru a evalua cât mai exact semnificațiile evenimentului petrecut și a aprecia la valoarea lui un document tulburător nu doar în plan estetic. În centrul cărții se situează perspectiva omului mărunt, acea „pâine a pământului” care animă universul cu prezența sa dătătoare de sens. Vocea poetului se amplifică în numele lui, debordând de asprimea justițiară a judecății morale. Se remarcă în versurile Victoriei Milescu spiritul de observație, patosul dezbaterii temei esențiale, demnitatea ființei umane. Recognoscibile (și tratate cu tragică ironie), fazele acelor timpuri de tristă amintire sunt agrementate de poetă cu îndârjite meditații pe tema vieții și a morții, a solitudinii și a claustrării, a poftei de viață înăbușite forțat.

VICTORIA MILESCU „Nu e de colo să fii contemporan cu/ această invenție colosală – o vietate nevăzută, nemaivăzută, o bijuterie în felul ei/ ucide neînarmată, doar rostindu-se/ discretă și discreționară/ generatoare de solidaritate și de singurătate” (Nu trageți în pandemie). Un vast alai omenesc defilează prin versurile Victoriei Milescu, la distanță, desigur, și fugitiv (siluete de medici, vecini, vârstnici, cerșetori, infirmi, curieri de la Glovo, oameni ai străzii), un întreg reflux social copleșit, izolat de restricțiile depășite numai de natură: „vara fierbinte a trecut granița fraudulos/ înflorind teii, salcâmii, zambilele” (În intervalul instituit). Revine, în numeroase poeme, spectrul ubicuu al extincției, memento necruțător. Întâmplările, oricât de anodine, răsfrâng dereglarea generală, „configurația noii schizoidii”, abaterea de la umanitate adăugată malefic fundalului suferinței inevitabile. Duioșia își află acum reazem în jocul cu porumbeii sau în frumusețea spațiilor îndepărtate – lacul, stelele, locurile sfințite de amintire. Situația nou creată împinge rezistența individului dincolo de limite și-l provoacă la exercițiul filosofic (silnic) de a cugeta la „o criză a secolului, ocazie unică, cinică,/ de-a filozofa în fel și chip” (Noi, cei care...). Eul liric este, însă, deopotrivă, împins la reflecția asupra calității inestimabile a vieții obișnuite, subminată de absurdul și grotescul abrupt intrate în scenă parcă premeditat și, oricum, pedepsitor: „stelele nu au mască/ cine va amenda universul/ că nu se conformează legilor în vigoare/ pentru protecția tuturor împotriva tuturor” (Nu mai pot să respir).

Cruzimea se instituie prea adesea ca o stare de fapt, la ordinea zilei sunt înmormântările pripite, semenii se agită, „devin violenți, se urăsc, lovesc, ucid/ pentru o vorbă, un gest evaziv/ e o sete de a distruge/ tot ce s-a înălțat cu sânge” (Toți vor altceva).

Există totuși o stenică emoție în interiorul acestui tablou monstruos: conștiința trezirii petrecute sub imperiul catastrofei („durerea te-a trezit”), plusul înregistrat în contul lirismului: „Sunt vremuri bune pentru poezie: multă nefericire, nebunie din belșug/ moarte pe săturate”.

V

Ultimul înger

Menu\ Maximinian

Ultimul înger

Editura NEUMA 2022

Editura NEUMA 2023

ggg

Apologia inocen\ei enuț Maximinian, activul poet, prozator, jurnalist și etnolog din Bistrița, își focalizează imagistica volumului său de poeme Ultimul înger. Poezii pentru cei mari și cei mici (Editura Neuma, 2023, cu o prefață de Horia Bădescu) asupra motivului angelic, mult uzitat în literatura noastră, căruia știe să-i confere o dimensiune reînnoită, plină de prospețime.

Mai mult decât o entitate celestă, îngerul reprezintă, în universul liric al lui Menuț Maximinian, printr-o multitudine de conexiuni, o imagine dintr-o cutie cu acte, un bibelou plasat pe raftul bibliotecii, dar îndeosebi o stare de spirit, prezența sacră, întrețesută în corpusul rânduielilor străvechi, vii prin repetare cotidiană. Poetul scrie cu încredere totală în eșafodajul savant, simplu și sublim, totodată, al tradiției, din care îngerul face parte, încât numeroase din versurile sale au o curgere ritualică, precum și fermitatea unor gravuri în piatră.

Expresia este lapidară, poeticitatea se degajă pregnant pe spații largi, dincolo de nivelul sintagmelor, dar simplicitatea voită nu e una superficială. Dimpotrivă, ea pretinde din partea cititorului o intrare inițiatică într-un topos impecabil alcătuit din stratificări suprapuse de milenii. Ramurile copacului fermecat, reproducând metaforic rețeaua tradițiilor, nu sunt atinse de furtunile îndoielii ori ale neliniștii. Dincolo de orice frământări și incertitudini pornite să zdruncine societatea actuală, comunitatea vizată de poet, cea a satului năsăudean, împreună cu moștenirea solemn primită de la străbuni, înaintează pe un drum invariabil drept și luminos, fără a lua în seamă oscilația vremurilor. Cu toate acestea, calea îngerului nu urmează o dinamică liniară, Menu\ Maximinian triumfalistă, căci el știe și să sufere în discreție și tăcere, pentru excesele contemporaneităţii, motiv ghicit doar, fiindcă decorul se menține atemporal: îngerul simte că „rostul lumii s-a pierdut”, încât „spatele lui/ cară oameni/ frânți de păcate” (La răscruce de gânduri), Ca dovadă a participării lui la umanitate, și el are o mamă, „care îl plânge când merge prin lume”, sau alteori devine om, cu barba „aspră și colțuroasă”. Cel mai adesea, totuşi, împrumută blândețea și chipul bunicii poetului, transmutat, ca ea, într-o existenţă-punte, capabilă să unească, prin gesturi de un cuceritor firesc, zonele de sus și de jos prin liantul amintirilor și al gestului sacral. El veghează subcerescul „așezat în pomul vieții”, alături de „Pruncul fără chip/ Nezugrăvit de pictorii lumii” (Arca lui Noe).

Cele două tărâmuri comunică, astfel, în climatul de apropiere sufletească al unei familii universale, ofrandele sunt duse din sat înspre înalt, atunci când cerurile se deschid, iar Dumnezeu își revarsă ploaia de daruri spre săteni. „Când cerurile se deschid/ De Paști și de Crăciun/ În măreția Luminii/ Văd neamurile toate/ Stând împreună/ Sfinți și pământeni/ În mijlocul Raiului/ Sub pomul vieții veșnice” (Port lumi în brațe).

Menuț Maximinian se numără printre puținii poeți care mai scriu astăzi cu atâta fervoare despre valorile satului ancestral. Atitudinea lui singulară se constituie într-un adevărat crez, care îl prinde perfect și îi justifică demersul scriitoricesc.

M

ggg

Volume Neuma

www.revistaneuma.ro

56 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Plutire §i zbor în gândul poeziei AnA dobre onfesiunea este nota definitorie a poeziei în care Romița Sărbătoarea se conotează multiplu, în repetabilitate mitică – Mălina Constantin își pune, odată cu sufletul, și speranța duminică de duminică, fundal al devenirii întru devenire, pentru ca în frumusețea care, învăluind ca o mantie protectoare eul să aibă posibilitatea conștientizării devenirii întru ființă, a trăirii lumea, o va și salva. În teritoriul poeziei își mută ea dorurile, stările, în durată, cu acceptarea senină a efemerului/efemerități. Verbele nu pentru a trăi voluptatea singurătății, condiție a regăsirii de sine, la prezentul etern (citesc, privesc) reliefează actele Eului în relație ci pentru a comunica plenar cu sine, cu ceilalți. cu acel Tu – înnăscut, propria anima, sau, exteriorizat, într-un Tu Relația Eu-Tu, Eu-Acela, asupra căreia medita Martin Buber, pe cale de a deveni Acela, în evoluția de la subiect la obiect de este prezentă peste tot, în cele 85 de poezii, reunite sub titlul Du- contemplație: „îți citesc poezii”, „te privesc”. Meditația include acum minici în (des)prindere (Editura Neuma, 2024). Metafora din titlu un lamento, un plâns al ființei care contemplă, deopotrivă, viața și concentrează întregul simbolism în jurul căruia se dezvoltă moartea: „nu de tăcere mă tem/ nici de timpul care se împresoară/ rețeaua de denotații și conotații. Reluat ca titlu al poeziei omo- tot mai mult în țărână/ ci de lacrima ta necăzută”. nime, Duminici în (des)prindere, care deschide, ca o prefață, voluSentimentul de tristețe difuză nu o doboară, căci gândul se mul, metafora relevă tema complexei relații a dezmărginește, proiectându-se în imaginea unui Eului cu Sine, cu lumea și societatea, cu Dumnezbor. Eul poetic este, acum, „ca o pasăre”, se ridică, zeu, și anunță câteva motive: zborul, plutirea, desînălțându-se, ca ciocârlia, în direcția luminii: „mă prinderea de teluric, prinderea de cer, de proridic/ după o ploaie scurtă de vară/ peste pulbemițătoarea sacralitate. Sensurile se desprind și ele, rea răzvrătită a zorilor”, pentru a se reîntoarce în dar se prind de simbolismul duminicii, zi de sine, în imensitatea profundă a sufletuluipropriu: sărbătoare, fastă, ziua de odihnă de după creație. „te găsesc înlăuntrul meu/ cocon de lumină/ și-n Este ziua meditației, a contemplației din perspectoată fragilitatea mea/ veșnicia se întrupează”. Sentiva aleasă de eul poetic care-și desfășoară prosul direcției este mereu ascendent – spre cer, sub o priul film, decupat în fotograme esențiale, care lumină nepământeană. Prepoziația sub nu sugeRomi\a M[lina Constantin surprind multiplele poziționări ale eului în roata rează subterestrul, ci realitatea eului, care stă sub timpului și în relația intrinsecă cu Tu-ul înnăscut, cupola cerului. Zborul devine, astfel, imersiune în cu Sine. Duminica este un timp auroral, căutat, sine: „mă lepăd într-o mie de ape/ mă îngădui și așteptat, un timp cu mari promisiuni pentru samă repet/ răspunzând la un nume”. Trăirea în imatisfacerea setei de completitudine: „se apropie duginarul poeziei („abia când trăim în acest poem/ minica/ și voi pretinde că totul este lipsit de sensual/ un țipăt înaintează/ în lumină”) echiimportanță/ bătătorind aceleași pietre/ către ușa valează cu trăirea în realul realului, întrucât, de la ta”. În ritmul anonimatului cotidian, duminica iese Picasso, tot ce imaginăm este real. din banal și, în balansul stării de a fi („balansând sacoșa în care am Tot ce vede și înregistrează poeta constituie fotogramele ei aruncat cheile/ peste un rest de ieri”), poeta recapitulează sec- esențiale, puse sub semnul unei mari iubiri, armonizate „ca poevențe („poate și tu ai trecut/ cu o floare la rever...”), armonizându- mele de iubire”. În acest imaginar al creației tutelate de iubire, toate le în ecuația teluric-celest. cresc – toate vertebrele ascuțite, coastele, ochii, care „se fac luntre și Spațiul („între mine și tine”) se conotează în realitatea lui punte”, pentru a vedea în aparent și esențial, dincolo de ce se vede, materială, ca un cronotop, pe care poeta îl populează cu inefabile „între stâncile din rănile acestei lumi/ care-și scurge sângele peste imagini în care își proiectează lumea pe care o poartă cu sine și tot/ precum o pasăre tăiată/ când se izbește de țărână”. Poeta însăși observarea acestor imponderabile o asociază în plutirea cu gândul are consistența spiritului („mă desprind ca o baladă/ neștiind că deasupra lumii. Eu și Tu reprezintă o unitate, poate o aluzie la Mitul sunt una cu celula dintâi/ și mă primenesc cu strai nou precum un Androginului, fiecare, animus și/sau anima, simțindu-se parte cireș/ într-o primăvară timpurie”). Sensul înaintării înseamnă asconsubstanțială a celuilalt: „....contemplând fiecare în taină/ jumă- censiune, excluzând rătăcirea în trecut: „…«te vei rătăci întottatea de umbră a celuilalt”. Lumea poetei este atinsă de aripa divi- deauna»/ îmi șoptește cineva/ de după un vitraliu// nu privesc nului, Dumnezeu s-a reîntors în creație („Dumnezeu ne îngăduie/ napoi/ de teamă că aerul/ încă nemblânzit/ prin care am trecut/ dintr-o mare iubire/ să trăim în același timp cu El), sub semnul unei mi-ar putea tăia alveolele/ pe care (ca pe niște foi nescrise)/ iubiÎnvieri, care trimite semnele sacrului peste tot. tul meu a plâns”. În această epifanie, are loc experiența lirică a poetei Romița Poeta a învățat „arta țipătului mut”, strigă în sine, pentru a-și Mălina Constantin. Dacă în relație cu lumea, sărbătoarea dumini- trezi umbrele și a le orienta spre lumina personei, și, descoperinducii e în desprindere, în relația cu sine, ea resimte confuzia stării, se pe sine, descoperă, totodată lumea, fără a ignora apocalipsa, sugerată de metafora (des)prindere, starea fiind trăită, simultan, ca așadar, fără a ignora un posibil sfârșit, acceptându-l: „umărul gol al fatalitate a relației, prindere și desprindere, momentul conținând lunii/ și poarta orașului nevăzut/ mă fac să cred că sunt fericită/ cu tine la braț/ pe această planetă grea/ uluitor de frumoasă”. Pe plaparadoxul și contradicția.

Confruntarea interioară a personei cu umbra, a conștientului neta poeziei, „planeta fragilă a luminii”, zborul e posibil, poeta și-a cu inconștientul accede spre un proces de individuare, pentru a aflat planeta. Ca un Sisif, care-și urcă zilnic povara și pe care Albert armoniza contrariile și a oferi eului speranța armoniei: „„azi stau Camus îl imagina fericit, Romița Mălina Constantin își urcă propria stâncă... cu spatele la tine”, „respir”. ggg R

C

Editura NEUMA 2024

Volume Neuma

57 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

Ochi în ochi privindu-se... eLinA AdAm Radu Liviu Dan

Zece luni tereziene

Editura NEUMA 2023

carte surprinzătoare de poezie, prin amestecul inspirat de cuvânt și imagine, emoție și culoare, un sui-generis florilegiu de cărți poștale scrise cu inima. Pentru că Radu Liviu Dan, în Zece luni tereziene, volum apărut în anul 2023 la Editura Neuma, ne deschide inima spre un topos cald și calm, dar în același timp vibratoriu, care pulsează de viață trăită și imaginată: Sibiul și cartierul de suflet, Terezian, cu ai săi măiereni. Nu puțini sunt cei îndrăgostiți de Sibiu și de nucleele lui medievale, de clădirile vechi și de celebrii ochi, scrutători ori ademenitori, din acoperișurile caselor.

Mi-am declarat, nu o dată, fascinația pentru ochii-lucarne, lăsându-mă străbătută de fluidul-fior subtil pe care centrul vechi îl dăruiește, de sute de ani, cu generozitate, fiecărui vizitator devenit mai târziu pelerin. Iar autorul acestui volum de poeme, în calitate de rezident al unuia dintre cele mai vechi cartiere sibiene, Terezian, botezat astfel în onoarea împărătesei Maria Theresia, nu face altceva decât să se lase privit de ochii misterioși de pe case ori să scoată la lumină, cu minuție și răbdare de arheolog, vestigii din toposul interior, decelând pentru noi, ceilalți, istoria, povestea, misterul.

Cartea este structurată din două părți, Premoniție (16 poeme) și În Terezian (17 poeme), fiecare ciclu fiind însoțit de o fotografie reprezentativă, restul de 19 imagini (fotografii din arhiva autorului) completând, la final, volumul.

Cunoaște-te pe tine însuți! pare a fi imboldul poetului, punctul de plecare în această călătorie plină de empatie pe care și-o asumă până la incandescență. Acesta privește lumea din jur, pe cale însoținduse cu luna, cu firul de iarbă, cu chipuri prezente ori care mărșăluiesc, fantomatic, în lumi devenite amintire. Umbrele îndrăgostirilor se revarsă ca un fluid misterios din amfore grecești, se înfiorează păstrând

O

lumi nealterate, idilice, pe care poetul le accesează în voie. Poezia este iscusință de orfevru și lucrare de arheolog care aduce din străfunduri cuvântul, dezvelindu-l, cu migală și pricepere, fiecare lovire a pietrei fiind un pas înainte către aflarea răspunsurilor. Poetul din Terezian, asemeni celui din Argos, nu se mai teme, el a fost salvat, știe că are protectori în lumile eterice, și aduce cuvântul jertfă, ca o ardere de tot.

Asemeni arheologului, el face o lucrare recuperatorie, scoțând la lumină artefacte, rememorând căi de ieșire din labirinturi lăuntrice. Poemele sale sunt o invitație la un alt fel de a vedea Sibiul, la a descoperi lumi interioare care populează acest Sibiu cu umbrele sale, pentru că, nu-i așa?, „Sibiul este cetatea umbrelor. [...] Istoria trece dintr-o încăpere într-alta fără să închidă în urmă-i uși. [...] În Sibiu timpul este reversibil.

Se întoarce mereu la ceea ce a fost înainte.

Revine. Se privește mereu pe sine. Se caută pe sine. Este un timp ciudat, un timp stăpânit de umbre.” Radu Stanca Acest citat deschide cel de-al doilea ciclul al volumului, acela care susține privirea spre toposul de suflet al poetului, cartierul Terezian. Îl acceptăm cu bucurie drept ghid pe R. L. Dan, pornind la pas, ochi în ochi privindu-ne. Ne vorbește despre oasele care stau de vorbă despre marele război, despre zidurile cetății și despre moartea care varsă sânge în Cibin. Străbatem străduțele întortocheate și urcăm trepte cu nume de aurari. În periplul nostru avem grijă să nu trezim oase adormite. Doar poezia cunoaște umbrele poetului, mărturisește, cu speranță, poetul-ghid, poetul-arheolog, iar noi călcăm pe urmele pașilor unui Alexandru Papiu Ilarian, unui Honterus, în timpane răsunându-ne muzica aceluiași, neschimbat, Carl Filtsch, visând, cu burgul, prin veacuri. Anotimpurile se succed lin, țesând tapiserii gotice, prezentul este unul abulic, mai bine ne întoarcem într-un tablou de Friedrich Miess, sau facem o oprire la ceasul din turn unde „roțile dințate ruginite/toacă secundele/ca pe un destin/în biserica veche” (ubicuu), pașii răsună cu ecou pe pavajul din pietre, sub privirile leneșe ori iscoditoare ale sutelor de ochi din „zeci de lucarne/ca în capadochia” (Hermannstadt). Astfel, „cu mâinile împreunate/tăcuți/printre casele lipite” (ibidem) simțim ca o zbatere de aripă,

sibilinică, poezia. Traversăm poduri, ne înclinăm în fața statuii albe a împărătesei, ne minunăm de cea mai frumoasă stradă, căutând, în felul nostru de recuperatori ai memoriei, să punem palma în coasta poeziei și să rostim: Este! Privindu-l cu coada ochiului pe poetul-ghid, ascultându-l cum vorbește cu emoție nedisimulată despre burgul iubit, ni se pare că este cel mai frumos măieran pentru că descrie cetatea ca pe o poezie, unde cuvintele sunt atingeri de degete tremurânde. Așadar, cu departele devenit aproape, cu inima bătând în ritmurile uitate ale trecutului, reușim să ne îndrăgostim de ruine: „cine înțelege mai bine o ruină/decât o altă ruină/de care se îndrăgostește doar iarba/ca de uitare!” (ruina), devenind o parte din cetatea în care „clopotele bisericilor vechi trezesc/istoria burgului” (cetatea). Acesta este Hermanstadt, pare a ne spune, cu o voce ce-și declină, pe de o parte mândria, pe de alta nostalgia, poetul-ghid, punându-ne în palmă câteva cărți-fotografii, cărți poștale, ca un cec în alb, mărturii ale trecerii poeziei: fântâni, ziduri vechi, biserici, turnuri, trepte și uși, ogive, ferestre și obloane cu vopseaua crăpată, porți văruite-n albastru, ori altele cu lumina scânteind pe mări, cu aburi calzi ieșind din pământul strămoșilor. Asistăm, de fapt, nu doar la o trecere prin Sibiul aproape ori departe, ci la o cartografiere interioară de maximă finețe și generozitate, pe care poetul Radu Liviu Dan ne-o oferă, lăsând să vorbească istoria, atât cea personală, cât și cea mare. Parcurgem vârste felurite, străbatem peisaje de o frumusețe nealterată și ingenuă, ne mirăm de poveștile istorisite fluid, fără sincope, poate doar cu câte o pauză necesară între respirări de o amplitudine mai mare. În Zece luni tereziene, Radu Liviu Dan ne scoate în afara timpului, ne face părtași unor lumi pline de culoare, care-și au propriul ritm pe care îl împrumută cititorului, astfel că acesta vibrează, la unison, cu gândul devenit cuvânt. În poeme concentrate ori desfășurate amplu, uneori grave, alteori ludice, Radu Liviu Dan se arată pe sine drept un poem matur, fără ascunzișuri, în afara acelora pe care cititorul este gata să le descopere singur pentru ca răsplata actului lecturii să fie, cu asupra de măsură, emoția. ggg

Volume Neuma

www.revistaneuma.ro

58 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Iubirea ca un vis infinit d[ruit unei clipe nicoLe Sere ntâlnim în volumul de debut al poetului Sandu Frunză un univers liric special, axat pe cântecul ancestral al iubirii. Poetul este preocupat, atras iremediabil, de sentimentul universal al iubirii și cântă în versul său tainele nuntirii primordiale, dar are și un cult delicat al naturii. Frumosul artistic este întrupat în poetica sa ca o stare a spiritului, ca un dar al lui Dumnezeu pentru copiii săi. Stilul său este unul ușor tradiționalist înscriindu-se însă în postmodernist, solemn, cu profunde nuanțe filozofice, religioase, chiar postromantice. Poezia lui este o poezie intimă, a eului liric, elevată și supusă unei tristeți a marilor praguri trecute prin nostalgia metaforei și emoția misterului primordial al poeziei de esență divină. Emoția profundă a versului este dozată cu maturitate printr-o îmbinare meșteșugită a cuvintelor, a figurilor de stil, a simbolurilor, ori a imaginilor artistice cu strălucirea metaforelor. Candoarea ocupă și ea un loc important în poezia semnată de Sandu Frunză și este legată de bucuria iubirii și de un fel nemijlocit al poetului de a lua contact cu lucrurile, de a contempla lumea, ca de exemplu în poezia ,,cineva ca tine” unde exultă bucuria primăverii, vieții: ,,E primăvară Cineva trebuia să mă iubească și pe mine Ce mărțișor mai frumos Pentru un om părăsit de destin rămas doar în grija lui Dumnezeu și a ta” Candoarea versurilor poate fi chiar derutantă pentru cei care o confundă cu naivitatea, căci, obiectiv vorbind, Sandu Frunză, scrie poezie, așa cum pasărea zboară, cântă, iar muzele sunt mereu șlefuite în versuri de o mare valoare poetică care contribuie fără îndoială la a umple sfera candorii poeziei lui Sandu Frunză cu o serie de note și simboluri particulare care definesc poetica ,, poetului iubirii și toamnei” Poezia lui Sandu Frunză trăiește printr-un vers care dezvăluie lectorului maturitatea poetică a autorului care călătorește în lumea tinereții fără bătrânețe... firește, cea a merelor de aur a lui P. Ispirescu!

Călătoria ,,iubirii ca un vis infinit dăruit unei clipe’’ este presărată de mituri și adevăruri etern valabile... ori de adevăruri filozofice axate pe drumul iubirii, ca un ideal poetic. Ce captivează la versul lui Sandu Frunză este, cu siguranță, vocea lirică unică, blândă și profundă deopotrivă. Mi se pare echivalentul în poezie a unei excelente lucrări în filigran. Conștiința eului liric relevă cititorilor în acest volum gândirea filosofică a autorului, în timp ce eul liric este centrul ființei din perspectiva căruia se realizează cunoașterea și acțiunea. Actualul volum militează prin versurile sale pentru un discurs poetic postromantic, de la suflet la suflet, al iubirii, experimentat mai întâi în imagism și apoi în vorticism. Talentul personal dă substanță poeziei lui Sandu Frunză prin emoții și sentimente, dar cu o conștiință obiectivă a poeziei care oferă spiritului un obiect de interogație, de anchetă, de perplexitate și cheamă irezistibil conștiința la meditație, la nostalgie. Poezia este arta sufletului și îmbracă toate culorile curcubeului poetic, numit simplu, dar atât de complex, poezie... În ceea ce privește paleta tematică a poeziei lui Sandu Frunză, temele sale preferate sunt iubirea, moartea, natura, lumea, care ne dezvăluie o sensibilitate poetică aparte, pigmentată cu frânturi existențialiste, filozofice și chiar religioase. Vedem încă din primul poem, La Sanctuar, metafore şi o construcție lirică menită să provoace la visare şi la meditaţie: La Sanctuar ,,Dacă ai privi-o, Zamolxis, și tu te-ai îmbujora

Î

Și te-ai lăsa chemat de lumina blândă reflectată De buzele ei umezite de apa băută la izvorul din preajma sanctuarului dacic’’ Și da, poetul se pierde în visarea unor himerice lumi care nasc poezia sufletului, eternul leopard al singurătății eului liric și care se înalță prin metafore precum în poema Cel mai frumos bărbat: ,,În singurătatea nopții Geamul mansardei vibrând îmi spune cu voce tremurândă de emoție că ești cel mai frumos bărbat care aduce ploaia’’ Poetul rostește parcă retoric în poemul ,,Sufletul meu fericit’’ - Susține mereu că e fericit Ca să evite să explice De ce rătăcește peste munți și văi, peste locuri pustii în timp ce te așteaptă să vii să-i fi complice în simularea bucuriei zilnice.

El fiind ,,doar de un duh îmblânzit de/ iubirea ta ca un vis infinit dăruit unei clipe’’. Poetul Sandu Frunză ne propune în acest volum o perspectivă expresionistă a versului său, iubirea este pictată în culori vii, ca un ultim ideal, cântat etern de poeți în operele lor. Poezia acestui volum își asumă rolul primordial al sacrificiului prin și pentru iubire ca un veșnic început al lumii noastre albastre. Cu această credință, poetul se demască lectorului printr-o poezie vie, blândă, metaforică, chiar erotică, dar atât de profundă în prezentarea celor două arhetipuri umane, cel feminin şi cel masculin, el și ea, carec sunt frumos prezentate în toate poemele acestui volum. Poetul Sandu Frunză desenează în poemele acestui volum o Ea, femeia iubită este înfățișată ca o taină coborâtă parcă din ,,Cântarea lui Solomon’’, frumoasa, suava, femeie iubită, femeie slăvită prin versuri nemuritoare. Ea este ființa unică în fața căreia el, bărbatul, titanul, își pleacă genunchii într-un gest simbolic, poate chiar mitic, printr-un vers dăltuit cu puterea credinciosului ce poate construi prin metaforă o nouă Grădină a Semiramidei într-un deșert contemporan răpus de nonvers, de texte nonliterare, de haos și uneori chiar de nonsensuri. Iubita ne este prezentată maiestos ca o pasăre maiastră unică a cuplului primordial, mereu așteptat, mereu căutat, de poet, cu fervoare în versurile poemului Iubita mea, mansarda era plină: ,,Iubita mea, mansarda era plină de armonia ploii care bătea în geam ...

Priveam tăcut, cum izvorai lumină Și întunericul chiar eu eram’’ Forță expresivă și nuanțele cu caracter filozofico-religios din poemul Regăsire ne dezvăluie un poet de vocație care s-a regăsit pe sine, în rătăcirea perpetuă dintre ,,mundan și divin’’, în ,,îmbrățișarea ei solară’’, firește este cea a poeziei. Regăsire ,,rătăcit între mundan și divin nicăieri nu l-am găsit pe dumnezeu mai deplin decât în îmbrățișarea ei solară din neuitata dimineață de vară’’ În toate cele 60 de poeme ale volumului său de debut, poetul ne invită să-i descoperim atât lumea realității sale cotidiene, dar și lumea lui interioară în care descoperim o lume a iubirii exprimată în poezie, care înnobilează omul, lumea, universul fiind este un balsam al dăruirii, al vieții așa cum ne spune poetul în versurile sale: ,,O încântare a cântărilor vibrând suflet lângă suflet’. ggg

Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Volume Neuma

www.revistaneuma.ro

urme §i blues iteratura este pasiunea de-o viață a colegului nostru de filială Gabriel Burlacu. Acum, după ce și-a dedicat o parte semnificativă a vieții sale carierei universitare - în științele exacte - își bucură sufletul căutând puterile sugestive, morale, spirituale ale cuvântului. Acum este timpul să-și valorifice talentul și să-și împlinească pasiunea creativă. Iată că acum, Gabriel Burlacu petrece cu folos un timp al reflecției, un popas în care sufletul său visează, rememorează, se avântă, filosofează despre raportul dintre creator şi lumea înconjurătoare, despre firescul vieții, despre rostul nostru pe acest pământ, despre ce va fi când nu vom mai fi, despre copilăria sa fericită, despre bunici, despre iubirea arzătoare, despre dorință și împlinire, despre anotimpurile sufletului. Totul se petrece într-un proces evolutiv determinat de lupta contradicțiilor interioare ale cugetului și ale sufletului său.

Scriitorul a adăugat de curând celor opt cărţi volumul de poeme Urme pe nisip apărut la Editura Neuma în acest an (2024). În acest nou volum Gabriel Burlacu oferă cititorului un tablou melancolic și nostalgic - dar în același timp cu o fină nuanță moralistă - al vieții de zi cu zi dar și al amitirilor. Poetul își asumă în chip real și cu luciditate marile teme ale omenirii: viața, moartea, iubirea, speranța, tristețea. Realitatea, cu aspectele ei vii, plină de nuanțe, este ordonată funcțional de autor prin căutarea unor noi înțelesuri în complexitatea trăirii. Atitudinea rezultată față de viață și lume este o consecință a analizei atente, minuțioase, scopul fiind evaluarea, rememorarea, păstrarea și transmiterea unor valori percepute de scriitor ca fiind importante.

Gabriel Burlacu se exprimă într-o manieră interesantă, surprinzătoare prin diversitatea temelor, a temelor care explorează un larg univers de fapte, adăugând adesea și o notă ușor ironică, ușor laconică, ingeniozitate pe care o putem găsi doar la spiritele sensibile. Am mai afirmat și repet, această notă atinge postmodernitatea într-o proporţie bine determinată de senzorialitate şi speculaţie intelectuală. Gabriel Burlacu se exprimă cu dezinvoltură, experiențele, faptele și întâmplările devin poeme împletite într-o sintaxă directă cu accentul pe sens iar reflecția urmează calea calmă și dreaptă a sedimentărilor culturale rezultate ale unor lecturi întinse pe decenii. Firea sa de om al științelor exacte este reliefată și în poezie de cuvântul care delimitează fenomenele și dă direcție ideii.

Consecvența gândirii, punctul de vedere mereu stabil, toate țin de fapt de rigoarea de care universitarul nu poate scăpa nici măcar în poezie, iar plasarea centrului experienţelor individuale drept izvor al înţelegerii şi al determinărilor sunt desigur rod al influenţelor existenţialiste. Scriitorul nu este niciodată singur în lume, el este o verigă dintr-un lanț continuu. Volumul Urme pe nisip oferă cititorului mult din ceea ce Gabriel Burlacu a adunat, un rezervor de cunoaștere și trăire, apoi transfigurarea acestui rezervor în noi configurații lirice.

L

ggg

eVeLyne croiTorU

59

Nelini§ti metafizice ntr-o atmosferă a neliniștii metafizice Petre Ioan Creţu dezvoltă în acest nou volum de poezie, blues pentru un hidrant roz, Editura Neuma 2023, un peisaj roz-cenușiu, abordează teme ce nasc mii de întrebări... Autorul pendulează între atunci, acum și cândva, dragostea, viața, moartea, coexistă sub auspiciile tristeții “despre care nu poți scrie decât din interiorul ei. Din ea nu ai nicio șansă să scapi”. În nuanţe surprinzătoare, cuvintele iau forme noi, originale, inovaţia reprezintă la Petre Ioan Crețu receptarea diferită, mai intensă a realităţii.

Poezia sa propune o nouă coerenţă a graiului, alăturarea elementelor neasociabile creând noi raporturi lingvistice. Marea majoritate a cuvintelor utilizate în construcţii şi asocieri neobişnuite sunt creatoare de imagini ce se recompun pentru a defini o stare: „plictisit și trist plimbam cu mintea/ printre mese lucruri stupide/ nu știu când și de ce/ te-ai așezat lângă mine/ când să mă uit mai atent tu deja dansai/ și s-a făcut dintr-o dată liniște și nu înțelegeam/ apoi ai plecat fluturând o eșarfă/ parcă a păcat parcă a vină.”

Poemele sunt supuse unui tratament de constrângere prin absolutizare, versul are o dinamică specială oferind o ipostază nouă, mereu provocatoare. Spirit dominat de fantezie, dar şi de drame sufleteşti care i-au jalonat existenţa, poetul cultivă conceptul sentimentului tragic, unde simţirea rănită transmite zădărnicia lucrurilor, dar oferă, în plus, împotrivirea vehementă, lupta cu muşcăturile vieţii. Poetul transformă o realitate brutală în poezie, o descompune în elemente spre a o recompune apoi într-o nouă ordine a lucrurilor, aceasta fiind recuzita sa metaforică. Investighează latura precară a existenţei umane, scoate la lumină adevăruri crude: „nu-i așa că-ți vine să te întrebi/ despre sensul existenței/ despre rostul tău de bețiv/ cu timpul irosit de zbaterea pleoapelor/ lovite de lumina rece violet/ a neonului din crâșmă?”

Stările subliminale sugerate, îmbinate inspirat, transformă poezia într-un discurs al conştiinţei, cu impresii, presentimente, stări de vis, teamă de moarte: „în sufletul meu latră un câine/ și totul se destramă. În jur/ trec curcubeie unul câte unul/ [...] se face liniște roată/ și alb se face la mine în soartă/ acum mai bate/ și moartea puternic la poartă// oare de ce zidul acesta/ crescut înalt/ e ultima mea vamă/ de care mă lovesc/ mereu cu teamă/ și nu se mai destramă/ și nu pot să trec/ stop cadru prins în ramă.” Da, stop cadru...pentru că realitatea este prea dureroasă, stop cadru pentru că timpul și timpurile lovesc fără milă în tâmpla poetului și el poate deveni echivoc, confuz chiar... Atunci, tema beției dobândește o perspectivă filosofică, cea care opune aburii eliberatori ai alcoolului neîmplinirilor, suferințelor de tot felul, efemerității omului în lume.

Poemele deznădejdii, ale beției sunt teme preferate de Petre Ioan Crețu, tratate și într-un volum anterior Reqviem pentru o roată bolnavă mintal, ele oferă perspective care au fascinat de-a lungul timpului scriitorii și cititorii, deopotrivă. Ce are, în plus, Blues pentru un hidrant roz? Îmbină dragostea autorului pentru rafinatul blues – în acordurile căruia înflorește admirația, iubirea chiar pentru eternul feminin – cu nevoia de a fi el însuși subiect al viciului beției, aceasta fiind modalitatea de a evada, măcar temporar din realitate - totul pe fundalul sordid al tavernei.

Departe de a fugi de adevărurile grave, autorul respinge compromisul, poezia sa este un strigăt al spaimei de mediocritate, fiecare fibră vibrează exasperată de întunericul în care se simte plonjând ireversibil.

Prin tot ceea ce scrie Petre Ioan Crețu este o spiritualitate sufocată de propria temniţă sufletească, din care țese pe teme de blues pentru un hidrant roz poeme care proiectează realitatea într-un orizont nou, sub semnul contradicțiilor, prin limbajul expresiv al simbolurilor.

Î

ggg

In memoriam

www.revistaneuma.ro

60 Nr. 3-4 (77-78) l2024

Alexandru Dobrescu Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu tristețe că scriitorul Alexandru dobrescu a plecat la cele veșnice miercuri, 19 iunie 2024.

Alexandru Dobrescu s-a născut pe 5 septembrie 1947, la Botoșani. Absolvent al Liceului „August Treboniu Laurian” din Botoșani, Alexandru Dobrescu a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, secția Limba și literatura română. În 2002 a obținut, la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Doctoratul în științe umaniste, cu teza Maiorescianismul în cultura română (conducător științific: prof. univ. dr. Liviu Leonte).

A fost redactor la revista Cronica din Iași: 1970-1971, redactor la revista Convorbiri literare: 1971-1990. Timp de cinci ani, în perioada 1985-1990, a fost profesor de Limba și literatura română la Liceul de filologie și istorie „Mihai Eminescu” din Iași. În anul 1990 preia conducerea revistei Convorbiri literare, în calitate de redactor-șef, până în anul 1995. Din 1998 până în anul 2000 a fost cercetător științific principal la Fundația Academică „Petre Andrei”; din anul 2000 a fost director al Muzeului Municipal din Iași. Alexandru Dobrescu a fost profesor asociat la Universitatea „Bacovia”, Bacău (2002-2004), profesor asociat la Universitatea „Petre Andrei” din Iași (2003-2004), inspector de specialitate la Casa de Cultură Iași, precum si redactor-șef al revistei Însemnări ieșene, angajat al Filialei Iași a Academiei Române, director al Institutului Cultural Român din Paris.

Alexandru Dobrescu a debutat în presa în anul 1969, în Viața studențească, an în care publică și în Alma Mater. Editorial a debutat cu versuri în volumul colectiv Coloane (Deva, 1970). A publicat peste 1.000 de cronici literare, studii, eseuri, articole în toate publicațiile culturale din România. Volume publicate (selectiv): Foiletoane, 1979; 1981; 1986; Introducere in opera lui T. Maiorescu, 1988; Ibrăileanu – nostalgia certitudinii, 1989; Detractorii lui Eminescu I, 2002, vol II 2006; Butoiul lui Diogene. Eseuri despre omul din literatură, 2003; Dicționar mitologic ilustrat, 2003; Maiorescu și maiorescienii, 2004; Corsarii minții. Istoria ilustrată a plagiatului la români. A publicat și traduceri din literatura rusă.

Prin trecerea lui Alexandru Dobrescu la cele veșnice, literatura română a pierdut un critic literar important.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Ion Vianu Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă durere dispariția sciitorului ion Vianu.

Medic psihiatru şi scriitor, Ion Vianu, fiul criticului literar Tudor Vianu, s-a născut la 15 aprilie 1934, la Bucureşti. A urmat studii de filologie clasică, iar ulterior medicina.

Format în Clinica universitară de psihiatrie de la Spitalul „Obregia” din Bucureşti, cadru didactic, Ion Vianu a emigrat în anul 1977, ca protest împotriva utilizării psihiatriei în scopuri politice. În Elveţia a practicat medicina în mediul privat. A activat în domeniul apărării drepturilor omului în psihiatrie. A publicat în străinatate articole şi studii privind istoria şi filosofia psihiatriei.

După 1990, a scris articole articole în revistele 22 și Lettre Internationale.

Ca eseist, a debutat cu volumul Stil şi Persoană” (1975, Premiul Uniunii Scriitorilor din România). Ion Vianu se numără printre autorii textelor din volumul De ce m-am întors în România, coordonat de Sandra Pralong 2010. Pentru volumul Amor intellectualis, Ion Vianu a primit Premiul Cartea anului 2010 acordat de Revista România literară, iar pentru cartea Investigaţii mateine. Amintiri a fost distins cu Premiul „Romulus Rusan” pe anul 2022.

Dintre volumele sale Introducere în psihoterapie, 1975, Amintiri în dialog, în colaborare cu Matei Călinescu, 1994, Caietele lui Ozias, 2004, Paramnezii, 2005 Vasiliu, foi volante, 2006, Blestem și Binecuvântare, 2007, Investigații mateine, 2008 Exercițiu de sinceritate, 2009 Amor intellectualis, 2010, Frumusețea va mîntui lumea și alte eseuri, 2015, Elegie pentru Mihai, Polirom, 2018.

Prin dispariția intelectualului de înaltă ținută Ion Vianu, cultura română suferă o ireparabilă pierdere.

Roman

61 Nr. 3-4 (77-78) l2024

www.revistaneuma.ro

Permanen\a iluziei...

AnA dobre etafora ferestrei, spațiu de deschidere al Eului către lume, ordonează epicul lui Constantin Cubleșan, marcându-l de un simbolism vizionar, în romanul La ferestrele Europei (Editura Junimea, 2023). Dubla narațiune se relevă nu numai în acest dublaj al epicului – realist, pe de o parte, evidențiat în povestea de viață a personajului Serafim Loga, simbolic, pe de alta, prin sensurile ce le incumbă titlul, simbolism relevant în trei contexte (pp.169, 209, 210), dar și în structurile narațiunii, în care textul și metatextul (romanul La ferestrele Europei, pe care visează să-l scrie Vasile Oiță, ziarist care moare împușcat în luptele de stradă din decembrie 1989) se întrepătrund. În cele trei contexte în care metafora ferestrelor deschise își dezvăluie, puțin câte puțin, conotațiile, există și sugestia suprapunerii realului, ca realitate concretă, context social-politic, durata în care viețuiesc și supraviețuiesc personajele, și a unui real, proiectat ca aspirație, care ia forma unui vis de creație. În realitatea concretă, marcată de maladiile social-politicului – întuneric, privațiuni, frică generalizată, o alternativă este ieșirea din timp prin creație sau prin visul de creație. Este cazul lui Vasile Oiță, personaj simbolic, care, atins de boala trupului – poliomielita, se simte încarcerat și de boala contextului – comunismul. Efortul lui, zeitate înlănțuită de condiționările istoriei, se îndreaptă spre găsirea unei soluții existențiale – prin iubire sau prin creație.

Negăsind-o în viață, căci infirmitatea îi închide drumul spre împlinirea prin iubirea pentru Maria Luțaș, o femeie decăzută, superficială, trimițând la iubirea lui Toulouse-Lautrec pentru Marie-Clementine Valadon, cu aceleași date de personalitate ca Maria, Vasile Oiță visează să stăpânească realitatea prin ficțiune, proiectând un roman, La ferestrele Europei, despre care îi confesează lui Serafim Loga: „Dacă am să scriu vreodată un roman despre ziua de azi (...), am să-l intitulez: LA FERESTRELE EUROPEI. Și am să scriu despre cum stăm noi aici, pe după perdele, cu lumânările stinse, și ne uităm afară, în stradă, fără să avem curajul, în fine, să deschidem geamurile să intre aerul curat de acolo. Trebuie să aprindem și noi lampa, să se vadă că și aici

M

trăiesc oameni adevărați, bărbați voinici, capabili de schimbare. Nu vezi, frate Serafime, cum stau toți, la toate ferestrele Europei, și se uită spre noi așteptând să facem ceva, la rândul nostru? Să ne ridicăm fruntea... Nemții au dărâmat zidul Berlinului, e un început. Și noi trebuie să dărâmăm zidurile noastre...”.

Realitatea se răzbună pe el, luându-i posibilitatea de a concretiza visul de creație. La final, derulând imagini cu el, lui Serafim Loga îi revin în memorie spusele acestuia: „«Vezi? Acum s-au luminat toate ferestrele Europei. Mii de oameni ne privesc de acolo... Cu alți ochi... Trebuie să-i privim, la rândul nostru, cu alți ochi...» Așa ar fi fost să înceapă, cu siguranță, romanul pe care Vasile Oiță își dorea să îl scrie...”.

Simbolismul se clarifică în sugestia relației dintre om și timpul său, istoria în care i s-a dat să trăiască. Fereastra devine acum spărtura în zidul cercului strâmt, pandant al metaforei lui Mircea Eliade – țara sub comunism, văzută drept casa fără uși și ferestre. Prin curajul lor, oamenii au reușit să taie o fereastră în zidul de închisoare și să se deschidă spre lume. Personajul-narator preia visul lui Vasile Oiță, un erou al Revoluției din decembrie 1989, și-l concretizează, mai întâi, virtual, în gând („Ridic privirea mai sus, peste geana închisă a orizontului și, deodată, am senzația că văd nenumărate ferestre iluminate, întoarse toate cu fața spre mine. E o iluzie?... E o certitudine?... Oricum, știu că ferestrele Europei sunt deschise spre noi, așteptând să ne vadă ieșind la lumină, din lunga, prea lunga noastră noapte nedormită...”), apoi, concret, în apele cuvântului în romanul La ferestrele Europei.

Cele două părți ale romanului: prima parte, Strada Arini, a doua, Parc, lasă impresia unei proze clasice, cu narare intersectată de perspectivele narative – subiectivă, prin narare la persoana întâi de către un personaj-narator, Serafim Loga; obiectivă, prin narare la persoana atreia de către un personaj-reflector, astfel, încât prezumția de relativitate a faptelor se menține pe tot parcursul narațiunii.

Formula narativă – confesiune a personajului-narator, aflat într-un moment de răscruce al vieții sale – concedierea de la ziarul la care lucra din cauza interpretării

distorsionate a reportajului în care ficționalizase un caz de corupție, de abuz în serviciu, este asemănătoare cu aceea din Cel mai iubit dintre pământeni, cu precizarea că Serafim Loga nu este închis, chiar dacă într-o închisoare trăiește și el. Deși cronotopul nu este precizat, există, totuși, indici temporo-spațiali care sugerează ultimul deceniu, anii ‘80, ai comunismului, romanul finalizându-se cu momentele Revoluției din decembrie 1989, când s-a creat iluzia deschiderii ferestrelor către Europa, către lume.

Serafim Loga trece din labirintul socialpoliticului, se confruntă cu eșecul în profesie și în viață, prin divorțul de Letiția. Secvențele de viață sunt tipice pentru un intelectual în perioada comunistă. Calitățile lui ca om, ca intelectual – profesionalism, dăruire, talent, loialitate, lupta pentru adevăr, devin, într-o lume dominată de minciună, de mistificări generate de grupuscule ahtiate de putere, coterii, corupție, clientelism, nepotism, non-calități care-l condamnă în ochii puterii comuniste, stigmatizându-l ca individ periculos. Avatarurile lui pe fondul sugerat al unui cronotop atins de un alt delir al istoriei ating un maximum al iluziei pe fondul mișcării din decembrie 1989, moment care-i deschide fereastra spre un alt destin: „Spre redacția noului ziar”. Este un drum spre această țintă precisă, dar și spre un nou viitor, așteptat ca manifestare a triumfului binelui asupra răului.

Nota dominantă a romanului lui Constantin Cubleșan, scris în 1992, definitivat în 2023, rămâne optimismul. Cei 30 de ani de la prima versiune, cu finalul optimist, sugerat de privirea ascensională a personajului („Ridic privirea mai sus...”), la momentul 2023, conțin, în subsidiar, trecând din planul narațiunii în cel al receptorului, și tristețea deziluziei. Lumea nu a devenit mai bună, este aceeași dintotdeauna, iar pentru om, întrebarea fundamentală rămâne aceeași: Cum trăim?...

ggg

Roman

62 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

La o cafea cu fantoma Verei Renczi AdriAn Țion omanul Ralucăi Pavel Cu mâinile celeilalte ne aruncă, ex abrupto, în „ceața vorbitoare” a analizei psihiatrice, întreținută dialogal ca mister al feminității vulnerabile, maladive, căzută în angoasa criminalității iminente. Fără să fie un roman polițist, crima virtuală și cea efectivă planează asupra psihicului eroinelor ce nu contenesc a se analiza reciproc după o întâlnire în cadrul unei ședințe de spiritism. Figurând ca mentor spiritual sau chiar alter ego al tinerei Sophia, îndrăgostită pasional de Lucas, fantoma Verei Renczi, prezentată ca celebră criminală în serie, pune stăpânire pe viața interioară a Sophiei, îndemnând-o în cele din urmă la crimă. Sinopsisul pare simplu în plan strict concret, fără ramificații metafizice. Dar punerea în pagină, dexteritatea și vraja scriiturii dau amplitudinea necesară unui roman psihologic de certă valoare.

Cartea a primit Premiul pentru roman al Editurii Fundației „Ion D. Sîrbu” din Petroșani în 2019 și marchează un succes personal al scriitoarei Raluca Pavel, doctor în sociologie, profesor universitar, expertă pe teme de criminologie și devianță socială. Romanul poate fi privit și ca o aprofundare prozastică a unui studiu de caz focusat pe gelozia patologică. Poetul și eseistul Dumitru Velea, referent, nu ezită să aplice o anamneză amănunțită eroinei schizoide în studiul introductiv intitulat Romanul Ralucăi Pavel sau Sophia sub invazia inconștientului. Interpretând psihologia personajului prin prisma „asimilării inconștientului” a lui C.G. Jung, Velea pune în evidență abilitățile scriitoarei de a sonda în abisurile spiritului uman. Despre reala Vera Renczi, Văduva Neagră a României din anii ’20 - 30‘, care a otrăvit 35 de bărbați, inclusiv pe soții și fiul ei, autoarea romanului spune că avea cunoștință încă din anii studenției. Intenția mărturisită a fost aceea de a o readuce în atenția cititorilor. Felul în care o face însă este total diferit față de o simplă și banală biografie cronologică. Compoziția romanului conține datele unei ficțiuni remarcabile, dincolo de orice suspiciuni privind presa de scandal sau genul policier. În postfața volumului, Iulian Chivu apreciază că romanul e scris „după rigorile și în limbajul impresionismului postmodernist, colorat

R

cu moderate inserții de sintagme exotice pentru defulări de năduf și de uimire nudă”. El (romanul) „este dublat de o știință cultivată a scriiturii: trei capitole numite simplu Vineri, Sâmbătă, Duminică”. În aceste trei zile de dialog cu fantoma răvășitoare a Verei, femeia-monstru atinsă de schizofrenie, se desfășoară întreaga zbatere sufletească a Sophiei, după ce iubitul ei Lucas, idealul suprem în iubire, pleacă în turneu cu trupa sa la Alexandria unde are un concert. El (eroina îi spune Lu) este însoțit în călătorie de Cristina și de Elena, fosta iubită a lui Lu. Carla, prietena Sophiei, o sună și o informează despre aceste însoțitoare. Altfel spus, pune jar pe foc. Astfel că relația de trei ani cu Lu este amenințată. Suficient ca în sufletul Sophiei să se aprindă flacăra geloziei morbide, patologice. Iată că, pe lângă biografia sumbră a Verei, i se construiește și Sophiei, în paralel, o identitate socială viabilă, existentă în relații de grup, și este schițat profilul unei îndrăgostite care afirmă cu patimă și naivitate despre Lu: „ne suntem icoană unul celuilalt”. Ea crede în iubirea absolută și orice deviere de la acest ideal o zdruncină sufletește. Autoarea cărții tratează cu precauție etapele înfiripării geloziei și repercusiunile acesteia.

Pentru bărbații uciși de Vera autoarea atașează scurte descrieri caracterologice iar pentru Lorenzo, fiul ei, insinuează mai întâi gelozia mamei posesive, apoi inces-

tul, pentru a preciza în final că moare la 12 ani din cauză că a confundat zahărul cu arsenicul. Se pare că Lorenzo bănuia grozăvia halucinantă că mama sa și-a omorât bărbații și avea o colecție de cadavre în pivniță, ceea ce nu exclude o undă de intenție de reducere la tăcere a fiului. Spre a accentua durerea mamei-monstru, autoarea apelează la imaginea pictată a Strigătului lui Edvar Munch, emblemă vizuală a disperării. Sadismul, maleficul sunt încorporate în Vera. Când era mică, tatăl sever o bătea și ei îi plăcea. O motivație a comportamentului ei violent fașă de bărbați este și absența tatălui. Cel pe care îl credea tată a părăsit-o pe mamă și suferința acesteia a marcat-o definitiv. Mai târziu, Vera are tot mai multă încredere în feminitatea și senzualitatea ei. Totul la ea era carnal și posesiv. Când iubitul ei Josef a înșelat-o, l-a otrăvit cu arsenic. Orgoliul ei exacerbat nu admite să fie înșelată în amor și acționează în consecință. Bărbații trebuie pedepsiți pentru infidelitatea lor și așa s-a întâmplat cu bărbații necredincioși din viața Verei Rencz.

Autoarea romanului Cu mâinile celeilalte împletește abil destinele celor două femei cu accent pe personalitatea dominatoare a Verei, cea care trezește demonii răzbunării și face să țâșnească „lava inconștientului” în stare să întunece mințile și să îndemne la crimă. ggg

63 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Studii §i articole www.revistaneuma.ro

Maria Vaida §i lecturile ei elective monicA GroSU ărțile Mariei Vaida se așază, feminin, sub semnul liniștirii, după un zbucium îndelung, mocnit, dureros, precum își găsește limanul protector o apă învolburată de vânt.

Scoțând din umbrele timpului figuri și evenimente, autoarea încearcă să le poziționeze în lumina cuvenită, să le aștearnă pentru vecie în locul binemeritat, să le evidențieze valoarea, însemnătatea în timp, ca și marca specifică fiecăreia. Formația de istoric literar nu se dezminte, căci nevoia căutării adevărului în istoria noastră recentă, în poveștile de viață pe care le poate reconstrui din mici piese de puzzle, rămâne dominantă și copleșitoare prin pasiune, talent și conștiința responsabilității față de înaintași. Domeniile spre care își îndreaptă atenția cercetătoarea sunt variate și ele cuprind poezie, proză, studii de istorie culturală, studii de psihologie și sociologie, biografii, antologii, documente de arhivă etc. Și, cu deplină asumare și încredere în supremația adevărului, Maria Vaida reușește să creioneze tot felul de biografii cu tâlc, apelând nu numai la documentul scris, ci și la memoria colectivă, la mărturiile unor supraviețuitori sau urmași, ale căror depoziții devin extrem de prețioase prin autenticitatea și ineditul lor.

Unele secvențe tragice sau tenebroase ale trecutului sunt scoase la iveală pentru a se înțelege mai bine contextul unor ani, unor regimuri sau conjuncturi, adeseori nefavorabile istoriei și culturii române. Din faldurile bogate ale acestora, autoarea extrage exemple memorabile pe care le aduce în lumină, înnobilându-le cu semnul datoriei și al recunoștinței. Un topos recurent și oarecum neobișnuit îl constituie cimitirul, loc de veci al celor mulți, ca și al celor aleși să însemne ceva pentru neamul lor. De aici își începe autoarea periplul spre trecut, ca într-o anamneză necesară a „istoriei de lângă noi”.

După mai multe volume de critică și istorie literară, după studii importante dedicate lui Gheorghe Pituț sau lui Yvonne Rossignon, ca și după câteva volume de versuri, Maria Vaida ne supune atenției aceste Lecturi elective (Editura Casa Cărții de Știință, ClujNapoca, 2023), în care adună studii și articole, publicate în ultimii ani prin reviste literare din țară, precum „Tribuna”, „Vatra veche”, „Tabor”, „Familia”, „Discobolul”, „Pro Saeculum”, „Astra clujeană” etc.

Definite de acuratețea informației deținute și de un acut echilibru, aceste mărturii sau analize împletesc istoria unor locuri, personalități, destine cu istoria mare, în care își găsesc rostul și liniștea postumă. Pentru toate acestea, Maria Vaida consultă presa vremii, aducând mereu dovezi convingătoare și luând pulsul evenimentelor, în conformitate cu ecoul lor în epocă.

Grupată pe trei paliere, cartea Mariei Vaida însumează studii și analize hermeneutice ale unor cărți de proză sau poezie, însă, impregnate cu varii referințe despre însemnătatea unor locuri. Între acestea, Cimitirul din Mănăștur constituie un punct-cheie al unor investigații la răscrucea vremurilor. De la amănunte biografice, la observații arhitecturale sau reținute de memoria colectivă, acest topos sacru coagulat în jurul unei Biserici, Adormirea Maicii Domnului, amprentează prezentul cu amintiri, căutări, enigme ce se doresc dezlegate, dar, mai ales, colorează atmosfera orașului de pe Someș: „Câteva locuri celebre erau pe vremuri în Vechiul Mănăștur, cum ar fi Căuăcia, unde meșterii făceau potcoave, securi, rafturi

C

(cercuri) pentru roțile de la căruță. Pentru că mulți localnici aveau cai, veneau des cu ei la potcovit, iar meșterul știa cum să-i facă buni de tracțiune. Tot pe strada Câmpului (Mezei Uțo) se găsea Bolda, un fel de magazin universal, de unde oamenii luau pâinea pe cartelă pe vremea comunismului. Pe aceeași stradă pe dreapta era Leagănu, unde se găsea și o farmacie, deservită de medici devotați.

Frizeria nu era cu firmă la stradă, dar toată lumea se tundea la Iov. Mereu aglomerată, frizeria era o poiană a lui Iocan, pentru că aici stăteai la rând, dar auzeai povești de viață fascinante. Peste drum de Calvaria funcționa Căminul pentru orfani sau proveniți din familii nevoiașe cu mulți copii. Apoi, în afară de biserica din deal, în vechiul Mănăștur era și un loc mai profan, o crâșmă, numită 35... Pe vremea aceea, focul se făcea cu lemne, iar apa se lua de la vezetic, lumina se asigura cu lămpile cu petrol (fotoghin). Mulți dintre cei care au trăit în vremurile acelea dorm somnul de veci pe deal, lângă Biserica Adormirea Maicii Domnului. Urmele trecerii lor prin lume sunt faptele lor și crucile de piatră sau marmură de pe morminte, ori întâmplările hazlii pe care memoria colectivă le-a perpetuat, căci mănășturenii sunt oameni cu simțul umorului.”

Pornind din acest loc, se reface invers traseul unor personalități ce își dorm somnul de veci pe dealul din Mănăștur, însă istorisirile nu se opresc aici, ci explorează și alte zone. Frumoase medalioane închină Maria Vaida unor nume remarcabile ale Clujului, precum profesorul Aurel Sasu, pictorul Gheorghiță Vasile, baritonul Vasile Bărbieru, inginerul Ioan Borza și alții. Emoționante sunt paginile scrise despre ilustrul rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, profesorul Florian Ștefănescu-Goangă, închis la Sighet mai bine de cinci ani, fiind acuzat că a făcut parte dintr-un guvern burghez, căci, după lege, rectorii universităților românești erau și membri ai guvernului. Rector între anii 1930-1940, Florian ȘtefănescuGoangă a fost întemeietorul școlii de psihologie clujene, a coordonat zeci de volume de studii și cercetări psihologice, a înființat Revista de psihologie a Institutului de Psihologie și, mai ales, a înțeles misiunea socială a universității, angajând oameni competenți.

La fel de impresionantă este și mărturia despre destinul tragic al comandorului aviator Ioan Dicescu, erou al Celui De-al Doilea Război Mondial, mort în condiții suspecte și dormindu-și somnul de veci într-un cimitir al Clujului. Relatările fiicei sale Mircela Niță, care trăiește în străinătate, întregesc povestea unui destin excepțional, despre care suntem datori să vorbim. În continuare, drumul către Cuvânt se realizează prin lecturi și scrieri despre insula dispărută, Ada Kaleh (trilogia lui Ilie Sălceanu), despre exilul românesc (Yvonne Rossignon), despre Martiri bihoreni ai Marii Uniri (volum coordonat de Ioan Degău și Ioan Laza) sau despre o serie de volume recente aparținând unor autori precum Mircea Gheorghe Abrudan, Mihai-Octavian Groza (tânăr cercetător de la Sebeș-Alba, autorul unor cărți de mare curaj, cum le numește autoarea), sau Horea Porumb. Ca un atent privitor al fenomenului literar contemporan, Maria Vaida întâmpină cu analize echilibrate și volumele unor colegi de breaslă (Sorin Grecu, Cristian Bădiliță, Adriana Weimer ș.a.), asigurând lecturilor elective deschiderea spre celălalt, spre ființa aproapelui, conform ideii că „existența criticului este o existență împreună”. ggg

Cartea de filosofie www.revistaneuma.ro

64 Nr. 3-4 (77-78) l2024

C[l[torii ale sinelui c[tre autenticitate ion cordoneAnU tiam din vremea liceului, când începusem să citesc filosofie, de recomandarea adresată începătorului, purtând cu sine, în subtext, am spune, dorința de a-l elibera de exigența unui program, a unei liste de lecturi, a unei metode sau sistem: în filosofie se poate intra prin orice carte sau orice autor; cu alte cuvinte, importană este mai întâi dispunerea și căutarea de ordin personal, așezarea pe cale. Cartea lui Sandu Frunză, Căutarea autenticității în era digitală. Eseuri despre poezie, filosofie și spiritualitate (Editura Eikon, București, 2023), ilustrează cu asupra de măsura tocmai această idee: nu e musai să intri în filosofie fiind în căutarea unui sistem, condiția necesară este una singură – aceea a autenticității. Această singură exigență sau, într-o analogie cu limbajul noician, această închidere care deschide, prezentă în textele care constituie volumul lui Sandu Frunză, recuperează sensul originar al filosofiei așa cum era înțeleasă și practicată de Socrate, fiind reflectată în chiar denumirea acestei preocupări atât de omenești, căci filosoful este cel care iubește și caută înțelepciunea. Sandu Frunză anunță această pre-dispunere chiar în titlul cărții iar cititorul care dorește să-și clarifice raportul cu sine în vederea dobândirii autenticității, este invitat să o facă pe trei căi: poezia, filosofia și spiritualitatea. Profesorul Frunză asumă, încă din Cuvântul introductiv, acest miez tare al filosofiei – sau, mai degrabă, al filosofării – pentru a-i propune cititorului șase eseuri care constituie un „puzzle imaginar în care fiecare se pune pe sine cu propriul său chip, cu propriile întrebări și răspunsuri, cu propriile sale căutări ale căilor care pot duce la aflarea autenticității” (p. 11).

Ideea atât de dragă și plină de sens pe care profesorul Funză o dezvoltă în altă parte*, „câtă tehnologie, atâta filosofie”, este reluată și dezvoltată aici sub forma „avem nevoie în viața noastră de atîta poezie, spiritualitate și filosofie cîtă tehnologie pătrunde”. Ea constituie firul care leagă și dă unitate studiilor prezentate în volumul Căutarea autenticității în era digitală și trebuie înțeleasă ca standard de viață pe care autorul l-a exprimat și cu alte ocazii: „datorită dezvoltării noilor tehnologii ale comunicării, dacă vrem să recuperăm ființa umană, cea aflată mereu în criză, avem nevoie de atâta tehnologie, câtă filosofie lăsăm în viața noastră. Acesta ar trebui să fie standardul nostru de viață” (Conferința intitulată „Comunicarea ca mod de viață în era digitală” a fost organizată de Școala Doctorală de Istorie și Centrul de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir” ale Universitatea din Oradea, 11 mai 2022).

Această cale esențializată de profesorul Frunză începe de la – și se încheie cu – întâlnirea cu sinele aflat în căutarea autenticității. Convingerea autorului este că fiecare ființă umană are la îndemână formele prin care autenticitatea poate căpăta sens și consistență, odată ce are lor întoarcerea spre temele și preocupările care se adresează umanității sale. De aceea, în opinia autorului, într-o lume a tehnologiei, tehnologiile sinelui re-

Ș

* Sandu Frunză, Comunicare și consiliere filosofică, (București: Eikon, 2019), 7; Sandu Frunză, „Philosophical Counselling, Personal Brand, and Social Networks in the Digital Era”, Synthesis Philosophica, vol. 36, No. 1 (2021): 39-54.

prezintă „îngemănarea preocupărilor legate de tehnologie cu creativitatea ce vine dinspre poezie, spiritualitate și filosofie”– de aici, fiind așteptată o nouă deschidere a ființei umane spre sferele metafizice ale regăsirii de sine (p. 12).

Primul eseu inclus în carte (În căutarea autenticității. Filosofie și poezie...), dincolo de așezarea personală, pune în lumină una din presupozițiile heideggeriene despre limbă, dar reinterpretată: revelarea ființei devine în expresia profesorului Frunză formă de integrare, modelare și depozitare a sacrului iar poezia și filosofia moduri ale unei conștiințe simbolice adecvate la cotidian, deci moduri de viață. Ne amintim, așadar, cum cei vechi înțelegeau astfel filosofia și, pentru a face un arc peste timp, cum, după Heidegger, „în chip poetic locuiește omul”. Conștiința astfel re-construită/re-așezată ar fi, o spune Sandu Frunză cu claritate și convingere, capabile să intre în logica trăirii unei vieți autentice adecvate lumii erei digitale.

Eseul dedicat valorificării ontologiei sacrului propuse de Mircea Eliade pune în lumină tensiunea dintre experiența sacrului și era digitală. Profesorul Frunză pleacă de la premisele dezvoltate de Eliade în teoria sacrului și susține că în comportamentul omului care trăiește în lumea tehnologiei digitale se convervă și se manifestă modul de gândire specific lui homo religiosus. Principiul din spatele acestei observații este acela că sacrul, ca element constitutiv al conștiinței, reprezintă fundamentul care generează organizarea existenței în totalitatea ei. Or, plecând de aici, Sandu Frunză dezvoltă o veritabilă cheie de interpretare a manifestărilor omului digital: 1. Putem vorbi de o filosofie a sacrului ca depozitară a nevoii de sens, semnificație și autenticitate a omului digital; 2. Simbolistica centrului și situarea în lumea reprezentată ca rețea funcționează ca structuri simbolice responsabile pentru modul de manifestare a omului în lumea digitală; 3. Situarea în spațiul virtual și valorificarea lui ca spațiu sacru reprezintă o tendință dominantă a omului actual și se datorează unor premise arhetipale; 4. Putem înțelege módele recente construite în jurul unei filosofii motivaționale ca ilustrare a nevoii de mituri și povestiri centrate pe experiențele sinelui în spațiul virtual. Fin hermeneut, Sandu Frunză observă că reconstrucția în termenii ontologiei sacrului a modului în care omul contemporan se situează în realitatea virtuală relevă forme complexe ale tendinței de transcendere care ilustrează nevoia omului de a controla ritualic accesul la realitate.

Spiritualității în sensul larg acceptat într-o societate desacralizată îi este rezervat eseul Tehnici meditative în căutarea echilibrului și autenticității, în care autorul constată că, pentru omul occidental, tehnicile de meditație de inspirație orientală au devenit instrumente cotidiene utilizate în plan personal, profesional sau relațional, având ca scop dezvoltarea personală. Apărute în societăți arhaice non-europene, aceste tehnici sunt asumate inițiatic de omul societății de consum din dorința recuperării echilibrului interior și a câștigării autenticității personale și cu scopul îmbunătățirii vieții cotidiene, dovedindu-și eficacitatea prin practicarea lor în diverse planuri ale existenței și reunificarea celor patru dimensiuni ale existenței umane, fizică, socială, personală și spirituală (p. 90). ggg

65 Nr. 3-4 (77-78) l2024

Cartea de filosofie www.revistaneuma.ro

Două capitole mi se par de o importanță majoră pentru contribuția referitoare la rolul filosofiei în lumea secolului 21 și a dimensiunii aplicative a acesteia: cel referitor la consilierea filosofică înțeleasă ca instrument util pentru căutarea autenticității în viața cotidiană și cel referitor la Inteligența culturală, Inteligență spirituală și consiliere în era IA. Sunt cunoscute preocupările profesorului Frunză în planul consilierii filosofice și abordarea sa din perspectiva practicii filosofice. Voi reține din primul capitol doar două aspecte, după părerea mea importante, pentru înțelegerea contribuției pe care filosofia o poate avea astăzi: mai întâi, convingerea de la care pleacă autorul în construcția propriei metode de practică a consilierii filosofice, aceea că ea se constituie într-un răspuns la sentimentul crizei pe care o trăiește omul contemporan într-o lume desacralizată; apoi, importanța pe care Sandu Frunză consideră că trebuie să o aibă iubirea în înțelegerea problemelor existențiale și în soluționarea diverselor crize cu care se confruntă clientul, importanță care, pentru cel care scrie din perspectiva practicianului, este evientă în toate dimensiunile condiției umane. În capitolul referitor la Inteligența culturală, Inteligență spirituală și consiliere în era IA, după clarificarea unor aspecte de ordin teoretic, utile dezbaterii, autorul orientează analiza către sfera de aplicabilitate a consilierii filosofice în direcția provocărilor aduse de IA, a leadership-ului (filosofie managerială, filosofie a succesului) și a diversității culturale. În discuția referitoarela leadership, Sandu Frunză afirmă că, prin apelul la consilierea filosofică, liderii își dezvoltă gândirea strategică și capacitatea de abordare a provocărilor cu care se poate confrunta o afacere. Consilierea filosofică contribuie în managementul organizațional și al comunicării organizaționale, valorificând eficient rezultatele științelor preocupate de problema inteligenței. Cu această ocazie, autorul constată că „dezvoltarea Inteligenței Culturale se pretează abordărilor specifice practicilor filosofice” (p. 154), deoarece, conform autorilor de referință, ea este singura abordare a leadersip-ului intercultural înrădăcinată în mod explicit în teoriilor contemporane ale inteligenței.

Definiția consacrată a conceptului de Inteligență Culturală cu care Sandu Frunză lucrează și își dezvoltă tezele este: „capacitatea de a funcționa eficient în culturile naționale, etnice și organizaționale”. Prin urmare, ea reprezintă un mod de gîndire și de acțiune și are mereu în fundal o perspectivă pluralistă asupra situării individului față de sine și față de ceilalți, fără a fi caracteristică unei culturi, poate fi învățată, asumată și practicată în orice mediu multicultural sau intercultural (p. 147). Această definiție îi oferă autorului posibilitatea să considere că „cultivarea Inteligenței Culturale este parte a unui asemenea program de recuperare a propriei noastre umanități prin străduința constantă de a intra în dialog și a crea o platformă de conviețuire armonioasă cu cei care, deși sînt atît de asemănători cu noi, ne

apar ca diferiți. Putem accepta că noile tehnologii ne pun în fața unor creații foarte inteligente, pe care am putea să le percepem nu doar ca pe o alteritate de un tip cu totul special, ci și ca pe o amenințare. Însă, marile provocări cărora trebuie să le facem față în mediul profesional sînt, în continuare, cele ale interacțiunilor cu ființe umane care aduc propriile lor experiențe în contextul relațiilor de muncă și în interacțiunile cotidiene. De aceea, trebuie să acordăm o importanță sporită diferențelor culturale, din perspectiva fiecărui angajat în parte, dar mai ales din perspectiva asumării Inteligenței Culturale de către liderii formali și cei informali ai organizațiilor” (p. 149-150). De pe poziția teoreticianului și a practicianului deopotrivă, profesorul Frunză exprimă aici convingerea fermă conform căreia putem face față provocărilor pe care le aduce în viața noastră Inteligența Artificială prin dezvoltarea Inteligenței Culturale și a Inteligenței Spirituale.

Am rezervat finalul acestui text pentru a remarca tema iubirii pe care Sandu Frunză o pune în legătură cu existența ființei umane în societatea de consum. Poate că, la prima vedere, pare o alăturare nenaturală, dar autorul reușește să pună în valoare valențele complexe ale unei dimensiuni atât de specifice omului, chiar prin raportarea la un context în care am putea considera că ne-am adaptat cu oarecare succes. Într-o societate atât de conectată, structurată și dominată chiar de diverse forme de comunicare, ce s-ar mai putea spune relevant despre iubire și cu ce ar putea să contribuie reflecția în legătură cu ea?

Sandu Frunză este aici categoric și în cuvintele sale doresc să închei această scurtă referință la carte: „Celebrarea iubirii invocată în comunicarea comercială vizează un registru persuasiv care pune în valoare tot ceea ce este semnificativ din punct de vedere al condiției umane. Indiferent de maniera în care vor evolua ființele umane în era digitală, iubirea va da mereu conținutul cel mai de preț în căutarea autenticității” (p. 15).

Despre o carte apărută cu ani în urmă, în care un alt autor propunea, la fel, trei călătorii (prin poezie, teologie și politică), scriam că nu te poţi angaja în aceste călătorii decât dacă nu mai ai altceva de făcut. Același lucru îl cred și acum, scriind despre cartea lui Sandu Frunză, Căutarea autenticității în era digitală. Eseuri despre poezie, filosofie și spiritualitate: lectura acestei cărţi o poți face numai dacă te opreşti din alergarea cotidiană şi aşezi între paranteze, temporar, lumea – este exerciţiul pe care îl face cu sine nu doar un cititor și iubitor de filosofie, ci oricine care caută să se instaleze și să vieţuiască acolo de unde se poate vedea mai bine totul: în sine.

Acum, ca și atunci, consider că este esențial ca exerciţiul lecturii unei cărţi de această factură să fie înţeles ca o călătorie în trei trasee, în care faci un ocol pentru a reveni în locul de unde ai plecat dar cu un câştig, cu ceva adăugat la fiinţa ta. ggg

Studii critice

66 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

N. Manolescu §i G. C[linescu viziuni asupra poeziei lui Arghezi SUndUz cUrTSeiT entru criticul Nicolae Manolescu ceea ce îl deosebește pe Tudor Arghezi de ceilalți poeți, constă în faptul că acest scriitor, are capacitatea absolută de a se folosi de toate laturile instrumentului poetic, astfel că el reușește cu ușurință, să despice toate ramurile poeziei din același trunchi, precum ramurile unui copac. Cronologia poemelor, ne demonstreză faptul că poeziile lui sunt asemănătoare cu cele ale lui Mihai Eminescu, de pildă, volumul Cuvinte potrivite 1927, se deschide cu cea mai faimoasă artă poetică.

Dacă pentru Manolescu poezia Testament este o prefacere „a realității în cuvânt“, ca un loc de a potrivi cuvinte, pentru G. Călinescu, această artă poetică, redă „sentimentul de oscilare materială între două lumi cu densități deosebite“, apărută ca o estetică făcută din ,,veninuri“, „înjurături“, în care perspectiva cosmică constituie un element al poeziei argheziene și precum N.Manolescu, este de părere că că intrumentul principal este ,,reprezentarea germinației“. În viziunea lui Manolescu, motivele religioase apar de timpuriu în creția lui Arghezi, adaptate fiind după stilul gospodăresc și domestic, ex.: ,,Casele adunate ca niștre urcioare“. Prin volumul Cuvinte potrivite, Manolescu descoperă în Arghezi o latură blagiană din punctul de vedere al topicii, de exemplu în poezia Duhovnicească, ilustreză imaginea paradisului în destrămare, unul domestic, tipic arghezian, dar atins ,,de același miros fără leac“.

Arghezi are mai degrabă certitudinea inexistenței lui Dumnezeu, decât certitudinea existenței, fapt constatat și de criticul Nicolae Balotă, E. Lovinescu ș.m.d., însă în viziunea lui Manolescu, Arghezi este genial atunci când ,,zugrăvește“ pământescul, degradatul și inertul, și nu atunci când evocă divinul.

Revenind la G. Călinescu, acesta are un punct de vedere inedit asupra poeziei argheziene, afirmând că dacă biserica și iconografia evocă ,,putrefacți cu viermi“, este din cauza faptului că ,,în această lume măruntă a descopunerii, ea intruiește o germinație anarhică de grad jos...versantul declinant al materiei care în loc să germineze, comic, se transformă în scrum“. Privi-

P

tor la poemul Flori de mucigai, acesta vede în Arghezi o performanță lingvistică, considerată de marele critic, o operă de mare rafinament și subtilitate artistică. Ceea ce-l face pe Călinescu să îl integreze în categoria târgovețului, ,,tagma balcanicilor și a muntenilor mahalagii“ rezidă în faptul că acesta nu ne lasă să înțelegem că ,,surprinderea suavității sub expresia de mahala“ ar fi fondul cel mai original al poeziei lui. Cu alte cuvinte, arta se leagă mai de grabă de un anumit conformism, decât de noutate, deorece Arghezi legitimizează oarecum ,,periferia trivială a hoților și a ocnașilor“.

O altă idee care vine în completarea celei dintâi, este faptul că singurele poezii din volum care îndreptățesc în oarecare măsură concepția călinesciană, a pitorescului muntenesc, sunt cele cu tematică țigănească exemplu, Munca, Șatra, Tinca.

Poeziile lui Arghezi sunt în viziunea celor doi critici despre care vorbim, G. Călinescu, respectiv, N. Manolescu, fabulă cu morală glumeață, altele povești sau legende sau cu aspect de ghicitoate, însă de remarcat este faptul că, toat se petrec în cadrul domestic, cu toate că, s-a insistat asupra motivului cosmic al poeziei Argheziene. Trebuie subliniat că cel mai râspândit motiv, este cel familial și cosmic.

Un element esențial este reprezentat de faprul că ei, criticii, ne demonstreză că poetul, nu are vocația sălbăticiei, făpturile lui sunt albinele, iezii, câinii, pisicile etc., iar în ciuda acestui fapt, asumarea clișeului ideologic print-o latură personală, a făcut să pară plauzibil, un poem obosit și convențional. odată cu volumul Frunze și celelalte volume din anii șaizeci, este reluat lirismul arghezian, chiar dacă nu are prospețimea de altădată, în Psalmi sau Elegii, de pildă, fiind acum marcate de tristețea longevității. Moartea fiind acum o temă recurentă în poemele argheziene.

Potrivit lui N. Manolescu, Tudor Arghezi este fără îndoială, cel mai mare poet al veacului său, precum Mihai Eminescu în veacul anterior. Privitor la romanele scriitorului de această dată, Călinescu vede acum o ,,oarecare desfășurare și intrigă de roman“. În Ochii Maicii Domnului de pildă, însă, referitor la Cimitirul consideră că este

ca și celelalte opere în proză, un ,,basm pe de o parte, satiric, pe de altă parte, serios, dotat cu o intrigă mitologică“, dar Manolescu, este de părere că are o intrigă mai clară, îmbinând epicul cu liricul, într-o manieră melodramatică și ,,realistă, minată de senzațional“. În Cimitirul Buna-vestire Manolescu îl percepe ca fiind în primul rând, un roman cu o țesătură narativă psihologică, poetică, sfârșind ca o utopie negativă, și în al doilea rând, aspectul urmuzian care este invederat, unde imaginația răului, este întreținură cu o vervă inepuizabilă, portretele, stările sufletești sau întâmplările ținând de un regim strict caricatural. În opinia lui Manolescu, Arghezi a dovedit o atitudine precisă și neschimbată față de germani și de civilizația lor; acesta rezona oarecum cu părerea lui Caragiale despre nemți, dar nu și cu părerea unui Stere sau Petre Carp. El admira precum Caragiale spiritul lor de ordine.

Spre deosebire de protagonistul din opera Ochii Maicii Domnului, Arghezi nu refuză calea mijlocie fiind un gospodar și un fabulist. Unele dintre publicații au fost culese de autor în volume, așadar, cele mai vechi sunt acelea din Poartea neagră, Flori de mucigai, inspirate din experiența închisorii Văcărești. Pe cealaltă parte, G. Călinescu este de părere că principalul neajuns al publicațiilor este faptul că ,,tabloul este original și plin de colorit, dar materia nu apare suficient elaborată în simboluri“. Potrivit lui N. Manolescu, Arghezi are mereu topica și gramatica personale, încercând să scoată la suprafață tot răul din lumea publică românească. Din perspectiva călinesciană, poemul Poarta neagră, este o carte simplă, plină de însușiri repetitive, dar mai aproape de proză, alcătuită de pagini de amintiri, compătimiri.

Așadar, pentru el, T. Arghezi rămâne un calofil chiar și când ,,zugrăvește urâtul“, fiind alături de Mihail Sadoveanu, cel mai mare scriitor român al secolului XX, care, incontestabil, a dat naștere în poezie ca și în proză unei nesfârșite descendențe, iar pentru Călinescu, pentru a înțelege poezia lui T. Arghezi trebuie să ai conștiința mitului și o viziune cosmică. ggg

67 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Eseu

www.revistaneuma.ro

Imaginarul temporal în proza lui I. L. Caragiale cArmen dUVALmA riginalitatea prozei lui I.L.Caragiale este realizată prin anumite procedee și planuri temporale care alcătuiesc un imaginar temporal specific dramaturgiei, astfel încât multe proze ale autorului au putut fi puse în scenă de-a lungul anilor.

Timpul este conceput ca dimensiune fundamentală a existenţei în proza lui Caragiale, reprezentând una dintre temele esenţiale a acestora, un simbol și o obsesie în proze precum Calul Dracului, La Hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Două loturi, O făclie de Paște, În vreme de război, Abu-Hasan și altele. În prozele lui Caragiale se poate remarca o accelerare a timpului, realizată printr-o anumită dinamică a acţiunii personajelor, care se întâlnesc la berărie, la restaurant sau la cafenea, vorbesc sau se ceartă, așa cum se întâmplă cu Lefter Popescu, protagonistul din Două loturi, care aleargă, se ceartă cu ţigăncile, vine acasă, căutând biletele pierdute și se ceartă cu soţia, spărgând farfuriile, se duce la poliţie, apoi din nou la ţigănci, după care își dă demisia, aflând în final că biletele nu erau câștigătoare.

Contrapunctul, procedeu al prozei moderniste, este realizat printr-un contrast între spaţiul real-ireal specific prozei fantastice și între planurile temporale ale prezentului și ale trecutului, care le corespund. Această nerespectare a cronologiei evenimentelor se realizează prin procedeul flash-back-ului, care este o influenţă a cinematografului și constă într-un artificiu prin care personajele se întorc în trecut.

Tehnica flash-back-ului creează procedeul contrapunctului printr-o pendulare între planul trecutului și cel al prezentului, în proze precum La Hanul lui Mânjoală, Două loturi, Kir Ianulea. În nuvela La Hanul lui Mânjoală, se remarcă acest procedeu al contrapunctului la final, prin întoarcerea în timp a celor doi, ginere și socru, care își amintesc despre ciudăţeniile de la han și despre cocoana Marghioala. Ieșirea din timpul povestirii conferă ambiguitate finalului prin relatarea ginerelui care îi spune mereu socrului aceeași întâmplare povestită și cititorilor. Altă ieșire din timp o constituie faptul că ginerele își amintește despre toate acele întâmplări și despre discuţiile cu socrul său, polcovnicul Iordache, după moartea acestuia.

Finalul în două variante din Două loturi este tot o ieșire din timp prin propunerea ironică a autorului a unui final, în care soţii Popescu ajung la un comportament asemănător la bătrâneţe, ea, culegând zilnic cioburi la mânăstire, iar el, plimbându-se zilnic pe același traseu din centrul Bucureștiului, șoptind mereu același cuvânt: ,,Viceversa!...da, viceversa!...”, amintind de esenţa traumatizantă a întâmplării cu lozul, care le-a schimbat destinul.

A doua variantă de final propusă de autor este cea în care acesta recunoaște sincer că nu mai știe ce s-a întâmplat cu personajele sale. În nuvela Kir Ianulea există două ieșiri din timp ale protagonistului Aghiuţă, care s-a transformat în negustorul Kir Ianulea, trimis de Dardarot, împăratul iadului, pe pământ, într-o călătorie de iniţiere, în care trebuia să îndure, timp de zece ani, viaţa unui bărbat însurat și să dezlege misterul relaţiei dintre bărbaţi și femei:

O

,,Apoi, o să te-mpeliţezi din cap până-n călcâie în chip de om muritor și să te duci pe pământ, în ce loc ţi s-o părea mai potrivit. Acolo – ascultă bine, astâmpără-te cu codiţa! – să te căsătorești și să trăiești cu nevasta zece ani. Pe urmă să te faci că mori; să-ţi lași acolo trupul și să te-ntorci să-mi dai socoteală una câte una de toate pân câte ai fost trecut ca om însurat...” În finalul nuvelei, are loc ieșirea din timpul pământean a protagonistului care se întoarce în iad, devenind din nou drăcușorul Aghiuţă, povestind împăratului Dardarot la soborul demonilor toate păţaniile lui de pe pământ. În nuvela Calul Dracului are loc o ieșire din timp, când protagonista se transformă din baba cerșetoare de lângă fântâna de la marginea drumului în tânăra fată de împărat, metamorfoză care s-a încheiat odată cu răsăritul soarelui, când a revenit înapoi în trup și în timpul pământean: ,,Cum a luat-o de gât, baba s-a scuturat de zdrenţele și de urâciunea ei și deodată s-a prefăcut într-o femeie tânără și voinică, înaltă și frumoasă ca o zână, strălucind și ea pe pământ cum strălucea luna-n cer –fiindcă baba asta era o fată de-mpărat mare, care, de mititică se dedase la știinţa fermecelor și la meșteșugul vrăjitoriei, și, pentru păcatele ei, fusese blestemată să se preschimbe în hodoroagă cerșetoare și să nu-și mai ia înfăţișarea ei de mai-nainte decât atunci când o putea păcăli pe dracul, ba încă, și atunci, numa pe vremea nopţii.”

Timpul este asociat degradării umane, în proze precum Două loturi, În vreme de război, O făclie de Paște, La Hanul lui Mânjoală.

Degradarea umană a protagonistului din nuvela În vreme de război, hangiul Stavrache, are loc treptat, pe măsură ce acesta trece de la vise la coșmaruri, și la obsesia că se va întoarce fratele lui, popa Iancu, înrolat în armată; atunci când acesta se întoarce în realitate, hangiul înnebunește, devenind agresiv. Finalul este impresionant prin asocierea fenomenelor naturii –viscolul de afară –cu nebunia lui Stavrache, care, la lumina lumânării, a început ,,să cânte popește”, în timp ce fratele lui îl privea neputincios: ,,Zdrobit de luptă și de gânduri, omul se așeză încet pe pat și privi lung asupra celui ţintuit jos, care cânta-nainte, legănânduși încet capul, pe mersul cântecului, când într-o parte când întralta.” În finalul nuvelei Două loturi se remarcă o degradare umană a celor doi protagoniști, astfel încât madam Popescu a devenit maica Elefteria, care ,,culegea cioburi de străchini, pe care le ascundea cu scumpătate în scunda ei chiliuţă de la mânăstirea Ţigănești, în timp ce Lefter Popescu, ajuns și el bătrân, se plimba continuu pe lângă Universitate, spunând mereu același cuvânt obsedant: ,,Viceversa!...da, viceversa!...” În nuvela La Hanul lui Mânjoală, despre degradarea umană a coanei Marghioala aflăm în final, din discuţia celor doi protagoniști, socru și ginere, despre sfârșitul ei la bătrâneţe într-un incendiu la hanul lui Mânjoală, un sfârșit care simbolizează arderea pe rug a vrăjitoarelor în Evul Mediu: ,,dinaintea unui borcan de vin, aflarăm de la un isprăvnicel, care sosea cu cumpărături din oraș, că despre ziuă stătuse să fie foc mare la

Eseu

www.revistaneuma.ro Hăculești: biata cocoana Marghioala, acu hârbuită, sub un morman uriaș de jăratic.”

Așteptarea este o modalitate de ieșire din timp, fenomen existent în prozele în care protagoniștii se refugiază din lumea în care trăiesc, în locuri precum cârciuma, berăria, cafeneaua, dar și în locuri exotice, precum în Calul Dracului sau în Abu-Hasan, în care protagoniștii se refugiază complet din lume, Abu-Hasan trăiește izolat de când a fost dezamăgit de prietenii săi, iar baba duce o viaţă austeră de cerșetoare, alegându-și ca loc de așteptare fântâna de la marginea drumului. În Abu-Hasan, protagonistul și-a ales ca loc de așteptare capătul podului, tot un loc de trecere al drumeţilor, care simbolizează comunicarea.

Refugiul protagoniștilor în nebunie este o ieșire din timp, prin care aceștia refuză să-și mai accepte viaţa în mijlocul unei lumi ostile, care nu-i înţelege și în care lipsa de comunicare a ajuns la apogeu. De asemenea, o cauză importantă ar fi și dorinţa de îmbogăţire, fără de care aceștia nu concep viaţa, ceea ce se remarcă în Două loturi, în care Lefter clachează în momentul în care află că a avut ghinion și că biletele de la loterie nu erau câștigătoare, dar și în nuvela În vreme de război, în care hangiul Stavrache pune averea mai presus decât viaţa fratelui său și ajunge să fie obsedat de posibila sa întoarcere de pe front.

Temporalitatea fricii se remarcă în nuvela O făclie de Paște, în care Leiba Zibal, hangiul de la Podeni, are o frică de moarte, care crește treptat, din ziua în care a fost ameninţat de un fost angajat pe care îl concediase și se accentuează când află despre uciderea unui hangiu de către niște tâlhari. Obsesia lui crește din ce în ce mai mult, ajungând la apogeu în noaptea dinainte de Paști, exact cum l-a ameninţat Gheorghe că acela va fi momentul în care se va răzbuna pe el. Frica lui Leiba Zibal crește treptat până la angoasa din momentul săvârșirii crimei, după care a urmat o reacţie de liniștire totală a protagonistului care privea totul cu un sentiment de detașare completă faţă de tot ceea ce se întâmplase înainte.

Cercul este ,,simbolul totalităţii temporale și al reînceperii”, conform concepţiei lui Gilbert Durand din Structurile antropologice ale imaginarului. În prozele lui Caragiale, simbolul cercului poate fi interpretat printr-o călătorie de iniţiere a protagonstului care își reîncepe viaţa după un moment de răscruce din viaţa lui de până atunci. În nuvela Kir Ianulea există o călătorie de iniţiere a drăcușorului Aghiuţă, care este trimis pe pământ de către Dardarot, împăratul iadului, să se transforme în om și să trăiască viaţa unui bărbat însurat timp de zece ani, ceea ce reprezintă o ieșire din timp nesemnificativă pentru timpul infinit al împărăţiei iadului.

Călătoria de iniţiere a protagonistului are loc în cerc, deoarece au loc cele două transformări, în Kir Ianulea și înapoi în drăcușorul Aghiuţă, care se întoarce în soborul demonilor, pentru a le

68 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

povesti ceea ce îndurase el pe pământ timp de zece ani, înainte de a-și obţine răsplata de a dormi trei sute de ani. Finalul circular sugerează faptul că Aghiuţă ar putea să o ia de la început cu peripeţiile din timpul următoarelor misiuni pe pământ. În nuvela La Hanul lui Mânjoală, protagonistul face un popas la han, la coana Marghioala, care îl primește cu mâncare din abundenţă, cu cafea și cu vin și, deși între timp se schimbă vremea, tânărul pornește la drum, în ciuda insistenţelor coanei Marghioala de a rămâne peste noapte la han și rătăcește drumul timp de patru ore, aflând în final că a mers în cerc și că se afla în spatele hanului. Întâmplarea poate fi interpretată tot ca o călătorie de iniţiere a protagonistului, care reușește să iasă de sub vraja coanei Marghioala cu ajutorul socrului său, polcovnicul Iordache, care face aluzie la finalul discuţiei că ar fi fost și el în tinereţe prins în vrăjile ei. ,, - Era dracul, ascultă-mă pe mine.

- O fi fost –am răspuns eu –dar dacă e așa, pocovnice, atunci dracul te duce, se vede, și la bune...

- Întâi te dă pe la bune, ca să te spurce, și pe urmă știe el unde te duce...

- Dar dumneata de unde știi?

- Asta nu-i treaba ta, a răspuns bătrânul: asta-i altă căciulă!”

Luna simbolizează transformarea, reînnoirea, dar și timpul, pentru oameni fiind ,,simbolul trecerii de la viaţă la moarte și de la moarte la viaţă”, conform definiţiei lui Jean Chevalier și Alain Gheerbrant din Dicţionar de simboluri.

Apariţa lunii în nuvela La Hanul lui Mânjoală are loc la finalul călătoriei protagonistului în jurul hanului, marcând parcă trezirea lui din vraja coanei Marghioala: ,,Deodată, printr-o spărtură de nor se arată felia din urmă aplecată pe o rână”. Același lucru se întâmplă și în nuvela Calul Dracului, în care cei doi protagoniști, baba și Prichindel, zboară împreună după transformarea babei în fată de împărat numai la lumina lunii, iar magia se încheie odată cu asfinţitul lunii, când fata de împărat se transformă la loc în babă, zburând înapoi lângă fântână: ,,Ea se oprește scurt, se uită-n zare, vede-n adevăr mijind zorile, și... p-aci ţi-e drumul! Și ţin-te, goană!... Zbura, cum zboară calul-dracului, peste moșoroaie, gropi, mărăcini, bușteni, bălţi –că bietul Prichindel vedea jucând pe cer trei luni în loc de una. Cum a sosit într-un suflet înapoi la fântână, l-a aruncat pe diavol cât colo mototol; iar ea s-a scuturat și-ntr-o clipă s-a ghemuit pe cergă jos – tot baba de cu seara...”

Personajele lui Caragiale se refugiază din societate, trăind într-o lume a lipsei de comunicare, în care toţi vorbesc, dar nu se pot auzi unii pe alţii. Ieșirea din timp și din spaţiu a protagoniștilor are loc în spaţii-refugiu, precum hanul, cârciuma, berăria, cafeneaua, care reprezintă alegerea lor de a se retrage în mod spectaculos din viaţa reală și de a-și sărbători singurătatea.

ggg

Cartea de poezie

69 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

un vertical rebel: Andrei |urcanu ioAnA diAconeScU reator al unei neasemănătoare epopei lirice în poezia basarabeană, orchestrată cu știință în această antologie de autor, Andrei Țurcanu va fi situat în afara șaptezecismului și opera sa , treptat, alăturată unei atitudini lirice implicite optzecismului, pe care îl depășește prin vehemența, adesea extremă, a versului tăios ca o sabie Escalibur. Poetul va scrie sub semnul unei aspre solitudini într-o intangibiltate echilibrată între luciditate și luminată vocație. Poezia aceasta, în întregime, transcende istoria națională.

Antologarea poeziilor, ordonarea cronologică a secțiunilor (de fapt, cărți de poezie apărute de-a lungul vremii, structurarea liricii sale fundamentale în îngrijirea și selecția autorului) și diversitatea compozițiilor, a stilisticii, a conținuturilor, este oglinda devotamentului față de ființa poeziei ce reflectă esențele ei coținute: dragostea, ivită înainte de nașterea cuvîntului și cuvîntul însuși(cele două fiind numite de poet inspirație și meșteșug.).

Pornind de la Cămașa lui Nessos(1988, ed. a II-a 1996) se parcurg etape distincte pînă la Emanuel Alexandru, Verde regal (2014). Oda (în metru antic), poemul total al lui Mihai Eminescu, le este ramă de aur.

Prin această poezie densă, păstoasă, strălucitor-ardentă, lucidă și tragică, necruțătoare și sfîșietoare, am trecut ca printr-o pădure de hățișuri din țara mea de peste Prut. Sunt vizibile diferențele dintre Cămașa lui Nessos și celelalte selecții din volumele de după 1990, unde va dispărea versul drapat în stilistica ce îmbracă aici remarca politică (“Grei, fagurii se-amestecă/ cu fiere,/curg sîmburii,/în suflet călător prind rădăcină,/grimase și himere/ strivite, bolta înclină,[…]” – Ars poetica).

Cămașa lui Nessos, carte centrală a creației lui Andrei Țurcanu prin semnificațiile și metaforele ei, atrage atenția în special prin apariția simbolurilor ei, eroii și legendele ce vor străbate lirica poetului ca un fir roșu. Nicolae Leahu afirmă într-o caracterizare cu privire la acest volum: “Epopee lirică[…]

Cămașa lui Nessos este, cum arătam și cu altă ocazie, «un don Quijote» al generației «Ochiului al treilea».[...]Andrei Țurcanu va fi, probabil, revendicat de optzecism drept un autor care a pus metodă și inteligență la constituirea noului înțeles de poezie din Basarabia.” (subl.mea – I.D.).

C

Aici apare, într-o simbolistică grea de sensuri, Harap –Alb cu alaiul lui însoțitor în calea spînului cotropitor – stăpînul armatei de spîni. (“Alaiul e gata/Bat tobele. Luna/un scalpel nebuna/împlîntă în tata.//[…]Știu: spînul așteaptă/și ornicul bate//Mă uit la balanță/e ultima vamă,//[…] – Întîiul cîntat al cocoșilor). În selecțiile următoare antologate se păstrează atît personajele cît și legendele – simboluri ale vitejiei, curajului, incoruptibilității, intransigenței, ale suferinței și trădării dar și ale visării. Iată-le: Harap - Alb, Centaurul Chiron, Don Quijote, Nessos, Abelard, Baraba, Ultima Thule. Harap-Alb și Centaurul Chiron vor fi simbolurile preferate pentru vitejie, înțelepciune și putere de sacrificiu...Natural se face trecerea spre un volum în care alegoria se estompează și iată-ne pe cale cu Elegii pentru mintea cea de pe urmă(2000) unde preponderent este tonul vehement, eliberat de drapajele unei stilistici care îmbracă realitatea istorică și politică. Poemul central-capodoperă Ieșirea se amână este de o forță zdrobitoare, scris cu vitează luciditate și maximum de potențial artistic . În Destin întors (2005) poetul revine, cu puține exceptii, la versul clasic sau cel folosit în poezia populară. Trecem prin Pădurea de argint eminesciană, vindecătoare (“Între secoli de-orbalț și milenii de dor/este-un codru de-argint cu-un Mihai Împărat,/Cînd mi-e dat ca să cad, cînd mi-e dat ca să zbor/vin aice să zac sub salcîmul bogat”). Îl recunoaștem pe Andrei Țurcanu cu temele fundamentale din întreaga sa producție lirică, lupta între moarte și viață, între spirit și trup. (“Iisuse, ce caznă e să te știi/VodăIoan cel rupt de cămile,/să-ți rîdă din ape, printre stihii,/Golia-n pruncul în solzi de reptile.”). Erou istoric emblematic, Ion Vodă cel cumplit este și el un simbol al țării “rupte”. Aflăm în tot locul monstruozități, oglinzi ale cotropirii, trandafirul moldovenesc culcat la pămînt , un imn tragic închinat Basarabiei. Un “Harap – Alb pîndit de spîni” caută soluția salvării. Mai departe, o monstruoasă experiență în laboratorul groazei dă naștere omului Basarabiei “altoit” cu sovietizarea(“ Un altoi beteag, calapod destin/Pe un portaltoi – un herald pelin”- Cobai -). isus prin miriști (2006) debutează în selecția operată de autor, cu o Artă poetică

legată, incomparabil, de istoria prădată. (“În golul care ne locuiește/și care imperceptibil ne înlocuiește/suflu un abur de melancolie/rece ca lama unui cuțit./Cu el deschid rănile cicatrizate de somnul amnezic/și fac să se audă răgetul taurului/înjunghiat la hotarul dintre lumea aceasta (subl.mea – I.D.)/ și lumea umbrelor însetate de sînge.”).

Selecția poartă un titlu ce amintește frapant de Iisus prin grîu al lui Nichifor Crainic...

O Postfață în ale cărei catrene metafora preponderentă(ca în mai toate poeziile în rimă clasică din lirica lui Andrei Țurcanu)istoria încătușată își pune amprenta(“Paștem otava, otrava/pînă la margini de soarte,/ pînă ne-nghite hulpava, dragostea noastră de moarte”)împlinește selecția cu sensul tragediei în iluminare.

Andrei Țurcanu taie în carnea vie a poemului. Titlul volumului - Estuar(2008) –Extrem simbolic, estuarul, delta sau/și mai ales, limanul , selecția operează adînc în istoria ultimei veri “a unui imperiu/sfîrșind în delăsare și indiferență”(Deficit cronic, anul 1991).

Emanuel Alexandru,Verde regal(2014) stă cel mai limpede sub semnul Odei (în metru antic). Selecția debutează cu reașezarea simbolisticii lui Emil Botta, maestrul în clarul de lună. (“Între clarul de lună și eclipsa de lună//[…]Sunt ceea ce sunt - /o boare de vlagă lipită strîns de nălucirea unui plop de o sută de ani/care, în primăvară, te miri de-a mai da-n muguri…”(1. Între clarul de lună...). Verdelui regal îi este închinat un poem în XXX de părți care amintește de Canțonierul lui Petrarca dar și de Dante cu a sa Vita nuova.

O Postfață recuperatoare și/sau testamentară încheie acest poem-elogiu prin care poetul depășește trecutele bolgii ale infernului (“[…]Steaua mea-i doar verde:/ caldă, tremurîndă, printre ceruri sparte, verdele în care în curînd m-oi pierde).

Poetul antologator are grijă să adauge, pentru final o Addenda care merită toată atenția pentru o nouă exegeză a poeziei sale. ggg

Cartea de poezie www.revistaneuma.ro

70 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

“ L’AmOR CHE mOVE IL SOLE…” ioAnA diAconeScU

nu trăi decît în ritmul respirației celuilalt, pe traseul de neevitat al iubirii ideale. A căuta fervent iubirea eternă , în extramundanul apropiat, depășind marginile terestre . Aceste abordări lirico-metafizice din subtextul volumului de versuri al lui Ioan Barb oinițiază o foarte solidă construcție a poeziei sale construită cu știință și credință, cu o stilistică recognoscibilă, pe drumul ispășitor al unui Damasc, după rătăciri și pierdute cărări. Mai multe volume i-au consacrat vigoarea creatoare. Revine cu o carte de poeme în care iubirea ideală străbate spațiile trestru și extramundan amintind, pe de o parte, de temele stilnovismului dantesc împletite cu cele ale Canzonierului lui Petrarca, iar pe de alta, de tema platoniciană a iubirii ideale a celor doi ce-au viețuit cîndva ca un tot , făcînd imposibilă existența lor “despicată“ în două.

Așteptarea și presimțirea întîlnirii cu ființa iubită dincolo de granițele vieții (“[…]chiar și de la distanța/după care ne-am ascuns/ decamdată/aștept/un semn dintr-o altă viață/în care trăim/deși suntem morți/o noapte de ajun/în care tu mă suni/întotdeauna/[…]/o așteptare/ca o moarte înceată/îmi începe în oase…” - Cînd eram morți -) îi dă viață migrînd înspre poemul ce dă titlul volumului, unde iubirea poate fi așteptată într-o viață viitoare (“ca ochii tăi încrustați în diamant/visînd despre noi undeva/așteptînd încă/ să-i aprindă luna măiastră/răsărită peste nisipuri...” - Emigrînd din altă singurătate - ). Această „emigrație” continuă în visul altei vieți , în idealitate (“Aș vrea să îmi caut o nouă identitate/cum un spirit damnat își caută un nou trup/pe care să îl convertească la trădare/aș vrea să dorm în respirația ta/să-ți arcuiesc mijlocul/cu mîinile imaculate ale lunii pline/ răsărită ca un martor discret în ochii tăi” – Anestezia - ).

Dacă a doua etapă a “emigrării” continuă în visul altei vieți, cea de-a treia va fi în destin. Eminescianul vers “ne pună-n încăperea aceluiași sicriu” poate fi model dar și punct de pornire ( “[…]/cînd iubim ne îngropăm unul într-altul/ca într-un mormînt și nu mai ieșim vii/pînă în ziua de apoi/cum cei ce se iubesc își construiesc cavouri/ca să nu se poată trăda unul pe altul/ne îngropăm unii în alții fără să simțim că stăm/sub umbra pămîntului sterp/[…]” – Naufragiați în destin - ). Ochii vor fi ”ferestrele sufletului”(“[...]două ferestre prin care dragostea privea în noi[...]/pînă cînd sîngele nostru se întorcea înapoi/înotam unul în altul/doi naufragiați într-un singur destin” – Naufragiați în destin - ). O încheiere temporară dar o contopire totală, îngropați unul într-altul, înotînd în sîngele comun și prin urmare, într-un singur destin.

Teme și motive celebre în filosofie și literatură formează rama de aur pe care se țese inspiratul volum. Preluînd inovator Mitul Androginului din Banchetul lui Platon, a celor despărțiți care tînjesc după dorul de a se topi într-o singură ființă(“[…] Iar dragostea nu este altceva decît un nume pentru dorința noastră pătimașă de a fi din nou întregi. Întregi eram dintru început și nu despărțiți în propria noastră ființă[…]” Platon, Banchetul, Mitul androginului, 189 d -193b) Ioan Barb încearcă o “suprapunere” a două sfere peste același contur (“astfel experimentez/noi valențe ale propriei mele esențe/pe care le identific /în dragostea

A

noastră/[…]/și scrutez cu atenție/zona dintre strălucirea ochilor tăi și Dumnezeu” – Valențe - ). Încercările poetului de a supraviețui într-o eventuală „despicare” a întregului în care este cuprins împreună cu iubita lui sunt explicite și ingenioase. Fără a se feri de înfățișările naturii - martorii muți ai unei iubiri fără rest - , el află în orice formă sau formulă un mod ingenios de a se contopi cu cea care i-a fost predestinată. În Naufragiu , medii diferite îi reprezintă pe cei doi , suprapuse cînd aceștia devin o singură ființă( “ de ce lebăda ta a cîntat/plutind pe lac alături de iluzia mea/pînă cînd cerul nostru/s-a scuturat în adînc[…] “).

Volumul are un fir epic și acest lucru îl face închegat și robust în tema principală ca și în componentele ei. Iată o interpretare a pildei smochinului neroditor , o parabolă a autorului (“Stau despărțit de eu și de mine însumi/ […]/ și firea ta îți strigă să îndrăznești/însă tu te împotrivești/ca unui zeu inutil /și protestezi/[…]” – Sub smochin- ) ca un interludiu în trama compoziției.

Revenit la tema mitului androginului poetul transcende spațiul extramundan, cu detentă din locuirea terestră. Acolo se petrece “contopirea”, dar aici noutatea va fi sfera în care iubita este conținută în cerul ce-l reprezintă pe iubit, ca o stea (“eu sunt cerul tău/tu ești steaua mea” – Lied -).

Există în volum și surprinderea desprinderii, a desfacerii celor doi din voința zeului. Iată cum oceanul vieții (sfera comună)se descompune, odată cu “evaporarea” iubirii, a picăturii care întregește conținutul fără fisură ( [...]“pentru că iubirea/era picătura/ce umplea oceanul nostru/și cînd s-a topit/am simțit doar că nu mai e/s-a evaporat” – Am învățat să trăiesc fără tine -).

Drama iubirii ideale care devine trecătoare aruncată în banalitatea vieții.

“Emigrarea” poetului continuă în neobosita lui trecere căutând, ca Dante, chipul iubitei îndemnat de l’amor che move il sole e l’altre stele (Paradiso, XXXIII, v.145/Dante Alighieri - Divina Commedia).

Pierderea elementului esential ( zborul) prin dispersare materiei evocă o trimitere la bacovianul aud materia plîngînd(“Plouă în orașul albastru/pe străzile de sticlă/păsările și-au risipit penele colorate/[..]/plouă azi în orașul din care și îngerii/au plecat/[…]/” – Între două abisuri - ). Iubirea va rămîne , însă, mereu privită în idealitate, ca parte a unui întreg.

Migrarea pe un alt , nou tărîm, nu se face decît împreună, ca la divinul Alighieri (“Dimineata te uit/și seara mi-e din nou dor/să îți însoțesc măcar umbra/pînă în locul în care/se termină infinitul” – Erai candela -). De asemeni, poetul “petrarchizează” amintind de sonetele închinate Madonei Laura . Iubirea este lipsită de materialitate în cele mai mărunte gesturi(“i-am scos cu tandrețe agrafele din păr/și valuri de veșnicie m-au acoperit” – Agrafe - ). În sfîrșit, poate ca o concluzie, se poate cita (cu un titlu simbolic fără doar și poate), o artă poetică(“cuvintele neadormite/se ridică din mine/ca niște morți înviați/la a doua venire” – Trecere).

Dar despre arta poetică a lui Ioan Barb mai pe larg , poate altădată . O incursiune poetică dincolo de spațiul mundan unde idealul poate fi atins în toată măreția lui. ggg

71 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Biografii

www.revistaneuma.ro

Biografie de atmosfer[ nicoLeTA miLeA criitoare, traducătoare, critic literar, Gabriela Gîrmacea, de o sinceritate cuceritoare și de un farmec al relatării faptelor, caracterizat printr-o seninătate și destindere aparte, ce țin, la urma urmelor de calitatea umană a autoarei, nealterată și nealterabilă sub nici un fel de presiune, este o personalitate recunoscută a învățământului românesc și a vieții literare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov.

Cărțile domniei sale din Colecția „Biografii”: Mihai Eminescu; Ion Creangă; Ciprian Porumbescu; I. L. Caragiale toți cu Viața și opera; la care acum adaugă Petre Ispirescu (Editira DPH, 2024), aduc în fața cititorului viața și opera marilor scriitori ai literaturii române, dar în același timp ele sunt și autentice mărturii despre ceea ce reprezintă autoarea lor în universul cultural actual.

Toate aceste volume, într-o inedită formă de concepție, de realizare și de prezentare, sunt esențiale pentru cunoașterea spiritului creativ al doamnei Gabriela Gîrmacea, pentru că trebuie să recunoaștem, nimeni până la domnia sa nu a realizat așa un gen de „literatură” ce reflectă într-un mod original „contextul istoric, politic și cultural, pe care elevii și adulții să-l înțeleagă ușor, dezvăluie fapte, mentalități și idei în jurul cărora s-au construit personalitățile, fixează repere pentru înțelegerea operei”, toate contribuind la împlinirea unui nou concept literar pe care domnia sa îl impune: biografia de atmosferă.

Autoarea este bine informată. Toate rostirile sunt concentrate, esențializate și exacte ca sistem general de referință, pentru integrarea textelor în climatul epocii și în destinul autorilor propuși. Remarcăm capacitatea autoarei de a ordona observațiile în principii. Dar pentru a fi bine înțelese, ele trebuie să beneficieze de un cititor care să răspundă provocărilor la o lectură de plăcere. Și nu ne îndoim, atâta vreme cât „demersul științific este dublat de fotografii, scheme, ilustrații și infirmații prezentate într-o manieră atractivă, care dezvoltă plăcerea de a citi.”

Experiența pedagogică și informația științifică dintr-un unghi dominat de inteligența critică re-fac astfel creația plasată într-o ordine ce realizează „scenariul” ingenios al experienței văzute într-un context cuprinzător și bogat în referințe etno-folclorice, eseistice, epice, istorico-literare, critice. La acestea se adaugă: sinteze, dicționare, interviuri, notițe inspirate, iconografie.

Structural, cartea este astfel realizată: Capitolul 1. Viața (cu Primii ani, Famila, școlaritatea și activitatea sa de tipograf etc.) 2.

Aspecte din viața zilnică. 3. Tiparul în vremea lui Petre Ispirescu. În capitolul 4 este prezentată opera. În loc de concluzie: simbolurile care apar constant în basmele lui Petre Ispirescu și semnificația lor, respectiv Podul și pădurea.

Litere amestecate este un test de evaluare interesant, atractiv, pornind de la capitolul care prezintă lumea basmelor, să identifice zece cuvinte care definesc specia.

S

La sfârșitul volumului este atașată o carte de buzunar cu basme din creația autorului: Prâslea cel voinic și merele de aur, Sarea-n bucate Avem convingerea că fiecare intenție interpretativă, produsă de lectura volumului doamnei Gabriela Gîrmacea atrage atenția asupra receptării de acum a scriitorului, actualității operei și a perenității clasicilor, provoacă la încercarea cititorului de a dezlega semnele realului și de a le preface în semne literare cu valoare existențială, filosofică și estetică.

Aprecierile, constatările, consemnările, observațiile sunt judicioase și pătrunzătoare. Ele îi oferă cititorului șansele unei interpretări deschise spre redescoperirea operei.

Este o lucrare ce face dovada unei culturi de un larg orizont interdisciplinar de la instrumentele semioticii și psiholingvisticii la istoria mentalităților și filosofia culturii, prin abordări de elevată introspecție ce o recomandă pe Gabriela Gîrmacea.

Reflecțiile pe marginea lecturilor relevă aspecte care se subsumează unor anumite câmpuri de reflexivitate, fără ca ele să fie strict delimitate, de vreme ce o serie de interferări dau întregului discurs al cărții o unitate indestructibilă. Făcând apel la folclor, filozofie de viață, sociologie, psihologie, matematică sau la unele cunoașteri de la granița cu divinitatea, autoarea deschide largi orizonturi de reflexivitate, pe care le stăpânește cu dezinvoltură, fără a lăsa ca în paginile cărții să se strecoare impresia de aglomerare, de vreme ce se arată stăpână pe informația atât de diversă pe care o vehiculează. Discursul său, fără asperități, trece cu ușurință de la un subiect la altul, fără a lăsa impresia discontinuității sau a lipirii unor zone aparent divergente, ba de multe ori lasă senzația unei „povești” captivante, toată cartea fiind, de fapt, o „poveste” care se citește cu real interes. Căci autoarea trece cu lejeritate de la folclor la etnosofie, iar de aici spre stratul interferențelor dintre filozofia de viață și magie, inclusiv spre aspecte care vin dinspre antropologie, lingvistică, logică sau chiar matematică.

Concluzia este că doamna Gabriela Gîrmacea, prin lucrările sale de acest gen, ne introduce în universul marilor clasici, prezentând totul argumentat, astfel încât cititorul să aibă un ghid în ceea ce privește acest segment al artei cuvântului.

Creația Gabrielei Gîrmacea. impresionează prin forța cu care sunt surprinse trăirile spiritelor înalte, iubitoare de frumos și legate de tot ce implică adevărul. Ea conștientizează nevoia unor studii și cercetări, își pune talentul incontestabil și vasta cultură de care dă dovadă în slujba acestui demers altruist, prezentând opera lui Petre Ispirescu în oglinda esențelor vieții și creației, adunând lumina din umbrele în care a trăit. Lumina care mai apoi a fost pavăză pe cărările în care omul și-a urmat destinul. ggg

memorii

www.revistaneuma.ro

72 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Via\a ca literatur[ §i literatura ca mod de via\[ SAndU frUnză acă vă doriți să aveți experiența literaturii ca mod de viață, vă propun o întâlnire cu volumul Ce nu a scris tata în Condică, publicat de Elvira Istrate Groza, la Editura Eikon în 2024. Elvira Istrate Groza, o autoare mai puțin prezentă în lumea literaților, ne duce înspre un tărâm paradisiac foarte puțin cunoscut. Localitatea sa de baștină: Leșu, din BistrițaNăsăud, pe care o folosește ca locul de ivire a unor reflecții filosofice și a unor povestiri cu o valoare deosebită pentru literatura sapiențială și existențială.

Trebuie spus că Elvira Istrate Groza face parte dintr-o generație de absolvenți de filosofie care au contribuții semnificative în creația filosofică și chiar în cea literară. Textele sale anterioare ne-au anunțat acest lucru, iar acum faptul că filosoafa este dublată de o scriitoare cu un potențial deosebit devine o certitudine.

Despre Elvira Istrate Groza trebuie să menționăm că este licențiată în filosofie și istorie și este doctor în Filosofie la Universitatea Babeș Bolyai din 2006. A scris o excelentă teză de doctorat despre Mircea Eliade sub îndrumarea profesorului academician Aurel Codoban. De asemenea, este specialistă în comunicare, fiind absolventă a masteratului de Comunicare politică, din cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, de la UBB. Elvira Istrate Groza este membră a Seminarului de Cercetare Interdisciplinară din cadrul UBB, un grup de dezbateri interdisciplinare cu o tradiție deja de peste 20 de ani.

Este autoare a cărții Fenomenalizarea timpului în concepția lui Mircea Eliade, Editura Provopress, 2006, Cluj-Napoca. Publică studii de specialitate și texte literare în Journal for the Study of Religions and Ideologies, Studia Universitatis Babeş Bolyai, revista Verso, revista 13 Plus. O găsim în Contributors, Familia, Timpul, Dilema Veche. Totodată este co-autoare a mai multor publicații de specialitate. A susținut mai multe conferințe pe teme filosofice și interdisciplinare. Elvira Istrate Groza este un excelent dascăl. Cel mai bine se poate vedea asta prin rezultatele elevilor săi, prin recunoașterea și premiile obținute. Dintre care putem aminti medaliile obținute de elevii săi la Olimpiadele Internaționale de filosofie: Gent, Belgia (2016), Tartu, Estonia (2015), Atena, Grecia (2010). Recunoașterea sa este încununată și de Premiul MENTOR, care îi este atribuit în 2016.

Dar azi este mai important să o descoperim ca autoare de literatură. Deși mi se pare semnificativ să spun că, în primul rând, este o bijuterie literară, cartea Elvirei, este mai mult decât o operă literară. Ea poate fi receptată prin grila antropologiei culturale.

Mai exact, avem în fața noastră o carte de antropologia comunicării. Am aici în vedere modul în care Clifford Gheertz definește cultura drept „o poveste pe care oamenii și-o spun despre ei înșiși. La fel ca toate poveștile bune, cultura ne captivează și ne ajută să înțelegem natura și sensul vieții. Ea revelează cine suntem și cum ar trebui să acționăm în lume”. În era digitală, un asemenea înțeles al culturii devine esențial.

Cultura este povestea pe care omul trebuie să o rescrie pentru a

D

se regăsii pe sine, pentru a-i regăsi pe ceilalți și pentru a face față provocărilor pe care dezvoltarea Inteligenței artificiale le aduc.

Cu cât Inteligența artificială se va dezvoltă, trebuie să reprogrăm și creația ființelor umane în spiritul unei recuperări și dezvoltări a acesteia prin cultură. Povestea despre sine, despre sens, despre redefinirea identității și condiției umane ar trebui să redevină o preocupare centrală pentru care responsabilitatea oamenilor de cultură, mai ales a scriitorilor, este una maximală.

Cartea Elvira Istrate Groza poate fi cu ușurință încadrată unui asemenea trend care aduce probleme existențiale și le înfățișează prin intermediul creației literare. Totodată, dau o mare șansă acestei cărți, deoarece ea reflectă foarte bine o modă culturală foarte puternică azi, numită storytelling. Cartea Elvira Istrate Groza împlinește, la un nivel foarte înalt și profund, nevoia de a spune povești cu sens, care să aibă o semnificație personală adâncă, dar în același timp să aducă un aport la viețile și la transfigurarea prin poveste a vieții celorlalți.

Cartea Elvira Istrate Groza, cu o profundă amprentă biografică, de povestire personală, ne deschide calea spre comuna Leșu din Bistrița-Năsăud. Un loc miraculos în care viața și moartea se îngemănează cu iubirea cotidiană și cu memoria transfiguratoare. Am să mă opresc doar asupra unei linii de reflecție, reprezentativă pentru modul în care zugrăvește scriitoarea universul lumii rurale: modul de tematizare a morții.

Aș dori să asociez cartea aceasta cu cărțile de magie din literatura destinată tinerilor, în sensul că puterea ei devine lucrătoare într-o manieră similară. O carte magică, cu toate caracteristicile unui text arhaic, care te invită să intri înăuntrul unei lumi ce se dezvăluie familiară și transfigurată în același timp. Ea se dezvăluie ca o carte în care Thanatos și Eros par să joace rolul cel mai important în țeserea imaginarului, cu alternanțe magice

73 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

memorii

www.revistaneuma.ro

și mistice. În acest context, se desprind mai multe întâmplări ale firescului întâlnirii cu moartea: moartea bunicului, a altor rude, dar și proiecția morții vacii dusă la ORACA, sau jocul de-a moartea cu tăiatul porcului din ziua păcălelilor. Este o carte despre moarte pentru că este o carte despre iubire. Eternitatea lui Petru (Dorel) Istrate poate fi hrănită doar cu dragostea pe care o pune la lucru pietatea fiicei sale, dragostea pentru tatăl său, iubirea care reprezintă însăși viața, chiar eternitatea ei.

Cartea însăși este legată de obligația testamentară rezultată și asumată de autoare în urma morții tatălui. Elvira Istrate Groza primește ca moștenire Condica de serviciu a tatălui său, pădurarul Petru (Dorel) Istrate. În Condică regăsim însemnări periodice asupra activităților sale zilnice, care reflectă preocupări legate de activitatea de pădurar. Fiicei pădurarului îi revine misiunea de a reconstitui, plecând de la aceste notițe, viața complexă a tatălui său. Ceea ce este o binecuvântare, pe de o parte, dar și o misiune imposibilă, pe de altă parte. O binecuvântare deoarece imaginarul pietății filiale poate lucra în marea sa libertate creatoare pentru a aduce la viață un personaj, dintr-o existență banală, pentru a-i da conținutul vieții unui personaj cu o reală valoare literară. O mare dificultate este prezentă, în același timp, deoarece moștenitoarea Condicii are misiunea foarte dificilă ca încadrându-se în tiparele notațiilor schematice, tehnice, cotidiene să le transforme într-un prilej de poveste și de repovestire.

Urmărind obiectivul revelat de titlul cărții, de a ne arăta „Ce nu a scris tata în Condică”, Elvira Istrate Groza explorează cu instrumentele memoriei trecutul comun cu tatăl său, din perspectiva vieții sale prezente: „Efortul de a stabilii corespondențe mă obliga să pendulez între viața tatei arhivată în condică și viața mea din trecut și dintr-un prezent în desfășurare. Și am realizat că trebuia să fac această pendulare tocmai când mă apropiam de vârsta la care tata începuse să consemneze în Condică” (p. 337).

Pe acest fundal se desfășoară munca de valorificare, pornind de la structura și titlurile din Condica de serviciu, de situare în fapt și povestire în care sunt adăugate imagini, sunt expuse însemnări și trăiri legate de locuri și de oameni pentru a face cât mai vie în cititor convingerea că „a existat un om ca tata și un sat ca al meu, a căror viață minunată merită povestită” (p. 15).

Condica este un bun prilej de a deveni co-autoare a vieții celorlalți, de a simții cum viața sa se întrețese cu cea a familiei și a satului său, de a retrăi în magia amintirilor copilăriei. Cartea se deschide cu capitolul „Murim”. „Cam pe la cinci ani am aflat că murim”, ne spune autoarea. Și moartea îi acaparează gândirea, preocupările cotidiene, modul său de a interacționa cu ceilalți, devine mai prezentă decât viața. Putem vedea aici predispozițiile metafizice ale viitoarei absolvente de filosofie, dar și realitatea cotidiană a confruntării cu moartea celorlalți. Un fenomen pe care îl percepem doar în exterioritatea lui, cu o valoare inițiatică, având în vedere că filosofii ne-au convins deja că nu putem avea experiența propriei morți, ci doar experiența morții celorlalți. Un moment cu o încărcătură emoțională foarte intensă descris în volum este cel al morții bunicului. Moartea sa survine simplu, el se întoarce cu fața la perete și pleacă spre izvorul cu apă limpede despre care le povestise mai înainte. Dar viața și moartea au zona lor de contagiune. Tatăl autoarei ia din casa cu pereți albaștri a bunicilor ceainicul roșu pe care îl va folosi ca pe un obiect ritualic al pregătirii pentru ieșirea din viață. Ceainicul roșu devine un fel de obiect cu valoare de fetiș și cu o putere totemică. El este punctul de identificare cu viața și de transfigurare a morții încă vii, este un bun prilej de a face ca ideea unei moșteniri spirituale să se nască în sufletul fiicei care participa la gesturile ritualice ale pregătirii ceaiului, dar și o bună ocazie de reflecție și creativitate

literară. Deoarece, Elvira Groza ne propune un text literar cu un farmec aparte. Miza sa nu este una estetică, ci mai degrabă existențială. În felul acesta, purtându-ne mereu între filosofie și literatură, autoarea folosește povestirile ca pe un instrument de terapie filosofică de care poate beneficia cititorul și care are un rol de regăsire de sine pentru ea.

Cititorul poate să o urmărească pe Elvira Istrate Groza cu arta ei de a citi moartea pe chipul celorlalți, care devin un fel de oglindă a propriilor sale experiențe existențiale, așa cum pot fi sesizate si sensuri simbolice ale morții prezentate de-a lungul mărturisirilor, cu elemente de genealogie, biografie și auto-biografie. Aș aduce aici în discuție mai ales un exemplu foarte ilustrativ pentru copilăria în mediul rural al vremurilor în care era elevă: importanța acordată învățăturii, educației. Educația era singura modalitate a tinerei fete din mediul rural de a se salva, de a depășii fenomenul larg răspândit al unei vieți trăită în moartea sa. Caracterul inițiatic al educației este sesizabil în modul în care învățând „pe limita dintre viață și moarte”, autoarea iese în lumina unei vieți bune, se proiectează în viața luminoasă pe care o trăiește astăzi.

Când ajunge să înțeleagă că moartea poate fi o eliberare sau simplă trecere, autoarea refuză să se mai gândească la ea. Este simplă această detașare filosofică în fața morții. Ea devine extrem de complicată, însă, atunci când este vorba despre moartea cuiva foarte apropiat. Ziua de 19 martie 2011 nu este doar una a unui fenomen astronomic special legat de Lună, pe care îl trăiește cu semnificații estetice și poetice. Ci și cea a unui eveniment resimțit cu o durere cosmică: moartea tatălui. O întreagă mitologie personală se naște în acest context. Nimic nu poate fi mai real decât mitul atunci când îi este redată energia sa de sacralitate legată de personaje care devin exemplare, de timpul paradisiac al copilăriei, de forța de evocare a povestirii și peste toate aceste elemente magice se așază și puterea unei mistici cotidiene a iubirii și pietății fiicei față de tatăl său.

Undeva între viața ca literatură și literatura ca mod de viață este locul privilegiat în care dorește autoarea să o însoțim. Elvira Istrate Groza ne mărturisește: „La puțin timp după moartea lui, lam visat coborând în curte din pădurea din fața casei, eram acolo toți, dar a venit la mine și m-a îmbrățișat. Era îmbrățișarea pe care o râvnisem mereu, știam că era o îmbrățișare din vis, dar nu se compara cu niciuna din realitate. Pur și simplu era cea mai reală dintre toate îmbrățișările” (p. 341). Realitatea personajelor literare, și a lumilor pe care ni le deschid acestea, este asemănătoare cu visul ca realitate și viața ca un vis care dă frumusețe și autenticitate vieții.

L-am cunoscut pe pădurarul Petru (Dorel) Istrate venit în vizită la fiica lui absolventă de filosofie în generația mea. După lectura cărții nu mi-l mai pot aminti altfel decât cu aura de bunătate, de candoare și de frumusețe cu care îl redă vieții și literaturii povestea în care m-am lăsat cuprins. Forța magică a cărții Elvirei Istrate Groza, în cazul meu, a funcționat.

Vă propun aici să vă apropiați de o carte care devine un bun prilej de reflecție cu privire la viața ca literatură și literatura ca mod de viață. Puteți astfel să trăiți, într-o manieră esoterică, experiența forței pe care povestirea o poate avea în viața omului actual, desprins de marile narațiuni, nemaifiind interesat nici de mit și poveste, dar care nu poate să fie indiferent la nevoia de semnificații profunde din care să se alimenteze în condițiile cele mai simple ale vieții cotidiene. Pentru că oricât ar fi de dezvrăjită lumea sa, el poartă în sine o ființă ce stă sub pecetea magică și mistică, în același timp, a nevoii de autenticitate.

ggg

Traduceri

www.revistaneuma.ro

74 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

O CARTE SLAB{ ÎNTR-O TRADuCERE EXECRABIL{: STePHeN GReeNBLATT – TIRANUL GeorGe VoLceAnoV

tephen Greenblatt a figurat pe lista invitaților de onoare ai Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova (Ediția a XIV-a, 16-26 mai a.c.), unde urma să i se lanseze versiunea românească a studiului său Tyrant: Shakespeare on Politics, apărut în anul 2023 la Editura Humanitas, în execrabila traducere a Mirunei Fulgeanu, și doar niște obligații familiale l-au silit pe marele scholar american, fondator al neo-istorismului (și nu al „neo-istoricismului”, cum apare pe pagina de gardă cu CV-ul autorului) să absenteze de la marea sărbătoare găzduită de Bănie.

Am prezentat această carte, la rugămintea expresă a vechiului meu prieten Emil Boroghină, în foaierul Teatrului Național craiovean, spațiul mai multor lansări, printre care și aceea a celor mai recente apariții din seria Shakespeare interpretat de Papahagi (Polirom) sau a volumelor din colecția „Contemporanii lui Shakespeare” (Marlowe, Jonson, Peele și Greene, de la Tracus Arte).

Ca neo-istorist, Greenblatt și-a clădit opera pe ruinele precursorilor cu acribie discreditați de către „materialiștii culturali” britanici, adică pe moștenirea lăsată de E.M.W. Tillyard și Muriel Bradbrook. Marele merit a lui Greenblatt a constat în inventarea sintagmei circulația energiei sociale, în realitate o cocoficoasă redenumire a eternei relații dintre autor – text (în cazul teatrului: spectacol) – receptori (spectatori), o sintagmă cu care Harold Bloom, pe bună dreptate, a dat de pământ în celebra sa monografie Shakespeare: inventarea umanului (1997). Un alt merit, incontestabil, de data aceasta, este harul de bun povestitor al profesorului de la Harvard.

De aici până la a-i atribui titlul de cel mai mare sau cel mai influent shakespeareolog al zilelor noastre e cale lungă...

Tiranul este un studiu în zece capitole dedicat tiranilor (să zicem: unora dintre tiranii) din teatrul shakespearian și își propune să dea răspuns unor întrebări precum: Cum ajung tiranii la putere?

Cât de periculos este populismul în procesul de acaparare a puterii? Ce vină le revine maselor în ascensiunea și, ulterior, acceptarea unui tiran? Cine sunt complicii tiranului și ce soartă îi așteaptă pe aceștia? Poate fi oprită ascensiunea unui tiran?

S

Răspunsurile la aceste întrebări vin sub forma unor „analize literare” de nivel elementar, o combinație între rezumatul pieselor discutate și caracterizarea personajelor. Marele Greenblatt se coboară la un nivel școlăresc, infantil – cartea se adresează, efectiv, unui public neinițiat, care fie n-a auzit până acum de Shakespeare, fie a avut parte de o educație caducă. Există o explicație a acestui gen de abordare: Tiranul nu este altceva decât un studiu cu cheie, inspirat de mandatul prezidențial exercitat de iresponsabilul Donald Trump, care, în multe privințe, seamănă cu tiranii încondeiați de Shakespeare în trilogia Henric al VI-lea și în piesele Richard al III-lea, Macbeth, Regele Lear și Coriolanus. Greenblatt trage un semnal de alarmă, încercând să avertizeze masele largi – mai ales pe cele needucate, ce cad cu ușurință în plasa demagogiei și a populismului – cât de mare este pericolul tiraniei.

Analiza pieselor puse în discuție se situează, după cum am arătat, la un nivel elementar și, în timpul lansării, am subliniat apăsat faptul că nu sunt cu nimic mai presus de eseurile lui Horia Gârbea, de impresiile de traducător ale acestuia, ba dimpotrivă!

Deși se știe de mult timp că trilogia Henric al VI-lea este rodul colaborării dintre cinci dramaturgi și că scenele răscoalei conduse de Jack Cade îi aparțin lui Marlowe, Greenblatt îi dă înainte cu „Shakespeare a scris... Shakespeare a spus... Shakespeare, Shakespeare...” Referindu-se la replica „Mai întâi trebuie să omorâm toți avocații” (în prăfuita traducere a lui Barbu Solacolu, de pe la 1955, aleasă de traducătoarea română), Greenblatt adaugă „Shakespeare știa că replica va stârni râsul publicului” (p. 47), deși știe, la fel de bine ca și noi, că replica a fost scrisă de Marlowe.

Aerul de diletantism ce străbate studiul de la un capăt la altul are un aer retro, de critică impresionistă à la Émile Faguet și Jules Lemaître. Autorul reciclează anecdote pe care le-am citit anterior în zeci de biografii și texte critice: de pildă, cea despre concurența făcută de Shakespeare actorului Richard Burbage în patul unei prostituate sau discuția dintre regina Elisabeta I și William Lambarde despre Richard al II-lea ca text instigator la revoltă.

75 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Traduceri

www.revistaneuma.ro

Teribilismele au constituit dintotdeauna sarea și piperul narațiunilor academice imaginate de Greenblatt, dar, mărturisesc, de data aceasta mi s-au părut deplasate și forțate. Executarea reginei Maria Stuart este comparată cu lichidarea lui Osama bin Laden pe fondul luptei anti-teroriste de atunci și de acum, iar capii caselor Lancaster și York sunt comparați cu Pol Pot și genocidul cambodgian. O carte, poate, fascinantă, în felul ei, pentru un public neșcolit, Tiranul este o sumă de redundanțe, de truisme, cu zero informație nouă pentru specialiști și publicul instruit – adică, un eșec total.

Traducătoarea Miruna Fulgeanu are studii universitare absolvite în Marea Britanie și, spre deosebire de alți traducători din diasporă (v., de pildă, genialul Bogdan Perdivară), pare să aibă mari dificultăți de exprimare în limba maternă. Cu stupoare aflu de existența unui duce de Southampton (pp. 23, 25) și a unui duce de Essex (p. 31). Există două posibile explicații ale acestei erori: fie traducătoarea nu cunoaște istoria țării în care s-a stabilit (studiindo, ar fi aflat că, pe la 1560, Elisabeta I a retras titlul de duce pairilor din epocă, numindu-i pe toți doar conți și viconți), fie nu știe că earl înseamnă „conte”. Răscoala lui Jack Cade ne este servită, în limba română, drept o revoltă „izbucnită în 1450 împotriva guvernului englez” (p. 44). La vremea aceea nu se poate vorbi de un „guvern” în sensul de azi al cuvântului, ci de „stăpânire” sau „ocârmuire”. La fel de inept este tradus Privy Council (Consiliul Secret al Coroanei) drept Consiliul de Stat (p. 24, sintagmă care pe cei mai vârstnici îi poartă cu gândul la „Epoca de Aur” a tovarășilor Nicolae Ceaușescu și Chivu Stoica). Traducerea românească ne oferă și alte momente vesele, precum „clasele muncitoare” (p. 52, aici, posibil, cu complicitatea autorului) sau explicația „patruzeci de șilingi, cu 10 lire mai mult decât prețul lor obișnuit”. Stăm rău nu doar cu limba, ci și cu aritmetica, bat-o vina.

Calcul lingvistic e la putere în traducere, ca în frazele „...se prefăcuseră că până și a vorbi limba franceză e un act de trădare” (p. 58), care o fi vrând să zică „pretinseseră că...”, și „publicul lui Shakespeare știa foarte bine că instanța judecătorească din vremea lor (...)”. A lor în engleză, fată dragă, căci public e un substantiv colectiv care cere acordul în plural în limba Marelui Will, dar nu și în română, unde acordul corect e la singular. Sau: „Macbeth nu-și folosește puterea ca să compenseze pentru faptul că nu e atrăgător” – ei bine, dragă Miruna, în limba română, ceva compensează absența altui lucru (a compensa + complement direct, nu indirect precedat de pentru).

O altă eroare factuală (a lui Greenblatt? a traducătoarei? – nici nu mai contează): afirmația că moștenitorul de drept al tronului la moartea lui Eduard al IV-lea este „ținut captiv în Turn, împreună cu vărul lui” (p. 97). Atât la Shakespeare, cât și în istoria reală, micul Eduard al V-lea, care n-a apucat să domnească, l-a avut alături nu pe vărul său, ci pe fratele său mai mic, Richard, duce de York. Închei această cronică a unui dezastru editorial cu alte câteva mostre de umor involuntar ale traducătoarei: Jack Cade nu are „aptitudini organizaționale” (p. 54), în loc de „organizatorice”; „aparenta restituire a ordinii” (p. 60), în loc de „restaurare”; personajul X își începe „ascendența la tron” (p. 80), în loc de „ascensiune”... În fine, despre „ca sticla fragedă (!!!) mi-e tronul” (p. 100) nici nu știu ce să mai cred, e prea gogonată imaginea ca să i-o atribui lui Dan Duțescu, pare, mai curând, o traducere propusă de Miruna Fulgeanu pentru brittle.

E limbă grea limba română, tot mai intens agresată de uau-uri și ău-mai-gad-uri și vorbită din ce în ce mai „aproximativ” de către vorbitorii ei nativi globalizați și globalizanți. ggg

In memoriam

Constantin Stoiciu Uniunea Scriitorilor din românia anunță cu tristețe decesul scriitorului și cineastului Constantin Stoiciu. Constantin Stoiciu s-a născut la 15 februarie 1939, la Iași. A fost un scriitor, jurnalist, editor, scenarist și regizor. A absolvit facultatea de filosofie, Universitatea București, 1967. A lucrat ca ziarist (România literară, Luceafărul, Scînteia, Scînteia tineretului, Ramuri, Convorbiri literare, Contemporanul). S-a refugiat în Grecia în 1981 și s-a stabilit în Canada în 1982. A fost fondator și președinte-director general din ianuarie 1983 până în aprilie 2007 al editurii de literatură generală de expresie franceză HUMANITAS. Constantin Stoiciu a debutat în revistele Viața studențească (1963) și Luceafărul (1964). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1967 și membru al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România din 1968. A obținut Premiul pentru proză al revistelor Viața studențească (1965) și Luceafărul (1966). A realizat scenariile filmelor Diminețile unui băiat cuminte (1967), Legenda (1968), Decolarea (1971), Filip cel bun (1975), Ultimele zile ale verii (1976) și E-atît de-aproape fericirea (1978). A fost producător de film la Casa de Filme Unu până în 1982. A colaborat la Radio Europa Liberă (1981-1987) și BBC (după 1990).

A avut o rubrică săptămânală în ziarul Cotidianul (2001-2002) și o rubrică bilunară în revista Cultura (octombrie 2007 – octombrie 2015).

Dintre volumele sale: Dimineața, povestiri, 1966, Peștele de fontă, 1968, Trufie, roman, 1974, Pasarela, roman, Ed. Eminescu, București, 1979, De l’insouciance, roman, Ed. Humanitas, Montreal, 1994; Despre farmecul levantin, tradus de Ioana Diaconescu, 1995, Le fuyard (Fugarul), roman, Montreal, 2002 Pelerinii, eseuri, 2003, Răfuieli, 2009, O natură fericită, 2012, Diminețile lui Leopold în teritoriu, 2020. A fost premiat de mai multe ori pentru activitatea sa de scenarist.

Prin dispariția lui Constantin Stoiciu literatura și cinematografia noastră suferă o dureroasă pierdere.

Cartea de poezie www.revistaneuma.ro

76 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Poezia – un cer adolescent rALUcA fArAon orina Dașoveanu este una dintre poetele pe care le urmăresc atent de la debut încoace (2017) pentru că scrie convingător, alert, fără grabă, configurând, în toate volumele sale, o viziune artistică plauzibilă, coerentă, fără experimente facile sau frondă gratuită. I-am și dedicat, de altfel, poeziei sale o cronică amplă, analizând cele trei volume publicate până în acel moment: îmi iau pantofii, sufletul, rujul, dispar; antifericire cu aripi; sânge-mă. Caracteristica liricii sale este dată, în principal, de corporalizarea senzuală a abstractului, de prezentarea cotidianului ca un eveniment revelator și de o imensă afecțiune față de limbaj, provocat, în permanență, să devină proaspăt, ludic, cu efect terapeutic în fața oricărui tip de destabilizare existențială.

Corina este absolventă de Litere, apoi, actriță amatoare în Slatina, orașul în care s-a născut Eugène Ionesco, nu e de mirare că poezia sa este vivace, cu joc de rol, niciodată patetică, de foarte multe ori, însă, surprinzătoare. Singurul meu regret este faptul că poeta a publicat grăbit, la diverse edituri provinciale, este cunoscută mai degrabă în mediul online, iar receptarea critică a poeziei sale rămâne, în mare, nesemnificativă.

Cel mai recent volum – joi 4 –, apărut și acesta la o editură prea puțin cunoscută, Alana, Slatina, în 2022, nu dezminte însă varietatea expresivă cu care Corina Dașoveanu și-a obișnuit cititorii. Poezia sa se naște ca o enormă uimire, nedisimulată și graduală, cu tensiunea specifică, în fața lumii. Tot ceea ce există, de la cotidian până la emoție, este transferat în cuvinte care zămislesc din nou creația în aburul cald al limbajului. Legile după care se configurează creația sunt strict subordonate inventivității semantice care, la Corina Dașoveanu, se observă ușor prin constanta corporalizării seducătoare, senzuale a abstractului. Ideile beau cafea, de călcâi se lipește un poem, bocancii se șterg de afonie, ușile sunt simfonice, tâmplarul de sensuri ține cuiele între buze, cifra 4 are degete de auzit, o ușă latră maro, unii se joacă de-a algebra cu imaginarul sau cu timpul neterminat… și câte și mai câte.

Deși este extrem de inventivă în ceea ce privește alegerea titlurilor poeziilor sale

C

(dovadă fiind chiar cele ale volumelor amintite), în joi 4, a preferat ca textele să fie notate cu asterisc (cu câteva excepții).

Senzația pe care o creează volumul este de continuitate, de vorbă așezată, în tihna unui ambient extrem de vizual și sonor, cu note de jazz sau simfonii, în frânturi de anotimpuri nedefinite, cu ploi incerte și cer care trăgea să moară, într-o iarnă doar cu nopți scurte, tăiate din oră-n oră. Autoritatea capricioasă, uneori, a creatorului de poezie trasează sinuos o linie vulnerabilă a temporalității trucate, dar cu mână sigură pe cea a seninătății date de revelația cuvântului. În tot volumul, se observă tensiunea aceasta constantă între cuvintele care susțin lumea poeziei și freamătul nervos al ideilor care le nasc, supuse fragilității temporale ale oricărui referent recognoscibil: n-ai cum să dregi o imagine cu ideile goale. Timpul poate să dispară, adică să ofere această iluzie, doar în umbra cuvintelor, care pot să adoarmă sub apele tale.

Cuvintele poemului sunt declarație fățișă de dragoste: uneori,/ e un prag necântat între părți,/ inexplicabil,/ dar la fel de senzual/ cum/ își plimbă acest poem vârful limbii/ în lungul propriului scris/ înainte/ de a-l lipi,/ timbra/ și trimite cuiva,/ de îmbrățișat în citire/ până la frângerea oaselor/ alteori/ ușile astea simfonice/ sunt ființe/ prin care trec înainte și înapoi/ cuvintele unor viori…

Poezia astfel oferită pare un pact cu cititorul, în care cuvintele, seduse, devin dragoste. De aceea, tot ceea ce ar putea aduce cu artă poetică se transformă, de fapt, în elogiul adus seducției limbajului; cuvintele te provoacă să fii îndrăgostit, nu invers, uimirea în fața lor creează poezia care poate da mărturie despre orice, un discurs îndrăgostit, cum ar spune Roland Barthes. De aceea, în lumea aceasta sedusă și seductibilă, totul e sub vraja dragostei: orașul scădea până a doua zi./ pe jos era un flirt sesizabil/ între liniște și trotuare…

Mai încolo, noaptea bărbătească/ încolăcea cu nerușinare trupul nopții subțiri,/ direct pe scânduri,/ lângă adormirea porumbeilor.

Drept urmare, într-un univers îndrăgostit, dragostea oamenilor dobândește pulsiuni expresioniste, solare care forțează timpul să devină circular și concentric precum o horă a vieții, morții, blestemului patimii: izbucneam în dragoste/ și călcam/ ca niște fa-

chiri/ pe dărâmăturile soarelui.// prin podurile orașului,/ prin noi,/ timpul se întețea ca o ciulandră.

Pe linie soresciană, Corina Dașoveanu realizează deseori un transfer de la planul cotidian la cel metafizic într-un mod dezarmant, cu o naturalețe lăudabilă. Iată: se pare că trebuie/ să intru prin efracție/ într-o iarnă închisă pe timp de noapte/ cu gratii sau nasturi,/ încă nu-mi dau seama.// amețisem înainte,/ ținând de umeri/ superba învârtire a arborilor în timp,/ băusem ceva împreună/ la o nuntă de nuci maidanezi.// […] ne-a apucat ceva de jale în univers,/ o beție sau o ninsoare,/ cine mai știe?/ și arborii/ s-au împrăștiat pe la casele lor.// uitaseră pe mine rochia albă suspinată,/ în fața mea mai era/ doar un timp care zbura/ la clasa economic.// mi-am înfășurat pumnul/ în viața asta goală,/ am spart un geam/ din cele o mie și unul de ziduri ale miresei/ și-am intrat/ în ea prin efracție. Să intri în viață prin efracție nu e de colea… Dar tocmai de aceea, poetul poate să joace rolul perdantului în viața reală pentru a triumfa în universul volatil al poemului. Aici totul este posibil: diferitul se zbate,/ ușa a început să vorbească/ în limba negativă,/ silabele hibride/ (amestec de vocale și cifre)/ îi rămân între dinți.// patria asta este nesigură/ pentru ireal.// la parter,/ o generație de camere închiriate/ își tunde scurt boala de ochi./ un oraș chel/ într-o caniculă vizuală…/nu./ Și acest joc semantic, imagistic pe care îl dezvoltă Corina Dașoveanu de la volum la volum seduce prin inventivitate, expresivitate atât de natural exprimate încât par o joacă; de fapt, întotdeauna în spatele cuvintelor se ascund aceleași neliniști dintotdeauna ale poeziei, convertite însă în plăcerea rostirii.

Poetă a bucuriei de a crea, Corina Dașoveanu oferă și în acest volum poezie autentică, surprinzătoare, seducătoare. Un joi 4 ca o duminică veșnică! ggg

77 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

ând a apărut simbolul blog o vreme l-am ignorat. În timp am înţeles că e o prescurtare de la web log, adica jurnal pe web. Prima reacţie a fost una de rezervă. Mi-ar fi fost utilă existenţa unui spaţiu personal de exprimare, dar nu mă simţeam confortabil să fac parte dintr-o comunitate din care un anumit personaj politic scria zilnic pagini întregi. După o vreme mi-am zis că rezerva mea e o prostie. Bref, am apelat la o webdesigneriţă care mi-a construit un blog.

Adresa acestuia s-a tot schimbat. Ba hostingul de care beneficiam s-a schimbat, ba platformele care susţineau blogul începuseră să facă mofturi… în fine, adresa pe care o inserasem în pagina tehnică a câte unui volum publicat nu mai era actuală. Webdesigneriţa e aceeaşi de mulţi ani şi chiar intermediază relaţia cu hostingul şi domeniul. Taxa e anuală. Am stabilit ediţii săptămânale, articolele apar lunea şi expediez anunţuri via e-mail către sute de adrese. Cu adresa blogului şi titlul articolelor.

Nu de la apariţia structurii de blog, ceva mai târziu, dar nu de ieri totuşi, a apărut altă structură, altă noţiune. Vlog. Ce este un vlog?

Definiţia internautică e blog transpus sub forma video. O formă de jurnal video online.

Era inevitabil ca o atare structură să fie creată. Universul comunicării a balansat spre dominanţa online. Cumva apariţia vloggingului e comparabilă cu trecerea de la filmul mut, în care fragmente de text erau scrise pe un cadru, la filmul sonor, care înregistra sunetul în ceea ce s-a numit coloană sonoră.

Care e rostul acestei introduceri? Evident, cele de mai sus nu sunt noutăţi. Subiectul textului e un vlog anume.

Există un vlog cel puţin interesant acces(a/i)bil pe youtube. Numele/titlul îl voi da mai jos. Episoadele nu sunt telegrafice, n-ar funcţiona, dar nu ajung la plictis. Durata unui episod e de ordinul zecilor de minute. Spre o oră.

Autorii se adresează publicului românofon – vorbesc româneşte. Circulă prin toată lumea şi îşi descriu călătoriile. Un episod e rezervat unui loc anume. Formatul e peripatetic. Spectatorul/ consumatorul capătă un număr considerabil spre complet de informaţii, încât să-si facă o idee despre locul vizitat, iar băiatul vorbeşte în timp ce păşeşte.

Outdoor dar şi indoor. Eventual povesteşte când cuplul ia masa. Iar tu, spectatorule, afli şi cam cât costă un fast food în Tenerife.

Titlul vlogului este CristişiRalu. Cei doi s-au stabilit în Spania. Cum au făcut-o foarte mulţi români. Cele mai vechi episoade cred că nu ating 10 ani.

Pe youtube vizionarea episoadelor e gratuită. N-am găsit referiri la vreun sponsor.

E, deci, posibil că cei doi să-şi finanţeze

C

Col\ul lui Yorick www.revistaneuma.ro

Blogger vechi rAdU-iLArion mUnTeAnU călătoriile. Oricum au la degetul mic toată strategia necesară periplului lor. Ştiu care e cazarea cea mai ieftină dar decentă în Valparaiso. Se descurcă lejer cu accesarea oricăror informaţii la zi necesare pentru a călătorii.

Publicul lor e extrem de larg. De la cel pasiv, care habar n-are unde-s insulele Aleutine dar poate află cum poate ajunge acolo şi ce e de văzut, la minoritatea care e surprinsă de călătoria cuplului într-un loc despre care ai citit într-un roman cu 50 de ani în urmă.

M-am întrebat, după vizionarea unui episod în care cuplul traversase de la Helsinborg la Helsingør cu ferryboatul de ce, narând călătoria, băiatul (el e cel care povesteşte păşind) a tras o acoladă spre palatul Elsinore din celebra piesă a lui Shakespeare. Elementar, dragi doctori Watsoni. Documentarea celor doi trubaduri peripatetici e exemplară.

Păşesc cu prospeţime prin piaţa domului din Milano, dar ştiu încotro e Scala. Altfel zis, călătoresc în cunoştinţă de cauză. Şi-ţi împărtăşesc experienţa călătoriei ţie, spectatorule.

Am urmărit călătorii în zone unde trăiesc comunităţi de care n-am auzit. Dar nu despre acestea vreau să relatez. Cine e curios sapă şi găseşte. Subiectul e călătoria în două locuri speciale pentru mine şi pe care un procent considerabil dintre spectatorii potenţiali le descoperă abia acum. Într-o broşură tipărită de Editura Galaxia Gutenberg, a preotului Silviu Hodiş încercasem o conexiune problematică între exploratorul Iulius Popper şi Radu Tudoran. Elementul comun, Ţara Focurilor – Tierra de Fuegos. Scriitorul şi-a plasat acolo personajele, exploratorul chiar a stăpânit o vreme partea insulară a ţinutului. Jacob Popper, un nepot al exploratorului, a scris câteva romane, dintre care două îşi duc personajele în acele locuri. Am beneficiat de suportul a două cercetătoare cu doctorate în Radu Tudoran. Cristina Gabriela Dinu şi Jeanina Simona Ion. Bref, de la cartea copilăriei şi adolescenţei generaţiei mele până la insoita istorie a exploratorului născut în Bucureşti, pitorescul ţinut de dincolo de strâmtoarea Magellan a devenit şi rămas un reper nodal.

Ei, şi acum puneţi-vă în locul meu când, după ce deja mă obişnuisem cu interesantul şi instructivul vlog CristişiRalu mă pomenesc cu imaginea unui port văzut de peste un canal marin şi văd că respectivul canal se cheamă, nici mai mult, nici mai puţin decât

Beagle. Iar Cristi şi Ralu păşesc pe străzile portului cu pricina, care se cheamă Ushuaia…

Acţiunea celebrului roman al lui Radu Tudoran se petrece în deceniul al nouălea al secolului XIX. Ushuaia, unde eroii poposesc câteva ore, arată cum era de aşteptat, un capăt de lume. La Jacob Popper, în romanul Estrelita şi regele Ţării de Foc, arată cu câteva zeci de ani mai avansat. Libertatea autorului.

Dar Ushuaia rămâne cel mai îndepărtat port al continantului sudamerican. Mai aproape de Capul Horn decât de Punta Arenas.

Iar realitatea filmată cu câţiva ani în urmă de vloggerii noştri arată cum e de aşteptat.

Spaţiu îndepărtat, dar contemporan.

Iar plimbăreţii vloggeri află o informaţie interesantă. Principalul produs pe care portul Ushuaia îl are de oferit călătorilor e… ciocolata. Călătorii, desigur, cumpără. Şi încearcă produsele cu poftă. Magazinul e gol.

Suntem, totuşi, la capătul lumii. Dialogul cu vânzătorul, un tânăr simpatic, e inerent. De unde sunteţi, e întreabarea standard, adresată de orice băştinaş oricăror călători. Am primit-o şi eu în teritorii mult mai apropiate.

Deşi n-am înţeles de ce unii italieni (cărora ma adresam pe limba lor, cu accent dâmboviţean, mă considerau… rus.) Dar vânzătorul o pune după ce urechea lui prinde sonorităţi vag familiare spaniolei lui natale.

Se bucură când află că are cumpărători care sunt… români din Spania. O clipă. Apoi se întunecă. Un român ne-a ucis strămoşii. Oaspetele ştie că în memoria ancestrală a gazdelor umbra lui Iulius Popper nu s-a stins.

Sau, poate, proprietarul magazinului de dulciuri ciocolatiere o fi unul pasionat de istorie… Şi acum al doilea şi ultimul exemplu. Îşi mai aminteşte cineva de Podul de pe râul Kwai, romanul lui Pierre Boulle? E străvechi.

Prima traducere româneasca datează din 1968. În 1957 David Lean a semnat regia unui film făcut după roman. Oricum e un reper global.

Ei, bine, podul construit de prizonierii englezi în anii 40, în beneficiul unei căi ferate japoneze strategice, nu mai există. Dar râul există. Şi în zona fostului pot e un altul, metalic. Iar autorităţile locale cunosc istoria. Şi au făcut din actualul pod un punct turistic.

Un tren local traversează podul dus şi întors, în beneficiul truştilor informaţi. Ne aşteptăm ca vloggerii itineranţi fie la fel de informaţi cum s-au dovedit şi asupra altor locuri relevante. Şi sunt. Băiatul povesteşte din vagonul care traversează podul. Ştie ce spune şi pare a se adresa spectatorilor care ştiu şi ei.

Iată deci un punct geografic cu dublă relevanţă, dincolo de străvechiul roman şi la fel de străvechiul film. ggg

Via\a c[r\ilor

www.revistaneuma.ro

78 Nr. 3-4 (77-78) l2024

mAGNA CARTA - EmBRIONuL LIBERT{|ILOR mirUnA drăGHici arta regelui Ioan de acordare a libertăților poporului englez”, cunoscută și sub numele de Magna Carta Libertatum este rezultatul concilierii din 1215, dintre regele „ Ioan Plantagenet și un grup de nobili și clerici nemulțumiți.

Aceștia elaborează o înțelegere care definește drepturile, locul și rolul principalilor actori din sistemul feudal englez.

Parcursul istoric al unuia dintre cele mai însemnate documente din istoria omenirii începe pe câmpia mlăștinoasă din Runnymede, un loc tradițional de negociere și conciliere, folosit în acest scop „încă din vremuri străvechi”, după cum ne precizează cronicarul Matthew Paris. În iunie 1215, câmpia este acoperită de o puzderie de corturi colorate, fiecare arborând însemnele heraldice ale nobililor adunați. Este vorba despre marii baroni feudali englezi, profund nemulțumiți de stilul de conducere al regelui Ioan, autocratic și arbitrar. Cel mai probabil, regele și-a petrecut acele zile la castelul Windsor, călărind la Runnymede când situația cerea prezența sa. Ziua de 15 iunie este cea care marchează finalul negocierilor și emiterea oficială a documentului. Preoții scribi au lucrat în condiții neobișnuite pentru ei, în corturi, pe timpul zilei, dar și la lumina lumânărilor, când era necesar. Evident, documentul nu a fost semnat ca în timpurile moderne: clauzele conținând reformele agreate au fost citite cu voce tare de către reprezentanții celor două părți, carta fiind „datum per manum nostrum”. Fiecare dintre exemplarele originale emise la acea dată poartă numele de „engrossment”. Se estimează că cel puțin 13 exemplare au fost produse până în iulie 1215, iar ulterior alte 30. Pe 19 iunie, baronii își reînnoiesc jurământul de loialitate față de rege, care le acordă „sărutul păcii”, ceremonial urmat, evident, de un ospăț regal.

Magna Carta acoperă o gamă largă de aspecte ale vieții în societatea feudală, având clauze de natură politică, legală, judiciară, economică și ecleziastică. Este foarte interesantă formula prin care sunt definiți destinatarii normelor instituite, anume toți oamenii însemnați ai regatului (nobilimea) precum și „omnibus fidelibus suis”; așadar, drepturile acordate depind intrinsec de fidelitatea față de rege, de supunerea față de autoritatea sa.

Magna Carta conține clauze care au trecut testul timpului și stau la baza elaborării unor principii de drept moderne, regăsite în sistemul de drept cutumiar. Printre acestea este cea a competenței magistraților, la vremea aceea judecători sau șerifi (clauza 45). Nobilii puteau fi amendați numai de către „egalii lor”, „în conformitate cu natura faptei lor”. Clauza 39, cea mai faimoasă a Cartei, adevărată piatră de temelie pentru toate sistemele judiciare democratice, detaliază și extinde ceea ce astăzi am numi dreptul la un proces corect: „Nici un om liber nu va fi arestat sau încarcerat sau înlăturat sau scos în afara legii sau exilat sau ruinat în orice alt mod și nici nu ne vom îndrepta asupra lui sau vom trimite asupra lui, decât cu judecata legală a egalilor săi sau după legea ținutului” (nisi per legale judicium parium suorum). Clauza 40 vine să întărească acest drept: „Nimănui nu-i vom vinde, nimănui nu-i vom nega sau întârzia dreptatea sau justiția.” Acestea sunt prevederile care, sute de ani mai târziu, se regăsesc în concepte juri-

C

dice moderne de importanță capitală, precum procesul cu jurați, dreptul la habeas corpus și controlul reciproc al puterilor în stat, respectiv justiția care trebuie să înfrâneze excesele puterii executive.

Clauza 61 (a securității) este cu adevărat revoluționară pentru sistemul feudal, aceasta instituind un mecanism prin care însuși regele este obligat a-și respecta angajamentele. În caz contrar, un consiliu format din 25 de baroni avea dreptul de a se îndrepta împotriva regelui, deposedându-l de castele, domenii și posesiuni, cu excepția atacului la persoana sa, a reginei și copiilor acestuia. Este primul exemplu din istoria Angliei când o parte a societății are dreptul de a acționa împotriva monarhului, atunci când acesta își folosește puterea în mod abuziv; nimeni nu este

79 Nr. 3-4 (77-78) l2024

Via\a c[r\ilor

www.revistaneuma.ro

mai presus de lege. Importanța acestei clauze este copleșitoare, fiind o lovitură majoră aplicată sistemului monarhiei de drept divin. Iar istoria are, se pare, simțul ironiei: deși nu aveau s-o afle vreodată, aristocrații baroni englezi care s-au opus domniei tiranice a regelui Ioan au deschis calea mișcărilor democratice ulterioare, de natură burgheză. În secolele ce au urmat, tirania de pretutindeni avea să fie combătută, din punct de vedere juridic, prin intermediul acestui principiu.

Ulterior emiterii documentului, regele Ioan s-a văzut asaltat de o mulțime de cereri de restituire a unor castele, feude și privilegii pe care le confiscase anterior, în folosul coroanei. Doar în primele zece zile de la ospățul din 19 iunie, regele a făcut cincizeci de restituiri către unii dintre răsculați. Însă cererile au continuat și s-au amplificat, iar situația a atins un punct de tensiune intolerabil, baronii refuzând semnarea unui document de garantare a siguranței și inviolabilității monarhului și familiei sale.

Până și trupele de mercenari angajate de rege îl iau în derâdere pe acesta, vorbind despre ceilalți 25 de monarhi ai Angliei. Exasperat, Ioan îi scrie papei Inocențiu al III-lea, cerând intervenția Sfântului Scaun. Pe 24 august, papa răspunde solicitării, printro scrisoare în care atacă furibund acțiunile nobililor englezi, ca fiind opera diavolului. Magna Carta este condamnată: „Cu tărie respingem și condamnăm această înțelegere și, sub amenințarea excomunicării, ordonăm ca regele să nu-ndrăznească a o respecta și ca baronii și asociații lor să nu ceară respectarea ei... o declarăm nulă și lipsită de validitate pentru totdeauna.”

Pe 5 septembrie, Pandulf Verraccio, legatul papal, anunță excomunicarea baronilor revoltați. Aceștia îl invită pe Louis, moștenitorul regelui Filip Augustus al Franței, să-l răstoarne pe regele Plantagenet și să ocupe tronul Angliei. Odată cu confiscarea domeniilor unuia dintre capii revoltei, Fitzwalter, în Anglia izbucnește războiul civil.

Magna Carta este înscrisă pe pergament. Procesul, dificil și laborios, al pregătirii pergamentului, presupunea ca pielea de oaie să fie înmuiată într-o baie de var. Ulterior era întinsă pe un cadru, iar după uscare era răzuită cu un cuțit în formă de semilună, până când se obținea o suprafață suficient de fină pentru a fi inscripționată.

Cerneala folosită nu este mai puțin spectaculoasă, ea având la bază ouăle de viespi depuse pe scoarța de stejar. Copacul reacționa la prezența acestora prin producerea unor bășici, numite „bila stejarului”, care conțin o sevă acidă. Acestă substanță era amestecată cu funingine. Cerneala rezultată, având un grad mare de aciditate, aplicată cu vârful ascuțit al penei de scris, se insera în pergament, asemănător procesului gravurii. De altfel, scribii ascuțeau pana (de gâscă) la fiecare câteva rânduri. Se estimează că pentru scrierea unui exemplar de Magna Carta era necesară durata unei zile întregi. În prezent, există patru exemplare originale, emise în anul 1215: două se află în posesia British Library, unul la catedrala Salisbury, celălalt la castelul Lincoln. Unul dintre exemplarele de la British Library provine din colecția lui sir Robert Cotton, care a stat la baza colecției de manuscrise a bibliotecii. Cotton primise documentul de la avocatul Humphrey Wyems, care-l procurase din atelierul unui croitor. Exemplarele din prestigioasa bibliotecă măsoară aprox. 32 x 50,5 cm.

Caracterele folosite sunt de tip protogotic. Mai întâi se trasau liniile pentru scrierea rândurilor. Pe exemplarele de la British Library câteva cuvinte au fost omise din text, fiind inscripționate în josul paginii. Era necesară calcularea atentă a numărului de cuvinte care încăpeau pe un rând, Magna Carta având aprox.

3500 de cuvinte. Având în vedere faptul că producerea pergamentului era atât de dificilă, se poate explica folosirea unei forme de latină abreviată, pentru economisirea de spațiu. Scrisul este cursiv, neobișnuit față de stilul formal, de cancelarie, dar prezenta avantajul rapidității. Nu există pauze între paragrafe, tot din motive de economie. Împărțirea în 63 de clauze a fost făcută de istoricii care au examinat documentul, pentru facilitarea înțelegerii.

Cea de-a doua cartă de la British Library este într-o stare foarte precară, scrisul fiind ilizibil și pergamentul pătat, în urma unui incendiu din 1731, care a afectat puternic documentul. Însă acest exemplar este singurul pe care s-a păstrat sigiliul regal.

Panglica de mătase pentru prinderea sigiliului era fixată în aparatul de sigilare, împreună cu ceara topită și rășină, pentru întărirea acesteia. Aparatul se strângea, producând sigiliul cu

Via\a c[r\ilor

www.revistaneuma.ro două fețe al regelui Ioan, având o imagine a capului său. Odată uscat, matrița era îndepărtată și pe document se fixa cealaltă panglică.

Exemplarul de la Lincoln este scris pe 44 de rânduri și are o marcă distinctivă: cuvântul „Lincolnia“, înscris de două ori, pe verso. Sigiliul lipsește, fiind prezente doar trei mici găuri, în josul paginii. Hugh de Wells, episcopul de Lincoln, prezent la Runnymede, s-a asigurat că unul dintre exemplarele originale va fi păstrat în urbea sa, cea mai mare dioceză a Angliei.

Exemplarul aflat la catedrala Salisbury este cel mai bine conservat, fiind adus de Elias Dereham, prezent și el la întocmirea cartei. Dereham era intendentul arhiepiscopului de Canterbury, Stephen Langton, cel care a avut rolul de negociator între părțile aflate în dispută. Ulterior, Dereham a devenit preot și a supravegheat construirea catedralei, în actuala sa formă, începând cu anul 1220. În 2018 s-a înregistrat o tentativă de furt a acestui document neprețuit; făptuitorul a primit o sentință de condamnare cu închisoare de patru ani.

Vitrina în care este expusă Magna Carta în prezent beneficiază de cele mai avansate sisteme de protecție din Regatul Unit. În decembrie 2007, o copie a documentului, emisă în 1297, având sigiliul lui Eduard I, a fost vândută la licitație în New York, pentru suma de 21,3 mil. dolari, aceasta fiind expusă la Arhivele Naționale din Washington D.C. Prima versiune tipărită apare în 1508, fiind opera unui anumit Richard Pynson, ulterior fiind inclusă în toate compendiile juridice, fără a avea vreo aplicabilitate practică. Scriindu-și piesa istorică „King John”, Shakespeare ignoră marele document, probabil considerându-l lipsit de interes pentru burghezia elisabetană amatoare de teatru. Abia sec. al XVII-lea readuce Magna Carta în atenție, având în vedere contextul istorico-politic. Domnia tiranică a regelui Carol I Stuart este

80 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

combătută cu ajutorul vechiului document: avocatul sir Edward Coke susține că regele nu are dreptul de a impune taxe fără consimțământul supușilor săi. În 1628, Petiția Drepturilor, elaborată de Coke, este adoptată de ambele camere ale Parlamentului englez, în ciuda opoziției regelui. Magna Carta începe să fie invocată ca izvor de drept în procese, cum ar fi cel intentat contelui de Stafford și arhiepiscopului Laud. Anul 1689 aduce adoptarea faimoasei Bill of Rights (Legea drepturilor), inspirată de Magna Carta, într-un context istoric asemănător celui de secol XIII. Cea mai pregnantă influență a documentului o regăsim în sistemul juridic american. Magna Carta este publicată în colonii în anul 1687, aceasta constituind, un secol mai târziu, sursa de inspirație pentru revoluționarii din Lumea Nouă. Multe dintre acuzele aduse de aceștia regelui George al III-lea, în cuprinsul Declarației de Independență, sunt de aceeași natură cu cele aduse regelui Ioan: impunerea de taxe fără consimțământul supușilor, obstrucționarea justiției, judecarea în absența unui juriu, aducerea de „numeroase armate de mercenari pentru a desăvârși lucrarea morții, dezolării și tiraniei”.

La nivel mondial, regăsim principii și limbaj împrumutate din Magna Carta în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ca o recunoaștere a însemnătății și continuității relevanței documentului, a imensului său impact istoric și social, în anul 2009, UNESCO a inclus Magna Carta în Registrul Memoria Lumii, care cuprinde cele mai importante documente din istorie. Asemeni unui ecou, ce ajunge la noi 800 de ani mai târziu, vocile baronilor englezi ce-și apărau privilegiile feudale s-au preschimbat în principii folosite în apărarea celor năpăstuiți de pe întreg cuprinsul lumii. ggg

81 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Jurnal teatral

www.revistaneuma.ro

efectele strângerii „§urubului”, Vigilen\a preventiv[ a cenzurii §i absurdul, Andrei ±erban §i etapele interioare ale regiei, Reîntâlnirea cu Vlad mugur, o medita\ie lucid[ §i amar[ despre semnifica\ia revolu\iilor, Dou[ celebrit[\i: Andrzej Wajda §i Giorgio Strehler, La osp[\ul cel mare al premiilor, Imagini din Festivalul Shakespeare (Craiova, 16-26 mai 2024) ion cocorA

iulie 1989. Nu știu ce mă face să-mi amintesc că astăzi se împlinec optsprezece ani de la elaborarea celebrelor Teze din iulie, documentele acelea cu urmări nefaste pentru cultura românească și creatorii ei din toate domeniile artistice, care devenite publice în luna noiembrie nu au întârziat să se aplice cu agresivitate. În opinia mea paradoxal e faptul că ele produc panică și alarmări categorice, cu consecințe imediate, nu neapărat în rândul scriitorilor mai întâi , cum era de așteptat, ci în acela al oamenilor de teatru, al regizorilor în special. În sensul că scriitorii, deși s-au lovit imediat de restricţiile impuse, le-au privit într-un fel ca pe ceva de conjunctură, fiind obișnuiți cu asemenea confruntări. Efectele strângerii „şurubului” însă nu au întârziat să se vadă în reviste. Căci diversioniștii și adezioniștii s-au și grăbit să le salute, făcând ca de obicei jocul puterii. De fapt, poziționarea alături de aceasta, gâdilând fără scrupule cu „limba” pe cine trebuie, devenise un nărav la ordinea zilei. Ceea ce conta pentru ei era doar să-și faciliteze tipărirea unei cărți și să-și asigure o funcţie bine răsplătită. Desigur, nimeni nu obliga pe nimeni să facă rău sau să procedeze cum crede de cuvință. Sigur că „plecăciunea” lor nu numai că a convenit nomenclaturii, ci și s-a folosit de ea cu perversitate. Astfel, ideologicul şi-a urmat fără prea multe dureri de cap ascensiunea, transformând cu trecerea timpului o tactică de mică ciupeală, cu două tăişuri în fond, în degradare morală. Conştient sau nu, are mai puţină importanţă, pactul cu diavolul se produce și herupismul aplaudacilor se menține în floare. Cu el sau fără el nu știu dacă s-ar fi schimbat ceva. În realitate puterea nu numai că reduce de la an la an anumite privilegii de care se mai bucura cultura (subvenţii, drepturi de autor, premii, călătorii în străinătate etc.), ci şi pune şaua pe spinările scriitorilor şi artiştilor, creându-şi astfel iluzia că, exceptând unele accidente, stăpâneşte situaţia, că bieţii creatori sunt nişte troglodiţi care acceptă fără să mişte în front indicaţiile. Că lor mai mult trebuie să le iei decât să le dai pentru a sta cuminţi în bancă. O tactică menită să împace şi capra şi varza, care nu s-ar zice că nu a dat şi rezultate. Fiindcă au reuşit să apară numeroase cărţi bune şi foarte bune, unele chiar de natură să uimească prin faptul că au scăpat, să se joace piese nu tocmai ortodoxe. Acum însă, privind lucrurile cu detaşare, încercând să înţeleg raţiunea de profunzime a apariţiei cărţilor respective, a pieselor-problemă jucate, consider că ceea ce odinioară mi s-a părut victorie a fost o înfrângere. Nu neapărat pentru creator în plan individual, căci cine a ținut la demnitatea lui nu s-a prea înghesuit la ciolan, ci

6

prin evoluţia pe care o cunoaşte puterea în raport cu artistul, în atitudinea pe care o adoptă faţă de el, ajungând să-l trateze cu aroganţă, să-l privească de sus, întrucât funcţionarii săi s-au eliberat de orice complex cultural. Tipul activistului din epoca stalinistă, ignorant, agresiv, l-a luat tipul activistului perfid, defel prost, în deplină cunoştinţă de cauză, manipulator, acționând cu diplomaţie și punând în practică scenarii diabolice.

Dacă între scriitori şi putere, în afara unor „accidente” de numărat pe degete, conflictul nu a ieşit direct la suprafaţă, intervenindu-se pentru aplanarea lui prin concilieri sau amânări ale stării explozive, între regizori şi putere el s-a arătat a fi mult mai acut, pe mulţi împingându-i de-a dreptul la disperare. Teatrul era supus unor comisii de vizionări de coșmar, având o componenţă eterogenă, în care cuvântul de decizie revenea exclusiv nomenclaturii de partid. Îmi amintesc că atunci când unele cărţi, cum s-a întâmplat cu romanul Absenţii de Augustiun Buzura, au fost

Jurnal teatral

www.revistaneuma.ro retrase din librării sau biblioteci, supărând pe cine ştie care responsabil cu indicaţiile, în jurul lor nu s-a stârnit prea mare vâlvă, trecerea la index făcându-se de regulă cu discreţie, deşi două-trei articole critice, de atitudine, care să le sublinieze carențele și limitele ideologice, se publicau pe ici-colo, ca din întâmplare, aparent fără nicio legătură cu oprobiul hotărât şi dirijat din cabinetele cenzorilor. În schimb, atunci când s-a interzis, după trei reprezentaţii, Revizorul lui Pintilie, tărăboiul a fost de tot mare, sa lăsat cu comunicate oficiale şi proteste de ambasadă. Revenind la reacţiile regizorilor faţă de Tezele din iulie, trebuie să spun că în perioada premergătoare stupidului atentat la cultură, cu metodă şi tenacitate menţinut în actualitate vreme de aproape două decenii, teatrul la noi a cunoscut câţiva ani de glorie, regia, ca întreaga artă a spectacolului, se afirmă cu o extraordinară vitalitate. Personalităţile de prim ordin ale momentului, de la Liviu Ciulei, Radu Penciulescu, Lucian Pintilie, Vlad Mugur, David Esrig la Horea Popescu, Gheorghe Harag, Dinu Cernescu, Lucian Giurchescu sau Valeriu Moisescu, realizează spectacole competitive cu creaţii ale unora din marii regizori din lume, originalitatea şi forţa expresivă fiindu-le nu de puţine ori aplaudată pe vestite scene din Europa şi chiar mai de departe. De aceea, când s-au trezit față în față cu programul draconic al Tezelor, cu perspectiva de a-şi subordona talentul unei arte propagandistice, foarte atent controlată, au intrat în panică, speriindu-se de-a dreptul, simţind dintr-o dată că vor fi nevoiţi să-şi reformuleze viziunea artistică, limbajul, să renunţe la titluri repertoriale la care s-au gândit de mult sau mai puţin timp, să lucreze, în ultimă instanţă, cu teama că nu-şi vor vedea niciodată spectacolul jucat. Acumulările de energii conflictuale în relaţiile cu puterea sporeau cu fiecare premieră, cu fiecare proiect de premieră. Suspiciunile se iscau de cum îşi anunţau intenţia de a monta o piesă. Dacă alegerea cădea pe un autor clasic, indiferent că era Shakespeare sau Caragiale, minţile însărcinate să vegheze începeau să se agite, intrând în alertă. Cum va fi citit textul respectiv? Oare nu se va insista prea mult pe semnificaţiile lui contemporane? Dacă alegerea cădea însă pe un autor român în viaţă, cu toate că piesa lui ca să fie introdusă în repertoriu a fost vizată şi supravizată, pentru citirea şi aprobarea ei adeseori instituindu-se comisii speciale, situaţia în care se afla regizorul nu era câtuşi de puţin mai simplă. Obsesia că va deturna sensurile, că va face cine ştie ce aluzii, transforma pe creatorii de spectacole, nedispuşi la concesii, în inşi incomozi.

Vigilenţa preventivă a cenzurii a atins proporţii absurde. Deseori regizorul era adus dinaintea unor impropriu numite consilii artistice, în fapt fiind nişte consilii ideologice, și obligat să-și expună concepţia de spectacol pentru a se hotărî dacă poate să

A douăsprezecea noapte, regie Alexandru Mâzgăreanu

82 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

înceapă sau nu repetiţiile. Tensiunea şi atmosfera au devenit de nesuportat. Marii noştri regizori au fost loviţi brutal în profesie la vârsta când ar fi putut dărui teatrului românesc spectacole de excepţie. Rând pe rând, refuzând alternativa compromisului, unii aleg la prima ocazie ivită să rămână definitiv în occident (Penciulescu, Vlad Mugur, Giurchescu, Esrig), alţii (Ciulei, Pintilie) îşi vor păstra legăturile cu țara, vin din când în când acasă, dar de lucrat lucrează pe scene din alte țări. Am fost văduviţi în acest fel de montări de răsunet. Armonia clasică a spectacolelor lui Vlad Mugur, inegalabile prin rafinată eleganţă şi transparenţă formală, dar şi de subtile disocieri de idei, calităţi, cu mare artă ilustrate în Caligula şi Visul unei nopţi de vară, ar fi atins, negreşit, o cotă şi mai înaltă în Hamlet. Nu a fost să fie. Sunt sigur că am fi avut, înainte de spectacolele lui Cernescu şi Tocilescu, încă din 1971, un Hamlet care, şi ca exegeză şi ca viziune, să constituie o revelaţie-reper. Nu a fost să fie așa. Noroc că tinerii regizori (Aureliu Manea, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Alexa Visarion, Dan Micu, Iulian Vișa, Silviu Purcărete, Galgoțiu, Cornișteanu, Măniuțiu, Tompa, Dabija etc) au preluat ştafeta fără complexe şi au acoperit cu strălucire golul rămas în acei ani dificili ai vestitelor Teze. noiembrie 1991. Când scriu aceste rânduri, recitând însemnări de pe caietele program sau cronicile pe care le-am publicat, pot afirma că a doua ediţie a Festivalului Naţional de Teatru “I.L. Caragiale” a sfârşit glorios. Chiar premiile, cu unadouă excepţii, au fost primite de cei ce le meritau. Nu mi-am închipuit, totuși, că dintr-un palmares al celor mai valoroase spectacole, oricât de atroce ar fi fost concurenţa, poate să lipsească Marat-Sade sau ca premiul de debut va avea altă destinație decât un debutant. Evident, au fost selecționate un număr mare de spectacole, pe unele le-am mai văzut, pe altele nu, unele erau foarte bune, altele fără foarte în față, iar câteva lipsite de interes. Important e că de partea leului s-au bucurat întradevăr leii în libertate şi nu cei de grădină zoologică. Situarea în frunte a două reprezentaţii, Visul unei nopţi de vară (Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”) şi Ubu Rex cu scene din Macbeth (Teatrul

28

A douăsprezecea noapte, regie Andrei Șerban

Jurnal teatral

83 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

Naţional din Craiova), arată că juriul a ştiut să iasă din încurcătură cu o lovitură de “maestru”. Oricare altă alegere, indiferent de criteriile pe care s-ar fi bazat, ar fi fost un act de nedreptate.

Fiindcă Spectacolul lui Liviu Ciulei și cel al lui Silviu Purcărete s-au înfăţişat ca două mecanisme perfecte, elaborate cu desăvârșită artă, deşi aparțineau unor forme de teatralitate diferite, care le deosebesc între ele ca stil şi ca efect. Primul se ridică la o stare magică a jocului, are ingenuitate şi transparenţa muzicii lui Mozart, fiind expresia unei estetici teatrale temeinic exersate la nivelul limbajului, cât şi în modul de a lucra cu actorii. Cel de al doilea ilustrează o tendinţă structurală manifestă pentru supradimensionare, refuză circumscrierea între limite convenţionale, alegorizează gesturi şi imagini, caricaturizează cu ostentaţie, exacerbând grotescul şi ridicolul în portretizarea unor personaje, uneori cu cinism, alteori apăsând pe satira politică, dar fără să sacrifice prin exces de tezism tensiunea şi puritatea actului teatral. Între aceste două viziuni se plasează spectacolul de locul doi: Mincinosul de Goldoni (Teatrul Odeon). Aici elevaţia şi magicul din Visul unei nopţi de vară alternează cu barochismul stilizat şi vizualizarea metaforică din Ubu Rex cu scene din Macbeth. Vlad Mugur practică o regie inventivă, dinamică, de un savant rafinament, plină de insinuări ironice (într-o atare cheie veselă am citit şi trimiterea la un posibil incest tată-fiică), când creând complicităţi şi analogii ce produc cascade de haz, când subtexte de un erotism ambiguu, discret punctat. După două decenii de absenţă din țară, reîntâlnirea cu Vlad Mugur, căruia încă nu-i uitasem două montări de antologie - Caligula şi Visul unei nopţi de vară - mi-a oferit şansa să descopăr un regizor într-o condiţie artistică de excepţie. Andrei Şerban parcurge, în schiumb, de la O trilogie antică la Noaptea regilor (spectacol distins cu Premiul III) etapele unei regii interioare de mari disponibilităţi de formulă şi stil, care relevă la fel de personal două căi distincte de întoarcere a teatrului la origini. Experienţei catharsisului total din Trilogie (trăită la nivel de spectator, de interpret şi teatru ca artă) îi ia locul, în Noaptea regilor, aventura căutării spectacolului dincolo de temporalitatea textului shakespearean, repunând în drepturi o convenţie proprie. Dar un festival nu e numai al spectacolelor premiate. Cum am mai spus, Marat-Sade îl consider un moment de creaţie regizorală foarte interesant. În ciuda faptului că unora li s-a părut peterbrookian, și formal nu e exclus să aibă dreptate, din punct de vedere al moduluui în care Victor Ioan Frunză așează materia

Furtuna, regie Robert Wilson

Proiectul Furtuna, regie Peter Brook și Marie-Helene Estienne

dramatică în scenă, în speță în excelentul decor al Adrianei Grand, iese din registrul lui Peter Brook, convertind nebunia personajului din textul lui Weiss într-o meditaţie lucidă şi amară despre semnificaţia revoluţiilor teribil de actuală. Regizorul tensionează și controlează sever relațiile din perspectiva distanţării ceea ce trimite la un pronunțat brechtianism. Cătălina Buzoianu continuă „cercetarea” operei lui Pirandello. În Regăsire, urmând după Să îmbrăcăm pe cei goi şi Uriaşii munţilor, în special în scenele de până la intrarea Valeriei Seciu, am avut senzaţia că nu se găseşte tonul, că demersul regizoral e pândit de o anume uscăciune demonstrativă, că personajele sunt oarecum aşezate într-o ramă de dinainte confecţionată. Ceea ce nu pune nicio clipă sub semnul întrebării puternica personalitate a regizoarei, inteligenţa lecturii şi stilul subtil adecvat la estetica şi problemele de fond ale unei opere dramaturgice încă originală şi insolită. În Abatorul de Mrozek (Teatrul de Stat din Oradea), o piesă stufoasă şi neorganizată din punct de vedere dramatugic, tema creatorului într-un regim totalitar a constituit probabil atracţia numărul unu. Dacă acelaşi rgizor, Alexandru Colpacci, venit şi el să lucreze în țară după mai bine de un deceniu de exil, a înregistrat succese de seamă înainte de 1990 cu Tango şi Emigranţii, acum numai parţial învinge dificultăţile de construcţie ale eseului dialogat al lui Mrozek, deşi regizorul de talent de odinioară se vede în destule scene cu fineţe descifrate şi compuse. Mediocru, încâlcit, fără a fi scos la liman de un gând rgizoral clar, spectacolul cu Nebuna din

Jurnal teatral

www.revistaneuma.ro Chaillot (Teatrul Naţional din Iaşi) nu a convins, în afara unor aluzii grabnic receptate de public, că alegerea textului lui Giraudoux ar fi avut o motivaţie creatoare care să depăşească o lectură superficial anecdotică. Pulsul tinereţii biologice și creatoare în același timp, înţeles sub forma unei stări de spirit, ca patimă neîngrădită de manifestare în spaţiul teatral, a fost ilustrat de Cântăreaţa cheală în regia lui Petru Vutcărău (Teatrul „Eugen Ionescu” din Chişinău). Un spectacol echivalent cu un potop de mijloace și soluții, abundând de gaguri și piruete care amplifică o replică de câteva cuvinte până la cincisprezece minute, trăgând cu dinţii de tot ceea ce se putea trage. De aici atât sentimentul de lipsă de măsură, de suprasaturaţie, cât şi cel de fantezie dezlănţuită, de poftă nebună de a juca teatru. De aceea într-un astfel de caz obiecţiile critice nu minimalizează talentul, ci atenţionează asupra unor pendulări în gol. Un motiv ca să-mi pară rău că nu am văzut și alte două producții ale doi foate tineri regizori și ei: Pe cheiul de Vest de Felix Alexa și Sinucigaşul de Cornel Manolache. decembrie 1993. Anul care se încheie a stat, fără niciun dubiu, sub semnul unei manifestări artistice de amploare, rare, găzduită de Teatrul “Bulandra”, și anume cea de a patra ediţie a Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa. Oferta e foarte bogată și cu nume faimoase pe afiș. Împrejurări şi solicitări diverse, totuși, m-au împiedicat să văd tot ce considerasem din start că reprezintă evenimente. Nu am scăpat, evident, pe acelea cu care nu te întâlnești de multe ori în viață. Dintre acestea au făcut parte, fără îndoială, constituind puncte de atracție de vârf și stârnind un interes enorm publicului, spectacolele celebrului Andrzej Wajda și la fel de celebrului Giorgio Strehler. Iar pentru mine interesul era cu atât mai mare cu cât amândurura avusem norocul să le văd pe viu trei montări fabuloase, lui Wajda Noapte de noiembrie la Cracovia și lui Strehler Furtuna la Milano și Iluzia comică la Paris. Câteodată însă insatisfacţiile pot veni până şi de acolo de unde nu te aştepţi. Căci spectacolul grandiosului regizor polonez de film a fost unul previzibil, apăsat ilustrativ, și nici de la Insula sclavilor nu am plecat pe deplin satisfăcut. Am recunoscut într-un discurs regizoral subtil caligrafiat, este adevărat, mâna maestrului, un meşteşug sigur, o inteligenţă artistică sclipitoare, limbaje rafinat elaborate, poezie, o înaltă prestaţie actoricească, dar nu am simţit nevoia să mă ridic de pe scaun. Tiparele au fost

30

Caliban și Vrăjitoarea, regie Mihaela Drăgan

84 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

acelea ale unui spectacol-studiu, estetizant, lucrat ca gândire şi expresie într-o manieră de o clasicitate programatică. Suficient pentru ca să-mi revină puternic în minte Furtuna, o reușită spectacologică din categoria capodoperelor, ori mai puţin perfecta, din punct de vedere formal, Iluzie comică, însă şi aceasta deosebit de acaparatoare, ca să nu zic uluitoare, prin imaginicheie şi tensiune emoţională. Odată cu orizontul de aşteptare Strehler și Wajda consumat, de departe numele cele mai notorii din festival, atenţia tuturor s-a îndreptat, fiind un subiect incitant pentru specialişti şi spectatorii avizaţi, către Lev Dodin, unul dintre regizorii afirmaţi pe plan mondial după 1990, autorul a două spectacole în care spiritul de echipă funcţionează excelent, impetuos dezlănţuit, cu o ingeniozitate teatrală cuceritoare. Ce m-a impresionat cu deosebire a constat în aceea că Dodin nu construieşte forme şi imagini care să-l constrângă la anumite rigori stilistice, ci revitalizează trăiri şi relaţii ambigui, fără ca obiectul să se subordoneze mecanic metodei, dimpotrivă, acesta mai degrabă îşi creează metoda. Fantezia creatoare a regizorului acţionează liber, în registre dintre cele mai variate, de la realismul psihologic de natură stanislavskiană la metafore scenice în care prevalează o scriitură inventivă, de o modernitate cu stări explozive, fascinante prin prospeţime şi lejeritate în mişcări şi reacţii. Dar, atenţie, mare atenție! Lev Dodin convinge la Bucureşti că e un mare regizor pe două texte ruseşti contemporane, unul de Alexandr Galin, Stele pe cerul dimineţii şi altul Gaudeamus, o adaptare după un roman de Serghei Kaledin, ambele nişte scrieri de valoare medie, dar având meritul de a vorbi despre ruşi şi sufletul rusesc. O regizoare tânără, numită Karin Beier, imaginează pe scena Teatrului din Dusseldorf un spectacol de un dinamism drăcesc, cu o insolită configuraţie lingvistică, replicile fiind rostite în nouă limbi de actori din tot atâtea țări. În Karin Beier am descoperit o continuatoare a Pinei Bausch. Competitivă a fost şi participarea românească, dominată de Cătălina Buzoianu (Patul lui Procust şi Şase personaje în căutarea unui autor), cum şi de Alexandru Darie (Trei surori şi Iulius Caesar) şi Tompa Gabor (Woyzeck). Confruntaţi cu un veritabil maraton teatral, cu care nu te întâlneşti în fiecare zi, criticii (cel puţin o parte dintre ei) nu şi-au putut învinge, din păcate, măruntele şi deşartele vanităţi.

Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa nu a unit grupările, ci a exacerbat dezbinările, conflictele mai mult de natură politică decât estetică. Nu mai e nimic de făcut şi pace. Pe unii nu i-am văzut defel la conferinţele de presă. Motivul e simplu: lupta pentru un loc în “prezidiu”. Câtă miopie! Se vede că iubirea de sine e mai mare decât iubirea de teatru. Remarc acest acest lucru ca unul care s-a înregimentat la nicio grupare în afară de aceea a teatrului de valoare.

Romeo și Julieta, regie Luminița Țicu

Jurnal teatral

85 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

aprilie 2008. În această seară mult către miezul nopții, ori poate chiar trecut puțin, s-a încheiat o nouă ediție a Galei Uniter care a distins cu premii excepțiile anului teatral 2007.

Nominalizările la categoria “Cel mai bun spectacol” consider şi acum, după ce evenimentul s-a consumat şi a beneficiat de numeroase comentarii, că rămân în afara oricăror altor alternative.

Justeţea lor ilustrează, fără motiv de culpabilizare, modul cel mai complet al manierei de “lucru” a juriului, constituind punctul forte în care criteriile au operat perfect, cu argumente estetice ce nu au lăsat loc pentru suspiciuni. Ceea ce demonstrează că sunt cazuri când unanimitatea , de atâtea ori pe drept pusă la zid, din partea ei trăgându-ni-se deseori ponoase cu carul, câteodată nu e numai benefică, dar e şi imposibil de contestat. Fac o asemenea precizare nu ca un observator de pe margine, ci ca un ins implicat în chestiune, fiind unul dintre “vinovaţii” de selecție, întrucât am făcut parte din juriu. Spectacolele pentru care s-a optat, în ordinea cronologică impusă de data de naștere a dramturgilor, sunt Faust de Goethe, Unchiul Vania de Cehov şi Cinci piese scurte de Eugen Ionescu. Ele sunt opera a trei regizori de top, Silviu Purcărete, Andrei Șerban și respectiv Alexandru Dabija, fiecare aparținând altei generații. E firesc deci ca direcţiile lor stilistice şi formula lor spectacologică să reprezinte, în mică sau mai mare măsură, modalităţi de a concepe actul teatral și tendinţe de înnoire în materie de artă regizorală radical diferite. Realizări solide, revendicate de la un program estetic original, au fost, desigur, și altele dintre spectacolele nominalizate sau care au trecut pe lângă nominalizare. Mă gândesc la cele ale lui Măniuţiu, Tompa Gabor, Afrim sau Bocsardi. În jurul lor sau cam învârtit zarurile, dar şi la încă trei datorate chiar regizorilor nominalizați: Andrei Şerban (Pescăruşul), Silviu Purcărete (Gianni Schicchi) şi Alexandru Dabija (Capra sau Cine e Silvia). În legătură cu cele din urmă recunosc că atât eu, cât şi ceilalţi doi membri ai juriului, le-am preferat pe cele no-

14

minalizate. La o anchetă însă am afirmat, de pildă, înainte de a vedea Unchiul Vania, că Pescăruşul este cel mai bun spectacol al anului teatral 2007. Dar iată că zarurilor s-au decis pentru Unchiul Vania și nu pentru Pescărușul, pentru Ofelia Popii, interpreta lui Mefisto din Faust, nu pentru Andreea Bibiri, aceea care realizează în Nina o prestație de zile mari. Argumente care să susțină că s-ar fi produs vreo nedreptate nu cred că există. Nici nemulţumirile lui Andrei Şerban pe această temă nu le-am privit decât ca pe o formă de “cochetărie”. În sensul că și el știe foarte bine că în situația unor realizări artistice de marcă oricine este într-un juriu, oricât ar fi animat de bune intenții, se expune unui mare risc.

Fiindcă el deține doar jumătate din responsabilitate, dacă nu și mai puțin, în raport cu decizia finală. Şi asta nu înseamnă că doresc să disculp juriul sau pe mine personal. Sunt convins că frustările nu ar fi lipsit în ambele împrejurări. Omisiunile de la „ospăţul cel mare” nu pot să se evite, ci să se înlocuiască doar cu altele. Prea puţin faţă de primejdia de a demitiza spiritul de competivitate, împingându-l în logica lui „să moară şi capra vecinului”. Trebuie să mărturisec, totuşi, că prezenţa într-un juriu, deşi totul s-a isprăvit fără să se taie capul cuiva, nu e ceva de invidiat. Dovadă că și acum continui să am încă insomnii din pricina absenţei lui Purcărete pentru Faust de pe lista regizorilor nominalizaţi, încât mâhnirea lui Andrei Șerban din aceeași pricină are darul să mă afecteze și mai mult... Din păcate, nu am putut face nimic. Votul meu a fost singur pentru o atare opțiune. Cum și acela de a-l urca pe Bogdan Zsolt pe același podium, dar rezervat actorilor. Aici e vorba însă de aprecieri și gusturi pur personale şi e normală o implicare subiectivă. De altfel, la un moment dat, ca să mai apelez la o destăinuire, nu am fost străin de ideea de a propune pentru nominalizare la categoria cel mai bun actor trei interpreţi din Unchiul Vania. Oare care ar fi fost reacţiile? ggg

Tragedia lui Hamlet , prințul Danemarcei, regie Robert Lepage

Hamlet, regie Declan Donnellan

Othello (teatru de păpuși) regie Dimitri Khvtisiashvili și Gia Margania

Teatru

www.revistaneuma.ro

86 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Arta, forma viselor codrUȚ rAdi inaia a găzduit în perioada 26-28 Aprilie cea de-a X-a ediție a Festivalului de teatru pentru liceeni Primavera, devenit deja o tradiție, ca și cum generațiile de liceeni își transmit succesiv ștafeta teatrului cu dezinvoltura obișnuinței.

Ori, poate că mirajul acestui mod de reprezentare artistică și cel al scenei, în proporții nedeterminate, și-au găsit loc de popas la Sinaia, reper de inspirație creativă pentru mulți artiști, în formare sau consacrați.

O ediție mai bine organizată, parcă, mai consistent susținută de sponsorii, nu puțini, care au contribuit la reușita evenimentului, dar la fel de stufoasă în reprezentări artistice diverse, înrudite teatrului, derulate fără întrerupere pe parcursul a două zile pline, chiar și în ziua a treia, a festivităților de premiere, cu recitaluri în afara concursurilor. Organizatorii, aceiași de la bun început, Asociația Socio-Culturală Prahova Excelsior Sinaia și Colegiul Mihail Cantacuzino din Sinaia, au fost reprezentați de Mariana Cojoc-Wisernig, președinte fondator, Cristina Florea, președinte, respectiv Alina Bobeică, director adjunct al colegiului. Dintre partenerii evenimentului, cel mai mult implicați, menționez Primăria Sinaia, Centrul de Conferințe Cazino, Centrul Cultural Carmen Sylva. Au luat startul trupe de teatru abonate ale festivalului, de la București, Ploiești, Făgăraș, Constanța, câteva noi, de la Suceava, Sibiu, Panciu, Întorsura Buzăului, dar au și absentat altele, precum cele de la Timișoara, Târgu Mureș, Tulcea, obișnuite ale organizatorilor. Secțiunile consacrate de participare, interpretare trupe de teatru, secțiunea de bază, one man show, recitări, public-speaking, au beneficiat chiar de mai mulți competitori față de edițiile precedente. Am remarcat și o îmbunătățire evidentă a prestației artistice, mai ales în cazul trupei câștigătoare a Marelui trofeu Masca, trupa Micul Prinț din Criuleni, Republica Moldova, îndrumată de Natalia Dimitrașco. Surprinzătoare, dar admirabilă, mi s-a părut solidaritatea participanților, prezența multora la reprezentațiile celorlalți, ca și cum n-ar fi fost într-un concurs. Sunt convins că motivul acestui fapt nu a fost așa-zisul spionaj artistic, fiecare având programul prestabilit pus la punct în detaliu, ci, mai degrabă, spiritul tineresc liber.

Printre multe aspecte inedite ale ediției de anul acesta, trebuie neapărat consemnat cazul trupei Thalia din Făgăraș, ocupanta locului al II-lea la secțiunea interpretare, care a pus în scenă o piesă scrisă de unul dintre membrii componenți, ceea ce a contat la aprecierea finală. Pentru jurii n-a fost deloc simplu și

S

ușor să aleagă câștigătorii după criterii cât mai obiective, într-un maraton de spectacole, de urmărit sau chiar de revăzut. Greul l-au dus, până noaptea târziu, membrii juriului pentru interpretare, Olga Bălan, actriță, Buburuz Cristina Gabriela, profesor de actorie, Constantin Spurcaciu, promotor cultural. Numele câștigătorilor nu are, probabil relevanță, dar, asociate locurilor de unde provin aceștia, ar putea crea o imagine a peisajului teatral în rândurile liceenilor. La secțiunea de recitări Din drag de Păstorel Teodoreanu, câștigătorii au fost Bianca Hanu, Ploiești, locul I, Robert Gălățanu, Panciu, locul II, Lorena Elyana Popa, Ploiești, locul III, Oana Lorena Burlacu, Rupea, mențiune. La sectiunea One man show, Bianca Hanu, Ploiești, locul I, Calotă Theodora Alexia, București, locul II, Bogdan Irimia, Constanța, locul III, Dinu Andreea, București și Axinte David, București, mențiuni. La secțiunea Public-speaking, Covaliu Ioana, Suceava, locul I, Maganu Ștefania, Suceava, locul II, Jilăveanu Valentina, București, locul III, Călin Theodor, București, mențiune.

La sectiunea Interpretare teatru, trupe, Protha, Panciu, locul I, Thalia, Făgăraș, locul II, Calea Ferată, Constanța, locul III, 3T, Întorsura Buzăului, mențiune.

Trofeul Masca, pentru cea mai bună prestație, a fost câștigat de trupa Micul Prinț din Criuleni, Republica Moldova, iar premiul respectiv a fost înmânat de Prințul Nicolae al României. Dintre membrii acestei trupe, au mai primit premii speciale ale juriului, Dumitru Șerbu, pentru cel mai bun actor, și Constantin Casap, pentru compoziție personaj. Ar merita să fie menționate, totodată, Bianca Hanu din Ploiești, câștigătoare a două secțiuni de interpretare, poate cea mai volubilă, dar și titrată prezență la festival, ea fiind și cantautoare, cu un recent album muzical lansat, precum și Koka Dilek din Constanța, câștigătoarea premiului pentru cea mai bună actriță. Premiile au constat, pe lângă diplome și trofee, în sume de bani cuprinse între 100 și 1200 de lei, o determinare în plus pentru participanți. Evident, nu mulți dintre cei care au urcat pe scena din Sinaia vor ajunge pe marile scene, deși m-ar bucura să mă dezică realitatea, dar orice experiență de reprezentare artistică este binevenită la vârsta alegerilor esențiale în viață. Și cum orice descindere în această lume poate fi o poartă deschisă către toate artele, teatrul și rudele sale interactive, care dau întâlnire liceenilor la Sinaia, devin o atracție tot mai serioasă pentru micii artiști și rampă de lansare a talentului lor. ggg

87 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Teatru

www.revistaneuma.ro

Caleidoscop teatral actual ALexAndrU JUrcAn ă vedem... Cluj, Oradea, Piatra Neamț... Nu ne oprim din vizionări. Poposim la Cluj. Deodată răsare o idee perenă, care schimbă coordonatele și prioritățile. Ca și în cazul spectacolului Față-verso (o poveste de teatru), realizat sub egida Asociației Culturale Top Art N&A, jucat la sala Euphorion de la Teatrul Național din Cluj. Moderator: neobosita și inspirata Narcisa Pintea. Sub aceste coperți se coace un proiect longeviv, necesar și incitant, deoarece poți invita multe personalități care au marcat istoria culturală a Teatrului Național, într-un spectacoldialog percutant. De data aceasta, Narcisa Pintea, actriță carismatică, l-a invitat pe actorul Petre Băcioiu, asigurând și un intermezzo de calitate: Rareș Munthiu (vioară), Silvana Ghermet (vioară), Mihai Oșvat (violă), Daniel Demian (violoncel).

S

Am asistat la provocări față-verso, la proiecții și momente muzicale, într-o înlănțuire empatică. Narcisa în roșu, Băcioiu în negru, cu o sinceritate debordantă, în versatilități stilistice de invidiat. Întrebări despre viața profesională, dar și din cea privată, cu suspansul cuvenit și dozat. Am aflat că Petre Băcioiu s-a născut în Pitești, a dat admitere la teatru în București, unde erau cam 50 pe un loc. La început, actor la Satu Mare, între 1973-1976, apoi la Cluj din 1976. A lucrat cu mari regizori: Manea, Dabija, Măniuțiu, Frunză, Tompa, Andrei Șerban, Vlad Mugur, Olimpia Arghir, Mircea Marin. S-a ocupat de studenți la Școala Populară de Artă, ba chiar a regizat spectacole pitorești, precum Capra cu trei iezi...etno-dance și Scufița Roșie. A jucat peste o sută de roluri din dramaturgia română și universală (Shakespeare, Cehov, Gogol, Caragiale, Sorescu etc.). A colaborat cu Opera Națională din Cluj-Napoca. E Doctor al Facultății de Litere. În ciuda aspectului său olimpian, Băcioiu are un umor subtil, infuzat de autoironie ambiguă, mereu provocat și „admonestat” cu premeditare de Narcisa Pintea.

Tot la Cluj... Câteodată auzim voci aberante, care încearcă să-l denigreze pe Eminescu, în exces de demitizare malițioasă, cu vizibilă denigrare. Ca să nu mai vorbim despre recitări/ parafrazări vulgare, în emisiuni îndoielnice. Eminescu ar zice: „toate au trecut pe lume, numai răul a rămas”. Există și comemorări cu bună intenție, în însăilări de montaj vetust, monoton.

De aceea premiera Teatrului Național din Cluj cu Înger și demon din ianuarie (2024), în regia lui Emanuel Petran e mai mult decât onorabilă și reparatorie. Un scenariu inteligent după poezii de Mihai Eminescu și Veronica Micle, ca un fel de călătorie inițiatică, unde se produc conexiuni sibilinice. Mirajul respiră: poeziile dialoghează între ele, într-o neasemuită complementaritate, marcând stări diafane sau focalizând corespondențe ingenioase.

Osmoza finalizată resetează înțelesurile, într-un ecleraj multifuncțional.

Regie, scenografie și selecția muzicală: Emanuel Petran.

Joacă Angelica Nicoară și Emanuel Petran. Mai putem vedea la Naționalul clujean și piesa lui Horia Gârbea – Crimă cu pistol și bile – tot în regia tonică și nesofisticată a lui Petran. Să revin la Înger și demon... Întrând în sala studio, pătrunzi în atmosfera creației eminesciene: lumină obscură, patul, masa, cărți peste tot, colinde și urlet de lupi, o lunetă medievală, un bust feminin și o senzație acută de singurătate. Garafa pântecoasă „doar de sfeșnic mai e bună”. Mai apoi: „pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie” sărmanul Dionis, în frig – „cum nu sunt un șoarec, Doamne, măcar totuși are blană”, în timp ce „timpul mort șintinde trupul și devine vecinicie”. Am simțit toate aceste senzații de la începutul spectacolului, privind cărțile tainice, reflectând la filosofia stoică, budistă, la astre și la magie. Cei doi actori evoluează firesc, uimind prin fabulosul slalom al memoriei poetice. O dragoste platonică se desenează gradat , deși „despărțiți de-a vieții valuri, între el și între dânsa/veacuri sunt de cugetare”.

Spectatorii vor să-i vadă pe Eminescu și pe Veronica. Mulți nu pot stăpâni convenția și sunt dezamăgiți, poate, comparând imaginile lor fixe cu realitatea scenică. Nu vor să accepte ideea simbolurilor, ca să savureze dialogul poetic. Angelica Nicoară trece cu brio prin trei ipostaze ale feminității: zeița Diana, Veronica și Maica Sfântă. Actrița creează cel mai bun și incitant rol al său, complex, înscris într-o anduranță scenică de invidiat. E senzuală, credibilă, sacră, într-un carusel interpretativ traversat cu finețe frisonantă. Să ne înțelegem: nu orice actor bun poate fi genial în

Teatru

www.revistaneuma.ro rostirea poeziei. Mai trebuie ceva în plus...o dicție specială, o frazare concordantă, o fascinație specială. Angelica Nicoară are aceste râvnite calități, „fiică e de rege, blondă-n diadem de stele”.

Sigur că Emanuel Petran o secondează corect, e un actor cu disponibilități versatile, dar nu e la nivelul de rostire al Angelicăi (trebuie s-o vedeți și în Ultima iubire a lui Cezar de Horia Gârbea, în regia lui Tudor Antofie). Petran e „răzvrătitul, dar răul lumii îl înfrânge”. Scrie, se zbate cu asprimea vieții – „mi-aș mânca cărțile mele, nici că mi-ar păsa de ger”. Actorul își modelează mereu mimica în raport cu rostirea, într-o concentrare eterică. Simți din plin că și-a dorit enorm prestația ritmată a unui act asumat, meritoriu.

Era nevoie de acest spectacol-omagiu, atât de necesar astăzi, când tinerii resping adesea lectura. Sunt convins că ar putea deveni un spectacol itinerant, bun de dus în școlile noastre, ca să incite, să netezească accesul spre adevărata poezie, ignorând turma ...digitală. Să fie un SOS. Scria Eminescu: „nu ne-am trezit noi/s-au trezit secolii din urma noastră și ne-au scuturat din somn”.

Ajungem la Oradea... Știți cum arată Bucuria? Vă invit la Oradea la spectacolul Cartea junglei , regizat la Teatrul Regina Maria de Daniel Vulcu. Iată, e sala plină de copii curioși, nerăbdători, însoțiți de părinți. Fețele lor oglindesc bucuria despre care vorbeam. Kipling ar fi extrem de mulțumit, văzându-și opera strălucind pe scena luxuriantă. Imediat am realizat cât de necesar e acest spectacol pentru atragerea tinerilor în sălile de teatru.

Adică viitorii spectatori. Un subiect iubit de ei, parcurs în filme animate și nu numai, departe de spectacolele dificile pentru adulți. Se așteaptă gongul. Managerul, actorul și regizorul Daniel Vulcu trece printre exuberanții spectatori, cu o reținută euforie, ca o oglindă vie a evenimentului.

Un decor surprinzător, exotic, polifuncțional, fosforescent (Răzvan Chendrean), îmbietor, cu lumini magice, versatile. Costume adecvate, colorate, pitorești, create de Oana Cernea. Coregrafia: Dimény Levente. Avem și un coordonator la mânuirea de păpuși: Florian Silaghi. În inima pădurii, Mowgli (Rareș Roșu/Luca Bran) învață multe lucruri de la înțeleptul Bagheera (Ciprian Ciuciu), pantera neagră și de la ursul Baloo (Igor Lungu/ David Constantinescu). Nu toate ființele sunt prietenoase, ca să nu mai vorbim de tigrul Khan, feroce și vindicativ. O lume vibrantă, verdeață luxuriantă, peșteri și trunchiuri ciudate. O odisee care marchează relația cu natura. Scenele se succed cu surprize, cântece și suspans. Regizorul nu uită o clipă de spectatorii-copii, servindu-le pe tavă secvențe elaborate, provocatoare. De sus, dinspre o lojă, coboară o pasăre uriașă. Din sală, urcă pe scenă imensul șarpe. Totul e gândit spre șocuri pozitive. Lupi, vulturi, maimuțe, elefanți, cu mișcări sincronizate, tonice. Tigrul ,simbolul răului, va fi învins. Mama va fi regăsită în final; nu se putea fără un happy end solid. Toți actorii evoluează cu o dăruire totală, alchimică (Mirela Niță Lupu, Carina Bunea, Armanca Serac, Tudor Manea, Alexandru Pop, Angela Tanko, Giorgiana Coman, Andrei Fazecaș, Cosmin Petruț, Alexandru Rusu, Mihaela Gherdan etc).

Un spectacol caleidoscopic, curativ, departe de digitalizări nocive. Vibrând la aplauzele furtunoase, mi-a trecut prin minte replica lui Scott Fitzgerald: „tinerețea e un fel de nebunie chimică”. Da, dar uneori e nevoie de stimuli artistici de excepție.

Cum a fost la Oradea.

Iar acum la Piatra Neamț. Ai un copil și poate ești prea protector. Sau indiferent, permisiv, posesiv, anxios. Oricum, pe un drum eronat al educației. Uiți ce ziceau ugandezii, că un copil e ca vița-de-vie: dacă nu e educat, ți se va urca în cap. Ori ești prea perfecționist și sufoci copilul. Ce mai contează? Eșecul a surve-

88 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

nit, ființa e pierdută. Atunci te consolezi și apelezi la inteligența artificială? Înlocuiești copilul cu un robot.

Dramaturgul englez Thomas Eccleshare a scris în 2018 pe această temă un text sustenabil, absolut necesar, cu situații recognoscibile - Instrucțiuni pentru asamblare corectă, preocupat de ideea de ...a programa pe cineva. Cumperi produsul, asamblezi, mânuiești telecomanda. Înlocuiești copilul ratat cu un robot care se supune, te ascultă. Cât timp? De la demolarea umană se va ajunge la altă eroziune inevitabilă.

Suntem la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Premieră în 10 martie (2024) cu textul lui Eccleshare, tradus de Vlad Sălbatecu. Regia: Mihai Gligan, licențiat al Facultății de Teatru și Televiziune de la Universitatea clujeană Babeș-Bolyai. I-am urmărit spectacolele cu sentimentul că asist la ascensiunea unui regizor. În timpul facultății a regizat un Hamlet absolut original, apoi Căsătoria de Gogol la Teatrul Municipal Baia Mare (distins cu premiul special al juriului pentru regie la Festivalul Atelier din 2022), dar și Constelații de Nick Payne la Centrul de Creație Maidan din Cluj-Napoca.

Scenografia semnată de Clara Ștefana propune un spațiu minimalist, cu tentă atemporală. Oriunde și oricând vor exista drame de familie, tineri dependenți de alcool și droguri. Deasupra planează un fel de iluminator multifuncțional, ca o farfurie zburătoare mișcătoare sau agresivă, care găzduiește videografia concepută de Miruna Croitoru. Să spunem că planează disfuncționalitatea? Eclerajul e atent la slalomul unui puzzle epic reversibil (lighting design - Costi Baciu).

Muzica lui Paul-Ovidiu Cosovanu transmite o acută emoție, în tonalități adesea angoasante, culminând cu bubuituri ale unei inimi uriașe revoltate. Joacă actorii Emanuel Becheru, Elena Popa, Mircea Postelnicu, Codruța Bonta, Nora Covali, Dragoș Ionescu.

Emanuel Becheru e când Nick, când Jan. Tânăr ruinat și robotmanechin. Actorul explorează diversele stări cu talent indubitabil. Mai apoi eram sigur că voi avea o surpriză scenică. În spectacolul Căsătoria, Mihai Gligan a vizualizat altfel iarba, inoculându-i o fosforescență carnală. Aici, deodată, apare sera-cabină ce restricționează, protejează, claustrează, vizualizează acut și definitiv. Vreau să zic: un ceva ce coagulează inobservabil sensurile. Acolo viețuiește în siguranță copilul-robot. Interesant cum personajele se fotografiază mereu, propulsând IMAGINEA, ca să acopere reversul jalnic. Ele au carismă, chiar cultură, dar atunci ce e ...putred în Danemarca? Vorba lui Hebbel: „nouă ne lipsește când vinul, când paharul”.

Spectacolul menține un suspans credibil, infuzat de un fel de aprehensiune. Părinți protectori, o familie prietenă, tribulațiile erorilor de procesare, spaima că noul produs-robot o ia razna...

Trebuie returnată versatila marfă? Se repetă greșelile? Ceva cerc vicios? Cum să crești un copil cu telecomanda în mână? „Credeți c-am fost defect de la bun început?” – se va întreba și ne vom întreba. Multiplele teme sunt mânuite corect de regizor și îngemănate cu rigoare, cu un fel de cartezianism echilibrat, într-un spectacol de mare virtuozitate. Un semnal de alarmă cu un filtru conceptual inconfundabil. ggg

Ecran literar

89 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

Marguerite Duras §i fascina\ia cinematografului ALexAndrU JUrcAn

a sfârșitul anului 2023, cinematograful Victoria din Cluj a organizat un ciclu de filme regizate de Marguerite Duras.

Cum era de așteptat, doar câțiva spectatori inițiați au răspuns la apelul cinefil. Am ales să revăd câteva. Iată Des journées entières dans les arbres/Zile întregi în copaci din 1976, cu Madeleine Renaud (mama), Bulle Ogier (Marcelle), Jean-Pierre Aumont (fiul). Un fel de „vizita bătrânei doamne”, în alte coordonate. Copia filmului: uzată. Planuri-secvență interminabile, dans languros au ralenti, muzică invazivă, însă jocul marii actrițe Madeleine Renaud merită tot timpul cheltuit acolo. Majoritatea cineaștilor francezi întrețineau prin 1960 relații cu literatura. Marguerite Duras s-a confruntat și ea cu fascinația cinematografului.

De la propria-i operă ajunge la scenariu, iar de acolo până la imagine nu mai rămâne decât un pas. Dominique Noguez crede că scriitorii care ajung pe platourile de filmare seamănă adesea cu albatrosul lui Baudelaire, întrucât se izbesc de bani, de problema decorurilor, a luminii etc. Paradoxul cinematografului lui M. Duras rămâne filmul Nathalie Granger, unde indicațiile scenice ale teatrului se transformă în momente de liniște evocatoare. M. Duras nu se poate desprinde de literatură. Pentru ea, scrisul permite păstrarea momentelor trăite. O imagine din acest film arată o grămadă de partituri în dezordine. Aparatul de filmat rătăcește peste aceste foi și se fixează mai apoi pe numele unui compozitor, în timp ce se aude un pian. Acest plan evocă misterul scriiturii și istoria umanității. Trebuie parcurs un drum de la gamele copilului care cântă - gamele copilăriei sau copilăria umanității până la limbajul acela pe care nu-l putem decripta - limbajul muzicii. De altfel, aceste partituri sunt în dezordine, iar timida tentativă a aparatului de filmat nu scoate la iveală decât un nume propriu. In filmul Camionul, vehiculul transportă manuscrise, străbătând lumea. Exemplul extrem al scrisului ermetic apare în Césarée, unde ni se arată hieroglifele obeliscului din Piața Concorde, depozitare ale unei culturi dispărute. Într-un film în care tema centrală este absența și despărțirea, această evocare a Egiptului antic devine ambiguă și tulburătoare. Ce rămâne din acea civilizație? Cifrele tatuate pe corpurile deportaților, ajung să salveze de la uitare un episod al Istoriei (vezi filmul Aurélie Steiner). In Agatha vedem o pagină la începutul filmului, unde se află indicațiile de decor și personaje, asemănătoare unor didascalii, ca

L

și cum lectura însăși ar fi principiul filmului. Mai departe, în film, montajul alternează vederi de pe plajă cu extrase din paginile cărții. Prin această predominație a scriiturii, filmul nu apare decât ca o practică subalternă în raport cu scrisul. Pentru Duras fascinația filmului pentru carte înseamnă o distrugere a cărții prin variații filmice. Adesea - crede ea - filmul maschează o stopare a cărții.

Prezența oglinzilor în filmul Indiana Song pune în evidență universul pasional. Spectatorul nu știe niciodată dacă vede imaginea în mod direct sau indirect, deoarece adesea scenele se reflectă în oglindă. Această dominație a oglinzilor arată problematica imaginii cinematografice. Există mai apoi un decalaj între imaginea vizuală și imaginea sonoră, decalaj ce caracterizează majoritatea filmelor Iui M. Duras. Decalajul dintre vocea din off și imagine presupune o reprezentare imposibilă a dorinței, care motivează filmele durasiene. Imaginea preferată de Duras ar fi o imagine neutră, neagră, care îi invadează progresiv filmele. Omul Atlantic apare drept miza practică a acestei imagini ideale, deoarece este vorba de filmul în care imaginea neagră este cea mai prezentă. M. Duras recunoaște că filmele sale nu sunt cinema, ci texte. Când Duras a început să facă filme, mulți au crezut că ea a abandonat scrisul. A filma - crede Duras - înseamnă să știi ce vrei, în timp ce a scrie duce la incertitudini. În Numele său din Veneția se plimbă o torță în întuneric, ca după ritmul textului, ca și cum lumina ar indica faptul că trebuie ascultată vocea. Torța e făcută pentru a însoți cuvintele. Ferestrele sunt închise, ca pentru a opri mișcarea privirii, dar și pentru a păstra amintirea distrugerii. In Omul Atlantic Duras se află în imposibilitatea de a găsi imagini cinematografice care să fie la înălțimea textului. Pentru Duras textul e sacru, iar adaptarea cinematografică înseamnă trădare, degradare. Cu toate acestea, filmul devine pentru scriitoare o necesitate biologică, un refugiu. Foarte repede ea a înțeles că adevărata confruntare cu sine însăși este scrisul. Un film e materie, o carte e spirit. M. Duras a fost decepționată de cei care i-au adaptat romanele. René Clément a realizat în 1958 Baraj în Pacific, iar în 1991 Jean-Jacques Annaud a adaptat Amantul, cu Tony Leung şi Jane March. Agasată de modul în care cineastul a conceput scenariul fără ea, Duras a rescris romanul. Ea a realizat 19 filme, abordând toate registrele: oda poetică, dialogul filosofic, filmul experimental. A făcut chiar cinema fără imagine - din sunet, text și întuneric. Cinematograful i-a dat, în fond, forța de a-și regăsi dorința să scrie, fără a dori neapărat să-și traducă în imagini scrisul. ggg

Cinemateca

90

www.revistaneuma.ro

Nr. 5-6 (79-80) | 2024

mulholland Drive (2001) rALUcA fArAon

clamat de critica de film, Cahiers du cinéma, spre exemplu, numindu-l filmul deceniului, Mulholland Drive rămâne și azi o creație artistică de înaltă ținută, bizar, hipnotic, senzual și fascinant, unul dintre reperele operei lui Lynch, alături de The Elephant Man, Eraserhead sau Blue Velvet. În nici într-un caz nu se adresează spectatorilor care așteaptă o înlănțuire logică, cronologică a faptelor sau verosimilitate în configurarea personajelor. Există atâtea și atâtea filme care le pot satisface acestora așteptările. Creat după ritmul sacadat și lent al unor proiecții ale inconștientului, cu bizareriile de rigoare care nu urmăresc dinamica înlănțuirii faptelor reale, filmul excelează în redarea unor imagini fabuloase care se definesc prin aportul de lumină sau de întuneric. Chiar de la prima secvență, cea în care niște dansatori sunt secondați de niște umbre independente, spectatorul este avertizat cu privire la ceea ce va urmări: un carusel de mișcări, de reacții, mai degrabă decât o întruchipare verosimilă a unor secvențe de viață autentică. Lumina de la debutul filmului, care transfigurează chipul lui Naomi Watts, alături de doi bătrâni, zâmbetul ei exagerat fericit sunt un semnal de alarmă, după care atmosfera se schimbă neliniștitor, camera fixând o pernă roșie, peste care se ghicește prezența unei persoane care adoarme.

Impresia de vis adânc, de lentoare este creată, tehnic, prin neverosimilitatea cu care personajele vorbesc sau reacționează.

Detectivii care ajung la locul unui accident (oare ce caută acolo?) privesc îndelung scena, vorbesc monosilabic, par blazați. Bătrânii care au însoțit-o pe Betty în avion zâmbesc larg și artificial în mașina care îi duce acasă. În studioul de film, camera de luat vederi zăbovește îndelung asupra unor chipuri (sunt luate primplanuri neobișnuite, o mustață, o ceafă grosieră), asupra mesei severe la care sunt așezați pe de-o parte producători, impresari, regizorul, pe de alta, doi frați italieni mafioți care vor ca o anumită Camilla Rhodes să fie actrița principală din film. Tensiunea care se acumulează progresiv nici măcar nu este dată de refuzul regizorului (Justin Theroux) de a accepta propunerea fraților, ci de faptul că toți sunt în alertă pentru că unul dintre ei a cerut un espresso, pe care îl va scuipa furios într-un șervet.

Niciodată nu îi place espresso care i se oferă, de te întrebi dacă are habar cumva de această băutură. Dacă ai răbdare, sesizezi, de-a lungul filmului, cât de importantă este sugestia somnului și a visului, capabilă să explice de ce se trece tam-nisam de la o scenă la alta, de la un personaj la altul, fără noimă.

Prima parte a filmului o prezintă pe Betty (Naomi Watts) întro lumină senină, personaj binevoitor, naiv, ajunsă în Los Angeles pentru a da o audiție pentru un rol. În apartamentul superb al mătușii sale, se ascunde o brunetă superbă, amnezică (Laura Elena Harring), care își spune Rita, pentru că a fost inspirată de afișul filmului Gilda, în care jucase superba Rita Hayworth. Cele două se vor împrieteni, vor avea și o aventură erotică (foarte îndrăznețe scenele pentru acea perioadă), timp în care vor căuta să afle cine este Diane Selwin, nume pe care Rita și-l amintește vag și în apartamentul căruia ajung, descoperind-o moartă. Regizorul somat de italieni este prezentat în câteva situații ridicole, Camilla Rhodes cea netalentată este acceptată în rolul titular,

A

după care, în partea a doua a filmului, situațiile din partea de început sunt contorsionate, prezentate derutant. Betty este Diane Selwin, de fapt, o actriță netalentată, ajutată de superba Camilla Rhodes în carieră (Rita cea amnezică), părăsită de aceasta pentru regizor. În final, Diane se sinucide. Dacă ții neapărat, logica filmului, subțire, de altfel, ar trebui să fie aceasta: partea a doua filmului ar putea fi mai aproape de adevăr, iar partea întâi – simple proiecții reparatoare ale frustrărilor Dianei. Dar nimic nu confirmă cu certitudine această ipoteză.

Un indiciu al hazardului visului care contaminează percepția asupra realității îl oferă regizorul printr-o scenă de la începutul filmului, aparent fără legătură cu restul. Într-un restaurant, un tânăr îi povestește amicului său faptul că a dorit să se vadă cu el special în acest loc pentru că a visat de două ori scena în care amicul era la tejghea, gata să plătească, o frică inexplicabilă l-a cuprins, iar când au ieșit de acolo, s-a speriat teribil de un om al străzii. Pentru a-i infirma teama absurdă, amicul său îl conduce în afara restaurantului, dar o femeie îngrozitor de hâdă îi apare în față, astfel încât el leșină. Practic, morala e că teama inconștientă face ca visul să fie continuat în realitate, în proiecție coșmarescă.

Sunt două vise în acest film. Singura aparență a continuității o reprezintă moartea unei fete. Este ea Diane Selwin? Nu știm sigur.

Forța acestui film bizar e de a-l recepta după criteriile aleatorii ale constituirii unui vis sau coșmar, configurat în funcție de pulsiunile interioare ale inconștientului. Nu asta spunea un mare romancier, Ernesto Sábato, că un artist este purtătorul de cuvânt al umanității, capabil să dea glas viselor, coșmarurilor celor mai intense? Nu trebuie neglijat nici acest aspect. La o adică, filmul lui David Lynch poate fi receptat și ca o artă poetică, o definiție poetică, suprarealistă a cinematografului, dar și o aluzie la un film noir de referință – Sunset Boulevard de Billy Wilder –, satiră a uzinei de vise hollywoodiene, a puterii înălțătoare și deopotrivă distructive a iluziei măririi. ggg

iu: David Lynch Regie și scenar Deming Imagine: Peter o Badalamenti Muzică: Angel arring, , Laura Elena H ts at W i m ao N oux : Cu ler, Justin Ther il M n n A r, te rs Robert Fo

C[l[torii

91 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

www.revistaneuma.ro

Cutezan\a alb[ rAmonA müLLer Călătorim, unii dintre noi pentru totdeauna, căutând alte vieți, alte locuri, alte suflete.

Anaïs Nin

ulte sunt felurile în care poți călători: cu mașina, cu trenul sau avionul, la pas în drumeții montane, în croaziere, făcând blatul sau cu rucsacul și cortul în spate. Oricare ar fi modalitatea de a străbate și de a vedea lumea, un lucru este sigur, pe lângă lucrurile noi pe care le vei descoperi, vei învăța și foarte multe despre tine. În acest articol vom face cunoștință lumea deșerturilor albe și cu faimoșii exploratorii norvegieni.

Ajungem în mica parcare din fața Muzeului Fram din Oslo, neîncăpătoare pentru zecile de mașini. Muzeul adăpostește celebra navă Fram folosită în timpul celor două expediții în zona polară nordică și în timpul expediției din Antarctida, când a fost atins pentru prima dată Polul Sud. Clădirea în forma literei A s-a construit după ce nava a fost amplasată pe acest loc, remorcarea a durat două luni, cu o viteză de deplasare a vasului de 1 cm/min. Corabia își dezvăluie legenda peste timpuri peste latitudinile înghețate. Urmași ai curajoșilor vikingi, exploratorii nordici nu dezmint calitățile acestora: abilități de navigare, rigurozitate, sete de cunoaștere, pragmatism, dârzenie, ambiție, curaj și onoare. Nava Fram rămâne în topul expedițiilor mondiale ca fiind singura care a navigat de-a lungul Pământului, atât spre nordul și sudul acestuia, atingând recorduri de neegalat la acea vreme. A fost prima navă din lemn cu pânze special construită pentru ținuturile polare. Prima dată a intrat în istorie în expediția de la Polul Nord condusă de Fridtjof Nansen (1892-1896); Otto Sverdrup navighează cu Fram în arhipelagul arctic canadian (1898-1902); cea de-a treia expediție este întreprinsă de Roald Amudsen la Polul Sud (1910-1912). Muzeul este structurat pe 3 niveluri în care sunt redate aspecte din perioadele explorărilor polare. Obiectele, informațiile și fotografiile expuse, filmele înregistrate în timpul expedițiilor care rulează permanent, jurnalele și simulările mediului deșertului rece sunt forme de învățare atractivă și interactivă a geografiei și obiceiurilor locului. Ceea ce magnetizează este nava însăși. Pe baza indicațiilor primite de la Nansen, Colin Archer a construit nava revoluționară folosind un strat exterior de vopsea special rezistent la gheață și la temperaturi de minus 40°C. Conceptul inovator al exploratorului s-a bazat pe o structură simplă (eggcentrică, în formă de ou) trainică la presiunea gheții – nava se ridică deasupra gheții când aceasta se comprimă. Pe atunci se credea că adâncimea Oceanului Arctic ar fi de numai câteva sute de metri, nu de mii de metri. Cercetând curenții oceanici Fridtjof Nansen si-a propus să folosească gheața în derivă pentru a ajunge la Polul Nord. Fram este un cuvânt scurt, în norvegiană însemnă Înainte. Vasul a fost botezat astfel de către soția lui Nansen, Eva. Urcăm pe punte. Miroase a lemn.

Interiorul este intact și original. La etajul inferior vizităm camera mașinilor, bucătăria, cabinele personale și camera de depozitare.

Manechinele de ceară ne spun povestea lor. Nava dispunea de un generator primitiv pentru producerea de energie electrică, o

M

altă premieră absolută și suplimentar o centrală cu abur. Cabinele mici și foarte bine izolate contra frigului cu plută, pâslă și piei de cerb au asigurat confortul celor 13 pasageri. Conform scrierilor lui Nansen, în iarna anului 1894, în interior s-a menținut o temperatură de +22°C. Ajunsă în Insulele Noii Siberii goeleta încremenește în banchiza polară. Echipajul desfășoară ample cercetări științifice. Moara de vânt produce curent electric pe baza centralei de abur demontată. Împreună cu cel mai bun schior al Norvegiei, locotenentul Frederik Johansen, Nansen părăsește ambarcațiunea și începe deplasarea pe gheață către Polul Nord. Au atins latitudinea de 86° 14 , de-a lungul a peste 1000 km. Cunoștințele vaste pe care le deținea de la eschimoși din timpul unei expediții anterioare în Groenlanda, pe care a parcurs-o de la est la vest și lucrul cu natura au contribuit la supraviețuirea celor doi în condiții extreme. La acestea s-au adăugat voință de fier și autodisciplina. Într-o fază intermediră cei doi au rămas cu doar 12 câini din cei 28 cu care plecaseră inițial și cu două sănii care trăgeau fiecare 250 kg. Pe final au rămas doar cu doi câini și două caiace. Johansen a fost atacat de un urs polar, fiind aproape de moarte. Ajunși în Țara Franz Joseph își construiesc un iglu și petrec iarna într-o stare fizică precară.

De la morsele și focile împușcate foloseau pielea pentru îmbrăcăminte, grăsimea pentru lămpi de ulei, iar carnea pentru hrană. Astfel a trecut un an. La mijlocul lunii mai, având suficientă lumină se îndreaptă către I. Spietzbergen. Norocul le-a surâs, când o expediție britanică îi întâlnește pe cei doi aventurieri pe 18 iunie 1896. Mulți au crezut că expediția Fram eșuase. Între timp nava a străbătut apele polare acostând în siguranță în Norvegia, la numai cinci zile după Nansen și Johansen. Clopotele navei răsună în văzduh, aurora polară răsfrânge emoția pe din două. Menghina gheții cuprinde și blestemele marinarilor înfrigurați. Carena trosnește. Vântul arctic mușcă sălbatic.

Simulările sonore și vizuale impresionează, dar sunt și o formă interactivă de învățare.

Roald Amundsen, un alt explorator îndrăzneț s-a remarcat prin cercetările din zona antarctică cu vasul cu aburi Belgica, la care a participat și savantul român, Emil Racoviță. La bordul navei Fram, Amundsen reușește să cucerească Polul Sud la 14 decembrie 1911, devansându-l cu doar 35 de zile pe rivalul său englez, Robert Falcon Scott. Inițial se îndrepta tot spre nord, dar a luat hotărârea brusc, fără a-i anunța pe sponsorii expediției schimbând cursul traiectoriei spre sud.

Odată când vremurile erau mai reci, oamenii erau mai calzi.

Azi vremurile se încălzesc și oamenii sunt mai mult decât reci.

După cele două războaie mondiale, războiul rece, conflictul global cauzat de foamea pentru resurse și tehnologie ia amploare.

Antarctida va fi împărțită în felii naționale pentru statele superputeri. Bucăți imense din calotă se topesc, fiecare om este un iceberg, un Fram în derivă. ggg

Rock

AXA timpului

§i a spa\iului

www.revistaneuma.ro

92 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

dUmiTrU UnGUreAnU reu de ales o metaforă despre spațiu și timp fără să scoți din memorie demonstrațiile matematice făcute de-un Einstein, Hawking ori alt astrofizician genial, dar puțin înțeles! Dar, oare de ce aș comite metafore despre muzica unor băieți din Timișoara, care cântă un anumit fel de blues-rock, pe placul tot mai puținilor ascultători dispuși să plătească pentru muzica degustată? Luată ca un fel de cadou „de pe internet”, cum deja s-a încetățenit năravul stupid ce condamnă la moarte lentă valoarea și inovația în artă, muzica trioului Axis ar putea fi emblematică pentru mare parte a noilor generații, dacă... Ei, aici începe o discuție în care n-aș fi vrut să intru părtaș!

Trioul Axis e alcătuit după modelul celebru impus de Jimi Hendrix Experience sau Cream, în a doua jumătate a anilor ‘60.

Formula nu era găselnița rockerilor inventivi și activi atunci. În jazz și blues funcționa de multă vreme, iar izbânzile se contorizau, de bună seamă, în buzunarele promotorilor de concerte, nu într-ale instrumentiștilor care alergau de colo-colo să cânte cât de bine puteau. Viața de artist nu aduce(a) tuturor suficientă prosperitate, cum suntem împinși a crede, ascultând azi imprimări de referință salvate cu greu din praful timpului. Să se înțeleagă mai bine ce zic, avem la îndemână o comparație fără pretenții analitice: jazzmenii și bluesmenii primei jumătăți a secolului XX din Statele Unite ale Americii erau un fel de lăutari, ca țiganii din România acelorași ani, ba chiar și de mai încoace: oameni cu talent muzical exprimat în diverse împrejurări nunți, petreceri, înmormântări sau înregistrări pe discuri. Banii câștigați se cheltuiau, de regulă, conform răspânditei „filosofii” easy come, easy go! Drept care, artiștii în cauză se vedeau obligați să lucreze extra-muzical: șoferi, manipulatori de mărfuri prin depozite, portari la hoteluri, barmani, hamali în port, paznici de zi pe la instituții publice sau – cei care trăiau în zone rurale – agricultori pe loturi arendate...

Tripleta timișoreană împletită în Axis are și alte surse de venit, nu doar cântări prin cluburi sau la evenimente socio-culturale plătite. Muzicieni versatili, Silviu Dan Iliescu, chitară, voce, pian electric; Dejan Kotarčić, bas electric; Ranko Varga, tobe, ajutați în câteva piese de Cosmin Farcaș la orgă, au produs discul Electric Peace (2023, Viniloteca, Electric Peace Records) ce nu le-a adus, cred, bogăția mult așteptată. Este al doilea album, după First Punch, 2018. Ambele detonează un blues-rock în forță, doldora

G

de energie contagioasă, cu solouri atent cizelate și captivante, care cuceresc prin vervă și contaminează prin muzicalitate fără cusur. Dar...

Dar urechea de rocker bătrân are o mică problemă încă de la debutul piesei Dazzling Woman, și nu cred că pot să fac abstracție de ea. Disting acolo destule acorduri ce amintesc riffuri auzite mai demult, îndeajuns de cunoscute ca să am un soi de crispare: ceva de la Led Zeppelin, din nu-mi vine acum în minte care hit. Iar „performanța” se repetă în piesele următoare (11 în total), alte surse de inspirație transpiră prin țesătura melodiilor – cuceritoare, să fie clar! – încât mirarea se oprește în timpane: ascult o trupă originală, una surogat sau o pastișă? Știu, desigur, că muzica rock nu s-a inventat la Focșani, și nici la Timișoara. Însă la Timișoara au apărut Phoenix și Thy Veils (să numesc doar două trupe), a căror originalitate n-a fost pusă sub semnul întrebării.

Ele nu seamănă cu nicio alta din lume, deși filiațiile se pot decela și analiza până la sastisire. Iar analiza îmbogățește mesajul artistic transmis, nu-l seacă.

Axis se înscrie în trendul trupelor din Vest ce par să fi descoperit rețeta unui succes de factură post-modernă: preluarea și perfecționarea stilului hard-heavy-blues-rock consacrat de Cream, Led Zeppelin, Black Sabbath, Steppenwolf, Blue Cheer, Grand Funk sau Taste. Fac furori în ultimii ani „găști” numite Greta van Fleet, Rival Sons, Vintage Caravan, Black Stone Cherry, Blue Stones etc., compuse din 2, 3, 4 sau 5 membri, de naționalități diferite, cu activitate în țări diferite ca nume, însă atât de apropiate ca stil de viață încât se pot lesne confunda. Iar asta e cu adevărat senzațional și important de consemnat: rockul nu mai ține de specificul american (sau englez), ci a devenit ceva mondial, ceva ușor de înțeles în SUA, Europa, Japonia, China, Asia de Sud-Est sau țările arabe. Până și-n Iran sau Rusia este bine receptat, în pofida liderilor care vor să impună o mentalitate indigestă.

Nu pot să mă prefac insensibil la ceva ce-mi place, la fel cum nu pot să trec peste „împrumuturi” care puteau să lipsească. Dacă urechea mea se revoltă când aude ce-a mai auzit altundeva, mintea și inima se bucură atunci când recunosc încântătoarele armonii deșteptătoare de tinerețe. Axis din Timișoara atestă că, în domeniul rockului, România e conectată la spiritul vremii. E o chestiune de management să fie recepționată mondial. ggg

93 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

in mulțimea de evenimente care, în ultimul timp, s-au lipit de sufletul românilor iubitori de sport ca marca de scrisoarea pierdută și regăsită într-un entuziasm cvasi-unanim, două se detașează, meritând – din motive diferite, e adevărat – a fi comentate ceva mai pe larg.

Primul este din tenis și, firește, o vizează pe marea campioană Simona Halep căreia i s-a redus la nouă luni pedeapsa de patru ani cu care a fost probozită în urmă cu 17 luni de Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Lausanne. Bucuria că învingătoarea în două competiții de mare șlem – Roland Garros și, respectiv, Wimbledon – poate să revină pe arenele competiționale ale lumii ne-a cam făcut să trecem peste detaliul că ultimul verdict al TAS nu este deloc o victorie uriașă pentru tenismena noastră, așa cum s-a grăbit să proclame presa sportivă și mai puțin sportivă de pe meleagurile carpato-danubiano și mai ales pontice. Aceasta pentru bunul motiv că decizia tribunalului în cauză și, mai cu seamă, efect n-o exonerează pe Simo de vinovăție, ci diminuează numai dimensiunile pedepsei atribuite inițial. Sigur că da: o jumătate de victorie este, totuși, preferabilă unei înfrângeri întregi, însă de aici până la nunta Zamfirei și tot soiul de sărbători naționale cu hăulite și lăutari mai e drum lung.

Dar nu despre lipsa de măsură dovedită într-un moment de firească satisfacție de niște jurnaliști care confundă patriotismul cu exaltarea patriotică voiam eu să scriu, ci despre o altă lipsă de măsură, infinit mai nefastă și căreia nu numai Simona Halep i-a căzut victimă. Este vorba despre durata criminală a proceselor sportive de acest gen. Șaptesprezece luni, adică aproape un an și jumătate, o fi însemnând o perioadă acceptabilă în judecarea unui divorț sau unui caz de păruială între două vecine cu apucături huliganice fiindcă între timp nu-i exclus ca împricinații/ele să ajungă la o înțelegere consensuală ori la un acord bilateral între cele două părți (scuzați vehemența pleonasmelor). În situația unor sportivi, treaba se prezintă însă cu totul altfel. Șaptesprezece luni înseamnă peste 500 de zile de antrenament sau de competiție – interval aproape imposibil de surmontat, cu oricâtă fervoare ar bate tenismenul mingea la perete sau cât de conștiincios s-ar pregăti fotbalistul de unul singur prin parcuri și grădini publice. În urma unei judecăți întinse ca și aceea a Simonei pe o perioadă îndelungată, o mare campioană, Maria Șarapova, a fost, practic, eliminată din tenisul mondial în care strălucise între

D

Contre-pied

www.revistaneuma.ro

GAuDEAmuS IGITuR, DAR Cu m{SuR{ GeLU neGreA 2001și 2020. Nu știu dacă Halep va avea sau nu aceeași soartă, însă judecarea cu celeritate a cazurilor în care sportivii sunt acuzați de dopaj sau de orice altă formă de încălcare a regulamentelor sportive mi se pare că se impune în chip obligatoriu.

Dacă, bineînțeles, TAS-ul, WTA-ul și alte instanțe similare au fost inventate pentru a veni cu adevărat în sprijinul performanței, iar nu pentru a pune fel de fel de piedici competitorilor. Fiindcă, hai să fim serioși: în condițiile evoluției științei actuale, nimeni nu crede că analiza, oricât de scrupuloasă și de profundă, a unei substanțe chimice oricât de șmecher aranjată se poate întinde pe luni și ani de zile. Decât, eventual, pentru a justifica niscaiva salarii babane (ca să nu le zicem, în limbaj băștinaș, direct nesimțite)...

A doua ramură sportivă care freamătă, în zilele și nopțile noastre furtunoase, asemenea unei păduri de foioase ori de conifere la vreme de toamnă este, se înțelege, fotbalul. Cel european precum și cel relativ asemănător, de la noi, pe care însă, din motive de Eugen Lovinescu și de sincronism, îl numim la fel. Mai cu seamă de când Naționala mioritică și galeria aferentă au îngălbenit orașele teutone și peluzele stadioanelor din München și Köln. S-o luăm însă în ceea ce se cheamă ordine, medalii și insigne jubiliare.

Evenimentul continental numărul 2, după Campionatul European de Fotbal din Germania, a fost anuala finală a Champions League câștigată, după obicei, de echipa spaniolă Real Madrid. Zic „după obicei” pentru că, dacă ar fi fost după fotbal, Los Blancos ar fi trebuit să-și facă bagajele și să plece acasă încă de la sfertul de finală cu Manchester City, în ambele întâlniri formația lui Guardiola fiind net superioară băieților lui Carlo Ancelotti. Chestia s-a reeditat atât pe parcurs, în semifinala cu Bayern, cât și în finala competiției, când nemții de la Borussia Dortmund s-ar fi cuvenit să ridice ei deasupra capului râvnitul trofeu. Din această repetabilă povară a unor jocuri nereușite, dar încheiate cu iz-

bânzi pe tabela de marcaj eu, unul, am extras următoarea filozofie: În fotbal, ca și în multe alte jocuri de echipă, există trei categorii de campioane.

Prima categorie o alcătuiesc formațiile într-atât de valoroase încât se dovedesc în stare a fi capabile să înfrângă de fiecare dată adversari mai piperniciți, dar și la fel de viguroși ca ele. În această grupă intră un număr mare de formații din rândul cărora se recrutează veșnicii aspiranți la trofee (începând cu titlul de campioană) și chiar unii dintre câștigătorii accidentali ai acestora.

Nu e nevoie să dau exemple: ele sunt la îndemâna tuturor celor care își beau ceaiul matinal și își înfulecă masa de seară cu ochii la emisiunile de știri sau partidele de fotbal transmise live de nenumăratele canale TV de profil din patria noastră.

Cea de a doua clasă o constituie echipele care, de regulă, prin concentrare, voință, strategie sau filozofie a jocului își surclasează atât egalele în valoare, cât și adversarele înzestrate cu calități superioare. In meciurile dintre asemenea grupuri de formații se înregistrează cele mai frecvente rezultate pe care comentatorii și opinia publică, varianta microbistică, le cataloghează drept surprize. Exemple recente: Belgia-Slovenia 0-1, Croația-Albania 2-2 și, cu voia dumneavoastră, ultima de pe listă, România-Ucraina 3-0. În fine, există câteva echipe – puține la număr – înzestrate cu un adevărat geniu al triumfului în indiferent ce condiții și împrejurări. Sunt acele teamuri pe care adversarii le pot prinde câteodată nu doar pe unul, ci pe amândouă picioarele greșite, în care jucătorii își dau viguros cu stângul în dreptul și viceversa, zile chioare în care pe teren nu le iese nimic în afară de penibilități tehnico-tactice, în care fundașii își bagă mingea în propria poartă, iar atacanții își driblează coechipierii – pe scurt, zile predestinate rușinii și umilinței. La sfârșitul celor 100 sau 150 de minute de joc, stupefiant, incredibil, dar adevărat tabela de marcaj arată însă, ca întotdeauna, un scor favorabil fiilor aleatoriei catastrofe, dar nu și dezastrului final. O astfel de echipă genială, inclusiv atunci când evoluează, pardon de impresie, lamentabil, este Real Madrid, cea care doar ea știe cum și-a adjudecat de 15 ori victoria în Champions League.

PS: Pentru că nu mă decisesem în care dintre cele trei categorii de mai sus își merită locul Naționala României, am așteptat a doua sa înfruntare din grupa E a Campionatului European de Fotbal. Acum știu: Belgia-România 2-0! ggg

Culinar

www.revistaneuma.ro

94 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Amintiri §i pohte copil[re§ti fLoricA bUd rintre amintirile plăcute ale copilăriei ulmenene sunt deja- pomenitele expediții în Pădurea Chelinței, unde am moștenit și eu, atât de la mama cât și de la tata, câte o halcă de pădure. Nu am fost încă să o văd pe viu, ci doar în acte.

Dar, să las dorului moștenirile, care aduc atâtea dureri de cap și să mă întorc la minunatele zile, când țopăiam de bucurie că vom merge la pădure. Altceva, ce să ni se întâmple interesant? Am fost, prima oară, într-o tabără, în vacanța de vară dintre clasa a șaptea și a opta, o tabără la Izvoare. La mare, am fost prima dată în vacanța de vară dintre clasa a unsprezecea și a douăsprezecea.

Așadar, până voi ajunge la munte ori la mare mă voi bucura de un drum în pădurea de peste Someș. În pădure Chelinţei, culegeam nu numai pthitoi, ci şi pomniţe (frăguţe). Frăguțele sunt cele mai aromate fructe de pădure, din care făceam și fac și acum dulceaţă nefiartă. Când treceau frăguțele, se coceau murele. Acestea din urmă sunt fructele pe care le-a cântat cu mult drag regretatul rapsod popular Emil Gavriș, născut pe aceste plaiuri someșene: „Pe sub deal, pe sub pădure/ merg fetele după mure...”. Din păcate nu l-am cunoscut.

Doamna Fina, fiica preotului Emil Negruțiu, vecina noastră, deja prezentată într-un episod anterior, era mare amatoare de excursii.. Domnia sa cunoștea foarte bine locurile unde puteam găsi poamele de pădure. Dar scopul expediţiei noastre în pădure era totuşi culesul pthitoilor(hribe, mânătătci). Nu ne puteam stăpâni bucuria atunci când găseam vreo hribă. Însoţitoarea noastră, doamna Fina, se pricepea la pthitoi şi nu ne lăsa să culegem orice fel de ciuperci, decât pe cele de stejar sau de fag.

Acum știu, Slavă Domnului, cele mai bune pthitoi sunt cele de stejar, cele albe pe burtă. Hribele de fag, sunt verzi pe burtă . Dacă sunt foarte tinere, sunt bune și acelea. Când devin mari și cam trecute, devin băloase și strică aspectul mâncării ciupercărești. După o zi lungă de căutare, ajungeam acasă cu trofeele şi frânte de oboseală. Sora mea, Valeria-Ana și cu mine, adormeam fericite, fără să mai simțim nevoia să mâncăm. Dacă la întoarcere se întâmpla să ajungem la Someș înainte de lăsarea serii, trăgeam şi un scăldat mult așteptat, în Someş, sub privirea grijulie a doamnei Fina. Nu prea ajungeam să facem baie în Someș, deși casa părintească este relativ aproape de cursul său. Nu ne lăsau singure, iar ai mei nu prea au avut vreme să vină cu noi. Mergeam cu mamica când ducea cânepa la topit în Someș și ne scăldam pe lângă ea. Mai mergeam cu taticul când ducea vaca la spălat. Tata înota foarte bine. Eu am învățat târziu, și doar pe margine. Nici pomenală să trec Someșul în înot. Mai mergeam cu sora cea mică a mamei, Livia, când venea în vacanță, studentă fiind. Ea m-a învățat să înot. Dar despre Someș, înot și faptul că nu prea am mâncat vreodată pește din Someș, altădată. Acum mâ întorc la scalda sub ochii doamnei Fina. De fapt era o ciupăială răcoroasă Era curat Someșul pe vremea aceea. Dar nu va mai rămâne mult timp așa. Industrializarea și-a pus ampreta și pe acest rău. Așadar era

P

o scaldă vinovată. Ca atare, dacă aveam timp să ne și zvântăm până acasă, uitam să mai pomenim cuiva de ciupăială, fiindcă bunica începea să se tânguie că nu suntem ascultătoare şi ne amenința că nu ne mai lasă altă dată în vreo excursie. De ceartă, am fi avut parte, nu doar din partea bunicii ci și a mamei și a tatălui Am fost crescute foarte strict, dar în același timp și foarte grijuliu. Vorba bunicii: „Să nu vă ajungă nici măcar un vânt rece.”.

Nu am avut, nici nu am, vreo suferință legată de strictețea ori severitatea educației. Asta a fost, așa au considerat ai mei că este bine. Spre bătrânețe mama spunea: „Tinerii de azi nu au, nici frică, nici rușine!” Să se odihnească cu toți în pace! Mă întorc la ciupercărit, să pot ajunge și la pomnițărit. Ajunse acasă sora Valeria și cu mine ne apucam cu sârg să sortăm ciupercile și fructele Le spălam cu atenție. Bunica Valeria ne făcea zămucă de încins pe câteva hribe. Pe celelalte le pregăteam pentru iarnă. Ciupercile le uscam înșirându-le pe ață, după ce le tăiam feliuțe. Șiragul de mărgele-ciuperci le atârnam pe sfoara întinsă sub streșina bucătăriei de vară. Era vechea bucătărie din vaioage, călduroasă iarna, răcoroasă vara. „Mărgelatele” stăteau acolo până se uscau bine, apoi le atârnam în cuie în cămară. Venea rândul frăguțelor, cărora noi le spuneam pomnițe de pădure. După ce le spălam bine, alegeam cele întregi și le așezam în borcane, peste ele puneam un căpăcel de mniere (zahăr), care le pecetluia aroma pe vecie, până ajungeau în cele din urmă pe limbă, spre desfătarea papilelor gustative. Dar... în afară de dulceaţă, făceam şi spumă din fragi sau mure. Băteam separat albușurile câtorva ouă, strânse din cuibarul ori coșconar și, după ce spălam fructele, le dădeam prin moșina de dărălit (tocat) carne, care era mercedes-ul ustensilelor, de care dispuneam noi atunci. Apoi, le puneam într-un faithior (tifon) şi le strângeam bine, până trecea toată pulpa, iar sămânța fructelor rămânea în săculeț. Băteam albuşul până stătea țuț. Peste albuș adăugam pulpa de poame şi presăram mniere mocinată (zahăr pudră) în râșniţa de thiper (piper). Când am mai crescut, din gălbenușul rămas ne făceam o mască pentru obraz. Tot atunci am învățat, pe pielea mea, că... cel mai bun demachiant este cel obținut din câteva picături de lapte, proaspăt muls, picături puse pe o bucată de vată sau pânză de in.

Când se termina sezonul pomnițelor, venea rândul manei (zmeurei) din grădina noastră. Și tot atunci se coceau și pomniţele (dudele) dudului. Recent am citit, cât de multe vitamine conțin dudele. Din păcate, dudul a ajuns acum un pom pe care gospodarii nu-l văd cu ochi buni, tăindu-l fără milă. Vezi bine, fructele lui, de culoare albă, roz sau neagră fac prea multă murdărie în odor (curte). Acasă, la Baia Mare, vântul ori păsărelele mi-au „semănat” un dud, care anul trecut a făcut fructe. Spre uimirea mea… de vreo doi ani, acei vectori necunoscuți au repetat acțiunea, din care au ieșit alți trei puieți de dud. Povestea mă depășește! ggg

95 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

Vitrina cu c[r\i

www.revistaneuma.ro

Aceste volume se află în atenția cronicarilor noștri pentru eventuale recenzii extinse.

Mulțumim autorilor și editorilor.

Vitrina cu c[r\i

www.revistaneuma.ro

NEumA? NEumA? NEumA?

De ce

De ce

S

De ce

emnul vizual sub care stă neUmA este un trandafir, această floare care transcende graniţele culturale, religioase, etnice, deoarece frumuseţea și armonia semnificaţiilor sale sunt un symbolon care are puterea de a ne aduce împreună. Trandafirul NEUMA este un trandafir înflorit, rosa centifolia, trandafirul cu o sută de foi, metaforă a cărţii și a revistei și vorbește despre curajul de a înainta crezând până la capăt într-un ideal. neUmA este un semn de notaţie muzicală fără portativ, constând din puncte și virgule, folosit în Evul Mediu pentru cântarea liturgică. Astăzi NEUMA este utilizată doar în cântarea bizantină și gregoriană, în special în comunităţile monastice.

Dincolo de această semnificaţie, care deja o singularizează, o frumoasă poveste spune că NEUMA ar fi la origini un proto semn care, în funcţie de nevoia cititorului, semnifica gest scenic în teatru, sunet în muzică, cifră în matematică. Această ge-nerozitate și disponibilitate de dialog cu celălalt, până

la transformare, pentru a împlini nevoia interpretului său, fără a se pierde pe sine, dimpotrivă, îmbogăţindu-se, a făcut ca NEUMA să fie cel mai potrivit nume pentru Editură și pentru Revistă. Revista NEUMA este o revistă cu profil cultural.

La fiecare două luni veţi putea citi un număr dublu care va acoperi teme de la literatură la istorie, de la teatru la filosofie, de la sport la educaţie, veţi putea urmări viaţa

96 Nr. 5-6 (79-80) | 2024

culturală a românilor din diaspora și veţi putea descoperi împreună cu noi adolescenţi talentaţi la rubrica „Teen Spirit“, veţi afla care sunt cele mai recente cărţi ale Editurii NEUMA și îi veţi putea cunoaște pe autorii lor, iar despre complexa și bogata dramaturgie contemporană românească veţi putea citi în paginile consacrate teatrului, veţi afla despre cele mai noi apariţii editoriale prin recenzii ale celor mai recente și valoroase cărţi din literatura română contemporană și din literatura străină iar oameni de cultură din ţară și din străinătate vor fi mai aproape de cititorii noștri prin interviuri. credem cu tărie în importanţa și în necesitatea culturii, în rolul ei formator esenţial. răspândind lumina culturii în întunericul ignoranţei putem să ne aducem contribuţia - o picătură - de armonie într-o lume frământată.

(Extras din Editorialul primului număr al Revistei NEUMA – 1-2/2017)

Răzlețe

47 Gelu Negrea. Nu tot ce zboară este comestibil liteRatuRa lumii

eSeu

Carmen Duvalma. Imaginarul temporal în proza lui I. L. Caragiale caRtea de poezie

48 Lucia Verona Să râdem în pentametru iambic cu Ben Jonson eveniment

49 Regalul poetic de la Sinaia

Ioana Diaconescu Un vertical rebel: Andrei Țurcanu “L’Amor che move il Sole” BiogRafii

Nicoleta Milea volume neuma

50

Elina Adam. Călătorie pentru privilegiați sau ieșirea din limb

51 Nicoleta Milea. Poezia gândului

71

Sandu Frunză. Viața ca literatură și literatura ca mod de viață

72

George Volceanov. O carte slabă într-o traducere execrabilă

Elina Adam Cu sabia la purtător, hoinar prin lume

Constantin Stoiciu

54 Sonia Elvireanu. O poezie reflexivă și ludică Dima 55 Simona-Grazia Un plus în contul poeziei. Apologia inocenței

74 75

caRtea de poezie

76

Raluca Faraon. Poezia – un cer adolescent colțul lui YoRick

Radu-Ilarion Munteanu. Blogger vechi

77

viața căRțiloR

Ana Dobre Plutire și zbor în gândul poeziei

57 Elina Adam. Ochi în ochi privindu-se Nicole Sere

58 Iubirea ca un vis infinit dăruit unei clipe 59

70

memoRii

in memoRiam

56

69

tRaduceRi

Adam 52 Flavia Cuvântul rămâne întotdeauna treaz

53

67

Miruna Drăghici. MAGNA CARTA – Embrionul libertăților

78

JuRnal teatRal

81

Ion Cocora. Efectele strîngerii „șurubului”... teatRu

86-87

Codruț Radi. Arta, forma viselor Alexandru Jurcan. Caleidoscop teatral actual

Evelyne Croitoru Urme și blues. Neliniști metafizice

ecRan liteRaR

in memoRiam

60 Alexandru Dobrescu. Ion Vianu

Alexandru Jurcan. Marguerite Duras și fascinația cinematografului

89

cinemateca

90

Roman

61 Ana Dobre. Permanența iluziei

Raluca Faraon. Mulholland Drive (2001)

Adrian Țion

62 La o cafea cu fantoma Verei Renczi

62

și aRticole 63 Studii Monica Grosu

călătoRii

Ramona Műller. Cutezanța Albă Rock

91 92

Maria Vaida și lecturile ei elective

Dumitru Ungureanu. Axa timpului și a spațiului

caRtea de filoSofie

contRe-pied

64 Ion Cordoneanu

Călătorii ale sinelui. Către autenticitate Studii cRitice

Sunduz Curtseit

66 N. Manolescu și G. Călinescu - viziuni asupra poeziei lui Arghezi

93

Gelu Negrea. Gaudeamus igitur, dar cu măsură culinaR

Florica Bud Amintiri și pohte copilărești vitRina cu căRți de ce neuma?

94

95-96

edituraneuma.ro revistaneuma.ro

2601

1608