Reperele credinței • 2 • 2022 by Hategan Gabriel

magazin de inspirație și spiritualitate biblică 2/2022

Promisiunea personală a lui Isus

Marea contrafacere

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

Biblia anunță sfârșitul lumii noastre Fotografiază-mă, Cheia descifrării și înțelegerii Apocalipsei și urmărește videoclipurile Războiul din profețiile Apocalipsei Hope Discovery aici. Cea mai importantă profeție din Biblie Incredibila profeție biblică despre Uniunea Europeană Apariția celui mai mare imperiu din istorie Cine este antichristul din profeția biblică? Care este agenda antichristului din profeția biblică? Planurile antichristului de la sfârșitul timpului Cine e aliatul antichristului la sfârșitul timpului? Care este semnul fiarei din Apocalipsa? Cel mai important eveniment profetic al istoriei moderne

Sumar Se întoarce sigur 2

Noaptea lumii 4 Palffi Miklos – crede că revenirea lui Hristos va fi un eveniment cosmic, supranatural și unic Jurnal de așteptător 8 Mădălin Avrămescu – crede că Hristos este cel mai mare Așteptător

Promisiunea personală a lui Isus 12 Mihai Miron – crede că Hristos va reveni personal și vizibil pentru toți Joc de cuvinte 16 Mirela Dascălu – crede cele mai frumoase promisiuni făcute de Isus

Viitorul – utopie sau certitudine? 17 Adrian Neagu – crede că întoarcerea lui Hristos e singura soluție pentru umanitate Cele șapte catastrofe

22 Julien Gheorghe – crede toate cuvintele Apocalipsei

Sunați! 25 Florin Lăiu – crede că ziua Domnului e aproape

Un eveniment-cheie 26 Viorel Dascălu – crede că revenirea Domnului Isus e încoronarea planului de mântuire O altfel de viață 28 Florin Răduț – crede că Hristos ne iubește prea mult ca să ne lase așa cum suntem

30 Iosif Pașca – crede că se va încerca o fraudare de proporții a revenirii lui Hristos Învierea, preludiul veșniciei 32 Daniel Brînzan – crede că în creștinismul contemporan se vor face învieri De vorbă cu Ovidiu Tescaru 34 Cum să te pregătești pentru întâlnirea cu Isus? 38 – Costi Gogoneață – crede că pregătirea practică începe acum Marea contrafacere

eperele c r e d i n ț e i

Coordonator: Daniel Brînzan Redactare și corectură: Cristina Sava Grafică și tehnoredactare: Dragoș Gârea Relația cu cititorii reperelecredintei@gmail.com www.reperelecredintei.ro facebook/instagram: reperelecredintei

Cu excepția situațiilor în care este altfel specificat, textele biblice sunt redate din Biblia, sau Sfânta Scriptură, trad. D. Cornilescu, ediție revizuită ortografic, Casa Bibliei, 2016.

Parteneri Editura Viață și Sănătate Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Radio Vocea Speranței Speranța TV

Adresa: Str. Cernica nr. 101 Pantelimon, Ilfov

ISSN 2668-8034

Autori Mădălin Avrămescu, Daniel Brînzan, Mirela Dascălu, Viorel Dascălu, Julien Gheorghe, Costi Gogoneață, Florin Lăiu, Palffi Miklos, Mihai Miron, Adrian Neagu, Iosif Pașca, Florin Răduț, Ilustrații: Delia Scripcariu

Credem în adevărul Bibliei, iubim oamenii și scriem pentru o viață împlinită.

Notificare Opiniile aparțin autorilor și nu reprezintă în mod obligatoriu punctul de vedere al partenerilor.

editorial

Se întoarce sigur C

unoști cea mai puternică informație din Biblie?

Este cea mai spectaculoasă descoperire a lui Dumnezeu văzută vreodată pe planeta noastră, acel eveniment din viitor când Isus Hristos va intra vizibil în spațiul și timpul tuturor oamenilor într-o explozie de lumină. Atunci lumea naturală se va transforma, iar trupurile umane vor avea acces la realități cosmice și la prezența imediată a lui Dumnezeu. Momentul reprezintă cea mai mare promisiune neîmplinită din toată Scriptura. De aici și miza cărții de căpătâi a creștinismului. În paginile următoare, am adunat adevărul despre a doua venire a lui Isus Hristos, Cel care vine după noi. Se va întoarce sigur! A promis!

Daniel Brînzan

eperele credinței

analiză

Palffi Miklos

Noaptea lumii L

umina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii cari aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu știe unde merge” (Ioan 12:35). Istoria a demonstrat că multe evenimente mari din trecut n-au fost prevăzute de o mare parte a oamenilor. În anul 630, câteva triburi arabe au cucerit Ierusalimul, Damascul și Antiohia. Nimeni nu s-a așteptat la așa ceva. Cuceritorii erau săraci, divizați și locuiau în zone deșertice. La zece ani după primul atac, au învins Egiptul și Persia, iar la puțin timp, Imperiul Roman de Răsărit. Dacă nu ar fi apărut războiul civil dintre suniți și șiiți, ar fi atacat și Constantinopolul. Nimeni nu anticipase aceste consecințe, totuși, evenimentele s-au întâmplat și o parte importantă a lumii de atunci a avut de suferit. O altă dovadă despre felul în care fenomene improbabile pot produce evenimente și mai improbabile este pandemia de coronavirus. 4

Și Biblia relatează evenimente surprinzătoare prin caracterul lor imprevizibil: potopul, distrugerea Sodomei, exodul evreilor din Egipt, nașterea Fiului lui Dumnezeu, moartea și chiar învierea lui Hristos. Pentru credinciosul contemporan, acestea nu par ieșite din comun, dar pentru oamenii care au trăit atunci și care nu aveau perspectiva noastră, evoluția lucrurilor a fost extrem de neobișnuită. Deși moartea lui Isus a fost plănuită atent de preoți (Ioan 5:16,18; 11:47,53), ea a fost o mare surpriză pentru ucenici (Luca 24:21), iar momentul ei în timpul Paștelui nu a fost anticipat nici măcar de preoți (Marcu 14:1,2). Vorbind despre a doua Sa venire, Domnul Hristos a insistat: „Cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului” (Matei 24:38,39). Po-

Deși moartea lui Isus a fost plănuită atent de preoți (Ioan 5:16,18; 11:47,53), ea a fost o mare surpriză pentru ucenici (Luca 24:21), iar momentul ei în timpul Paștelui nu a fost anticipat nici măcar de preoți (Marcu 14:1,2). 5

eperele credinței

topul a fost prevestit (Evrei 11:7; 1 Petru 3:20), dar oamenii au reacționat ca și când nu ar fi știut nimic. „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului” (Luca 17:28-30). Cu alte cuvinte, se vor repeta acele tipare istorice care au făcut ca marile evenimente din istoria Bibliei și a umanității să fie imposibil de anticipat pentru marea majoritate a oamenilor. Această stare de fapt va contribui la o noapte a lumii (sau a minții) în ce privește întoarcerea lui Hristos pe pământ. Revenirea lui Isus va fi un eveniment contraintuitiv și surprinzător, pentru că mulți oameni ignoră Biblia, în timp ce înțeleg viața doar pe baza experienței personale și a modelelor de comportament din jurul lor. Dar revenirea va fi un eveniment cosmic, supranatural și unic, ceva ce nimeni n-a văzut și nici nu se va mai repeta vreodată. Deci, cum ar putea fi crezut și apreciat dacă iese atât de mult din tiparele existențiale? Există o singură cale: pe baza profețiilor Bibliei. Dumnezeu ne descoperă o realitate fabuloasă: există totuși o perspectivă clară și fără echivoc în noaptea lumii. Aceasta nu depinde de nivelul de educație sau de cât de norocos este cineva. Depinde doar de felul în care omul crede și astfel lasă ca lumina Cuvântului lui Dumnezeu să îi schimbe înțelegerea. În sensul acesta realitățile contemporane înfricoșătoare nu trebuie să sperie pe nimeni, deoarece Isus a spus: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (Luca 21:28). 6

Deschide Biblia și caută în ea tot ce găsești despre revenirea lui Isus. Te vei lumina și îți va da mult curaj când vei vedea modul în care îți vorbește Dumnezeu.

Ce cred americanii că va face Isus înainte de anul 2050? • 23% sunt foarte convinși că Isus va reveni • 18% cred că probabil Isus va reveni • 46% nu cred că Isus Se va mai întoarce

Fotografiază-mă, și urmărește mai multe aici:

Procentul creștinilor care cred în revenirea lui Isus până în anul 2050, după confesiune • 58% evanghelici • 32% catolici • 27% protestanți • 20% americani religioși neafiliați Cercetare Pew Research, anul 2010

istoria creștinismului

Mădălin Avrămescu

Jurnal de așteptător

ecursul la istorie ne va plasa mai bine pe scara istorică a așteptării revenirii Domnului Isus. Noi nu suntem primii așteptători, iar dacă privim în profețiile Bibliei, devine palpitant faptul că am putea fi printre ultimii așteptători.

Cronologia speranței la primii creștini Vom survola câteva momente semnificative, conform izvoarelor istorice. În perioada apostolică, făgăduința din 1 Tesaloniceni 4:16,17 a avut rol de busolă și i-a încălzit sufletește pe creștini: „Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” Mă întreb ce o fi simțit cel dintâi credincios din cetatea Tesalonic când a citit aceste cuvinte dătătoare de speranță. Sau ce am putea spune despre surprinderea eperele credinței

lui Petru când va învia într-un an care se scrie în jurnal cu patru cifre și cu doi în față? Istoricii recunosc în unanimitate că speranța revenirii lui Isus a rămas vie în perioada bisericii timpurii. „Biserica apostolică s-a gândit mai mult la a doua venire a lui Isus Hristos decât la moarte și la cer. Primii creștini nu căutau o despicătură în pământ numită mormânt, ci o crăpătură în cer numită slavă.” (Alexander MacLaren) Apocalipsa a fost scrisă într-o perioadă de criză la sfârșitul primului secol și a susținut speranța credincioșilor prin viziunile glorioa-

apărut doctrina nemuririi sufletului, și astfel nu s-a mai pus un accent atât de mare pe învierea trupului. La începutul secolului al III-lea, problema sfârșitului lumii devenise o chestiune importantă la Roma pe fondul instabilității politice și economice și, mai ales, al persecuției creștinilor. Prin urmare, s-au născut speculații profetice despre apariția antihristului. Teologul Augustin a identificat Biserica drept Împărăția lui Dumnezeu, iar ulterior, frica de iad a dominat gândirea medievală.

Primii protestanți Luther a observat că profeții au vorbit despre prima și a doua venire a lui Hristos și a dat glas dorului său după revenirea lui Isus: „Nădăjduiesc că ziua din urmă nu va fi îndelung amânată.” Speranța lui era ca evenimentul să se petreacă în timpul vieții sale: „Sper din toată inima că ziua aceea nu este departe” (Arnold Valentin Wallenkampf, Aparenta întârziere, p. 23). Și Calvin socotea că a doua venire a lui Hristos era singura și adevărata speranță a Bisericii. se ale judecății finale. În același timp, necredincioșii i-au tocat mărunt cu întrebări batjocoritoare pe cei care au continuat să creadă (2 Petru 3:3,4).

Primele secole și Evul Mediu

În prima jumătate a secolului al II-lea, Barnaba, un conducător al Bisericii, tresărea de bucurie pentru că „Domnul este aproape și la fel și răsplata Lui” (Arnold Valentin Wallenkampf, Aparenta întârziere, p. 22). Mai târziu, în epoca apologeților (Iustin Martirul, Irineu, Tertulian), constatăm că, deși s-au făcut referiri la întoarcerea Domnului, a

De la Reformă până în secolul al XIX-lea Istoria a consemnat o efervescență pe tema revenirii lui Isus la Londra, la diverși erudiți din Anglia, în Elveția și, absolut surprinzător, la copii din Suedia. În SUA, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, s-a făcut simțită o amplificare vizibilă a numărului de predici și evenimente spirituale care aveau în centrul lor așteptări mesianice, precum și un avânt al publicării și al distribuirii de broșuri și cărți pe tema revenirii lui Isus. În 1831, William Miller a fixat în mod eronat anul 1843 ca dată a revenirii lui Isus. Fervoarea așteptării era în creștere. 9

eperele credinței

Cine este în centrul așteptării?

„Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduiește și aștept făgăduinţa Lui. Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât așteaptă străjerii dimineața” (Psalmii 130:5,6). Ar fi bine ca orice creștin sincer să își pună următoarele întrebări: aștept zilele din urmă sau Îl aștept pe Isus? Stau cu ochii pe ceasul profetic sau mă uit țintă la Isus? Sunt fascinat de fenomenologia antihristului sau mă las scufundat în adorație față de Domnul Isus? Aștept înveșnicirea, sănătatea deplină sau interacțiunea cu Isus? A doua venire este despre Isus. Punct. Chiar dacă gândurile înșelătoare sau sentimentele schimbătoare s-ar putea să ne deraieze de la adevăratul sens, Isus este miezul așteptării noastre. Și când sperăm după voia lui Dumnezeu, viața noastră se transformă: „Noi, după făgăduinţa Lui, așteptăm ceruri noi și

eperele credinței

un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă așteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace” (2 Petru 3:13,14). După o viață de speranță, în apropierea morții, apostolul Pavel scria: „Mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui” (2 Timotei 4:8).

Marele Așteptător Lui Isus I-a fost milă când oamenii așteptau lângă El de trei zile fără să mănânce (Matei 15:32). El a acumulat două milenii de așteptare și, în comparație cu El, nimeni dintre noi nu are o asemenea experiență, atât de complexă ca durată și intensitate. Isus este cel mai mare Așteptător, iar un adevărat așteptător este contemporan cu El și trăiește deja în prezența Sa.

Doamne ajută! sau

Maranatha!

Credința că Isus Se va întoarce curând era atât de răspândită în prima generație de creștini, încât salutul obișnuit al credincioșilor din primul secol era „Maranatha”, o expresie care, tradusă în limba română, înseamnă „Domnul vine!”

eperele credinței

escatologie

untem obișnuiți să serbăm primul episod al intervenției lui Hristos în lumea noastră: nașterea Lui într-un staul; viața și moartea pe cruce și finalul glorios marcat de înviere și înălțare. Istoria este frumoasă și puternică, dar neîncheiată. Cum va fi continuarea? Cel care a venit printre noi în hainele simple de tâmplar, încălțat în sandale evreiești va reveni încoronat și înveșmântat cu haina regească? eperele credinței

Iată ce a promis Însuși Hristos: „Se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă” (Matei 24:30,31). Cuvintele sunt curate, clare și pot fi înțelese de oricine, neînvățat sau savant.

Mihai Miron

Promisiunea personală a lui Isus Prima și a doua venire a lui Isus pe pământ Asemănări

Deosebiri

1. Semnul vestitor pe cer (Matei 2:2; Matei 24:30)

1. Întruparea umilă (Luca 2:7); revenire glorioasă, ca rege al regilor (Apocalipsa 19:16)

2. Apariția vizibilă, fizică și reală a lui Isus (Matei 2:11; Faptele 1:11) 3. Jalea pământenilor (Matei 2:3,18; Matei 24:30) 4. Putere, glorie și mare slavă (Luca 2:9,13,14; Marcu 13:26) 5. Prezența și cântarea îngerilor (Luca 2:13; Matei 24:31) 6. Întâlnirea personală dintre Isus și așteptători din toate locurile (Matei 2:1; Luca 2:8,15,16; Matei 24:31)

2. Întrupare discretă și locală; revenire universală (Apocalipsa 6:15) 3. Prima venire a adus bucurie unui număr limitat de oameni, într-o singură generație. A doua Sa venire îi va bucura pe toți mântuiții din toate timpurile. 4. La prima venire, Hristos a fost recunoscut ca Dumnezeu de puțini oameni, dar la a doua venire, va fi recunoscut de toți.

7. Evenimente fulgerătoare, instantanee (Luca 2:6,7; Matei 24:27) 13

eperele credinței

Un gând fundamental și plin de speranță este asigurarea personală pe care o dă chiar Mântuitorul lumii. Pe lângă dimensiunea planetară a întoarcerii Sale, care s-ar putea să ne transmită emoții de teamă sau ideea unui eveniment distant și rece, Mântuitorul le-a lăsat ucenicilor una dintre cele mai tulburătoare promisiuni: „Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi și voi” (Ioan 14:3). Isus vine să restabilească acea prietenie strânsă în timp ce era cu ucenicii pe tărâmul Iudeei, al Samariei și al Galileei.

Reîntâlnirea cosmică

Noul Testament descrie înălțarea lui Isus la cer în prezența multor martori. Cu acea ocazie, îngerii au menționat că Isus Se va întoarce la fel. Aceasta este o probă concludentă, o mărturie și o garanție că Isus va reveni personal și vizibil. Religii false și prorocii lor vor încerca să falsifice evenimentul, vestind un eveniment izolat, local: „Iată-L pe Hristos aici sau acolo” (Matei 24:23,26). În ciuda tuturor predicțiilor și previziunilor horoscopice, nostradamice sau spiritiste, un element surprinzător va da peste cap orice pariu de natură religioasă. Biblia arată că Isus Se va întoarce în cadrul unui eveniment cosmic și planetar. Marele advent este o întâlnire a lumii invizibile cu cea vizibilă, o întrunire a destrămatei familii omenești cu familia cerească unită (vezi mărturiile apostolului Pavel în 1 Tesaloniceni 1:14-17 și 1 Corinteni 15:51,52). Revederea față-n față va restaura omul și îl va transforma într-o ființă glorificată. Aceasta nu va fi doar o sărbătoare spirituală, ci și o celebrare fizică, în care vor fi implicate emoțiile, simțurile și întreg corpul nostru. Într-o zi, marea reîntâlnire cosmică dintre Isus și așteptătorii Lui va avea loc. Domnul Domnilor va veni personal și vizibil ca să ne ia acasă! Nu va fi doar o experiență spirituală, ci un eveniment fizic și real pentru toți oamenii. eperele credinței

Într-o zi, marea reîntâlnire cosmică dintre Isus și așteptătorii Lui va avea loc. Domnul Domnilor va veni personal și vizibil ca să ne ia acasă! Nu va fi doar o experiență spirituală, ci un eveniment fizic și real pentru toți oamenii.

În ultima perioadă am tradus din ucraineană în română la vama Siret, dar și de acasă, fiind contactat de persoane care aveau nevoie de traducere și consiliere în limba rusă. Am văzut mii de oameni trecând prin vamă în căutarea unui colț de pace în România. Ceea ce m-a impresionat a fost o doamnă care fugise peste 1 000 km, din orașul asediat Harkov până la vama Siret. După ce am întâmpinat-o, am condus-o la cortul Agenției Adventiste pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor (ADRA). Deși aparent o femeie obișnuită, era singură și se deosebea mult de toți ceilalți refugiați. După o scurtă conversație, i-am găsit transport și un loc de cazare și am asigurat-o că este în afara oricărui pericol. Am vrut s-o ajut cu bagajul, dar mi-a spus că nu are bagaj și, într-adevăr, nu avea nici măcar un rucsac sau o poșetă cu ea. Eram uimit pentru că toți refugiații veneau cu multe bagaje, unele chiar grele. Ea venise doar cu actele în buzunar și cu speranța că va scăpa de război. Așa vor merge copiii lui Dumnezeu spre Cer – doar cu dovada apartenenței la Hristos: „Cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos” (Filipeni 3:20).

eperele credinței

recreere

Mirela Dascălu

Promisiune… Jocul ce urmează este numit „frază căzută”, deoarece literele cuvintelor au alunecat din careu chiar sub locul în care se aflau. Unele litere s-au amestecat în cadrul coloanei. Dacă le veți pune în ordinea corectă, veți descoperi un text biblic din Evanghelia după Ioan, ce conţine una dintre cele mai frumoase promisiuni ale Domnului nostru Isus Hristos. Pentru a vă uşura munca, au fost puse la locul lor literele O şi V.

V O

O V

O O

eperele credinței

Adrian Neagu

Viitorul – utopie sau certitudine? P

robabil că nu ați auzit prea multe despre Fordlandia, un oraș construit de marele Henry Ford în jungla braziliană, unde el dorea să creeze societatea ideală, pornind de la aceleași principii de succes aplicate în fabricile sale din America. Aici el a construit tot ce era nevoie pentru un oraș modern – o școală, o sală de spectacole –, a interzis consumul de alcool și a reglementat

foarte strict ce trebuiau să mănânce oamenii... Din păcate însă, proiectul lui a fost un eșec... Și nu e singurul...

De ce oamenii nu pot crea un rai pe pământ?

Unii oameni leagă fericirea de ceea ce ai sau de ceea ce simți, așa că tot ce trebuie să faci pentru a fi fericit este să aduni cât mai mult 17

eperele credinței

și să experimentezi emoții cât mai intense. Pentru alții, fericirea înseamnă o lume echitabilă, fără boli, inegalități sociale și abuzuri, fără poluare. Ideal vorbind, ar deveni această lume un paradis? Să ne gândim de exemplu la oamenii care au trăit înainte de potop. Părea că au tot ce își doresc. Se spune despre ei că „mâncau, beau, se însurau și se măritau”. Cumva Edenul pierdut părea reconstruit pe pământ. Curios însă,

în culmea acestui aparent succes, Dumnezeu a ales să intervină. De ce? Pentru că „răutatea omului era mare pe pământ și toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” Pământul devenise un loc plin de violență și abuzuri (Geneza 6:5,6,13). Ceea ce mă surprinde este că oamenii se obișnuiseră așa de mult cu acel stil de viață, încât nu au vrut să intre în corabia pregătită de Noe pentru ei. Obișnuirea cu răul, alegerea răului mai mic i-au făcut să refuze singura modalitate de a fi salvați. eperele credinței

Este dramatic că, deși toți vedem această realitate dureroasă, continuăm să ne-o dorim, îmbătați de ideea unui progres ce promite o lume mai bună. Optimiști iremediabili, privim partea plină a paharului bunăstării și credem că, dacă noi avem mai mult decât părinții noștri, copiii noștri vor avea, la rândul lor, și mai mult. Dar nu observăm că și ei aveau destule pe care noi nu le avem și că bunăstarea vine de multe ori la pachet cu abuzurile și exploatarea celor din zonele defavorizate.

În sufletul nostru, știm că un pat, oricât de scump ar fi, nu poate garanta un somn mai bun. Un ceas, oricât de prețios, nu poate să ne dea nici măcar o secundă în plus. În fața durerii, suntem toți egali, toți neputincioși, toți dependenți de ceva ce nu este în puterea noastră. Dar antediluvienii și Lot sau Solomon nu sunt singurii căutători ai cerului pe pământ. Milioane și milioane de oameni urcă sisific același munte de iluzii și de căutări fără răspuns. Unii își găsesc refugiul în practici sau filozofii de origine orientală și cred că energiile

universului îi pot echilibra emoțional. Toate aceste idei nu au însă nimic în comun cu descoperirea lui Dumnezeu pe care o găsim în Biblie, ci sunt doar o modalitate de a ne prelungi agonia, fără a rezolva problema de fond. Se consideră adesea că, dacă am avea grijă de mediul în care trăim, dacă am reduce emisiile de dioxid de carbon, dacă am reuși să oprim poluarea, lumea aceasta ar putea exista pentru totdeauna. Este însă o utopie. Deși este

indicat și necesar să avem grijă de natura din jurul nostru, nu va fi niciodată un timp când lumea va putea face asta la unison. Iar resursele, ca tot ce este pe pământul acesta, sunt și ele, ca și noi, epuizabile... Alteori, o economie într-o anumită direcție înseamnă un cost mai mare în altă parte, ceea ce evident devine o povară pentru clasele cele mai sărace. Dumnezeu spune foarte clar în Isaia 65:17: „Iată, Eu fac ceruri noi și un pământ nou.” Și dacă totuși, prin absurd, am reuși să facem ca resursele să nu se termine niciodată, lu-

mea aceasta făcută după chipul nostru... cine o va locui? Dacă vom reuși să ne mutăm pe Marte, dacă ne vom construi palate pe Lună, pentru cine le vom face? Oare nu tot pentru noi, care nu putem suferi ca vecinul să aibă „capra” mai grasă sau mașina cu mai mulți cai decât a noastră... Oare nu noi, care pornim războaie, care nu ne putem suporta unii pe alții, care am umplut pământul de abuzuri și nedreptăți?

Istoria ne-a arătat că oamenii nu vor putea trăi niciodată utopia egalității depline. Întotdeauna vor fi unii care vor avea mai mult decât alții, întotdeauna vor fi unii care vor profita de pe urma muncii altora și unii care vor suferi abuzuri pentru ca alții să își poată satisface mofturile. Noi nu putem crea ceva decât după chipul și asemănarea noastră. Și Biblia spune fără ocolișuri că noi suntem răi chiar și atunci când suntem buni (Matei 7:11).

eperele credinței

Ce soluție are Dumnezeu pentru lumea noastră?

Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14:2,3). Speranța aceasta străbate de la un capăt la altul al Bibliei, este promisiunea făcută în grădina Eden și păstrată apoi ca o torță din generație în generație. Dar a-L aștepta pe Isus înseamnă un prezent schimbat, nu doar un mâine mai bun. În 1 Ioan 3:3 ni se spune: „Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat”. Speranța noastră pentru un mâine mai bun nu stă în ceea ce putem face noi. Nu munca ne face liberi, oricât de mult ne-am strădui să schimbăm fața lumii. Dar speranța în revenirea lui Hristos nu ne face lași sau nepăsători. Nu ne condamnă la lenevie și nici nu ne spune să profităm cât mai mult de lumea aceasta, pentru că oricum va trece. Nu, speranța aceasta ne transformă. Pentru că viața veșnică înseamnă „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). Speranța aceasta ne dă o perspectivă corectă asupra lumii noastre și ne ajută să ne raportăm corect la bunurile noastre și la semenii noștri. Este singura speranță pentru care merită să trăiești și pentru care merită să mori. Pentru că, dincolo de orice utopie, speranța creștină e Hristos. Tu L-ai primit în viața ta? „Neamul omenesc nu are puterea să renască singur. El nu tinde să meargă în sus, către cele dumnezeiești, ci în jos, către cele satanice. Unica noastră nădejde este Hristos. «În nimeni altul nu este mântuire. Căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.»” (Ellen White, Patriarhi și profeți, p. 73) eperele credinței

receam cu bunicul meu cu mulți ani în urmă pe lângă o stație de irigații părăsită, în județul Teleorman. Și mi-a spus atunci o istorie pe care nu am uitat-o niciodată. Atunci când guvernul comunist a construit sistemul de irigații din comuna lor, se apelase la o firmă de construcții și proiectări din Marea Britanie. Costurile fuseseră uriașe, dar totul funcționa impecabil. Întreaga suprafață agricolă putea fi irigată. La festivitatea de inaugurare a venit de la județ un secretar de partid. Era multă lume adunată la CAP (Cooperativa Agricolă de Producție), iar el a rostit cu emfază: „De acum puteți să Îi spuneți lui Dumnezeu să nu mai dea ploaie.” Bunicul își amintea că anul următor a fost o secetă cum nu a mai fost nici înainte și nici după. Nu s-a făcut nicio recoltă, în ciuda sistemului de irigații performant. Pentru că, în realitate, noi nu avem soluții fără El. 21

eperele credinței

Apocalipsa

Julien Gheorghe

Cele șapte catastrofe Ş

i am auzit un glas tare, care venea din Templu şi care zicea celor şapte îngeri: «Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!»” (Apocalipsa 16:1). Citind cu atenție Apocalipsa, ne dăm seama că șapte catastrofe vor avea loc cu puțin timp înainte de revenirea Domnului Hristos ca urmare a faptului că Dumnezeu Își va retrage protecția generală de pe pământ. Ele îi vor afecta doar pe cei necredincioși (Apocalipsa 16:2). I. „Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei.” Această plagă seamănă cu a șasea nenorocire din Egiptul antic (Exodul 9:11), cea care i-a afectat atât pe egiptenii obișnuiți, cât și pe vrăjitorii lor cu ocazia eliberării poporului Israel (Exodul 7:1–12:51). Afecțiunea din viitor nu va putea fi calmată și va fi un semn supranatural. eperele credinței

II. „Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare” (vezi corespondența cu Exodul 7:20,21). Apa unor mări și oceane – element esențial vieții, confortului și civilizației – se va transforma în sânge, devenind adevărat focar de infecție. Viețuitoarele marine vor pieri, criza medicală se va accentua, dar vor fi afectate și transportul, comerțul și turismul. III. „Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut sânge.” Calamitatea ecologică se va extinde, iar necazul va produce și mai multă durere și suferință oamenilor care L-au respins pe Dumnezeu. Fără apă, nu mai poate exista niciun viitor pentru omenire. IV. „Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.” Soarele, care până acum a făcut posibilă viața pe pământ, devine acum – când harul lui Dumnezeu s-a retras de la oameni – un instrument al morții. Ca și ce-

lelalte nenorociri anterioare, nici aceasta nu este universală. V. „Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere” (vezi corespondența cu bezna ce a lovit Egiptul; Exodul 10:21-23). Este posibil ca sensul acestei nopți lungi și neobișnuite să fie simbolic, moral. Atunci se vor auzi doar blestemele și strigătele de durere ale celor care au respins adevărul, dar au acceptat minciuna. VI. „Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit.” Acest cataclism amintește de cucerirea militară a Babilonului istoric, prin devierea fluviului Eufrat. Interpretarea cea mai rezonabilă este că regimurile politico-religioase își vor pierde popularitatea, cei mai mulți oameni își vor da seama că au fost înșelați și își vor retrage susținerea (în profeție, apele reprezintă mulțimile: Apocalipsa 17:15).

VII. „Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: «S-a isprăvit!» Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.” Vărsarea cupei în văzduh induce ideea că această plagă va fi globală. Ultima urgie va judeca Babilonul spiritual și pe conducătorii politici. Pronunțarea acestei sentințe va fi urmată de un cutremur nemaiîntâlnit, iar natura se va dezlănțui așa cum n-a făcut-o niciodată.

Epilog

Chiar dacă cele șapte dezastre sunt de neînțeles acum, un lucru este sigur: caracterul oamenilor se va vedea așa cum este în realitate. Cei răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu vor continua în aceeași manieră, iar cei credincioși Îi vor sluji la fel ca înainte. După aceasta, Domnul Hristos Se va arăta pe norii cerului (Apocalipsa 19:11-14). Tu de care parte a conflictului vrei să iei poziție? 23

eperele credinței

poezie eperele credinței

Florin Lăiu

Sunaţi! Sunaţi din trâmbiţă-n Sion, Căci ziua Domnului e-aproape. S-audă Gheorghe şi Ion, Să fugă somnul de pe pleoape.

Să fugă lenea din altare Şi tonul fals din strane, sus. Faceţi lumină până-n zare Cu trâmbiţele lui Isus. Sunaţi alarma-n toată ţara Din buciume adânci de dor; Sunaţi cu tesla şi vioara, Strigaţi-o-n fiecare cor. Aproape-i ziua judecăţii, Deja miroase-a bici şi fum. De-ar şti toţi fanii strâmbătăţii Că nu mai este timp de-acum, Că nu mai este altă şansă, Milenii dacă li s-ar da! Chiar Diavolul să ia vacanţă, Ei ar rămâne tot așa. Da, ziua Domnului e-aproape Şi pentru răi, şi pentru buni. Ea vine grabnic să te scape Sau ca să-ţi toarne-n sân cărbuni. Auzi cum trâmbiţa răsună Şi îngeri strigă în zenit; Din toate neamurile se-adună Un neam ceresc şi mântuit.

Cu teamă, orice conştiinţă S-o zguduiţi pentru Christos Şi puneţi flăcări de credinţă În fiecare nerv şi os.

De-aceea încă pe lumină, Toţi pregătiţi şi-aliniaţi, Luaţi Duh în piept şi râvnă plină, Sunaţi neobosit, sunaţi!

istorie

Viorel Dascălu

Un eveniment-cheie

ând Adam și Eva au păcătuit, Dumnezeu nu a fost luat prin surprindere. Un plan de salvare era deja gândit şi elaborat în cele mai mici amănunte. Însuşi preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu Și-a oferit toată disponibilitatea pentru a-l recupera pe omul căzut în mâinile neprietenoase ale Diavolului. Acest plan de mântuire a omului din păcat s-a concretizat în succesiunea unor evenimente pline de încărcătura harului divin:

Dar dacă totul s-ar fi oprit aici? De la început, Dumnezeu i-a făcut pe oameni pentru a fi cu ei pentru totdeauna. Chiar şi bine-cunoscutul nume Emanuel, care înseamnă „Dumnezeu este cu noi”, dovedeşte aceasta. Prin urmare, planul de mântuire are drept scop readucerea omului pentru totdeauna în prezenţa lui Dumnezeu. Etapa următoare, pe drept cuvânt, ar putea fi considerată una dintre cele mai importante:

•

Mântuitorul S-a coborât la noi, S-a întrupat şi S-a născut în ieslea Betleemului.

•

A trăit printre oameni ca cel mai bun exemplu de loialitate, curăţie şi bunătate.

•

S-a lăsat arestat, batjocorit, condamnat şi a acceptat să fie omorât prin răstignire.

Așa cum spune Crezul creștin, Domnul Hristos va veni cu îngerii cerului pentru a ne duce acasă: „Şi iarăși va să vină cu slavă, să judece viii şi morții, a cărui împărăție nu va avea sfârșit.”

•

A înviat a treia zi şi S-a arătat oamenilor pentru a le dovedi puterea asupra morţii.

•

S-a înălţat la ceruri și mijlocește în favoarea fiecărui păcătos care se pocăieşte.

eperele credinței

Domnul Isus Hristos va reveni pentru a-i lua cu El pe toţi prietenii credincioşi.

Însuşi Mântuitorul a afirmat foarte clar: „Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:3).

În rugăciunea rostită înainte de patimile Sale, Mesia S-a adresat Tatălui spunând: „Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17:24). Revenirea Domnului Isus este o încoronare a planului de mântuire. Dacă Răscumpărătorul nu S-ar întoarce la noi, salvarea omului ar fi neterminată. Situaţia ar semăna bine cu aceea în care o gospodină s-ar apuca de făcut curat, dar nu ar duce treaba la capăt. Să admitem că femeia ar fi măturat cu atenţie toată casa, dar nu ar fi luat mizeria pe făraş pentru a o arunca, ci ar fi lăsat-o în mijlocul casei. Biblia afirmă că standardul plăcut lui Dumnezeu este cel exprimat în cuvintele: „Tot ce începe duce la bun sfârşit” (Psalmii 1:3). Dumnezeu va termina tot ceea ce a început, spre binele omului. „Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede, pe pământ, cuvântul Lui” (Romani 9:28).

Oamenii vor fi scoşi din mediul păcatului pentru a fi în prezenţa lui Dumnezeu. Ei vor primi toate clarificările necesare cu privire la deciziile desăvârşite ale Divinității și își vor recăpăta slava pierdută. Cât de uşor I-ar fi fost lui Dumnezeu să ne abandoneze! Putea să ne reducă la tăcere şi apoi să creeze alţi oameni. Dar nu a fost aşa. El ne-a căutat, ne-a răscumpărat şi acum este gata să revină pentru a ne lua cu El și la El. Oare modul lui Dumnezeu de a gândi lucrurile şi iubirea Sa desăvârșită ar putea topi chiar şi cea mai împietrită inimă? E de dorit ca sfârșitul planului de mântuire şi iminenta revenire a Mântuitorului să genereze o pregătire serioasă pentru întâmpinarea Sa. Eu aştept cu nerăbdare revenirea lui Isus pe norii cerului! Tu?

eperele credinței

stil de viață

Florin Răduț

O altfel de viață

rin 2017 au apărut informații despre Vivos Xpoint, cea mai mare comunitate de supraviețuire din lume, situată în zona Black Hills din Dakota de Sud, SUA. Familii și grupuri pot închiria buncărele pentru refugiu în eventualitatea unui eveniment catastrofal la nivel mondial. Oare aceasta să fie pregătirea necesară în viitor, un adăpost blindat? Sau în variantă religioasă, să ne ținem de ritualuri, spovedanii și milostenii?

tezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre” (Faptele apostolilor 2:38). Sinonimul pentru pocăință este „convertire”, din latinescul conversio, „convertire”, care înseamnă „întoarcere”, ca un „stânga-împrejur”. Aceasta nu presupune pocăința comportamentală, ci varianta izvorâtă din interior, pe baza împrietenirii cu Isus. În locul mâniei, al invidiei, al certurilor, apar blândețea, pacea și empatia. Omul vechi lasă loc omului nou, după chipul lui Isus. „Am fost răstignit împreună cu Hristos..., dar nu mai trăiesc eu”, spunea apostolul Pavel, „ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20).

Lecția de viață

După absolvirea liceului, un tânăr pe care îl cunosc s-a înscris la colegiul de tehnică dentară din București. Capitala, răscrucea a mii de oportunități, l-a introdus în anturajul unor fete și băieți fără prejudecăți. Plăcerile au devenit stăpânul suprem. Tentaculele răului l-au cuprins și au urmat nopți pierdute, distracții și imoralitate. Într-o zi, când i s-a îmbolnăvit copilul, a descoperit că merge într-o direcție greșită și s-a hotărât să citească

Isus i-a condamnat pe toți cei ce se încred în propriile fapte bune: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine...” (Matei 7:23). Prin urmare, eforturile cele mai mari sunt la fel de zadarnice ca înmulțirea oricărui număr cu zero, în tentativa de a obține cel puțin unu.

Stânga-împrejur

Întrebarea „Ce să facem?” are un răspuns în Sfânta Scriptură la sărbătoarea Rusaliilor, când s-au adunat în număr mare peregrini din țări depărtate. A venit și Duhul Sfânt prin manifestări supranaturale, vânt puternic și apariția unor limbi de foc. Toți au putut să audă mesajul lui Dumnezeu în propria lor limbă: „Pocăiți-vă şi fiecare din voi să fie boeperele credinței

Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. – Matei 16:24

accepta pornirile firești și a declara război egoismului din tine! Întâlnirea reală cu Isus Hristos este singurul factor declanșator al miracolului lăuntric, care „ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești..., așteptând fericita noastră nădejde” (Tit 2:1113). El ne iubește și ne acceptă așa cum suntem, însă ne iubește prea mult ca să ne lase să rămânem așa. El a schimbat un ucigaș ca Moise, un imoral ca David și un tăgăduitor ca Petru. Biblia, mărturisind greșelile trecutului: „Da, vreau să Te urmez! Ia-mă de mână!” Ai lui au băgat de seamă că ceva se petrecea cu el. Cineva îi schimba setările minții și ale inimii: cele vechi nu-i mai plăceau, iar viața căpăta altă perspectivă și alt sistem de valori.

Mai mult decât un gest

Pocăința nu este lucrarea omului, dar presupune o alegere liberă. Începe prin a nu-ți

Pregătirea presupune cea mai frumoasă schimbare a vieții în vederea întâlnirii cu Isus. Veștile trag clopotele că El vine curând. Ce autoritate alegi pentru viața ta? Te vei lăsa condus de tine, de alții sau de Isus? Există o singură alegere corectă, deoarece viața nu este un joc video pe care să-l poți reseta. Dacă Îl vei cunoaște pe Isus, vei fi eliberat de povara păcatelor de ieri și de ispitele de azi. Cât privește frica de mâine sau de sfârșitul lumii, adevărata soluțe este un nou stil de viață.

eperele credinței

paranormal

I o s i f P a ş c a

Marea contrafacere

Î

n faţa noastră se află una dintre cele mai mari contrafaceri ale viitorului. Pentru ultima generaţie a lumii, Satana doreşte să compromită chiar cel mai măreţ eveniment al istoriei universului, şi anume a doua venire a lui Isus Hristos pe pământ. Noul Testament avertizează: „Nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru dar dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii” (2 Corinteni 11:14,15). În zilele din urmă, semnele şi minunile vor fi îndeletnicirea specială a lui Satana. Prin ele va înşela mai mulţi oameni decât prin oricare alte metode. Apostolul Pavel prevestea că, la vremea sfârşitului, când lumea se va lepăda de credinţă, va apărea un personaj care va fi întruchiparea răului: „Omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte «Dumnezeu» sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. [...] Și atunci se va arăta acel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, eperele credinței

pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi” (2 Tesaloniceni 2:3,4; 8-10). Va fi încercarea finală a lui Satana de a amăgi, dacă va fi posibil, chiar şi elitele creştinismului. Va fi marea fraudă, prin care îi va pierde pe toţi cei care nu sunt bine înrădăcinaţi în credinţă şi în Sfintele Scripturi. Într-o veche scriere creştină, scenariul acesta este exprimat foarte clar. Se pare că primii creştini erau pe deplin conştienţi de o astfel de dramă a parodierii întoarcerii lui Hristos. „Va apărea înşelătorul lumii ca fiu al lui Dumnezeu şi va săvârşi semne şi minuni, iar pământul va fi dat în mâinile lui. El va face lucruri neîngăduite, care nu s-au făcut niciodată, de când este lumea.” – Didahia sau învățătura celor doisprezece apostoli (16:4b-5) În contextul acesta de mare aşteptare, de criză şi frământări, Satana prinde momentul pentru ultima şi cea mai mare imitaţie. El însuşi intră pe câmpul de luptă, dar este înveşmântat în straiele vrăjmaşului pe care Îl urăşte de moarte. „Se va aşeza

în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu” (2 Tesaloniceni 2:3,4). „Ca un act de încoronare în marea dramă de înşelătorie, Satana însuşi se va personifica în Hristos. [...] Acum, marele amăgitor va face să pară că Hristos a venit. În diferite părţi ale pământului, Satana va apărea printre oameni ca o fiinţă maiestoasă, de o strălucire ameţitoare, înfăţişând descrierea Fiului lui Dumnezeu

dată de Ioan în Apocalipsa” (Ellen White, Evenimentele ultimelor zile, p. 163). Credincioşii ştiu un lucru şi-l ştiu bine. Dacă Isus a promis că Se întoarce să-i elibereze (Ioan 14:1-3), atunci cu siguranţă va veni. Dar nu va veni într-un loc sau în altul și nu Se va arăta doar unora sau altora. Ci va veni în aşa fel încât „orice ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1:7; vezi și Luca 17:24). Deşi puterile întunericului vor face „semne mari” (Apocalipsa 13:13), venirea lui Isus, în slava Sa, pe norii cerului, va fi ceva cu mult mai mare, un eveniment pe care Satana nu-l va putea contraface niciodată. Material adaptat după capitolul cu același nume, publicat în cartea Vie Împărăția Ta!, Editura Viață și Sănătate, 2021

eperele credinței

profeție

Daniel Brînzan

Învierea, preludiul veșniciei

red fiecare cuvânt din Biblie. Cred și narațiunile despre miracole, exact așa cum sunt scrise. Pentru mine, sunt porții de inspirație, ferestre care deschid viitorul. În mod deosebit îmi plac cele mai rare și mai frumoase minuni – învierile din morți. Sunt atât de rare, încât am găsit că nici Domnul Hristos nu a înviat mai mult de trei persoane: fetița șefului sinagogii (Luca 8:40-56), un tânăr pe drumul către îngropare (Luca 7:11-17) și un prieten de familie, mort de patru zile (Ioan 11). Dar Isus a și predicat despre două învieri generale: „Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată” (Ioan 5:28,29). Pentru prima dată în Biblie, Hristos a arătat că va fi o înviere separată a celor drepți (Luca 14:14) și că de-abia atunci, la acea înviere, nu imediat după moarte, Dumnezeu va răsplăti voluntarilor care au dat o masă pentru săraci și persoane cu handicap.

Episodul I

Pentru că l-a înviat pe Lazăr în fața multor martori, Hristos a avut de suferit și de aici I s-a tras sfârșitul (Ioan 11:47,53; 12:9-11,17-19). Învierea lui Lazăr a fost dovada concludentă că Hristos poate desființa partida saducheilor, acei conducători bogați ai țării care nu credeau în înviere (Faptele 23:8). Cu toate acestea, după ce S-a sculat din morți, Isus nu S-a arătat demonstrativ în fața eperele credinței

Dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică. – 1 Corinteni 15:17

dușmanilor Săi și nu a încercat să-i confrunte public. În schimb, a fost foarte atent să dovedească ucenicilor că este aceeași persoană pe care o știau, vie, în carne și oase (Luca 24:3645). După șase săptămâni, a plecat la ceruri discret, dar a lăsat Bisericii puterea de a face învieri. Ceea ce s-a și întâmplat pentru o scurtă vreme (Faptele 9:36-43; 20:7-12). De atunci și până astăzi, acest soi rar de minuni nu s-a mai găsit în creștinism. Cred că e nevoie de timp pentru a pricepe învierea. Tocmai de aceea, înainte ca Isus Hristos să învie personal, le-a prilejuit ucenicilor ocazii când au văzut cu ochii lor mai mulți oameni care s-au întors la viață dintre cei morți (Matei 10:8; 11:5; 27:53). În felul acesta, ucenicii au căpătat încredere și au înțeles corect perla minunilor de sub soare: învierea lui Hristos.

Episodul al II-lea Pentru momentul când Hristos Se va întoarce pe pământ, Biblia anunță o înviere colectivă a celor drepți de pe toate continentele și din toate erele istorice (Matei 8:11; 22:31,32), ca la o întâlnire universală de familie. Va fi

un fenomen fizic supranatural fără precedent. Cum îi va ajuta Dumnezeu pe cei sinceri să creadă și să se pregătească pentru evenimentul magnific? Dumnezeu va folosi o metodă practicată și în alte vremuri de criză pentru a-i întări pe drept-credincioșii Săi (1 Împărați 17:17-24; 2 Împărați 4:8-37; Maleahi 4:5,6; Luca 7:22). Înainte de revenirea lui Hristos, vor fi cazuri de învieri, iar „pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi” (vezi Isaia 26:19-21). 33

eperele credinței

interviu

De vorbă cu... Ovidiu Tescaru este educator de sănătate publică, tehnician nutriționist și speaker motivațional în școli. În anul 2009, a renunțat la o carieră în Ministerul de Interne pentru a deveni creștin practicant. În prezent, promovează sănătatea ca voluntar al Asociației pentru Sănătate, Educație și Familie prin susținerea unor seminare de instruire în instituții publice. Împreună cu soția sa, Ileana, în pandemie au organizat on-line un curs de gătit vegetarian.

Cum ați devenit interesat de religie? Când eram mic, bunicii m-au dus la ,,adunare”, o biserică protestantă din București. Mi-au rămas în minte perii albi ai celor care vorbeau la amvon, corul cu cântările superbe, înălțătoare și măsuța cu nisip pentru copii, la care am fost o singură dată. Apoi am uitat complet de Dumnezeu timp de 15 ani de școală, după care m-am simțit copleșit de binecuvântările venite rapid în viața mea: căsătoria, casa primită din partea socrilor și un loc bun eperele credinței

de muncă. Toate acestea au venit într-un timp scurt, fără ca eu să fi făcut ceva pentru ele. Mă gândeam: de unde au venit toate minunile acestea? Am simțit nevoia să-I mulțumesc lui Dumnezeu și am început să mă rog și să citesc din Biblia pe care mi-a lăsat-o bunica moștenire. Cum a fost primul contact cu Biblia? La început, nu înțelegeam nimic. Parcă era scrisă în altă limbă. Dar, pe măsură ce citeam,

destule motive să scot alimentele nesănătoase din meniu și să diversific cu hrană sănătoasă. M-a urmărit tot timpul ideea că Dumnezeu mi-a dat sănătatea și eu trebuie cel puțin să o păstrez și, dacă se poate, să o îmbunătățesc. Care a fost reacția colegilor de serviciu?

simțeam că îmi face bine apropierea de Dumnezeu. Am început să-L iau în serios pe Dumnezeu și să aplic în viața de zi cu zi ce citeam. Apoi am început să caut biserica la care am fost când eram mic și apoi am frecventat biserica din cartierul meu. Ce sfat aveți acum pentru persoanele care nu au pus mâna pe Biblie sau o găsesc plictisitoare și grea? Cartea aceasta nu te lasă la fel, nici indiferent după ce începi s-o citești. Îți aduce un sentiment de siguranță și sens în viață. Îți descoperă de unde vii și încotro mergi. Pe mine m-au ajutat mult să înțeleg Biblia unele comentarii biblice, cărțile lui Ellen White și aplicarea ideii că tot ce scrie în Biblie vine de la Dumnezeu și este ,,da” și „amin”. Apoi am mai folosit și alte traduceri, cum ar fi Noua Traducere Românească, Fidela etc.

Lucram în poliție când m-am botezat și s-a întâmplat că a fost o alarmă de exercițiu într-un Sabat, o zi de sâmbătă. Atunci șeful mi-a spus să vin să semnez că am ajuns la sediu și, după aceea, pot pleca imediat. Dar nu am acceptat. Cu acea ocazie l-am anunțat că, chiar dacă mă va da afară din serviciu, eu nu voi mai veni niciodată la lucru sâmbăta. Atunci au aflat toți că sunt adventist. Când m-am hotărât să plec din sistem, am auzit că le părea rău și m-am bucurat să pot auzi într-o zi cum spuneau: „Gata, mă, vorbiți frumos, că vine pocăitu'! Stinge, mă, țigara!” Am avut ocazia să vorbesc cu unii colegi despre crezul adventist și să-i învăț despre alimentația sănătoasă la mesele noastre comune.

Ce schimbări ați trăit după aceea? Au început schimbări în stilul de viață prin modificarea alimentației, a vestimentației și a modului de petrecere a timpului liber. La început, ca orice bărbat după căsătorie, m-am îngrășat. Am observat că nu mă mai încape decât o singură pereche de pantaloni, și aceea deschisă la primul nasture. Apoi am citit cărțile Hrana vie, Tablete de stil de viață, Divina vindecare și altele. Încet, încet s-au strâns 35

eperele credinței

Cum au privit cei apropiați faptul că v-ați schimbat religia? Deși tata știa despre religia adventistă, pentru că a trăit un timp cu părinții mamei mele în casă, a fost foarte dezamăgit. Aproape că nu mai dorea să vorbească cu mine. Când vorbeam despre mâncarea sănătoasă, în special despre faptul că nu mai mănânc carne, era foarte iritat și dezamăgit. Interesant este că, după zece ani de la schimbarea mea, doctorul i-a recomandat și lui cam același ,,meniu”, și astfel, relația noastră s-a îmbunătățit mult. Ce învățătură a Bibliei ați acceptat cel mai greu? Cele Zece Porunci mi se păreau un gard care îmi limitează fericirea. Cu timpul, am descoperit că acestea, de fapt, mă protejează de necazuri și mă fac să mă simt bine cu Dumnezeul meu. Ajutorul divin primit în încercările vieții de zi cu zi m-a încurajat să înțeleg că sunt pe calea cea bună. Ce impresie v-a făcut ideea că Isus Hristos revine curând? M-a determinat să mă pregătesc. Am început să nu mai refuz nicio sarcină primită în biserică și nicio invitație de a mă implica în activitățile comunității creștine în care mă integrasem. Mergeam la domiciliul celor care mă chemau în vizită, le împrumutam cărți celor care doreau să citească, mă rugam. Mă implicam în toate programele bisericii și încercam să o implic și pe soție. Cum v-ați reorientat profesional? Dumnezeu nu mi-a dat pace trei ani până nu am acceptat să mă angajez ca evanghelist cu literatura. Aceasta înseamnă să lucrezi în linia întâi, cu oamenii din instituții, case particulare sau în locuri circulate intens de oameni, efectuând teste medicale gratuite, noninvaeperele credinței

zive și prezentând cărți de sănătate, educație și familie ca soluție la problemele descoperite. În cei trei ani, Dumnezeu m-a pregătit pentru această schimbare, alegându-mă conducător de biserică și instructor la o grupă de studiu al Scripturii la programul de închinare. Astfel, m-am obișnuit să vorbesc cu persoanele religioase și nereligioase. Ce acțiuni deosebite ați inițiat în pandemie? Am deschis on-line un curs de gătit vegetarian, care m-a ajutat să vând cărți în pandemie

și să îmi fac prieteni cu care țin legătura în continuare. Pe grupurile de WhatsApp s-au deschis discuții despre principii de sănătate și gânduri creștine. Orice tabără de sănătate inițiem, cursanții noștri sunt primii care vor să participe. În aceste tabere, facem multă mișcare, trasee și drumeții, cântăm, organizăm clase de gătit, avem întâlniri matinale de grup, pentru a ne încărca cu gânduri înălțătoare, susținem seminare de sănătate pentru prevenirea bolilor secolului al XXI-lea (bolile cardiovasculare, diabet, cancer, depresie). Prin aceste prezentări, facem legătura între sănătatea trupului și cea a sufletului, pentru ca cei care participă să înțeleagă mai bine dictonul „Mens sana in corpore sano”. Privind în urmă, cum evaluați decizia de a trăi o altfel de viață, în slujba lui Dumnezeu și a semenilor? A fost 100% câștig, doar binecuvântări, experiențe pe care nu le poți avea decât în prima linie de luptă: atunci când vinzi cărți religioase și Biblia pe stradă, în instituții și în casele celor care te primesc. Aici depinzi cu totul de Duhul Domnului și asta îți face foarte bine pentru starea ta spirituală. Nu există bucurie mai mare decât să vezi cum o doamnă își dă ultimii bani din buzunar ca să cumpere cartea Viața lui Iisus și apoi o strânge la piept fericită. Dar trebuie să spun că am pierdut și câțiva prieteni, cărora nu le plăcea viața curată, religioasă.

meu. Tot ce mi-a dat Dumnezeu este pentru a fi folosit în împlinirea planurilor Sale. M-am născut ca să fiu un reprezentant al lui Dumnezeu în timpul sfârșitului, în perioada dinaintea venirii lui Dumnezeu pe norii cerului. Deci nu sunt doar membru al bisericii, sunt și ucenic, misionar și ambasador al lui Dumnezeu pe pământ. Vă considerați pregătit pentru revenirea Domnului Isus? Sunt și nu sunt pregătit. Am senzația că mai este ceva de schimbat în caracter, în stilul de viață. În fiecare zi studiez Biblia, mă rog și lucrez pe toate fronturile. Aceste practici sunt cele care ne pregătesc pentru întâlnirea cu veșnicia. Ieri a fost pandemia, astăzi este războiul, mâine va fi ceva și mai înfricoșător. Nu știi dacă ziua de mâine mai este a ta. Deci astăzi trebuie să faci faptele pe care te împinge Duhul Domnului să le faci, mâine s-ar putea să fie prea târziu.

Experiențele cu Dumnezeu și oamenii pentru care mă rog și lucrez îmi produc cea mai mare bucurie. Simți că îți găsești rostul pe fața pământului. Să simți că ești în planul lui Dumnezeu este împlinirea supremă. Ce anume vă definește acum ca om religios? Simțământul apropiatei veniri a Domnului Isus. Nimic din ce am nu consider ca fiind al 37

eperele credinței

practic

Costi Gogoneață

Cum să te pregătești pentru întâlnirea cu Isus?

eperele credinței

•

Înțelege corect: Isus nu dorește să vină ca un hoț. Doar cei neatenți vor fi surprinși (Apocalipsa 3:3). Pentru cei care așteaptă cu dor și iubesc venirea Lui, El are o răsplată (2 Timotei 4:8).

•

Evită conflictele de orice fel și nu intra în situații dubioase, care te îndepărtează de valorile creștine (Galateni 5:19-23).

•

Nu lăsa cariera să îți absoarbă toate energiile fizice sau intelectuale. Cei care vor supraviețui sfârșitului de lume prețuiesc mai mult sănătatea trupului și caracterul puternic, dezvoltat armonios (1 Timotei 4:8).

•

Trăiește cu un nivel ridicat de autonomie și păstrează-ți independența financiară. Nu te îndatora și scapă de datorii (Proverbele 22:7; Romani 13:8). Nu căuta bogăția! (1 Timotei 6:9; Proverbele 23:4,5; 30:8).

•

În fiecare săptămână, petrece timp în compania celor care Îl așteaptă pe Isus. Cei care se pregătesc împreună reușesc mai ușor. Să te integrezi într-o comunitate creștină și să fii activ în ea îți dă multe avantaje: ai acces la încă un grup de suport, ai un mediu sigur pentru dezvoltarea copiilor, iar spiritualitatea ta se dezvoltă.

•

Consumă cea mai bună hrană, pentru a-ți optimiza înțelegerea despre viață și lume (vezi meniurile ideale în Geneza 1:29, Faptele apostolilor 10:14 şi 1 Petru 1:14-16, după Leviticul 11:2,9,13,21,45-47; 20:25,26).

•

Fii generos și altruist! În felul acesta te antrenezi pentru vremuri grele și investești în ceea ce merită cu adevărat (Matei 6:19-21).

•

Asumă-ți public credința în revenirea lui Isus (Marcu 16:16) și practică stilul de viață care te ajută cel mai mult în relația cu Isus!

•

Citește Biblia în fiecare zi pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu; vorbește zilnic cu Isus de mai multe ori prin rugăciune și rezervă-ți momente liniștite de meditație. Spiritualitatea creștină se clădește prin combinația acestor elemente, la care e bine să adaugi voluntariat pentru semenii în nevoie (Romani 10:9).

•

Ai grijă ca o dată pe săptămână, în a șaptea zi, sâmbăta, să te întâlnești cu Dumnezeul Bibliei (Exodul 20:8-11), urmând exemplul Domnului Isus (Luca 4:16) și al apostolului Pavel (Faptele 17:2). În acest fel, îți amintești constant care este obiectivul vieții tale (1 Corinteni 10:31).

•

Iubește necondiționat și păstrează relații bune cu toată lumea (Romani 12:18).

•

Cere de la Dumnezeu, prin rugăciune constantă, înțelepciunea care vine de sus (Iacov 3:17), pentru a discerne binele de rău și a rămâne într-o relație de dependență cu Mântuitorul. E foarte posibil să afli cu ceva vreme înaintea altora când va reveni Domnul Isus (Amos 3:7).

•

Întâlnirea cu Isus este cel mai frumos lucru care vi se poate întâmpla ție și familiei tale. El este nerăbdător să-ți împlinească cele mai înalte aspirații pentru viață și să te surprindă cu lucruri mult mai frumoase decât ți-ai putea imagina (1 Corinteni 2:9).

eperele credinței

Află mai multe accesând cursul „Vie Împărăția Ta!” la www.solascriptura.ro.

Profeția din Apocalipsa arată că SUA vor conduce lumea în ultima bătălie dintre bine și rău. America a jucat și în trecut rolul de salvator al omenirii și se consideră fondatoarea unei noi ordini a veacurilor, conform Marelui ei Sigiliu. În toată lumea, americanii au exportat cu succes un mod de a trăi în ce priveşte divertismentul, rețelele sociale, telecomunicaţiile, îmbrăcămintea, băuturile, alimentaţia etc. Contribuţia americană în tehnologie, internet și cercetare științifică este de top. Alte influențe uriașe exercitate de SUA la nivel global: democrația, votul uni-

eperele credinței

versal, şcolile publice, emanciparea femeii, libertatea religioasă, menţinerea păcii, sponsorizările și cultura voluntariatului. Biblia avertizează că, în viitor, această superputere și civilizație – care pare să semene cu un miel, dar vorbește ca un balaur (Apocalipsa 13:11) – va legifera religia în toată lumea. America va alia creștinismul ei și guvernul civil într-un mariaj politico-religios cu statul Vatican, iar în acest fel, va impune mult temutul „semn al fiarei”.

Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă să renunţăm la lipsa de evlavie şi la poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum într-un mod cumpătat, drept şi evlavios, în timp ce aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Cristos. Noul Testament, Tit 2:11-13, NTR

Fotografiază-mă, și urmărește mai multe aici: