Reperele credinței • 1 • 2022 by Hategan Gabriel

magazin de inspirație și spiritualitate biblică 1/2022

Cel mai mare om

Sfecla roșie, ajutor în combaterea depresiei

Vrem să ne rugăm

pentru tine! Scrie-ne la 0772 253 979, 979 un număr dedicat pentru CERERI confidențiale de RUGĂCIUNE și răspunsuri de la Dumnezeu. Printr-un sms sau mesaj pe WhatsApp poți trimite solicitarea ta de rugăciune, doar cu detaliile pe care dorești să le cunoaștem.

Fotografiază-mă, și vei avea acces la toate informațiile.

Sumar Despre viitor, prin lentila Bibliei 2

Repere din viața lui Ellen White 4 Pálffi Miklós - crede în bunătatea lui Dumnezeu Un profet american 6 Julien Gheorghe - crede în profețiile Bibliei

Trimișii lui Dumnezeu 10 Viorel Dascălu - crede cuvintele Scripturilor

Un scriitor de top 14 Marius Necula - crede că lupta dintre bine și rău se va sfârși curând

De ce continui să citesc cărți scrise de Ellen White 17 Adrian Neagu - crede că Biblia e singura normă de viață și credință

21 Christian Sălcianu - crede că Biblia prevestește viitorul Profetul neînfricat al Dumnezeului adevărat 24 Florin Răduț - crede că oamenii lui Dumnezeu strălucesc ca stelele Fake-newsuri profetice în Biblie? 26 Cristinel Sava - crede că omul nu Îl poate ține în șah pe Dumnezeu Profetul, un rol trecut și viitor 28 Daniel Brînzan - crede că profeții se vor întoarce Joc de cuvinte 32 Mirela Dascălu - crede în recreerea sănătoasă Cel mai mare om 33 Cosmin Cocea - crede că Isus Se va întoarce curând De vorbă cu Samuel Negoescu 36 Sfecla roșie, ajutor în combaterea depresiei 40 Elena Pridie - crede că Dumnezeu are remedii la îndemâna noastră Sub ochii noștri

eperele c r e d i n ț e i

Coordonator: Daniel Brînzan Redactare și corectură: Cristina Sava Grafică și tehnoredactare: Dragoș Gârea Relația cu cititorii reperelecredintei@gmail.com www.reperelecredintei.ro facebook/instagram: reperelecredintei

Cu excepția situațiilor în care este altfel specificat, textele biblice sunt redate din Biblia, sau Sfânta Scriptură, trad. D. Cornilescu, ediție revizuită ortografic, Casa Bibliei, 2016.

Parteneri Editura Viață și Sănătate Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Radio Vocea Speranței Speranța TV

Adresa: Str. Cernica nr. 101 Pantelimon, Ilfov

ISSN 2668-8034

Autori Daniel Brînzan, Mirela Dascălu, Viorel Dascălu, Julien Gheorghe, Pálffi Miklós, Adrian Neagu, Marius Necula, Samuel Negoescu, Elena Pridie, Florin Răduț, Cristinel Sava, Christian Sălcianu Ilustrații: Delia Scripcariu

Credem în adevărul Bibliei, iubim oamenii și scriem pentru o viață împlinită.

Notificare Opiniile aparțin autorilor și nu reprezintă în mod obligatoriu punctul de vedere al partenerilor.

editorial

oarte rar cortina viitorului e trasă puțin într-o parte și poți străbate cu privirea ceea ce va urma. Însă nu e de ajuns să te poți uita dincolo. Trebuie să înțelegi și apoi să le explici altora. Lucruri cel puțin la fel de grele. Mi-a devenit clar că cel mai sigur unghi de vedere îl obții atunci când folosești lentila Bibliei. În Biblie, specialiștii în viitor sunt numiți profeți, sau proroci. De aceea, ți-am pregătit în acest număr articole despre viața și ideile celor mai mari prezicători. Pe lângă două exemple biblice la superlativ, am pus și un caz modern, care în secolul trecut și-a dovedit puterile supranaturale pe tărâm american – la vremea aceea, cel mai fertil sol al creștinismului. Profeții adevărați nu sunt simpli teoreticieni. Ei schimbă lumea. Sub influența profetului de mai sus, un doctor a schimbat pentru totdeauna ce mănâncă o bună parte din populație la micul dejun. Concepțiile lor despre cereale, fitness, spital-hotel și vegetarianism dăinuie până astăzi. Merită să cunoști ideile profeților. Citește mai departe! Daniel Brînzan

eperele credinței

Despre viitor, prin lentila Bibliei

istoria creștinismului

Pálffi Miklós

Repere din viața lui Ellen White

Arthur L. White, nepotul și biograful ei, a scris că bunica lui este cea mai tradusă autoare de cărți de non-ficțiune din istoria literaturii și, de asemenea, cel mai tradus scriitor american de non-ficțiune, de orice gen.

Este considerată o figură proeminentă în istoria vegetarianismului american, având concepția că vegetarianismul ne ajută să creștem din punct de vedere spiritual.

eperele credinței

n creștin amabil și curtenitor este cel mai puternic argument care poate fi adus în favoarea creștinismului.” Aceste cuvinte îi aparțin autoarei americane Ellen White, considerată una dintre personalitățile fondatoare ale Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Afirmația aceasta definește foarte bine ceea ce lipsește cel mai mult creștinismului de azi, care de abia mai seamănă cu acela vestit de Hristos și de urmașii Săi. Ellen Harmon s-a născut împreună cu sora ei geamănă, Elisabeth, la data de 26 noiembrie 1827, în orășelul Gorham din statul american Maine, nu departe de Canada. Părinții săi erau membri devotați ai Bisericii Metodiste și munceau din răsputeri să le asigure celor opt copii un trai decent. La vârsta de 9 ani, Ellen a suferit un accident care i-a cauzat multă suferință: a fost lovită în față de o piatră aruncată de o colegă recalcitrantă. Lovitura, pe lângă faptul că a desfigurat-o, i-a cauzat și probleme serioase de concentrare, care au împiedicat-o să își termine clasa a treia. În anul 1840, familia ei a intrat în contact cu mesajul baptistului William Miller, cel care proclama revenirea lui Isus Hristos în jurul anului 1844, și s-a alăturat mișcării. Pe la 15 ani, adolescenta Ellen se lupta cu sentimente de teamă și groază față de judecata lui Dumnezeu, până într-o zi, când pastorul Stockmann i-a vorbit într-un fel nou despre Hristos și a experimentat o convertire plină de pace și fericire. Deși a fost foarte dezamăgită că Isus nu S-a întors în anul 1844, își amintește cu plăcere de acel timp de pregătire și așteptare, declarând că a fost cel mai fericit an din viața ei. Din iarna anului 1844, tânăra Ellen, care avea pe atunci doar 17 ani, a început să primească viziuni, în timpul cărora o putere supranaturală se manifesta asupra ei: nu clipea, nu

respira, nu era conștientă de ceea ce se afla în jurul său. Până la sfârșitul vieții, a primit 2 000 de astfel de viziuni, multe dintre ele în public, relatate în vasta ei operă literară, care cuprinde mai bine de 100 000 de pagini. Conținutul acestor mesaje era foarte divers: principii de sănătate foarte avansate pentru acea vreme, mustrări îndreptate către persoane particulare sau chiar asupra Bisericii Adventiste, evenimente profetice din viitor etc. În anul 1846, s-a căsătorit cu un învățător foarte capabil, James White. Din căsnicia lor au rezultat patru copii, dintre care doar doi au ajuns la maturitate: Edson și William. Cel din urmă a fost un ajutor de nădejde pentru ea, mai ales după moartea prematură a soțului ei, în 1881. Ellen White a predicat puternic, cu o voce care putea fi auzită și de un auditoriu de 15 000 de oameni, fără sonorizare. Toată viața și-a consacrat-o misiunii la care a fost chemată: a înființat școli și sanatorii pe trei continente, în America, Europa și Asia. A predicat și a scris neîncetat cu o asemenea elocvență încât i-a uimit pe cei care știau că nu are educație formală. Biserica Adventistă recunoaște în scrierile și în activitatea ei o manifestare a Duhului prorocilor întâlnit în Biblie, însă fără a considera că scrierile ei sunt egale cu Scriptura. Ea a spus: „Cuvintele Bibliei și numai ale Bibliei trebuie să fie auzite de la amvon.” (Patriarhi și profeți, p. 627)

eperele credinței

profeție

Julien Gheorghe

Un profet american E

llen G. White (1827–1915) a avut parte de doar trei ani de educație formală, din cauza unui accident suferit în copilărie. Deși nu a fost teolog, nutriționist sau om de știință, ea continuă să uimească o lume întreagă prin ideile sale, despre care a spus că nu sunt originale, ci le-a primit ca descoperire de la Dumnezeu. Scrierile sale demonstrează că a avut un dar supranatural, asemenea unor femei din Biblie cu înzestrări asemănătoare: Miriam, sora mai mare a lui Moise (Exodul 15:20), Debora, judecător în vechiul Israel ( Judecătorii 4:4), Hulda, profet în timpul regelui Iosia (2 Cronici 34:22), Noadia, profet din timpul lui Neemia, Ana, profet în timpul împăratului Irod (Luca 2:36), cele patru fete ale lui Filip (Faptele 21:8,9). În medie, de două ori pe lună, Ellen White percepea realități ascunse, din prezent sau viitor, și era ghidată de îngeri pentru a înțelege și reda ceea ce vedea în mod supranatural. Iată câteva preziceri însoțite de împlinirea lor. eperele credinței

Spiritismul modern După ce, în anul 1848, surorile Margaret și Kate Fox din Hydesville, New York, au început să comunice cu spiritul unui defunct printr-un sistem de ciocănituri asociat literelor din alfabet, Ellen G. White a prezis apariția spiritismului modern. În 24 martie 1849, a fost înștiințată cu privire la apariția unei mișcări mondiale complexe, cu implicații covârșitoare pentru evenimentele de la sfârșitul lumii. „Am văzut că acele ciocănituri misterioase din New York și alte locuri erau puterea lui Satana și că asemenea lucruri vor fi din ce în ce mai obișnuite, înveșmântate într-o haină religioasă, așa încât să-i facă pe cei amăgiți să se simtă în siguranță.” Astăzi, printre adepții spiritismului sunt oameni provenind din toate păturile sociale: actori, politicieni faimoși și șefi ai guvernelor, care recunosc deschis comunicarea cu spiritele morților.

Ellen G. White cu fiul său William C. White și soția lui, May whiteestate.org

eperele credinței

Războiul Civil

Prima viziune despre Războiul Civil a fost la data de 12 ianuarie 1861, în Parkville, statul Michigan, și a durat 20 de minute: „Am văzut armate numeroase adunate atât în Nord, cât și în Sud. Mi-a fost arătat un război violent de lungă durată.” La acea dată, cei mai mulți americani nu credeau că va izbucni un război, iar dacă totuși va începe, va fi scurt. Trei luni mai târziu, pe 12 aprilie 1861, a început războiul. Ostilitățile dintre Nord și Sud au durat până pe 9 mai 1865, mult mai mult decât s-a crezut.

Reforma stilului de viață

Din 6 iunie 1863, când a avut o viziune de 45 de minute, Ellen G. White a început să primească informații foarte avansate și revoluționare despre sănătate, nutriție, tratarea unor boli și date științifice privitoare la funcționarea corpului uman. Mulți oameni de știință contemporani au fost uimiți de profunzimea informațiilor prezentate de ea. Cu toate acestea, cea mai mare parte a acestor adevăruri a fost confirmată științific ani mai târziu, iar altele încă așteaptă. Enumerăm mai jos câteva sfaturi despre sănătate primite prin revelație.

Riscurile tutunului

Pentru aceia care sufereau de diferite afecțiuni pulmonare, medicii contemporani cu Ellen G. White recomandau ca pacienții să fumeze țigări tari și „să inspire frecvent și profund, astfel ca suprafața canalelor de aer să fie expusă acțiunii vaporilor.” În schimb, ea a declarat: „Dumnezeu mi-a arătat că tutunul este o otravă dintre cele mai amăgitoare și mai perfide, având o influență excitantă și apoi paralizantă asupra nervilor corpului.” Știința modernă confirmă că tutunul dăunează grav sănătății.

Cancerul și produsele animale

În anul 1902, Ellen G. White a declarat: „Animalele devin din ce în ce mai bolnave și nu eperele credinței

va trece mult timp până ce hrana animală va fi înlăturată de către mulți oameni, pe lângă adventiștii de ziua a șaptea.” „De multe ori oamenii folosesc fără să știe o carne plină de germenii cancerului.” Această legătură dintre consumul de carne și cancer a fost dovedită abia în anul 1972. În timpul lui Ellen White, termenul „virus” nu era recunoscut în mod universal, iar descrierea ei cu privire la „agenții patogeni canceroși” a fost exactă în măsura în care ea a putut să-i des crie. Astăzi, este unanim recunoscut faptul că virusurile provoacă o mare parte din cancerele umane.

Distrugerea orașului San Francisco Din 1902, Ellen G. White a fost avertizată de Dumnezeu cu privire la distrugerea orașului San Francisco. Iată ce declara: „Nu peste mult timp, orașele San Francisco și Oakland vor deveni ca Sodoma și Gomora, iar Domnul le va pedepsi.” Un an mai târziu, în anul 1903, ea a primit o nouă avertizare: „Mi se poruncește să vestesc solia că orașe pline de fărădelege și extrem de păcătoase vor fi distruse prin cutremur, foc și apă. Întregul pământ va fi avertizat că există un Dumnezeu care Își va manifesta autoritatea.” Ultima avertizare privitoare la nimicirea orașului San Francisco a fost primită pe 16 aprilie 1906, cu două zile înainte de cutremurul devastator care avea să distrugă orașul: „Pe când eram la Loma Linda, California, a trecut pe dinaintea mea o imagine extrem de uimitoare. Mă găseam pe o înălțime de pe care puteam vedea casele zgâlțâite ca o trestie în vânt. Clădiri mari și mici cădeau la pământ. Locuri de petrecere, teatre, hoteluri și locuințele bogaților erau zguduite și nimicite. Multe vieți erau nimicite și aerul era plin de țipetele celor răniți și îngroziți. Părea că sosise ziua judecății.”

După două zile de la viziune, în timp ce ea se afla la Los Angeles, în drum spre biserică, un băiat care vindea ziare a început să strige agitat: „San Francisco a fost distrus prin cutremur! Orașul este în flăcări!” Auzind aceste cuvinte, Ellen G. White a început să plângă. Profeția se împlinise la literă.

Unirea dintre creștinii tradiționali și protestanți

În anul 1885, inspirată de Dumnezeu, Ellen G. White a scris: „Când protestantismul va întinde mâna peste abis pentru a strânge mâna puterii romane, când va da mâna cu spiritismul, când, sub influența acestei întreite alianțe, țara noastră (Statele Unite ale Americii) va respinge orice principiu constituțional corespunzător unei guvernări protestante și republicane și când va face legi pentru propagarea falsurilor și a înșelăciunilor papale, putem ști că a venit timpul pentru lucrarea prin minuni a lui Satana și că sfârșitul este aproape.”Această profeție a început să se împlinească la data de 29 martie 1994, atunci când catolicii și protestanții cei mai de seamă au semnat o declarație comună intitulată „Evanghelicii și catolicii împreună – misiunea creștină pentru mileniul al III-lea”. Ceea ce încă nu s-a împlinit se referă la tripla alianță dintre protestantism, catolicism și spiritism.

anului”. În acel articol, Papa se prezenta ca fiind „reperul moral al celor credincioși, dar și al celor necredincioși.” Chiar și Billy Graham, simbolul protestantismului evanghelic din acea vreme, a spus despre Papă că „el este conștiința puternică a întregii lumi creștine”. Mă opresc aici, având convingerea că cele prezentate oferă cititorilor argumente puternice pentru a declara că această femeie a fost într-adevăr o voce profetică demnă de încredere. „Încredeţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în prorocii Lui, şi veţi izbuti” (2 Cronici 20:20). Familia White și Adelia P. Patten, circa 1864 whiteestate.org

Creșterea influenței papilor

În anul 1888, Ellen G. White scria: „Cuvântul lui Dumnezeu a avertizat cu privire la primejdia care se apropie; dacă acesta este neglijat, atunci lumea protestantă va vedea care sunt în realitate scopurile Romei, numai că atunci va fi prea târziu pentru a scăpa din cursă. Ea crește pe nesimțite în putere. Învățăturile ei își exercită influența în sălile legiuitoare, în biserici și în inimile oamenilor.” Revista Time din 26 decembrie 1994 l-a prezentat pe Papa Ioan Paul al II-lea ca fiind „omul 9

eperele credinței

analiză

Viorel Dascălu

Trimișii lui Dumnezeu

e-a lungul timpului, Dumnezeu S-a folosit de profeţi pentru a le descoperi oamenilor planurile Sale. Însă existenţa prorocilor adevăraţi a avut ca efect şi apariţia falşilor profeţi. A nu cunoaște trăsăturile celor trimişi de Domnul duce la confuzii majore şi la rătăcire. Însuşi Mântuitorul a avertizat cu privire la realitatea pericolului acesta, spunând: „Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi” (Matei 24:11). Să descoperim în Scripturi caracteristicile unui profet şi dovezi ale fenomenului profetic. 1. „Când va fi printre voi un proroc...” (Numeri 12:6). Aceasta înseamnă că prorocii nu sunt întotdeauna. Ei apar la nevoie, în funcţie de planul lui Dumnezeu şi de conjunctura vremurilor. eperele credinței

eperele credinței

2. „Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis” (Numeri 12:6). Dumnezeu este Cel care alege modalitatea comunicării cu unealta Sa, „în multe rânduri şi în multe chipuri” (Evrei 1:1). 3. „Dar prorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, prorocul acela să fie pedepsit cu moartea” (Deuteronomul 18:20). 4. „Când ceea ce va spune prorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el” (Deuteronomul 18:22). 5. Duhul Sfânt Se descoperă omului. „Nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21). 6. „Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti...” (Efeseni 4:11). Iniţiativa de a da descoperiri Îi aparţine exclusiv lui Dumnezeu. El stabileşte cine, ce şi când. 7. Au fost şi „profeţi” care au avut intervenţii singulare sau sporadice. Se poate vorbi astfel despre regele Saul sau trimişii lui (1 Samuel 10:5-12 şi 1 Samuel 19:20-24). 8. Permanent a fost o luptă directă între profeţii adevăraţi şi cei falşi. Exemple: prorocul din Iuda şi mincinosul bătrân din Betel (1 Împăraţi 13:11-29), Mica şi sutele de proroci falşi din vremea lui Ahab (1 Împăraţi 18 şi 22). 9. Profeţii nu erau inspiraţi permanent. Amintesc aici situaţia în care David şi Naeperele credinței

tan, doi profeţi, vorbesc şi se pun de acord cu planul regelui de zidire a unui templu. În următoarea noapte, Natan este înştiinţat de Dumnezeu că planul nu are aprobarea divină (2 Samuel 7). 10. Şi profeţii Domnului au avut „slăbiciuni” (Iacov 5:17), au trecut prin descurajări (Ilie și Iona – 1 Împăraţi 19, Iona 4) sau au avut îndoieli (Ioan Botezătorul – Matei 11:2-6). 11. Profeţii nu erau scutiţi de suferinţă sau de boală (Iov – cartea cu acelaşi nume, Ahia – 1 Împăraţi 14:6, Elisei – 2 Împăraţi 13:14, Pavel – 2 Corinteni 12:5-10). 12. Profetul putea cădea şi astfel era lepădat. A se vedea cazul lui Balaam (Numeri 22–24 şi 31:8). 13. Unele sfaturi pe care le dau profeţii pot fi păreri sau sfaturi personale. Exemplu: 1 Corinteni 7 (se utilizează expresia: „zic eu, nu Domnul”). 14. Orice profet trebuie verificat cu atenție. „Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi” (1 Ioan 4:1). Credincioșii din Berea comparau cu Scriptura ceea ce spunea apostolul Pavel (Faptele 17:11). 15. Comportamentul profetului este un test bun. „Îi veţi cunoaşte după roadele lor” (Matei 7:16). 16. Profeții mincinoși „vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi” (Matei 24:24). „Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori” (Matei 7:15). 17. Prorocii puteau fi bărbați sau femei. În Biblie sunt şi multe exemple de femei care au prorocit (vezi pagina 6).

18. Profeţii pot fi canonici (au cărţi incluse în canonul Bibliei: Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel, Osea, Ioel şi alţii) sau necanonici (nu au cărţi în colecţia Scripturilor: Natan, Gad, Ilie, Elisei, Ioan Botezătorul, Agab şi alţii). 19. Vor exista profeţi şi la sfârșitul istoriei: „«În zilele de pe urmă», zice Dumnezeu, «voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri!»” (Faptele 2:17,18). 20. Profeţia se înțelege cel mai bine în contextul în care a fost scrisă și în vremea când se împlinește. Ea poate fi parţială sau incompletă. („Prorociile se vor sfârşi” – 1 Corinteni 13:8,9). Darul profetic a fost lăsat pentru a-L cunoaşte mai bine pe Dumnezeu şi planul Său de salvare a omului.

Când vă întâlniţi cu un om care crede că ştie totul, care are explicaţii complete la orice şi care afirmă că are tot felul de visuri sau viziuni profetice, puneţi-vă semne de întrebare. Adevăraţii profeţi nu au fost niciodată plini de ei, ci, în umilinţă, dar cu hotărâre, şi-au adus la îndeplinire misiunea încredinţată. În concluzie, mă simt nevoit să subliniez o afirmaţie a Domnului Isus, afirmaţie care se aplică inclusiv în dreptul unui profet: „Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis” (Ioan 13:16).

eperele credinței

literatură

Marius Necula

Un scriitor de top P

ublicația The Smithsonian Magazine, într-un articol din noiembrie 2017, o lista pe Ellen G. White (1827–1915) printre cei „100 cei mai importanți americani din toate timpurile” în secțiunea dedicată figurilor religioase, alături de alții precum William Penn (1644–1718), un susținător al democrației și al libertății religioase, fondatorul provinciei Pennsylvania – actualul stat omonim – sau Billy Graham (1918–2018), celebrul evanghelist al secolului XX. Ellen White a fost o scriitoare prolifică. Dedica mult timp scrisului și în situații care pe alții i-ar intimida. Scria când era acasă sau în deplasări, la birou, în mijloacele de transport sau chiar în natură.

apuca să scrie din zorii dimineții. Într-o scrisoare din 1906, mărturisea: „În cea mai mare parte, scriu când ceilalți membri ai familiei dorm. Îmi aprind focul, iar apoi scriu fără întrerupere, uneori ore în șir.” La șase și jumătate, micul dejun era pregătit, iar la 7 era timpul de închinare de dimineață cu întreaga familie. Deseori, la micul dejun sau la momentele de închinare, relata și celorlalți câteva pasaje interesante pe care le scrisese. În a doua parte a dimineții, mai dedica trei sau patru ore scrisului. De obicei, după-amiaza era ocupată cu diferite activități – cusut, călcat, tricotat, țesut și munca în grădina de flori, cu ieșiri ocazionale în oraș, pentru cumpărături sau pentru a-i vizita pe bolnavi.

Cu mici variații, programul ei zilnic avea un tipar bine definit. La ora șase dimineața, se trezea, dar erau și zile când Ellen White se

La data morții lui Ellen White (1915), douăzeci și patru de cărți erau deja tipărite și încă două așteptau pentru publicare în edituri.

eperele credinței

Cartea Calea către Hristos se află în top 10 cele mai traduse cărți, pe locul 5 (peste 160 de limbi), fiind devansată de: 1. Micul prinț (de Antoine de Saint-Exupéry), tradusă în 382 de limbi, din franceză. 2. Aventurile lui Pinocchio (de Carlo Collodi), tradusă în 260 de limbi, din italiană. 3. Tao Te Ching (sau Cartea despre Tao și virtute, de Lao Tzu), tradusă în peste 250 de limbi, din chineză. 4. Alice în țara minunilor (de Lewis Carroll), tradusă în 174 de limbi, din engleză.

eperele credinței

Conform unor cercetări realizate de către Roger W. Coon (vezi Roger W. Coon, A Gift of Light, Ellen G. White Estate, 2018) la Biblioteca Congresului American, la începutul anilor 1980, Ellen White era la acea vreme al patrulea cel mai tradus autor (în 117 limbi). Ernest Hemingway, următorul autor american în ordinea traducerilor, era pe locul 10.

Seria de scrieri intitulată sugestiv „Marea luptă” sau „Conflictul veacurilor” subliniază conflictul dintre bine și rău, între Dumnezeu și Satana, urmărind desfășurarea lui de-a lungul istoriei. Tema „marii lupte” este o metanarațiune ce derivă din mai multe viziuni. Parte din mesajul Scripturii, ea trebuie să fie văzută ca fiind cheia pentru a înțelege originea răului, istoria umanității, dezvoltarea creștinismului și evenimentele finale din istoria planetei. Conflictul va fi încheiat când răul va fi pe deplin anihilat și toate vor fi restaurate la ordinea inițială. Cărțile din seria „Conflictul veacurilor” pot fi comandate la www.viatasisanatate.ro și sunt:

Top 3 cei mai traduși autori: 1. Vladimir Lenin – opere traduse în 222 de limbi. 2. Georges Simenon, autor francobelgian de povestiri polițiste – opere traduse în 143 de limbi. 3. Lev Tolstoi – opere traduse în 122 de limbi.

eperele credinței

1. Patriarhi și profeți 2. Profeți și regi 3. Hristos, Lumina lumii (sau Viața lui Iisus) 4. Faptele apostolilor

Adrian Neagu

De ce continui să citesc cărți scrise de Ellen White U

na dintre primele cărți pe care îmi amintesc că am citit-o integral a fost cartea Figuri din istoria biblică a Vechiului Testament, scrisă de Ellen White. Era prima ediție românească color a cunoscutei cărți Patriarchs and Prophets, publicată de autoare în anul 1890. Cartea merge pe firul istoriei biblice începând de la Creație și până

la finalul domniei lui David, oferind multe detalii semnificative. Îmi amintesc cu plăcere că, deși unele capitole erau destul de lungi, intriga povestirii și stilul părintesc al autoarei mă țineau atent până la final. După ea, am citit Divina vindecare, pe care o aveam într-o ediție veche, cu ilustrații 17

eperele credinței

alb-negru, tipărită pe o hârtie deosebit de calitativă în perioada interbelică și având prefața semnată de însăși regina Elisabeta, sub pseudonimul său literar, Carmen Sylva. De atunci tot continui să citesc și să recitesc cărțile scrise de Ellen White, și asta nu dintr-o obligație cultică sau profesională, ci pentru că am descoperit în ele ceva unic. Iată câteva dintre motivele mele: Ellen White vorbește despre Isus Hristos ca nimeni altcineva. Cărțile ei conțin multe descrieri unice despre Domnul Isus Hristos. De departe, cea mai voluminoasă carte scrisă de ea este Cel așteptat de veacuri, sau cum este cunoscută de cititorii români, Viața lui Iisus, sau Hristos, Lumina lumii. Cei care au citit scrierile ei își amintesc cu siguranță expresia „farmecul de neegalat al Domnului Isus”, pe care autoarea o folosește destul de des. Nu poți să nu observi că ea scrie din perspectiva unei persoane îndrăgostite de Isus. Pentru ea, relația cu El era totul. Adresându-se în mod direct cititorilor săi, ea le spunea: „Binecuvântați, binecuvântați pe Isus! Eu Îl iubesc pentru că El este mângâierea, speranța, șansa și sursa de putere, atât pentru mine personal, cât și pentru voi” (Minte, caracter, personalitate, vol. 2, p. 676). Atunci când descrie scenele ce au precedat răstignirea, imaginile alese sunt magistrale, transformând cititorul într-un martor al acelor evenimente: „Fața Sa era pătată de sânge și purta urmele istovirii și ale durerii; dar niciodată nu fusese mai frumoasă ca atunci” (Viața lui Iisus, p. 735). Ea își îndeamnă cititorii să își pună deoparte în fiecare zi măcar un ceas, pentru a medita la frumusețea unică a lui Isus și în mod special la scenele finale ale vieții Sale. Ellen White înalță Biblia ca normă de viață și credință. Orice cititor onest poate confirma că fiecare pagină scrisă de ea este plină de eperele credinței

Unii s-au poticnit în faptul că am spus că nu pretind a fi un profet... Nu am pretins vreodată altceva decât că sunt instruită să spun că sunt mesagerul Domnului... Știu că mulți m-au considerat profet, dar eu nu am pretins acest titlu. Lucrarea mea a acoperit atât de multe domenii încât nu mă pot considera altceva decât un mesager trimis să transmită un mesaj de la Domnul pentru poporul Lui și să acționez în orice parte a lucrării pe care El mi-o desemnează. De ce nu pretind a fi profet? Pentru că, în aceste zile, mulți care pretind cu tărie că sunt profeți sunt un reproș pentru cauza lui Hristos; și pentru că lucrarea mea cuprinde mult mai mult decât cuprinde cuvântul profet. – Ellen White, Review and Herald, 26 iulie 1906

eperele credinței

referințe biblice directe sau indirecte. Cărțile ei nu au fost niciodată concepute ca un înlocuitor al Bibliei, ci ca un indicator către Biblie. Nu este nimic în scrierile ei adăugat sau omis din ceea ce Scriptura ne descoperă pentru credință și viață. Bogăția de citate biblice vorbește în mod indirect de pasiunea autoarei pentru Biblie. Dar cărțile ei nu epuizează Scriptura, ci, dimpotrivă, ele sunt o invitație de a citi tu însuți și de a înțelege. Tocmai de aceea ea spunea: „Luați-vă timp să studiați Biblia, Cartea Cărților. Nu a existat niciodată un timp când să fi fost atât de important ca urmașii lui Hristos să studieze Biblia” (Fiice ale lui Dumnezeu, p. 78). Cărțile scrise de Ellen White oferă o perspectivă profetică despre prezent și viitor. Ideea că Dumnezeu poate vorbi prin profeți contemporani nu ar trebui să ne surprindă. O analiză atentă a Scripturii ne ajută să observăm că nu toți profeții au scris și nu toate scrierile lor au fost incluse în canonul Scripturii. Dar aceasta nu i-a împiedicat să fie profeți autentici. Apostolul Pavel ne îndeamnă cu toată seriozitatea: „Nu stingeți Duhul! Nu disprețuiți prorociile” (1 Tesaloniceni 5:19,20). Tot el ne spune că printre darurile Duhului împărțite de Dumnezeu cu generozitate Bisericii este și darul prorociei (1 Corinteni 12:28). Faptul că Dumnezeu nu a mai chemat astăzi la slujire un număr așa de mare de profeți ca în timpurile biblice ține de înțelepciunea Lui și de faptul că Biblia, Cuvântul Său, este as-

eperele credinței

tăzi la îndemâna fiecăruia dintre noi. Descoperirea profetică ulterioară încheierii canonului biblic nu va anula ceea ce Dumnezeu a spus deja și nici nu va contrazice adevărurile relevate. Asemenea credincioșilor din Noul Testament (Faptele apostolilor 17:11), avem datoria de a verifica orice vorbire sau scriere despre Dumnezeu cu standardul descoperit de Biblie. Dar atunci când acestea se dovedesc autentice, avem datoria să le credem și să le împlinim. Tocmai pentru că am verificat scrierile ei pe baza criteriilor biblice, pentru mine, scrierile lui Ellen White sunt o voce profetică în care descopăr descrieri fidele ale realității, dar și perspective despre viitor. Chiar dacă sunt convins că Dumnezeu are și elemente-surpriză, aceste indicatoare profetice ne pot ajuta să înțelegem mai bine unde ne aflăm și care sunt lucrurile la care trebuie să ne așteptăm pentru viitor. Nu există în literatura creștină contemporană o astfel de perspectivă și sunt convins că doar Dumnezeu putea vorbi cu atâta precizie despre prezent și despre viitor. Tocmai de aceea îmi place să îmi iau timp să citesc cărțile scrise de Ellen White. Pe mine, ele mă conving de fiecare dată de dragostea lui Dumnezeu, de bunătatea și de credincioșia Lui, dar și de faptul că El abia așteaptă să Se întoarcă. Așa că ți le recomand cu toată inima. Dacă îți vor plăcea, sunt sigur că vei povesti despre ele și altora.

opinie

Christian Sălcianu

Sub ochii noștri

ărâmul religios și cel secular au deseori parte de o plasare la poli opuși. Oamenii recunosc ușor conflictele între spiritual și lumesc, între religios și ateist, între „cu Dumnezeu” și „fără niciun dumnezeu”. Sunt însă și situații, evenimente, puncte în care cele două planuri se ating, dacă nu chiar se întrepătrund. Spre exemplu: o tragedie de genul unei tornade poate rade la pământ și o biserică, și o cârciumă. Printre dărâmături, lacrimile și pierderile îi afectează deopotrivă pe salvatori și supraviețuitori, indiferent dacă sunt credincioși ai unei biserici sau nu. Tragediei sau crizei respective îi poate spune: pandemie, viitură, incendiu, cutremur. Necaz. Ai vrea să știi viitorul. Ți-ar prinde bine să știi ce aduce ziua de mâine, cum să te ferești de un rău, cum să anticipezi un pas bine făcut, la vremea potrivită. Aici este un alt teren comun, care adesea unește adepții religiosului cu cei ai secularului. Pentru primii se numește „profeție”, pentru ceilalți are mai multe nume: prognoză, trend, estimare, previziune. Și unii, și alții vor să știe pe ce să mizeze. Când anticiparea nu are parte de împlinire (exactă), vina se dă pe date incomplete, erori, 21

eperele credinței

schimbări neprevăzute, condiționări. Când ai crezut că pandemia trece cu primul val, cu al doilea lockdown, cu a treia doză… și nu trece, atunci ai de revizuit mai multe registre. La polul opus, când ai spus că „vine sfârșitul”, și o faci de peste o sută de ani, atunci iarăși trebuie să reanalizezi niște lucruri. Dacă ești cinstit! De aceea, rândurile următoare abordează câteva profeții concrete din cartea Tragedia veacurilor (engl., The Great Controversy). Nu preziceri de genul pronosticului, horoscopului, mentalismului, oracolului. Nu senzaționalisme tip „o mare urgie va să fie…”, nici ținte pe calendar: „pe data de …vine”, și nici generalizări „va fi mai rău…”. Astfel de profeții poate face oricine. Ci câteva lucruri care se împlinesc sub ochii noștri, cu trei mari actori. (Nu uita, cartea a fost scrisă în ultima ediție în 1911, deci vorbim de o viziune largă, întinsă pe două veacuri.) Spiritismul, „o uriașă înșelăciune” bazată pe nemurirea sufletului, include apariții misterioase ale unor persoane decedate, prieteni, rude sau personalități religioase, fie sfinți biblici (Fecioara Maria), fie eroi decedați recent. Scria Ellen White: „Pretinșii vizitatori din lumea spiritelor rostesc uneori apeluri sau avertizări care se dovedesc a fi corecte. […] Uneori sunt în stare să prezică evenimente viitoare. […] Vor face minuni pentru a-și susține afirmațiile.” Istoria confirmă: Medjugorje, Fatima (ca apariții mariane), dar și multe alte „arătări”, pe diferite meridiane religioase. (Vei găsi mai multe în capitolul „Pot oare morții să ne vorbească?”) Autoarea vorbește despre revenirea în putere a Bisericii Catolice în Europa, câștigarea terenului în America protestantă, crearea unei imagini favorabile în întreaga lume. În ciuda eperele credinței

pretenției de infailibilitate menținute sute de ani, „Biserica Romană prezintă o față cinstită înaintea lumii, acoperind cu cereri de iertare mărturiile istorice ale oribilelor acte de cruzime din trecut. […] Își consolidează puterea pe nesimțite, învățăturile ei manifestând influență în camerele legislative, în biserici și în inimile oamenilor.” Istoria confirmă lucruri de neimaginat în trecut: papa a cerut, în numele bisericii, iertare din partea lumii; Curtea Supremă a Americii protestante e dominată acum de judecători catolici. (Poți citi mai multe în capitolul „Amenințarea libertății de conștiință”) Ai vrea să știi ce va urma? „Protestanții din Statele Unite vor fi primii care să întindă mâna peste obstacole pentru a prinde brațul spiritismului; se vor întinde peste prăpastie pentru a prinde brațul puterii romane; și sub influența acestei uniuni întreite, [America] va călca pe urmele Romei, călcând în picioare dreptul la liberă conștiință.” Istoria confirmă: Supremația Americii se simte în toate domeniile, venind la pachet cu supunerea tuturor. Unirea bisericii cu statul, pactul între protestanți și catolici, impunerea de legi religioase prin forța statului (între care și impunerea unei zile de închinare în întreaga lume), apropierea religiilor lumii sub influența minunilor amăgitoare, acestea și altele pot fi urmărite mai departe în capitolul „Conflictul care se apropie”. Într-unul din capitolele finale, cartea spune tare: „Pentru înțelepciunea omenească toate acestea par acum imposibile; dar când Duhul lui Dumnezeu, care ține lucrurile în frâu, Se va depărta de la oameni, când ei vor ajunge sub controlul lui Satana, care urăște legile divine, atunci lucrurile vor avea întorsături neașteptate.” (Stă scris în capitolul „Ultima avertizare”.)

Eu nu pretind că sunt profet. Dar, deşi nu sunt un profet, văd un nor foarte întunecat în zare. Şi acel nor întunecat vine dinspre Roma. Este plin cu lacrimi de sânge. El se va ridica şi va creşte până când marginile lui vor fi spintecate de fulgere de lumină, urmate de un răsunet îngrozitor al tunetului. Apoi un ciclon, aşa cum lumea n-a văzut niciodată, va trece peste această ţară [America], răspândind ruină şi dezastru. [...] Nici eu, nici tu, ci copiii noştri vor vedea acele lucruri. – Abraham Lincoln, al XVI-lea președinte al SUA (1861–1865)

eperele credinței

Vechiul Testament

Florin Răduț

Profetul neînfricat al Dumnezeului adevărat

omnia regelui Ahab a fost o perioadă de gravă neascultare a poporului Israel. Ahab „a făcut mai multe rele decât toți împărații lui Israel care fuseseră înaintea lui” (1 Împărați 16:33). Căsătoria cu fiica regelui păgân al Sidonului, Izabela, a contribuit la introducerea cultelor păgâne ale lui Baal și Astarteea în sistemul oficial de închinare. Astfel, Israel ajunsese într-o stare deplorabilă, iar majoritatea locuitorilor se închinau zeilor fertilităţii.

Omul lui Dumnezeu

În acest context își face apariția profetul Ilie, unul dintre marii bărbaţi ai lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Ilie înseamnă „Iahwe este Dumnezeul meu”, iar numele provoca poporul la o reformă. Îmbrăcat cu o mantie primitivă din păr şi încins la mijloc cu o curea de piele (2 Împăraţi 1:8), el avea misiunea de eperele credinței

a demonstra că Iahwe este adevăratul Dumnezeu și de a întoarce inima israeliților spre Dumnezeul părinților lor.

Praf și pulbere

Din cauza nelegiuirii larg răspândite, Ilie vestește o secetă de trei ani și jumătate (1 Împărați 17:1). Potrivit spuselor lui Moise (Deuteronomul 28:24), seceta era semnul blestemului: „Domnul va trimite țării tale, în loc de ploaie, praf și pulbere...”. Mesajul se împlinește, iar pământul, animalele și oamenii suferă din lipsa ploii. Noua situație era consecința închinării la Baal, zeul care pretindea că aduce ploaia.

Cea mai mare minune

Căutat ca terorist național, Ilie se ascunde la Sarepta, unde îi cere unei văduve să-i pregătească mai întâi lui ultima porție de hrană din

Ivirea unui profet în Israelul antic era dovada decăderii poporului, iar prezența lui avea în atenție două aspecte importante: (1) indicarea nelegiuirilor care atrăgeau blestemul; (2) reamintirea soluției pentru vindecare, adică mila lui Dumnezeu.

casă. Drept recompensă pentru găzduire, în acea locuință „făina din oală n-a scăzut și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat” până la sfârșitul secetei (1 Împărați 17:16). Mai mult, profetul intervine în mod miraculos și învie pe fiul mort al acelei femei păgâne (1 Împărați 17:17-24).

Marea confruntare de la Armaghedon

După trei ani de secetă, prorocul cere împăratului să organizeze o confruntare între el şi profeţii plătiți din vistieria regală. Ilie rămâne singur: unul împotriva a opt sute cincizeci (1 Împăraţi 18:17-20)! Evenimentul este pregătit cu atenție pentru a vedea care zeu va trimite foc din cer peste jertfă. Spre surprinderea tuturor, profeții lui Baal nu reușesc să aducă „scânteia divină”. Curajosul Ilie, după ce ordonă să se arunce apă de trei ori peste jertfă și lemne, vorbește simplu cu Dumnezeul lui

Avraam, Isaac și Iacov (1 Împărați 18:36). La rugăciune, minunea are loc, iar Dumnezeu Își dovedește puterea și unicitatea.

Foc și pară

La scurt timp, Ilie face o depresie puternică, dar se vindecă și numește un succesor cu care întemeiază o rețea națională de școli ale profeților. Ca pedeapsă pentru că regele Ahazia consultă oracole păgâne, Ilie îl anunță că va muri. Împăratul trimite soldați să îl aresteze, dar Ilie coboară foc din cer peste ei. De aici, în tradiția creștină a rămas ideea că Sfântul Ilie trăznește cu foc și fulgere.

Viață fără de moarte

După câțiva ani, când era într-un circuit de vizitare a școlilor, Dumnezeu îl ridică pe Ilie la ceruri într-o vijelie de vânt, cu un vehicul și cai de foc (2 Împărați 2:11). El rămâne în amintirea noastră ca un simbol pentru ascultare, credință și curaj. Profetul Ilie a fost un bărbat care se lupta în rugăciune cu multă insistență (1 Împărați 17:20-22; 18:42-44, Iacov 5:17).

Lecții de viață

Asemenea lui, mulți vor intra în Împărăția cerurilor fără să aibă parte de moarte (Matei 17:3-5). Ilie rămâne un model deoarece, în ciuda slăbiciunilor, a acceptat colaborarea cu Dumnezeu. De la Ilie învățăm că merită să apărăm adevărul, binele și frumosul cu mult curaj, chiar dacă ni se pare că suntem singuri (1 Împărați 19:10,14,18), chiar dacă suntem în minoritate și chiar dacă puterile vremurilor se opun lui Dumnezeu în mod oficial. „Asemenea stelelor, care se văd numai noaptea, acești credincioși vor străluci atunci când întunericul acoperă pământul și negură mare, popoarele.” Ellen G. White

eperele credinței

învățătură

Cristinel Sava

Fake-newsuri profetice în Biblie?

n lumea de astăzi, fake-newsurile, sau știrile false, apar atunci când cineva are interesul ascuns de a înșela opinia publică și de a-i face pe oameni să creadă lucruri false despre un eveniment sau despre o persoană. Pe tărâmul profețiilor, Biblia nu eperele credinței

este lipsită de fake-newsuri. De exemplu, pe vremea regilor israeliți, existau și ceea ce am numi „profeți de curte”, care profețeau doar „de bine”, ca să își mențină poziția și influența în anturajul regelui (2 Cronici 18:5,9-12; Ieremia 27:9,10,14-17).

Ca și în cazul știrilor false de astăzi, și în cazul profețiilor false existau instrumente cu care se putea recunoaște un fake-news profetic. În capitolul 18 din Deuteronomul, Dumnezeu îi anunță pe israeliți că va ridica din mijlocul lor un mare profet, însă, cum se întâmplă și astăzi, puteau exista și tentative de contrafacere a lucrării acestuia. Prin urmare, Dumnezeu admite că poporul s-ar putea întreba, pe bună dreptate, cum să recunoască profeții contrafăcuți de cei veritabili și lasă următoarea regulă: „Când ceea ce va spune prorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc și nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el” (Deuteronomul 18:22). Așadar, împlinirea profeției este în sine semnul că acea profeție este veritabilă. Și aici vine un mare paradox. Dumnezeu enunță această regulă, însă chiar profeții trimiși de El o încalcă. Cel mai cunoscut exemplu este Iona: distrugerea pe care o anunță el nu are loc, de unde și motivul supărării lui (Iona 3:4,10; 4:1-3). Și ce să mai vorbim de profețiile care prevedeau un viitor atât de luminos pentru Israelul reîntors din exilul babilonian (Ezechiel 37–48; Zaharia 13–14), viitor care nu s-a împlinit niciodată? Lansează Dumnezeu fake-newsuri profetice? Își contrazice propriile afirmații prin acțiunile Lui? Aici intră în joc omul. În iubirea Lui, Dumnezeu Își dorește un anumit viitor pentru fiecare om, dar concretizarea acestui viitor depinde în ultimă instanță de persoana în cauză. În-

totdeauna planul lui Dumnezeu este salvarea omului și fericirea lui, iar pentru a-Și atinge scopul, poate folosi uneori avertismente dure, în speranța că ele vor genera schimbarea dorită de El. De exemplu, în cazul profeției lui Iona, reacția de pocăință a întregii cetăți a făcut ca împlinirea profeției să nu mai fie necesară (Iona 3:10). Alteori, un anumit viitor nu se concretizează, dimpotrivă, pentru că omul nu își face partea lui. Dacă decizia omului este atât de importantă în ecuația împlinirii profețiilor, înseamnă asta că Dumnezeu nu are controlul asupra lucrurilor și că ființa creată Îl poate ține în șah pe Dumnezeu? Din fericire, nu. Există un domeniu în care profețiile s-au împlinit și se vor împlini. Prima venire a lui Isus pe această planetă a avut loc la „împlinirea vremii” (Galateni 4:4), iar viața și moartea Lui s-au desfășurat în coordonatele trasate în profețiile Vechiului Testament. De altfel, tocmai împlinirea remarcabilă a acestor profeții este baza pe care și-au așezat credința ucenicii demoralizați după moartea lui Isus pe cruce (Luca 24:27,32). Iar dacă prima venire a lui Isus a fost o împlinire exactă a profețiilor, trebuie să avem încrederea că și revenirea Sa va avea loc, căci El Însuși a promis că Se va întoarce (Apocalipsa 22:12; vezi și Faptele apostolilor 1:11). Nu este un fake-news, cum am fi tentați să credem, ci aparenta neîmplinire a promisiunii Sale că revine curând este doar o expresie a dragostei și a îndelungii Sale răbdări, a dorinței Sale „ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință” (2 Petru 3:9).

eperele credinței

societate

Daniel Brînzan

Profetul, un rol trecut și viitor

n lumea satului românesc de acum o sută de ani, învățătorul și preotul erau cei mai influenți intelectuali. Alături de autoritățile comunei – primarul și jandarmul –, ei reprezentau elita rurală, oameni luminați și muncitori ai pământului, dar care aveau și salarii, fără să aibă grija zilei de mâine. Prin contrast, funcțiile publice din lumea antică a Bibliei erau diferite. Pe lângă preoți, dregători și împărați, a existat întotdeauna o funcție specială, deținută de o persoană cu ocupație simplă, dar cu influență maximă. Această persoană avea puteri atât de mari încât schimba hotărâri regale, controla aceperele credinței

Profetul fals... făcuse semne prin care i-a dus în rătăcire pe cei ce au primit semnul fiarei. – Apocalipsa 19:20, NTR

țiunile armatei, comunica pedepse, mustra conducătorii, se implica în politica externă și uneori avea drept de viață și de moarte asupra oamenilor. Era profetul, reprezentantul direct al lui Dumnezeu, un crainic cu informații de interes național, un vestitor al Domnului, care nu era niciodată ales de oameni. Ceea ce îi făcea pe profeți să fie atât de respectați erau capacitățile lor deosebite de a vorbi cu îngerii și cu Dumnezeu. Ei vedeau lucruri din alte părți sau chiar din viitor (de aici și supranumele lor de „văzători”). Aproape

întotdeauna, profeții aveau darul de a săvârși miracole și erau mesageri. Aveau o abilitate extraordinară de a vorbi în public. Prin natura acestei vocații, profeții intrau în conflict cu reprezentanții puterii, preoții și împărații. Dar ei nu dădeau înapoi. Dumnezeu Se manifesta pe atunci într-un stil remarcabil: cu ajutorul profeților, intervenea în țară, dincolo de ce plănuiau oficial conducătorii. În organizarea societății noastre, înzestrarea profetică nu mai există. Profeții nu există nici în lumea urbană, nici în lumea satului, iar

Am văzut trei duhuri necurate… din gura profetului fals. Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne şi se duc la regii întregii lumi, ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic. – Apocalipsa 16:13,14, NTR

dacă apare câte unul, nu e o figură cu rol politic sau de conducere. Însă Biblia prevede că, înainte ca Isus să revină pe pământ, vestea apariției Sale va fi transmisă de îngeri și profeți. Îți recomand să cunoști în amănunt Biblia, pentru că atunci și Diavolul va avea reprezentanții săi. Cartea

Apocalipsa prezice că acea fiară celebră (cea care nu va permite vânzarea și cumpărarea decât pe baza unui semn internațional) va fi însoțită de un profet fals, care va duce lumea în rătăcire. Profeții se vor întoarce! Nu te lua după hainele lor, nici după cercurile înalte în care se vor infiltra. Fii pregătit să verifici afirmațiile lor cu Biblia!

eperele credinței

Profetul Natan îl mustră pe regele David. Scenă de istorie biblică, 1873, St. Petersburg, Rusia. De Julius Schnorr von Carolsfeld.

eperele credinței

recreere

Proroci și prorocițe din Biblie

Mirela Dascălu

Descoperiți, în criptograma care urmează, numele cifrelor. Literele H, I, N, V şi Z sunt date deja, pentru Proroci și prorocițe din Biblie a 28 de proroci și prorocițe din Biblie. Fiecărei litere ca munca dumneavoastră să fie mai ușoară. În joc îi corespunde o cifră, aleatorie, de la 1 la 26. Găsiți nu sunt folosite diacritice, iar unele litere nu apar în Descoperiți, în care urmează, numelenume a 28 (ex.: proroci și prorocițe din Biblie. Fiecărei litere îi literele și completați-le pecriptograma spațiile de deasupra W sau Q). corespunde o cifră, aleatorie, de la 1 la 26. Găsiți literele și completați-le pe spațiile de deasupra cifrelor. Literele H, I, N, V şi Z sunt date deja, pentru ca munca dumneavoastră să fie mai ușoară. În joc nu sunt folosite diacritice, iar unele litere nu apar în nume (ex.: W sau Q).

G H

H 1

Z 25

H 1

I 15

H 1

I 15

N 19

eperele credinței

M N O

U V W X Y

N 19

I 15

N 19

I 15

V 14

I 15

N 19

I 15

N 19

I 15

H 1

Z 25

H 1

I 15

H 1

I 15

N 19

I 15

24 7

I 15

Noul Testament

Cosmin Cocea

Cel mai mare om

espre Ioan Botezătorul, Domnul Hristos a spus: „dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11:11). Consider că niciun profet nu l-a întrecut pe Ioan în caracter și credincioșie. Mai mult, niciun om nu a avut privilegiul de a fi vestitorul personal al lui Isus Hristos când a venit pe pământ.

Viața și activitatea Ioan Botezătorul s-a născut în familia preotului Zaharia. Părinții lui așteptau cu nerăbdare să vadă cu ochii lor cum se împlinesc profețiile despre apariția lui Mesia. Erau oameni exemplari în viețuirea lor (Luca 1:6). Anunțul nașterii micuțului Ioan a fost făcut în templu, de către un înger al Domnului. Îngerul a dat indicații despre cum trebuia să-i fie viața: „Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale” (Luca 1:15). Aceste principii arătau clar că el va fi pregătit pentru o lucrare specială. Până la începerea activității lui, a

Tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El [Isus] să fie făcut cunoscut lui Israel. – Ioan Botezătorul, Ioan 1:31 33

eperele credinței

crescut și a trăit în „locurile pustii” din Iudeea, departe de agitația cetății, unde putea să Îl caute pe Domnul în liniște, prin meditație și rugăciune. Tot îngerul Domnului a sintetizat ce urma să facă Ioan: „El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători, la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El” (Luca 1:16,17). Pocăința sau îndepărtarea oamenilor de păcat avea să fie ideea de bază a mesajului său. Această lucrare de reformă o făcuse și profetul Ilie în Vechiul Testament.

Măreția Botezătorului

Ioan a avut misiunea de a pregăti calea pentru Domnul Isus. Chiar şi mai-marii țării recunoşteau că „trebuie să vină Ilie” înainte să apară Mesia (Matei 17:10-13), iar Isus l-a identificat pe Ilie cu Ioan Botezătorul. Numai că Ioan Botezătorul nu a făcut niciun miracol (Ioan 10:41), așa cum făcuse Ilie. Care a fost atunci forța lui? Ca profet, Ioan nu a prezis nimic spectaculos despre viitor și nici nu a trăit mult, fiind decapitat după vreo doi ani de predicare. De ce totuși Isus l-a considerat cel mai mare om? Pentru că el a popularizat obiceiul botezului – de aici și supranumele său de Botezătorul. Ioan a convins populația să-și mărturisească păcatele, să arate dovezi de schimbare și apoi să se boteze (Matei 3:5-11). Obiceiul botezării adulților a pierit dintre creștini, deci e nevoie din nou de reforma lui.

Există un tipar de acțiuni divine: orice mare eveniment din istoria reprezentanților Săi se întâmplă în prezența unui proroc („printr-un proroc a scos Domnul pe Israel din Egipt” – Osea 12:13). La fel a fost când Isus Hristos a venit în Israel. Crezi că există un vestitor special al întoarcerii lui Isus pe pământ?

Însă cea mai importantă faptă a lui Ioan a fost când L-a botezat pe Isus și L-a identificat public ca fiind mult-așteptatul Mesia. Atunci, el a transferat valul simpatiei populare de la sine către Isus, fiind o pildă de smerenie și altruism. Chiar şi după moartea lui Ioan, mai-marii poporului se temeau să afirme că Ioan nu fusese un profet adevărat (Matei 21:24-27). Apelurile lui pentru botez și invitația de a-L cunoaște pe Hristos răsună și azi. Decizia îți aparține.

eperele credinței

interviu

De vorbă cu... Samuel Negoescu este fondator și CEO al uneia dintre cele mai mari librării creștine on-line din România și, de asemenea, președinte la „Speranță pentru România”, o asociație de caritate care a strâns peste șapte milioane de euro în ajutorul a aproape nouă mii de persoane. În vârstă de 37 de ani, căsătorit și tată a trei copii, are studii universitare și postuniversitare în teologie, comunicare și relații publice, relații internaționale și studii europene.

Prin ce se distinge librăria Maranatha în creștinismul românesc? Librăria Maranatha a fost lansată on-line în anul 2012, având ca depozit o garsonieră în localitatea Hațeg, jud. Hunedoara. Eram în acea perioadă implicat în activități caritabile în Valea Jiului. Ideea de a avea o mică afacere prin care să pot susține activități de caritate a fost una care eperele credinței

mă frământa de ceva vreme. Și o librărie creștină on-line a fost modul prin care am reușit să îmbin cele două pasiuni ale mele: pasiunea pentru carte și pasiunea pentru oamenii nevoiași și în suferință. Librăria Maranatha a fost înființată cu scopul generării de venituri și, în mod implicit, de profit net din vânzarea de cărți creștine, Biblii, cadouri creștine, cât și din alte produse în cadrul librăriei, profit pe care apoi să îl

investim în cazuri umanitare, proiecte și acțiuni caritabile. Cum a evoluat activitatea și pe ce loc vă situați? De la o librărie on-line cu doar câteva cărți și Biblii înghesuite într-o mică garsonieră de bloc în care, în plus, eu și soția mea ne duceam viața de zi cu zi, astăzi am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, la peste 30 000 de produse (Biblii, cărți, cadouri, CD-uri).

Ce v-ați propus la înființarea librăriei on-line?

săptămână, vânzările au scăzut destul de mult, însă, în săptămânile și în lunile care au urmat, vânzările au crescut foarte mult, mai mult decât în orice altă perioadă similară din anii anteriori. De voie, de nevoie, oamenii au început să migreze tot mai mult spre on-line, astfel că, în acea perioadă, cam toate magazinele on-line din România au avut creșteri semnificative ale numărului de comenzi.

Încă de la începuturi, am avut câteva obiective:

Care au fost cele mai vândute titluri sau din ce domenii?

•

Accesibilitate: fiecare creștin din România, și nu numai, de oriunde ar fi el, cu un laptop, tabletă sau telefon cu internet, să poată comanda prin curier Biblia sau cartea dorită.

•

Diversitate: am încercat să aducem în librărie toată literatura creștină de calitate din România, astfel încât fiecare creștin, tânăr sau în vârstă, bărbat sau femeie, cu mai multe sau mai puține cunoștințe din Scriptură să poată să găsească Cuvântul lui Dumnezeu explicat pentru mintea și inima lui.

În timpul pandemiei, cele mai vândute produse au rămas în continuare Bibliile, dar o cerere importantă a fost cea pentru cărțile de copii (Biblii pentru copii, cărți cu activități biblice, povestiri pentru copii etc.), creștere datorată, în special, închiderii școlilor. Investiția în educația spirituală a copiilor a rămas, de atunci și până acum, o prioritate a multor părinți creștini din România, ceea ce ne bucură.

Din datele statistice pe care le avem, de aproximativ doi ani de zile suntem librăria creștină cu cele mai multe vânzări în sectorul neoprotestant de librării on-line din România.

•

Prețuri accesibile pentru buzunarul oricui.

Cum v-a mers vânzarea de carte în cei doi ani de pandemie? La nivel de librărie, am întâmpinat cu o oarecare incertitudine pandemia și starea de urgență care a fost declarată în acel moment. Nu doar noi, ci și clienții librăriei. În prima

Conduceți Asociația „Speranță pentru România”, unul dintre cele mai mari ONG-uri din România. Cum a luat ființă? Librăria Maranatha aparține și este administrată de Asociația creștină umanitară „Speranță pentru România”, un ONG pe care îl conduc în calitate de președinte. Asociația este dedicată acțiunilor caritabile, venind în ajutorul celor mai defavorizate categorii sociale: bătrânii străzii, copiii bolnavi de cancer și leucemie, copiii străzii, copiii orfani, mamele văduve, familiile sărace etc. 37

eperele credinței

Ideea de înființare a unei asociații mi-a venit în minte atunci când eram student la Cernica. Tocmai o cunoscusem pe soția mea în perioada de practică din jud. Caraș-Severin, în zona Oravița. A fost perioada în care am putut să cunosc mai bine oamenii, nevoile lor, problemele lor. A fost o perioadă destul de grea din toate punctele de vedere, dar o perioadă în care m-am călit și m-am pregătit pentru proiectele în care sunt acum implicat. Ce proiecte are „Speranță pentru România”? Pe site-ul nostru www.sperantapentruromania.ro se pot vedea cazurile în care ne implicăm și ceea ce am realizat până în momentul de față. Noi nu lucrăm cu proiecte, ci cu cazuri individuale. Site-ul este conceput ca o platformă de fundraising, în care donațiile se pot vedea și urmări în timp real. Până în momentul de față, s-au strâns peste 7 250 000 de euro, de la peste 340 000 de donatori, au fost ajutate peste 8 400 de persoane, avem 473 de cazuri active, alte 659 finalizate, o echipă formată din 16 persoane care gestionează cazurile și o altă echipă la nivel de back office. Cum selectați cazurile pe care le ajutați? Selectarea cazurilor se face de către echipa ce stă în spatele asociației. În fiecare zi primim multe telefoane, mesaje și e-mailuri de la persoane care au nevoie de ajutor. Le ascultăm povestea de viață, nevoile și problemele prin care trec. Dacă avem de-a face cu o persoană cu probleme medicale, vom avea nevoie de o întreagă documentație medicală. În ceea ce privește cazurile sociale, suntem sprijiniți de colaboratorii și voluntarii pe care îi avem la nivel național, prin biserici sau prin direcțiile de asistență socială de la nivel județean sau local. Astfel că, în funcție de referineperele credinței

țele sau recomandările primite, se ia o decizie în dreptul fiecărui caz. Dumneavoastră cum vă implicați personal în rezolvarea cazurilor? Nu sunt omul care să stea în fiecare zi în spatele unui birou, cu un calculator în față. Îmi place, dacă se poate, să vizitez fiecare caz acasă, în realitatea vieții lor de zi cu zi. Îmi place să discut cu ei față în față sau telefonic. În aceste ocazii, realizez fie live-uri, fie materiale video, deoarece vreau ca emoția pe care o simt eu la fața locului să o transmit mai departe clienților sau donatorilor. De cele mai multe ori realitatea din spatele unei poze este mult mai dură decât cea pe care o citim sau pe care ne-am putea-o imagina. De aceea, vreau ca prin spoturi și materiale video să aduc o mai mare profunzime apelului de ajutorare. Povestiți-ne despre echipa pe care o coordonați. Grupul „Speranță pentru România” cuprinde acum peste 30 de persoane (angajați, colaboratori și voluntari), oameni fără de care nu aș fi putut să ajung la acest nivel. Sunt oameni care iubesc ceea ce fac, sunt serioși, responsabili, sunt oameni care iubesc oamenii. Ce planuri de viitor aveți? Pentru viitor ne dorim să dezvoltăm, în continuare, platforma sperantapentruromania.ro, o platformă de fundraising, prin care au fost ajutate până acum peste 8 400 de persoane, de la copii și adulți bolnavi de cancer, leucemie și alte boli grave până la familii sărace, pentru care s-au strâns până în prezent, din donații, peste 7 250 000 de euro. Acest proiect dorim să-l extindem și la nivel internațional, dat fiind faptul că numărul cazurilor crește de la o lună la alta, iar nevoile sunt tot mai mari, mai grave și mai costisitoare din punct de vedere financiar.

Ce cărți v-au marcat viața?

Ce religie aveți?

Dacă ar fi să exclud implicit Biblia, nu aș putea spune că am o carte care să mă fi marcat în mod special. Citesc din domenii diferite: istorie, știință, motivațional, religie etc.

Sunt adventist de ziua a șaptea, membru în comunitatea adventistă din Șepreuș, județul Arad.

Ce reprezintă Biblia pentru dvs.?

Călătoriți în toată țara. Cum vi se pare creștinismul de pe meleagurile noastre?

De mic copil am avut o pasiune pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Nu a fost greu să mă îndrăgostesc de Biblie. Cei care mă cunosc pot să confirme lucrul acesta. Învățăturile descoperite în Biblie și educația creștină pe care am primit-o au fost cele care m-au inspirat și m-au protejat în alegerile pe care le-am avut de făcut și m-au ajutat să-mi găsesc drumul și sensul în viață.

Dacă ar fi să prezint câteva aspecte pozitive ale creștinismului românesc, acestea ar fi: conservatorismul (dar ar putea fi și un aspect negativ în anumite situații), care este și va fi o frână în calea unei „noi ordini mondiale”, bunătatea și mila creștinului român față de cei în suferință. Dintre aspectele negative, aș aminti segregarea pe criterii confesionale și atracția mai mult către formă decât către esență.

eperele credinței

sănătate

Elena Pridie

Sfecla roșie, ajutor în combaterea depresiei

epresia a fost declarată boala secolului XXI. Pandemia a sporit și mai mult tulburările nervoase. Aceasta este o realitate sumbră, care se percepe chiar cu ochiul liber. Un singur aspect aduc în atenție, și anume acela că rata sinuciderilor a crescut în timpul pandemiei în special în rândul tinerilor de până în 35 de ani.1 Medicii de specialitate fac eforturi pentru a ține sub control bolile minții, în special depresia. Ei știu că, după magneziu, litiul are cele mai mari beneficii asupra sănătății mintale.2 Puțini oameni știu însă că acest micronutrient valoros pentru sănătatea minții există într-o legumă la îndemâna noastră, ușor de procurat sau de cultivat în propria grădină. Este sfecla roșie. O alimentație care să o includă constant constituie un adjuvant valoros în tratamentul bolilor minții. Efectele sfeclei roșii asupra sistemului nervos se datorează capacității ei de a contribui la dilatarea vaselor de sânge, și astfel la creșterea afluxului de sânge spre creier, în special spre lobul frontal. Folatul (vit. B9), Mn, Cu, K, Mg, vit. C, vit. B6 și Fe sunt nutrienții ei de bază. eperele credinței

Deși în cantități minuscule, litiul are efecte incredibile. Iată motive convingătoare de a o include și mai mult în hrana noastră: Ca gust, sfecla roșie este delicioasă și tolerată bine la orice vârstă. Cu cât este mai simplu preparată, cu atât mai bine. Atenție! Nu este nevoie de cantități mari, mai ales în stare crudă: niciodată mai mult de 2 linguri răzuite de persoană pe zi, incluse în salate asortate, sau cel mult 150 ml suc proaspăt pe zi, cel mai bine combinat cu suc de morcov și țelină. Și gătită este benefică. Varianta cea mai folosită este salata de sfeclă roșie fiartă sau coaptă, dar trebuie acrită cu lămâie, nu cu oțet. Sunt multe rețete pe bază de sfeclă, totul este să o consumăm constant. Un cuvânt de precauție: cei predispuși a face pietre la rinichi să o consume moderat din cauza conținutului mare în oxalați. Pentru ceilalți, un consum în limite rezonabile, dar constant (de 3-4 ori pe săptămână sau zilnic, la cei cu depresie) este mai mult decât indicat. https://www.verywellmind.com/cdc-suicide-death-data, accesat ian. 2022. 1

Is Lithium an Essential Mineral for Your Mental Health? | Suruchi Chandra M. D. (chandramd.com), accesat ian. 2022. 2