Reperele credinței • 1 • 2021 by Hategan Gabriel

magazin de inspirație și spiritualitate biblică 1/2021

Postul în Biblie

Cum și cât să ne rugăm?

Revistă de analiză și opinie creștină semneletimpului.ro

Sumar Altarul din casă 4 Viorel Dascălu – crede în puterea rugăciunii cu familia

Cum ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu? 7 Szabó László-Csaba – crede că atitudinea descoperă starea sufletului Cum și cât să ne rugăm? 10 Cosmin Cocea – crede că există rugăciuni corecte

„Doamne, deschide ochii regelui Angliei!” 12 Ovidiu Dascălu – crede că unele rugăciuni se împlinesc după moarte Postul în Biblie 16 Julien Gheorghe – crede că postul înseamnă mai mult decât să nu mănânci

Rugămu-ne Ție, Doamne! 19 Adrian Neagu – crede că rugăciunea este taină, privilegiu și exercițiu de iubire Meditație în Retezat 24 Denis Ilisie – crede că natura Îl descoperă pe Dumnezeu

Ce mâncăm după post? 28 Elena Pridie – crede în eficiența remediilor lăsate de Dumnezeu De vorbă cu prof. dr. Marian Popescu 30

Cu voce tare sau în gând? 34 Dragoș Mușat – crede că Dumnezeu ascultă rugăciunile Rebus 37 Mirela Dascălu – crede că rugăciunea e reconfortantă

Rugăciunea unui profet modern 38 Gabriel Hațegan – crede că rugăciunea altora poate schimba viața ta Rețetă de salată asortată 40 Elena Pridie

eperele c r e d i n ț e i

Coordonator: Daniel Brînzan Redactare și corectură: Cristina Sava Grafică și tehnoredactare: Dragoș Gârea Relația cu cititorii reperelecredintei@gmail.com 0769 036 691 www.reperelecredintei.ro facebook/instagram: reperelecredintei

Cu excepția situațiilor în care este altfel specificat, textele biblice sunt redate din Biblia, sau Sfânta Scriptură, trad. D. Cornilescu, ediție revizuită ortografic, Casa Bibliei, 2016.

Parteneri Editura Viață și Sănătate Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Radio Vocea Speranței Speranța TV

Adresa: Str. Cernica nr. 101 Pantelimon, Ilfov

ISSN 2668-8034

Autori Ciprian Ciurea, Cosmin Cocea, Mirela Dascălu, Ovidiu Dascălu, Viorel Dascălu, Julien Gheorghe, Gabriel Hațegan, Denis Ilisie, Szabó László-Csaba, Dragoș Mușat, Adrian Neagu, Elena Pridie

Credem în adevărul Bibliei, iubim oamenii și scriem pentru o viață împlinită.

Notificare Opiniile aparțin autorilor și nu reprezintă în mod obligatoriu punctul de vedere al partenerilor.

editorial

O credință deschisă S

e spune despre câte o persoană religioasă că este „practicantă”. Când ne exprimăm așa, dăm de înțeles că toți suntem credincioși, dar că unii chiar practică teoria la care aderă. Să dea Dumnezeu să ne străduim din toate puterile să unim cu credința noastră fapta și cu fapta, cunoștința, după cum învață Noul Testament (2 Petru 1:5)! Ca sprijin pentru cititorii nerăbdători să facă primii pași în viața de credință practică, în numărul curent, colegii au scris articole despre cum să începi conversații cu Dumnezeu și cum să obții folos maxim din abținerea de la mâncare. Citește mai departe despre rostul rugăciunii și fie ca Dumnezeu să-ți descopere postul care te întărește! Daniel Brînzan

eperele credinței

familie

Viorel Dascălu

Altarul din casă robabil că nu mulţi au auzit de medicul francez Alexis Carrel (1873-1944). Reputat chirurg şi mare biolog, a rămas în istorie pentru descoperirile sale în domeniul vaselor de sânge şi al transplantului de organe, descoperiri pentru care a primit Premiul Nobel.

are nevoie de Dumnezeu aşa cum are nevoie de oxigen.”

În urma unor analize foarte atente, savantul a constatat influenţa covârşitoare pe care credinţa o are asupra sănătăţii sufleteşti şi trupeşti şi a ajuns să creadă în miraculoasa putere vindecătoare a rugăciunii. A scris un eseu pe tema rugăciunii, din care a rămas celebră următoarea propoziţie: „Omul

Documentele istorice referitoare la vremurile de mult apuse oferă dovezi despre închinarea din cadrul familiei. Arheologii au descoperit altare construite pentru acest scop. Biblia abundă de mărturii despre familiile înaintaşilor care participau la astfel de ritualuri sacre. De exemplu, patriarhul Avraam putea fi

eperele credinței

Familia este locul unde petrecem cel mai mult timp din viaţă. Ca „spaţiu închis”, căsnicia solicită „aerisirea regulată” adusă prin intermediul ferestrei numite rugăciune.

Dacă ești curios să participi la întâlnirea zilnică de închinare în familie, așa cum se desfășoară astăzi în casele unor credincioși, solicită lucrul acesta persoanei care ți-a oferit revista Reperele credinței sau sună la numărul de telefon 0747 242 542.

„urmărit” şi „identificat” după mulţimea altarelor lăsate în urmă în timpul călătoriilor sale. Dumnezeu a cerut ca familiile credincioşilor să se unească în închinare zilnică (dimineaţa şi seara). De-a lungul timpului, doritorii au dus mai departe obiceiul acesta bun de a avea în propria casă „altarul de dimineaţă” şi „altarul de seară”. Părinţii, alături de copiii lor, s-au închinat lui Dumnezeu mulţumind pentru protecţia Sa şi cerând călăuzire pentru timpul care avea să urmeze. Cântarea, studiul Bibliei şi rugăciunea s-au îngemănat într-un timp de devoţiune care a unit puternic familiile practicante.

Singura soluţie de a scăpa de „bolile” secularismului a fost, este şi va fi rugăciunea. Părinţi şi copii, tineri şi bătrâni, adunaţi la altarul rugăciunii, vor rezista mai uşor atacurilor subtile date de Satana, vrăjmașul a tot ceea ce este bine. Închinarea comună oferă o protecţie mai solidă în cazul ispitei şi al încercărilor. Rugăciunea unită oferă siguranţă membrilor familiei. A venit timpul să căutăm materiale necesare (re)construcţiei „altarului din casă”. Dumnezeu să ne ajute!

eperele credinței

spiritualitate

Szabó László-Csaba

Cum ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu?

ea mai obișnuită poziție a corpului pentru a ne prezenta înaintea Dumnezeului nevăzut este îngenuncherea, despre care citim în 1 Împ. 8:22,54,55; 2 Cronici 6:12,13; Psalmii 95:6; Luca 22:41; Efeseni 3:14. Stând pe genunchi, la marginea mesei sau a patului, recunoaștem autoritatea și supremația lui Dumnezeu (Apocalipsa 4:10,11; 5:11,12).

unui surd, la înmulțirea pâinilor și la învierea lui Lazăr, Și-a ridicat privirea în sus (Marcu 7:34, Matei 14:19, Ioan 11:41). În grădina Ghetsimani, a căzut cu fața la pământ (Matei 26:39). Chiar și când era răstignit pe cruce, în suferință, Isus nu a fost împiedicat să Se roage cu glas tare de trei ori (Luca 23:34, Matei 27:46, Luca 23:46).

Cel care îngenunchează a cunoscut intervenția lui Dumnezeu în viața personală, de aceea apelează cu încredere la ajutorul divin în vreme de nevoie (Evrei 4:16). La Dumnezeu există soluție la orice problemă dacă, în umilință, ne predăm inima și viața în mâna Lui: „Doamne, Îți aparțin cu tot ce sunt și tot ce am, vreau să fac voia Ta!”

În situații dramatice, nu putem îngenunchea, dar rugăciunea primește răspuns favorabil indiferent de postura trupului. Profetul răzvrătit Iona s-a rugat lui Dumnezeu din pântecele unui pește uriaș (Iona 2:1). Pavel și Sila se rugau și cântau în închisoare cu picioarele încătușate în butuci (Faptele 16:24,25).

Moise, Solomon și Ezra s-au rugat cu mâinile întinse spre cer (Exodul 17:11,12; 1 Împărați 8:22; 2 Cronici 6:13; Ezra 9:5). Omul rugăciunii este orientat în sus, pentru că ajutorul vine numai de la Dumnezeu (Psalmii 121:1,2; Psalmii 134:2; Isaia 1:15; 1 Timotei 2:8). Domnul Isus S-a rugat în diferite feluri. Odată Și-a întins mâinile peste copii (Matei 19:13-15; Marcu 10:16), iar în alte ocazii, la vindecarea

Și astăzi mulți creștini au plăcerea să fredoneze imnuri religioase înainte sau după rugăciune.

Formula de adresare Sfânta Scriptură ne învață că fiecare rugăciune trebuie adresată Tatălui (Matei 6:6,9), în numele Fiului (Ioan 14:13,14) și cu ajutorul Duhului Sfânt (Efeseni 6:18). „Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucruri7

eperele credinței

le în Numele Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 5:20).

Tipuri de rugăciune

Dacă nu te-ai rugat niciodată sau dacă dorești să te dezvolți personal în viața de rugăciune, următoarele exemple te vor ajuta cu idei. Ia-ți timp să citești în Biblie textele din paranteze. Adorație, laudă, mărire. Apreciază însușirile caracterului lui Dumnezeu (1 Cronici 16:8,34; 29:13; Psalmii 18:46; 67:3; 75:1; 103:1,2; 106:1; 139:14).

„Tu însă, când te rogi, intră în odăița ta, încuie ușa după tine și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, iar Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” – Isus Hristos, în Evanghelia după Matei 6:6, Noua Traducere Românească (NTR), 2007 În aplicația Biblia (You Version), la cuvântul „odăița”, versiunea NTR oferă următoarea explicație: odăiță – cu referire la o încăpere izolată din casă, care nu avea de obicei nicio fereastră cu deschidere în exterior; era locul cel mai tainic din casă. Termenul mai poate avea și sensul de cămară, magazie (vezi Luca 12:24), locul unde erau ținute lucrurile de valoare.

eperele credinței

Recunoștință. Mulțumește pentru ceea ce ne-a dat sau pentru ceea ce a făcut pentru noi (Psalmii 50:14,23; Filipeni 4:6; 1 Tesaloniceni 1:2; 3:9; Apocalipsa 4:9; 7:12; 11:17). Cereri. Solicită intervenția lui Dumnezeu în vreme de nevoie (Psalmii 18:4-6,16,19; 30:10; 31:2; Isaia 38:14; Marcu 9:22). Mărturisire. Spune-I lui Dumnezeu păcatele săvârșite (Exodul 34:9; Numeri 14:19; Deuteronomul 21:8; Psalmii 25:11,18,32,51; 79:9). Intermediere. Mijlocește pentru semeni (Geneza 18:22,33; Exodul 32:30-32; Ezechiel 9:4; Daniel 9:3-19; Romani 15:30; 1 Timotei 2:1).

Cuvintele lui Isus Hristos din Evanghelia după Matei 6:7 în trei traduceri: „Când vă rugaţi, să nu îndrugați multe, ca păgânii, cărora li se pare că pentru mulțimea vorbelor vor fi ascultaţi.” Ed. Dumitru Cornilescu revizuită, 2019 „Când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, care cred că vor fi ascultați pentru vorbăria lor.” Ed. Romano-Catolică, Iași, 2013 „Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.” – Ed. Ortodoxă, Versiunea Sinodală, 1994

eperele credinței

practic

Cosmin Cocea

Cum și cât să ne rugăm?

entru orice persoană interesată de Dumnezeu, rugăciunea este o convorbire cu Tatăl ceresc, ca o discuție purtată cu un prieten apropiat. Când ne rugăm, trebuie să o facem corect din punct de vedere biblic. În primul rând, să nu uităm că, prin rugăciune, noi venim în fața eperele credinței

Dumnezeului universului ca făpturi ale Lui. În al doilea rând, dacă inima și gândurile sunt departe de Dumnezeu și nu suntem atenți la fiecare cuvânt pe care îl rostim, atunci e clar că avem o atitudine nepotrivită. Biblia spune în Evanghelia după Marcu 11:24: „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere,

când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” Atitudinea plină de umilință și încredere este elementul plăcut înaintea cerului. Când venim înaintea lui Dumnezeu, să venim cu o inimă plină de credință în bunătatea Lui și cu dorința de a împlini voia Lui cea sfântă. Biblia nu menționează o durată de timp minimă sau maximă de petrecut în prezența lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scria: „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17). Prin viața sa, creștinul ar trebui să fie conectat mereu la cer. Sigur, sunt activități care permit o concentrare maximă, dar sunt și momente când pot să-I spun Domnului ce simt sau ce doresc, chiar fiind angrenat într-o anume activitate. Domnul Isus, spre exemplu, Se ruga mult: „În zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu” (Luca 6:12). Dacă rugăciunea a fost atât de importantă pentru Isus Hristos, imaginați-vă cât de importantă ar trebui să fie pentru noi. După ce deprinzi obiceiul convorbirii zilnice cu Dumnezeu, vei simți cât de repede trece timpul. S-ar putea să nu-ți ajungă câteva minute, mai ales când cererile tale sunt îmbinate cu pauze de tăcere meditativă și cu momente de lectură a Bibliei. În acest fel, rugăciunea va fi proaspătă, fără repetarea inutilă a unor formule. Dumnezeu îți va răspunde și se va lega un dialog mai profund decât anticipezi. Vă îndemn, dragi prieteni, să apelați la rugăciune cu toată încrederea, pentru că Dumnezeu ne invită: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28)!

eperele credinței

istoria creștinismului

Ovidiu Dascălu

„Doamne, deschide ochii regelui Angliei!”

e 6 octombrie 1536, în ducatul Brabant din Belgia, o mulțime curioasă urmărea execuția lui William Tyndale. De pe eșafodul spânzurătorii, martirul care tradusese Biblia în limba engleză rostea cu voce tare și zel aprins ultima sa rugăciune: „Doamne, deschide ochii regelui Angliei!” Imediat după spânzurare, trupul său a fost ars pe rug, dar cererea buzelor sale ajunsese la tronul lui Dumnezeu. Tyndale s-a născut în Gloucestershire, Anglia, în jurul anului 1494. A intrat la Universitatea Oxford și a obținut diploma de master în arte

eperele credinței

în 1515. La scurt timp după aceea, a studiat la Universitatea Cambridge. A fost un student strălucit și un cercetător apreciat. În anul 1522, Tyndale s-a întors în Gloucestershire, devenind tutorele copiilor lui Sir John Walsh. Folosind Scripturile pentru a-și susține ideile, el a intrat în curând în conflict cu clerici catolici proeminenți care vizitau conacul. Lady Walsh a devenit îngrijorată, întrebându-l de ce „ar trebui să te credem, în detrimentul acestor bărbați cu renume, învățați și binevoitori?”

A fost momentul în care tânărul reformator s-a hotărât să traducă Biblia în limba poporului. Acesta urma să fie scopul vieții lui. În scurt timp, adversarii indignați ai lui Tyndale l-au acuzat de erezie. Deși și-a dat seama de pericolul în care se afla, a devenit din ce în ce mai convins că singura modalitate de a alunga ignoranța era de a traduce Biblia în limba populară engleză din vremea sa, făcând-o astfel disponibilă oamenilor de rând. Curând a fost implicat într-o discuție cu un cleric, care a replicat în cele din urmă: „Ar 13

eperele credinței

fi mai bine să fim fără Legea lui Dumnezeu decât fără legea papei”. Șocat de acest lucru, Tyndale a răspuns: „Sfidez pe papă și toate legile sale... Dacă Dumnezeu îmi cruță viața, voi face ca un băiat care este la coarnele plugului să știe mai multe despre Scriptură decât știi tu.” Tyndale s-a dovedit credincios cuvântului dat. După mai multe încercări de a obține permisiunea bisericii și a regelui de a traduce Scriptura, a înțeles că nu este „niciun loc în palatul domnului meu din Londra pentru a traduce Noul Testament, dar, de asemenea, nu există niciun loc pentru aceasta în toată Anglia”.

și preocuparea oamenilor pentru adevărurile Scripturii era tot mai mare. S-au făcut multe eforturi în Anglia pentru a-l găsi și aresta pe Tyndale, dar fără succes până în mai 1535. A fost prins în orașul belgian Antwerp și apoi întemnițat în castelul Vilvoorde pentru mai bine de un an și jumătate. Chiar și aici a continuat cu multă sârguință traducerea Vechiului Testament. Pe data de 6 octombrie 1536 a fost ștrangulat și apoi trupul lui a fost ars în foc. Cum s-a împlinit rugăciunea lui de pe eșafod?

Însă tânărul reformator nu a renunțat la planurile lui. A plecat în Europa și, în decursul anilor, și-a îndeplinit visul. A tradus în limba engleză populară Noul Testament și mai apoi părți din Vechiul Testament.

Un an mai târziu, Thomas Cromwell, vicar general, a emis o hotărâre judecătorească, însărcinându-i pe preoți să așeze o Biblie în fiecare biserică pentru enoriași și, în acest fel, să îndemne fiecare persoană să citească „Cuvântul viu al lui Dumnezeu”.

Tyndale a fost un mare învățat. Nu numai că stăpânea limbile latină, greacă și ebraică (necesare pentru un traducător al Bibliei), dar era un maestru al limbii engleze. Lucrarea lui a influențat următoarele traduceri până în prezent. El a fost un Shakespeare al traducătorilor biblici. Multe exemplare ale Bibliei lui au fost transportate clandestin în Anglia,

În decurs de trei ani, regele a cedat. Miles Coverdale, care finalizase restul Vechiului Testament, început de Tyndale, a primit acordul regelui să publice prima versiune autorizată a Bibliei din Anglia, Marea Biblie din 1539. Această traducere a avut la bază manuscrisul lui Tyndale. Dumnezeu a făcut mai mult decât se așteptase slujitorul Său.

eperele credinței

Fotografiază codul de mai jos și urmărește emisiunea „Primii pași în viața de rugăciune”.

reclama

eperele credinței

Biblia spune

Julien Gheorghe

Postul în Biblie C

onform textului biblic din caseta alăturată, postul înseamnă a renunța la mâncare și băutură într-o anumită perioadă de timp, pentru un scop bine definit. Postul putea fi practicat individual (2 Sam. 12:22) sau colectiv ( Jud. 20:26, Ioel 1:14), cu rudele apropiate sau cu grupuri de sute de mii de oameni. În ce situații ținea cineva post în timpurile biblice? Citește pasajele din Scriptură aflate în paranteze și vei găsi explicații amănunțite. • când dorea să își exprime durerea sufletească sau doliul (1 Sam. 31:13, 2 Sam. 1:12, Neemia 1:4); • când manifesta pocăință (1 Sam. 7:6, 1 Împ. 21:27, Neemia 9:1,2); • când se smerea (Ezra 8:21, Psalmii 69:10); • când căuta călăuzirea și ajutorul lui Dumnezeu (Exodul 34:28, Deut. 9:9, 2 Sam. 12:16, 2 Cronici 20:3,4, Ezra 8:21-23); eperele credinței

„Du-te, strânge pe toţi iudeii care se află în Susa şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi, nici să beţi trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele, apoi voi intra la împărat în ciuda legii şi, dacă va fi să pier, voi pieri.” Regina Estera în cap. 4:16

eperele credinței

• cu ocazia sărbătorii naționale a Zilei Ispășirii (Leviticul 16:29-31).

• pentru îndeplinirea de formă a unui ritual religios (Isaia 58:5);

Și în Noul Testament găsim referințe biblice privitoare la post. Întâlnim mai multe categorii de oameni care practicau postul:

• din dorința de a părea superiori altor oameni (Luca 18:9-14);

• fariseii, liderii evreilor din timpul Domnului Isus, care posteau de două ori pe săptămână (Luca 18:12); • prorocița Ana, care postea foarte des (Luca 2:36,37); • ucenicii lui Ioan Botezătorul (Matei 9:14); • Domnul Isus a postit patruzeci de zile (Luca 4:1,2); • apostolii, când au ales misionari (Faptele 13:1-3); • apostolul Pavel (2 Corinteni 6:5, 2 Corinteni 11:27).

Motive greșite pentru a posti

Biblia ne descoperă și faptul că au existat situații când oamenii au ținut post din motive greșite:

eperele credinței

• pentru a-i impresiona pe ceilalți (Matei 6:6-18); • pentru a compensa pentru comiterea anumitor păcate (Isaia 58:3,4). În concluzie, Biblia recomandă abținerea de la mâncare și băutură ca fiind o practică benefică pentru sănătatea spirituală, dar atrage atenția asupra postului păcătos, din dorința de a câștiga admirația semenilor sau atenția lui Dumnezeu. Isus Hristos ne-a lăsat următoarea învățătură: „Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:16-18).

Adrian Neagu

Rugămu-ne Ție, Doamne! D

acă este adevărată vorba că pe o corabie care se scufundă nu există atei, atunci înseamnă că fiecare dintre noi s-a rugat cel puțin o dată. Emanuel Cleaver, pastor metodist și membru în Congresul Statelor Unite ale Americii, a fost invitat să rostească rugăciunea de deschidere a lucrărilor Congresului pe 3 ianuarie 2021. Chiar dacă cei mai mulți nu își mai amintesc cum a început rugăciunea, cu siguranță nimeni nu a uitat cum a încheiat-o. Acesta a spus, spre surprinderea tuturor: „Am cerut în numele Dumnezeului monoteist, al lui Brahma și al dumnezeilor cunoscuți sub orice nume, în credințe și religii diferite.” Apoi a încheiat cu un joc de cuvinte la fel

de surprinzător și contrariant – „Amen and A-women”. Într-un sondaj de opinie realizat în Statele Unite în anul 2014 de către Pew Research Center, 58% dintre respondenți au declarat că se roagă zilnic. Cel mai mare procent a fost înregistrat însă la creștinii evanghelici, 78% dintre ei spunând că se roagă zilnic, dar și la musulmani, unde procentul a fost de 71%. Surprinzător însă, studiul a descoperit că nu doar hindușii sau mozaicii au acest obicei, dar până și în rândul ateilor și al agnosticilor sunt persoane care, deși nu cred în existența lui Dumnezeu, totuși se roagă zilnic. Nu poți, după toate acestea, să nu te întrebi ce este până la urmă rugăciunea. De ce ne ru19

eperele credinței

găm? Și, mai ales, este Dumnezeu Persoana către care duc indubitabil toate religiile lumii? Faptul că rugăciunea este o practică atât de comună în tradiții și religii diferite poate fi atât un avantaj, cât și un dezavantaj în înțelegerea ei. Este un avantaj pentru că avem un concept care ne este familiar tuturor, dar și un dezavantaj pentru că putem crede că toți înțelegem la fel acest subiect. Multitudinea de practici și teorii legate de rugăciune arată însă că, deși cuvântul este unul singur, înțelegerea lui este departe de a fi una unitară. Este adevărat că, în sine, rugăciunea este o taină, mintea noastră neputând pricepe în totalitate cum strigătul de ajutor al gândului nostru nerostit este auzit de Dumnezeul nevăzut și împlinit într-o manieră neimaginată și neașteptată de noi, dar totdeauna plină de har, de dragoste și de înțelepciune. Totuși, Biblia ne oferă câteva repere semnificative eperele credinței

pentru a înțelege cum și de ce trebuie să ne rugăm, cui și în ce fel trebuie să vorbim și la ce să ne așteptăm atunci când rostim cu umilință „Tatăl nostru care ești în ceruri”.

Ce NU este rugăciunea Chiar dacă Dumnezeu Se bucură de dorința noastră de a-I comunica frământările inimii noastre, El ne-a lăsat în Scripturi principii foarte clare despre ce este și ce nu este rugăciunea. Rugăciunea nu este un mijloc de a-L controla pe Dumnezeu. El nu este un părinte slab, pe care un copil deprins îl manipulează pentru a-l convinge să îi ofere ultima jucărie apărută pe piață. Biblia este foarte clară în această privință: „El face tot ce vrea” (Psalmii 115:3). Rugăciunea nu este un ritual lung și obositor. Noi nu Îl impresionăm pe Dumnezeu nici prin lungimea ei, și nici prin cuvintele bine alese

pe care le folosim. „Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați”, spunea Isus (Matei 6:7). Rugăciunea nu înlocuiește ascultarea. Ea nu poate ține locul unei vieți orientate după standardul veșnic al lui Dumnezeu sau cum învăța Însuși Domnul Isus: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri” (Matei 7:21). Înțeleptul Solomon spune foarte hotărât că: „Dacă cineva își întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar și rugăciunea lui este o scârbă” (Proverbele 28:9). Răspunsul la rugăciune nu este o confirmare venită din partea lui Dumnezeu că cel ce se roagă este neprihănit. În cartea Geneza, Moise Îi prezintă lui Dumnezeu cererile faraonului pentru încetarea plăgilor, și Dumnezeu îl ascultă, nu pentru că faraonul era neprihănit,

ci pentru că Dumnezeu este bun. Și exemplele pot continua. Nu bunătatea noastră Îl face pe Dumnezeu bun cu noi, ci bunătatea Lui ne „îndeamnă” pe noi la bunătate, pocăință și responsabilitate (Romani 2:4).

Ce este rugăciunea? Rugăciunea este deopotrivă un privilegiu și o nevoie. Când Isus a spus că „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4 u.p.), El a arătat că nevoile noastre spirituale sunt tot atât de reale și de vitale ca și cele fizice. Comuniunea cu Dumnezeu nu este un exercițiu ritualic și nici o obligație religioasă, ci modul nostru de a ne exprima bucuria și umilința în fața unui Dumnezeu infinit. Adorație. Înseamnă să Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru ceea ce este El, pentru înțelepciunea și puterea Sa, care trec dincolo de nevo21

eperele credinței

ile noastre mărunte. El, care a creat Universul, susține viața și ordinea a tot ce există, veghind cu interes ca legile vieții și ale naturii să se împlinească în fiecare zi cu credincioșie. El nu este plictisit și nici dezinteresat de Universul nostru. Fiecare rază de soare și fiecare floare sunt o expresie a iubirii Sale veșnice (Psalmii 19:1-3). Mulțumire. Dumnezeu Se descoperă în chip uimitor în experiența fiecăruia. Este privilegiul nostru să Îi mulțumim pentru tot ce primim de la El, chiar și atunci când El ne oferă darurile Sale prin cei de lângă noi. Nimic din ceea ce este în jurul nostru sau în noi înșine nu ne aparține. Totul este un dar. Mulțumirea zilnică ne ajută să Îl prețuim mai mult pe Dumnezeu și să ne încredem mai mult în puterea Sa (1 Tesaloniceni 5:18). Cerere. Evanghelia spune că: „Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi” (Matei 21:22). De multe ori cerem și totuși nu primim, chiar dacă noi suntem convinși că e bine ceea ce vrem. Nu este aceasta credință? A cere cu credință nu înseamnă a-L forța pe Dumnezeu să răspundă încăpățânării noastre, ci a avea încredere că soluția Lui este cea mai bună, indiferent care va fi ea. Isus vorbește despre credința în El, nu în înțelepciunea noastră. Această credință este vie și activă în toate domeniile vieții. Noi trebuie să acționăm în acord cu rugăciunile noastre, dar, asemenea lui Isus, să spunem: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42 u.p.). Consacrare. Finalul rugăciunii este dedicarea noastră înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea este o întâlnire cu Dumnezeu care ne angajează, ne schimbă. Căutând întâlnirea cu Dumnezeu, prezența Lui ne transformă „în același chip al Lui” (2 Corinteni 3:18). Rugăciunea nu este în primul rând despre nevoile noastre materiale, deoarece despre ele am fost învățați să ne mulțumim cu „pâinea noastră cea de eperele credinței

toate zilele”, ci despre nevoile noastre mai profunde: sens, iertare, înțelegere, dragoste.

Dar postul?

Postul este și el un cadru special pentru a ne arăta interesul pentru nevoile spirituale. Biblia este foarte clară în privința aceasta și ușor de înțeles. El nu este un mijloc de a-L impresiona pe Dumnezeu sau pe ceilalți și are, la fel ca rugăciunea, o dimensiune foarte personală. Abținerea de la mâncare sau poate de la alte lucruri ori activități pe care le facem în mod obișnuit nu este o modalitate de a găsi și mai mult timp pentru a ne dedica lucrului nostru sau intereselor noastre vremelnice. Dimpotrivă, postul plăcut lui Dumnezeu ne oferă un timp de bucurie, de slujire, de împreună-simțire cu ceilalți. Când postim, noi arătăm că a fi cu Dumnezeu înseamnă mai mult decât cele mai importante nevoi ale noastre. El este bucuria și împlinirea noastră (vezi Isaia 58; Matei 6:16,18).

„Când te rogi, intră...”

Este una dintre cele mai frumoase definiții ale rugăciunii. Omul intră în prezența lui Dumnezeu și închide ușa, ca să nu fie deranjat nici chiar de propriile gânduri sau interese. Asemenea fiului risipitor strâns puternic în brațe de tatăl care l-a așteptat atâta timp, noi ne regăsim pacea și bucuria în El. Cu bucuria părintelui care Își regăsește fiul, El ne ascultă povestind despre noi, despre temerile noastre și despre bucuriile pierdute, despre cei de lângă noi și chiar despre El. Rugăciunea nu este doar un sentiment, este cu mult mai mult decât atât. Este un angajament de iubire reciprocă între Dumnezeu și noi, un miracol care ne schimbă totdeauna și ne luminează viața cu veșnicia sa. Și asta nu doar atunci când ne plecăm pe genunchi sau ne împreunăm mâinile cu umilință. Tocmai de aceea zice Scriptura: „Rugați-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5:17).

înțelepciune

În rugăciune este mai bine să ai o inimă fără cuvinte, decât cuvinte fără inimă. - John Bunyan.

Adevărata rugăciune se măsoară în greutate, nu în lungime. Un singur oftat înaintea lui Dumnezeu poate avea mai multă greutate decât o rugăciune lungă și frumoasă.

Când nu te rogi pentru că nu te simți demn este ca și cum ai spune: „Nu mă voi trata, pentru că sunt prea bolnav!”

Când nu ne putem ruga așa cum ne-am dori, să ne rugăm așa cum putem. – Charles Spurgeon

spiritualitate

Denis Ilisie

Meditație în Retezat R

utina şi viața pe un ritm accelerat parcă îmi rarefiază momentele de reflecţie asupra propriei vieţi. În consecință, devin obosit atât fizic, cât şi psihic, iar sufletul meu tânjeşte după o pauză de la tot ce înseamnă cotidian şi „goană după vânt”. Rezolvarea vine prin verbul întâlnit în versetul biblic citat alături, „a ieşi”. Îmi place să ies în orice loc la care ajung la pas. De fiecare dată caut să descopăr frumosul de acolo și gândul mă duce la Dumnezeu. Însă adesea, pentru a întâlni frumusețile naturii, mă duc direct acolo unde le găsesc din belşug. Concret, în luna decembrie a anului 2020, cu puţin timp înainte de Crăciun, am avut oportunitatea de a petrece câteva nopţi în masivul Retezat, chiar lângă lacul glaciar Bucura. Acolo însă nu există cabană cu camere încălzite, nu e nimeni care să te servească cu ceai sau mâncare caldă şi nu întâlneşti ţipenie de om. Drumul până acolo nu îl parcurgi cu maşina, ci cu rucsacul plin cu toate cele necesare, cărat din greu în spate, având de străbătut kieperele credinței

lometri întregi prin nămeţi, pe o potecă nebătătorită. Pentru că, din fericire, aveam un prieten alături, ne-am sprijinit reciproc și am reușit să ajungem la refugiul de lângă lac după mari eforturi. Refugiul era o căsuţă mică din lemn, de fapt un acoperiş deasupra capului, ce ne proteja de vântul înțepător de afară. Temperaturile mult sub zero grade ne ţineau constant în alertă, căutând modalităţi de a ne încălzi. Dintr-un anumit punct de vedere, a fost o experienţă dură, în care am împins corpul spre limite la care nu ştiam că poate ajunge. Dar nu mă deranjează oboseala fizică, nici condiţiile extreme, atâta timp cât acestea pot să-mi ofere ceva mai mult în schimb.

Marea de deasupra munților

Cu puţin înainte de apusul soarelui, am urcat pe vârful Peleaga, la altitudinea de 2 509 metri, fiind cel mai înalt vârf din masiv. Deşi era frig, vizibilitatea era perfectă, având perspective spre zone îndepărtate ale ţării. Norii erau întinşi la altitudini mai mici pe suprafeţe

La lăsarea serii, Isaac a ieșit pe câmp ca să mediteze. – Geneza 24:63 NTR

imense, dând senzaţia unei mări, iar munţii cei mai înalţi parcă ar fi format nişte insule. Vântul nu bătea deloc, peste tot vedeam munţi albi şi nu auzeam nimic altceva decât liniştea acelui loc. Bucurie mare a fost atunci când, la apus, acele culori roşiatice au inundat tot ţinutul înzăpezit al Retezatului, ochii noştri savurând din plin tabloul.

Clipe de rugăciune și meditație Era seara de 21 decembrie, zi în care a avut loc un eveniment astronomic foarte rar: conjuncția planetelor Jupiter şi Saturn. Prin conjuncție înţelegem apropierea aparentă a două astre cosmice, apropiere văzută de pe Pământ. Practic, dacă am fi avut la noi un telescop, am fi văzut cele două planete una lângă cealaltă, în aceeași imagine. A fost suficient însă, şi la fel de spectaculos de văzut şi cu ochiul liber. Pe când coboram cu atenţie de pe vârf, au început să apară tot mai multe stele, iar Luna, Jupiter şi Saturn ne însoţeau în coborârea noastră spre refugiu. Ştiam că de la ultima ocazie când cele două planete fuseseră atât de apropiate au trecut mai multe secole, iar aceasta ne-a făcut să apreciem și mai mult peisajul. Puțin mai jos pe traseu, colegul meu mă anunță că urmează un pasaj mai dificil și că ar fi bine să mărim distanța dintre noi. Am profitat și l-am lăsat pe el să înainteze, luându-mi câteva momente să mai admir ce mi-a fost dat să văd. În fața mea era o creastă înzăpezită, luminată de lumina Lunii și un cer brăzdat de stele, cum nu am văzut niciodată. În ceea ce a urmat, am reușit să conștientizez momentul respectiv, fiind înconjurat de atâtea minunății, neputând să fac sau să spun nimic mai mult decât: „Doamne, Îți mulțumesc că exist 25

eperele credinței

și că am privilegiul de a fi aici și de a vedea toate aceste lucruri pe care Tu le-ai creat!” Am petrecut câteva momente în care am meditat la viața mea și am înțeles cât de frumoasă este aceasta, după care am continuat coborârea. Planetele Jupiter și Saturn începeau să coboare spre apus, iar pentru că și noi pierdeam din altitudine cu fiecare pas, apunerea lor era grăbită.

Momentul inegalabil

Mi-am dat seama că, din clipă în clipă, marea conjuncție urma să apună, nemaiputând să fiu martor în această viață la un eveniment similar. Fiind poziționată puțin mai jos, Jupiter a fost cea care a „asfințit” prima, ascunzându-se puțin câte puțin după munții pe care îi vedeam și din punctul refugiului. După ce Jupiter a apus complet, Saturn a rămas singur preț de un minut, după care a apus și el. Și asta a fost. Am venit acasă cu fizicul obosit, dar cu sufletul încărcat de entuziasm și bucurie. Iar acel moment în care am reflectat și m-am bucurat pentru viața pe care o am și o trăiesc într-o lume atât de minunată m-a făcut să mă gândesc cu cât mai frumos va fi în locurile cerești pregătite de Dumnezeu, având o veșnicie să explorăm și să admirăm măreția creației Sale!

eperele credinței

sănătate

Elena Pridie

Ce mâncăm după post? P

ostul este, în accepțiunea biblică, o perioadă de timp – între 1 și 40 de zile – în care ne abținem de la mâncare. Biblia vorbește despre Moise, care a postit 40 de zile și 40 de nopți, și despre Mântuitorul nostru care, atunci când a fost dus de Duhul în pustie, a postit de asemenea 40 de zile și 40 de nopți. Omul poate trăi circa 40 de zile fără hrană, însă fără apă nu poate supraviețui decât câteva zile. Postul de acest fel este numit în zilele noastre post „negru”. În general însă, este considerată post și perioada în care nu se consumă anumite alimente, de exemplu, alimente de origine animală, sau se consumă doar anumite alimente, de exemplu, sucuri de fructe sau legume ori numai ceaiuri. În acest articol, ne vom referi doar la postul în care nu se consumă deloc alimente. Postul, adică abținerea totală de la hrană pentru o perioadă determinată de timp, când însă se consumă apă, are beneficii deosebite pentru sănătate, pe plan fizic, mintal și spiritual. În general, primul lucru pe care îl face de la eperele credinței

sine o persoană când se îmbolnăvește este acela de a înceta să mai mănânce. De ce? Este mecanismul natural al organismului nostru de a-și reveni atunci când este confruntat cu o situație. Chiar și animalele, de exemplu câinii, când sunt bolnavi, încetează să mănânce un timp. Ce se întâmplă de fapt când postim? Eliminarea de toxine din această perioadă ajută corpul să se repare singur și să-și reînnoiască forțele. De fapt, postul constituie unul din mijloacele cele mai eficiente ale organismului de a se reface. Nu este aceasta o minune? Vezi Psalmii 139:14. Postul în sine ne face bine. Însă, pentru a beneficia de efectele acestuia, trebuie să știm ce comportament alimentar să adoptăm și în perioada imediat următoare. Astfel, persoanele care consumă și alimente de origine animală, în perioada de după post,

ar trebui să consume numai alimente de origine vegetală, cel puțin 1-2 zile. Ele pot consuma fructe, legume, leguminoase, semințe și nuci gătite cât mai simplu, fără prăjeli, preferabil chiar crude (de exemplu, fructe proaspete, legume în salate crude și ceva semințe sau nuci, dar nu în cantități mari). Persoanele care au o alimentație sănătoasă și consumă în principal alimente integrale de origine vegetală, după o perioadă de post, ar trebui să consume în ziua următoare una din următoarele variante:

• Fructe proaspete în stare crudă • Legume proaspete ca atare sau sub formă de salate asortate • Supe-creme de legume. Vă prezint la finalul revistei o rețetă excelentă de salată asortată, ce poate fi consumată imediat după post. 29

eperele credinței

interviu

De vorbă cu... Marian Popescu a fost până în 2020 profesor doctor la Palatul Copiilor din Pitești. Maestru emerit al sporturilor, a format la rândul lui 24 de maeștri și 3 maeștri emeriți și a obținut 9 titluri de campioni europeni, 8 titluri de campioni mondiali și peste 180 de titluri de campioni naționali. A dat loturilor naționale 9 sportivi seniori și 11 sportivi juniori, care au obținut performanțe internaționale remarcabile. Ca performanță sportivă individuală, domnul Marian Popescu deține 144 de titluri de campion național, 6 titluri de campion al Cupei Mondiale individual (performanță încă neatinsă de niciun alt sportiv), alte 2 titluri de campion mondial cu echipa națională și încă 4 titluri de campion european, individual și cu echipa. Citește în interviu ce rol a jucat credința personală de-a lungul carierei.

Care au fost cele mai importante realizări ale dumneavoastră pe plan profesional? Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat capacitatea să ating pe scara valorică a pregătirii intelectuale cele mai bune situări ce pot fi obținute într-o viață pe acest pământ.

Sport din Pitești, iar în anul 2011, am terminat cursurile doctorale ale acestei facultăți, primind din partea Ministerului Educației și Cercetării titlul de doctor în științe pentru teza „Optimizarea antrenamentului sportiv în vederea creșterii performanței la aeromodelism”.

Am absolvit Școala Națională de Antrenori București și Facultatea de Educație Fizică și

Am fost profesor la Casa Pionierilor și apoi la Palatul Copiilor din Pitești din anul 1973 până

eperele credinței

în anul 2020, când am ieșit la pensie. În paralel am ocupat diferite funcții în cadrul Federației Române de Modelism și am antrenat sportivii aeromodeliști de la Clubul Sportiv Universitar Pitești, din anul 2005, și echipele naționale de zbor liber, din anul 1994. În anul 2000, am înființat Fundația Aeromodelismul Românesc, iar în prezent sunt președintele ei. Pentru rezultatele internaționale obținute cu echipa națională, am primit în anul 1996 titlul de antrenor emerit. Sunt foarte mulțumit că, din postura de antrenor și educator, am reușit să formez în sportivii mei personalități de mare valoare națională și internațională atât pe plan sportiv, cât și profesional, ajungând de la campioni mondiali la directori de multinaționale. Ce avantaje aduce aeromodelismul? Consider că aeromodelismul este cea mai bună activitate educațională pentru oricare tânăr, având atât componente tehnice, prin obligația construirii aparatelor de zbor, cât și componente fizice și psihice, datorită efortului fizic și competiției. Menționez faptul că pentru construcția unui aeromodel ai nevoie de cunoștințe din multe domenii, cum ar fi: matematică, mecanică, electronică, fizică, tâmplărie, meteorologie, proiectare, plus foarte multă răbdare și atenție. Apoi, în teren, pregătirea fizică, orientarea, rezistența, spiritul de echipă și tactica completează paleta acestei specializări.

te mondiale, 25 de campionate europene și 2 balcaniade în calitate de sportiv sau antrenor și am obținut peste 20 de titluri de campion și peste 40 de medalii. În anul 2000, am primit titlul onorific de maestru emerit al sportului în urma câștigării mai multor medalii la campionatele internaționale. Ca realizări profesionale, aș menționa și faptul că am format 24 de maeștri ai sportului și 3 maeștri emeriți ai sportului. În aeromodelism sunt multe feluri de recorduri, dar pentru mine, cea mai bună prestație este faptul că am câștigat de șase ori Cupa Mondială la clasa F1E, performanță încă neatinsă de niciun alt sportiv.

Ce record absolut dețineți și ce simțiți în legătură cu acesta?

Sunt foarte mulțumit și de faptul că am adus României singurele medalii din istoria federației la clasa F1B seniori – argint în Turcia și bronz în SUA. Este satisfacția muncii bine făcute și a aprecierii din partea partenerilor de competiție.

Eu practic aeromodelismul de la vârsta de 9 ani, iar în 1974 am primit titlul de maestru al sportului și am devenit component al echipelor naționale de zbor liber. De atunci, am reprezentat România la 23 de campiona-

De o bună apreciere am beneficiat și atunci când am primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Pitești în anul 2004, sau în anul 2015, când am primit din partea Federației Aeronautice Internaționale diploma Paul Ti31

eperele credinței

sandier pentru contribuția adusă la dezvoltarea sporturilor aeronautice. Din cupele câștigate, care vi se pare cea mai specială? Cea mai specială cupă este cea din anul 1992, când am devenit campion european cu echipa României la clasa F1A, planoare de zbor liber. Aceasta a fost prima mare performanță a noastră după Revoluția din 1989, rezultat care a declanșat un reviriment al aeromodelismului românesc.

creștini adventiști, unde tatăl meu mi-a insuflat dragostea pentru munca bine făcută. Am fost învățat ca tot ce fac să fac ca pentru Dumnezeu, adică fără compromisuri sau într-un mod superficial. Acesta a fost mottoul meu în viață, m-a motivat și călăuzit în toată activitatea. Din perspectiva personală a relației cu Divinitatea, cum este o zi obișnuită pentru dumneavoastră?

Cum vă explicați succesele dobândite?

Am constatat că nimic bun nu poate fi obținut fără Dumnezeu și că El este Cel care ne îndrumă, ne mustră, ne călăuzește și ne dă succese când Îl reprezentăm pe El prin ceea ce facem. Rugăciunea mea zilnică este să-mi dea pricepere și înțelepciune pentru a-L putea reprezenta în tot ce fac.

Toate au fost posibile datorită educației primite în familie, eu fiind născut într-o familie de

Mă rog zilnic să Îl pot reprezenta pe El prin toată activitatea mea și să pot fi de folos celor

Au urmat multe altele, obținute cu foarte multă muncă și sacrificii, dar, în aceeași măsură, cu bucurii și satisfacții.

eperele credinței

de lângă mine, să pot împărtăși colaboratorilor dragostea și blândețea ce vin din partea Celui de Sus. Atunci când am succes în activitatea mea, Îi mulțumesc pentru ajutor și pentru priceperea dată și am satisfacția că am făcut totul ca pentru Dumnezeu. Pentru ce alte subiecte vă mai rugați? Mă rog și mă străduiesc ca zilnic, prin ceea ce fac, oamenii să vadă în mine un copil al lui Dumnezeu, care iubește oamenii și le oferă dragoste. Încerc să vorbesc prin acțiuni, nu prin vorbe goale, să pot fi un exemplu pentru copii, elevi, sportivi sau colaboratori. În fiecare zi recunosc mâna lui Dumnezeu în viața mea și Îi mulțumesc pentru fiecare moment când a fost lângă mine. Chiar dacă nu am conștientizat atunci, la analiza vieții, am descoperit momentele când a intervenit.

vor fi apreciați și admirați. Doar atunci pot fi reprezentanți ai lui Isus pe acest pământ. Când faci totul ca pentru Dumnezeu și ceri asta, vei primi, vei fi mulțumit și fericit. Societatea are nevoie de cei mai buni pentru a fi și ea mai bună. Când ești cel mai bun, nu poți fi dat la o parte, greu poți fi înlocuit și poți să ceri. Cereți în rugăciunile voastre pricepere și înțelepciune pentru a face doar lucruri bune și veți fi uimiți de rezultate! Nu vă faceți modele dintre oameni. Chiar dacă au ceva de spus sau reprezintă ceva, pot să cadă și apoi veți fi dezamăgiți. Singurul model în viață să vă fie Domnul Isus. Rugați-L pe Duhul Sfânt să vă mustre și să vă călăuzească în toate zilele vieții pe acest pământ. Doar așa veți fi fericiți și mulțumiți de viața aceasta. Interviu realizat de pastor Ciprian Ciurea

Faptul că, în cei peste două milioane de kilometri parcurși la volanul mașinii, nu am avut nici cel mai mic eveniment sau că a fost lângă familia mea necontenit, mă face să cred că este fără îndoială Tatăl și Prietenul meu. Sigur mă iubește și a dovedit lucrul acesta când a dat pe Fiul Său Isus să moară pe crucea de la Golgota, pentru a face posibilă mântuirea mea și a familiei mele. Nu pot să nu-I mulțumesc zilnic pentru familia pe care o am și a cărei dragoste o simt permanent. Aștept ca Isus să revină printre noi! Ce mesaj ați oferi unui tânăr sau unui copil care dorește să aibă succes în viață? Un sfat pentru tineri? Să fie cei mai buni într-un domeniu. Oricare ar fi acela. Să fie primii la școală, la facultate, să ajungă cei mai buni meseriași, medici, profesori sau alte profesii. Dacă sunt cei mai buni într-un domeniu, și oamenii constată asta, nu vor ajunge șomeri, nu vor fi dați afară de la lucru, ci 33

eperele credinței

dezvoltare personală

Dragoș Mușat

Cu voce tare sau în gând?

u există nicio poruncă în Scriptură care să stabilească dacă o rugăciune trebuie să fie spusă în gând sau cu voce tare. Avem libertatea să facem această alegere în funcție de împrejurare. De exemplu, rugăciunea la biserică se face cu voce tare, la fel și atunci când luăm masa cu toată familia. Dar când te afli pe stradă, la locul de muncă sau chiar la biserică, în așteptarea începerii slujbei, te poți ruga tainic, în gând. Poți alege rugăciunea publică sau privată, în funcție de conținutul ei. Totuși, rugăciunea publică rostită cu voce tare trebuie să fie scurtă. Rugăciunea din liniștea casei poate fi oricât de lungă. Rugăciunea din „odăiță” (vezi pagina 8) se poate înălța spre ceruri atât prin rostire în șoaptă, cât și în gând. Nu-ți fie teamă să te rogi cu voce tare din cauză că te-ar auzi Diavolul și ți s-ar împotrivi. Diavolul nu se poate opune, pentru că răspunsul îl dă Dumnezeu, și aici Diavolul nu are nicio putere. Isus Însuși Se ruga „cu strigăte mari și cu lacrimi” (Evrei 5:7), dar în același timp condamna rugile conducătorilor făcute ostentativ, cu scopul de a fi auziți și văzuți de oameni. Rugăciunea nu trebuie să fie un mic spectacol religios. Totul depinde de motivația ei. Unii oameni prefăcuți se roagă pentru a fi consieperele credinței

derați de ceilalți adevărați credincioși. Dar Isus spune că nu trebuie să te rogi pentru a atrage atenția asupra ta și tot El cere să fii semnificativ, logic, pentru că El știe care sunt nevoile tale înainte de a deschide buzele.

Rugați-vă neîncetat

A te ruga în orice moment, după îndemnul din Efeseni 6:18, nu înseamnă să te oprești din toate activitățile. Ucenicii nu au procedat așa. Rugăciunea continuă înseamnă să devenim foarte conștienți de prezența Tatălui nostru ceresc în viața de zi cu zi și să fim într-o conversație permanentă cu El. De exemplu, dacă suntem ispitiți într-un fel, cerem tainic ajutorul Tatălui nostru pentru a învinge ispita. Dacă vedem ceva frumos, Îi mulțumim în gând pentru frumoasa Lui creație. Când întâmpinăm necazuri sau dificultăți, Îl rugăm să ne dea puterea de a le depăși.

În Neemia 2:1-5, găsim exemplul unui demnitar care s-a rugat chiar când își îndeplinea slujba înaintea regelui. În mod clar, Neemia nu s-a oprit, nu a îngenuncheat, nu și-a încrucișat mâinile și nu s-a rugat cu voce tare. Nimic nu ne poate împiedica să ne rugăm în inima noastră în aglomerația străzii sau în timpul ocupațiilor zilnice. Fii sigur că nicio rugăciune sinceră nu se pierde, ci ajunge până la tronul Celui Preaînalt. Dumnezeu aude strigătele celor mai neînsemnați oameni. Deși nimeni nu le poate auzi, ele nu se pierd în învălmășeala treburilor de zi cu zi. „Nimeni și nimic nu poate înăbuși rugăciunea sufletului. Ea se ridică mai presus de zgomotul străzii, mai presus de tumultul mulțimii și ajunge la curțile cerului” (Ellen White, Parabolele Domnului Hristos, p. 174).

eperele credinței

Fotografiază-mă și vei avea acces la toate informațiile necesare.

recreere

1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

vertical

orizontal

1. Adâncit în meditaţie. Început de ucenicie!

1. Rugăminți adresate Divinității.

2. Neplăcută la înfăţişare. Compasiune, compătimire faţă de suferinţa cuiva.

2. Savant, învățat. Poftă de râs, de joc (regionalism).

3. Cârtiţă (regionalism). A pregăti în ascuns o acţiune reprobabilă împotriva cuiva, a complota. 4. Început de adevăr! Slăvire, venerare, cinstire. 5. Număr. Esenţă de platan! 6. Articol, element. 7. Reacţionez la cererea cuiva. 8. A striga la un câine pentru a-l opri să se repeadă la cineva (regionalism din Olt). Membrii unei anumite dinastii engleze (1485–1603) întemeiate de Henric al VII-lea. 9. Semn de respect către Dumnezeu, constând într-o rugăciune, cântare, plecăciune. 10. A stărui pentru a primi ceva, a ruga. Tăgadă, negare (arhaism).

3. Împrejurare, circumstanță, situaţie. Fericit (adjectiv, invariabil). 4. Ţară în care a trăit omul rugăciunii Iov. Obiect folosit în lupta împotriva inamicului. 5. Exprimare în cuvinte a preţuirii faţă de Dumnezeu. Are cunoştinţă, este informat. 6. „Hei!”, „Iată!” (interjecţie, regionalism). Rostesc, zic, declar. 7. A mă arăta plin de cucernicie, de evlavie faţă de Dumnezeu. Stropit cu apă. 8. Oraş în S-V Nigeriei. A cinsti, a stima, a respecta pe Dumnezeu. 9. „Foarte”, „peste măsură de”, „extrem de”. Îndrept, corijez, corectez, repar. 10. Rechizite făcute din foi de hârtie.

Mirela Dascălu 37

eperele credinței

istorie

Gabriel Hațegan

.M.S. Richards, de profesie pastor și prezentator radio, relatează impactul pe care l-au avut asupra sa predicarea și rugăciunea lui Ellen White de la întâlnirea religioasă din Boulder Colorado, în anul 1912. Acolo s-au strâns aproximativ 5 000 de oameni, care veniseră să o asculte pe Ellen White, personalitate cunoscută pentru minuni, vise și vedenii. După ce a predicat, spunând peste o sută de versete biblice pe de rost, Ellen a început să se roage. eperele credinței

Când a îngenuncheat, o mare schimbare de atmosferă s-a simțit printre credincioși. „Predicatorul” s-a transformat într-un „om al lui Dumnezeu”, și Dumnezeu a onorat-o. I s-a adresat lui Dumnezeu prin cuvintele: „O, Tatăl meu!”, iar expresia aceasta încă mai răsuna în urechile lui Richards decenii mai târziu. Modul în care se ruga Ellen era o dovadă mai mult decât suficientă că era omul lui Dumnezeu, că Îl cunoștea profund pe Isus.

Rugăciunea unui profet modern După doar treizeci de secunde, relatează H.M.S. Richards, au intrat cu toții în prezența lui Dumnezeu. Îi era frică să ridice capul și să se uite, ca nu cumva să-L vadă pe Dumnezeu stând lângă ea. Ea stătea de vorbă cu El de parcă ar fi fost singură în prezența Lui. După un minut, au început să se audă suspine peste tot în sală. Unii credincioși plângeau. Rugăciunea aceea a schimbat multe perspective. Oamenii au fost uimiți de puterea și de

prezența lui Dumnezeu. Nu se așteptaseră la așa ceva. Au venit să vadă un profet, dar Dumnezeu i-a cucerit. Dacă la predică nu părea a spune nimic deosebit, când Ellen a început să se roage, au avut cu toții o dovadă clară. Fiind martor ocular, pastorul Richards a simțit pe viu modul în care rugăciunea ne poate schimba și a știut cum se roagă oamenii care Îl cunosc personal pe Dumnezeu. 39

eperele credinței

Salată asortată Elena Pridie

Ingrediente:

Mod de preparare:

• 1 cană varză tocată mărunt

Se amestecă în castron toate ingredientele și salata se servește neapărat imediat. În perioada anotimpului rece se poate adăuga în această salată o linguriță de pastă de ardei roșu sau gogoșar, conservată pentru iarnă. Dă un gust inegalabil acestei salate. Pentru o variantă și mai sănătoasă, în loc de ulei, putem face un dressing din 2-3 linguri de semințe de floarea-soarelui pisate, amestecate cu 2-3 linguri de apă, la care adăugăm sarea și sucul de lămâie din rețetă, apoi, pe rând, celelalte ingrediente. Semințele vor face salata și mai sățioasă.

• 1 morcov tăiat rondele • 1 ceapă roșie mică, tocată • 1 lingură sfeclă roșie răzuită fin sau 2 linguri varză roșie tocată • 1-2 căței de usturoi tocați fin • ¼ ardei roșu tocat • ½ cană spanac/rucola/păpădie/ măcriș tocat mărunt • 1 roșie tăiată felii • 1-2 lg. suc de lămâie • ½ l-ță sare naturală • 1 lg. ulei de măsline

Observați că avem culori diferite: alb, portocaliu, verde, roșu, purpuriu. Este foarte importantă varietatea de culori, care denotă o diversitate necesară de substanțe fitochimice, atât de valoroase pentru sănătate.

eperele credinței

Fotografiază-mă și vei avea acces la toate informațiile necesare.

ADRA ESTE AICI, la un SMS distanță. Fii alături de oamenii în nevoie și donează 2 € prin SMS! Trimite la numărul 8845 textul “ADRA”. Ne pasă de bunăstarea semenilor noștri! RO37 RNCB 0074 0292 1540 0067- LEI RO46 RNCB 0074 0292 1540 0002 – USD RO78 RNCB 0074 0292 1540 0008 – EUR Tel: +4021-25 25 117 Fax: +4021-25 28 690 E-mail: office@adra.ro