Occidentul romanesc nr 34

occidentul romanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania Ziar

GRATUIT Anul III - Nr. 34 / 24 pagini 1-31 decembrie 2013

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă!

MONICA ANGHEL VA CÂNTA LIVE IMNUL ROMÂNIEI, PE 1 DECEMBRIE, LA MADRID

MAE a lansat proiectul „Centru de contact şi suport al cetăţenilor români din străinătate” „Proiectul constă în înfiinţarea unui centru unic de contact şi suport pentru cetăţenii români din străinătate...”

Pagina 04 Spectacol şi muzică românească, colinde şi tradiţii de Crăciun „ Florin Săsărman îmbină

„De 1 Decembrie, între orele 13:00 şi 17:00 (12:00 – 16:00, ora Spaniei), Europa FM pregăteşte o emisiune specială de la Madrid, cu Monica Anghel, Vlad Petreanu şi George Zafiu...”

armonios în cântecele sale mu zi c a l i t a t e a s p e c i f i c ă doinelor şi colindelor din Ardeal cu profunzimea adusă de lecturile din...”

Pagina 06 Claudiu Ciprian Tănăsescu: Recâştigarea drepturile sociale ale românilor din Spania „P e n t r u p r i m a d a t ă î n Diaspora s-a organizat o dezbatere politică la care au participat ...”

Pagina 08

Drumul către Banca Mondială trece pe la Stanford şi Harvard „În America, Sebastian a deprins o dorinţă imensă de a schimba lumea şi de a face ceva concret pentru propria lui ţară, chiar şi de la....”

Pagina 10

Calpe: „El Santo” - Un restaurant de poveste

„Că Anne Speidel colecţionează antichităţi, restaurantul El Santo este o dovadă clară a pasiunii sale pentru frumos, artă şi lucruri a căror valoare stă în vârsta lor...”

Pagina 23

Pagina 12-13

02

DECEMBRIE 2013

Adrese şi informaţii utile

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.

Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor.

•Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net.

Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Jurisdicţie: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare.

Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053.

Fax: 954627108. E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Jurisdicţie: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla.

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă.

•Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 •Jurisdicţie: Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia.

Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •Av. Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu DIRECTOR EXECUTIV: Michael H. Cronkite (CA-USA) DIRECTOR COMERCIAL: Răzvan M. Ionescu (Spania) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean REDACTOR MADRID: Oana Moşniagu MANAGER PROIECT: Eduard Rudolf Roth (Baleares) SENIOR EDITOR: Puşa Roth (Bucureşti) Dan Caragea (Portugalia) COLABORATORI: Andra M. Gutierréz (Benidorm) Andrei Bodea K. Varble (CA/USA) Dan Luca (Bruxelles) Elisabeta Iosif (Bucureşti) Gabriela C. Sonnenberg (Spania) Irina G. Şova (CA/USA) Lucian Oprea (Colorado) Marian Petruţa (Illinois/USA) Mircea Fluieraş (Malága) Sebastian Rus (Boston/USA) Tiberiu Grădişteanu (Timişoara) Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Tudor Petruţ (CA/USA) Vasile Mureşan (Illinois/USA) Zoe Stoleru (Valencia) Redactor investigaţii - Cristian Ioanovics Guitars (Barcelona) SPECIALIŞTI: Corina S. Hudgens – Medic terapeut Jeni Chiriac – Psiholog Marius Vili Sarbu – Avocat *** CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la IMCODAVILA S.A. Depósito Legal: M-30588-2013 ISSN 2069 – 8801

12006, Castellón de la Plana •Tel. 964.216.172; 964.206.764 • Fax 964.257.053, E-mail: secretariat@consulatcastellon.e.telefonica.net •(informatii consulare): info@consulatcastellon.e. telefonica.net • Program de lucru cu publicul: luni-joi 9:00-14:00 (primire acte) 15:30-16:30 (eliberare documente), vineri 9:00-12:00 (primire acte) 12:00-13:00 (eliberare documente) Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008.

•E-mail: secretariat@crozaragoza.e.telefonica. net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Jurisdicţie: Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Jurisdicţie: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz).

Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034-950624769.

Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@ viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:3017:00 eliberarea documentelor. Vinerea - activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408.

Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: consuladomurcia@xplorasolutions.com.

Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512.

Certificate de naştere Documente necesare pentru ÎNSCRIEREA CERTIFICATULUI DE NAŞTERE SPANIOL şi obţinerea unui CERTIFICAT DE NAŞTERE ROMÂNESC: 1. Certificatul de naştere spaniol eliberat de Registrul Civil (certificado plurilingüe).

Acest tip de certificat nu trebuie să poarte Apostila de la Haga şi nici nu trebuie tradus în limba română 2. Certificatele de naştere ale părinţilor în original 3. Certificatul de căsătorie românesc în original (pentru persoanele căsătorite) 4. Sentinţa de divorţ, definitivă şi irevocabilă (dacă este cazul) 5. Cărţile de identitate/ Paşapoartele părinţilor, valabile NOTĂ: • Documentele sus menţionate vor fi prezentate atât în original cât şi în fotocopie.

• Documentele pot fi depuse de un singur părinte; în cazul

în care unul dintre părinţi nu este cetăţean român, solicitarea va fi prezentată de părintele cetăţean român.

• În cazul în care în loc de certificado plurilingüe prezentaţi certificación literal de nacimiento, acesta va trebui apostilat la Tribunalul Superior de Justiţie şi tradus în limba română, la Consulat.

• În cazul în care unul dintre părinţi nu este cetăţean român, va trebui să prezinte certificatul de naştere legalizat cu apostila de la Haga dacă ţara din care provine este semnatară a Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961, sau supralegalizat pe cale diplomatică, în cazul ţărilor nesemnatare a Convenţiei de la Haga); certificatul de naştere al părintelui cetăţean străin va trebui tradus în limba română la Consulat, dacă este în limba spaniolă sau la traductor jurado şi legalizat.

• În cazul în care părinţii sunt

Să simt Crăciunul Bate vântule mai tare Şi adu peste hotare, Doi, trei fulgişori de nea De-acolo din ţara mea. Şi un cubuşor de gheaţă Cu el să mă spăl pe faţă, S-aline durerea grea A dorului de ţara mea.

Adu vântule în zori Voce de colindători, Din cuptoare-adu parfumul Să simt că este Crăciunul.

Adu-mi şi un covrigel O nucă şi-un măr cu el, De mult n-am mai colindat De când eram copil în sat.

căsătoriţi în Spania şi nu au certificat românesc de căsătorie, ei vor trebui, în prealabil sau concomitent, să transcrie acest certificat în registrele de acte de stare civilă româneşti la oficiul consular.

• În situaţia în care hotărârea de divorţ a fost pronunţată în străinătate, va trebui să prezentaţi şi hotărârea judecătorească de recunoaştere a acesteia în România.

• Lipsa unuia dintre documentele de mai sus duce la respingerea dosarului.

Important!: În cazul înscrierii certificatului de naştere eliberat de către autorităţile spaniole pentru copiii născuţi înainte de data 01.01.2004, pentru care oficiul consular nu dispune de coduri numerice personale, părintele va solicita acordarea unui CNP, serviciul de procurare a acestuia fiind efectuat după încasarea taxei consulare aferente.

Adu vânt şi-un clopoţel Ca să pot suna cu el, Să se ducă-n lume veste Cum în România este.

Cum este de sărbatori Cum se vine cu urări, Tinerii pe la bătrâni Datini rămase din străbuni.

Adu vânt cum ai putea Ce-i frumos din ţara mea, Ţi-oi da înapoi să duci Îmbrăţişari, săruturi dulci.

De-aici din străinătate Pentru Românul meu frate, Chiar dacă-s de mult plecată Nu-i voi uita niciodată.

(Alina Diaconescu - Madrid/Spania)

Cuvânt înainte

De ce românii suportă atâtea nelegiuiri...

Kasandra Kalmann-Năsăudean

- Redactor şef Occidentul Românesc Încă de la început îmi cer scuze şi fac o reverenţă în faţa românilor de excepţie. Da, sunt şi altfel de români. Aceştia nu sunt elementele componente ale mentalităţii colective dar fiind atât de puţini, reprezintă partea neglijabilă a poporului din care fac parte.

Câţi ar putea fi excepţii? Dacă mă hazardez într-o cifră aş spune câteva milioane... Prea puţini comparativ cu ceilalţi, nu-i aşa?

Ne-am obişnuit să definim un popor funcţie de mentalitatea colectivă a acestuia care îşi recuperează trecutul şi îşi valorifică prezentul în perspectiva unui viitor salvator. Pe această bază, “proiecţiile asupra viitorului naţional, indiferent de nuanţele ideologice, au tins să justifice deciziile politice, să disciplineze acţiunea naţională, deci să orienteze comportamentele colective”...

Dacă ne întoarcem la începuturile istorice, vom observa că pe pământul actual

românesc s-au perindat goţii, hunii, slavii, romanii, turcii şi alte naţii care, de fiecare dată şi-au lăsat adn-urile pe plaiurile noastre, contribuind astfel la formarea unui popor român cu o mentalitate colectivă de-a dreptul uimitoare şi profund incorectă. Dacii, ca popor de sine stătător, supus atâtor lupte de ocupaţie, au încercat cu vitejie să-şi apere pământul. Au luptat şi au murit ca nişte bravi eroi pentru ţara lor. În urma războaielor purtate de-a lungul a sute de ani, s-au propăşit pe plaiuri mioritice suficiente elemente migratoare ce au contribuit la formarea mentalului colectiv. Astfel că dacii, pentru a trăi într-o oarecare armonie cu naţiile cotropitoare, au început să preia treptat din comportamentul barbarilor pentru că, numai aşa puteau supravieţui. Din acest motiv, normele sociale ale acelor vremi i-au învăţat că hoţia le asigură existenţa, că laşitatea îi scapă deseori din necazuri, că umilinţa şi supuşenia ajută în diverse situaţii, că pentru o coajă de pâine acceptă sclavia însă, primordial este să rămână în viaţă! NU în ce mod ci VIU! Tot din istorie cunoaştem că poporul nostru a fost mereu stăpânit de o sete nemărginită în a-şi trăda, vinde şi omorî conducătorii. S-a întâmplat cu Decebal, cu Mihai Viteazul, cu Vlad Ţepeş, cu Brâncovenii şi, mai nou cu

Ceauşeştii. Mentalitatea colectivă clădită pe asemenea gene, reprezintă răspunsul la întrebarea: “De ce românul suportă atâtea nelegiuri?”

Identitatea românului particular se integrează în mentalitatea colectivă care vine cu un bagaj de ideologii istorice – un fel de simbioză între mentalităţile popoarelor migratoare şi daci, adică un feed-back al trecutului nostru dureros, considerate a fi normale iar idealurile actuale nu rămân altceva decât nişte concepte teoretice, imposibil de atins sau aplicat atâta vreme cât majoritarul decide acţiunile viitoare, deciziile politice, viitorul nostru ca stat democrat.

Tot la români întâlnim proverbe care definesc mentalitatea colectivă astfel cum am caracterizat-o mai sus: “Să moară capra vecinului!” sau “Capul plecat, sabia nu-l taie!” Numai din aceste două expresii este suficient să înţelegem modul în care poporul nostru s-a autodefinit de-a lungul timpului. NU avem mentalitate de învingător, nu ştim ce înseamnă verticalitatea, nu ne cunoaştem drepturile, nu ne revoltăm când suntem înrobiţi şi umiliţi. Ne mulţumim că… suntem vii, la fel cum se mulţumeau şi strămoşii noştri!

Am rămas un popor de primitivi, a cărui singură satisfacţie e viaţa, indiferent în ce mod trăită, refractari duri

la reforme pozitive, bolnavi de ură, învrăjbire şi disoluţie, capabili de a vorbi mult şi de a face foarte puţin, lipsit de aspiraţii, îndobitociţi, manipulaţi, clemenţi la toate relele politicului, avizi de bârfă şi răzbunare însă, pentru popor ca întreg, suntem incapabili de a face ceva benefic chiar dacă am avut şansa de a ne naşte întro ţară minunată şi bogată, chiar dacă, am avut sclipirea finalului de an 1989 când neam înlăturat dictatura.

Eroziunea morală a ajuns la asemenea cote încât nu mai facem distincţie între ceea ce e moral şi imoral, între ceea ce e drept şi nedrept, între ce e cinste şi necinste pentru că, de fiecare dată găsim o scuză raportându-ne la condiţiile impuse pentru a fi viu sau mort!

DECEMBRIE 2013 Şi atunci, senini şi oarecum compasionali, admitem toate atrocităţile din jur săvârşite de unul, de altul, de clasa politică, de justiţie… pentru că numai aşa, făcând compromisuri, încă mai avem dreptul de a respira!

E adevărat că printre noi există şi excepţii, dar acestea sunt atât de puţine încât nu vor fi capabile niciodată să schimbe cursul evenimentelor. În primul rând pentru că nu se implică, în al doilea rând pentru că sunt eliminaţi din vârfuri, în al treilea rând pentru că sunt conştienţi că se află în minoritate şi imposibilitate de a schimba o mentalitate colectivă într-o zi, într-o lună sau într-un an… Ori, pe noi, ca mentalitate colectivă, ne defineşte cu totul altceva decât ceea ce altora – minoritarilor – li se pare a fi normalul!

Mentalitatea colectivă e îmbibată de tradiţionalism istoric şi se caracterizează printr-un tip de auto-suficienţă împinsă adeseori până la aroganţă, ignoranţă şi dis-

03

criminare faţă de concepţiile novatoare. Dacă în lumea occidentală e tolerată orice „credinţă”, în lumea ortodoxă românească, spre exemplu, cea tolerată e „necredinţa”.

Simţul, gustul şi mentalitatea majorităţii fac legea în materie de „normalitate”. În sistemele de tip dictatorial, fie ele sociale sau religioase, cea mai gravă consecinţă morală constă în faptul că se confundă „normalitatea” cu adevărul.

Legea drepturilor omului este, în plan axiologic, un ideal al lumii contemporane. Aşa se explică de ce societăţile tradiţionale fac parte din lumea a doua şi a treia: sunt împotmolite întrun trecut fosilizat, secătuit, într-o ideologie care nu mai corespunde nivelului actual de evoluţie a conştiinţei omeneşti. Odată cu lumea pe care o construim evoluează şi reperele care ne formează conştiinţa. Suntem produse sociale într-o mai mare măsură decât suntem dispuşi să o recunoaştem.

04

De interes

DECEMBRIE 2013

Vizita ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, Cristian David, în Israel În cadrul vizitei oficiale efectuate în Israel, ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Cristian David, a avut o serie de întrevederi cu membri ai Guvernului israelian, reprezentanţi ai Knesset-ului şi cu oficiali europeni prezenţi în Israel la Forumul European „The Knesset Caucus for furthering relations between Israel and Europe”. În cadrul întrevederilor a fost exprimat interesul reciproc pentru valorificarea relaţiei bilaterale speciale şi consolidarea acesteia sub aspect politic, social, economic şi investiţional. De asemenea, au fost analizate modalităţile de dezvoltare a cooperării pe anumite dosare sectoriale.

Cristian David a vizitat U niversitatea Ebraică din Ierusalim unde a discutat cu reprezentanţii Centrului de studii pentru cultura şi istoria evreilor originari din România despre posibilitatea iniţierii unor viitoare colaborări şi parteneriate între instituţii de învăţământ şi cercetare din România şi Universitatea Ebraică din Ierusalim. „Vom susţine activitatea acestui centru de cercetare pentru reflectarea corectă a istoriei şi privim cu încredere spre viitor la tânăra generaţie din Israel şi România care trebuie să îşi cunoască trecutul pentru a înţelege prezentul şi astfel să îşi poată construi viitorul”, a declarat ministrul

delegat Cristian David.

Ministrul delegat a vizitat Muzeul Memorial al Holocaustului, Yad Vashem din Ierusalim, ocazie cu care a fost evidenţiată necesitatea păstrării memoriei victimelor Holocaustului. Demnitarul român a vizitat şi localitatea Rosh Pina, unde s-a întâlnit cu autorităţi locale, reprezentanţi ai comunităţii evreilor originari din România, iniţiatori ai proiectului de restaurare a primei aşezări înfiinţată în Israel de evrei moineşteni, la 1882.

Richard Armon, iniţiatorul proiectului, a subliniat necesitatea readucerii în atenţia românilor, dar mai ales a evreilor, a contribuţiei pe care au avut-o cei veniţi din România la construcţia statului Israel. „Avem obligaţia de a arăta istoria reală. Evreii originari din România au fost pionieri aici, au pus piatra de temelie mai multor aşezări din Israel şi au devenit renumiţi în toate domeniile: cultură, artă, economie, politică”, a declarat

Richard Armon.

Oficialul român s-a întâlnit la Haifa cu reprezentanţii Centrului Cultural din regiune şi cu cei al filialei locale a HOR. Cei prezenţi şi-au manifestat dorinţa de a fi mai vizibili în activităţile destinate păstrării identităţii culturale şi lingvistice şi de a susţine promovarea României în Israel. În context, ministrul delegat a ţinut să precizeze că tot ce au creat în Israel evreii originari din România în domeniul cultural este parte a patrimoniului cultural românesc şi nu trebuie să se piardă „Dumneavoastră sunteţi cei care tineţi vie flacăra identităţii româneşti aici.

Sunteţi una dintre cele mai importante comori din afara graniţelor României”.

Centrul Cultural de la Haifa a primit şi o donaţie de carte românească din partea Departamentului Politici pentru Românii de Pretutindeni.

Vizita a cuprins şi întâlniri cu reprezentanţi ai asociaţiilor româneşti din Israel unde au

fost discutate modalităţi de colaborare pe diferite proiecte de interes pentru comunitate. Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni s-a întâlnit şi cu reprezentanţi ai mediului de afaceri din Israel, stabilindu-se o serie de direcţii care să înlesnească accesul investitorilor evrei originari din România la informaţii privind proiecte de afaceri şi domenii de interes.

Un alt punct pe agenda vizitei în Israel a ministrului delegat pentru românii de pretutindeni l-a constituit întâlnirea cu directorul general al trustului de presă naţional IBA (Israel Broadcasting Authority),Yoni ben Menachem. Au fost discutate o serie de proiecte în domeniul audiovizual care să contribuie la o mai mare apropiere între cele două ţări şi o mai bună cunoaştere a României. În acest sens, s-a analizat posibilitatea reluării în Israel a unor proiecte de emisiuni de radio în limba română, dar şi de iniţiere a unui

proiect de emisiune de televiziune în limba română.

Oficialul român a vizitat şi aşezământul Bisericii Ortodoxe Române de la Ierusalim unde a discutat cu Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Ieronim Creţu, Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan despre problemele comunităţii româneşti din regiune.

înainte să meargă la ghişeele din secţiile consulare. „Prin implementarea acestui proiect, serviciile consulare vor fi prestate într-un mod mai rapid şi mai eficient, dând astfel posibilitatea personalului consular să aloce mai mult timp şi altor îndatoriri, un exemplu fiind supravegherea respectării drepturilor cetăţenilor români care îndeplinesc pedepse privative de libertate”, a mai subliniat Sorin Moise.

Secretarul general al MAE a declarat faptul că proiectul lansat astăzi face parte din strategia MAE de îmbunătăţire a serviciilor consulare prestate de Ministerul Afacerilor Externe şi alinierea acestora la standarde europene şi Schengen. Proiectul lansat astăzi şi proiectul “E-VIZA – portal electronic pentru facilitarea procesului de obţinere a vizelor”, care se derulează în aceeaşi perioadă, vor alcătui un sistem de servicii consu-

lare la standardele cele mai înalte atât pentru cetăţenii români, dar şi pentru cetăţenii străini care doresc să obţină vize de România.

Directorul general al Departamentului Consular, Bogdan Stănescu, a subliniat faptul că sistemul informatic implementat va fi flexibil şi va permite ajustarea parametrilor acestuia în funcţie de realităţile constatate. Totodată, la momentul operaţionalizării proiectului „Centru de contact şi suport al cetăţenilor români din străinătate” cât şi al proiectului “E-Viza”, reţeaua consulară a României, prin intermediul sistemului informatic integrat consular, se va plasa printre cele mai moderne servicii consulare europene.

Sistemul informatic implementat va consta în servicii tip Portal, servicii tip Call Center, servicii de gestiune a cazurilor pe sistem CRM şi servicii de analiză şi raportare

statistică.

Proiectul se desfăşoară pe o perioadă de 10 luni şi urmează să fie finalizat în cursul lunii iunie 2014. Va fi implementat de un consorţiu de firme format din Quality Business Solutions (lider de asociere), S&T ROMANIA S.R.L. (asociat), Novensys Dynamics (asociat), SIVECO ROMANIA S.A. (asociat), cu susţinerea ICCO Electronics.

Valoarea totală eligibilă a proiectului (fără TVA) este de 17.612.385 lei, din care 14.970.527,25 lei – valoare eligibilă nerambursabilă din Fondul Social European şi 2.641.857,75 lei – cofinanţarea eligibilă a beneficiarului.

La eveniment au participat reprezentanţi ai instituţiilor publice din administraţia publică centrală, ai Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative şi ai grupului ţintă al proiectului.

MAE a lansat proiectul “Centru de contact şi suport al cetăţenilor români din străinătate” Ministerul Afacerilor Externe a lansat joi, 21 noiembrie 2013, proiectul “Centru de contact şi suport al cetăţenilor români din străinătate” - cod SMIS 32663, proiect cofinanţat din Fondul Social E uropean prin Pr ogramul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative 2007 - 2013 - Axa Prioritară 2: Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării serviciilor publice, cu accentul pus pe procesul de descentralizare.

Proiectul constă în înfiinţarea unui centru unic de contact şi suport pentru cetăţenii români din străinătate în cadrul căruia va fi implementat un sistem informatic integrat de tip Call Center, care va permite preluarea într-un mod unitar a cere-

rilor de servicii consulare, pe diverse canale de comunicare.

Centrul va permite creşterea vitezei de răspuns la solicitările primite din partea cetăţenilor, precum şi prioritizarea problemelor semnalate.

Proiectul va integra următoarele servicii într-un unic punct de contact: • preluarea într-un mod unitar a cererilor cetăţenilor referitoare la cazuistica specifică pe diverse canale de comunicare: telefon, web, mail, instant messaging. Acolo unde este posibil, cetăţenii vor putea încărca în sistem copii scanate ale documentelor necesare soluţionării cererilor acestora; • clasificarea şi tratarea cazurilor preluate pe diversele canale de comunicare;

• oferirea de informaţii specifice în cadrul site-ului centrului de contact; • transmiterea de mesaje automate de răspuns la cazurile semnalate (pe email, telefon) către cetăţeni, acolo unde este posibil.

Proiectul se adresează celor peste 3 milioane de cetăţeni români (grup ţintă) care şiau stabilit domiciliul ori se află temporar în străinătate, precum şi unui număr de cel puţin 500 de lucrători consulari din cadrul MAE, consuli şi funcţionari consulari, care vor utiliza platforma implementată.

Secretarul general al Ministerului Afacerilor Externe, Sorin Moise, a afirmat că „necesitatea realizării acestui proiect se datorează numărului în creştere al cetăţenilor români care s-au stabilit sau se deplasează în străinătate în scop turistic, lucrativ sau la studii, insuficienţei resurselor umane de care dispune MAE în materie consulară, precum şi problemelor care survin din cauza faptului că o parte dintre cetăţenii români care se află în străinătate nu cunosc sistemul juridic din ţara de reşedinţă/destinaţie”.

Centrul de contact şi suport al cetăţenilor români din străinătate va funcţiona nonstop şi va permite acestora să adreseze MAE întrebări referitoare la probleme consulare.

Totodată, prin acest proiect cetăţenii români vor primi informaţiile de care au nevoie

06

Comunitate

DECEMBRIE 2013

SPECTACOL DE MUZICĂ ROMÂNEASCĂ, COLINDE ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN Cantautor folk, cu puternice influenţe etno, Florin Săsărman e crescut şi educat în lumea fabuloasă a satului someşan. Îmbină armonios în cântecele sale muzicalitatea specifică doinelor şi colindelor din Ardeal cu profunzimea adusă de lecturile din poeţii interbelici, fiind considerat un cântăreţ al versului de dragoste sau al celui religios.

Născut pe 24 Decembrie 1961 în localitatea Beclean, judeţul Bistriţa Năsăud, Florin Săsărman şi-a făcut debutul pe scenă ca interpret de muzică folk în anul 1978, la Beclean.

A fost membru al Cenaclului FLACĂRA în anii 1984 şi 1985. Debutul s-a produs cu un cântec propriu, Pian, dublat apoi de un altul, pe versurile lui Adrian Păunescu, Cîntec de război (Substantivele). Tot din timpul Cenaclului datează şi Floare la rever, cîntec ce va apărea mult mai târziu pe un album.

La sfârşitul anului 1984 primeşte Marele Premiu al Cenaclului Flacăra pentru debut.

Participă cu recitaluri muzicale la numeroase întâlniri literare în ţară (Festivalul Internaţional de Poezie Sighetul Marmaţiei, începând din 1994, anual, cu recital de muzică folk, Festivalul „Aurel Dumitraşcu”, Piatra Neamţ etc.), dar şi în străinătate (Olomouc, Cehia 2003, Festival Internaţional de Poezie, Praga, mai 2004, la invitaţia Asociaţiei Cehia-România, Nurnberg, Germania la invitaţia Asociaţiei Ars Longa sau la Romanian Fest; Cracovia, Polonia, în 2010 etc). Susţine concerte de colinde şi pricesne în biserici din ţară, dar şi din străinătate (Yugoslavia, Ukraina, Italia, Spania - decembrie 2012). În martie 2005, Casa de discuri Electrecord a produs albumul Buchetul. Acesta conţine 13

• Cantautor FLORIN SĂSĂRMAN • Turneu cultural-misionar realizat cu binecuvântarea PS TIMOTEI al Spaniei şi Portugaliei cântece folk şi un cântec bise- Culturale „ROMÂNIA DIN ricesc, „O, Măicuţa Sfântă!”, INIMA MEA”, organizatoare imprimat în anul 2000 în a Festivalului Naţional penbiserica Mănăstirii Putna, tru Tineret „Bistriţa Folk” şi împreună cu un cor al călu- a „Întâlnirilor literare Radu gărilor de acolo, pe versurile Săplăcan” de la Beclean. lui Alexandru Macedonski, Este preşedintele executiv al Serghei Esenin, Lucian Blaga, Asociaţiei Bistriţa Medievală Octavian Goga, Nichita şi iniţiatorul Serbărilor Stănescu, Adrian Păunescu şi Bistriţei Medievale, festival alţii. Imprimările au fost fă- care în 2012 şi-a desfăşurat a cute la Mega Digital Studio, şasea ediţie. din Cluj Napoca. Principalul Începând cu 1994 realizează la său colaborator muzical este Radio Cluj - unde este redacAlexandru Filip, claviaturi şi tor - emisiunea de muzică folk orchestratorul cântecelor im- “Diligenţa de Bizanţ”. primate.

Discografie: În noiembrie 2010 îşi lansea- 1994 - Vitralii, casetă audio, ză la Bistriţa folk albumul Aletheia, Bistriţa.

Muchia de cuţit. La începutul 1995 - Oareunde… pe pământ, anului 2011 piesa Iisus în ce- colinde; casetă audio, East lulă (versuri Radu Gyr) este & Art, Bucureşti. nominalizată pentru Premiile 1997 - Locul inimii noastre muzicale Radio România între (versuri Vasile Voiculescu); cele mai bune cântece ale anu- C.D. şi casetă audio, Star lui 2010. Albumul Muchia de Music Production, Bucureşti. cuţit este nominalizat între pri- 2003 - Seara Crăciunului mele trei albume folk apărute nost’, colinde; Electrecord, în 2010, iar Florin Săsărman Bucureşti între cei mai buni artişti folk ai 2005 - Buchetul, Electrecord anului 2010.

Bucureşti Apare pe Ediţia de Colecţie a 2007 - În Cetatea Împărătească, Jurnalului Naţional realizată colinde, Libris Braşov. cu Festivalul Folk You 2008.

2010 - Muchia de cuţit, Libris Este directorul Asociaţiei Braşov.

SÂMBĂTĂ, 30 NOIEMBRIE 2013: ORA 12:00 - PAROHIA ORTODOXĂ „SF. IERARH SPIRIDON” CALAHORRA, C/ Numancia 36, Bajo ORA 17:00 - PAROHIA ORTODOXĂ “Minunea Sf. Arhanghel Mihail” PAMPLONA, Ayuntamiento de Bararañain, Plaza Consistorial s.n., Navarra DUMINICĂ, 01 DECEMBRIE 2013: ORA 12:00 - PAROHIA “SF. TREIME” LOGROÑO, Avenida del Prior 6 ORA 19:00 - PAROHIA „SF.APOSTOLI” SANTANDER, Iglesia Catolica San Piox, C. Juan del Castillo 22 LUNI, 02 DECEMBRIE 2013: ORA 19:30 PAROHIA „SF. PROOROC DANIEL” VILLAROBLEDO Capilla Nuestra Senora de Las Angustias, Paseo del Cemeterio s.n.

MARŢI, 03 DECEMBRIE 2013: ORA 19:30 - PAROHIA „ SF.M. MC. MINA” TOMELLOSO, Auditorium Municipal, C. Pintor Lopez Torres JOI, 05 DECEMBRIE 2013: ORA 19:30 PAROHIA „SF. IERARH CALINIC de la CERNICA” TARRAGONA Capilla Parroquia Imaculada, Avda. Paisos Catalans, 105, REUS VINERI, 06 DECEMBRIE 2013: ORA 11:00 PAROHIA „SF.GHELASIE de la RÎMEŢ” GUISSONA, Biserica Santa Maria, Placa Mayor ORA 13:00 - PAROHIA „ CUVIOASA TEODORA DE LA SIHLA”- MANRESA, C. de Talamanca 5/7 ORA 18:00 - PAROHIA „SF. SERAFIM de SAROV” VILANOVA Y LA GELTRU Biserica San Sebastian, C. San Sebastia INTRAREA LIBERĂ !

Iubire fără frontiere Mihaela Ioniţă, Silvia Maria Mirca şi Daniela Sîrbu, fondatoarele Asociaţiei „AJUTĂ ŞI TU”, împreună cu o nouă colaboratoare a asociaţiei, Iulia Giurumescu, au organizat o seară românească având ca scop un eveniment caritabil, primul de acest acest gen organizat în Spania. ”Seara Benefică Românească” vine în ajutorul copiilor bolnavi de cancer din Spitalul Marie Curie şi a copiilor de la casa de tip familial “Riţa Gărgăriţă” din Alba Iulia.

Această acţiune a fost sprijinită de Restaurantul Apart a 2 prin grija lui Constantin Iordache şi a Anei Pop şi de compania de transport “NELU BÂRSAN”, fără de care ar fi fost imposibil finalizarea tuturor campaniilor umanitare pentru aceşti copii.

Printre cei peste o sută de români au mai participat reprezentanta grupului de voluntari din Bucureşti şi fondatoarea grupului ”Alături de copiii bolnavi de cancer” - Andreea Angelescu, Ciprian Tănăsescu - preşedinte PSD Diaspora, Marius Sârbu - preşedinte PSD Spania, Tom Morgan reprezentant al Biroului de Informaţii al Parlamentului E uropean, poetul Marius Garniţă, familia preotului paroh Marian Trăilă din Azuqueca de

Henares şi mulţi alţi români de bine care au dorit să participe la acest eveniment umanitar.

Seara a început cu o mică prezentare a asociaţiei prin proiecţii şi statistici despre situaţia copiilor mai puţin norocoşi din România.

Pe durata cinei s-a organizat o tombolă în favoarea copiilor, s-au vândut tablouri, icoane pe sticlă pictate şi felicitări de Crăciun confecţionate de către copii. Cu banii donaţi de către cei prezenţi la eveniment se vor

achiziţiona medicamente pentru copiii de la Spitalul Marie Curie şi pentru cei de la Casa de copii Riţa Gărgăriţa din Alba Iulia.

Evenimentul caritabil s-a finalizat cu prezentarea unui tort enorm realizat cu această ocazie de către cofetăria “Tres Chocolates”.

Chiar dacă sunt departe de ţară, de familiile lor, românii din Spania au demonstrat din nou că iubirea pentru cei în suferinţă nu are frontiere.

Turneu de Colinde şi Muzică Românească Grupul Vocal Instrumental “DOR DE TURDA” Solist Pr. Sebastian Zăhan SPANIA, 29 noiembrie - 9 decembrie 2013

Turneu cultural-misionar realizat cu binecuvîntarea PS TIMOTEI al Episcopiei Spaniei şi Portugaliei VINERI, 29 NOIEMBRIE 2013 PAROHIA „SF. IOAN ROMÂNUL” CALATAYUD, Orele 19:30, Plaza San Benito SÂMBĂTĂ, 30 NOIEMBRIE 2013 PAROHIA „SF. PĂRINŢI IOACHIM şi ANA” SAN SEBASTIAN DE LOS REYES, Orele 12:00, C. Diego de Leon, 14 PAROHIA „ÎNTÎMPINAREA DOMNULUI” MEJORADA DEL CAMPO, Orele 17:00, C. Castilla 4, Poligono Industrial, Nave 17 PA RO H IA „S F. M C . ANASTASI A ROMANA” PARLA, Orele 18:00, (Teatro Dolce Chacon, C. Rosa Manzano 3) DUMINICĂ, 01 DECEMBRIE 2013 PAROHIA „POGORÂREA SF. DUH” TALAVERA DE LA REINA, Orele 10:00, C. Marques de Mirasol, 17 PAROHIA „SF.ATANASIE ATHONITUL” LEGANES, Orele 17:00, C. Valeriano 6 PAROHIA „SF. MĂRTURISITORI” VALDEMORO, Orele 18:00, (Teatro Juan Prado, C. Estrella de Elola 27) LUNI, 02 DECEMBRIE 2013 PAROHIA „SF. CUV. MARIA EGIPTEANCA” LAS PALMAS DE GRAN CANARIA, VECINDARIO, Orele 17:00, C. Timanfaya 3B MARŢI, 03 DECEMBRIE 2013 PAROHIA „SF. CUV. MARIA EGIPTEANCA” LAS PALMAS de GRAN CANARIA , Orele 17:30, Aldea de San Nicholas, C.Real, 54

JOI, 05 DECEMBRIE 2013 Orele 10:30 – Colind în Penitenciarul Valdemoro (Madrid III) VINERI, 06 DECEMBRIE 2013 Sărbătoarea Sf. IERARH NICOLAE Orele 10:00 PAROHIA „BOTEZUL DOMNULUI” ROQUETAS del MAR, C. Dalias 24 Orele 12:30 PAROHIA „SF. AP. şi EV. IOAN” ALMERIA, C. Antonio Cano 32, Bajo Orele 18:00 PAROHIA „SF. MARTIRI NĂSĂUDENI” ALICANTE, C. Doctor Sanchez San Iulian, 8 Bajo, Edificio Montreal (Blocul Piramida) Orele 19:30 PAROHIA „ACOPERĂMÂNTUL M. D-LUI” ELCHE, C. Absudia 13 SÂMBĂTĂ, 07 DECEMBRIE 2013 Orele 18:00 - PAROHIA „SF. IOAN GURĂ de AUR” VILA REAL , C. Cronica 32 Orele 20:00 - PAROHIA „SF. EFREM cel NOU” TORRENT, C. Virgin de la Soledad 10 DUMINICĂ, 08 DECEMBRIE 2013 Orele 12:30 - PAROHIA „NAŞTEREA SF. IOAN BOTEZĂTORUL” – LLERIDA, Santuari de Sant Antoni de Padua, C. Vila Antonia 12 Orele 19:00 - PAROHIA „ADORMIREA MAICII DOMNULUI” ZARAGOZA, C. Florentino Ballesteros 23

08

Spania

DECEMBRIE 2013

Mii de persoane au manifestat la Madrid împotriva politicilor de austeritate

Mii de manifestanţi au ieşit pe străzile Madridului la apelul sindicatelor şi organizaţiilor cetăţeneşti pentru a denunţa politica de austeritate Sub sloganele „Da, putem”, „Foloseşte-ţi forţa”, Summitul social, care regrupează sindicatele şi o sută de asociaţii, a convocat acest marş alături de Valul cetăţenesc, format din colective profesionale precum educaţia şi sănătatea pentru apărarea serviciului public, care manifestează de obicei împreună.

La doi ani după venirea la putere a guvernului de dreapta condus de Mariano Rajoy, manifestanţii au defilat în spatele unei pancarte albe de mari dimensiuni pe care era scris: „Judecaţi băncile. Salvaţi serviciul public, pensiile, persoanele”.

Printre ţintele lor se numără sistemul bancar ale cărui pro-

bleme au contribuit la precipitarea crizei în 2008. Sosit la putere la sfârşitul lui 2011, guvernul Rajoy a supus Spania unei cure de austeritate fără precedent, cu preţul unor sacrificii dureroase. Doi ani mai târziu, ţara se îndreaptă către creştere economică, însă se află în pragul unei grave crize sociale, cu o rată a şomajului de aproape 26 la sută.

După numeroase proteste de amploare în 2011 şi 2012 în întreaga Spanie, riposta socială a pierdut din intensitate anul acesta. „Suntem aici pentru 30.000 de motive. Le cerem să nu mai zdrobească poporul aşa cum o fac acum”, explică, Epifanio Lopez, un muncitor în vârstă de 59 de ani. „Guvernul trebuie schimbat”, afirmă Laura Fernandez, în vârstă de 19 ani, o studentă la medicină îmbrăcată în uniforma sa

albă, simbol al revendicărilor celor din sănătate, cu un tricou verde pe deasupra, culoarea susţinătorilor şcolii publice. „Acesta este viitorul mişcării, deoarece dacă fiecare protestează singur, nu vom avea forţă. Nemulţumirile noastre sunt comune, împotriva politicilor care afectează toate sectoarele”, adaugă prietenul său Miguel Abad, în vârstă de 20 de ani.

Mişcarea indignaţilor a lansat de asemenea un apel la protest într-o altă locaţie: în Plaza de España, unde organizaţia ecologistă Greenpeace a amplasat, pe faţada unui imobil gol, o pancartă galbenă de 315 metri pătraţi pe care este scris „Nu, legii anti-protest”.

Sloganul denunţă proiecul de lege privind securitatea analizat de guvern, descris de stânga ca fiind un proiect de „represiune cetăţenească”.

Premierul spaniol nu exclude noi reduceri bugetare Premierul Spaniei, Mariano Rajoy a recunoscut că nu exclude noi reduceri bugetare şi ajustări ale cheltuielilor publice, dar acestea nu ar urma să fie la fel de severe precum cele efectuate în primii doi

ani de guvernare. Într-un interviu acordat postului public de radio din Spania, premierul spaniol a dezvăluit că măsurile fiscale se vor concentra în special pe sprijinul acordat întreprinzătorilor. În

schimb, TVA nu va scădea pe termen scurt şi mediu, adică cel puţin în următorii doi ani.

Totodată, Rajoy a afirmat că situaţia de pe piaţa muncii este dificilă, dar se va îmbunătăţi.

Claudiu Ciprian Tănăsescu: Recâştigarea drepturile sociale ale românilor din Spania Pentru prima dată în Diaspora s-a organizat o dezbatere politică la care au participat reprezentanţi din Spania, Marea Britanie şi România, subiectul principal de discuţie fiind implicarea şi participarea social-democraţilor români în viaţa şi activitatea politică din Spania.

Principalele teme dezbătute au fost dubla cetăţenie româno-spaniolă, importanţa alegerilor europarlamentare din 25 mai 2014 şi pregătirea şi participarea social-democraţilor români pe listele PSOE la alegerile din mai 2015 din Spania.

La dialogul interactiv propus de această conferinţă s-au prezentat delegaţi din toate organizaţiile PSD Spania: Madrid, Zaragoza, Valencia, Castellón de la Plana, Alcalá de Henares Alcorcón, Meco, Palma de Mallorca, Soria, Ulldecona, Coslada precum şi invitaţi din mediul asociativ românesc şi societatea civilă.

Cu intervenţii punctuale, delegaţii socialişti români au insistat pe necesitatea acordului bilateral româno-spaniol privind dobândirea dublei cetăţenii, precum şi pe efectele lipsei de participare politică a societăţii civile.

Maru Menéndez (PSOE) a centrat discursul pe colaborarea dintre socialiştii spanioli şi social-democraţii români din Spania, pe proiectele politice pe care le-au desfăşurat şi le vor înfăptui în viitorul apropiat, pe sprijinul PSOE pe care îl oferă organizaţiei PSD Spania pentru ca drepturile sociale ale românilor care trăiesc în această ţară să fie protejate şi chiar recâştigate după măsurile de austeritate luate de actualul guvern de dreapta.

Claudiu Ciprian Tănăsescu, preşedintele PSD Diaspora a centrat discursul pe combaterea discriminării în Europa, pe posibilităţile ţărilor membre UE de a construi un viitor sigur şi corect pentru toţi cetăţenii menţionând şi faptul că „adoptarea şi semnarea unui acord între Spania şi România privind dubla cetăţenie ar fi un pas important în conştientizarea şi acceptarea conceptului de cetăţean al UE.” Marius Vili Sârbu, preşedinte PSD Spania a ţinut

să mulţumească colegilor socialişti spanioli pentru disponibilitatea şi sprijinul pentru proiectele politice PSD Spania, menţionând că „PSOE este un partid îndrăzneţ şi cu viziuni de viitor pur socialiste; este îndrăzneţ că susţin lupta socialiştilor români, mai ales că acest lucru nu aduce voturi.”

Borja Cabezón (departamentul Politici Internaţionale PSOE), în mesajul său către cei prezenţi a ţinut o lecţie despre europenizarea şi schimbarea mentalităţilor la nivel european. A insistat că lupta împotriva xenofobiei şi discriminării priveşte pe toţi, indiferent de locul de unde provin şi că libera circulaţie trebuie să fie un fapt concret şi real pe tot teritoriul UE. Noelia Martínez Espinosa, secretar general PSOE în domeniul emigraţiei din PSM a menţionat rolul şi excelenta colaborare PSD Spania PSOE şi că toate proiectele politice româneşti au o bază şi fundamentare de bun simţ.

Este normal să existe dubla cetăţenie, este normal ca românii să candideze pe listele PSOE în toate localităţile unde există organizaţii şi era un lucru mult aşteptat participarea PSD în viaţa politică din Spania.

Dialogul dintre participanţii la Conferinţă s-a axat pe întrebări concrete în ceea ce priveşte necesitatea dublei cetăţenii, xenofobia şi discriminarea anumitor categorii cu risc social din cauza crizei declanşată acum 6 ani.

După terminarea lucrărilor, conducerea PSD Spania s-a reunit într-o şedinţa de Birou Politic în care s-au discutat în principal noile linii ale PSD Spania după Conferinţa Internaţională, precum şi noi amendamente pentru funcţionarea PSD Diaspora, în special propunerea ca pe listele PSD Spania să figu-

reze ca membri şi cetăţeni spanioli existând multe solicitări în acest sens. În acest moment nu se pot înscrie în PSD Spania decât cetăţenii români rezidenţi în Spania, alte naţionalităţi neputând opta pentru a deveni membru al PSD. Proiectul politic asumat de către noua conducere a PSD Spania cuprinde 7 direcţii de lucru: 1. Dobândirea dreptului la dubla cetăţenie pentru cetăţenii români rezidenţi în Spania; 2. Micşorarea taxelor consulare; 3. Consolidarea drepturilor sociale ale cetăţenilor români din Spania (sănătate, educaţie de ex.); 4. Eliminarea definitivă a moratoriului privind reintroducerea permiselor de muncă pentru cetăţenii români în Spania şi de asemenea liberalizarea completă a pieţii muncii în Spania de la 1 ianuarie 2014; 5. Consolidarea relaţiei cu PSOE Spania; 6. Înfiinţarea de noi organizaţii PSD în Spania, reactivarea celor fără activitate; 7. Intrarea pe listele de consilieri locali PSOE a românilor socialişti din PSD pentru alegerile din anul 2015.

Pe parcursul traiectoriei de implementare, negocieri şi acţiuni de promovare a acestor proiecte am decis sprijinirea unor activităţi adiacente cum ar fi: 1. PROIECTUL FEDROM DE REÎNTOARCERE VOLUNTARĂ 2. PROIECTUL PRIVIND VIOLENŢA DOMESTICĂ 3. PROIECTUL ÎMPOTRIVA EXPLOATĂRII SEXUALE ŞI A TRAFICULUI DE MINORI ŞI FEMEI 4. PROIECTUL TSD SPANIA PRIVIND COMBATEREA CONSUMULUI DE DROGURI

România

DECEMBRIE 2013

09

Premierul Ponta: Dacă bugetul va fi respins de preşedintele Băsescu, toţi cetăţenii să ştie care sunt efectele Premierul Victor Ponta a susţinut o conferinţă de presă la Palatul Victoria, în care a vorbit despre bugetul pe 2014 trimis către Parlament, problema Rompetrol, ordonanţa indemnizaţiilor membrilor AGA şi vizita anunţată a premierului chinez. “Am finalizat bugetul pentru 2014 şi a fost trimis către Parlament, negociat cu toate instituţiile internaţionale: FMI, Banca Mondială, Comisia E uropeană şi, evident, toţi miniştrii merg la Parlament pentru a susţine acest buget”, a spus Victor Ponta, în deschiderea conferinţei.

Ce se întâmplă dacă bugetul va fi blocat • „Fac următoarea precizare, pentru că am luat act de intenţia preşedintelui de a bloca adoptarea bugetului. Îmi doresc foarte mult ca acest anunţ să fie doar un anunţ politic. Bătălia politică are anumite limite pe care le înţeleg, însă atunci când se trece de această limită, cei care plătesc sunt cetăţenii României.

• În măsura în care bugetul adoptat de Parlament, în baza propunerii Guvernului, va fi respins şi întârziat de către preşedintele României, vreau ca toţi cetăţenii să ştie care sunt efectele: nu se va putea acorda indexarea pensiilor cu 3,76%. Nu se vor putea acorda bursele pentru medicii rezidenţi şi creşterea cu 10% pentru salariile cadrelor didactice. Nu va putea fi crescut salariul minim, de la

800 la 850 de lei. Şi nu se va putea acorda creşterea cu 5% a venitului minim garantat.

Nu vor fi plătite titlurile executorii pentru drepturile salariale obţinute în instanţă de personalul bugetar, în special de profesori. E vorba de hotărârile judecătoreşti pe care aceştia le-au câştigat pentru tăierile din 2010 şi care sunt prevăzute în bugetul pe 2014.

• Nu vom putea creşte gradul de cofinanţare a fondurile europene, grad absolut necesar pentru a putea folosi toate programele deblocate.

Contribuţia naţională pentru 2014 reprezintă 5.5 miliarde de lei şi asta va duce la dezangajarea unor sume importante.

• Nu va putea fi început niciun nou obiectiv de investiţii. Autostrada Comarnic - Braşov sau cea Suplacu de BarcăuBorş sunt cele mai cunoscute şi mai mari ca şi pondere în buget.

• Există un risc major de întrerupere a acordurilor cu instituţiile internaţionale. Evident că toate datele bugetului au fost convenite cu reprezentanţii Comisiei Europene, FMI şi Băncii Mondiale.

• Nu putem accesa, în lipsa bugetului, acel top-up de 10% la fondurile europene, scăderea cofinanţării româneşti de la 15 la 5%, şi asta înseamnă o pierdere de 1,7 de miliarde de lei.

• Întrucât deficitul pe 2014 de 2,2 este mai mic decât cel pe 2013, de 2,5, funcţionarea

instituţiilor statului se va face pe acea regulă de 1 la 12 din 2013, implicit un deficit mai mare, implicit neînscrierea României în ţintele şi obligaţiile pe care şi le-a asumat prin tratatul fiscal şi prin acordurile cu FMI. • Sunt doar cele mai clare dintre efecte, explicaţia preşedintelui ori este politicianistă, ori extrem de lipsită de competenţă, pentru că domnia-sa se referea la o taxă pe carburanţi care nu este introdusă prin bugetul de stat.

Ea a fost introdusă printr-o ordonanţă separată care este în vigoare şi care va produce efecte. Cred că preşedintele, care a promulgat până acum 8 sau 9 bugete ştia acest lucru şi îmi permit să-i atrag atenţia asupra acestei situaţii.

• Ar fi un mesaj extrem de rău într-un moment foarte bun pentru România. Agenţia Standard & Poor’s astăzi a confirmat ratingul României cu perspectivă pozitivă şi cu pasul următor de grad de investiţii favorabil.”

Precizări legate de Rompetrol • „Rompetrol este una din marile companii care activează în România. În 2012 a plătit 4,6 miliarde de lei la bugetul de stat, peste 1 miliard de euro - taxe şi impozite. În primul trimestru al acestui an a plătit 230 de milioane de dolari taxe şi impozite, are peste 1.000 de angajaţi. Este unul din marii contribuabili la bugetul de stat. A avut un litigiu cu statul român care în

Chinezii vin la Bucureşti să ceară animale de 1 miliard de euro pe an Investitorii chinezi, care marţea viitoare vor lua cu asalt Palatul Parlamentului alături de premierul Li Keqiang în cadrul unui eveniment-premieră în ultimele două decenii, şi-au anunţat intenţia să cumpere anual de pe piaţa locală 3 milioane de porcine, 3 milioane de ovine şi 500.000 de capete de bovine.

Valoarea de piaţă a unui asemenea număr de animale se ridică la 1 miliard de euro, potrivit calculelor ZF. Spre comparaţie, exporturile agroalimentare româneşti cumulează 4,5 miliarde de euro anual. „Interesul Chinei este acela de a stabili aici o bază de export (spre economia asiatică - n.red.). Dacă ne organizăm, putem avea capacitatea de a exporta şi dacă avem

piaţa chineză, putem dezvolta producţia şi vom scăpa de ofertele din prezent la preţuri reduse pentru ovine sau pentru bovine“, a declarat Achim Irimescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii.

Potenţialele comenzi ale chinezilor vor pune presiune pe crescătorii de animale locali: 3 milioane de porcine înseamnă două treimi din efectivul total, 3 milioane de ovine acoperă 20% din total, iar 0,5 milioane de bovine reprezintă o pătrime din şeptel.

Securitatea alimentară este unul dintre punctele importante pe agenda diplomaţiei economice a Beijingului având în vedere relaxarea politicilor demografice, creşterea veniturilor populaţiei

şi suprapopularea din marile centre industriale.

Compania chineză Shanghui Group a achiziţionat în acest an producătorul de carne de porc american Smithfield.

Acesta are în România un sfert din piaţa cărnii de porc prin intermediul operaţiunilor derulate în fostul combinat Comtim Timişoara.

faţa justiţiei a fost câştigat de grupul Rompetrol.

• Guvernul a soluţionat acest litigiu prin vânzarea unei părţi de acţiuni şi obligaţia garantată de către grupul Rompetrol, prin acest acord, de a plăti 200 de milioane de dolari pentru o parte din acţiuni şi înfiinţarea unui fond de investiţii în România de 1 miliard de dolari. Sunt garanţii trecute în acord. Legea a fost aprobată de 2 ori de către Parlament, CCR a spus în vară că este constituţională, după care ieri a spus că nu mai este constituţională.

• Nu-mi permit să fac niciun fel de comentariu şi nici nu este necesar, care este seriozitatea şi stabilitatea pe care o putem garanta investitorilor străini în momentul în care aceiaşi judecători în noiembrie decid altceva decât în iunie. Însă, din păcate, locurile de muncă ale celor de la Rompetrol, veniturile sunt puse în pericol de o bătălie politică pe care preşedintele ţării o dă cu Guvernul şi cu Parlamentul şi care, din păcate, afectează viaţa a mii de oameni.”

Contestarea ordonanţei privind indemnizaţiile celor din conducerea companiilor de stat • „Un al treilea subiect este contestarea, de către preşedinte, evident tot la Curtea Constituţională, a ordonanţei 26/2013, prin care limităm veniturile persoanelor aflate în conducerea companiilor cu

capital majoritar de stat.

• Indemnizaţiile managerilor şi a reprezentanţilor în AGA şi în CA au fost limitate până la 31 decembrie 2011. De la 1 ianuarie 2012, prin intrarea în vigoare a ordonanţei 109, privind guvernanţa corporatistă, acestea nu mai aveau niciun fel de limitare superioară. Pe parcursul anului 2012 ne-am confruntat cu salarii extrem de mari pe care atât managerii, cât şi membrii CA şi AGA le aveau, motiv pentru care, prin ordonanţa 26 pe 2013, am limiat veniturile managerilor la de 6 ori salariul brut pe ramură şi pe cele ale reprezentanţilor AGA şi CA la 25% din indemnizaţia managerilor.

• Dacă va fi declarată neconstituţională, salariile pot fi oricât: 50.000, 100.000, 1 milion de euro. Era singura cale prin care, pe de o parte, se acordă salarii bune, stimulative pentru managerii privaţi, dar în acelaşi timp exista o limită. Cred că este un demers ori lipsit de sens juridic, ori pur politicianist. Dacă CCR va decide că este neconstituţională - mă rog, dacă se va decide de data asta, pentru că la CCR nu ştii niciodată la ce să te aştepţi - înseamnă că din acel moment, toate veniturile

Circulaţie îngreunată pe drumuri naţionale din cinci judeţe, din cauza zăpezii.

Care sunt zonele afectate Circulaţia este îngreunată, pe drumuri naţionale din cinci judeţe, unde s-a depus un strat de zăpadă între unu şi trei centimetri, însă nu sunt porţiuni de drum închise sau blocate.

Centrul Infotrafic a anunţat marţi dimineaţă că nu sunt drumuri naţionale sau autostrăzi cu circulaţie întreruptă din cauza vremii nefavorabile sau a unor evenimente rutiere.

Potrivit Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, în judeţul Vâlcea, pe DN 7A Voineasa - Obârşia Lotrului, între kilometri 50-91, s-a depus un strat de zăpadă de aproximativ doi centimetri.

În judeţul Caraş-Severin, pe DN 57B Oraviţa - Anina, între kilometri 11-16 este un strat de zăpadă de aproximativ un centimetru.

De asemenea, un strat de zăpadă de aproape un centimetru s-a depus şi pe porţiuni de drum din judeţele: Bihor - pe DN 1H la Sinteu şi pe DN 75 la Măgura; Alba - pe DN 67C la Sugag; Harghita - pe DN 13B Bucin - Borzon. În judeţul Sibiu, pe DN 7C Bâlea Cascadă este zăpadă frământată de unu-trei centimetri, potrivit CNADNR. Direcţiile Regionale de Drumuri şi Poduri au acţionat în total cu 156 de utilaje şi au răspândit 734 de tone de

managerilor privaţi şi ale celor din CA şi AGA vor fi stabilite de ei înşişi.”

Bani pentru Brad şi vizita premierului chinez • „Guvernul a acordat 3,5 milioane de lei pentru autorităţile locale din Brad. Aceşti bani vor fi folosiţi pentru a plăti la rezervele statului, nu la vreo firmă privată, cantitatea de păcură de care locuitorii municipiului Brad au nevoie.

Din cauza situaţiei speciale a municipiului. Cred că este de datoria mea, ca prim-ministru, să nu las mii de oameni să îngheţe în municipiul Brad, un oraş lovit extrem de puternic de criza economică, de restructurări.

• Luni va începe un eveniment important la Bucureşti. Primul ministru al Chinei, încă 15 alţi prim-miniştri, în jur de 1.800 de participanţi din 17 ţări la forumul economic. Vreau să-mi cer scuze locuitorilor Bucureştiului pentru că luni, marţi vor fi restricţii de trafic impuse de condiţiile de securitate pentru şefii de guvern. Este un sacrificiu pe care locuitorii Capitalei îl fac. În acelaşi timp, însă, pentru Bucureşti, cel puţin pe zona de servicii în mod sigur este un avantaj. Dar acest eveniment aduce beneficii superioare pentru România.” material antiderapant, în judeţele: Argeş, Prahova, Dolj, Vâlcea, Timiş, Caraş-Severin, Mehedinţi, Hunedoara, Cluj, Bistriţa, Bihor, Maramureş, Alba, Sălaj, Braşov, Mureş, Harghita, Covasna, Sibiu, Iaşi, Neamţ şi Suceava, a precizat CNADNR. Şi pe autostrada A3 Transilvania s-a intervenit preventiv cu trei utilaje şi au fost răspândite zece 10 tone de sare, potrivit sursei citate.

10

DECEMBRIE 2013

Elite fără frontiere

Drumul către Banca Mondială trece pe la Stanford şi Harvard Licenţiat al Stanford University, în Politici Comparate. Master la Harvard Business School, în Administrarea Afacerilor şi la Harvard Kennedy School, în Politici Publice. Sebastian Burduja are 27 de ani. Ambiţiile lui transcend reuşitele academice pe care şi le-a trecut deja în CV la o vârstă la care alţii încă îşi mai caută drumul. În America, Sebastian a deprins o dorinţă imensă de a schimba lumea şi de a face ceva concret pentru propria lui ţară, chiar şi de la mii de kilometri distanţă.

Ca preşedinte şi cofondator al Ligii Studenţilor Români din Străinătate, a sprijinit, alături de colegii lui, mii de tineri români, care au ajuns să studieze în şcoli de valoare ale lumii. Pe câţiva i-a redirecţionat înapoi acasă.

Acolo unde el însuşi promite să revină într-o zi.

Celui care i s-a dat mult, i se va cere mult. Este crezul lui Sebastian Burduja. Un tânărexemplu nu doar prin reuşitele academice, dar şi printr-o seninătate atât de străină multora dintre noi. La fel, prin naturaleţea discursului şi printr-un optimism pe care şi l-a cultivat în toţi anii frumoşi petrecuţi în mediul academic de elită al Americii. Sebastian este un tânăr care spune că a primit de la viaţă câteva şanse unice, atunci când îi reamintesc cât de departe a ajuns la cei 27 de ani ai săi. „Şanse care vin cu răspunderea de a-mi pune experienţa, cunoştinţele şi abilităţile mele în slujba celor care ar putea beneficia de pe urma sprijinului pe care îl pot oferi, după puterile mele.” Astăzi, tânărul din România este consultant în dezvoltare economică şi politici publice la Banca Mondială, cu sediul la Washington DC. În urmă cu niciun an, atras fiind de domeniul dezvoltării internaţionale, intra în legătură cu Divizia de Dezvoltare Socială a Băncii Mondiale, „printr-o fericită coincidenţă”. Marcel Ionescu-Heroiu, „unul dintre cei mai buni experţi români în domeniul dezvoltării urbane”, după cum aflăm de la Sebastian, a revăzut câteva analize făcute de tânărul nostru la Universitate şi i-a acordat acestuia încrederea şi şansa de a lucra împreună la câteva proiecte de impact în regiunea Europa şi Asia

Centrală. „Voi fi recunoscător pentru această oportunitate unică şi sper, la rândul meu, să am cândva şansa de a promova tineri români în poziţii de responsabilitate, la acest nivel”, spune actualul angajat al Băncii Mondiale. Şi iată cum Sebastian mai spulberă un mit, cel al relaţiilor reci dintre românii de peste graniţe. „Cred că generaţia tânără poate sparge acest mit al românilor care nu se sprijină reciproc. În fapt”, mai aflăm de la Sebastian, „comunitatea românească din Washington DC, inclusiv de la Banca Mondială reuneşte oameni competenţi, muncitori, ambiţioşi, deschişi spre noi perspective, într-o lume globală, mereu dornici de a genera un impact pozitiv. Sunt convins că astfel de români şi mulţi alţii ca ei pot, într-adevăr, muta munţii din loc.”

De la Stanford, la Harvard A absolvit cu titlul de „Phi Beta Kappa” Universitatea Stanford (locul 2 în topul celor mai bune universităţii de pe Glob, n.red), with honors and with distinction, specializarea Politică Comparată şi subspecializări în Economie şi Sociologie. Până anul trecut, şi-a continuat studiile la Harvard (prima poziţie în topul celor mai bune universităţii de pe Glob, n.red), unde a urmat un program de dublu masterat – MBA, la Harvard Business School şi MPP, la Harvard Kennedy School of Government. Tânărul român s-a distins, doi ani la rând, prin rezultate academice remarcabile: First Year Honors şi Second Year Honors. Ambele sunt acordate celor mai buni studenţi de la Harvard Business School. Sebastian şi-a continuat drumul pe căi tot atât de îndrăzneţe, cu stagii de practică în cadrul ONU, la Comisia Economică pentru Europa, (Geneva, în 2009), la McKinsey & Co. (Bucureşti, 2010), dar şi la Ministerul Afacerilor Externe, Divizia NATO (2005), la National Endowment for Democracy (Washington DC, 2007) şi la Freeman Spogli Institute for International Studies (Stanford CA, 2008).

Aici, românul a colaborat cu reputatul analist politic, Prof. Dr. Larry Diamond.

A publicat articole în jurnale de specialitate din Statele Unite,

alegându-şi ca temă Democraţia din România şi necesitatea consolidării ei. În 2008, Sebastian Burduja a publicat teza de onoare, „Între speranţă şi deziluzie: Corupţia în România postcomunistă, 1990-2008”. O lucrare ce avea să fie notată cu un calificativ maxim de către profesorii săi de la Stanford. În 2011, şi-a continuat lucrarea la Harvard, completând-o cu partea a doua, despre combaterea corupţiei prin intervenţii ale mediului privat, într-o colaborare cu Banca Mondială.

Despre sistemul bancar, cu un angajat al Băncii Mondiale Ce crede un angajat al Băncii Mondiale despre greutăţile economice prin care trece lumea de astăzi? Că sistemul bancar este absolut vital într-o economie sănătoasă. Că nimeni nu poate nega excesele capitalismului scăpat de sub controlul unor legi echilibrate, menite să gestioneze atent funcţionarea liberă a pieţelor. Şi că, da, efectele acelor excese de dinainte de 2008 le resimţim şi astăzi, „încă în aşteptarea unor semnale solide că recesiunea economică globală se apropie de final”. Din acest punct de vedere, consideră Sebastain, „este firească diminuarea capitalului de încredere al băncilor, fenomen pe care îl putem remarca aproape în întreaga lume. Însă ar fi o gravă eroare să credem că am putea reporni economia fără un aport consistent din partea sistemului bancar, cu importanta sa capacitate de finanţare şi cu expertiza sa unică în susţinerea şi direcţionarea investiţiilor către proiecte viabile, strategice, sustenabile.

Mai mult, ar fi benefică extinderea sistemul bancar pentru a acoperi toate nevoile din piaţă. În România sunt încă nenumărate exemple de fermieri, mici întreprinzători, tineri antreprenori ş.a., care ar putea beneficia de finanţări pentru a genera, la rândul lor, locuri de muncă şi bunăstare. Pe când un model funcţional de tipul Grameen Bank, câştigătoare a premiului Nobel, în 2006, cu scheme de micro-finantare, la nivelul comunităţilor din România?”, se întreabă retoric economistul român şcolit la Stanford şi Harvard, care admite că „iar viitorul rămâne greu de prevăzut.

Dar sunt multe variabile în joc, nu numai de ordin economic, ci şi politic şi geostrategic.

La nivel global, un risc major îl reprezintă acele tendinţe de izolare şi de restrângere a comerţului liber dintre state, precum şi implicarea excesivă a statului în economie. „Economia planificată centralizată nu a fost niciodată şi nu este nici astăzi o soluţie optimă. Mecanismele pieţelor libere funcţionează, mai ales într-o economie deschisă şi competitivă; o demonstrează statistica milioanelor de oameni

care au reuşit să «scape» de sărăcie în ultimele decenii. În plan politic, sunt voci din ce în ce mai prezente care încurajează tendinţele anti-democratice, un fenomen deloc surprinzător în contextul dificultăţilor economice actuale. Într-adevăr, orice deviere de la normele democratice şi de la statul de drept ar fi catastrofală. Fără a avea pretenţia de a promova soluţii miraculoase la problemele economice şi politice ale prezentului, cred că trebuie în primul rând să ştim cum să navigăm cu prudenţă în aceste ape tulburi şi să ne opunem celor care, din exces de zel, incompetenţă sau rea voinţă, ar dori întoarcerea spre izolaţionism, protecţionism, totalitarism şi alte «isme» de acest gen, pe care istoria le-a aşezat deja într-o listă neagră aparte.”

Home, sweet home Au trecut mai bine de 8 ani de când Sebastian a părăsit România, dar spune că nu s-a gândit o clipă că plecarea lui ar fi definitivă. Se simte, fără îndoială, foarte ataşat de anumite valori ale societăţii americane, una despre care spune că l-a primit de la început cu braţele deschise şi i-a oferit „împliniri deosebite pe plan personal, academic şi profesional”, dar şi cel mai de preţ dar „soţia mea, my better half, Holly”.

America a însemnat şapte ani de studiu, patru de licenţă şi trei ani pentru un dublu masterat, cu o bună parte din cheltuieli acoperite de sponsorii americani pe care Sebastian şi i-a găsit (precum David Rubenstein, nominalizează recunoscător).

Chiar şi aşa, acest tânăr special a rămas hotărât să revină acasă, într-o bună zi. „Nu sunt singurul care o spune: România este o ţară minunată, cu oameni cu un potenţial enorm. Avem încă multe de făcut pentru a ajunge la nivelul de dezvoltare pe care ni-l dorim cu toţii. Idealism?

Probabil, însă puţine lucruri cu adevărat mari s-au realizat în istoria omenirii fără o doză de idealism, de optimism şi de speranţă.”

Plecarea din România...

Am avut şansa să fiu admis pentru licenţă de Stanford University, în 2004, apoi am urmat masteratul la Harvard.

Nu a fost o decizie uşoară, aşa cum simt, probabil, şi alţi tineri români care pleacă departe de casă: pe de o parte, avantajele studiului la un nivel competitiv pe plan global, cu oportunităţile aferente, sunt de netăgăduit. Pe de altă parte, niciodată nu este simplu să fii departe de familie, de prieteni, de comunitatea în care te-ai născut şi care te-a format.

Activitatea ta la Banca Mondială...

Pe scurt, obiectivul proiectelor noastre este de cele mai multe ori crearea condiţiilor econo-

mice, sociale şi administrative pentru a asigura o creştere economică sustenabilă. Acordăm o atenţie deosebită comunităţilor marginalizate sau defavorizate.

Asta nu mai înseamnă soluţii top-down, impuse de experţi în lipsa unor date adecvate contextului specific fiecărei ţări, ci analize bine fundamentate şi pe deplin agreate cu factorii de decizie. Satisfacţia cea mai mare este că zi de zi, şi nu de puţine ori noapte de noapte, avem oportunitatea de a munci în sprijinul celor mulţi, care merită un trai decent şi şanse egale de a-şi împlini visele.

Liga Studenţilor Români din Străinătate...

Sunt co-fondator şi preşedinte al acesteia, din 2009. LSRS oferă studenţilor şi absolvenţilor români de peste hotare un cadru deschis de dialog şi acţiune.

Obiectivul nostru este să promovăm iniţiativa, profesionalismul şi solidaritatea membrilor ei, ca reprezentanţi de valoare ai României, şi o atitudine pozitivă faţă de perspectivele reorientării lor spre ţară. LSRS este o organizaţie neguvernamentală, apolitică şi echidistantă.

Cum îţi vezi ţara, de la distanţă?

Devin din ce în ce mai convins că o problemă majoră a societăţii româneşti, la nivelul mentalului colectiv, o reprezintă scepticismul cronic. Dezbinarea. Îndârjirea nejustificată, dar permanentă împotriva altora, individualismul excesiv şi judecăţile categorice, însă pe deplin artificiale, care distrug înainte să construiască. Sentinţele fără drept de apel şi în necunoştinţă de cauză. Lipsa încrederii în noi înşine şi, mai ales, în alţii. Prea multe iniţiative bune se lovesc în România de un baraj de cinism proptit bine în câteva stereotipuri – politizare, corupţie, nepotism… Sentimentele de deznădejde, blazare şi neîncredere sunt, de altfel, efectele aşteptate ale nesfârşitelor deziluzii ale tinerei democraţii româneşti, mai ales în comparaţie cu înaltele aşteptări de mai bine pe care leam avut cu toţii după Revoluţia din 1989.

Remedii concrete?

Tratarea acestui scepticism cronic este posibilă şi necesară, însă presupune un efort conştient. Mai întâi, ar trebui să acceptăm că în România există iniţiative lăudabile, care au în spate intenţii corecte şi decente, există oameni care vor să facă bine altora fără a urmări un interes propriu imediat, există funcţionari publici competenţi şi integri. Apoi, ar trebui să ne asumăm pe deplin răspunderea de a ne informa în mod adecvat înainte de a emite păreri şi înainte de a accepta părerile emise de alţii. Mai presus de orice, ar fi necesar să fim dispuşi să interacţionăm cu onestitate şi deschidere. Să ne unim forţele în proiecte comune, fără patimă şi politizare. Să concepem şi să implementăm împreună o viziune comună şi, cu timpul, să ne apropiem unii de alţii şi să conştientizăm că ce ne uneşte este mai presus decât ce ne separă. În plus, lumea se schimbă rapid,

iar România riscă să rămână pe loc. Nu mai avem timp nici de ezitări, nici de eşecuri. Trebuie să înţelegem dinamica fenomenelor globale – de la schimbări climatice, la securitate cibernetică şi noile tehnologii militare şi să ne conectăm rapid la ultimele evoluţii. Mai mult, trebuie să începem să ne aducem propria contribuţie, ca ţară, şi să ne facem auzită vocea în acele forumuri globale care contează cu adevărat.

Naţionalitatea a fost vreun moment un obstacol într-o ţară precum America?

Niciodată. Am fost mereu primit cu deschidere şi curiozitate.

Cred că a venit momentul să combatem aceste stereotipuri şi să renunţăm noi înşine la ele. Nu de puţine ori, tendinţele de superioritate ale altora se pliază perfect pe un complex de inferioritate pe care poate încă îl mai avem, ca români, în Occident, dar şi acasă. Poate nu suntem mereu la fel de eficienţi în ceea ce facem, sau poate nu avem încă experienţa democratică a statelor dezvoltate. Poate ne lipsesc uneori liderii adevăraţi sau am rămas ancoraţi în aşteptarea soluţiilor salvatoare de la oameni providenţiali. Însă trebuie să înţelegem că nu suntem cu nimic mai prejos decât celelalte popoare ale lumii, chiar dacă nu am atins încă nivelul lor de prosperitate. Ţara preferată?

România şi atât. Mi-e imposibil să aleg un singur loc preferat din ea. Sunt bucureştean din 1997, iar Capitala, alături de alte oraşe mari ale României, mă farmecă mereu prin dinamismul aparte. Totodată, am copilărit la Piatra Neamţ, oraş de care rămân foarte legat sufleteşte. Bunicii mei încă locuiesc acolo. Bunicul este preot la Biserica Sf. Ioan, cu o experienţă duhovnicească de peste 65 de ani, iar ambele bunici au activat în învăţământ, fiind vestite pentru pasiunea lor pentru educaţie. De asemenea, sunt legat de Măgireşti (în Bacău) şi Dochia (în Neamţ), minunate sate româneşti, care mi-au luminat copilăria şi pe care încă le revăd, măcar o dată în an, pentru a fi împreună cu rudele noastre de Paşte şi Crăciun, sau doar pentru a mă reculege.

Acolo retrăiesc mereu sentimentul apartenenţei la istoria familiei şi a ţării mele...

Un material realizat de Adriana Mărgărit

Educaţie şi cultură

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

aman / la aman „Aman” este un cuvânt de origine arabă, atestat în turcă înainte de 1300, şi a fost auzit de români pe câmpurile de bătălie. Soldaţii tătari şi turcii cereau, astfel, „îndurare”, „iertare”, atunci când cădeau sub sabia duşmană, iar viaţa le era în pericol. Într-o baladă populară, „restaurată” de Şt. O. Iosif, auzim acest ecou: „Bate vântul mai avan, / Pletele-i zburleşte; / Turcii plâng: «Aman! Aman!» / Gruia se trezeşte.” Interjecţia se regăseşte în Iberia, dar şi în franceză. Iată ce scrie G. Esnault, în 1938: „Amane! chez Musette, répond en général au français populaire miséricorde! et exprime la stupéfaction.” sau „Ils y trouvèrent réfugiées d’autres foules musulmanes qui,

Puşa Roth - Bucureşti „Calea nopţii Prelungul drum al lunii pe mare până-n zori.”

Am găsit, cel puţin în ultima perioadă, pe Facebook, o lume sensibilă, iubitoare de frumos, iubitoare de artă, muzică, literatură etc. Se vorbeşte tot mai mult şi tot mai des de singurătatea omului modern, în sensul că internetul îl transformă într-un virtual singuratic. E, şi nu e aşa, fiindcă un om singur, aflat în faţa calculatorului are mai multe şanse de a intra într-o discuţie, decât un altul care refuză acest mijloc de comunicare, are mai multe şanse să descopere subiecte pe care le lăsase în memoria pasivă.

O distinsă doamnă profesoară a promovat de curând, prin intermediul aceleaşi reţele, un poet aproape uitat, din păcate, un poet „al limpezimilor” aşa cum comenta o altă distinsă profesoară. Astfel, am luat decizia de a mă opri asupra biografiei şi a operei lui Ion Pillat. „Am oprit în braţe dragostele mele…

Pasăre de-o toamnă, dragoste cu jele, Le-am cules ca frunza moartă când dă bruma Pentru totdeauna Vremea care zboară n-am putut s-o ţin”. Înrudit pe linie maternă cu familia Brătianu, Ion Pillat s-a născut la 31 martie 1891, la Bucureşti, în casa din Calea Dorobanţilor 6, iar copilăria şi-a petrecut-o la moşiile Florica, pe Argeş, unde a învăţat în particular în-

DECEMBRIE 2013

Vorbe de duh şi de luare-aminte (VII)

celles-là, imploraient l’aman.

Vainqueur chevaleresque, Tancrède prit ces malheureux sous sa protection en leur laissant sa propre bannière comme sauvegarde; malheureusement, pendant la nuit ou le lendemain matin, de nouvelles vagues d’assaut franques massacrèrent ces captifs (R. Grousset L’Épopée des croisades, 1939, p. 44).

Tot la Şt. O. Iosif, în „Zmeoaica” găsim un vers „Şi dacă ne-ajunge, Aman e de noi!” unde sensul este acelaşi ca în expresia „e vai de noi!”, ceea ce înseamnă că semantismul interjecţiei „aman” în română este mai amplu decât s-ar fi putut bănui la prima vedere.

La o altă baladă, „Badiu”, culeasă de Vasile Alecsandri, bardul de la Mirceşti adaugă o notă: „Această baladă se cântă pe o arie cam serbească, cu trăgănituri de glas orientale, şi lăutarii adaugă la sfârşitul ariei un soi de suspin pe cuvintele turceşti Brui aman, aman!”.

Augustin Scriban mai înregistrează, în dicţionarul său (1939), şi locuţiunea adverbială „aman-zaman” cu sensul

de „zor-nevoie, cu orice preţ, numaidecât”, de care DEX-ul uită, dar pe care nu o putem uita şi noi, pentru că apare la Caragiale în Dintr-un catastif vechi: „Când au rămas singuri, doftorul şi bolnavul... amanzaman, hâr-mâr: ori barba, ori paisprezece mii de galbeni!”

De la această exclamaţie s-au dezvoltat, în limba română, expresiile înregistrate în DEX. Prima, „a fi/ajunge la aman”, înseamnă a fi sau a ajunge într-o situaţie dificilă, la strâmtoare. A doua, „a lăsa la aman”, însemnă a abandona pe cineva când acesta se află întro situaţie dificilă. Să vedem acum şi câteva atestări: Vlahuţă spune aşa: „Şi numai când îl năpădesc tătarii şi-şi vede ţara la aman, îşi aduce aminte de sfatul cel înţelept al părintelui său, şi trimite grabnic un sol al închinării, cu cincizeci de pungi de bani

sultanului Selim. (Din trecutul nostru: Moldova sub urmaşii lui Ştefan cel Mare)”. Un alt prozator, Gib Mihăescu scrie în Donna Alba: „Parcă, deşi încă enorm, nu-i aşa de vast ca până acuma şi are contururi ferme, linii dure; mi se pare mai real, aşa cum mi-a apărut şi donna Alba, când am băgat de seamă că e şatenă şi când am băgat de seamă mai ales că e o femeie în carne şi-n oase, o femeiuşcă nostimă, cu fasoane princiare şi mofturi multe, dar care prinsă la aman va şti să nu reziste...”. În Ion, Rebreanu spune: „Nu-mi închipuiesc să fie atât de hain să te refuze tocmai acum când eşti la aman...”. În privinţa expresiilor arătate mai sus se impune o observaţie: nici Şăineanu, nici Scriban, nici Ciorănescu nu le menţionează. Ele apar târziu în lexicografia noastră de referinţă, în Dicţionarul limbii

treaga şcoală primară, dar şi la Miorcani, pe râul Prut. Tatăl său era moşier şi parlamentar, iar mama sa, Maria Pillat, a fost a doua fiică, în ordinea vârstei, a lui Ion C. Brătianu. Bunicul său, cunoscutul politician Ion C. Brătianu, a fost adesea evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, „Pe Argeş în sus”, în poeme precum „Bunicul, „Aci sosi pe vremuri”, „Ochelarii bunicului” dar şi „Bunica”. A urmat cursurile şcolii primare nr.1 din Piteşti, iar în 1905 a terminat Liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti. Mama sa l-a luat cu ea la Paris, pentru a continua studiile acolo. Cu ocazia excursiei la Chartres, a descoperit arta gotică, care l-a inspirat pentru prima sa poezie :„În catedrală”. În 1910, s-a înscris ca student la Sorbona unde a studiat în principal istoria şi geografia, dar a făcut în paralel şi dreptul. Şi-a definitivat studiile în anul 1914.

Titu Maiorescu i-a publicat în ianuarie 1912, o parte din poezii în „Convorbiri literare”. În 1912, aflat în Bucureşti, în vacanţă, l-a cunoscut pe Alexandru Macedonski, căruia i-a editat volumul „Flori sacre”. În 1913 a obţinut licenţa în litere la Paris şi a participat la campania din Bulgaria, în timpul războiului balcanic, apoi a revenit definitiv la Bucureşti, iar în anul 1915 s-a căsătorit cu pictoriţa Maria Procopie-Dumitrescu, cu care a avut doi copii, pe Pia şi pe Dinu Pillat. A debutat în anul 1912, la Paris, cu volumul „Povestea celui din urmă sfânt”, cu schiţe de Petru Georgescu-Rachtivanu. Tot în anul 1912 apare volumul „Visări păgâne”, la Editura Minerva, Bucureşti, urmat de volumul „Eternităţi de-o clipă”, Editura Flacăra, Bucureşti, 1914. În 1915 apare la Bucureşti volumul „Iubita de zăpadă”, apoi „Amăgiri”, 1916, „Grădina între ziduri”, Paris, 1919 şi la Bucureşti în 1920. Urmează:„Pe

Argeş în sus”, 1923; „Satul meu”, 1925 ; „Biserica de altădată”, 1926; „Florica” cu desene de Ştefan Popescu, 1926 ; „Limpezimi”, Craiova, 1928. În 1932 apare la Bucureşti „Caietul verde” urmat de „Scutul Minervei”, 1933; Pasărea de lut, 1934, „Poeme într-un vers” 1936 ; „Portrete lirice” 1936 ; „Ţărm pierdut”, 1937 ; George Coşbuc, 1938 ; „Balcic” cu acuarele de Maria Pillat-Brateş, 1940 ; „Umbra timpului” 1940 ; „Împlinire” 1942 ; „Mărturisiri” 1942 ; „Asfodela” cu prefaţă de N.I. Herescu, 1943 ; „Tradiţie şi literatură”, Bucureşti, 1943 ; „Poezii” volumele I-III, 1944.

Ion Pillat a tradus din Charles Baudelaire, „Florile răului” volum apărut în anul 1937, iar din creaţia lui Paul Claudel, piesa „Îngerul a vestit pe Maria” în anul 1939. A tradus de asemenea din Francis Jammes, Saint –John Perse, dar şi din lirica germană. În 1916 a editat volumul „Plumb” al lui George Bacovia şi a preluat conducerea revistei „Flacăra”, împreună cu Adrian Maniu şi Horia Furtună. A participat la conferinţa de pace de la Paris ca secretar al lui Alexandru Vaida-Voievod, preşedintele delegaţiei ardelene. Reamintim că în ziua semnării tratatului, a publicat într-o ediţie restrânsă de lux, volumul „Grădina între ziduri”. În 1921 a apărut, sub îngrijirea sa, volumul „Poezia toamnei”, o antologie din versurile poeţilor români care au cântat toamna. În 1922 a scos, împreună cu Tudor Arghezi, revista „Cugetul românesc”, iar în 1925 a scos împreună cu criticul Perpessicius „Antologia poeţilor de azi”. În anul1935 a descoperit Balcicul, destinaţia preferată a Reginei Maria a României, care atrăgea ca un magnet pictorii şi poeţii epocii, unde şi-a construit o vilă.

A publicat „Poeme într-un vers”, influenţate de haiku şi tehnica poemelor într-un vers din literatura chineză şi din literatura

japoneză. Antologist, editor, eseist, poet tradiţionalist şi publicist român, Ion Pillat a primit în 1936 premiul naţional pentru literatură şi a fost ales membru corespondent al Academiei Române. La data de 17 aprilie 1945 a suferit o congestie cerebrală în plină stradă; a fost transportat acasă (pe actuala stradă Alexandru Philippide la nr. 9) în stare de inconştienţă, iar în jurul orei 22.00 a părăsit acestă lume.

După 1945 poezia sa este trecută la „index”, evident din raţiuni strict politice. Fiul său, criticul şi romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistentul lui George Călinescu fiind condamnat la temniţă politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate şi distruse. Nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă. Referindu-se la locul lui Ion Pillat în liteatura română şi la desendenţa literară a acestuia, numele care revine cel mai frecvent este al lui Vasile Alecsandri, dar un Alecsandri transpus „prin tot progresul de sensibilitate şi prin toate prefacerile limbii pe care le-au putut înfăptui cincizeci de ani de evoluţie”, afirma Eugen Lovinescu. „Întreaga poezie a lui Ion Pillat se distinge prin arta cizelării şi a valorificării resurselor plastice ale cuvintelor printr-o severă disciplină prozodică. Ion Pillat este creatorul pastelului spiritual-psihologic în sensul că el descrie spaţiul rural doar ca pe un fundal pe care proiectează criza lăuntrică provocată fie de trecerea timpului, fie faţă de înstrăinarea faţă de satul natal, argument că Ion Pillat este poet tradiţional doar prin recuzită şi modern prin viziune”. În aceeşti termeni este definită creaţia artistică a acestui distins cărturar uitat încă o dată de lumea modernă. Ion Pillat este socotit de Nicolae Iorga „un postparnasian, care a realizat o unire interesantă între un patriarchalism potolit, care-i vine din Moldova

române moderne, din 1958, şi se perpetueazăîn DEX. Analizând combinatoriile, observăm că verbul poate varia destul de mult şi, de aceea, aş propune să reţinem doar expresia „la aman” cu sensul de: la strâmtoare, la ananghie…, aşa cum bine procedează Dicţionarul de argou, din 2007. a se bate/lupta cu morile de vânt Expresia se regăseşte în multe idiomuri şi provine din receptarea operei lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha. Există într-adevăr în acest roman o scenă în care faimosul cavaler se luptă cu nişte mori de vânt pe care le ia drept o ceată duşmană. De aici moştenim sensul figurat şi literar pe care îl atribuim „morilor de vânt” şi anume: plăsmuiri ale imaginaţiei, realităţi care există doar în imaginaţia unora dintre noi.

11

„A se bate/lupta cu morile de vânt” însemnă, aşadar, a lupta împotriva unor dificultăţi care nu există sau a lupta în zadar împotriva unor realităţi imposibil de învins. În ambele situaţii ne referim la o luptă epuizantă, mai ales în plan psihic, deşi idealul poate fi plin de nobleţe ca aspiraţie umană. „Don Quijoţii” sunt fiinţe idealiste prin excelenţă, a căror luptă, deşi iluzorie, este fie persiflată, fie admirată de semeni.

Să vedem acum şi câteva atestări din literatura noastră: De la Titu Maiorescu ne-a rămas acest aforism: „Don Quijote credea că morile de vânt sunt uriaşi. Oamenii de rând cred că uriaşii sunt mori de vânt.” Poetul Vlahuţă scrie un Răspuns la o cronică rimată, din care citez această strofă: „C-o idioată nesimţire / Îşi râd de tot ce-i demn şi sfânt / Le toacă gura în neştire, / Se bat cu morile de vânt.” În Jocurile Daniei, Anton Holban spune: „Mă simţeam umilit, în luptă cu morile de vânt. Nu mă pricepeam să imaginez singur ceea ce o oprea.”

ION PILLAT

tătălui … şi de ambiţioase râvniri de statornicie îndărătnică, de nevoie neîncetată a creaţiunii, care e de la Brătieni…”

(Istoria Literaturii Româneşti Contemporane, vol II, Bucureşti, 1934, p. 191-192).

Considerată de criticul G. Călinescu o capodoperă a lui Ion Pillat, „Aci sosi pe vremuri” este un pastel psihologic, spiritual, pretext pentru o meditaţie asupra destinului uman. Tematica poeziei se referă în esenţă la contemplarea trecerii ireme-

diabile a timpului, fragilitatea fiinţei umane sub acţiunea lui devoratoare.

Fără a face un studiu critic despre un scriitor sau altul, rolul meu şi implicit al publicaţiei „Occidentul Românesc” se rezumă la ideea că, literatura română prin reprezentanţii ei actuali dar şi prin moştenirea culturală excepţională, se poate aşeza în rândul marilor literaturi în această Europă ameninţată de globalizare.

„La casa amintirii cu-obloane şi pridvor, Păienjeni zăbreliră şi poartă, şi zăvor.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc De când luptară-n codru şi poteri, şi haiduc. În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.

Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.

Nerăbdător bunicul pândise de la scară Berlina legănată prin lanuri de secară.

Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlină Sări, subţire,-o fată în largă crinolină.

Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac, Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.

Iar când deasupra casei ca umbre berze cad, Îi spuse Sburătorul de-un tânăr Eliad.

Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea... Şi totul ce romantic, ca-n basme, se urzea. Şi cum şedeau... departe, un clopot a sunat, De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.

Dar ei, în clipa asta simţeau că-o să rămână...

De mult e mort bunicul, bunica e bătrână...

Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete Te vezi aievea numai în ştersele portrete.

Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta, Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita...

Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu: Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.

Acelaşi drum te-aduse prin lanul de secară.

Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară.

Subţire, calci nisipul pe care ea sări.

Cu berzele într-ânsul amurgul se opri... Şi m-ai găsit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram Când ţi-am şoptit poeme de bunul Francis Jammes.

Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună Şi-am spus Balada lunei de Horia Furtună, M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, Şi ţi-am părut romantic şi poate simbolist. Şi cum şedeam... departe, un clopot a sunat Acelaşi clopot poate, în turnul vechi din sat...

De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.”

12

Antichitate

DECEMBRIE 2013

Calpe: „El Santo”

Un restaurant de poveste

“Coasta albă” a Spaniei situată între Valencia la nord şi Alicante la sud, îşi merită pe deplin numele. Plaje cu nisip alb cu ore multe de soare, portocali şi migdali care în primăvară îşi revarsă florile şi miresmele asupra acestei minunate zone, atrag tot mai mulţi vizitatori din lumea întreagă. O serie de staţiuni precum Benidorm, Calpe, Benissa, Moraira îşi aşteaptă turiştii în fiecare an oferindu-le posibilitatea cazării atât în hoteluri cât şi în vile cochete, intime, bine întreţinute. Printre plajele nisipoase îşi fac loc pe alocuri mici golfuri cu plaje parţial nisipoase.

La 45 de km nord de Alicante se găseşte una dintre cele mai cunoscute staţiuni turistice din lume: Benidorm. Cu toate că în jurul anilor ‘50 era un simplu oraş pescăresc, situarea sa şi clima blândă mediteraneană l-a transformat rapid întrun “magnet” turistic, care şi în timpul iernilor are temperaturi de 19-22 de grade.

Din locul numit “balconul Mediteranei” se desfăşoară o fantastică panoramă asupra întregii coaste. Cele mai cunoscute plaje sunt: Playa de Poniente, Weststrand, Playa de Levante.

Calpe, oraşul nordicilor europeni...

Port şi oraş în acelaşi timp,

Calpe reprezintă o oază a celei mai cunoscute regiuni turistice din Costa Blanca.

Este o enclavă privilegiată aşezată lângă apele liniştite ale Mediteranei, locul în care frumuseţea naturii, gastronomia, cultura, marea şi munţii sunt parte din viaţa de zi cu zi a localnicilor.

Partea veche a oraşului atrage tot mai mulţi turişti, datorită amestecului fascinant de muzee, străduţe pitoreşti, pieţe, baruri, restaurante şi terase.

Districtul municipal se întinde de-a lungul golfului a cărui margine nordică e marcată de impresionanta stâncă Ifach, elementul de rezistenţă din Costa Blanca.

Ea a fost numită parc natural în 1987 şi asigură adăpost pentru numeroase specii rare de plante.

Stânca Ifach, ce are o înălţime de 332 de metri, se întâlneşte cu marea în punctul numit Carallot şi desparte coasta Calpe în două golfuri largi, unde amatorii de sporturi acvatice au la dispoziţie toate facilităţile pentru a le practica.

Posibilităţile de petrecere a timpului liber pe care le oferă Calpe sunt nenumărate: de la plimbările pe faleză sau băile în mare, până la practicarea sporturilor nautice (scufundări, schi acvatic, windsurf) sau excursiile cu

vaporul la insula Benidorm.

Nu trebuie trecute cu vederea sărbătorile specifice din acesta zonă şi nici gastronomia ai cărei protagonişti sunt peştele şi orezul.

Staţiunea este locuită în special de belgieni, britanici, olandezi, danezi şi germani, astfel încât nu prea ai ocazia să auzi vorbindu-se

în spaniolă. Totul a început cu vile şi construcţii de câte două-trei etaje, vopsite în alb şi vernil şi ridicate de-a lungul unor străduţe şerpuitoare pe teritoriul stâncos din spatele plajelor care chemau din ce în ce mai mulţi turişti, astfel că staţiunea a devenit prea mică pentru „năvălitorii occidentului”...

Mai întâi, au apărut hotelurile de câte cinci-şase niveluri, apoi de câte 10, şí chiar 15-20. Noile hoteluri au faţade de sticlă, piscine pe acoperiş, însă toate, de la înălţimea lor, îşi topesc umbra în mare.

Calpe, este un loc despre oameni, pentru oameni, locul perfect pentru revederi sau pentru poveşti alături de cei dragi şi călătorii culinare.

Aşa că, poţi să treci pe acolo să guşti bucuria vieţii, dar în acelaşi timp să ai parte de un prânz pe cinste. În cazul în care nu te poţi decide ce să mănânci, poţi să te opreşti în centrul vechi al oraşului, cu străduţe pietonale, să intri ca să consulţi meniul zilnic de la El Santo şi totodată să profiţi de oportunitatea de a savura o friptură din carne de vită argentiniană, delicioasă, pregătită pe grătar cu jar din lemn de stejar şi fag.

Vechiul bate noul...

Timpurile vechi se întâlnesc cu timpurile noi. Locul care ne aduce aminte de casele bătrâneşti de la ţară, care rar mai pot fi văzute, şi mirosul de pâine coaptă în vatră sfidează toată era informatizării de astăzi.

Vechiul bate noul.

Dacă vreţi să vă aduceţi aminte de copilărie vă recomand să petreceţi câteva clipe la restaurantul El Santo din staţiunea Calpe.

Pizza făcută în cuptor pe vatră, carnea prăjită pe jar din lemn după reţete argentiniene şi aranjamentul interior al localului ne fac să ne trezim în satul bunicilor. Pe Anne Speidel, cea care a dat viaţă restaurantului El Santo am întâlnit-o la treabă, într-o minunată seară de toamnă. Am întrebat-o cum a luat fiinţă această a f a c e r e : „ D i n v â n z a re a unei proprietăţi pe care o deţineam în Germania am cumpărat o casă veche în Calpe, oraş de care m-am îndrăgostit la prima vedere în anii ‘80. Casa are câteva sute de ani, am recondiţionat-o, am extinso şi am păstrat stilul vechi.

Am investit mult ca totul să arate aşa. Am căutat să ies cu ceva nou pe piaţă. În meniu am pus mâncăruri vechi, tradiţionale care să ne aducă aminte de copilărie.

Pizza care se serveşte aici e făcută pe vatră, avem carne adusă din Argentina pe care o preparăm numai

pe grătar cu jar din lemn.

Am vrut calitate, cantitate şi preţ bun. Să fie ceva nou pe piaţă”, a declarat Anne Speidel. În lumea de basm...

Anne este unul dintre acei întreprinzători care au înţeles că, banul nu vine de unul singur, ci trebuie ademenit. Nu oricum, ci prin muncă, talent şi dăruire.

Proprietara unui restaurant tot mai căutat de turişti, a dorit să facă o unitate care să se remarce atât prin aspect, cât şi prin calitatea serviciilor şi mai ales a produselor.

La aproape 30 de ani de la înfiinţare, toţi cei care au trecut pragul restaurantului El Santo, spun că, Anne a reuşit să-şi împlinească dorinţa: mobilier vechi de colecţie, antichităţi, un personal amabil şi atent la nevoile clienţilor, toate se reunesc într-o locaţie retrasă de zgomotul oraşului. Şi-a ales cu multă grijă echipa cu care lucrează pentru că în opinia Annei personalul face diferenţa.

Este puntea de legătură dintre clienţi şi restaurant.

Pentru ea, nu are importanţă culoarea pielii sau a

Antichitate

provenienţei oamenilor. Nu a fost niciodată rasistă şi apreciază mult sinceritatea, cinstea şi devotamentul. Cu oameni precum bucătarul

argentinian Osvaldo, pizzerul spaniol José, românii Adrian Damian şi Christian Nadler şi toţi ceilalţi care fac parte din echipa restaurantu-

lui El Santo, Anne Speidel se simte ca într-o familie.

Alături de ceilalţi, cei doi români s-au remarcat prin resposabilitate, seriozitate şi

profesionalism, motiv pentru care Anne îi apreciază şi-i respectă foarte mult. În interviul pe care mi l-a acordat, Anne a dovedit că este mai mult decât un om de afaceri: este o iubitoare şi o colecţionară de frumos, cu un simţ critic foarte ascuţit.

Ea susţine că de multe ori s-a ghidat în viaţă după cuvintele lui Borges: „Nu poţi pierde decât ceea ce nu ai avut”. Este o persoană modestă, nu-i face plăcere să iasă „în faţă”, pentru că, „numai despre oameni renumiţi trebuie ştiute anumite lucruri”, spune ea.

La întrebarea mea „ce înseamnă a avea succes”, Anne Speidel mi-a răspuns simplu: „succes, înseamnă să coabitezi cu normalitatea”.

Desigur, Anne îşi doreşte pentru viitor să-şi extindă afacerea, dar ea ştie foarte bine că: „Omul întotdeauna plănuieşte, dar Dumnezeu decide!”

Că Anne Speidel colecţionează antichităţi, restaurantul El Santo este o dovadă clară a pasiunii sale pentru frumos, artă şi lucruri a căror valoare stă în vârsta lor. Senzaţia de întoarcere în timp, pe care o trezeşte localul oricărui vizitator, este conferită şi de prezenţa unui radio vechi de colecţie, a unui gramofon, a unei maşini de cusut şi multe altele, obiecte pe care Anne le colecţionează de mai bine de 30 de ani.

Despre familie, Anne spune numai lucruri extraordinare, în rest, în măsura esteticului, îi place să facă lucruri care nu sunt interzise de bunele moravuri. Iar în ceea ce priveşte timpul liber, ea spune că: „un om de afaceri

DECEMBRIE 2013 are atâta timp liber, cât îi permite managementul propriei persoane”.

El Santo, este un loc unic care şi-a deschis porţile în anul 1983. După 30 de ani de existenţă îşi păstrează esenţa de odinioară iar cei care îi trec pragul, intră întro lume de vis, o lume a unui colecţionar de antichităţi în care aranjamentul interior reprezintă o părticică din sufletul său.

Fermecaţi de interiorul de basm şi încântaţi de savoarea şi calitatea celor peste 15 feluri de carne la grătar, 44 varietăţi de pizza pe vatră

13

şi peste 21 de salate diferite, proaspete şi de cea mai bună calitate şi pentru toate gusturile, turiştii revin, iar şi iar... şi de la an la an, alţi oameni de bine din toate colţurile lumii, păşesc în lumea bunicilor, în lumea de basm a tot ce înseamnă: frumuseţe, valoare, calitate... *** Steak House – Pizzeria Calle Torreones, 3 03710 Calpe/Alicante *** Un material realizat de Kasandra Kalmann Năsăudean Foto: Răzvan Ionescu

14

Diaspora

DECEMBRIE 2013

Aurul din poezia lui Nicolae Labiş „Poetul înţelege natura mai bine decât savantul.” - Novalis Vavila Popovici - Carolina de Nord/USA

Creaţia poetului Nicolae Labiş, destul de extinsă având în vedere anii vieţii lui, este astăzi prea puţin cunoscută. „Buzduganul generaţiei şaizeciste”, cum l-a numit criticul Eugen Simion, s-a născut la 2 decembrie 1935, în comuna Mălini (ce nume frumos!) din judeţul Suceava, cu „Pădurile de pini, de zadă şi tisă, cu cerbi, căprioare, râşi, cocoşi de munte şi alte aripate, cu furtuni şi încremeniri…”, după cum nota scriitorul argeşean Vladimir Streinu. Fiul învăţătorilor Eugen şi AnaProfira, Nicolae Labiş a început şcoala primară în clasa mamei sale, apoi, din cauza refugiului din timpul celui de al Doilea Război Mondial, a continuat şcoala într-o comună de lângă Câmpulung-Muscel, iar în 1945 s-a întors cu familia acasă.

A debutat în literatură la vârsta de 15 ani, în ziarul Zori noi din Suceava, în timp ce frecventa liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, şi la 16 ani în Viaţa Românească din Bucureşti, după primirea unui premiu la Olimpiada de nivel naţional ţinută la Bucureşti, fiind remarcat de scriitorii vremii Mihail Sadoveanu şi Tudor Arghezi. În ianuarie 1952 a fost luat din sânul familiei de către corifeii regimului şi transferat la liceul „Mihail Sadoveanu” din Iaşi, în deosebi pentru discuţii literare în spiritul vremii, iar la 15 septembrie 1952 a intrat la şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu” din Bucureşti, şcoală organizată după model sovietic. Partidul avea nevoie de scriitori care să construiască o nouă literatură, comunistă şi revoluţionară. Printre profesorii lui de la Şcoala de Literatură au fost Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu şi Camil Petrescu. Acolo fiind, în inima aşa zisului oraş al construcţiei noii societăţi cu o nouă ideologie, adus în „Fabrica de scriitori”, inspirat numită de scriitorul piteştean Marin Ioniţă, fost şi el elev al acestei şcoli, trebuia să muncească în spiritul cerut şi curând, tânărul a îmbrăţişat pe deplin, dar pentru scurt timp, ideile regimului comunist de guvernământ, aducându-i laude într-un număr de poezii. În timpul celui de al doilea an de şcoală, el devenise chiar un lider de opinie şi o stea în cadrul unicului partid. În februarie 1953 însă, a fost acuzat de „abateri de la moralitatea şcolii şi disciplină”, în primă-

vara anului 1954 fiind propus pentru expulzare din Uniunea Tineretului Muncitor (UTM).

Stela Covaci - soţia prietenului lui Labiş, mărturiseşte: „Tânărul Labiş, romantic revoluţionar, cum se spunea pe atunci, încercând să scrie în pas cu cerinţele epocii, a înţeles că îndrumarea falsă şi restricţiile care i se impuneau nu pot fi admise”.

Valorile perene ale literaturii române la care s-a raportat Labiş au fost Mihail Sadoveanu şi Mihai Eminescu, în încercarea de redefinire a propriei voci poetice. Admirându-l pe Sadoveanu, i-a făcut un frumos portret: „E-n faţa mea, cu părul din flăcări de zăpadă, cu ochii plini de pâcle şi plini de-nseninări; o albă înflorire de vişini în livadă, minunea licăririi unei zări. Nu are nici o vârstă. În el sunt mii de oameni, şi-ntr-însul anii proaspeţi cu toţii s-au păstrat… ”. În iunie 1954, deci la absolvirea şcolii, a fost angajat de către revista Contemporanul, apoi de Gazeta literară. Începând din toamna lui 1955 urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, însă renunţă după doar un semestru. Poemul său cel mai celebru, Moartea Căprioarei, apare în Viaţa Românească din acel an.

Tot în acel an, de ziua lui, aflându-se singur într-un hotel, scrie poezia Am douăzeci de ani: „Am douăzeci de ani şi mă exprim. / Într-o odaie de hotel, spre seară / Stăm împreună cei ce ne iubim / Înfioraţi de iarna de afară. / De ce să mint, prietenii mei nu-s, / Dar vuiet la fereastră dă târcoale… / Închipuirea-mi numai, v-a adus / Prieteni dragi, pe scaunele goale,/ Dau un ospăţ, am douăzeci de ani”. Avea dreptate filozoful Kierkegaard când spunea că poetul este „o fiinţă nefericită a cărei inimă este sfâşiată de suferinţe secrete, dar ale cărei buze sunt atât de ciudat alcătuite încât atunci când suspinele şi ţipetele le scapă, sună ca o muzică frumoasă”. Începând din primăvara anului1956, în Ungaria s-au produs evenimente importante. În anumite cercuri, în Uniunea Scriitorilor, dar şi în presă au început să apară critici din ce în ce mai vehemente la adresa Regimului, iar în toamna aceluiaşi an, populaţia Ungariei s-a răsculat împotriva regimului Comunist. Revoluţia, chiar dacă a fost înfrântă, a avut o importanţă deosebită pentru întregul mers al istoriei din această parte a lumii, culminând cu evenimentele din

1989, care au adus răsturnarea regimurilor comuniste din sud-estul Europei. În tot acest timp al anului 56, a avut loc trezirea completă a lui Labiş el dându-şi seama de adevărata situaţie a ţării, a întregului lagăr comunist. Întrucât Securitatea la noi era „mâna de fier” a partidului, împreună, partidul cu securitatea, au reuşit să ţină în frâu evenimentele din ţară. Labiş scrisese nişte poezii care au apărut în Ungaria, traduse în limba maghiară. Se spune că şi pe patul de moarte a fost întrebat cine îi tradusese poeziile şi cine le trecuse peste graniţă. Ce n-a ştiut Labiş, sau nu a vrut să ţină cont de faptul că „libertatea este primejdioasă şi a o trăi este la fel de dur pe cât este de ispititor”, după spusele scriitorul Albert Camus.

Ecourile revoluţiei din Ungaria au fost auzite şi de studenţii din ţara noastră, de la Timişoara, Cluj, Bucureşti, Braşov şi Iaşi, ei solidarizându-se cu cei din Ungaria. Apăruseră foi volante şi inscripţii de solidaritate în anumite oraşe ale ţării, apoi s-a trecut la iniţierea unor adunări şi mitinguri, dintre care cel mai mare s-a organizat la Timişoara. Au fost arestaţi în ţară mii de studenţi, anchetaţi, unii şi condamnaţi. Oamenii puterii s-au folosit de acest prilej pentru a lichida pe toţi adversarii regimului, chiar dacă nu au avut legătură cu revoluţia din Ungaria.

Tot Stela Covaci, una dintre puţinii martori care se mai află în viaţă, a dat multe amănunte în legătură cu moartea poetului şi a declarat: „Perfid şi cinic construită şi dusă la îndeplinire din ordine nescrise, nu permite nici acum, la peste 50 de ani, o cercetare completă.

Documentele au fost distruse sau microfilmate, au fost puse pe durată nelimitată în seifurile care ascund secrete murdare « de interes naţional ».

Să ucizi un viitor foarte mare poet al ţării, înzestrat cu daruri celeste, adăpându-se cu lăcomie din sevele pure ale acestui pământ, brusc dumerit asupra jugului, minciunii şi ororii, precis de neînduplecat, nu e un lucru simplu: urmele, oricât le-ai îngropa, ies mereu şi mereu la suprafaţă şi, ca în basmele ezoterice, sângele tânăr cere izbăvirea”.

De asemenea ziaristul şi apropiatul prieten până la moarte, Imre Portik, în memoriile sale postume, apărute abia în anul 2005, scrie: „Labiş a fost ales pentru a exemplifica urmările posibile ale nesupunerii”. În noaptea de 9-10 decembrie

1956, la scurt timp după aniversarea împlinirii a 21 de ani, Labiş s-a dus la restaurantul Capşa, apoi la restaurantul Victoria, a plecat să ia un tramvai pentru a se întâlni cu Maria Polevoi, o dansatoare în trupa Armatei pe care o întâlnise în acea seară şi despre care nu se ştie dacă nu a avut de jucat un rol în această „piesă”. Labiş a fost împins din spate de către o persoană, îmbrâncitura l-a proiectat pe grătarul dintre vagoane, a căzut cu capul pe caldarâm, măduva spinării i-a fost secţionată. Trupul fiindui paralizat, la spital mai era conştient, dar chirurgii nu l-au putut salva. Acolo, a şoptit un poem prietenului său Aurel Covaci, importantă mărturie a morţii sale: „Pasărea cu clonţ de rubin / S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. / Nu mai pot s-o mângâi. / M-a strivit, / Pasărea cu clonţ de rubin, / Iar mâine Puii păsării cu clonţ de rubin, / Ciugulind prin ţărână, / Vor găsi poate / Urmele poetului Nicolae Labiş / Care va rămâne o amintire frumoasă...”

Despre acele zile de coşmar, vorbeşte sora lui Lae (aşa îi spuneau prietenii şi cei din familie) - Margareta Labiş: „Anunţat telegrafic, tata a venit imediat direct la spital şi timp de 11 zile şi-a îngrijit copilul cu o tărie rar întâlnită, înfruntând nesomnul, oboseala şi suferinţa. Fusese chemat la Comitetul Central al partidului, unde a suportat reproşuri nemeritate. S-ar fi cuvenit ca el să le facă, deoarece îi fusese luat copilul fără să i se asigure o locuinţă. A răbdat fără să scoată o vorbă”. În ultimele clipe ale vieţii lui Lae, Margareta a intrat din nou în salon şi a relatat acele momente: „La micul aparat de radio de pe noptieră se auzea destul de tare romanţa „La umbra nucului bătrân”. Am încercat să dau mai încet ca nu cumva aluziile textului să-l întristeze. A strigat, aproape, la mine: „Nu, nu, nu închide, lasă...”. Avea ochii închişi şi buzele roşii aproape aprinse de temperatură. După ce s-a terminat melodia, a avut imaginea plaiurilor natale cu fâneţele înflorite în plină vară. Numea pe rând toate florile de câmp, le admira culorile şi parfumul.

După o mică pauză, a continuat: „Viaţa este atât de frumoasă numai dacă ştii s-o trăieşti”.

Simţind parcă deodată fiorul iernii, a deschis ochii, şoptind: În munţii noştri astăzi zăpezile torc leneşi/ Izvoarele îngheaţă în clinchete subţiri/ Şi caprele de munte...”

Pe 22 decembrie, la ora 2 di-

mineaţa, a murit. Două zile mai târziu, la amiază, persoane îndoliate s-au adunat la Casa Scriitorilor, unde mai mulţi scriitori proeminenţi au citit şi poemul său Moartea Căprioarei. A fost înmormântat la cimitirul Bellu, după ce procesiunea funerară a trecut prin faţa mormântului lui Mihai Eminescu.

Unii contemporani sau martori oculari susţin că ar fi putut fi vorba de un asasinat politic, dat fiindcă în acea perioadă nu era „în relaţii cordiale cu Securitatea”. Talentul excepţional al lui Labiş a provocat invidii pe măsură, în rândul colegilor, dar şi în cele ale oficialităţilor, care se temeau de viziunea sa, de scrierile sale şi era urmărit pas cu pas, el mărturisindu-i acest lucru surorii sale Margareta. Labiş se trezise din „fumul” comunismului, îşi dăduse seama curând de poluarea în care se trăia şi de pericolul care ne pândea, fiindcă aşa sunt poeţii, de cele mai multe ori – vizionari. Într-un articol am găsit scris: „Nu are importanţă că Labiş era sau nu beat, temă recurentă de discuţie, el ar fi avut aceeaşi soartă, dacă acceptăm că a fost îmbrâncit”. Stela Covaci afirmă cu certitudine că Labiş a fost „lichidat” de Securitate. Părerea ei se bazează pe campania orchestrată de Securitate, atât printr-o supraveghere continuă a poetului de către agenţii ei, cât şi prin intermediul unor colegi sau profesori scriitori, care îl criticau în toate împrejurările pentru comportamentul lui rebel şi pentru poeziile lui neconforme cu doctrina realismului-socialist.

Dar, personal, nu cred că adevărul va fi aflat vreodată, fiindcă Securitatea lucra „cu mănuşi”, oamenii ei erau şcoliţi după ultima „tehnologie” a crimei. Lucrau psihologic, aflau punctele slabe ale individului şi loveau în punctul cel mai slab. Nu cred că le-a fost greu să lovească un adolescent cuprins de efuziuni tinereşti, fiindcă la 21 de ani, Nicolae Labiş era un adolescent, un adolescent genial. Despre adolescenţă scria Marquez că este vârsta marilor valori, când se produc erupţii vulcanice, „când ai revelaţii de o intensitate cu care nu te vei mai întâlni. Apoi eşti tânăr, intri în viaţă şi guşti din ea, din amărăciunea şi dulceaţa ei, din înfrângere şi izbândă. Este vârsta la care încă mai poţi să alegi, încă mai poţi prinde trenul spre destinaţia perfectă. Timpul nu este, încă, pierdut. Trebuie, doar, să te gândeşti bine, trebuie să fii inspirat, trebuie să ai noroc”.

Labiş păşise spre tinereţe, a gândit, a fost inspirat, dar nu a avut norocul de a putea merge pe drumul pe care ar fi vrut, fiindcă nu i s-a permis… Protipendada comunistă care se credea „zeitate” când afla de la informatorii securităţii că individului îi plac femeile, hotăra: „Să i se dea femeia!” Şi i se trimetea femeia; dacă afla că îi place băutura, hotăra: „Să i se dea băutură!” Şi i se oferea băutura. Şi totul până la „ter-

minarea” individului, căderea lui în mlaştină sau lichidarea fizică. Perfidia şi cruzimea erau trăsăturile de caracter care se cultivau, încercându-se estomparea trăsăturilor nobile ale poporului român.

Chiar dacă el nu a fost asasinat, Labiş a fost cu siguranţă un ghimpe în coasta regimului. După Revoluţia română din 1989, Gheorghe Tomozei a scris, „Labiş este primul poet român disident. [...] El a anunţat o pauză feroce între poezie şi ideologia zilei. Mai mult decât sigur, închisoarea nu era prea departe pentru el”. Securitatea a făcut notă din convorbirile sale private, notând că a „defăimat regimul comunist”, iar poemele lui conţineau prea multe teme voalat anti-comuniste. La data de 03 noiembrie 1956, ni se spune, la o nuntă la care au participat aproximativ o duzină de oameni, el a cântat imnul Regatului din România, Trăiască Regele. La Capşa, în timpul unei discuţii anti-sovietice privind revoluţia maghiară – recentă atunci -, s-a ridicat şi a recitat cu voce tare Doina lui Eminescu, poem patriotic interzis. De asemenea el a participat la reuniuni în cursul mişcării studenţeşti în Bucureşti, din 1956, care au fost urmate de represiuni viguroase. Având în vedere popularitatea lui în creştere, un proces ar fi fost incomod”.

George Călinescu scria despre el: „eu nici un mă întreb ce ar fi devenit dacă trăia, pentru că îl consider un poet pe deplin exprimat, de la care au rămas câteva poeme încântătoare…” În urma lui s-au editat volumele de care ştiu: Primele iubiri (1956) în care trăirea lirică este intensă, cuprinsă toată „între prospeţimea candorii infantile în receptarea lumii şi conservarea acestei ingenuităţi până la o crispare tragică”; Lupta cu inerţia (1958) în care recunoaşte existenţa compromisului, a duplicităţii ori a indolenţei, detestând aceste atitudini ale oamenilor. În poezia Primele iubiri, de exemplu, lirismul confesiv te subjugă: „Azi sunt îndrăgostit.

E un curcubeu/ Deasupra lumii sufletului meu / Vin cerbii mei în goană să se-adune / Şi către el privirile-şi ţintesc - / Un codru nesfârşit de coarne brune / În care mii de stele strălucesc…” sau în poezia Biografie : „Ştiu eu, mama şi-a zis că mă nasc într-o zodie bună; / Plinului pântec aşa îi cânta într-o noapte cu lună. / Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. / Ştiu eu, mama şi-a zis că mă nasc întro zodie bună…” Nu a scris „mama a zis”, ci „mama şi-a zis”… Genial! În „Lupta cu inerţia”: „Tot ce-am iubit, niciodată / N-am mistuit într-al timpului paşnic trecut. / Tot ce-am putut să privesc / Mi s-a părut din cale afară / De crunt ori Dumnezeiesc - / Nu i-am dat voie să moară”, remarcânduse frenezia trăirii poetice a existenţei, ceea ce este AUR în poezia lui Labiş. (va urma)

Opinii

DECEMBRIE 2013

terior), de consolidare a reţelei româneşti în materie de afaceri europene (pe „axa” Bucureşti-Bruxelles, dar reunind şi români cheie din marile capitale europene) precum şi crearea unei fabrici de idei româneşti pentru viitorul Uniunii Europene.

Dacă România va reuşi să contribuie la un narativ consolidat, adaptat momentului, pentru Uniunea Europeană, va fi mai respectată de partenerii europeni şi va reuşi, prin proactivitatea sa, să depăşească mentalitatea, încă păstrată uneori, de stat care se uită de jos la Bruxelles, privind la UE ca la o nouă Mare Poartă. Suntem parte

a procesului decizional de la Bruxelles şi trebuie să ne comportăm ca atare, responsabil, predictibil, cu seriozitate. Şi trebuie să ne gândim paşii interni în paralel cu marile tendinţe europene, că vorbim de regionalizare, sau alte procese.

Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles.

Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.

mai doreau să înfiinţeze un stat german „Donauland”.

Doar graţie propagandei tot noi ne simţim vinovaţi pentru 23 august şi regretăm că nu am mers de tot de râpă alături de Hitler. Atât ieri, cât şi în zilele noastre, lipsa de credibilitate pe plan extern provine din fotbalizarea politicii şi din oportunismul clasei politice dâmboviţene.

Proverbul românesc care se referă la partea posterioară a corpului, aflată în două luntre, este chiar o minimalizare a unei realităţi româneşti în care mai fiecare organ este împrăştiat pe câte o plutitoare. Indecizia în privinţa orientării politice ne va lasă din nou descoperiţi, în ciuda apartenenţei la o construcţie instabilă şi nedetermintată, supranumită Uniunea Europeană.

Cu toate că atât baschetul lui Ponta, cât şi pokerul lui Antonescu, preocupări extraprofesionale ale celor mai prefabricaţi candidaţi la preşedinţia ţării, sunt de origine americană – viziunea lor în privinţa politicii americane în Europa este diametral opusă atât înălţi-

mii coşului de baschet, cât şi instinctului elementar impus de septica tulceană.

Ambele fiind paralizate fie la unul în disciplina de echipa a unui partid de tip stalinist, fie la altul tributară principiului de cotizaţie la masa de poker.

Trebuie să ne întrebăm care din obiectivele noastre şi priorităţile naţionale pot fi mai degrabă atinse alături de SUA sau alături de Bruxelles-ul experimental.

Având în vedere că atât interceptările americane, cât şi dorinţa Germaniei după hegemonie, deghizată în europenism sunt două realităţi indubitabile, am face bine atunci când ne şoptim reciproc ceva să fim patrioţi, şi nu conformişti. Pentru lipsa de viziune politică am plătit mai mult decât preţul pentru exploatarea străină a resurselor noastre naturale. Evitând oportunismul arhaic al clasei politice româneşti, este explicabil că marile puteri vizează cu precădere resursele naturale ale solului, şi mai puţin valoarea românilor.

Viitorul UE e mai aproape decât credem Dan Luca - Bruxelles Viitorul Uniunii Europene e mai aproape decât credem.

Trăim vremuri cu ritm accelerat, unul din efectele crizei fiind faptul că nu mai ai timp să stai să te gândeşti mult în ce direcţie mergi. Trebuie să iei decizii rapid, în primul rând de supravieţuire, încercând să armonizezi interesul european cu cel naţional şi cu opinia publică din fiecare stat membru. În primul rând, eurozona tre-

buie să supravieţuiască şi să prospere, altfel construcţia europeană riscă să se prăbuşească. Starea economiei este un factor determinant în păstrarea încrederii populaţiei, care începe să se uite din ce în ce mai des spre partide noi, populiste. Apoi, trebuie puse bazele politice şi sociale ale revenirii şi ulterior ale finalităţii proiectului: Statele Unite ale Europei.

România are şansa de a se plasa în cercul care contează în dezbaterea cu privire la viitorul Uniunii Europene.

Nu este încă în zona euro, şi trebuie să se gândească serios cum poate îndeplini criteriile cât mai rapid, căci

acolo va fi polul prioritar de decizie. Totodată, prin dimensiunea noastră, ca ţară şi populaţie, putem aspira la un loc influent, dacă ştim să ne jucăm cărţile. Asta înseamnă o echipă de top în Parlamentul European în alegerile din mai 2014, o poziţie bună în noua Comisie Europeană, precum şi dialogul continuu cu partenerii europeni pentru o agendă ambiţioasă pentru Preşedinţia Română a UE în 2019.

De asemenea, România se poate implica mai mult în dezbaterea viitorului Uniunii Europene, depăşind cu mult faza „alinierii la consens”.

Mai devreme sau mai târziu,

noile schimbări structurale care au loc accelerat acum la Bruxelles, trebuie cuprinse într-un nou tratat. Dezbateri interne cu privire la viitorul UE au mai avut loc, şi am avut onoarea de a participa la ele, la Cluj, în februarie 2013, la Bruxelles, în mai 2013. Însă mereu e loc de mai bine, şi e important să fim alerţi în jocul european, şi să ne plasăm în avangarda lui dacă vrem să fim cu adevărat influenţi.

Influenţa noastră la Bruxelles va fi o combinaţie de întărire internă (Titulescu spunea pe bună dreptate că dacă vrei o politică externă puternică, trebuie să fii puternic în in-

Opţiunea românilor: între baschet şi poker?

Radu Golban - Elveţia Zilele trecute s-a întâmplat încă un fapt care a îndepărtat mai mult malurile A tlanticului dintre Washington şi Berlin.

Ministerul de finanţe al Statelor Unite ale Americii a atacat dur politica economică a Germaniei în Europa.

Aceste acuzaţii apar pe un fond tensionat în urma interceptărilor americane ale cancelarului german. În raportul semestrial de aproximativ 35 de pagini al acestei instituţii, Washingtonul susţine că Germania ar fi realizat un excedent comercial în urma crizei din zona euro pe spinarea statelor europene. Germania ar fi o „piatră de moară atârnată de gâtul Europei” şi ar genera un efect deflaţionist în zona

euro afectând grav chiar şi economia mondială. Guvernul de la Berlin ar trebui să se concentreze mai mult pe viitor, pentru a stimula creşterea economică internă şi a consolida zona euro. De altfel, Statele Unite de mai multă vreme şi-au arătat dezaprobarea faţă de politica de austeritate impusă de cancelarul german în Europa. Fără stimulare economică, statele europene aflate în criză nu au şanse de reînviorare a economiei.

Responsabilitate bugetară da, însă nu fără investiţii publice şi intervenţii ale statului pentru creştere economică.

Ce înseamnă însă acest apel al Americii la adresa Europei şi ce am avea noi de făcut în afară de a tăcea din timidiatea strămoşească?

Tensiunuile actuale dintre America şi Germania trec aproape neobservate la periferia Europei. Tocmai ţări precum România, a căror statalitate pare să fie grav afectată de problemele economice, ar trebui să ştie să atragă un maxim de beneificiu şi un plus de stabilitate din acest conflict. Poziţionându-se clar alături de o parte a baricadelor şi renunţând la oportunismul tradiţional ar fi mai mult decât

doar o sursă de credibilitate pe plan extern. Identificând exact problemele cu care se confruntă România, am înţelege că o axare politică în viitor alături doar de un singur aliat este mai importantă decât habotnicia euroatlantică a „monoplolistului pe relaţii externe ale ţării”, care s-a dovedit a fi o fantasmagorie, deoarece SUA şi Europa de mult nu mai au un interes comun. Când euroatlantismul este produsul analizei strategice a ţării, nu este de mirare că ne fuge pământul de sub picioare nu doar prin retrocedări, dar şi prin pasivitatea faţă de deciziile la nivel interanţional. Inaugurarea proiectului de la Deveselu, neavând nicio rădăcină etimologică în vreo stare de veselie, impune pentru o amplificare şi intensificare a relaţiei transatlantice mai mult decât un salut de infanterist în dreptul unei staţii de radar. Nivelul de înţelegere al unei mari puteri din lume asigură şi modul în care această putere îşi tratează aliaţii.

Din timpurile glorioase ale Imperiului Britanic ştim că englezii îşi tratau aliaţii după sentimentul lor de valoare de sine mai mult decât după devotamentul pentru coroană. La capitolul devo-

tament, România ar putea ocupa printre primele locuri din lume, lupatând pentru aliaţi, precum Germania, chiar şi fără un tratat militar.

Acutizarea crizei impune din ce în ce mai mult României să ia o decizie de parteneriat fidel, arătându-se capabilă în a înţelege şi nevoile protectorului ei, fie el german sau american – care îi sunt slăbiciunile şi vulnerabilităţile înainte de a-şi transforma ostaşii din nou în carne de tun pentru un război în numele unei alianţe imaginare. Chiar şi fără multă carte cunoaştem două lucruri: 1) că istoria se repetă şi 2) că alături de Germania pe cât de fideli am fost tot nu ne-a iertat şi ne-a dat Ardealul Ungariei, Cadrilaterul Bulgariei, Basarabia şi Bucovina Uniunii Sovietice, şi că din restul rămăşiţei de ţară din jurul Bucureştiului

15

16

Descoperă România

DECEMBRIE 2013

Ne-am născut într-o comoară pierdută în Sud-Estul Europei

Prof. Tiberiu Grădişteanu - Lugoj/Timiş

Nu avem lifturi care să ne ridice prin clădiri de sticlă deasupra norilor, dar avem munţi care ne duc mai sus de atât, nu avem pârtii de schi în malluri sau mări artificiale la sate, însă ne despart câteva ore de aceste locuri naturale din orice colţ al ţării, nu avem autostrăzi suspendate, însă avem cel mai spectaculos drum din lume, nu avem kilometri de parcuri prin oraşe, însă avem cea mai mare întindere de pădure naturală din Europa.

Avem cel mai nou pământ din Europa, în Delta Dunării, care creşte 40 de metri în fiecare an, avem Peştera cu Oase, locul în care au fost găsite cele mai vechi rămăşiţe din Europa ale omului modern, avem lagune albastre ce strălucesc printre munţi, avem focuri care ard din cauza emanaţiilor de gaze, avem cea mai frumoasă cascadă din lume şi multe altele.

Două treimi din suprafaţa României este acoperită de cel mai mare lanţ muntos din Europa, în timp ce 28% din lungimea totală a celui de-al doi-lea

cel mai mare fluviu din Europa şi singurul care curge de la Vest la Est ne străbate ţara. Din cauza aluviunilor aduse de Dunăre, în România se formează în fiecare an cel mai nou pământ din Europa, iar în Deltă, locul în care Dunărea se scurge în Marea Neagră s-a creat un habitat unic în lume. Marea în care se scurge Dunărea, Marea Neagră, este cea mai mare structură acvatică anoxică din lume şi lista poate continua la nesfârşit…

Delta Dunării Împreună cu voi, cei care vă iubiţi ţara şi vă mândriţi cu ea, m-am gândit să dăm drumul unui lanţ în care să înşirăm toate comorile printre care trăim.

Delta Dunării, pământul tânăr scăldat în soare este locul în care viaţa parcă stă în loc, este paradisul în care uiţi de emailuri, de dead-line şi de orice ar putea să-ţi ştirbească liniştea atât de preţuită, cu precădere în momentele în care vrei să simţi că într-adevăr eşti în concediu.

Odată ajuns în inima deltei, timpul capătă o altă valoare, pentru că ziua nu mai începe la 7-8 dimineaţa, ci la 4-5. Da, la 4 trebuie să fii treaz dacă vrei să simţi adrenalina pe care ţi-o dă pescuitul adevărat! Şi e atât de multă linişte pe canalele Deltei, încât, atunci când arunci o undiţa în apă, ţi se pare că ai făcut un zgomot uriaş! Şi parcă îţi pare rău că ai deranjat din somn şi cea mai mică vietate a apei li-

Transfăgărăşanul

Am ales să povestesc despre Transfăgărăşan, deoarece aici am avut cel mai frumos sentiment când l-am străbătut, deşi altitudinea şi temperatura de afară, curbele, mi-au provocat o stare de ameţeală. Cu toate acestea, am profitat din plin de unicitatea acestui loc, de frumuseţea şi starea de libertate pe care ţi-o oferă.

Sentimentele pe care le trăieşti sunt unice şi rămâi fără cuvinte atunci când coborî din maşină şi mergi doi-trei paşi. Merită văzut! M-aş muta acolo pe timp de vară, dacă aş avea posibilitatea să-mi construiesc o cabană, sau de ce nu, o pensiune. Sună bine, nu-i aşa ?

O să vezi în jur numai munte, şi vegetaţie dacă mergi vara, aşa

cum am mers eu, o să respiri aerul curat şi rece, care îţi dă fiori, ca la prima întâlnire de dragoste...şi nu o să te mai saturi să fotografiezi orice colţişor, orice vietate, fir de iarbă sau piatră.

Altitudinea este fascinantă. Dacă pentru un moment închizi ochii ai impresia că zbori, să faceţi acest exerciţiu şi nu ve-ţi regreta. Serpentinele care te ameţesc doar privindu-le, o să-ţi dea cel mai frumos sentiment de satisfacţie când le vei străbate, şi odată ajuns la mare înălţime vei afirma: Uite, acolo eram noi, am urcat p-acolo! De drag te-ai întoarce, doar să le mai urci odată şi încă o dată.O frumuseţe, ce pare ruptă din poveşti cu crai şi prinţese. Dacă te opreşti şi pri-

Cascada Bigăr, unică în lume

niştite. Aerul este curat, încât în orice secundă când te gândeşti la acest aspect, inspiri adânc, din tot sufletul, să-ţi ajungă, parcă, şi în viaţa de la oraş, când te vei întoarce la muncă. Când începe să se lumineze de ziuă, se aud bătăile de aripi ale păsărilor şi nu ştii ce e mai important să faci: să le priveşti sau să încerci să imortalizezi cumva momentele unice, atât de frumoase.

Minunăţia Deltei Dunării este nemărginită şi nepreţuită. Este atât de simplă viaţa din deltă şi în acelaşi timp atât de complicată, încât la fiecare vizită eşti uimit să afli mereu lucruri noi şi interesante. Nicio staţiune din ţară sau din afara ţării nu are cum să-ţi ofere liniştea şi pacea interioară pe care ţi-o oferă delta însăşi, fără a avea vreo intenţie s-o facă. Este atât de frumos în Delta Dunării, mai ales vara, încât oricine vizitează acest pământ, nu ezită să se întoarcă ori de câte ori se iveşte ocazia.

Sunt atât de mulţi străini care ne apreciază pământul dintre Dunăre şi mare încât ar fi momentul să ne convingem şi noi de măreţia care ne aparţine!

Pescuitul este, bineînţeles, atracţia zonei. Este activitatea de bază a locuitorilor Deltei Dunării, care povestesc întotdeauna cu plăcere ce şi cum trebuie făcut ca să pleci mulţumit de la pescuit. Şi sunt atâtea poveşti pescăreşti, încât nu te vei plictisi niciodată ascultăndu-le,

chiar dacă toate au acelaşi final.

De vis sunt plimbările cu barca şi, paradoxal, nu-ţi mai place viteza bărcii cu motor cum ai crede, ci îţi doreşti plimbarea cu barca cu vâsle, să-ţi dea impresia că aluneci pe luciul apei, fără a ştirbi liniştea ce te înconjoară.

Iar preţurile pentru plimbările cu barca cu vâsle sunt modice.

Locurile de cazare sunt multe şi variate, să corespundă oricărei pretenţii şi oricărui buzunar.

Sunt hoteluri, pensiuni, care oferă condiţii moderne de cazare, cu piscine interioare şi exterioare, şi sunt case pescăreşti, unde borşul de peşte se face în curte, la pirostrie şi este delicios!Şi unde mai pui că poţi face borşul din peştele prins de tine. În Delta Dunării se poate ajunge cu pasagerul, un vapor mare, care în 2-3 ore de la plecarea din Tulcea, te duce într-o altă lume.

Se poate ajunge şi cu maşina pe braţul drept al Dunării, până la Vulturul, un sătuc ceva mai mare şi mai populat. Şi totuşi, drumul cu vaporul este cel care reuşeşte să încânte întotdeauna. În Deltă localităţile sunt multe, apropiate una de alta, dar captivantă este inima deltei, cea care te scoate din cotidian, nefiind populată datorită imensităţii de apă. Vezi apă de jur împrejur şi ici colo câte un plaur, care îţi dă senzaţia că barcagiul nu va mai şti să te ducă înapoi de unde te-a luat.

Cascada Bigăr este una dintre cele mai frumoase locuri din ţara noastră! Cei de la The World Geography au fost atât de impresionaţi de micuţa cascadă românească, încât au plasat-o în fruntea topului cascadelor unice în lume! Şi aşa a ajuns să fie Cascada Bigăr all over the Internet.

Traseul stabilit a pornit din Timişoara în direcţia sud, adică spre Dunăre, pentru a ajunge în Munţii Almăjului. Este un drum destul de lung, de aproape patru ore, dar vă aigur că merită pe deplin! Cu alte opriri programate pe traseu, am ajuns şi noi într-un final. Fiind deja toamnă, la momentul vizitei noastre, zona era destul de răcoroasă, aşa că vă recomand haine mai groase un pic decât ce aţi purta de obicei în anotimpul de vizită.

Popasul Paralela 45 este unul destul de important pentru că este locul prin care trece Paralela 45!

Este de asemenea şi locul unde se află Cascada Bigăr, aşa că nu ai cum să-l ratezi! Un indicator

cu Paralela 45 este cel care marchează locul, alături de câteva alte panouri informative. O locaţie unică, o cascadă unică, toate la noi în ţară!

Popasul este compus dintr-o poartă de lemn, un pod şi o zonă cu chioşc, unde se poate lua o pauză perfectă după un drum lung cu maşina.

De pe podul simpatic din lemn solid, dar marcat de toţi turiştii care au trecut pe aici, se vede în toată splendoarea ei, cascada. Nu ştiu dacă pot descrie în cuvinte cât este de frumoasă şi de spectaculoasă, dar după ce am văzut-o am înţeles de ce a primit primul loc în top. Dacă ar fi să o descriu, aş spune că este o ciupercă imensă de pământ, acoperită cu muşchi, peste care curge una dintre cele mai albastre ape pe care le-am văzut vreodată.

Cascada Bigăr este una dintre minunile naturii de la noi din ţară, care te face să te gândeşti că avem o ţară atât de frumoasă şi de bogată şi totuşi... săracă.

veşti în jos, ai impresia că o să cazi în gol, şi toată viaţă ta se ţine ca de un fir de aţă de acest loc. Sentimentul de mândrie că ai ajuns acolo, că avem o ţară frumoasă este unic, şi mâine te-ai întoarce, ţi-ai aduce toată familia, colegii, prietenii şi niciodată nu te-ai sătura să admiri frumuseţea acelui loc, mereu ai avea ceva nou de descoperit.

L-aş recomandă tuturor: români, europeni, americani, nu contează din ce ţară, important este să mergi acolo şi cu siguranţă vei mai veni şi peste un an, poate doi, iar şi iar. Aerul proaspăt, curat, este perfect pentru momentul de relaxare de care ai nevoie, te eliberezi de stres, de aglomeraţia din oraşe, de răutatea oamenilor.

Peisajul ce îţi dă fiori, te va face mândru că ai ajuns aici, şi abia aştepţi să transmiţi experienţa şi fotografiile făcute celor dragi, să-i convingi că trebuie să ajungă acolo şi, nu vor regreta. Pensiunile, mâncarea tradiţională, oamenii primitori, toate aceste lucruri te vor face să crezi că ceea ce trăieşti este ireal, de basm.

Poţi vizita Bâlea Lac, un loc natural, ireal de frumos. Pensiunile din zonă situate în vârf de munte, te vor face să simţi că atingi cerul, că păşeşti pe nori pufoşi. Oamenii sunt primitori, îţi poţi procura amintiri de la comercianţii de la Bâlea Lac, de la animale împăiate până la cojocele şi pălării îmblănite, dulciuri şi mâncare tradiţională.

Mai poţi vizita Cascada Capra, cu apa care cade pe stancă pe o înălţime de 35 de metri într-un spectacol inedit pe marginea şoselei, unde e chiar o provocare să parchezi, pentru că nu există locuri de parcare amenajate. De asemenea mai poţi vizita Lacul Vidraru, şi dacă coborî spre Sibiu, ajungi în acest oraş minunat, de unde nu ai mai pleca vreodată.

Drumul este foarte bun, nu o să aveţi probleme, însă e bine de ştiut că după lăsarea întunericului, acesta se va închide şi în cazul în care întunericul vă va prinde pe drum, e bine să înnoptaţi undeva.

Drumul DN7C – Transfăgărăşan începe în comuna Bascov, Judeţul Argeş de lângă oraşul Piteşti, în direcţia oraşului Curtea de Argeş şi se termină la intersecţia cu drumul DN1 între Sibiu şi Braşov, în apropierea comunei Cârţişoara, cu o lungime de 151 km Este unul din cele mai spectaculoase drumuri din România, numit şi „drumul din nori”, care leagă regiunea istorică a Munteniei cu Transilvania.

Drumul construit peste Munţii Făgăraş, cel mai înalt lanţ muntos din România, este un drum asfaltat care în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea, ajunge la altitudinea de 2042 m. Transfăgărăşanul este situat pe locul al doilea ca altitudine în România după şoseaua Transalpina (DN67C) cu 2145

m din Munţii Parâng.

Primul segment al Transfăgărăşanului trece prin faţa hidrocentralei de la Vidraru amplasată subteran în masivul Cetăţuia. De aici, în apropierea cetăţii Poenari, drumul urcă pe serpentine şi viaducte, trecând prin trei tunele mai scurte ajungând pe Barajul Vidraru. Trecând barajul, drumul continuă în partea stângă de-al lungul lacului până la începutul acestuia. În continuare, drumul începe să urce în serpentine, trecând pe la Cascada Capra, până la partea sudică al tunelului de la Capra la Bâlea Lac, unde pe o lungime de 887 m străbate Munţii Făgăraş.

Tunelul Bâlea, cel mai lung tunel din România, cu o înălţime de 4,4 m şi 6 m lăţime şi un trotuar cu o lăţime de 1 m, iluminat, dar neaerisit, face legătura cu partea nordică a Transfăgărăşanului. În partea nordică a drumului, după Tunelul Bâlea, Transfăgărăşanul trece prin rezervaţia naturală, pe la lacul glaciar Bâlea urmat de o coborâre abruptă în serpentine. Trece în apropierea cascadei Bâlea, care este o cascadă în trepte de aproximativ 68 m, cea mai mare de acest fel în România, şi se află la altitudinea de aproximativ 1230 m. Tunelul rutier Capra-Bâlea Lac străbate muntele Paltinul între cotele 2.025 şi 2.042 de metri.

Cu o lungime de 887 de metri, este cel mai lung tunel rutier din România şi cea mai înaltă con-

strucţie destinată transportului cu maşina. Galeria are patru metri şi jumătate, iar circulaţia se face pe o singură bandă pentru ambele sensuri. Tunelul nu este iluminat artificial şi are aerisire naturală.

Lacul glaciar Bâlea se întinde între Defileul Oltului şi Munţii Piatra Craiului. Situat la peste 2.000 de metri, lacul are o suprafaţă de peste 360 de metri pătraţi, iar în cel mai adânc loc atinge 11 metri. Din 1932 toată suprafaţa lacului şi aproape 200 de hectare din jurul său au fost declarate rezervaţie ştiinţifică. În apropiere a fost construit, în anul 2006, primul hotel de gheaţă din Europa de Est. Cascada Bâlea, situată la peste 1.200 de metri altitudine, este una dintre cele mai cunoscute din România. Apa se revarsă peste pietre de la o înălţime de 68 de metri, iar iubitorii de senzaţii tari pot coborî iarna cu schiurile chiar pe lângă cascadă. Pe timpul verii puteţi ajunge aici cu maşina, iar după ce drumul se închide, la 1 noiembrie, turiştii pot urca cu telecabina de la cabana Bâlea Cascadă.

Mâncarea este tradiţională, locuri de cazare găseşti la Bâlea Lac, iar cele mai frumoase peisaje pe care le poţi admira, aici le găseşti. Transfăgărăşanul este locul unde orice român sau străin, ar trebui să ajungă măcar o dată în viaţă. Vă doresc călătorie plăcută!

En español

Laurence Lemoine : Una vida de periodista Pregunta: Usted nació en París. ¿Puede usted decirme más acerca de su familia?

Respuesta: Yo soy la más joven (con un hermano gemelo), de una familia cristiana de seis hijos. He recibido una educación muy estricta, pero mis padres nos dieron lo mejor para ser feliz en la vida: el amor, la confianza en sí mismo, la capacidad de adaptación y la independencia.

P: ¿Qué le llevó a ese interés por el periodismo? ¿Qué despertó su interés ? ¿Hubo alguien en su vida en ese momento que le inspiró para convertirse en una periodista?

R: Cuando yo era una preadolescente en los años 80, las noticias sólo hablaban de Oriente Medio (Líbano en el 82 con la invasión de Israel; el conflicto Israel/Palestino con bombas, rehenes, secuestros; Irán en el 81, etc.) Fué entonces, cuando empecé a leer los periódicos y escuchar la radio.

Yo estaba fascinada por todos estos temas y quería entender algo (cosa en realidad imposible). Yo quería ser periodista para conocer y descubrir el mundo y tocar yo misma la realidad, sin intermediarios entre el evento y yo. Yo quería vivir en directo lo que estaba sucediendo en el mundo. Era claro y natural que debía ser periodista. Entonces empecé a prepararme. Por ejemplo, cuando yo tenía 15 o 16 años, grababa los boletines de información general de France-Info en mi habitación, escribía todo esto

en un papel y luego lo repetía con el mismo tono profesional.

Unos años más tarde, despertaba bastante gente con mis noticias y entrevistas!

P: ¿Se considera afortunada?

R: Debo decir que en general fuí muy afortunada en mi vida, no sólo porque nací en un país hermoso y tranquilo (Francia) y una buena familia, sino porque también yo estaba en el lugar correcto en el momento adecuado, pero a menudo digo que “la suerte” es, como los tomates, se cultiva !. Yo quería ser periodista, porque para mí era una manera de vivir varias vidas a la vez! Informar sobre otros países o personas, es para mí una manera de aprender un montón! También es una especie de poder, porque lo que decimos y la forma en la cual lo hacemos, es importante y puede influir en la gente. Es por eso que también es una gran responsabilidad y una profesión seria.

P: En 1986 ganó un concurso para el Bicentenario de la Estatua de la Libertad en Nueva York. ¿Cómo fué?

R: Uno de los mejores momentos de mi vida fue en 1986 cuando representé a la juventud francesa en Nueva York para la reapertura de la Estatua de la Libertad con Nancy Reagan. Yo estaba allí porque gané un concurso, gracias a mi padre. Me ayudó mucho redactando un hermoso poema sobre la libertad y aún, hoy en día, le estoy muy agradecida. Fué increíble para

mí ! Conocí a muchas personalidades en ese país y yo era una VIP ! Sólo tenía 16 años en ese momento!. La lectura del poema frente a las cámaras de televisión y fotógrafos fué fácil , afortunadamente yo no soy tímida !

P: ¿Cómo este evento influyó en su decisión de convertirse en una periodista?

R: Un año más tarde, pasé una semana en la estación de radio RTL , con todos los periodistas y reporteros. Ví todo sobre las noticias y el periodismo durante esa semana, y más que nunca, estaba claro para mí que sería periodista, pero aún era demasiado joven para empezar !

P: ¿Cómo fue la entrevista, de dos horas, con Yasser Arafat en Túnez. ¿En qué año fue?

R: “Yo estaba fascinada por ese hombre y quería entrevistarle. Pasé dos horas con él en plena noche… Por razones de seguridad, la OLP no decía “Nos vemos en tal sitio a tal hora.” Tuve que quedarme en mi hotel y varios de sus colegas vinieron a por mí, y con

Calpe: “El Santo”- Un restaurante de cuento Lo antiguo vence lo nuevo...

Los tiempos antiguos se encuentran con los nuevos tiempos.

El sitio que nos recuerda las casas viejas de los pueblos, que muy pocas veces se pueden ver hoy, y el olor de pan de horno, desafían toda esta nueva época de la informatización. Lo antiguo vence lo nuevo…

Si querréis recordar vuestra infancia os recomiendo pasar algún rato en el restaurante El Santo, en Calpe. La pizza esta hecha en horno de piedra, la carne tostada según recetas argentinas, y la decoración interior del local nos hace creer que estamos en el pueblo de nuestros abuelos.

Encontré a Anne Speidel, la que dio vida al restaurante, trabajando, en un maravillosa noche de otoño. La pregunté

como empezó el negocio: „De la venta de una propiedad que tenia en Alemania, compré una casa vieja en Calpe, ciudad de la que me enamoré a primera vista en los 80. La casa tiene unos cientos de anos, la reformamos conservando su estilo antiguo. Invertimos mucho para que todo quede así. Busqué salir con algo nuevo en el mercado. En el menú puse comidas tradicionales, que nos recuerden la infancia. La pizza esta hecha en horno de piedra, tenemos carne traída de Argentina, a la que preparamos a la parilla solo con brasa de madera.

Quisimos calidad, cantidad y buen precio. Que haya algo nuevo en el mercado”- declaro Anne Spiedel.

En el mundo de cuento...

Anne es uno de los empresari-

os que entendió que el dinero no viene solo, hay que atraerle.

No de cualquier manera, sino a través de trabajo, ingenio y dedicación. La dueña de un restaurante cada vez mas buscado por los turistas, quiso hacer una unión que sobresaliera tanto por este aspecto, como a través de la calidad del servicio y de los productos.

Con casi 30 años desde su inauguración, todos los que visitaron el restaurante El Santo, dicen que Anne logro cumplir su sueño: muebles de colección, antigüedades, un personal amable y atento a las necesidades de los cliente, todo se encuentra en un sitio alejado del ruido de la ciudad.

Escogió con cuidado la gente con la que trabaja, porque según su opinión, el personal da la nota. Representa el

DECEMBRIE 2013

17

los ojos vendados me llevaron a una casa. Una vez allí, por supuesto, me quitaron la venda de los ojos. Debo decir que fué muy exótico para mí ! Fue un momento muy interesante en 1990, cuando Yasser Arafat comenzó a dejar de ser un terrorista para ser un hombre de estado, teniendo contactos directos pero secretos con los Israelies. Le hice muchas preguntas, y al final, él bromeó y me preguntó si quería casarme con el! En la prensa francesa, esa entrevista tuvo mucho éxito, pero yo disfruté de mi estancia en Túnez, la reunión con Arafat, y las muchas horas que pasé con sus consejeros para hablar sobre ese conflicto tan importante.

P: En una de nuestras conversaciones, usted ha mencionado que trabajaba para “Radio Mont Blanc”, cerca de Ginebra durante seis años.

Además, durante ese tiempo, usted trabajó para una televisión (Canal C) haciendo entrevistas políticas.

R: Me encontré con un periodista francés bien conocido (Jean-Pierre Elkabbach) para preguntarle cómo planear mi carrera como periodista. Él me dijo que primero, tenía que salir de París, trabajar en provincia para aprender y ser un poco más madura (tenía 21 años de edad). Explicó que eso era la mejor escuela para una joven periodista, y es verdad ! Así que me fuí a la Alta Saboya (cerca de Chamonix y Ginebra) y comencé en la Radio Mont Blanc. También tuve un programa mensual en la televisión “Canal C”, con entrevistas a políticos y personajes famosos, pero sólo para hablar de su vida privada.

Después de eso me decidí a salir de Francia de nuevo. Me

encanta Francia pero vivir en diferentes países me ha dado la posibilidad de ver las cosas desde diferentes ángulos y enriquecerme culturalmente.

P: ¿Dónde vive usted ahora y qué van a hacer ahora?

R: Actualmente, vivo en España, en Valencia, una hermosa ciudad en el Mediterráneo. Trabajo con la empresa Americana Relìv (www.reliv.com). Produce y vende suplementos alimentarios naturales excelentes. Un día ví a mi mamá tomar esos batidos y me interesaron esos productos. Siempre me han interesado los temas de nutrición y salud. En Europa, muchas personas toman suplementos porque realmente mejoran la salud. También hacemos frente a una crisis de salud muy seria en Europa. Nuestra comida de hoy, no tiene suficientes vitaminas y fitonutrientes. Al privar a nuestro cuerpo de nutrientes esenciales sustituyéndolos por alimentos procesados y productos químicos, somos vulnerables a la fatiga, alergias y todo tipo de enfermedades y disfunciones.

Ahora sabemos que los suplementos dietéticos pueden colmar esta brecha nutricional.

Estos productos proporcionan niveles óptimos de nutrientes, y Reliv es una empresa a un alto nivel. El verano pasado, asistí a la Conferencia Internacional en St. Louis (Estados Unidos. Missouri.) y me encontré al fundador, Robert Montgomery. Gracias a estos productos, ayudé a muchos de mis amigos y miembros de mi familia a resolver sus problemas de salud. Por supuesto, también tomo estos productos, aunque siempre he gozado de una muy buena salud. Pero gracias a ellos, me si-

ento mucho mejor. Tengo más energía, mayor concentración y duermo mejor. Tengo la suerte de trabajar en esta empresa ya que puedo ayudar a la gente y también cuidar de mis hijos.

P: ¿Has pensado en mudarse a los Estados Unidos?

R: Me encantaría vivir en los EE.UU. porque fuí allí varias veces, pero nunca fué suficiente ! y tengo una relación especial con ese país … Creo que conozco un país y su cultura, si me quedo por lo menos un año. Espero que un día tenga la oportunidad!

P: ¿Qué sabe usted acerca de Rumania? En sus viajes, ¿se ha encontrado con muchos rumanos?

R: Mi esposo trabaja ahora en Rumania en un proyecto de aerogeneradores, en las montañas.

Le gusta mucho ese país. Mi única conexión con Rumanía fue la joven que me ayudaba en casa cuando vivía en Portugal y se convirtió en una amiga. Me gustaría poder ir a Rumania este año con mi esposo porque dice que vale la pena!

P: ¿Cuáles son tus hobbies?

R: Me encanta viajar! También me encanta estar con mis amigos y familiares. En cuanto a los deportes, me gusta el squash, tenis, esquí y el alpinismo.

Una vez subí hasta la cumbre del Mont Blanc con esquís: fueron ocho horas para llegar a la cima y 6 horas para bajar, todo ello en un paisaje totalmente salvaje. ¡Fue fantástico!

P: ¿Cuáles son sus planes en un futuro próximo?

R: Me ocupo del desarrollo de Reliv, aquí en España, y acabo de empezar un libro sobre nutrición y salud que se publicará en Francia.

Entrevista realizada por Octavian D. Curpaş Phoenix, Arizona

vinculo ante el restaurante y el cliente. Para ella, no tiene importancia el color de piel o la proveniencia de la gente.

Nunca fue rasista y aprecia la sinceridad, la honradez y la lealtad. Con gente como el cocinero argentino Osvaldo, el pizzero español José, los rumanos Adrián Damian y Christian Nadler, y todos los demás que forman parte del equipo del restaurante El Santo, Anne Speidel, se siente como en una familia. Al lado de los otros, los dos rumanos que sobresalieron por su responsabilidad, serosidad y profesionalidad, razón por la que Anne los aprecia y respeta mucho.

En la entrevista que me dio, Anne demostró que es mas que un empresario: es una amante y coleccionista de belleza, con un sentido critico muy desarrollado. Ella dice que muchas veces, en la vida, se condujo según las palabras de Borges: „Solo puedes perder lo que no has tenido.” Es una persona sencilla, no le gusta sobresalir, porque „solo sobre gente de renombre se

deben saber ciertas cosas”, dice ella.

A mi pregunta „Que significa tener éxito?”, Anne Speidel, contesto sencillamente: „éxito significa cohabitar con la normalidad.”

Anne desea extender su negocio el futuro, pero sabe claramente que „El hombre siempre hace planes, pero Dios decide!”

En el restaurante El Santo ésta la prueba clara de la pasión de Anne Spiedel por las antigüedades, por lo bello, el arte, y por las cosas que tienen el valor en su edad. La sensación de regreso en el tiempo que el restaurante provoca a todos sus visitantes esta accentuada por una vieja radio de colección, un gramófono, una maquina de coser y muchos otros objetos que Anne colecciona desde hace mas de 30 anos.

Sobre la familia, Anne solo tiene palabras magnificas, y por lo demás, le gusta hacer cosas que no sobrepasan los buenos modales. En lo que concierne su tiempo libre, dice que: „Un empresario tiene tanto tiempo

libre como le permite el managament de su propia persona.”

El Santo es un lugar único que abrió sus puertas en 1983.

Después de 30 años, conserva su esencia y todos los que le pisan el umbral entran en un mundo de ensueño, de un coleccionista de antigüedades, donde la decoración interior representa una parte de su alma.

Embrujados por el interior de cuento y encantados por el sabor y la calidad de los mas de 15 tipos de carne a la parilla, 44 tipos de pizza al horno de piedra y mas de 21 ensaladas variadas, frescas y para todos los gustos, los turistas vuelven una y otra vez, cada ano, y la buena gente de todas partes pisan en el mundo de los abuelos, en el mundo de cuento a todo lo que significa: belleza, valor, calidad...

Steak House Pizzería Calle Torreones, 3 03710 Calpe/Alicante *** Un material realizado por

Kasandra Kalmann Năsăudean

Traducción: Oana Moşniagu Foto: Răzvan Ionescu

18

DECEMBRIE 2013

Zoe Stoleru - Valencia Casa este locul în care fiecare dintre noi se simte în siguranţă, fără să ştim că şi aici suntem înconjuraţi de pericole care ne pot afecta grav sănătatea. Alergiile, problemele respiratorii, disfuncţiile hepatice, anemiile, durerile de cap sunt doar câteva dintre problemele de sănătate cu care te poţi alege dacă nu elimini factorii de risc din casă ta.

Iată care sunt pericolele la care ne expunem în propriile locuinţe şi cum le putem înlătura:

Mucegaiul Sporii de mucegai pătrund în interiorul casei prin ferestrele şi uşile deschise, prin sistemele de ventilaţie şi încălzire, prin intermediul aparatului de aer condiţionat, dar pot fi aduse chiar de noi, pe tălpile pantofilor, pe haine etc. Pentru a supravieţui şi a se înmulţi mucegaiul are nevoie de un mediu umed, aşa cum este, de cele mai multe ori, în băile, beciurile sau balcoanele caselor şi apartamentelor noastre.

Sporii de mucegai se dezvoltă într-un ritm alert, simţindu-se excelent pe suprafeţele umede din lemn, hârtie sau bumbac din care se şi hrănesc.

Mucegaiul adoră să invadeze rigipsul, să se ascundă în spatele tapetului, lambriurilor din lemn, a stratului de izolaţie, dedesubtul sau în spatele diverselor piese de mobilier (măştile chiuvetelor de bucătărie, canapele, dulapuri, comode, biblioteci etc).

Micotoxina – substanţă toxică produsă de mucegai pe care o inhalăm din aer – poate provoca diverse probleme de

Sănătate, stil, frumuseţe sănătate: tuse, nas înfundat, sinuzită, iritaţii ale ochilor şi chiar astm. S-au înregistrat şi cazuri, rare, ce-i drept, în care mucegaiul a provocat hemoragii pulmonare şi pierderi de memorie.

Cum putem preveni apariţia şi înmulţirea mucegaiului în casă: • Să aerisim constant toate camerele locuinţei, dar mai ales încăperile cu umiditate ridicată: baia şi bucătăria.

• Dacă baia nu este prevăzută cu o fereastră, e bine să ţinem uşa băii permanent deschisă sau să instalăm un ventilator care să disperseze vaporii de apă acumulaţi după fiecare duş.

• Pentru a menţine umiditatea aerului sub nivelul de 50%, putem achiziţiona un aparat de dezumidificare.

• Dacă găsim o pată de mucegai în casă, vom spăla bine locul cu clor şi îl vom trata cu o soluţie antiseptică fungicidă care va distruge sporii de mucegai împiedicând reapariţia lor ulterioară.

Praful Praful este un termen generic folosit pentru o varietate de particule organice şi anorganice pe care le regăsim în casa noastră. O mare parte din praf pătrunde în locuinţe din exterior, prin uşile şi ferestrele deschise, în timp ce o altă cantitate importantă se formează chiar în casă, cu ajutorul nostru: celule de pie-

Cinci pericole ascunse

Trăieşti cu ele în casă, dar nu ştii că îţi pot fi fatale le moartă, fragmente de păr şi unghii, particule minuscule de vopsea, fibre ale ţesăturilor, hainelor, covoarelor etc.

Deplasându-ne prin casă, ridicăm particulele de praf în aer, unele dintre ele toxice, inhalandu-le ulterior. În consecinţă ne putem trezi cu o serie de afecţiuni, începând cu banalul strănut şi terminând cu alergii, iritaţii ale ochilor, sinusilor, pielii şi terminând cu bronşită şi astm.

Cum putem ţine sub control praful din casă: • mare parte din particulele toxice de praf pătrund în casă chiar prin uşa de intrare, aduse pe tălpile pantofilor. Pentru a diminua cantitatea de praf pe care-l aduci în casă, pune în faţă uşii un covor de calitate, cu peri rigizi şi înalţi care să cureţe bine încălţămintea.

Nu uita să scuturi zilnic covoraşul de la intrare.

• Şterge praful cât mai des posibil şi fă-o corect. O cârpă uscată nu va face decât să împrăştie praful acumulat, plimbându-l de pe o suprafaţă pe alta. Foloseşte soluţii speciale, cu efect antistatic sau cel puţin o cârpă umedă cu care vei înlătura praful cu siguranţă, iar la final şterge suprafeţele cu o cârpă uscată.

• Investeşte într-un purificator de aer care va curăţa aerul din casă, diminuând riscul apariţiei diverselor afecţiuni respiratorii la care ne expunem din cauza prafului.

Acarienii Aceste organisme microscopice sălăşluiesc în paturile, canapelele, covoarele, mochetele, saltelele, jucăriile de plus ale copiilor, pernele şi

aşternuturile din casele noastre. La fel ca sporii de mucegai, acarienii adoră mediile umede şi calde. Acarienii sunt una dintre principalele cauze de declanşare a astmului, alergiilor, rinitei şi conjunctivitei.

Vestea proastă este că acarienii au fost şi vor rămâne parte din vieţile noastre, fiind imposibil de înlăturat permanent. Tot ce putem face este să luăm măsuri de precauţie suplimentare. Iată care sunt acestea: • Dacă nu ne permitem înlocuirea seturilor de pat, a saltelelor şi pernelor cu unele hipo-alergice, tratate împotriva acarienilor, ar trebui măcar să îmbrăcăm pernele, plăpumile şi saltelele cu o husă de protecţie anti-acarieni.

• Aşternuturile de pat trebuie schimbate săptămânal şi spălate, cel puţin periodic, la temperaturi ridicate. Cea mai mică temperatură de spălare recomandată este de 60 de grade Celsius.

• Pentru a nu facilita dezvoltarea acarienilor, oferindu-le umiditatea pe care o adoră, vom evita să ne băgăm în pat cu părul umed.

• Dacă avem obiecte care nu pot fi spălate la maşină, cum ar fi, de exemplu, o jucărie de plus cu mecanism încorporat, o putem introduce pentru câteva ore în congelator. Specialiştii susţin că gerul are capacitatea de a distruge acarienii.

• Şi nu în ultimul rând, vom aspira cât mai des posibil, mai ales suprafeţele în care acarienii se pot ascunde: covoarele şi mochetele de pe pardoseală.

Naftalina Mulţi dintre noi folosim naftalina pentru a ne pune la adăpost de molii articolele vestimentare din lână. Dar câţi din noi ştim la ce pericole ne expunem atunci când inhalăm substanţele eliminate în aer de naftalină?

S-a demonstrat că expunerea la naftalină poate declanşa dureri de cap, greaţă, vărsături, diaree, oboseală, poate scădea apetitul, poate provoca ameţeli, dificultăţi de respiraţie, insuficienţă hepatică, icter şi convulsii. Mai mult, unele cercetări afirmă că naftalina este cancerigenă. Concentraţiile mari de naftalină pot provoca chiar şi leziuni cerebrale copiilor de vârste fragede. În

Australia s-a înregistrat chiar şi decesul unui bebeluş, cauzat de otrăvirea cu naftalină.

Aşa că trebuie să evităm să-i îmbrăcăm în haine impregnate cu miros de naftalină.

Pentru a preveni apariţia tuturor simptomelor amintite mai sus e bine să înlocuim naftalina cu substanţe repelente na-

ficultăţi respiratorii, iritaţii ale mucoaselor, usturimi ale gâtului şi ochilor şi crize de astm. Oamenii de ştiinţă au demonstrat că substanţa toxică din compoziţia mobilierului din PAL sau MDF poate declanşa apariţia cancerului nazofaringian, pulmonar şi leucemiei.

turale: levănţică, busuioc sau boabe de piper. Şi dacă totuşi nu vrei să renunţi la naftalină, ai grijă să speli hainele impregnate cu miros, înainte de a le purta.

Mobila din PAL Pentru că mobila din lemn nu se pretează la interioarele amenajate în stil modern, dar şi pentru că preţul acesteia este inaccesibil multora dintre noi, alegem să ne mobilăm casele cu piese de mobilier confecţionate din PAL şi MDF. Plăcile aglomerate din lemn se obţin din buşteni, resturi şi coajă de lemn. Între cele două, MDF-ul este superior PALului. Însă ambele conţin o substanţă toxică şi cancerigenă – formaldehida.

Expunerea îndelungată la vapori de formaldehidă provoacă dermatite alergice, di-

Mai nou, legislaţia UE impune producătorilor de mobilier o valoare limită a concentraţiei de formaldehidă în compoziţia mobilierului. De aceea, cel puţin teoretic, piesele de mobilier din PAL sau MDF produse în ultimii ani sunt mai sigure pentru sănătate, decât cele produse înainte de impunerea acestor limite.

Cei mai expuşi riscurilor apariţiei problemelor ca urmare a expunerii îndelungate la cancerigena formaldehidă sunt copiii şi bebeluşii. Din acest motiv se recomandă evitarea achiziţionării mobilierului din PAL în camerele lor, cel puţin în primii ani de viaţă, când cei mici dorm cea mai mare parte a zilei.

Sursa: http://www.health.com/health/ http://www.webmd.com/ http://www.netdoctor.co.uk/

Prognoze

DECEMBRIE 2013

19

Planuri de Anul Nou

Gabriela Căluţiu Sonnenberg - Spania

Ce bine că, iată, până şi 2013 trece! Cumpăna Anului Nou îmbie cu promisiuni şi cu previziuni precaute, dar ne şi sperie puţin. Chiar dacă ştim că biet calendarul nostru gregorian este doar o invenţie, acolo, concepută de mintea imperfectă a oamenilor, e plăcut să ne dedăm bilanţului, pretinzând, sub pretextul schimbării cifrei din coadă, că am scăpa de-o pacoste.

Găselniţă teoretică încolo şincoace, nimic nu e mai practic decât o teorie solidă! Indiferent cum şi ce a dispus Papa Grigorie al XIII-lea nu demult, la 1582, prin calendarul său ne-a furnizat o metodă practică de. . . omorât timpul. Anul astronomic mediu are o durată de 365, 24219 zile, adică este mai scurt decât anii oficial declaraţi pe planetă (islamic, iulian etc.).

Dacă nici durata luicalculată ştiinţific nu este constantă, ce să mai vorbim de percepţia noastră proprie? Ne consolăm cu faptul că o corecţie a calendarului gregorian nu va fi necesară mai devreme deanul 4. 000. Ce şansă de ajustare ulterioară să mai avem noi, ca indivizi infimi, pe lângă un an pe care l-am trăit, poate nu tocmai la parametri optimi, dar cât de cât întreg şi, mai ales, cu toată fiinţa noastră? De vreme ce nu mai putem schimba trecutul, ne concentrăm asupra viitorului.

Despre cele care-au fost avem date şi înregistrări, despre cele ce vor veni nu avem nimic. Poate şi de aceea finalul de an este sezonul prognozelor. În Grecia antică, lumea obişnuia să se deplaseze la Delphi şi să întrebe oracolul. Întruchipat de o preoteasă care intra în transă odată ce apuca să respire aburii emanaţi dintr-o falie a scoarţei terestre, turuia cuvinte greu de descifrat, pe care fiecare le interpreta în felul său.

Preamăritului rege Cresus i-a prognozat că va distruge un mare Imperiu, dacă se va în-

cumeta să treacă graniţa spre Persia. Cresus a purces imediat la luptă, mobilizându-şi toate trupele. . . şi a fost învins. Preoteasa Phytia uitase să-i comunice al cui era Imperiul care urma să se destrame. În zilele noastre, sarcina şi plăcerea întocmirii previziunilor revine oamenilor de ştiinţă.

Nu înseamnă că nu greşesc şi ei; chiar dacă nu lucrează sub narcoză precumursitoarele care oficiau în antichitate în templul lui Apolo, nici ei nu sunt infailibili. Cele patru metode de „clarviziune” ale viitorologilor, ceva mai sofisticate decât arta ghicitoarelor, sunt: modelele pe calculator, ciclurile Kondratjev, tehnica Delphi şi analiza Cross-Impact.

Modelele informatice se folosesc începând din anii 1960. Pe atunci nu se dispunea de un volum prea mare de date stocate; în consecinţă, corelaţiile dintre informaţiile pe care futurologii le aveau la îndemână ajungeau doar pentru un orizont scurt de timp. Aşa au apărut scenariile pentru anul 2000, unele chiar amuzante, dacă le privim din perspectiva de acum: unul pesimist, worst case szenario, unul optimist, best case szenario şi unul tendenţial, care extrapola trendul prezent, proiectându-l în viitor. Problema lipsei de date s-a transformat între timp în opusul ei: suntem invadaţi şi am conceput o adevărată industrie de extragere a lor.

Numai cu ajutorul super-calculatoarelor gigantice se mai pot detecta structurile şi legităţile copleştitorului overkill informaţional. Cu toate acestea, erorile sunt nelipsite. De pildă, în 1972 Clubul de la Roma prognoza pentru anul 2000 o explozie a populaţiei până la 6, 8 miliarde de oameni (în fapt, am fost „doar” şase miliarde), o foamete globală înainte de mileniul trei (n-a fost) şi Sfârşitul Lumii pe la 2100 (foarte improbabil).

Ciclurile Kondratjev poartă numele cercetătorului rus care le-a descoperit acum un secol.

Sunt perioade de patruzecicincizecide ani, în care multe fenomene tind să se repete într-o o formă sau alta. Începutul unui astfel de ciclu este marcat întotdeauna de o schimbare tehnologică majoră, cum a fost invenţia motorului cu aburi la 1800. Se

investesc sume mari în noua tehnologie iar după circa douăzeci de ani se atinge răspândirea ei generalizată. Apoi boom-ul începe să se aplatizeze, făcând loc unui nou ciclu istoric.

Potrivit teoreticienilor ne aflăm momentan într-un tranzit paradigmatic dinspre societatea informatică (marcată de globalizare, calculatoare, internet) înspre una ecologică (caracterizată prin sustenabilitate, încurajarea modelelor sănătoase de viaţă, avansul tehnologiilor medicale şi al biologiei avansate).

Metoda Dephi nu este nimic altceva decât interogarea standardizată, pe bază de chestionar, a unui grup de experţi.

Singura deosebire în raport cu studiile similare de pe piaţă este aceea că fiecare specialist are acces la răspunsurile celorlalţi şi poate să-şi modifice prognoza în funcţie de părerile colegilor. Aparent incertă, metoda Delphi furnizează cele mai realiste previziuni, poate şi pentru că experţii nu fac altceva decât să scrie ceea ce ştiu deja cu certitudine. Primul studiu de acest fel, efectuat în anii ‚60, prevestea pentru anul 2010 că vom dispune de baze spaţialeselenare locuite permanent (din păcate nu este cazul), că vom avea pastile capabile să ne sporească inteligenţa (ce binear fi!) şi că, în urma automatizării proceselor de producţie, mulţi dintre noi vor fi şomeri (corect, din păcate). Interesant este faptul că niciunul dintre cei întrebaţi nu a putut prevedea extinderea planetară a reţelei informatice şi de telefonie mobilă, nici apariţia telefoanelor şi televizoarelor minaturale, de buzunar, nici navigaţia prin satelit şi nicia vântul energiei eoliene, respectiv succesul programului desepararea deşeurilor.

Analiza Cross-Impact, sau analiza impactului încrucişat este o metodă de calcul derivată din teoria probabilităţilor şi porneşte de la constatarea că evenimentele din viitor se influenţează reciproc. Pentru început sunt selectate circa 40 de fenomene, despre care se presupune că ar interacţiona. Se calculează apoi, pentru fiecare în parte eventualitatea apariţiei. Din cauză că procedeul nu e prea clar, cercetătorii au inventat un algoritm complicat, pe care îl aplică bazei de date: algoritmul fuzzy, folosit pentru întâia oară de serviciul american de informaţii CIA. Toate aceste metode şi tehnici sunt inexacte, neputând prevedea surprizele de proporţii, ca de exemplu catastrofele naturale (limbajul de specialitate le numeşte discontinuităţi).

Pentru a le simula cât de cât, experţii introduc în calcul aşa numitele wildcards - un fel de jokeri, ca-n jocurile de cărţi -

necunoscute capabile să răstoarne situaţia globală aproape instantaneu. Un exemplu: în urma accidentului atomic de la Fuckushima, de pe 11 Martie 2011, toate prognozele au fost pur şi simplu spulberate. În cartea sa „Lumea în anul 2050”, unul dintre cei mai renumiţi viitorologi americani, geologul Laurence C. Smith numeşte patru fenomene care au influenţat major omenirea şi care vor avea şi în viitor un cuvânt important de spus: demografia, globalizarea, schimbarea climatică şi limitarea resurselor. În ceea ce priveşte evoluţia demografică, iată o constatare neliniştitoare: a fost nevoie de 12.

000 de ani până când populaţia Terrei a atins primul miliard, dar recent, în 2011, în decursul a doar trei ani s-a trecut de laşase la şapte miliarde. În anul 2050 se pare că vom fi nouă miliarde!

Tot în anul 2050 temperatura medie anuală va fi cu 1,5 grade Celsius mai ridicată decât la ora actuală. Sună puţin, dar efectele vor fi imposibil de ignorat. Îndeosebi emisfera nordică va profita de pe urma topirii calotelor de gheaţă, câştigând astfel mai mult teren valoros pentruagricultură. Nordul va continua deci să fie prosper, ferit de foamete, dar resursele de apă şi combustibil fosil vor atinge pragul epuizării. Necesarul energetic va creşte cu 80%, rezervele de petrol se vor diminua rapid şi va reveni la modă cărbunele. Energia eoliană va urca pe primul loc, în timp ce hidrocentralele vor pierde teren, datorită protestelor ecologiştilor, care atenţionează de pe acum asupraefectelordezastruoase alelacurilor de acumulare şi ale modificării cursurilor râurilor (sursa: OECD). În nordul Africii se vor construi centrale solare gigantice, care vor furniza energia electrică necesară Europei.

Dacă în anul 2009 clasamentul super-puterilor economice era condus de SUA, urmate de Japonia, China şi alte câteva state occidentale europene, în anul 2050 China şi SUA vor inversa locurile, urmate de India şi Brazilia. Surprinzător, Mexicul, Rusia şi Indonezia vor figura printre primele zece mari puteri ale lumii (Sursa: Banca Mondială).

Transportul în comun va fi la ordinea zilei. Puţinele automobile private existente vor rula silenţios, graţie electromotoarelor. În oraşele europene va fi interzis accesul maşinilor cu motoare cu combustie internă iar şofatul va intra în sarcina pilotului automat (chiar dacă vom continua să stăm la volan, pentru orice eventualitate). Energia înmagazinată în mijloacele de transport va fi racordată la un sistem permanent de stocare şi distribuţie.

Cu alte cuvinte, automobilele

vor funcţiona şi pe post de acumulatori electrici mobili.

Potrivit unui studiu efectuat de Universitatea Maastricht, în anul 2050, în Statele Unite se vor recunoaşte oficial primele căsătorii între oameni şi avatare (roboţi). Durata medie de viaţă va creşte în continuare iar în Europa sarcina îngrijirii populaţiei preponderent vârstnice va reveni tinerilor emigranţi de origine asiatică şi africană, precum şi roboţilor concepuţi special în acest scop. Încă din timpul vieţii, fiecare dintre noi va putea plasa în internet un rezumat electronic al vieţii sale, ceva asemănătorprofilului din reţelele sociale virtuale de azi.

După dorinţă, vor exista în loc de cruci monumente funerare electronice, prezentând pe un monitor viaţa şi avatarurile noastre, într-o buclă continuă.

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte? Totuşi, rămâne un vis.

Rezervele de apă se vor reduce periculos, dar nu vor exista războaie legate de ele. „Apa potabilă este prea importantă pentru a se preta la riscul de a o pierde în urma unui eventual război”, susţine omul de ştiinţă Laurence C. Smith. Se va dezvolta în schimb un sistem de identificare a aşa-zisei „ape virtuale”, înmagazinate în alimente (un procentaj de 70% din totalul rezervelor de apă ale planetei).

Carnea, fructele şi legumele se vor distribui raţional pe tot mapamondul. Vom avea kiwi din Italia sau Noua Zeelandă, struguri din China sau Chile, portocale din Maroc sau cotlet din Argentina?

Din păcate, încălzirea globală va avea şi efecte nefaste: 37% din speciile de animale existente vor dispărea. Cu alte cuvinte, ne vom confrunta cu o extincţie comparabilă doar cu dezastrul care a condus la dispariţia dinozaurilor! Fenomenul va afecta mai ales emisfera nordică; nu vor mai exista urşi polari, în schimb vor migra spre nord acele păsări care acum pot fi întâlnite doar în zonele temperate sau tropicale. În anul 2008, pentru prima dată în istoria omenirii ponderea populaţiei de la oraşe a depăşit-o pe cea a locuitorilor din mediul rural. În anul 2050 vor fi peste 70% orăşeni(sursa: www. metropolen-der-zukunft.de).

Greu de imaginat este şi fenomenul formării mega-oraşelor viitorului: 33 de oraşe ale lumii vor dispune de peste 10 milioa-

ne de locuitori, fiecare! Potrivit estimărilor demografice, oraşe precum Delhi vor avea mai mulţi locuitori decât Germania (88 de milioane).

Cum ar arăta aceleaşi metode ştiinţifice dacă le-am aplica la scară redusă, individuală? Un consiliu de „specialişti în metoda Delphi”, care ne cunosc foarte bine – familie, prieteni, colegi – şi-ar da cu părerea despre noi şi ar ajunge la concluzii care probabil nu ne vor surprinde prea tare. Analiza impactului încrucişat ne-ar semnala că am avea mai mulţi bani la dispoziţie dacă ne-am lăsa de fumat şi că ni se va reduce riscul de a suferi de arterioscleroză, în timp ce şansa noastră de a face un infarct ar creşte, pentru că probabil am fi tentaţi să exagerăm cu sportul, ca să ne menţinem tienereţea.

Ciclul Kondratjev al copilăriei şi maturizării fiind încheiat la noi, am observa că repetăm experienţe pe care le credeam uitate, că experimentăm sentimente cunoscute şi retrăim aceleaşi emoţii. Odată cu avansarea în vârstă ne vom aminti de pasiunile din copilărie; nepoţii ni se vor părea un fel de „family reloaded”, copilăria lor vădind paralele cu a noastră sau cu cea a copiilor noştri. Dacă avem noroc şi nu sfârşim la bătrâneţe în a da înmintea copiilor, putem spune că am fentat un ciclu Kondratjev.

Poate că extrapolările şi modelele sofisticate de calcul electronic vor prevesti în cazul nostru o durată de vârstă de 120 de ani. Cu toate acestea, un lucru nu vor putea să ne spună niciodată: dacă vom fi sau nu fericiţi. Şi, în fond, acesta este singurul lucru care ne interesează cu adevărat. Unele dintre prognoze par logice, altele au darul de a nelinişti. Avem doar certitudinea faptului că nimic nu este cert. Rămânem aşadar idealişti, chiar dacă nu ştim încotro ne poartă drumul. În definitiv, ceea ce contează este să avem fiecare un drum, al său.

Mai devreme sau mai târziu – scria italianul Primo Levi, supravieţuitor al infernului de la Ausschwitz –, fiecare om descoperă că fericirea perfectă este imposibil de atins; cu toate acestea, puţini sunt cei care se întreabă dacă există şi o antiteză: anume aceea că nici nefericirea perfectă nu o putem atinge.

Semne bune anul are.

20

DECEMBRIE 2013

Timeea Oprean - Cluj Napoca

Denumirea populară a lunii Decembrie este undrea şi se presupune că are legătură cu sensul termenului românesc vechineios, care se referă la căderea abundentă a zăpezilor, la o perioadă în care a nins mult. Cuvântul are atât valoare de substantiv, cu sensul de luna decembrie cât şi valoare de adjectiv, formele sale fiind: neios-neioşi, neioasăneioase.

Tradiţia spune că în această lună gospodarii au grijă de gospodărie, animale şi de starea grădinilor şi câmpurilor. Fetele nemăritate se spală cu prima nea ca să fie frumoase şi drăgăstoase.

Dacă începutul lunii este geros, aşa va fi zece săptămâni. Tot tradiţia spune că o iarnă geroasă înseamnă că vara va fi călduroasă, dacă va fi zăpadă, anul care va veni va fi roditor: Iarnă-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are, Semne bune de belşug, Pentru brazda de sub plug.

Luna lui Undrea este plină de sărbători care sunt însoţite de obiceiuri şi practici magice, cele mai cunoscute dintre ele fiind: 4 Decembrie - Bubatul, Varvara, Barbura, Sf. Mare Muceniţă Varvara, protectoarea minerilor, când: • nu se lucrează în mină, minerii petrec cu familia • se ţine pentru ajutor la naşteri, boli: gâlci, dureri de dinţi, ameţeli, apărare de năpaste, moarte uşoară • nu se folosesc lucruri negre ca să nu facă grânele tăciune • femeile nu ţes, nu cos, nu opăresc rufe ca să nu se taie şi să nu se îmbolnăvească copiii • nu se mănâncă porumb copt, fasole, dovleac ca să nu se facă bube • copiilor li se fac cruci pe frunte şi mîini cu miere, dovleac, să-i apere de vărsat • se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă; dacă înfloresc până la Florii, va fi an mănos 5 Decembrie - Sf. Sava: • se ţine să fie spor în casă şi la animale, să fie apărate de boli,

Tradiţii strămoşeşti dăunători, lupi • nu se matură, nu se dă gunoiul afară, pentru că în acest fel se alungă norocul din casă • copii sunt opriţi să mănânce peşte sau fructe • se dă pomană fasole fiartă, nuci, turtă caldă, vin, lână, cânepă pentru a “îmblânzi bubele” 6 Decembrie - Sf. Nicoară, Sf.Neculai, Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei • este Sfânt protector al copiilor, femeilor şi corăbierilor, apărător de rele şi făcător de minuni • se consideră începutul iernii când acesta îşi scutură barba, dacă nu a nins, urmarea fiind o iarnă grea, lungă • este sărbătoare cu praznic şi dezlegare la peşte 12 Decembrie - Sf. Spiridon, făcător de minuni, patronul ciubotarilor • se ţine pentru păzirea casei, sporul câmpului, apărare de boli, lovituri, fiare sălbatice 20 Decembrie Numele zilei se trage de la Sf. Mucenic Ignatie Teoforul, trecut în calendarul bisericesc la data respectivă (o bucăţică din moaştele sale se află la Tismana).

Pentru ţărani, Ignat a fost însă un simplu om necăjit care, vrând să-şi taie porcul, ca tot românul, a scăpat securea taman în capul lui tată-său, omorîndu-l pe loc, apoi căindu-se toată viaţă şi, în cele din urmă, primind milă de la Dumnezeu şi de la Sf. Petru (ce aveau pe atunci obiceiul să umble pe pămînt). În ziua de Ignat se taie porcul şi nu e bine să lucrezi altceva. Când tai porcul, zici: “Ignat, Ignat,/ Porc umflat”. Cu sîngele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca să fie sănătoşi peste an. După tăiere şi tranşare, urmează “pomâna porcului” (care contravine postului rânduit de Biserică până în ziua de 24 inclusiv), la care iau parte casnicii şi ajutoarele. Regretata Irina Nicolau observă că în popor se face o fină deosebire între a tăia porcul şi a-l omorî: dacă respecţi întru totul regulile tradiţionale (cum îl înjunghii, cum îl pârleşti, cum îl tranşezi, cum îl chiverniseşti), atunci îl tai (ceea ce e în firea lucrurilor, plăcând şi lui Dumnezeu), în vreme ce, dacă încalci regulile (ritualul), se cheamă că-l omorî, prefăcând sacrificiul legiuit în crimă nelegiuită. O vorbă spune că cine n-are porc gras de Crăciun şi cuţit ascuţit la vremea pepenilor, acela n-a cunoscut fericirea. Se mai zice, de asemenea: “Paştele fudulul” şi “Crăciun sătulul” (niciodată românul nu mănâncă atât de mult şi de greu, ceea ce

Tradiţii şi obiceiuri în luna Decembrie uneori umbreşte bucuria spirituală a Craciunului, riscând să-l prefacă în sărbătoare a pântecului, ispăşită nu o dată prin revolta ficatului).

23 Decembrie - Preziua Ajunului • copii merg la colindat • după miezul nopţii se face Masa de Ajun cu grâu fiert, turtă, pâine, fasole, vin de sufletul morţilor, din alimente de post care, sunt sfinţite în 24, se împart la familie şi la vecini 24 Decembrie - Ajunul Crăciunului • se ajunează de noroc; se face calendarul de ceapă şi alte practici de aflare a vremii anului următor • se începe orice lucru pentru a avea spor la el peste an • nu se dă din casă, se matură invers şi nu se scoate gunoiul ca să nu se ducă norocul • se mănâncă peşte, ca apărare de friguri; nu se bea rachiu că-i al dracului Colindatul creştin Pentru cea mai aşteptată sărbătoare din decembrie, Crăciunul, românii au apelat în egală măsură la tradiţie, ştiind să accepte şi obiceiuri mai recente. Întâmpinată cu bucurie, Naşterea Mântuitorului aduce cu ea şi o sumă de practici foarte vechi prin care se celebra Solstiţiul de Iarnă, momentul în care natura dă speranţe că va renaşte.

Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec şi gest ritual, ci şi numeroase mesaje şi simboluri ale unei străvechi spiritualităţi româneşti. El s-a păstrat asociindu-se câteodată cu celebrarea marelui eveniment creştin care este Naşterea Domnului Iisus Hristos. Există de asemenea cântece de stea (sau colinde creştine), care au ca subiect Naşterea Domnului. În ajunul Crăciunului, pe inserat, în toate satele din ţară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Naşterea Domnului şi sunt primiţi cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci şi colaci. În Maramureş, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, să continue colindatul. Postul Crăciunului ia sfârşit şi fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii şi cozonacii, prăjiturile şi vinul.

Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc linişte şi pace în case. Împodobirea bradului Pomul de Crăciun, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalaţiei electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel.

Deşi în Europa originea sa precreştină nu mai e contestată de nimeni, părerile rămân totuşi împărţite: unii văd în el o reprezentare a ,,arborelui lumii’’, alţii îl consideră o referire directă la ,,arborele Paradisului’’, împodobit cu mere de un roşu aprins, care amintesc de păcatele comi-

se de primii oameni, înainte de alungarea lor din rai.

Până în secolul al 15-lea, crenguţele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca şi darurile care le făceau oamenii unii altora, erau considerate tradiţii păgâne. Dar nu peste multă vreme în locul acestora va fi folosit un arbore întreg.

Conform documentelor, în 1605 la Strasbourg a fost înălţat primul pom de Crăciun, într-o piaţă publică. Nu avea încă lumânări şi era împodobit cu mere roşii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobeşte primul brad aşa cum îl cunoaştem noi astăzi.

După 1878, decoraţiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai mult succes, aşa că această tradiţie pur germană va cuceri întraga lume, fiind adoptată pretutindeni, fie că este vorba despre ţări din Asia, Africa, America de Nord şi de Sud sau Australia.

La sfârşitul secolului al 19-lea, în saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără pomul de Crăciun, împodobit şi scânteietor. În 1776, prin intermediul soldaţilor germani care participau alături de englezi la războiul de independenţă, tradiţia pomului de Crăciun ajunge şi în Statele Unite, iar în anul 1880 cucereşte şi Casa Albă.

La noi, obiceiul a pătruns odată cu influenţa germană, când primii studenţi români au început să meargă la studii la universităţile din Berlin sau Viena, şi la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Ţările Române în 1866 unde prinţii şi prinţesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureşteană. Cântecul german de Crăciun O Tannenbaum devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor.

Colindele Începând cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul nopţii şi până la revărsatul zorilor uliţele satelor răsunau de glasul micilor colindători. În oraşe întâlnim colindători odată cu lăsarea serii şi până în miez de noapte. Cu traista după gât, cu bâta în mână şi căciula pe urechi, colindătorii merg din casă-n casă şi strigă la ferestrele luminate: “Bună dimineaţa la Moş Ajun, Ne daţi ori nu ne daţi”, Şi dacă cei din casă întârzie a le deschide uşa încep să cânte mai departe: “Am venit şi noi odată La un an cu sănătate, Şi la anul să venim Sănătoşi să vă găsim.

Ne daţi, ne daţi, Ori nu ne daţi” Cu acest prilej gazda le împarte: covrigi, nuci, mere, colăcei de făină frământaţi şi copţi chiar în acea noapte a Moş Ajunului. În ajunul Crăciunului, ca şi în ajunul Anului Nou în toate provinciile româneşti copiii formează grupuri şi pornesc pe la

casele gospodarilor cântând cântece ce au refrenuri ca: “Florile dalbe”, “Leru-i ler”, “Ziurel de ziua”, ori “Valerim” şi “Veler Doamne”. În afară de seara mare a colindelor se mai colindă şi în seara Sfântului Vasile, paralel cu Pluguşorul sau Uratul, precum şi de Florii şi Paşte.

Sub numele de colind şi colindat trebuie să înţelegem vechiul obicei pe care-l întâlnim în sărbătorile susmenţionate când copiii, ca şi flăcăii satelor, merg din casă în casă, cântând cântece pentru a ura sănătate şi fericire gazdelor ce-i ascultă, de la care primesc daruri în bani sau în natură: nuci, covrigi, mere, colaci, etc.

Colindele sunt de două feluri: religioase şi laice. Cele religioase au origine literară, iar subiectele lor se referă de cele mai multe ori la Isus. Colindele profane (sau lumeşti) au un caracter liric, şi de multe ori sunt adaptate de colindători la situaţia celor în faţa cărora le cânta.

Colindatul cu motive religioase, deşi de origine bisericească, e format tot după modelul colindatului de tip păgân, având de fapt origine comună cu acesta, precum: • Colindele Domnului (În drum spre Vitleim, Naşterea Domnului, Vestirea Păstorilor, Închinarea Păstorilor, Pornirea Magilor după stea, Închinarea Magilor, Tăierea Pruncilor, Numele Domnului, Patimile Domnului, Vânzarea şi Răstignirea, Coborârea de pe Cruce); • Colindele Sfinţilor (Colindul Crăciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion, etc.); • Colindele Omului (Colind de copil mic, de fată mare, de flăcău, colindul omului bogat şi milostiv, colind de preot, de cioban, de vânător, de pescari, de marinari, colind de viteaz, de familie, de însurăţel, etc.)

Creatorii acestor producţii populare sunt diferiţi, după cum diferit este şi felul colindului.

Pentru cele religioase de nuanţă creştină putem socoti că făuritorii sunt preoţii, călugării şi cântăreţii bisericeşti, dascălii şi diecii, fiindcă ei erau cunoscători ai Evangheliilor şi ai Vieţilor Sfinţilor. Cât priveşte pe cele profane, ca autori definim pe anonimii creatori talentaţi care au făurit poezia populară. Peste această creaţie iniţială s-a suprapus prelucrarea veac de veac şi an de an în obiceiurile şi datinile

strămoşeşti, la marile sărbători de iarnă.

Steaua De la Crăciun şi până la Bobotează copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine.

Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui Isus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.

Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi multe din ele, chiar din tradiţiile locale. Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăcinului, cântă versuri religiose despre naşterea lui Isus: “Steaua sus răsare”; “În oraşul Vitleem”; “La nuntă ce s-a întâmplat”; “Trei crai de la răsărit”.

25 Decembrie - Naşterea Domnului • focul nu trebuie să se stîngă, se pune buşteanul de Crăciun a cărui cenuşă pusă în grădină aduce belşug • finii merg cu daruri la naşi • se merge cu Turca, se colindă cu Steaua, Vicleimul, Irozii • firmiturile colacului de Crăciun se dau păsărilor şi vitelor să fie ferite de rău.

• se ascunde furca de tors, până la Bobotează • dacă este cald, va fi frig de Paşti • dacă dimineaţa intră în casă bărbat oile vor făta berbecuţi, dacă intră femeie, vor făta miele 26-27 Decembrie - se vizitează naşii cu finii şi-şi duc daruri.

27 Decembrie - Sf. Ap. Întâiul Mc. Şi Arhidiacon Ştefan • dacă ninge, va veni un an roditor 28 Decembrie - Îngroparea Crăciunului • se ţine ca să nu se îmbolnăvească de gâlci, lingoare, ameţeli.

31 Decembrie - Îngropatul Anului Vechi, Ajunul Sf. Vasile • se deschid cerurile şi vorbesc animalele • dacă este senin, anul va fi secetos; dacă este înourat, anul va fi ploios; dacă este lună plină, va fi an mănos • se joacă Vergelul şi alte pactici de aflare a ursitului • se ascunde furca să nu fie muşcaţi de şarpe • se petrece cu mâncare şi băutură • seara se lasă porţile descuiate şi lumina şi focul aprinse • copiii colindă cu Pluguşorul Surse: ro.wikipedia.org www.rightwords.ro/ http://www.rostonline.org/ www.leonardo.snspa.ro/

Reţetele Anei Reţete speciale pentru sărbătorile de iarnă

DECEMBRIE 2013

21

Mesele festive prilejuite de Sărbătoarea Crăciunului oferă, pe lângă bucuria reunirii familiei, satisfacţii gastronomice îndelung aşteptate.

Dar au dezavantajul că necesită un volum de muncă foarte mare şi ne pot pune sănătatea în pericol, din cauza exceselor culinare. Vă prezentăm o alternativă pentru meniul de Crăciun sau Anul Nou, cu ajutorul căreia puteţi evita tradiţionalele preparate din carne de porc şi nelipsiţii cozonaci şi puteţi scurta timpul petrecut în bucătărie.

Pui în crustă de parmezan Ingrediente: • 900 g carne de pui (dezosată şi fără piele) • 4 linguri cu făină • 2 ouă (bătute) • 100 g parmezan ras • 3 linguri cu ulei de măsline • 4 căţei de usturoi (feliaţi subţire) • 2 linguriţe cu rozmarin uscat, sare, piper Mod de preparare: se încălzeşte cuptorul la 200°C.

Pulpă de porc la cuptor, în stil provençal Ingrediente: • 2 kg pulpă de porc cu şorici (sau piept cu şorici) • 1 linguriţă cu sare • 1 lingură cu făină • 1 mănunchi de salvie uscată Mod de preparare: se crestează şoriciul, la distanţă de 5 mm, pe toată lungimea bucă-

ţii de carne, folosind un cuţit foarte ascuţit. Se freacă apoi carnea cu sare şi se pune pe un grătar aşezat într-o tavă de friptură. Se presară făina în tavă şi se introduce în cuptorul încălzit, la o temperatură de 150°C. Pentru a determina timpul de coacere, calculaţi

ră şi se încălzeşte, timp de 5 minute, se ia de pe foc şi se adaugă usturoiul feliat şi rozmarinul, puţină sare şi piper. Se aşază bucăţile de pui deasupra şi se introduce în cuptorul încins. Se coc 25 de minute, până când s-au rumenit şi s-au pătruns bine.

Preparatul se serveşte cald, cu garnitură de varză roşie, cu piure de cartofi sau legume proaspete.

Ingrediente pentru blat: • 12 ouă • 12 linguri cu zahăr • 5 linguri cu făină • 2 plicuri cu zahăr vanilat • 100 g migdale măcinate • 150 g nuci măcinate • 1 plic cu praf de copt • 1 linguriţă cu oţet din vin alb Pentru cremă: • 400 g unt • 150 g zahăr • 150 ml esenţă de cacao • 30 ml coniac • 200 ml frişcă lichidă Mod de preparare: se bat gălbenuşurile cu zahărul, cu ajutorul unui tel, până se obţine o compoziţie cremoasă, apoi se adaugă zahărul vanilat. Albuşurile se bat spumă, se adaugă nucile, oteţul şi migdalele măcinate

şi se amestecă în compoziţia rezultată din gălbenuşuri şi zahăr, apoi se încorporează făina şi praful de copt. Compoziţia se toarnă într-o formă de tort tapetată cu hârtie de copt. Se coace la 150°C, 40 de minute fără a deschide cuptorul în timpul coacerii.

Blatul se lasă la răcit, apoi se taie în trei pe înălţime.

Crema se prepară prin frecarea untului cu zahărul până la obţinerea unei consistenţe pufoase. Se adaugă apoi, treptat, esenţa de cacao şi coniacul. Cu crema rezultată se umplu blaturile. Tortul se decorează cu frişcă bătută şi diverse ornamente din zahăr (sau fructe proaspete). Se păstrează la rece maximum trei zile.

câte 35 de minute suplimentare pentru fiecare 450 g de carne care depăşesc cele 2 kg. Dacă bucata de carne cântăreşte doar 2 kg, timpul de coacere este de 90 de minute.

După coacere, carnea se scoate din cuptor, se aşază pe un platou şi se acoperă cu folie de aluminiu. Se lasă să stea timp de 15 minute înainte de a fi servită, apoi se presară salvie uscată şi se tranşează. Se serveşte cu garnitură de varză roşie cu fructe de pădure.

Garnitură de varză roşie Tort de migdale cu frişcă cu fructe de pădure Ingrediente: • 900 g varză roşie (tăiată fâşii) • 50 g unt • 2 cepe (tocate mărunt) • 1 linguriţă cu chimen • 75 ml vin alb sec • 2 linguri cu oţet din vin alb • 2 linguri cu vin dulce • 1 lingură cu zahăr tos • 450 g fructe de pădure congelate sau uscate • sare, piper Mod de preparare: într-o cratiţă încăpătoare se încălzeşte untul, fără a-l arde. Se

Se pun făina, ouăle bătute şi parmezanul fiecare în câte o farfurie. Este de preferat să nu se pună întreaga cantitate de parmezan de la început, pentru a evita coagularea sa cu ouăle. Se trec bucăţile de pui prin făină, apoi prin ou şi la sfârşit prin parmezanul ras, urmând procedeul cunoscut de la prepararea şniţelelor. Uleiul se pune într-o tavă pentru friptu-

pune ceapa şi se căleşte timp de 4 minute, apoi se adaugă varza şi se continuă călirea încă 5 minute. Se adaugă vinul, de ambele feluri, oţetul, chimenul şi zahărul, sare şi piper şi se lasă să fiarbă la foc încet, timp de 15 minute.

Se adaugă fructele de pădure şi se mai fierb încă 20 de minute, până când varza şi fructele sunt moi şi se reduce zeama. Acest preparat se poate pregăti în ziua anterioară şi se poate încălzi cu 15 minute înainte de a fi servit.

Cocteil din vin roşu Ingrediente: • 500 ml lapte • 400 ml vin roşu • 4 gălbenuşuri • 2 linguri cu zahăr • 1 linguriţă cu praf de scorţişoară • 4 – 6 felii de lămâie

Mod de preparare: se mixează vinul cu laptele, zahărul, gălbenuşurile şi praful de scorţişoară, până când se topeşte zahărul. Se toarnă în pahare de tip flute şi se decorează cu fructe.

22

Terapia verde

DECEMBRIE 2013

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/Anglia Foto: Dan Gherman

Pentru a avea ochii sănătoşi, specialiştii recomandă cât mai mulţi morcovi. Pe lângă aceştia, mai sunt şi alte alimente ce păstrează starea de sănătate a ochilor sau anihilează efectele negative ale televizorului sau monitorului de calculator.

Vitaminele C şi E apără de cataractă Vitamina A are rolul de a îmbunătăţi vederea pe timp de zi şi de noapte, iar lipsa acesteia din organism duce la apariţia tulburărilor de vedere şi a unor boli grave ale ochilor. Vita-

mina E protejează membrana celulară, împiedicând acţiunea radicalilor liberi responsabili de apariţia cataractei. Luteina, ce se regăseşte din plin în anumite legume, reduce riscul degenerescenţei maculare care apare la vârste înaintate. Nu în ultimul rând, vitamina C este un excelent antioxidant, iar în combinaţie cu vitamina E are rolul de a proteja ochii împotriva cataractei. Din fericire, lista alimentelor care menţin ochii într-o stare bună de sănătate este suficient de generoasă, astfel încât să puteţi urma o dietă completă.

Nu evitaţi mărarul, pătrunjelul şi oregano Dintre legume este foarte bine să consumaţi cât mai mult: salată, andive, fasole verde, varză de Bruxelles, broccoli, praz, ceapă, spanac, mazăre, ardei gras verde şi roşu, ardei iute, dovleac, usturoi, roşii, ţelină şi porumb. Cele mai bune fructe pentru sănătatea ochilor sunt următoarele: kiwi, lămâile, caisele, pepenele galben şi curmalele. De pe listă fac parte

şi câteva ierburi şi condimente precum: mărarul, pătrunjelul, oregano şi curcuma. Dintre acestea, usturoiul şi ceapa au un conţinut bogat de sulf necesar producerii unui important antioxidant pentru menţinerea ochilor sănătoşi. Şi spanacul conţine din belşug vitamina C, betacaroten şi cantităţi mari de luteină, ce ajută la formarea unui ecran de protecţie pentru sănătatea ochilor.

Betacarotenul, un antioxidant eficace Morcovii sunt recunoscuţi încă din cele mai vechi timpuri pentru efectul benefic asupra ochilor şi a vederii, deoarece conţin o cantitate importantă de betacaroten. Acest antioxidant este foarte important pentru o vedere mai bună şi pentru protejarea ochilor de boli, precum cataracta sau degenerescenţa maculară. Aşadar, consumaţi morcovi cruzi cât mai des, de cel puţin două ori pe săptămână.

Afinele şi strugurii îmbunătăţesc vederea nocturnă Afinele sunt bogate în sub-

Citricele susţin sistemul imunitar Recunoscute pentru aportul mare de vitamina C, citricele mai conţin şi alte substanţe active: fibre, minerale şi substanţe anticancerigene. Nutriţioniştii susţin că savoarea şi aroma lor ne întineresc, iar elementele nutriţionale prezente în compoziţia acestora vitamine (A, B, C), săruri minerale (fosfor, calciu, potasiu, sulf) şi oligoelemente precum siliciu, mangan, cupru - ţin la distanţă multe boli severe.

Lămâia, de folos în caz de bronşită Studiile efectuate de-a lungul timpului au scos la iveală faptul că lămâia poate trata numeroase afecţiuni, de la migrene şi probleme respiratorii până la boli digestive şi reumatice.

De exemplu, supraponderalii şi bolnavii care se luptă cu hipertensiunea şi colesterolul este bine să ţină o cură cu lămâi timp de 30 de zile. În prima zi se va consuma o jumătate de lămâie, apoi doza creşte,

zilnic, cu câte încă o jumătate în fiecare zi - până în ziua 15, când începe să descrească.

Mai mult, fitoterapeuţii europeni recomandă cura cu lămâi şi în caz de bronşită ori infecţii pulmonare, specifice sezonului rece, şi nu numai.

Portocala scade febra Asociată adesea cu Crăciunul şi mirosul de brad, portocala este „eroul” sezonului rece. Şi asta pentru că sucul, miezul şi coaja portocalei oferă beneficii nutriţionale pentru 50 de afecţiuni. Spre exemplu, terapia cu portocale este de mare ajutor bolnavilor de hepatită, cardiacilor, reumaticilor şi anemicilor. De asemenea, limonada preparată dintr-un pahar cu suc de portocale şi o lingură cu vin alb face minuni în profilaxia răcelii, pentru că scade febra. Mai mult, dacă licoarea este administrată seara, ea are capacitatea de a preveni şi insomnia. În caz de obezitate, constipaţie

sau pentru mărirea rezistenţei la efort se poate apela la următorul remediu: se pun la macerat patru-cinci centimetri de coajă de portocală roşie în 250 mililitri de apă, iar a doua zi se mănâncă produsul macerat.

Mandarinele cresc rezistenţa la germeni Mandarina are proprietăţi sedative, combătând astfel insomniile. În plus, ea contribuie la întărirea sistemului imunitar. Persoanele care consumă cel puţin o mandarină pe zi se pot bucura de o mulţime de beneficii: o vedere mai bună, scăderea concentraţiei de colesterol „rău” din sânge şi creşterea poftei de mâncare.

Aceste citrice cresc rezistenţa împotriva germenilor, au proprietăţi antioxidante, detoxificante şi anticancerigene.

Bogat în vitamina C, grepfrutul previne apariţia herpesului Grepfrutul conţine multă vitamina C, motiv pentru care e indicat să fie consumat zilnic în sezonul rece. Sărac în calorii, alimentul este esenţial în curele de slăbire. În plus, menţine sănătatea gingiilor, previne inflamarea acestora, dar şi apariţia anumitor boli, cum ar fi cele ale tubului digestiv, constipaţia, oboseala, herpesul; dar scade şi nivelul glicemiei şi reduce riscul apariţiei infarctului miocardic.

• Pomelo combate infecţiile virale şi bacteriene, vindecă rănile şi escarele, participă la detoxificarea organismului, reduce riscul apariţiei cataractei şi încetineşte procesul de îmbătrânire.

stanţe antioxidante, ce ajută la îmbunătăţirea fluxului sangvin la nivelul capilarelor ochiului.

Acest lucru ajută ochii să se adapteze rapid la schimbarea luminii şi la îmbunătăţirea calităţii vederii nocturne. Şi consumul de struguri îmbunătăţeşte vederea pe timp de noapte, iar seminţele de struguri sunt foarte bune pentru circulaţia periferică, dar şi pentru circulaţia la nivelul vaselor capilare.

Ouă şi peşte în fiecare săptămână Pentru sănătatea ochilor, ouăle sunt un aliment esenţial. Cu un conţinut bogat de vitamine, minerale şi proteine, dar şi de luteină şi de aminoacizi, ouăle sunt foarte eficiente pentru prevenirea diverselor boli ale ochilor. Se recomandă consumul de ouă fierte moi pe săptămână. Şi tonul proaspăt sau conservat este un aliment excelent pentru sănătatea ochilor. De asemenea, peştele gras, precum somonul sau macroul, care au un conţinut bogat de acizi graşi Omega 3, protejea-

Cartofii dulci se consumă de mii de ani în întreaga lume, aceştia fiind recunoscuţi pentru beneficiile pe care le aduc organismului. Faţă de cartofii obişnuiţi, aceştia sunt mai sănătoşi, mai bogaţi în vitamine şi mai săraci în calorii. Întârzie îmbătrânirea Cartofii dulci previn apariţia cancerului şi au proprietăţi deosebite antiîmbătrânire. Antioxidanţii pe care-i conţin luptă împotriva radicalilor liberi şi ajută organismul să se menţină sănătos. Betacarotenul şi vitamina C sunt benefice pentru tratarea mai multor tipuri de cancer, în special a cancerului de colon, intestine sau rinichi.

Astfel, 100 g de cartofi dulci consumaţi zilnic pot reduce considerabil riscul apariţiei cancerului de plămâni, iar acest lucru este valabil şi pentru fumători, şi pentru nefumători.

Protejează inima Un consum susţinut de cartofi dulci ne protejează împotriva infarctului sau a accidentelor vasculare cerebrale şi ajută la menţinerea funcţiei cardiace în limite normale. În plus, vitaminele B şi C din cartofii dulci pot diminua hipertensiunea cauzată de indigestie sau de o alimentaţie necorespunzătoare. Atenţie însă, dacă hipertensiunea este din cauza diabetului, cartofii ar trebui evitaţi.

Aşadar, şi numai un cartof de mărime medie, fiert sau copt, consumat zilnic, protejează inima. Mai mult, cartofii dulci nu conţin grăsimi, deci nici colesterol.

Cresc imunitatea Betacarotenul, un antioxidant foarte puternic, dar şi vitamina C din cartofii dulci ajută la întărirea imunităţii organismului. Aşadar, dacă veţi consuma frecvent cartofi dulci, veţi fi mult mai rezistenţi în faţa bolilor, dar şi a virozelor de sezon.

Sănătatea ochilor

ză la fel de bine ochii. Astfel, persoanele care consumă peşte de patru sau de cinci ori pe săptămână reduc cu 50% riscul apariţiei cataractei sau a altor boli de ochi.

Atenţie!

• Renunţaţi la fumat, deoarece acest obicei creşte riscul de apariţie a cataractei şi a dege-

nerescenţei maculare legate de vârstă; • Nu beţi alcool, deoarece vă poate afecta vederea. Ambliopia toxică e o afecţiune despre care specialiştii susţin că apare din cauza consumului excesiv de alcool; • Consumul excesiv de sare şi zahăr poate dăuna ochilor.

Cartofii dulci, barieră în faţa cancerului Spuneţi adio ulcerului gastric Sunt un excelent adjuvant în cazul afecţiunilor stomacale şi intestinale, fiind foarte eficienţi mai ales în tratarea ulcerului gastric. Astfel, sucul de cartofi dulci este un excelent pansament gastric pentru cei care suferă de afecţiuni gastrice. La fel de bună este şi apa în care au fiert cartofii. Totodată, consumul de cartofi dulci previne constipaţia şi reduce durerea şi inflamaţiile. Atenţie!

Sucul de cartofi se va consuma imediat şi nu se va păstra mai mult de zece minute.

Sporeşte focul digestiv Hidraţii de carbon din cartofii dulci sunt uşor digerabili şi facilitează digestia, fapt pentru care sunt recomandaţi persoanelor care au probleme cu digestia. Fiind foarte bogaţi în magneziu, consumul de cartofi dulci contribuie la prevenirea apariţiei depunerilor de calciu în rinichi.

Buni contra anemiei Pentru persoanele care suferă de anemie cu deficienţe de fier, cartoful dulce este una dintre legumele recomandate a fi introduse în alimentaţia zilnică.

Fierul de care veţi beneficia în urma consumului de cartofi dulci, aproximativ 10% din cantitatea de care are nevoie organismul, va ajuta la echilibrarea nivelului hemoglobinei.

Potpuriu de minerale Cartofii dulci au miezul portocaliu şi coaja roşie sau portocalie, mult mai subţire decât a cartofilor obişnuiţi, şi conţin din plin vitamina A şi potasiu, dar şi vitaminele B6 şi C, mangan, fier, cupru şi fibre. Mai mult, cantitatea de vitamina C pe care o conţine un cartof dulce reprezintă cel puţin 25% din cantitatea zilnică recomandată.

Pont! Un cartof dulce, preparat la cuptor, este un excelent remediu pentru persoanele stresate.

Mica publicitate Important pentru cititori!

• Vă rugăm să verificaţi textul anunţului şi numărul de telefon înainte de a fi trimis spre publicare redacţiei noastre!

• Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă răspunderea pentru numerele de telefon greşite sau conţinutul anunţurilor de la mica publicitate!

MUNCĂ - CERERI  Tânăr, 33 de ani, posed carnet de conducere categoria B, şi caut de muncă în orice domeniu. Cei care doresc să mă ajute să mă contacteze la telefon: 642 475 449.  Doamnă, 53 de ani, caut de muncă cu ora sau internă, pentru curăţenie, cumpărături, îngrijit persoane în vârstă. Poate fi familie spaniolă sau română.

De preferinţă în Barcelona. Telefon: 603 385 168.  Caut de muncă ca şofer de tir internaţional. Posed permis de conducere spaniol B, C, E şi experienţă. Telefon: 656 636 426.  Doamnă serioasă, 54 de ani, fără obligaţii, caut de muncă în menaj, curăţenie, în Barcelona sau alte zone ale Spaniei. Telefon: 610 834 416.  Domn responsabil, cu 35 de ani experienţă, caut de muncă în construcţii în comunitatea Madrid. Telefon: 603 202 334.  Tânără din comunitatea Madrid, caut de muncă în menaj. Telefon: 663 413 805.  Doamnă 44 de ani, caut de muncă între orele 13:30 – 20:00. Am experienţă în îngrijirea persoanelor în vârstă, copii şi curăţenie. Mai multe informaţii la telefon: 642 918 758.  Bărbat serios, responsabil, cu experienţă, caut de muncă în construcţii sau grădinărit în comunitatea Madrid. Telefon: 663 413 805.  Specialist, cu multă experi-

enţă în toate tipurile de zugrăveli în interior-exterior, gresie-faianţă, ipsos, caut de muncă în Spania. De asemenea, am experienţă şi studii omologate în horticultură şi potenţial pentru grădinărit.

Telefon: 635 999 648, 674 680 117.  Doamnă, 40 de ani, caut de muncă în comunitatea Madrid, în curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă. Am experienţă, sunt serioasă şi responsabilă şi realizez muncă de calitate. Mai multe informaţii la telefon: 642 805 264.  Domn serios, responsabil, 45 de ani, caut de muncă în comunitatea Madrid, ca şofer. Posed permis de conducere categoria: B, C, E, şi BTP. Telefon: 687 321 754.  Doamnă, caut de muncă în curăţenie sau îngrijit copii, în Ciudad Real. Telefon: 642 885 606.  Caut de muncă ca ajutor de mecanic auto, zugrav în construcţii, în comunitatea Madrid.

Am experienţă, sunt serios şi responsabil. Telefon: 698 522 009.  Doamnă, caut de muncă în curăţenie, îngrijit copii sau bătrâni în comunitatea Madrid.

Telefon: 698 522 009.  Doamnă responsabilă, caut de muncă ca internă sau externă în menaj sau îngrijire copii şi persoane în vârstă în comunitatea Madrid. Am experienţă în domeniu -pot demonstra-, şi gătesc foarte bine din bucătăria spaniolă. Telefon: 642 894 357.  Persoană serioasă, responsabilă, atentă, calmă şi înţelegătoare, curată şi sănătoasă, caut loc de muncă în menaj sau îngrijit persoane în vârstă, în comunitatea Madrid. Am împlinit 60 de ani. Telefon: 915 732 908 – Georgina.  Doamnă, 46 ani, educată, harnică, serioasă, cu acte în regulă, caut de muncă ca şi externă în comunitatea Madrid.

Am experienţă în menaj, curăţenie, îngrijirea copiilor şi a persoanelor în vărstă. Telefon: 602 538 831.  Muncitor responsabil, cu experienţă în instalări aer condiţionat -industrial, casnic, construcţii-, caut de muncă în domeniu. Posed carnet de conducere categoria B. Telefon: 634 649 931.  Şofer de TIR internaţional, cu experienţă, permis spaniol, categoria B, C, E, card CAP, tachograf, caut de muncă. Telefon: 653 426 503.  Bărbat, serios şi sănătos caut de muncă ca intern sau extern.

Am experienţă în curăţenie şi îngrijirea persoanelor în vârstă.

Mai multe detalii la telefon: 642 896 623.  Persoană de origine română, educată, harnică, serioasă, profesionistă în confecţii (croitorie în serie), menaj, bucătărie, presopunctură şi masaj pentru doamne vârstnice, cu multiple abilităţi gospodăreşti, caut angajare într-un loc decent de muncă. Contact: n. negulescu@yahoo.com, sau telefon: 0040/764 441 369.

MUNCĂ - OFERTE  Căutăm persoană serioasă, să lucreze ca internă în Marbella/Provincia Málaga.

Condiţii: cunoştinţe despre bucătăria spaniolă, experienţă în îngrijirea persoanelor în vârstă. Telefon: 645 518 477.  Avem nevoie de o persoană comunicativă, serioasă, cu experienţă în creşterea copiilor, pentru a avea grijă de casă şi de doi copii de 6 ani şi 10 ani, în Sanlúcar la Mayor, Sevilla.

Mai multe informaţii la telefon: 955 703 704, 618 062 653.  Căutăm internă cu experienţă în îngrijirea persoanelor în vârstă, gătit şi curăţenie, într-o casă mare în Vandellòs i l’Hospitalet de l’Infant/Tarragona. Mai multe informaţii la telefon: 606 333 455.  Căutăm externă cu expe-

Monica Anghel va cânta live imnul României, pe 1 decembrie, la Madrid • De 1 Decembrie, între orele 13:00 şi 17:00 (12:00 - 16:00 –ora Spaniei), Europa FM pregăteşte o emisiune specială de la Madrid, cu Monica Anghel, Vlad Petreanu şi George Zafiu.

• Monica Anghel va arbitra un concurs de făcut mămăligă la care le provoacă şi pe solistele de muzică populară Mioara Velicu şi Nineta Popa, invitate în emisiunea de la Madrid.

• Pe parcursulor celor 4 ore de emisie specială, cei trei matinali Europa FM vor aduce în prim plan poveştile de viaţă

ale românilor de peste hotare.

Bucureşti/ 25.11.2013: Monica A n g h el v a cân t a i mn u l României, acapella, în direct la radio, din mijlocul comunităţii româneşti din Spania, acolo unde Europa FM pregăteşte o emisiune specială, de 1 Decembrie. „Va fi o emisiune de sărbătoare, cu multe poveşti frumoase şi muzică românească”, a spus George Zafiu. Între orele 13:00 şi 17:00 (12:00 - 16:00 ora Spaniei), Monica Anghel, Vlad Petreanu

DECEMBRIE 2013

23

rienţă în îngrijirea copiilor, pentru a avea grijă de doi copii în Las Rozas/Madrid.

Condiţii: maşină proprie, referinţe bune, cunoştinţe despre bucătăria spaniolă. Mai multe detalii la: 654 259 189.  Angajăm internă, cu experienţă şi bune referinţe, pentru a avea grijă de casă, călcat rufe, gătit, în Bilbao. Telefon: 669 852 161.  Caut persoană seriosă şi responsabilă pentru a mă ajuta la călcat şi gătit, în Getafe/ Madrid. Telefon: 632 712 991.  Caut bucătar pentru a lucra iarna într-o casă în Sevilla şi vara în Asturias. Mai multe informaţii la telefon: 655 667 925. Căutăm persoană serioasă, cu experienţă, nefumătoare, fără obligaţii familiare, pentru curăţenie şi gătit în Écija/ Sevilla. Detalii suplimetare la telefon: 646 696 736. Caut ajutor de bucătar pentru sfârşit de săptămână şi în zile de fiesta în noiembrie, decembrie 2013 şi ianuarie, februarie 2014, în Palma de Mallorca. Telefon: 971 612 263, 971 612 263.  Angajăm şofer profesionist cu experienţă pentru a lucra pe un camion în construcţii, în Ourense/Galicia. Telefon: 915 331 294. ÎNCHIRIERI  Închiriez o cameră în Leganés, aproape de staţia de metro Julian Besteiro, pentru o doamnă/domnişoară serioasă şi responsabilă. Apartamentul este total reformat şi mobilat, curat, liniştit, în care locuieşte doar o singură persoană. Preţ 180 euro/lună. Mai multe informaţii la telefon: 627 196 679.  Închiriez apartament mobilat, 3 camere, aproape de staţia de metro, în Vallecas.

Mai multe informaţii la telefon: 605839672, 649246341.

 Închiriez apartament mobilat, cu 2 camere şi salon, 2 băi, bucătărie utilată, în Vallecas, aproape de Asamblea de Madrid. Preţ, 600 euro/lună.

Opţional, cu garaj, 640 euro/ lună. Detalii la telefon: 650 970 675.  Închiriez o cameră pentru o doamnă/domnişoară în Torrejón de Ardóz (Zarzuela), cu orice dată a lunii în curs.

Condiţii avantajoase. Telefon: 662 456 050.  Familie tânără, închiriază o cameră mobilată pentru o fată, într-un apartament complet echipat şi utilat situat în Getafe (cartier Las Margaritas), Calle Nardo nr. 1, lângă universitate, începând cu data de 1 octombrie 2013. Preţ 150 euro + cheltuieli. Telefon: 642 788 218 sau 916 842 123.  Închiriez cameră în Vicalvaro pentru o fată, aproape de tren/metro. Preţ 170 euro. Mai multe informaţii la telefon: 642 838 417, 642 841 787.  Închiriez o cameră în Legazpi, aproape de linia de metro 3 şi 6, într-un apartament cu doar 2 persoane.

Condiţii bune, economice.

Cer şi ofer seriozitate.

Telefon: 642 810 276.

VÂNZĂRI CASE ŞI TERENURI  Vând casă în Cugir, zonă centrală, compusă din 2 apartamente: 5 camere, 2 băi, 2 bucătării, pivniţă, garaj, curte şi grădină, 700 mp. Mai multe informaţii la telefon: 0040/748 766 041.  Vând teren intravilan Slatina, cartier Cireaşov, 5.080 mp, parcelat în 7 parcele cu carţi funciare fiecare, utilităţi apă, gaze, canalizare, asfalt.

Preţ 39.000 euro negociabil.

Accept variante cu apartament. Telefon: 642 892 433.  Vând teren pentru construcţii, casă/vilă la ieşirea din oraşul Negreşti-

Vaslui, spre Siliştea pe partea dreapta (DN 15), cu suprafaţa de 3200 mp.Deschiderea la stradă este de 20 m. Preţ negociabil 7 euro/mp. Telefon: 642960 470.

MATRIMONIALE  Bună, fetelor! Sunt un tip drăguţ de 29 de ani, înalt, 1,85 m, 80 kg. Sper ca prin intermediul acestui ziar să pot întâlni o fată care caută ce caut şi eu: jumătatea. Telefon: 672527678.  Tânăr, 37 de ani, caut o tânără de aceeaşi vârstă, pentru o relaţie de prietenie/căsătorie, din comunitatea Madrid. Telefon: 627 003 406.  Am 56 de ani, sunt văduvă de 12 ani, 159 cm, gospodină, şi caut un domn serios, fără vicii sau obligaţii, pentru o relaţie de lungă durată. Eu locuiesc în Zaragoza. Mai multe informaţii la: pruteanu_ vasilica@yahoo.com.  Doamnă de 46 de ani, divorţată, cu obligaţii, draguţă, sociabilă, din comunitatea de Madrid, doresc să cunosc un domn de vârsta apropiată şi fără vicii. Rog seriozitate.

Telefon: 642213668.  Bărbat şaten, ochi verzi, 49 de ani, 1,78 m, 78 kg, fără vicii, nefumător, singur, fără obligaţii, doresc să cunosc o doamnă deosebită, singură, eventual fără copii, sinceră, înţeleaptă, comunicativă, pentru o relaţie serioasă/căsătorie. Aventurierele şi materialistele, să se abţină!

Telefon: 602 016 739.

şi George Zafiu vor emite live, de la restaurantul „Acasă” din Madrid, deţinut de o familie de români. „Dragi români, vă aşteptăm cu drag pe toţi alături de noi, să sărbătorim împreună Ziua Naţională a României şi să ne simţim... ca acasă!” – le transmite Monica Anghel românilor aflaţi în Spania.

Timp de 4 ore, cei trei matinali de la Europa FM vor aduce în prim plan poveştile românilor aflaţi departe de casă. Peste 40 de români, plecaţi din ţară de ani buni - vor fi alături de Monica, Vlad şi George ca să-şi împărtăşească poveştile de viaţă cu ascultătorii Europa FM, de Ziua Naţională a României.

Vlad Petreanu va realiza seria de interviuri din mijlocul comunităţii româneşti de la Madrid: „Ascultătorii noştri vor cunoaşte români care au reuşit departe de ţară, dar vor

afla şi ce sacrificii au făcut aceştia. Vom încerca să facem o radiografie a comunităţii româneşti din Spania, cu bune şi cu rele. Vom afla ce speranţe şi realizări au românii plecaţi în lumea largă, dar şi cu ce greutăţi se confruntă”.

Solistele de muzică populară Mioara Velicu şi Nineta Popa sunt invitatele speciale ale Monicăi Anghel. Ele vor cânta pentru toţi românii, pe 1 Decembrie, la Europa FM. Vedetele Europa FM au pregătit o emisiune specială şi în data de 2 decembrie. În premieră, matinalul „Deşteptarea” va fi realizat de la Madrid, din studioul Radio Românul şi se va auzi simultan în România şi în Madrid şi zona Guadalajara. Alături de Monica Anghel, Vlad Petreanu şi George Zafiu vor fi cei doi realizatori ai emisiunii matinal „Dimineţi pe româneşte” ai postului de radio local.

Despre Europa FM – pe aceeaşi frecvenţă cu tine Europa FM face parte din trustul Lagardère Active Radio International, alături de Radio 21, Smart FM şi Vibe FM şi este primul post privat din România, cu acoperire naţională în FM. Anul acesta, în data de 26 mai, radioul a sărbătorit 13 ani de existenţă.

Europa FM a primit în 2013, pentru a opta oară consecutiv, titlul de - Cel mai de încredere post de radio - în clasamentul Trusted Brands, iar cele mai recente sondaje realizate de Asociaţia pentru Radio Audienţă confirmă că Europa FM este postul de radio alături de care românii petrec cel mai mult timp pe parcursul unei zile.

Aproximativ 1.465.000 de ascultători aleg să păstreze zilnic frecvenţele Europa FM, pentru cea mai bună muzică şi pentru ştirile care contează.

Anunţurile de mică publicitate sunt

GRATUITE!

E-mail: redactia@ occidentul-romanesc.com Telefon: 637 998 036 - Vodafone 617 080 531 - Orange 642 298 948 - DIGI (luni-vineri, 11:00–19:00)