Occidentul romanesc supliment de Paste 2014

occidentul romanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania Ziar

GRATUIT Anul IV - 16 pagini Supliment de Paşte 2014

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă!

SUPLIMENT SPECIAL DE PAŞTE LA EDIŢIA TIPĂRITĂ - OCCIDENTUL ROMÂNESC/APRILIE 2014

ORIGINI REGĂSITE

„O împăcare a lui Samuel şi a mea cu cea care ne-a dat viaţă, cu fraţii răspândiţi prin cine ştie ce colţuri din lume, o împăcare cu Dumnezeu în preajma Sfintelor Sărbători de Paşte. Avem şi noi copii. Ei sunt sensul vieţii...”

Pagina 08-09

Veniţi de Paşti în Maramureş şi veţi fi... acasă „Din măreţia muntelui şi până în casa gospodarului maramureşean, totul se cere a fi contemplat pe îndelete.

Bisericile din lemn, cu identitatea lor bine conturată vorbesc de la sine despre nebiruita credinţă în Cel de Sus...”

Pagina 06

Dan Luca: Mesajul 2000 al Blogului „Casa Europei” în Occidentul Românesc

„Situaţia din Ucraina a reorientat dezbaterile în acest dosar. Suntem într-un moment global de restartare, de căutare a unui nou sistem, aşa cum a fost cazul după marea criză economică din anii ‚ 30, după cel de-al doilea război mondial sau după finalul războiului rece....”

Pagina 13

02

SUPLIMENT 2014

Hristos a Înviat!

Hristos a înviat!

Imn al Învierii

(Vasile Militaru)

(Valeriu Gafencu)

Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă! Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi, Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă De câte ori creştine o auzi.

Vă cheamă Domnul slavei la lumină, Vă cheamă mucenicii-n veşnicii, Fortificaţi biserica creştină

Hristos a Înviat în firul ierbii, A înviat Hristos în Adevăr; În poieniţa-n care zburdă cerbii, În florile de piersic şi de măr.

Cu pietre vii zidite-n temelii.

În stupii de albină fără greş, În vântul care suflă mângâios În ramura-nflorită de cireş, Dar vai, în suflet ţi-a ‘nviat Hristos?

Pe sufletele voastre să se-mplante

Ai cântărit cu mintea ta creştine Cât bine ai făcut sub cer umblând, Te simţi măcar acum pornit spre bine Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?

Şi Iisus coboară pe pământ;

Simţi tu topită-n suflet vechea ură?

Mai vrei pieirea celui plin de Har? Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?

Iubirea pentru semeni o simţi iar?

Veniţi creştini, luaţi lumină

O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte În aur măcar azi te-au îmbrăcat, Cu serafimii-n suflet imn fierbinte Ai drept să cânţi: Hristos a Înviat!

Să crească-n inimile voastre Un om născut din nou armonios, Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopţii bate Din piepturile noastre-nsângerate Răsună Imnul Învierii sfânt.

Cu sufletul smerit, purificat; Veniţi flamânzi, gustaţi din cină, E nunta Fiului de Împărat.

Sărbători Fericite!

Paşte Fericit!

SUPLIMENT 2014

03

Hristos a ﾃ始viat!

SUPLIMENT 2014

05

06

SUPLIMENT 2014

Redescoperă România astfel de solemnitatea cu care suntem obişnuiţi. Diversele scene din viaţa decedaţilor, ilustrate cu umor fin pe crucile din lemn de stejar, precum şi versurile personalizate de pe fiecare monument funerar, transformă acest cimitir cu peste 800 de cruci într-o atracţie turistică unică în lume, ilustrativă vieţii ţăranului român. Iată şi câteva versuri celebre ce au descreţit frunţile a mii de oameni, nefamiliarizaţi cu o astfel de abordare a morţii: “Sub această cruce grea, Zace biata soacră-mea.

Trei zile de mai trăia Zăceam eu şi cetea ea.

Voi care treceţi p-aici, Încercaţi să n-o treziţi, Că acasă dacă vine Iarăi cu gură pă mine.

Da aşa eu m-oi purta Că-napoi n-oi înturna Stai aicea, dragă soacra mea...”

„Multe-s plaiurile României unde străinul nu-i străin, ci acasă, dar ca Maramureşul deosebit, tărâm de basm şi de legendă, cetate a naturii şi a tradiţiilor româneşti, puţine-s la număr! Cine n-a văzut Maramureşul nu cunoaşte întru totul România, iar cine l-a văzut cu dor de Maramu’ rămas-a…”

Tocmai în hotarul nordic cu Ucraina s-a înfiripat această zonă etnofolclorică de rară grandoare, unde până şi oamenii Paleoliticului şiau aflat aşezământ prielnic în cetăţuia naturală formată de Munţii Oaş, Gutâi, Ţibleş, Rodnei, Maramureşului şi râul Tisa, peren mărginător al ţării şi al acestei frânturi de identitate naţională, de tradiţie, cultură şi frumos. Cei hărăziţi cu norocul de a fi fost pe aceste plaiuri ştiu că Maramureşul înseamnă multe, dar printre întâiele sale înfăţişări ce revin pe calea aducerii aminte, Maramureşul înseamnă lemn.

Sub toate chipurile: bârne rotunde, bârne cioplite, mobilă, garduri, porţi, troiţe, biserici - toate din lemn -, simbol al tradiţiilor meşteşugăreşti, materie supraomenească, părtaşă la viaţa neaoşilor locului.

Patru ţări înglobând o ţară mare aflată în inima alteia şi mai mari: Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, Ţara Maramureşului şi Ţara Codrului, într-o Românie autentică, pură şi constantă în valoare şi timp. Unde? Sus, în

Nordul ţării, pe malurile Tisei, pe drumurile ce vin dinspre învecinatele judeţe: Satu Mare, Sălaj, Cluj, Bistriţa Năsăud şi Suceava. De ce? Fiindcă sunteţi aşteptaţi cu porţile deschise! De la bun început, aceste porţi din lemn înfiripă unul dintre cele mai puternice simboluri maramureşene fiind asemuite cu arcurile de triumf. Motivele sculptate în lemnul de stejar poartă simboluri şi însuşiri magice, ce se vor releva doar acelora ce vor păşi pe sub acoperişul acestora.

Bisericile din lemn, cu identitatea lor bine conturată şi introduse în patrimoniul mondial al UNESCO, vorbesc de la sine despre nebiruita credinţă în Cel de Sus. Bârsana, Deseşti, Ieud, Plopiş, Poienile Izei, Rogoz sau Surdeşti sunt doar câteva dintre localităţile a căror viaţă continuă în jurul nucleului numit credinţă şi înfăţişat în forma sa pământească sub chipul unor lăcaşe de cult cu ancadramente rustice şi motive ornamentale de rară frumuseţe pe fundalul lemnului cu însuşiri divine.

Credinţa şi lemnul întovărăşesc viaţa Maramureşului într-un mod inedit, irepetabil. O dovadă în acest sens o constituie faimosul Cimitir Vesel de la Săpânţa, creaţia artistului popular Stan Ioan Patraş şi simbol al credinţei în viaţa de dincolo de moarte, sărăcită

Veniţi să vedeţi Muzeul Satului Maramureşean, atât pe cel din Sighetu Marmaţiei, întruchipând fidel caselemonumente de arhitectură românească, cât şi satul viu de astăzi, neviciat de moda occidentală şi credincios păstrător al tradiţiei româneşti. Or, dacă tot aţi ajuns în Sighetu Marmaţiei, trebuie neapărat să vizitaţi şi Muzeul Etnografic al Maramureşului, Muzeul Culturii Evreieşti ori Casa Muzeu “Dr. Ioan Mihalyi de Apsa”, mare om politic şi de cultură maramureşean.

Nu în ultimul rând, Sighetu Marmaţiei este cunoscut, din păcate, pentru centrul de detenţie de tristă amintire. O veche închisoare, înfiinţată aici

Veniţi de Paşti în Maramureş şi veţi fi acasă! în 1897, pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, a fost transformată în anul 1944 în lagăr sovietic. În această unitate, supranumită şi „Închisoarea miniştrilor”, au fost încarceraţi intelectuali anchetaţi de securitate, pentru ca, în anul 1950, într-o singură noapte să fie închişi peste 80 de demnitari, privaţi de dreptul la judecată, şi cărora, nu după mult timp, li s-a alăturat un alt grup, de prelaţi catolici. Închisoarea din Sighetu Marmaţiei a reprezentat un lagăr de exterminare pentru elitele ţării, istoria neagră a acestei unităţi de detenţie istorisindu-şi astăzi povestea pe cele trei paliere ale Muzeului Memorial al Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, consolidat pe vechile ruine ale închisorii, simbol al luptei împotriva comunismului.

Tot în Maramureş vă aşteaptă salba staţiunilor balneo-climaterice: Ocna Şugatag, Băile Cărbunari, Băile Dăneşti, Băile Botiza şi Băile Borş a. A ici v ă aş teaptă tămăduitoar e l e ape ale pământului: minerale, bicarbonatate, feruginoase, magneziene, calcice şi binecuvântate cu multe alte proprietăţi spre a vă desfăta trupul, lăsându-vă învăluiţi de minunea naturii. Totodată, în sezonul de iarnă se schiază foarte

bine pe pârtiile din Cavnic, Şuior, Borşa, Izvoarele şi Mogoşa, situate pe versanţii Munţiilor Gutâiului şi Pietrosul Rodnei. Şi câte nu ar mai fi de văzut! Din măreţia muntelui şi până-n casa gospodarului maramureşean, totul se cere a fi contemplat pe îndelete.

Pentru a simţi cu adevărat spiritul acestor meleaguri, judeţul Maramureş se cere a fi străbătut din hotar în hotar. Cu o maşină pe măsură în dotare, nici cazarea nu va cauza multe bătăi de cap în această zonă. Veţi întâlni hoteluri, moteluri, pensiuni turistice, cabane şi campinguri pe toată suprafaţa judeţului, însă vă recomand înainte de a porni la drum să vă organizaţi un traseu bine gândit, astfel încât să vedeţi cât mai multe din comorile Maramureşului.

Incursiunea în fabuloasa Ţară a Maramureşului este încununată de bunătăţile tradiţionale ale acestei zone.

Sarmale bătrâneşti sau cu păsat, colaci împletiţi, brânzeturi boiereşti, mult lapte de oaie, scrijele din cartofi, mămăligă topsită, mezeluri bine meşteşugite şi o horincă zdravănă de Maramu’, numai bună să dezlege limbile şi săncălzească sufletele! De altfel, generoase, căci oamenii Maramureşului au faima de a fi foarte primitori şi cumsecade. Iar apetitul promite să se întărâte fără efort, sub mijlocirea naturii curate, a obiceiului păstrat din moşi-strămoşi şi a nevoii nestăvilite de autentic şi frumos. *** Tiberiu Grădişteanu (Timişoara)

Hristos a ﾃ始viat!

SUPLIMENT 2014

07

08

Dor de casă

SUPLIMENT 2014

ORIGINI REGĂSITE Simple cifre într-o bază de date incompletă În urma prăbuşirii Cortinei de Fier, o expunere a condiţiilor m i ze r e d in o r f e li na t e l e româneşti a ţinut prima pagină a ziarelor din întreaga lume.

Vederea acelor „camere de plâns”, suprapopulate cu copii care sufereau de foame a determinat un număr fără precedent de irlandezi, americani sau englezi să se ofere voluntari pentru a adopta copii din România.

Gemenii Brandon şi Bryan Whittier au fost adoptaţi dintro maternitate din Brăila în noiembrie 1990 şi trăiesc în momentul de faţă în Florida. În 1991, Austin Kulesza a fost abandonat într-un spital din Craiova. Câteva luni mai târziu a fost adoptat de o familie din Irlanda.

Sophia şi Samuel McDermott s-au născut în judeţul Satu-Mare în anii 1979 şi 1977. Mai aveau încă şapte fraţi aflaţi la acea vreme şi ei în grija statului român. În 1991, după mai bine de 12 ani petrecuţi în diverse orfelinate din judeţul Bihor, Satu-Mare şi Alba, noua lor familie adoptivă i-a trecut graniţa. Despre ei şi despre alte mii de copii, statul român nu mai ştie absolut nimic, deşi traseul lor ar

fi trebuit atent monitorizat de autorităţi.

Astăzi, aceşti tineri mai figurează doar ca simple cifre (fără nume, fără domiciliu, fără informaţii despre părinţi) într-o bază de date incompletă care ar fi trebuit să contabilizeze adopţiile internaţionale efectuate în România între 1990 şi 1997.

Sophia McDermott nu îşi aminteşte foarte multe despre suprapopularea, raţionalizarea alimentelor, lipsa de instalaţii sanitare sau întreruperile de curent din România. În schimb, îşi aminteşte momentele în care a fost adoptată împreună cu fratele ei la puţin timp după iarna anului 1991. Îşi aduce aminte diverse momente petrecute în orfelinatele româneşti, bătăile crâncene pe care mama ei le primea de la un tată alcoolic, rău şi fără Dumnezeu şi de copiii care veneau ca pe bandă în casa lor. Într-o perioadă de opt luni de la sosirea fraţilor McDermott, alţi 11copii români au ajuns în oraşul Pittsburgh, din statul american Pennsylvania. Părinţii adoptivi au fost deschişi cu privire la originea celor doi fraţi şi au păstrat o vreme contactul cu părinţii lor biologici, sau mai

bine spus, un contact financiar atât timp cât trimiteau în România bani pe care părinţii celor doi copii nu au încetat să-i ceară timp de peste şase ani, din diverse motive.

Kasandra Kalmann Năsăudean: Când ai aflat mai multe informaţii despre părinţii biologici şi care au fost motivele pentru care mulţi ani după adopţia ta şi a fratelui tău, aceştia solicitau bani părinţilor adoptivi?

Sophia McDermott: După instalarea noastră în casa familiei McDermott, atât fratele meu cât şi eu am refuzat să mai discutăm despre părinţii din România, Sică şi Măriuţa. De fapt, noi ne-am impus să uităm acele episoade triste pentru că fratele meu a avut mult timp coşmaruri cu bătăile tatălui şi se simţea rău ori de câte ori se discuta în casă despre cei din România, despre viaţa noastră în casele de copii şi vacanţele de coşmar pe care le înduram în casa lui Sică. Faptul că părinţii McDermott trimiteau bani celor din România am aflat abia când am intrat la facultate. Pe motiv că sunt săraci şi că nu au bani pentru mâncare şi haine pentru copii, Sică şi Măriuţa au primit în fiecare lună timp de peste şase ani, bani şi pachete

trimise fără ştirea noastră.Nu au meritat atenţia şi eforturile părinţilor noştri pentru că am aflat că acei bani erau cheltuiţi aproape în totalitate pe băutură.

KKN: Îmi spuneai înainte de interviu că în urmă cu trei ani, tu şi Samuel v-aţi căutat fraţii rămaşi în România.

Care a fost impactul cu ţara de origine şi întâlnirea cu rudele?

S. McD.: Timp de peste 21 de ani, nu am avut niciun fel de legătură cu rudele din România. Părinţii McDermott au fost şi sunt părinţii noştri. Ei sunt cei care au avut grijă de noi, cei care au stat zi şi noapte la căpătâiul nostru atunci când am fost bolnavi, când am avut nevoie de un sprijin de orice fel, de înţelegere sau de dragoste părintească. Am avut norocul de doi părinţi extraordinari care ne-au oferit toată dragoastea şi binele posibil. La alegerea noastră am urmat şcolile pe care le-am dorit, iardupă moartea bunicilor din California neam mutat în casa lor unde am petrecut cei mai frumoşi ani din viaţa noastră. În urmă cu trei ani însă, Samuel, care trăieşte cu familia în New York a insistat să mergem în România şi să încercăm să-i găsim pe ceilalţi şapte fraţi ai noştri. Din păcate, ultimele informaţii pe care părinţii le deţineau despre cei din România, nu mai corespundeau cu realitatea.

Astfel am aflat că Sică nu mai era în viaţă din 1997 în urma

unui infarct iar Măriuţa, mama noastră biologică se mutase în judeţul Bacău dar nimeni nu ştia amănunte în acest sens. De urma fraţilor noştri nu am reuşit să dăm dar de la ultima casă de copii în care au trăit am aflat că alţi patru fraţi ar fi fost adoptaţi în Irlanda. Nici în momentul de faţă nu avem însă, informaţii în plus legate de aceştia.

KKN: Ai 33 de ani, eşti soţia unui american de mare calitate şi mamă a trei copii care spui că reprezintă viaţa voastră. Cum reuşeşti să te împarţi între familia ta, responsabilităţile pe care le ai în Statele Unite şi părinţii care timp de şase luni locuiesc la Mediterană?

S. McD.: De când îi ştiu, părinţii au avut afacerea de

familie în domeniul imobiliar cu o filială şi în Barcelona. Încă de pe vremea când eram mici aceştia îşi petreceau pe rând, câteva luni bune din an pe coasta de est a Spaniei, la Mediterană. Când m-am căsătorit, imediat după facultate am preluat o parte din afacerile familiei. Samuel a traversat Statele pentru a studia la New York unde s-a şi stabilit, astfel că, noi, restul familiei ne bucurăm în fiecare an de apa cristalină şi unică a Mării Mediterane unde părinţii deţin un imobil din anii ’90.

Nu contează efortul, zborurile dese pe care le facem într-un an pentru că, dorinţa noastră este să fim împreună cât mai mult timp, iar copiii să ne fie în preajmă mereu.

Dor de casă KKN: Am înţeles că în primăvara aceasta, în urma unor investigaţii de peste un an şi jumătate realizate de către avocaţii voştri v-aţi întâlnit cu mama biologică. După mai bine de 20 de ani. Ai putea să-mi spui câteva cuvinte despre această întâlnire? Cum a fost, ce ai simţit?

S.McD.: Când am fost sunaţi din România că Măriuţa a fost găsită, pentru câteva momente eu mi-am pierdut vocea iar a doua zi eram în primul avion spre Bucureşti. Întâlnirea a vut loc la Bacău.

Cuvintele nu pot descrie ce am simţit atunci pentru că în faţa mea era o femeie îmbătrînită de ani. Din chipul pe care am încercat să mi-l reamintesc nu mai rămăsese decât ochii. Şi aceia trişti, peste care trecuseră ani grei de suferinţă. Am rămas la Bacău două zile, timp în care am încercat să aflu cât mai mult despre femeia care îmi dăduse viaţă, despre Sică

şi cei şapte fraţi înfiaţi rând pe rând de străini. Sică a fost cel care a condus toate negocierile şi tot el a discutat cu avocaţii şi a luat bani de la familii...

Măriuţa este o femeie simplă, nu ştie să scrie sau să citească.

Are 59 de ani, dar arată de 80.

A fost o servitoare umilă toată viaţa ei la bărbatul beţiv şi rău.

A muncit cu ziua prin sat ori îl mai ajuta pe Sică la stână în perioadele când acesta vroia să muncească. Din păcate, băutura l-a răpus, iar Măriuţa s-a întors în zona Bacăului, de unde provine. Nu s-a mai căsătorit, nu mai are alţi copii iar de cei daţi spre adopţie de Sică, nu a mai aflat niciodată nimic.

KKN: Care sunt intenţiile tale după „aventura” petrecută la Bacău şi întâlnirea cu mama ta biologică?

S.McD.: Am discutat mult cu familia mea şi cu Samuel despre toată povestea aceasta şi pe Măriuţa o vom aduce în Barcelona chiar de luna viitoare să locuiască cu ai mei, cu noi. Avem însă, două mari probleme. Ne înţelegem prin semne pentru că noi nu vorbim româneşte şi nici Măriuţa nu vorbeşte engleza... Sper, în timp, să ne descurcăm cumva.

Avocaţii noştri vor continua investigaţiile şi poate ajutaţi de autorităţile şi organizaţiile în domeniu din România, Irlanda şi alte două ţări la care vom apela pentru ajutor, vom reuşi să-i regăsim şi pe ceilalţi fraţi despre care nu se mai ştie

nimic din anul 1993.

KKN: Toate aceste mişcări pe care intenţionezi să le faci vor costa foarte mulţi bani, timp, nervi şi supărare şi apoi este posibil să fiţi dezamăgiţi de ceea ce puteţi afla despre trecutul vostru, despre rudele voastre pierdute. Crezi că are sens sacrificiul enorm pe care vrei să-l faceţi, tu şi fratele tău?

S.McD.: Suntem perfect conştienţi de toate, cum la fel de conştienţi suntem să recunoaştem faptul că este posibil ca toate eforturile noastre să fie doar o luptă cu morile de vânt şi o pierdere financiară evidentă, dar ne dorim enorm de mult să-i regăsim dacă mai sunt în viaţă, pe cei care au aceleaşi origini ca şi noi. Avem o obligaţie morală în acest sens. În primul rând faţă de noi şi de copiii noştri. Şi încă ceva. O împăcare a lui Samuel şi a mea cu cea care ne-a dat viaţă (o fiinţă nevinovată şi atât de chinuită), o împăcare cu fraţii răspândiţi prin cine ştie ce colţuri din lume, o împăcare cu Dumnezeu în preajma Sfintelor Paşti. Avem şi noi copii. Ei sunt sensul nostru în viaţă. Pentru ei, pentru noi, pentru Măriuţa, cea care ne-a adus pe lume.

Este firesc şi normal să ştim de unde ne tragem. Care ne sunt rădăcinile. Aşa am fost educaţi, aşa ne-au crescut părinţii noştri.

Să ne regăsim originile şi să nu le uităm.

KKN: Faptul că acest interviu îl realizăm în această zonă de pe malul Mării

Mediterane iar ceilalţi doi copii ai tăi au rămas în Statele Unite, de moment am adus doar pentru tine şi fiica ta cea mică, câte un dar. Costume populare şi podoabe din zona unde te-ai născut acum 33, respectiv, 31 de ani tu şi Samuel. Un prim pas spre originile voastre venit şi din partea noastră, publicaţia în limba română Occidentul Românesc. Cu multă dragoste, respect şi consideraţie.

S.McD.: Faptul că împărtăşiţi aceleaşi gânduri şi sunteţi alături de noi ne onorează. Ne-am cunoscut pe Coasta Albă a Spaniei, de aceea ne sunteţi oaspeţi dragi şi aici, oricând.

KKN: Dacă tot ai atins acest subiect atât de sensibil poţi să-mi spui în care loc te simţi cu adevărat... acasă?

S.McD.: Acasă... Un cuvânt extraordinar pe care mulţi oameni din lumea aceasta nu îl cunosc. Nu îl simt. Aşa cum noi, copiii crescuţi în orfelinatele din România nu l-am simţit şi nu l-am avut niciodată cât am trăit acolo. Aş putea să spun că fratele meu şi cu mine am avut un mare noroc pentru că soarta a fost atât de îngăduitoare cu noi. Am fi putut sfârşi prin canalele pline de şobolani, ca aurolaci, sau am fi putut dispare din lumea aceasta bolnavi de SIDA sau alte boli de prin casele de copii ori spitalele infectate ale României comuniste.

SUPLIMENT 2014 Dumnezeu a avut grijă de noi şi ne-a trimis soţii McDermott să ne salveze. Şi, iată-ne! Doi tineri părinţi, educaţi, fiecare cu familie, cu afaceri proprii, secondaţi în permanenţă de grija şi dragostea celor doi soţi McDermott, doi oameni minunaţi care ne-au dăruit în cei peste 21 de ani, toată dragostea şi puterea lor, toată încrederea, credinţa şi dreptul la viaţă. Acasă... sunt ei, Aaron şi Viviane McDermott, acasă e locul adolescenţei noastre: oraşul Pittsburgh din statul american Pennsylvania. Acasă e locul unde ne-am format ca oameni, ca specialişti, e locul unde ne-am întemeiat propriile noastre familii şi unde ni s-au născut primii copii: S acramento/California.Este extraordinar să ai locul tău pe lumea aceasta. Al tău şi numai al tău. Suntem cetăţeni americani, iubim locurile în care am crescut şi ne-am format ca oameni. America este şi va rămâne pentru noi, pentru copiii noştri, singurul loc pe care îl simţim cu adevărat acasă iarAaron şi Viviane McDermott sunt părinţii noştri, cei care ne aşteaptă întotdeauna cu multe emoţii şi dragoste.

Nota redacţiei: Acest material este un fragment dintr-un amplu reportaj realizat în exclusivitate pentru Occidentul Românesc, republicat cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paşte la cererea şi dorinţa fraţilor Sophia şi Samuel McDermott.

09

Mulţumim din nou şi pe această cale Georgetei Munteanu, lui Dumitru Pop şi Eugen Fărcaş, organizaţiilor şi autorităţilor care ne-au furnizat datele necesare realizării acestor investigaţii (SatuMare, Teleorman, Bacău, Alba, Bihor şi Bucureşti). De asemenea, îi mulţumim colegei şi prietenei noastre Wilona Bleich, care a întreprins singură, peste 17 anchete, majoritatea cu ajutorul unor persoane de bine din România care s-au oferit să caute prin bazele de date, voluntar. Problema este că, timp de ani de zile sistemul de adopţii din România a fost nereglementat şi corupt, iar multor copii li s-a oferit doar un certificat de ieşire din orfelinat care nu le reflectă identitatea. Din nefericire!

Un material realizat, tradus, editat şi tehnoredactat de Kasandra Kalmann Năsăudean, Florin Valentin Barbu, Christian Ioanovics Guitars şi Michael Harrison Cronkite.

10

Diaspora

SUPLIMENT 2014

„Două lucruri sunt infinite: universul şi prostia, dar despre univers, nu sunt aşa de sigur.” - Einstein Cuvântul grandomanie semnifică „mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-şi acorda o importanţă nejustificată”. Grandomania se naşte din egoism şi este rudă cu prostia sau răutatea, cu atitudinea obraznică şi sfidătoare definită ca aroganţă. Un grandoman este incapabil de a se aprecia corect şi în acest context, din egoismul exacerbat al persoanei respective, ia naştere starea patologică. Persoana îşi apără cu agresivitate poziţia obţinută prin lupta în care a folosit diferite metode, printre care şi minciuna, ca scut al intenţiilor sale. În viaţa noastră de toate zilele avem suficiente exemple de egoism, nu mai puţin istoria ne oferă multiple exemple de luptă pentru ocuparea unei trepte într-o ierarhie, alteori pentru puterea materială, grandomania dovedindu-se a fi asemenea „unei clădiri cu etaje, dar căreia îi lipseşte parterul”, clădire ce se poate surpa cu uşurinţă la un „cutremur”. Planurile de luptă sunt făcute din timp, lupta se duce deschis sau perfid, brutal; o aceeaşi luptă de veacuri care bulversează lumea, dusă de oameni care se supraevaluează, îşi autoglorifică calităţi inexistente.

Puţini oameni ajunşi într-un rang superior ştiu să se comporte modest şi demn. Cei mai mulţi se urcă pe un piedestal, de unde privesc spre mulţimea din jur cu detaşare şi dispreţ în suflet, vanitatea le exacerbează dorinţa ca mulţimea să le recunoască meritele, statutul de „om cuceritor”. Întâlnim la tot pasul în viaţa noastră persoane cu dorinţa obsesivă de epatare, de afirmare, de dominare; spaţiul în care trăiesc neputându-l îmbunătăţi, recurg la extindere, deformând adevărul istoric.

Caracteristicile sufleteşti ale omului, în general, se consideră a fi condiţionate de factorul ereditar şi de cel geografic. O identitate absolută a structurii sufleteşti nu există între indivizii unui popor, caracterul fiind hotărât de majoritate. Manifestările de natură spirituală sunt manifestări ce

aparţin experienţei istorice a populaţiei, care prin tradiţie se repetă, în mod constant în decursul unei lungi durate de timp, chiar dacă în timp se produc mari schimbări.

Edmund Husserl (18591938) întemeietorul orientării fenomenologice, fenomenologia fiind un mod de cercetare şi având ca temă - viaţa, în lucrarea sa Criza umanităţii europene şi filozofía, scria: „Oamenii care îşi schimbă atitudinea, îşi au şi pe mai departe interesele lor naturale, fiecare pe ale sale, individuale; prin nici un fel de schimbare ei nu pot să se piardă pur şi simplu, adică nici unul nu încetează să fie ceea ce este, cel care a fost de la naştere. În toate circumstanţele, repoziţionarea poate să fie astfel numai una provizorie”.

Populaţiile cu trecut istoric au în sufletul lor imprimate caracterele naţionale (vorbirea, obiceiuri, concepţii preferenţiale) şi numai în al doilea rând ceilalţi factori – fondul biologic ereditar şi mediul geografic. Sufletul unui neam se formează ca o rezultantă a sufletelor oamenilor care au trăit în trecut şi trăiesc în prezent, căci, în paranteză fiind spus: „ieri este istorie, astăzi este un dar de la Dumnezeu, mâine este mister”. Fiecare popor are anumite calităţi mai dezvoltate, altele mai puţin dezvoltate, unele defecte accentuate şi altele diminuate în timp. Psihologul, psihiatrul Carl Gustav Jung (1875-1961) afirmă că „perechea de contrarii este chiar opera demiurgului”. Comparaţii se pot face, respectul şi toleranţa însă, pentru calităţile şi defectele unor popoare, unor etnii diferite, trebuie să existe. Şi pentru că de cele mai multe ori există, oamenii convieţuiesc şi se simt fericiţi.

Nu toţi suntem la fel, ştim atât de puţin despre noi înşine, dar mi-te despre celelalte popoare, pentru a le înţelege pe deplin!

Suntem deosebiţi unul din apropierea celuilalt, aşa precum comunităţile pot fi deosebite între ele. Existenţa toleranţei şi a respectului poate exclude ura din rândul oamenilor, a popoarelor. Şi atunci nu vom mai spune, precum poetul latin Plaut: „Homo homini lupus” (omul e lup pentru om), ci vom

Grandomania

rosti frumoasele cuvinte ale lui Seneca: „Homo res sacra homini” (Omul e ceva sfânt pentru om) şi vom acţiona în acest sens.

Dar, când poporul este cârmuit de către un conducător devenit tiran sau pe cale de a deveni, pentru care toleranţa şi respectul pot fi călcate în picioare, grandomania fiind „ciuperca” care creşte în sufletul lui, poporul este „otrăvit” şi mulţi, sau puţini vor fi acei care vor accepta să guste din acea otravă care li se pregăteşte sau din care unii s-au şi grăbit să guste.

Filosoful german Emmanuel Kant (1724-1804) afirmă că „omul are capacitatea de a plăsmui reprezentări”, Petre Ţuţea, interpretându-l, scrie: „din spiritul uman pot izvorî lumi imaginare, ipoteze de lucru, forme presupuspure, utile teoretic si practic, monstruozităţi morale sau estetice, absurdităţi, modalităţi ale spiritului autonom care se mişcă între formal şi empiric, între concretul opac şi fantastic, între util şi gratuit, între succes şi eşec…”.

La baza tuturor deciziilor

acestor cârmuitori ar trebui să stea moralitatea, despre care Jung spunea că „nu este o neînţelegere născocită de un Moise ambiţios pe muntele Sinai, ci ea ţine de legile vieţii şi este produsă de cursul normal al existenţei, la fel ca o casă sau un vapor sau oricare alt instrument de cultură”. Iar fără libertate nu există moralitate şi pentru ca omul să poată fi liber trebuie mai întâi să-şi înfrângă barbaria, existentă în sufletul lui, într-o doză mai mică sau mai mare, pentru a nu da frâu liber „bestiei” din el.

Grandomania este o hipertrofiere a conştiinţei de sine. Omul/conducătorul pozând, dar în curând fiind şi convins că este cel mai inteligent, cel mai valoros, superior celorlalţi, predestinat a fi conducător, îşi arogă merite inexistente. Grandomania unui conducător duce de la apariţia unor idei delirante cu reforme politice dăunătoare societăţii sau de la răzbunări, conflicte, până la războaie, întrucât ele lezează interesele altora. Oamenii grandomani sunt de temut, dar uneori ei frizează ridicolul, pot deveni chiar jalnici şi nu puţini au fost scriitorii vremurilor pe care aceşti oameni i-au inspirat.

Grandomania este o trădare faţă de colectivul din care se smulge individul, o trădare faţă de spirit care cere cu totul alte înălţimi. Fac o paranteză spunând că doar faptele spirituale, artistice sunt cele care fac abstracţie de timp şi ne scot din ceaţa intensă a zilelor, pentru a ne ridica pe alt plan eliberat de chingile timpului, cu totul în afara istoriei. În cazul unei nenorociri care se poate abate asupra unei colectivităţi ne poate salva doar calea spirituală şi ar tre-

bui s-o ştim cu toţii.

Cineva critica ambiţia sugerată de Napoleon Bonaparte conform căreia fiecare soldat (francez) poartă în raniţă bastonul de mareşal, deoarece fiecare prost, încurajat de spusele lui Napoleon, se poate crede un mareşal în devenire sau chiar ajuns în funcţie. Mi-a plăcut completarea acestei afirmaţii făcută de un om politic din ţara noastră, vorbind despre comunismul adus cu forţa în România, în „raniţa soldatului rus”… Istoria lumii, pe lângă oamenii merituoşi, îşi are trufaşii, grandomanii – proştii şi îngâmfaţii ei. Filosoful britanic Bertrand Russel (18721970) spunea: „Nenorocirea omenirii este că proştii sunt aşa de siguri şi inteligenţii sunt cuprinşi de îndoială”. Proştii la care se referea Russel pot fi unii politicieni fără cunoştinţele complete şi necesare, geografice şi istorice ale lumii în care trăim, la oamenii recrutaţi din rândul celor cu predispoziţie de a deveni grandomani. Acestor oameni le lipseşte măsura, prevederea, dar şi flexibilitatea spiritului pentru a se apropia de adevăr prin acumulare de cunoştinţe, de a se apropia şi înţelege oamenii pe care-i conduc şi nu numai. Cel mai mare pericol prezintă personalităţile dotate cu un grad de inteligenţă şi care beneficiază de viclenie, înlăturându-şi adversarii prin manevre iscusite, înşelând buna credinţă a altora şi uneori chiar utilizând demonstraţii de forţă. Sunt oamenii care nu trebuie să beneficieze de încredere, acel sentiment despre care am mai vorbit, atunci când am considerat că este necesar, în eseul „Încrederea vs. neîncredere”. În încheiere să ne întrebăm

dacă filosoful francez Paul Ricoeur (1913-2005) care atrăgea atenţia că ideologiile par a fi indisolubil legate de anumite trăsături ale personalităţii umane, avea dreptate scriind: „Atâta vreme cât trăim într-o lume atât de complicată, plină de crize şi conflicte, vom avea nevoie de ideologii care să explice – chiar şi fals –, ce se întâmplă şi care să ne ofere un plan pentru viitor – chiar dacă e greşit. Ca şi utopiile, ideologiile, în pofida aspectelor negative arhicunoscute, îşi găsesc în continuare apologeţi şi mai ales oameni dispuşi să moară în numele lor”. Acest subiect a fost mult discutat în mediul universitar şi academic, autori influenţi precum sociologul, profesorul american de la Universitatea Harvard - Daniel Bell (1919 -2011) – afirmând: „conceptul de ideologie s-a destrămat complet”. Personalitatea este foarte important de a fi definită, întrucât nenumăratele probleme şi crize cu care se confruntă omenirea (iminenţa unui război nuclear, poluarea, abuzul de droguri, terorismul etc.) au aceeaşi cauză: oamenii. După cum considera unul dintre gânditorii umanişti, remediul ar fi înţelegerea fiinţei umane: „Dacă vom reuşi să îmbunătăţim natura umană, atunci vom îmbunătăţi totul şi aceasta deoarece doar astfel vom înlătura cauza dezordinii mondiale” . „Fiţi buni unii cu alţii”, ne spune Biblia, fiindcă bunătatea creştină trebuie să se manifeste în toate aspectele vieţii noastre de fiecare zi. Prudenţa care este „mama înţelepciunii” şi curajul la momentul potrivit, s-ar înscrie în perceptele morale ale Bibliei.

Vavila Popovici – Carolina de Nord/USA

Paşte Fericit!

SUPLIMENT 2014

11

12

SUPLIMENT 2014

Hristos a ﾃ始viat!

Diaspora

SUPLIMENT 2014

13

Dan Luca: Mesajul 2000 al Blogului ”Casa Europei” în Occidentul Românesc

1 ianuarie 2007 - România adera la Uniunea Europeană, însă procesul amplu de integrare abia atunci începea.

Informaţia de la Bruxelles trebuia tradusă pe înţelesul cetăţeanului. Am considerat că prin intermediul Casei Europei pot să-mi aduc şi eu contribuţia la acest proces istoric. Lansam atunci blogul Casei Europei www.casaeuropei. blogspot. com – care acum, după aproape 7 ani, conţine 2.000 de mesaje pe tema României europene.

Fiecare din aceşti ani a avut particularitatea sa, atât pentru Uniunea Europeană, cât şi pentru România. De aici, din capitala Europei, am încercat permanent conectarea românilor din Diaspora cu ţara, dar şi a României cu adevarata Europă. Referindumă la alegerile europene, în acelaşi an, 2007, în România s-au organizat primele alegeri pentru Parlamentul European, reuşind şi noi să adunăm 30%

din electorat la vot.

A urmat un an 2008 care ne-a reamintit de vechile probleme ale UE, în special de cele legate de comunicarea cu cetăţenii. Ne-am lovit surprinzător de noul refuz irlandez la referendum care a aruncat construcţia europeană într-o nouă criză. Implicarea în rezolvarea problemelor din Georgia a fost un examen pentru Uniunea Europeană, care a evidenţiat încă o dată importanţa consensului comunitar, la fel ca cel în cazul provinciei Kosovo. Criza financiară, “contactată” de peste Ocean, a lovit din plin şi în Uniunea Europeană, perturbând priorităţile politice la nivel comunitar. Pentru România, anul 2008 a fost an electoral în România: am avut alegeri locale, apoi naţionale, cu primele alegeri de tip uninominal, care au avut rezultatele pe care le cunoaştem. În iunie 2009 alegeam un nou Parlament European,

caracterizat printr-un mozaic inimaginabil de partide şi “doctrine”. Ratificarea Tratatului de la Lisabona a ţinut Uniunea Europeană întro tensiune istorică. Dar au trecut toate cu bine, cu DA-ul irlandezilor - smuls greu, cu multă muncă -, prin octombrie şi apoi împăcarea “liderilor rebeli” ai Poloniei şi Cehiei cu ideea că e timpul să aibă o atitudine constructivă la adresa Europei. Astfel că, de la 1 decembrie 2009 avem un nou tratat european, iar ca rezultat, după negocieri între liderii europeni - în care cetăţeanul european nu a avut nimic de spus -, avem primul Preşedinte stabil al Uniunii Europene: Herman Van Rompuy, şi noul şef al diplomaţiei europene: Catherine Ashton. Au fost şi alegerile din Germania atunci, care au consolidat un lider european incontestabil, Angela Merkel, deosebit de influentă şi după alegerile din 2013. Într-o competiţie acerbă cu bulgarii pentru locul 26 european, desemnarea lui Dacian Cioloş pentru postul de comisar european pentru agricultură a fost o bilă albă pentru România.

La început de an 2010 am asistat la alegerea Cabinetului Barroso II, cu mandat până în 2014. Agenda europeană a fost focalizată pe măsurile

de redresare economică, de soluţionare a problemelor financiare ale Greciei.

Anul 2011 va rămâne în istoria comunitară ca un an al marilor încercări. Cum altfel putem vizualiza dinamica întâlnirilor liderilor europeni pentru a salva moneda euro sau colapsul financiar din diferite ţări membre UE? Finalul de 2011, cam aceleaşi poziţionări ale României ca stat membru în cadrul UE, cu insuficientă optimizare a relaţiilor între structurile publice şi private româneşti cu structura comunitară, jucând încă un rol marginal, într-o luptă permanentă de “lanternă roşie” cu Bulgaria.

2012 a adus pentru P a r l a m e n t u l European un nou lider, în persoana socialdemocratului german Martin Schultz. Dezbaterile pe tema salvării monedei euro şi a eurozonei “dospesc”, ajungându-se la discuţii nu doar despre o Uniune Fiscală la nivel european, ci chiar şi una politică. Astfel, crearea Statelor Unite ale Europei începe să fie din ce în ce mai puţin o simplă utopie. Primăvara anului a însemnat pentru Franţa schimbarea preşedintelui, însă alegerea lui Hollande a însemnat şi schimbări în dezbaterile europene la nivel înalt,

destrămându-se celebrul cuplu “Merkozy”. La sfârşitul acelui an s-a scris o nouă pagină în istoria Uniunii Europene, obţinerea Premiului Nobel pentru Pace, însă evenimentul organizat pentru înmânarea acestuia a scos din nou la iveală o dilemă: cine conduce totuşi UE? 2013: tot mai multe tentaţii spre independenţă - Scoţia, Catalonia, dar la acelaşi capitol am putea adăuga şi poziţia Marii Britanii faţă de UE, unde premierul “ameninţă” cu organizarea unui referendum în 2017 pentru părăsirea proiectului european. În septembrie, simpatia germanilor pentru doamna Merkel se reconfirmă în urma alegerilor, a cărui rezultat a fost aşteptat cu sufletul la gură. “1 ianuarie 2014” a marcat agenda publică a ultimelor săptămâni ale anului, cu dezbateri acide privind drepturile de muncã ale românilor în UE. Şi iată-ne în anul 2014, din nou an electoral, la nivel european, iar la noi cu alegeri prezidenţiale, cu ENERGIA pe prima pagină, însă nu tocmai aşa cum anticipam la începutul anului. Situaţia din Ucraina a reorientat dezbaterile în acest dosar. Suntem într-un moment global de restartare, de căutare a unui nou sistem, aşa cum a

fost cazul după marea criză economică din anii ’30, după cel de-al doilea război mondial sau după finalul războiului rece, în 1989.

Criza pe care o trăim ne face să fim mai pragmatici şi să calculăm cu exactitate ce soluţii avem. În contextul negocierilor macro, România joacă, România e în Uniunea Europeană, e în NATO. Însă totul trebuie dezbătut în contextul parteneriatelor pe care România le are, cu Uniunea Europeană, şi în contextul parteneriatului strategic cu SUA. Toate acestea, şi nu numai, am încercat să le surprind în mesajele publicate zilnic pe blog. O perioadă dinamică, în care am trăit multe, şi am avut de toate, o dovadă că azi semnez mesajul cu numărul simbolic 2000, în revista Occidentul Românesc!

Nota redacţiei: Dan Luca este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, profesor la universităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997 şi este preşedintele ˝Casei Europei˝ Bruxelles.

14

Paşte în lume

SUPLIMENT 2014

Despre Sfintele Paşti • A doua zi de Paşti, fetele din Ardeal sunt stropite cu parfum.

• Paştele se sărbătoreşte în prima duminică după luna plină,

în data sau după data de 21 martie, echinocţiul de primăvară.

• Câteva biserici încă păstrează vechea tradiţie a ornamentelor din brad (simbol al vieţii eterne) combinat cu panglici roşii sau

albe sau împletite în coroniţe, însă în multe locuri se preferă ornamentele de flori primăvăratice în culori verzi, galbene şi albe.

• Sărbătoarea începe de fapt cu duminica Floriilor, când se

sărbătoreşte intrarea lui Hristos în Ierusalim.

• Săptămâna Mare are menirea împărtăşirii chinurilor lui Iisus.

• În Săptămâna Mare se termină postul de 40 de zile şi natura

renaşte.

•

Ştiaţi că...

Primii creştini numeau prima săptămână după Paşti

„Săptămâna Albă”, deoarece cei care se botezau atunci purtau veşminte albe, simbol al reînnoirii.

• A două zi de Paşti, galezii urcă pe munte pentru a întâmpina primele raze ale soarelui care vestesc Învierea.

•

În Mexic, în „Semana Santa” (Săptămâna Mare) sunt or-

• În ziua de joi a Săptămânii Mari clopotele încetează să

le introduc apoi, legate într-un ciorap, în vopsea, modelul

mai bată, vor mai bate doar în Sâmbăta Mare, această zi fiind

păstrându-se alb. Românii folosesc şi ei frunze de pătrunjel sau

totodată şi începutul chinurilor Mântuitorului.

leuştean pentru decorarea ouălelor.

zi nu se obişnuiau muncile legate de cultivarea pământului sau

ouă mai des.

• Vinerea este ziua răstignirii lui Hristos, cea mai mare zi de post. • Sătenii din Rusia aruncă pe apă cojile de la ouăle de Paşti, • Ziua de vineri era considerată mereu zi fără noroc. În această deoarece există credinţa că acestea le ajută pe raţe şi gâste să de creşterea animalelor, nu se aprindea foc şi nu se cocea pâine.

•

Lituanienii se grăbesc să ajungă acasă după slujba din

Se obişnuia ca în ziua de vineri să se facă o baie în zori în

Duminica Paştelui, deoarece cred că primul care se aşază la

pârâu. Cine păstra tradiţia se spunea că va avea noroc tot anul.

masă şi ciocneşte un ou, va fi şi primul care va termina lucrul

•

Sărbătoarea Paştelui începe în după-masa zilei de sâmbătă. Se

la câmp în acel an.

• În Statele Unite, în duminica de Paşti, toţi copiii încep să

ganizate spectacole având ca subiect patimile lui Iisus Hristos,

termină postul de 40 de zile şi clopotele încep să bată din nou.

actorii purtând veşminte ca acum 2000 de ani.

Cel mai important moment al zilei este sfinţirea apei botezătoare

caute ouăle ascunse de iepuraş prin casă, iar cei care găsesc

la biserică. Se spune că prima persoană care urmează să fie

cele mai multe ouă primesc în dar dulciuri.

• În Joia dinaintea Paştelui, copiii din Suedia se costumează în vrăjitoare şi colindă toate casele, primind în dar dulciuri sau bani.

botezată cu această apă „nouă” va avea noroc toată viaţa.

• Micuţii belgieni împletesc cuiburi din fân pe care le ascund • În Italia, preotul binecuvântează toate ouăle de Paşti, aşezate

în iarbă, pentru ca iepuraşul de Paşti să le umple cu dulciuri şi cadouri.

•

Tradiţia cere ca în ziua de Paşte cei care merg la biserică

trebuie să poarte cel puţin o haină nouă pentru a le aduce noroc.

la loc de cinste în mijlocul mesei de duminică.

• A doua zi de Paşti în Statele Unite, copiii se întrec la rostogolit ouă pe iarba din faţa Casei Albe.

• Obiceiul de a oferi ouă de Paşti îşi are originea în Egiptul

• Polonezii încondeiază şi ei, asemenea românilor ouăle, obi-

Antic, în Persia, la vechii greci şi romani, pentru care oul era

• Austriecii împodobesc cu frunze sau flori ouăle pe care

simbol sacru al renaşterii omenirii după potop.

ceiul fiind denumit „pisanski” (de la verbul pisac - a scrie).

simbolul vieţii. Pentru locuitorii vechiului Egipt, oul a fost un

• Pentru evrei, oul marca timpul părăsirii Egiptului. Oul a fost mereu simbolul renaşterii lui Hristos.

• În evul mediu se obişnuia să se arunce cu ouă în biserici.

Conform tradiţiei preotul aruncă un ou fiert unuia dintre băieţii

din corul bisericii. Oul a fost apoi aruncat mai departe de la un băiat la altul şi cel care prindea oul exact în momentul în care ceasul bătea de ora 12 era considerat câştigător şi oul rămânea în proprietatea lui.

•

Iepuraşul nu este o găselniţă comercială a prezentu-

lui: iepurele era considerat în lumea pre-creştină un simbol al fertilităţii şi învierii naturii primăvara.

•

Germanii strâng la un loc toţi pomii de Crăciun, care ard

apoi în „Focul de Paşti”, simbol al trecerii iernii şi venirii primăverii.

Anunţuri Important pentru cititori!

• Vă rugăm să verificaţi textul anunţului şi numărul de telefon înainte de a fi trimis spre publicare redacţiei noastre!

• Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă răspunderea pentru numerele de telefon greşite sau conţinutul anunţurilor de la mica publicitate!

MUNCĂ - CERERI  Tânăr, 33 de ani, caut urgent de muncă în orice domeniu: agricultură, construcţii, fabrică de pâine. Pot fi contatat la telefon: 667 879 460.  Tânără, 36 de ani, caut de muncă în comunitatea Madrid ca internă sau externă, pentru a îngiji copii sau persoane în vârstă.

Am experienţă. Sunt serioasă şi responsabilă. Mai multe detalii la telefon: 642 623 934.  Doamnă, 45 de ani, serioasă, cu experienţă de peste 7 ani în servicii ca: internă, îngrijit copii şi persoane în vârstă, curăţenie, călcat, bucătărie spaniolă, caut de muncă în comunitatea Madrid, Guadalajara sau altă localitate din Spania. Telefon: 642 983 315.  Caut de muncă în oricare zonă a Spaniei. Sunt calificat ca şi lăcătuş mecanic/tubulatură, vorbesc limba spaniolă, italiană, engleză.

Telefon: 642 092 242 - Ilie.  Doamnă, 47 de ani, caut de muncă ca internă sau cu ora, în curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă, în comunitatea Madrid. Ofer recompensă. Tele-

fon: 642 729 723.  Cetăţean român, 45 de ani, rezident în Spania, caut de muncă în provincia Alicante, ca şofer.

Posed carnet categoria B şi am experienţă de peste 22 de ani. Telefon: 635 021 757.  Şofer profesionist, caut de muncă în toate zonele Spaniei.

Posed toate categoriile + CAP + ADR. Cei interesaţi pot suna la telefon: 617 158 309.  Doamnă serioasă, cu experienţă şi recomandări în îngrijirea persoanelor în vârstă (a urmat cursuri de perfecţionare spaniole), caută de muncă în orice zonă a Spaniei. Mai multe informaţii la telefon: 642 963 592.  Tânără, 23 de ani, caut de muncă ca şi externă în comunitatea Madrid. Telefon: 687 227 067.  Tânăr, caut de muncă ca şofer profesionist în Spania. Deţin categoriile B, C, E. Telefon: 687 227 067.  Tânăr, 33 de ani, posed carnet de conducere categoria B, şi caut de muncă în orice domeniu. Cei care doresc să mă ajute să mă contacteze la telefon: 642 475 449.  Doamnă, 53 de ani, caut de muncă cu ora sau internă, pentru curăţenie, cumpărături, îngrijit persoane în vârstă. Poate fi familie spaniolă sau română. De preferinţă în Barcelona. Telefon: 603 385 168.  Caut de muncă ca şofer de tir internaţional. Posed permis de conducere spaniol B, C, E şi experienţă. Telefon: 656 636 426.  Doamnă serioasă, 54 de ani,

fără obligaţii, caut de muncă în menaj, curăţenie, în Barcelona sau alte zone ale Spaniei. Telefon: 610 834 416.  Domn responsabil, cu 35 de ani experienţă, caut de muncă în construcţii în comunitatea Madrid. Telefon: 603 202 334.  Tânără din comunitatea Madrid, caut de muncă în menaj.

Telefon: 663 413 805.

MUNCĂ - OFERTE  Avem nevoie de o persoană cu experienţă care să aibă grijă de casă şi copii, în Madrid, între orele 08:00 16:00. Detalii la telefon: 630 235 482.  Caut persoană serioasă, responsabilă, căreia îi plac copiii, cu vârsta între 35 - 45 de ani, fără obligaţii familiare, să cunoască bucătăria spaniolă, posesoare de carnet de conducere, pentru a avea grijă de copii şi casă, în Salou/ Tarragona. Mai multe informaţii la telefon: 629 764 674, sau 639 525 520.  Oferim 9 euro/oră pentru călcat rufe într-o casă din Martorell/Barcelona. Pentru detalii, puteţi suna la telefon: 606 890 982, 619 103 855.  Avem nevoie de o persoană care are cunoştinţe de masaj terapeutic şi limba engleză, cu vârsta între 30 şi 50 de ani, ca internă, pentru a presta şi servicii de curăţenie, bucătărie, grădinărit, într-o casă din Ibiza/Baleares. Oferim apartament, masă şi salariu. Detalii la telefon: 686 543 300, 686 543 300.

 Familie, avem nevoie de o persoană serioasă, ca internă (semi) în Valencia. Informaţii suplimentare la telefon: 645 416 433. ÎNCHIRIERI  Închiriez cameră cu orice zi a lunii în curs, într-un apartament curat şi liniştit (locuiesc doar 2 persoane în momentul de faţă) în zona Legazpi, aproape de linia L3 de metro. Ofer şi cer seriozitate. Telefon: 633 296 657.  Închiriez cameră în Vicalvaro pentru o fată, condiţii bune, economice, internet, aproape de tren şi metro. Telefon: 642 838 417.  Închiriez o cameră pentru 1 persoană sau matrimonio, foarte aproape de staţia de metro La Rambla/Coslada, cu internet şi tv. incluse în preţul camerei.

Telefon: 617 158 309.

VÂNZĂRI CASE ŞI TERENURI  Vând teren intravilan bun pentru construcţii, casă/vilă la ieşirea din oraşul NegreştiVaslui, spre Siliştea pe partea dreapta (DN 15), cu suprafaţa de 3200 mp. Deschiderea la strada asfaltată este de 20 m. Preţ, 7 euro/mp. Telefon: 642 960 470.  Vând casă în Cugir, zonă centrală, compusă din 2 apartamente: 5 camere, 2 băi, 2 bucătării, pivniţă, garaj, curte şi grădină, 700 mp. Mai multe informaţii la telefon: 0040/748 766 041.  Vând casă de vacanţă în Predeal, zonă liniştită, cu toate documentele şi avizele de funcţionare finalizate şi în legalitate. Casa deţine demisol,

SUPLIMENT 2014 parter, mansardă şi este dotată cu toate utilităţile: apă, curent electric, gaze. Are 6 camere, din care: 2 líving-room moderne cu şemine-uri şi bucătărie.

Teren 400 mp, 75 m distanţă de la drumul naţional. Preţ negociabil: 120 mii euro. Mai multe informaţii la telefon: 0040/722 278 542, 0040/764 136 327.  Vând teren intravilan Slatina, cartier Cireaşov, 5.080 mp, parcelat în 7 parcele, cu cărţi funciare fiecare, utilităţi apă, gaze, canalizare, asfalt. Preţ 39.000 euro negociabil. Accept variante cu apartament. Telefon: 642 892 433.  Vând teren pentru construcţii, casă / vilă la ieşirea din oraşul Negreşti - Vaslui, spre Siliştea pe partea dreapta (DN 15), cu suprafaţa de 3.200 mp. Deschiderea la stradă este de 20 m.

Preţ negociabil 7 euro/mp. Telefon: 642 960 470.  Vând 701 mp teren intravilan cu toate utilităţile, în Dumbrăviţa/ Timiş, strada Londra. Front stradal 19 m. Mai multe informaţii la telefon: 617 158 309.

DIVERSE  Se vinde palincă şi ţuică de casă pentru diferite ocazii în comunitatea Madrid. Pentru cantităţi mai mari mă deplasez.

Preţuri atractive. Date de contact: mail: georgelnastulea@yahoo. com, telefon: 676 000 887.  Estudiante de SEGUNDO en la UCM de MATEMÁTICAS Y ESTADÍSTICA, da clases de matemáticas hasta nivel de bachillerato por un precio de 10 €/h.TLF: 679 400 453.

15

 Maseur osteopat autorizat, efectuez masaje pentru afecţiuni ale coloanei, masaje descontracturante, anticelulită, circulatorii, în comunitatea Madrid. Preţ informativ, 20 euro/sesiune. Mai multe informaţii la telefon: 608 603 643, 918 585 371.

MATRIMONIALE  Doamnă, 47 de ani, nefumătoare, 161/63, caut un domn prezentabil, serios, educat, înalt, 185/85, fără vicii, pentru o relaţie serioasă. Dacă nu corespundeţi cerinţelor, rog nu sunaţi inutil. Telefon: 642 637 949.  Bărbat, 58 de ani, 177/83, cu situaţie stabilă, doresc să cunosc o doamnă de aceeaşi vârstă şi condiţii, din comunitatea Madrid. Nu sunaţi! Doar SMS la telefon: 604 182 551.  Doamnă, 51 de ani, 175/75, doresc să cunosc un domn de etnie rromă din Benidorm, de vârstă apropiată, serios, credincios, educat, înţelept, cu simţul unorului, pentru prietenie/căsătorie.

Dacă exişti, sună-mă! Telefon: 632 147 821.

Anunţurile de mică publicitate sunt

GRATUITE!

E-mail: redactia@ occidentul-romanesc.com Telefon: 637 998 036 - Vodafone 617 080 531 - Orange 642 298 948 - DIGI (de luni până vineri: 11:00–19:00)