Page 1

occidentul romanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania Ziar

GRATUIT Anul IV - Nr. 40 / 24 pagini 1-30 iunie 2014

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă!

STRAIE POPULARE TRADIŢIONALE DIN ŢARA NĂSĂUDULUI AJUNG LA NEW YORK

A fost odată, nu piere niciodată...

„Proiectul «Basm românesc», iniţiat de către Institutul «Eudoxiu Hurmuzachi» pentru românii de pretutindeni, s-a concretizat într-o inedită lucrare semnată de...”

Pagina 04

printr-un ambasador de excepţie: Silvia Floarea Tóth

Denisa Comănescu şi Nicolae Prelipceanu, la Târgul de Carte de la Madrid „Este vorba despre un târg desfăşurat pe aleile Parcului Retiro timp de trei săptămâni, la care participă cele mai importante edituri şi librării din Spania, cu cărţi din...”

„Bistriţa-Năsăud reprezintă o zonă etnografică specială în spaţiul românesc, prin valorile folclorice, ale artei populare de înaltă măiestrie şi rafinament care se moştenesc nealterat de milenii...”

Pagina 06 Regele Mihai I: Regele Juan Carlos este unul dintre cei mai însemnaţi oameni de Stat ai Europei „Regele Spaniei Juan Carlos a confirmat, într-un mesaj televizat că abdică în favoarea fiului său, prinţul Felipe...”

Pagina 15 Ediţia tipărită / iunie 2014 a publicaţiei în limba română Occidentul românesc a fost realizată cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe - Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.

Frumuseţile Braşovului atrag milioane de turişti

„Puţini ştiu că strada Sforii are o istorie de câteva secole. A fost atestată documentar în secolul XVII şi reflectă tendinţele de urbanizare ale Braşovului medieval...”

Pagina 12-13

Pagina 18


02

Adrese şi informaţii utile

IUNIE 2014

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425. Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor. •Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net. Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Jurisdicţie: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare. Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053. Fax: 954627108. E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Jurisdicţie: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla.

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 •Jurisdicţie: Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia. Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •Av. Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda 12006, Castellón de la Plana •Tel. 964.216.172; 964.206.764 • Fax 964.257.053, E-mail: secretariat@consulatcastellon.e.telefonica.net •(informatii consulare): info@consulatcastellon.e. telefonica.net • Program de lucru cu publicul: luni-joi 9:00-14:00 (primire acte) 15:30-16:30 (eliberare documente), vineri 9:00-12:00 (primire acte) 12:00-13:00 (eliberare documente) Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008. •E-mail: secretariat@crozaragoza.e.telefonica. net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Jurisdicţie: Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel)

Dan Luca: Ce aşteaptă Europa de la eurodeputaţi? O nouă echipă de eurodeputaţi a fost aleasă în urma scrutinului electoral din 22-25 mai 2014. 28 de ţări, 751 aleşi şi statisticile pot să continue. E timpul să intrăm în realitate! Acesta este Parlamentul European pe care l-am ales pentru următorii 5 ani şi cu el defilăm. Decât să criticăm oameni care de abia şi-au ridicat certificatul de eurodeputat acum câteva zile, mai bine să-i ajutăm. Da, Parlamentul European este o forţă. Sperăm să o demonstreze în următoarele zile în a impune - aşa cum este de-

mocratic şi transparent -, viitorul preşedinte al Comisiei Europene, dar bătălia aleşilor este mult mai complexă. Eurodeputatul trebuie să conştientizeze cât de rapid că el nu este doar reprezentantul unui partid politic dintr-o ţară a Uniunii Europene, ci este omul de încredere al ţării din care provine şi al Uniunii Europene în general. De acord cu dumneavoastră, el este ales pe lista naţională şi aceasta este ˝realpolitik, cum se zice. Aici intervine însã ˝baletul european˝ al celor aleşi,

ei trebuie să fie cu un picior în ˝bazinul electoral˝ de unde au primit votul, dar şi cu un picior în ˝spaţiul public european˝. Crucial însă este ca mesajele pe care le transmite să fie consistente, fără contradicţii flagrante între mesajul naţional şi cel european. Pare uşor, dar aceasta este cheia construcţiei europene. Asta încearcă de ani buni comisarii europeni, să ˝reprezinte UE˝, fără a privilegia ţara din care provin. Un eurodeputat vrea, nu vrea, trebuie să comunice. Nu se poate ascunde sau mai co-

Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Jurisdicţie: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz). Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034-950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@ viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:3017:00 eliberarea documentelor. Vinerea - activi-

tate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: consuladomurcia@xplorasolutions.com. Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512.

MARKETING: Michael H. Cronkite (CA-USA) PUBLICITATE: Răzvan M. Ionescu (Spania) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean REDACTOR MADRID: Oana Moşniagu MANAGER PROIECT: Eduard Rudolf Roth (Baleares)

SENIOR EDITOR: Puşa Roth (Bucureşti) Dan Caragea (Portugalia) COLABORATORI: Andra M. Gutierréz (Benidorm) Andrei Bodea K. Varble (CA/USA) Dan Luca (Bruxelles) Elisabeta Iosif (Bucureşti) Gabriela C. Sonnenberg (Spania) Gerardo M. Bedoya (Spania) Irina G. Şova (CA/USA) Lucian Oprea (Colorado) Lorena G. Borrero (Spania) Marian Petruţa (Illinois/USA) Mircea Fluieraş (Malága) Sebastian Rus (Boston/USA) Tiberiu Grădişteanu (Timişoara)

Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Tudor Petruţ (CA/USA) Vasile Mureşan (Illinois/USA) Zoe Stoleru (Valencia) Redactor investigaţii - Cristian Ioanovics Guitars (Barcelona) SPECIALIŞTI: Corina S. Hudgens – Medic terapeut Jeni Chiriac – Psiholog Marius Vili Sarbu – Avocat CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la IMCODAVILA S.A. Depósito Legal: M-30588-2013 ISSN 2069 – 8801

rect exprimat, nu se mai poate ascunde. Tehnologia modernă, puterea convenită prin Tratatul de la Lisabona, face ca fiecare dintre eurodeputaţi să fie vizibil-responsabil de acţiunile lor. După dansul numirilor în comisiile parlamentare şi definitivarea Cabinetelor, cam de prin septembrie 2014 eurodeputatul poate decide dacă doreşte să aibă un rol activ sau nu. Şi o veste bună, Uniunea Europeană are nevoie de viziune, de voci care să spună ce gândesc, OAMENI DE STAT sau OAMENI de UNIUNE. Ca eurodeputaţi nu încercaţi să folosiţi la nesfârşit şablonul ˝presa nu se interesează de activitatea noastră tehnică din Parlamentul European˝. Presa europeană şi cea internaţională, şi în

special cele de limbă engleză şi germană, doresc să ştie cu adevărat în ce direcţie se îndreaptă Uniunea Europeană. Sporadicele apariţii la televiziunea naţională sau ˝comunicatele de presă de la Strasbourg˝ sunt un bun început, dar jurnaliştii aşteaptă mai mult: o pagină de web actualizată, un blog în care săptămânal să vadă că există o ˝esenţã˝ a activităţii, o mediatizare mai bună a evenimentelor publice la care aveţi intervenţii (în special la cele din afara instituţiilor europene). Aveţi resursa umană şi financiară pentru un pas înainte în direcţia ˝comunicării de Bruxelles˝ prin exprimarea şi în limba engleză. Nu puteţi fi cotat un expert pe o anumită politică sectorială europeană dacă nu vă exprimaţi gânduri-

le decât în limba maternă. Nu uitaţi ceea ce aţi spus în campania electorală: ˝Este o mare resposabilitate să fiu pe lista partidului pentru un mandat de 5 ani. Dacă îmi veţi da votul voi încerca sã…˝ Mult succes dragă eurodeputatule! Da, Europa este în mâinile tale ! Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, profesor la universităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997 şi este preşedintele ˝Casei Europei˝ Bruxelles. Cei interesaţi de actualitatea europeanã pot urmãri mesajele zilnice postate pe blogul www.casaeuropei. blogspot.com.

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu


Cuvânt înainte

Kasandra Kalmann-Năsăudean

- Redactor şef Occidentul Românesc Nu am nicio îndoială: domnul Rogozin nu l-a citit pe Cantemir! În general, nu cred că s-a ostenit din cale afară cu lectura, cu atât mai puţin cu cea a cărţilor filosoficeşti! Oricum, ceea ce o fi citit, nu l-a ajutat, deocamdată, să nimerească drumul care duce către sporirea lucrării morale în sine însuşi şi în lumea pe care o creează în jurul său, dimpotrivă! Când Dimitrie Cantemir şi-a pus în pagină gândul despre rosturile omului, ca fiinţă capabilă să dea seamă de sine şi de lume, pe la 1698, în „Gâlceava înţeleptului cu lumea”, el îşi admonesta, cumva, contemporanii, aducându-le aminte că: „Dumnezeu atoatefăcătorul nu te-a făcut de piatră, lemn sau vreun altfel de animal fără simţire, ci om înzestrat cu minte şi cu socoteală şi te-a înnoit cu duh dumnezeiesc”. Consecinţa pe care o trage Cantemir este valabilă astăzi, ca şi în vremurile sale: acest statut ontologic

al omului implică nu doar o condiţie specială, ci şi o datorie, aceea ca el să-şi pună capacitatea de cunoaştere în serviciul perfecţionării sale morale, altfel spus, al aducerii în armonie a potenţialului său nobil, îndumnezeit, cu lumea exterioară, pe care nu doar o moşteneşte, ci o şi creează, prin faptele sale. Domnul Rogozin reprezintă o mostră, în stare pură, de ceea ce se întâmplă cu omul care, în loc de drumul înţelepciunii, o taie voios pe câmpiile prostiei, cutreierîndu-le în lung şi-n lat, fără ţel şi lipsit de orice grijă! Acţiunea diplomaticopropagandistică la care, nu încape îndoială, a fost trimis să ia parte de mai marele său „Mentor” şi „Conducător”, s-a desfăşurat pe teritoriul Republicii Moldova, legal şi fără excepţie recunoscut ca suveran de întreaga comunitate internaţională; inclusiv de către Rusia! Doar că Rusia, când îi vine la socoteală, una spune şi alta fumează, vorba lui Arghezi! Domnul Rogozin a avut misiunea de înaltă răspundere guvernamentală şi politică să fie prezent la ceremoniile organizate în stilul neo-stalinist promovat oficial de Moscova, pe teritoriul regiunii Transnistria; un fel de înaintaş de seamă al actualei politici a Kremlinului, aceea de a declara, cu de la sine putere, ca independente, diferite teritorii ale statelor din zona de dominare şi influenţă pe care şi-a atribuito, şi de a le alipi la propriul teritoriu, în dispreţul total al tratatelor, al normelor şi al practicilor internaţionale, dacă aşa îi vine bine la socoteală. Motive se găsesc în-

totdeauna: de la „nedreptăţile istoriei”, care, nu-i aşa?, trebuie îndreptate odată şi odată!, la dreptul pe care Rusia şi l-a autoproclamat, acela de a „proteja” şi la nevoie de a „apăra” populaţia rusofonă, cu tot cu teritoriile pe care vieţuieşte, indiferent unde ar trăi aceasta, în Ucraina, Republica Moldova, Ţările Baltice, România, ba la nevoie, de ce nu?, în Germania, Statele Unite, Japonia, India şi China. Nu este nici o exagerare şi nici o glumă proastă! Aceasta este doctrina politică oficială a statului numit Rusia, membru al comunităţii internaţionale, mare putere militară, deţinătoare a unuia dintre cele mai importante arsenale nucleare din lume, stat membru în instituţii internaţionale responsabile de pacea şi securitatea lumii, membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU etc.! Aceste „ciudate rătăciri” nu sunt invenţii de ultimă oră, ci datează, ca politici oficiale de stat, încă de la începuturile „Erei Putin”. Ocupaţi cum sunt cu arabescurile teoretice şi practice ale crizei economice monstruoase pe care au construit-o, la rândul lor, din aceeaşi prostie morală, de la care se adapă şi domnul Rogozin, politicienii occidentului au preferat, până mai ieri, să tacă asupra acestor aspecte „decorative” ale puterii putiniene! Cu atât mai mult cu cât zorzoanele ei se potriveau de minune noului „look”, totalitar, al marilor democraţii occidentale, „reinventate” de o generaţie de nărozi ce se lăfăie în prim-planul puterii de pe ambele maluri ale Atlanticului, şi nu numai!

IUNIE 2014

03

Gâlceava înţeleptului cu lumea

Nu încape nicio îndoială, domnul Rogozin a fost şicanat în exerciţiul importantei sale misiuni politice şi guvernamentale. Nu este mai puţin adevărat că cei care l-au şicanat, închizînd spaţiul aerian taman când trebuia să zboare „Luminăţia Sa” înapoi către casă, aveau şi ei motive întemeiate să pună în evidenţă provocarea grosolană la care a luat parte, oficial, înaltul demnitar al guvernului de la Moscova, domnul Rogozin. Întrebarea este dacă toate acestea ne situează în teritoriul înţelepciunii sau al prostiei morale? Altfel spus, dacă aceste acţiuni şi compor-

tamente fac lumea mai bună, mai sigură şi mai umană, în sensul nobil al termenului? Oricât ar putea să pară, unora, de „importante”, de „marcante”, „încurajatoare” şi „liniştitoare”, rostogolirea vizitelor oficiale americane, la nivel înalt, prin România şi împrejurimi, zornăitul de „radare”, „avioane” şi alte instalaţii militare, ori ultimele avertismente severe cu numărul de ordine 756 şi următoarele, adresate Moscovei de vocile oficiale ale Americii şi Europei, eu cred că lumea „marii politici” stă deocamdată bine înfiptă în logica prostiei lui Rogozin; mai rău, nu vrea să

iasă din ea! „E mai comod şi costă mai puţin” - spune vocea prostiei morale, drapată în „raţiune practică”. „E ruinător, stricător de lume şi de oameni, iar drumul duce sigur doar către catastrofă” - spune vocea „înţelepciunii morale”. Cum să întrerupem această gâlceavă a proştilor cu lumea, care este astăzi, marea politică internaţională? O soluţie ar fi să-i trimitem pe toţi la lectura adâncită a lui Cantemir! Alta... cine ştie? Poate, să le luăm din mîini jucăriile (puterii şi ale puterii de stat!), până nu e prea tîrziu, până nu apucă să dea din nou foc, la lume...


04

De interes

IUNIE 2014

„BASM ROMÂNESC” A fost odată, nu piere niciodată...

Proiectul „Basm românesc”, iniţiat de către Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, s-a concretizat într-o inedită lucrare semnată de copiii români din ţară şi din afara graniţelor actuale ale României: Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Grecia, Italia, Spania şi Belgia. Cartea „Basm românesc” a fost lansată miercuri, 28 mai 2014, la Târgul Internaţional de Carte Bookfest, Secţiunea Bookfest Junior. Au participat Bogdan Stanoevici, ministru delegat pentru românii de pretutindeni, Aurelian Mihai, deputat în circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora şi membru al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, Camera Deputaţilor, Parlamentul României, Mircea Bu n e s c u , r e z ig o r, Hori a Nestorescu Bălceşti, scriitor, Ioana Nestorescu Bălceşti, scenograf, prof. Valentin Popescu, director al Direcţiei Strategii, Politici Publice şi Comunicare din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, prof. Megdonia Păunescu, consilier Direcţia Generală Educaţie şi Învăţământ pe tot parcusul vieţii, Ministerul Educaţiei Naţionale, prof. Radu Anghel Vasilescu, director general al Palatului Naţional al Copiilor din Bucureşti, partener al IEH în acest proiect, alături de Editura CD Press Bucureşti, reprezentată de Vadim Sfâşie. La Scena Arena, Pavilionul C1 din spaţiul expoziţional Romexpo, acolo unde a fost organizată lansarea cărţii „Basm românesc” au fost prezenţi şi realizatori de programe de la Televiziunea Română şi de la Societatea Română de Radiodifuziune. Evenimentul de lansare i-a adus aproape iubitorilor de carte, prezenţi la Bookfest, pe autori: copiii români şi profesorii lor îndrumători din Madrid, Tomelloso, La Solana - Castilla la Mancha,

Coslada, San Pedro del P inatar - Murcia, Gijón Asturia, Pamplona, (Spania), Seregno – Lombardia, Mantova, Verona, Toscana, Ladispoli (Italia), Bruxelles, Mons ( Belgia), Belgrad, Veliko Gradiste, Petrovac, Cuprija, Bobovo, Va l e a Moravei (Serbia), Chişinău (Republica Moldova), Cernăuţi (Ucraina) şi din Atena (Grecia), reprezentanţii ultimelor două ţări intrând în legătură directă cu gazdele: Zvetlana Ileana Preoteasa, director general al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, Nicolae Brânzea, director adjunct IEH, cu ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici, şi, în egală măsură, cu toţi cei prezenţi. Autorii primei file a Basmului, respectiv elevii şi profesorii lor îndrumători, de la Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti au primit diplome de participare la proiectul IEH “Basm românesc” din partea ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici şi au fost recompensaţi în premii constând în cărţi de către directorul general al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, Zvetlana Ileana Preoteasa. Basmul va fi prezentat de către directorul general IEH şi la Madrid cu ocazia Zilei Internaţionale a Copilului – 1 iunie, dat fiind că Spania este ţara din care s-au înscris şi au luat parte la acest proiect 7 grupe de copii (cele mai multe dintr-o ţară). De asemenea, în perioada următoare vor avea loc festivităţi de premiere, organizate de către misiunile diplomatice ale României în cele 7 ţări: Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Grecia, Italia, Spania şi Belgia, în cadrul cărora atât copiilor implicaţi în acest proiect, cât şi profesorilor coordonatori li se vor înmâna diplome

de participare semnate de către ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici şi de către directorul general al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, Zvetlana Ileana Preoteasa. Pe lângă diploma de participare şi basm, copiii vor mai primi şi cărţi din partea Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni. În urma ecourilor pozitive pe care proiectul IEH, „Basm românesc”, le-a avut, numeroase alte şcoli în care învaţă copiii români de pretutindeni, respectiv asociaţii româneşti care organizează cursuri de weekend de limbă română, şi-au exprimat dorinţa de a participa în proiecte viitoare ale Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni. Cartea „Basm românesc” va fi trimisă tuturor copiilor români din comunităţile istorice şi din comunităţile româneşti din Europa care au contribuit la realizarea lui, urmând să ajungă apoi şi în bibliotecile de limbă română din Europa, şi în cele create de Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru

românii de pretutindeni în jurul graniţelor ţării. Proiectul „Basm românesc” a contribuit, printre altele, la identificarea noilor talente româneşti, care, sub îndrumarea profesorilor lor, au avut posibilitatea să-şi cultive imaginaţia, să se exprime în limba maternă şi să transpună esenţa basmului ţării natale în valorile culturilor ţarilor în care ei acum trăiesc. În egală măsură, proiectul IEH a facilitat stabilirea de noi contacte şi a creat legături ce au pus bazele unor parteneriate durabile între şcolile cu predare în limba română şi şcolile de weekend unde este studiată limba română în afara graniţelor ţării, dar şi între acestea şi copiii români din interiorul hotarelor. Nu în ultimul rând, proiectul „Basm românesc” a dovedit că lectura şi exprimarea printr-un act artistic îi ajută pe copiii români de pretutindeni să îşi dezvolte trăsăturile de caracter (lucru dovedit de personaje şi de firul narativ al basmului), precum şi abilităţile lingvistice în limba maternă (păstrând şi, totodată, integrând specificul regional în contextul global multicultural).


06

Actualitate

IUNIE 2014

Denisa Comănescu şi Nicolae Prelipceanu, la Târgul de Carte de la Madrid Poeţii Denisa Comănescu şi Nicolae Prelipceanu vor participa la Târgul de Carte din Retiro, Madrid, aceasta fiind a treia participare consecutivă a României cu stand propriu la acest eveniment care va începe vineri şi se va încheia pe 15 iunie, informează Institutul Cultural Român (ICR). În 2012, ICR Madrid a reuşit să impună pentru prima dată prezenţa României la Târgul de Carte din Retiro, Madrid, cel mai mare eveniment de profil din Spania. Este vorba despre un târg desfăşurat pe aleile Parcului Retiro timp de trei săptămâni, la care participă cele mai importante edituri şi librării din Spania, cu cărţi din toate literaturile lumii şi cu numeroşi scriitori invitaţi. Târgul din Retiro este, de asemenea, cel mai vechi eveniment dedicat cărţii din Spania, ajungând anul acesta la a 73-a ediţie.

ICR Madrid reuneşte un număr impresionant de cărţi româneşti traduse în Spania, cărţile fiind puse în vânzare cu preţuri în euro şi reduceri. Invitaţii acestei ediţii sunt poeţii Denisa Comănescu şi Nicolae Prelipceanu, dar şi traducătoarea Cătălina Iliescu Gheorghiu. Astfel, pe 5 iunie va fi organizată o întâlnire-dezbatere în jurul antologiei de poezie românească „Miniaturas de tiempos venideros. Poesía

rumana contemporánea”, ediţie bilingvă de Cătălina Iliescu Gheorghiu, publicată de editura Vaso Roto, în 2013. Probabil cea mai amplă antologie de poezie românească contemporană publicată în Spania până astăzi, volumul prezintă o selecţie de autori care cuprinde nume consacrate ca Ileana Mălăncioiu, Denisa Comănescu, Ana Blandiana, Nicolae Prelipceanu, Mircea Cărtărescu, dar şi foarte tineri poeţi români.

„UE mai aproape de tine” Întrevederi cu copii români din Arroyomolinos şi Coslada Ambasada României la Madrid a reluat şi în acest an ciclul de reuniuni „UE mai aproape de tine” cu copii de origine română, elevi ai profesorilor coordonatori de limba română - parte a programului de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească (LCCR). Anamaria Almăşan, consilier pentru afaceri europene în cadrul Ambasadei României din Madrid, s-a reunit cu copii români, colegii lor de clasă şi cu Prof. Paula Manolache de la Colegiul public El Torreon din Arroyomolinos, precum şi cu copiii coordonaţi de Prof. Mihaela Ispas de la Colegiul San Pablo din Coslada. Desfăşurate într-o manieră interactivă şi distractivă şi contând pe numeroase jocuri şi poveşti din diverse state europene, reuniunile au urmărit apropierea elevilor de valorile şi simbolurile europene. De asemenea, o atenţie specială a fost acordată diversităţii culturale europene şi apartenenţei României la UE. Ciclul de reuniuni din

acest an a început la 27 martie, cu reuniunea de informare organizată la sediul Ambasadei la care au participat profesorii parte a programului LCCR şi responsabilii pentru educaţie şi, respectiv, comunicare, din Oficiul Parlamentului European şi Reprezentanţa Comisiei Europene de la Madrid. Datorită sprijinului profesorilor de limbă română, ciclul de seminarii „UE mai aproape de tine” se derulează în lunile mai şi iunie 2014 şi se adresează unui număr de aproximativ 550 de elevi de origine română şi colegii lor de curs din

Comunitatea Madrid. Ambasada României doreşte să mulţumească şi pe această cale şcolilor unde învaţă elevii de origine română, precum şi Reprezentanţei Comisiei Europene, Centrului de Documentare Europeană din Comunitatea Madrid şi Centrul de informare Europe Direct Coslada pentru deschiderea manifestată faţă de iniţiativa Ambasadei şi întreg sprijinul acordat. O fotocronică a evenimentului se găseşte pe pagina de Facebook a Ambasadei https://www.facebook. com/ambasada.madrid


08

En español

IUNIE 2014

VIAJA POR LOS CAMPOS DE CASTILLA EN TREN Pasar un fin de semana recorriendo en tren los parajes más bellos Soria es un plan irresistible para los amantes de la naturaleza y lo rural.

La Laguna Negra o los restos arqueológicos de Numancia son dos de los enclaves donde todos nos podemos escapar en tren los fines de semana hasta noviem-

CAMINAR LA NATURALEZA Y LA HISTORIA DEL GUADARRAMA El Camino Schmid es una de las sendas más frecuentadas de la Sierra de Guadarrama. Recorrerlo y explorar sus variantes nos descubrirá los tesoros naturales, paisajísticos e históricos del nuevo Parque Nacional de la Sierra de Guadarrama - cuya denominación fue aprobada en marzo y que será proclamado como tal en estos días -, comprendiendo así porqué se le ha dotado de la máxima protección posible. Corría el año 1926 cuando Eduardo Schmid, austriaco afincado en Madrid, experto montañero y esquiador, y socio número 13 de la Real Sociedad Española de Alpinismo Peñalara, vio la necesidad de comunicar los albergues que tenía su club en el valle de la Fuenfría y en el puerto de Navacerrada, y decidió trazar una senda que los uniese. Así nació el camino que lleva su apellido y que, con el paso del tiempo, se convirtió en la senda más conocida y transitada de toda la Sierra de Guadarrama. Actualmente, con 87 años de antigüedad, es el quinto camino histórico del valle de la Fuenfría, junto a las calzadas romana y borbónica, la Carretera de la República y el Camino Viejo de Segovia. El Camino Schmid será, sin duda, una de las arterias principales del nuevo Parque Nacional de la Sierra de Guadarrama. Esta cordillera, a caballo entre las Comunidades Autónomas de Madrid y Castilla y León, guarda en su interior un importante tesoro natural (con una gran variedad de flora y fauna, entre la que destaca la mariposa Graellsia isabelae, que solo existe en esta sierra) y un patrimonio monumental único, en el que destacan el castillo de Manzanares el Real, los monasterios de El Escorial y El Paular, y los palacios de La Granja de San Ildefonso y Riofrío. Además, entre los pioneros del guadarramismo hay personajes de gran erudición y altura intelectual, como Francisco

Giner de los Ríos, creador de la Institución Libre de Enseñanza, o su alumno Constancio Bernaldo de Quirós, fundador de la citada R.S.E.A. Peñalara. Y también es de justicia reseñar que en estas cumbres se formaron grandes esquiadores y montañeros que han proporcionado momentos de gloria a nuestro país, ganando medallas olímpicas (los Fernández Ochoa) o alcanzando las cumbres más altas del planeta. Por todo ello, recorrer el camino y sus interesantes variantes contribuirá a comprender mejor el alma de estas montañas. El punto de partida La mayoría de la gente comienza el Camino Schmid en el puerto de Navacerrada, dejando el coche en Cercedilla, localidad a la que también se puede llegar en ferrocarril. Si se opta por el automóvil, hay que tomar la A-6 hasta Guadarrama y, posteriormente, seguir por la carretera M-622 hasta llegar a Cercedilla. Allí se puede dejar el coche aparcado y subir al puerto de Navacerrada en el típico Tren Eléctrico del Guadarrama. Una vez en el puerto, y para llegar al punto de partida de la excursión, hay que caminar hacia la parte trasera de la estación, donde se encuentra la Residencia Militar de Montaña. A la izquierda de este edificio parte la Senda Arias, que durante 15 minutos sube zigzagueando por el bosque hasta alcanzar el alto del puerto, donde se encuentra la cafetería Dos Castillas. Junto a la cafetería sale una carretera que lleva hasta la pista de esquí de El Escaparate (10 minutos desde el puerto). Y bajo la estación inferior del telesilla comienza el Camino Schmid. Andarlo es fácil: solo hay que caminar siguiendo los puntos amarillos pintados en los árboles y rocas. Cuatro minutos después se pasa por la pista del Bosque (cuidado en la temporada de invierno con los que descienden esquiando y, además, la nieve

bre. Esto es posible gracias al tren “Campos de Castilla”, una iniciativa que lleva a cabo desde hace tres años el Ayuntamiento de Soria en colaboración con RENFE y con la que se quiere dar a conocer los encantos de Soria que encandilaron a grandes poetas como Machado o Bécquer. El tren “Campos de Castilla” realiza el recorrido desde Madrid hasta Soria. Durante el trayecto tendrán lugar actuaciones teatralizadas donde se representarán las tradiciones sorianas así como cuentos y anécdotas de la mano de los poemas de Machado y las leyendas de Bécquer. Pero la escapada dura un fin de semana, por lo que a la llegada a Soria, el sábado, los participantes podrán disfrutar de la gastronomía más típica antes puede estar dura) y, unos 50 metros más adelante, pasamos bajo el telesilla - 15 minutos desde el puerto -. Unos 25 minutos después, el camino cruza el arroyo del Telégrafo y gira hacia la derecha, discurriendo entre altos pinos silvestres. Más adelante se pasa junto a un árbol seco, en cuyo tronco una mano anónima ha puesto un cartel con un poema dedicado a él; a la derecha se extiende la parte superior de la pradera de Navalusilla - situada a unos 40 ó 45 minutos -. La pradera de los corralillos Luego, la senda comienza a ascender hasta una bifurcación bien señalizada –una hora desde el puerto–: a la izquierda se inicia la subida al Collado Ventoso –15 minutos por una pendiente pronunciada–, en cuyo punto más alto se encuentran dos mojones de granito que señalizan el antiguo límite de los montes de Valsaín. Hay que seguir los puntos amarillos que descienden en dirección suroeste (en ligera diagonal hacia la derecha), con sumo cuidado de no seguir otros puntos amarillos que se ven a la izquierda y corresponden a la senda de los Alevines. Al final de la bajada se encuentra la fuente de Antón Ruiz de Velasco –20 minutos desde el Collado Ventoso– y la llamada Carretera de la República. Cruzamos ésta y seguimos el camino que, después de bajar unos escalones hechos con troncos, zigzaguea por el pinar cuesta abajo hasta llegar de nuevo a la carretera y, enseguida, a la pradera de los Corralillos –25 minutos desde la fuente–, donde adivinaremos el viejo albergue de piedra de la Sociedad Peñalara entre los pinos. En este punto termina el Camino Schmid. Variante de la Fuenfría Esta variante se realiza a partir de la bifurcación desde la que se sube al Collado Ventoso. En vez de subir, hay que ir por el camino que sale a la derecha: la Senda de los Cospes (también señalizada con puntos amarillos), hasta el puerto de la Fuenfría, al que se llega tras dos kilómetros de marcha, después de dejar a la derecha el llamado Carril del

de comenzar una visita guiada por enclaves indispensables de la ciudad como la ermita de San Saturio y sus vistas sobre el Duero, el conjunto monumental de los Arcos de San Juan, el Casino de la Amistad y la Iglesia de Santa María. Además, se realizará la llamada Ruta de Machado donde se visita la pensión donde vivió el poeta, la casa de Leonor (su esposa) y el Instituto Antonio Machado donde se halla “su Aula” y que se encuentra tal y como la conoció el poeta. Durante el domingo, la visita a la Laguna Negra y a los restos arqueológicos de Numanacia serán los protagonistas de la jornada. En ambos casos, guías especializados en la materia acompañarán a los turistas y narrarán las historias más emblemáticas de la zona, como la de la familia Alvargonzález en el caso de la Laguna Negra y la historia de

la resistencia celtíbera al Imperio Romano en el caso de Numancia. Estas visitas se realizarán en autobús. El tren de “Campos de Castilla” regresa a Madrid a las 18:15 horas. Este fin de semana se comercializa en un pack que incluye

todos los traslados así como el alojamiento en hoteles de 2 (105 €) o 4 estrellas (120 €), los guías, entradas, el seguro de viaje y el denominado “Pasaporte Soria” que incluye descuentos para tapas, menús y compras en Soria. Lorena G. Borrero

Gallo y de pasar por una fuente de piedra –una hora y 30 minutos desde el puerto–. La ruta seguirá por la Carretera de la República - también llamada Puricelli, cuyas obras comenzaron en 1934 y que, aunque jamás se concluyó, hay lugares en los que incluso hay quitamiedos–, que está marcada con las señales de los senderos de gran recorrido: dos líneas paralelas, blanca la de arriba, roja la de abajo. Es parte del GR-10, que discurre entre Valencia y Lisboa. Tras pasar por el Mirador de la Reina –también llamado mirador de la Calva o de El Lanchazo, a 15 minutos de la Fuenfría y con unas espléndidas vistas sobre todo el valle–, la carretera deja a su izquierda la ya citada fuente de Antón Ruiz de Velasco –cinco minutos desde el mirador– y sigue hasta la pradera de Navarrulaque, donde termina cada año la marcha montañerocultural del Aurrulaque. Allí se encuentra la fuente de Díaz Duque –escritor y montañero–, que ahora ha sido protegida por una especie de refugio y se ha dedicado a los Primeros Caminantes de la Sierra. En el entorno de esta prade-

ra hay un monumento dedicado a Francisco Giner de los Ríos, realizado con vigas de madera apoyadas sobre una roca; otro, hecho con siete traviesas de ferrocarril que apuntan hacia los Siete Picos, en honor a los pioneros del Guadarrama, y un reloj de sol en homenaje a nuestro Premio Nobel Camilo José Cela. Miradores de los poetas Algo más adelante, a 4,6 kilómetros del puerto de la Fuenfría –una hora y 15 minutos– se encuentran los llamados Miradores de los poetas. Primero, el de Vicente Aleixandre (un peñasco que recuerda a la proa de un barco, desde el que hay una magnífica panorámica de las cumbres de Siete Picos); luego, el de Luis Rosales, un balcón natural de roca sobre Cercedilla. Desde allí se sigue bajando por la Carretera de la República, que ahora ha cambiado su señalización por unos puntos rojos. Media hora después llegaremos a un punto, señalizado con un cartel, desde donde parte un estrecho camino que, 400 metros más adelante, nos lleva a la Ducha de los Alemanes: una cascada natural, en el cauce del arroyo de la Navazuela, que an-

tiguamente se conocía como el Chorro del Árbol Viejo (por el tejo que hay al lado). Si hay tiempo, es una visita que merece la pena. De nuevo en el camino, al cabo de cinco minutos llegaremos a la pradera de los Corralillos, donde acaba el Camino Schmid, pero no la excursión. Todavía hay que llegar a Cercedilla; así que se toma el camino que sale a la izquierda (junto a un cartel de madera) y se baja por la calzada borbónica, dejando la romana a la izquierda. Ambas se unen más adelante, tras pasar una cerca de madera, en el puente del Descalzo, donde está el tramo mejor reconstruido de calzada que, como por encanto, desaparece unos metros más adelante. En 20 minutos, desde los Corralillos, se llega a la valla que corta el tráfico a los vehículos de motor. Y cinco minutos después, ya en Las Dehesas, se pueden reponer fuerzas en Casa Cirilo, antes de los últimos tres kilómetros que nos separan de Cercedilla: un camino sobre una acera, entre chalets, hasta llegar a la estación de ferrocarril. Lorena G. Borrero


En español PALOMBAGGIA (CÓRCEGA) UN LUGAR EN EL SUR Una montaña en medio del mar. Es otra manera de definir a la île de la beauté, la isla de la belleza, tal y como la conocen los franceses, aunque mucho antes que ellos los griegos la bautizaran con el nombre de Kallisté, la más sublime. A 200 kilómetros al sur de la Costa Azul, Córcega no es tan solo la cuna de Napoleón Bonaparte: es un continente en sí mismo que ha sabido mantener su patrimonio natural como su principal seña de identidad. Su compleja historia, que la ha llevado de mano en mano durante siglos, no ha podido mermar el verdadero orgullo de sus habitantes, su territorio, con dos tercios de superficie especialmente protegidos. Su geografía resulta sorprendente. Si en el norte son los acantilados de granito los que trazan su perfil, playas de fina arena se abren a un mar cristalino en el sur. Y, entre medias, bosques de olivos y castaños que van cediendo progresivamente su espacio a abetos y alerces. El litoral corso, con una longitud total de más de mil kilómetros, es el más variado de toda Francia, con una diversidad de paisajes marinos única en el Mediterráneo. En la zona meri-

dional, la playa de Palombaggia, muy cerca de la animada Porto Vecchio, es una de las más populares. Con solo poner un pie en la arena cualquiera puede entender por qué. Entre el mar y la montaña, replegado sobre el mismo golfo, Porto Vecchio es famoso por su puerto deportivo. Una estación balnearia cuya fama se ha construido en torno a dos de sus playas: la de Santa Giulia, de aguas poco profundas, ideal para los niños, y, sobre todo, la de Palombaggia, bendecida por el clima más tropical de Francia. Resulta difícil aquí distinguir los aromas. Al pasear por su arena blanca, que a ratos se hace dorada, parece sencillo distinguir el olor intenso a salitre. Pero también llega, suave y fresco, el de los centenarios pinos que actúan como refugios de sombra. Azules, verdes, rosas La mayoría de los visitantes que hasta aquí llegan para comprobar si es verdad que existe una playa tan bella se dedican al noble arte de la contemplación. Podríamos pasar horas enteras mirando el mar, observando pequeños matices, los cambios de color según varía la luz. Ahora es azul, ahora es verde. Y también rosa, como las suaves

colinas que enmarcan este paraje de fábula en el que, de vez en cuando, según sea la hora y la temporada, aparecen rocas que se prestan a ser exploradas. La monotonía de este lentísimo quehacer diario la rompen los barcos que pasan incesantemente en la distancia. Barcos que nos recuerdan que Palombaggia es un lugar con larga tradición pesquera. Comer pescado en los bares de la zona o en los restaurantes de Porto Vecchio es la mejor forma de integrarse aún más en el paisaje. Hacer esnórquel y recorrer los dos kilómetros de extensión con que cuenta la playa son las actividades preferidas de aquellos que deciden pasar a la acción. Aunque la vista tiene que seguir trabajando. Hay que mirar al horizonte para divisar el archipiélago de las islas Cerbicale, compuesto por cinco islotes deshabitados Forana, Piana, Maestra Maria, Pietricaggiosa y los peñascos de la Vacca y del Toro -, que forman parte de la Réserve Naturelle des Bouches de Bonifacio, refugio de especies avícolas, algunas en peligro de extinción. Para recorrer la reserva es necesario dirigirse a Bonifacio, desde cuyo puerto parten los barcos que realizan las excursiones. La zona es perfecta para el buceo, con cañones submarinos en los que contemplar una espectacular fauna y flora. Más al sur aún, las misteriosas

LA PELOSA (CERDEÑA) - EL CARIBE NO ESTÁ TAN LEJOS Si no fuera por los enebros y por toda la variedad de plantas mediterráneas que se extienden a su alrededor -por supuesto, ni rastro de palmeras-, creeríamos haber llegado, tras recorrer una carretera sinuosa repleta de imposibles curvas, a algún lugar recóndito del Caribe. Pero aquí el viento sopla con fuerza y quienes pasean por la orilla hablan, en su mayoría, italiano. Son turistas patrios que saben bien que Cerdeña esconde parajes como éste, vírgenes y olvidados, al que los autores de las guías de viaje más prestigiosas ni siquiera han llegado para poder contarlo. Para muchos, la playa de la Pelosa es su particular secreto en la isla. No está en la codiciada Costa Esmeralda, pero sí, como ella, en el norte, aunque en su lado oriental, en esa punta casi desgajada de la costa sarda que mira de frente a las islas de Piana y La Asinara. El escenario cumple con todos los cánones exigidos: el agua es azul turquesa, la arena nívea y sus dimensiones, las justas, para que no llegue nunca a masificarse, por mucho que cada vez sean más los que hablan de ella como una auténtica revelación en los foros de Internet. Daremos unas pistas más: pertenece a un pueblo de pescadores llamado Stintino, en la provincia de Sassari, donde, a pesar del oficio mayoritario, se celebran con gran entusiasmo las fiestas en honor a San Isidro, en el mes de mayo. Una

pequeña aldea a 30 kilómetros de Porto Torres y a escasos 50 de Alghero, ciudad repoblada en sus tiempos por colonos catalanes, que recibe un apodo muy reconocible en España: la Barceloneta. Larga tradición pesquera Es, precisamente, de Al-ghero de donde parte, junto a sus murallas, la carretera que conduce a Stintino, del sardo s’isthintinu, que quiere decir “intestino”, que es en realidad la forma que tiene la ensenada, como de pasadizo estrecho, sobre la que se recuesta el pueblo. Fue fundado en torno al año 1885, cuando unas 45 familias de pescadores que vivían en la isla de Asinara fueron obligados a desalojarla. Antes de ser declarada Parque Nacional, la isla fue utilizada como un refugio para enfermos en cuarentena, prisión de soldados durante la Primera Guerra Mundial y cárcel de máxima seguridad en los últimos años 70. Cerca del mar, a pocos kilómetros del centro, aún perduran las antiguas fábricas de atunes, cuya captura era una de las principales fuentes de ingresos de Stintino hasta bien entrado el siglo XX. Hoy han sido reconvertidas en centros turísticos y recreativos, aunque, cada verano, el Festival del Atún que se celebra en el mes de junio recuerda esta antigua tradición, también muy presente en un museo que guarda una interesante colección de documentos y objetos que sirven para explicar

cómo se pescaban estos gigantes del mar. Hoy, mirando hacia el horizonte desde la playa de la Pelosa, lo único que se distingue son las velas de colores que sujetan quienes practican windsurf, uno de los deportes acuáticos más populares en la zona, con escuelas repartidas por toda la costa, sobre todo en torno a Porto Mannu, el puerto grande, y Porto Minori, el puerto viejo, donde fondean embarcaciones de recreo. Una torre nos vigila Pero estamos en Cerdeña y eso quiere decir que, a buen seguro, cerca de la playa habrá alguna torre de vigilancia. No hay que buscar mucho. La Torre della Pelosa, imponente construcción del Seicento, lo domina todo, Mediterráneo y paisaje. En sus tiempos formó parte de esas estructuras fortificadas que, desde la Edad Media hasta el siglo XIX, formaron parte en todo el litoral de Cerdeña de un sistema defensivo de alerta ante posibles ataques. Su posición era estratégica y muy adecuada para controlar el tráfico de buques de la mar afuera en dirección a la costa baja y arenosa del Golfo dell’Asinara. Está construida con esquisto, la piedra típica de la zona, y, se supone, que para subir a ella eran necesarias escaleras de cuerda, ya que su altura debía de ser el doble de la de ahora. Lejos de imponer, lo cierto es que este baluarte proporciona al entorno un toque nostálgico que le

islas Lavezzi, con su centenar de islotes y escollos, en medio de Córcega y Cerdeña, a unos cuatro kilómetros de la punta de Sperono, también forman parte de esta reserva natural en cuyos fondos es fácil encontrar meros entre gorgonias, corales y esponjas. Las mejores vistas En temporada alta, la parte norte de la playa de Palombaggia suele ser la más concurrida. La parte sur se ensancha bastante, dejando más espacio para extender la toalla. En esta dirección hay que buscar la que está considerada como la segunda playa más bella de Córcega, la de Tamarucciu, de arena rosada, separada de la de Palombaggia por una lengua de tierra rocosa. Otra postal con la que quedarse en la memoria antes o después de recorrer la isla y descubrir ciudades con historia como Ajaccio y Bastia, o rincones donde disfrutar de la mejor panorámica, como el Col de Thegime, desde donde, en los días claros, se puede divisar la isla de Elba, o el Faro de Pertusato, el mejor balcón sobre el Mediterráneo. Hoteles: A la luz de las velas La piscina del hotel Les Bergeries de Palombaggia parece un espejo. O quizás un trocito de mar. Sus aguas transparentes parecen una extensión más de las de la famosa playa corsa, que se puede divisar desde la espléndida terraza de este ensienta realmente bien. Su color oscuro destaca sobre las aguas transparentes de la playa, que reflejan su silueta en un intento de devolverle la longitud que un día perdió. Contemplar el atardecer, con la torre recortada en el cielo, puede resultar una imagen de recuerdo perfecta para revivir la magia del escenario a nuestra vuelta a casa. Refugio de asnos y aves Pero antes de volver hay que explorar el entorno. Y ahí está Asinara, justo frente a la playa, casi tocándola. No se puede llegar a nado ni siquiera visitarla a nuestro aire. Es un Parque Nacional y, por tanto, las visitas han de ser siempre guiadas y controladas. Desde la localidad de Stintino parten los barcos que llegan hasta la isla, cuyo nombre representa una derivación del vocablo “asno”, ya que aquí existe una especie endémica de burros albinos que, como el Platero de Juan Ramón Jiménez, parece que fueran todo de algodón. Pero existen muchos más habitantes: muflones, jabalíes y aves rapaces que sobrevuelan el rocoso terreno volcánico cubierto de un bosque de encinas y la tradicional macchia mediterránea de arbustos y matorrales. Su cota más elevada es la Punta della Scomunica, un maravilloso mirador con nada más a la vista que ese gran azul que pintan el cielo y el mar. Hoteles: Cuestión de bienestar Stintino es un pequeño pueblo de pescadores y, aunque cada vez presta mayor atención a quienes vienen de fuera, la oferta hotelera, aunque variada,

IUNIE 2014

09

cantador alojamiento de Porto Vecchio. Un cierto aire rústico envuelve cada rincón de la casa, con ocho habitaciones y nueve suites que cuentan con su propio patio privado, para que los huéspedes gocen de una mayor intimidad. Pescados y mariscos de la costa, ostras, caviar y frutas exóticas forman parte del menú que se puede degustar al aire libre, con la vista puesta sobre las islas Cerbicale, en el restaurante La Table de Mina, ideal para una cena romántica a la luz de las velas. Los huéspedes tienen la oportunidad de pasar la noche también en unas magníficas villas situadas en las colinas que envuelven la playa. Las villas cuentan con piscina privada y terraza con jacuzzi. Blancas y muy luminosas son las 39 habitaciones de la residencia Don César, también en las inmediaciones de Porto Vecchio, justo en medio de un bosque, pero muy cerca del

mar, tan cerca que se puede contemplar desde las terrazas de las habitaciones y, en realidad, casi desde cualquier rincón. Mediterráneo puro en la decoración, a la mesa y también en el Spa, en el que los rituales de belleza y salud se realizan con extractos de flores. El hotel ofrece a sus clientes la posibilidad de alquilar un barco para recorrer las playas de los alrededores y practicar submarinismo. Por su parte, el Hotel Ambassador Palombaggia, a sólo 300 metros de la playa, logra una integración total con el paisaje. Los techos de madera de las habitaciones, con el color blanco también como protagonista absoluto, y los doseles sobre las camas contribuyen a crear un ambiente rural y elegante, en el que la tradición artesana se deja sentir en los pequeños detalles. Desayunar en la terraza puede resultar todo un placer. Gerardo M. Bedoya

es más bien sencilla. Lo mejor es elegir como alojamiento alguno de los hoteles que se sitúan en el área de influencia de Alghero, como El Faro, en Porto Conte, en Baia delle Ninfe, a solo 40 kilómetros de la playa de La Pelosa. Diseñado por el arquitecto sardo Antonio Simon Mossa, su silueta parece la de un barco varado entre el mar y las rocas. Desde las terrazas de sus habitaciones cualquiera siente la tentación de lanzarse de cabeza al mar, tan cerca como está. Cuenta con un completo spa, donde también hay espacio para el yoga, y un restaurante cuya carta y decoración no pueden ser más mediterráneas. El Bajaloglia Resort, en Castelsardo, a unos 50 kilómetros de Stintino, se define así mismo como un auténtico oasis para el bienestar y la relajación. A ello contribuyen las zonas de relax habilitadas en su jardín, con camas al aire libre entre cojines y telas blancas, rodeadas de mirtos, lentiscos e higueras. Las alegres suites con vistas al mar siempre son las habitaciones más solicitadas, igual que también lo son las mesas del re-

staurante L’Incantu, cuya carta la marca el paso de las estaciones. Pasta fresca y pescados son sus especialidades. En las inmediaciones de Alghero, los amantes del vino encontrarán en el Wine Resort Leda’d’Ittire, en una finca rodeada de viñas, un buen lugar para probar los caldos locales. Cuenta con solo cinco habitaciones, en las que predomina una atmósfera eminentemente rural. Ya en Alghero, el edificio que hoy ocupa el hotel Villa Las Tronas fue, en sus tiempos, residencia de verano de la casa real italiana. A orillas del mar, en un promontorio privado, conserva aún esa sensación de lugar de retiro entre acantilados que se asoman a las aguas de la bahía como si fueran proas de navíos. Acogedoras y muy luminosas, sus habitaciones apuestan por una elegancia clásica que se hace aún más evidente en la suite, en la que la pureza del blanco contrasta con el intenso azul del mar que aparece tras los ventanales. La cena se sirve en el restaurante siempre a la luz de las velas. Gerardo M. Bedoya


10

IUNIE 2014

De interes


Educaţie şi cultură

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

„a trăi ca în sânul lui Avram” Folosim această expresie când vrem să spunem despre cineva că este fericit şi lipsit de griji, ca şi cum ar trăi în rai. Este vorba de o expresie biblică, care ne vine din Noul Testament (Luca, 16:22-23), cu referire la Lazăr care, murind, a fost purtat la pieptul lui Avraam: „22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. 23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.” Se spune că patriarhul lipea capul unei persoane dragi de pieptul său, în semn de dragoste şi binecuvântare, iar gestul s-a perpetuat. În literatura română, Al. Odobescu scrie în finalul eseului Pseudo-Kynegetikos: „Fă, Doamne, ca toţi aceia care au

Puşa Roth - Bucureşti „O, musă! rogu-te de-astă dată

Să-mi dai viers cu vrednice cuvinte,

Ca să pociu cânta cum înarmată Ţigănimea purceasă nainte Cătră-Inimoasa cu vitejie, Vrednic lucru ca lumea să-l ştie.”

Aşa începe „Ţiganiada sau Tabăra Ţiganilor” de Ioan Budai Deleanu, creatorul primei opere literare, punctul de pornire al istoriei beletristicii româneşti cu orientarea spre Occident. Scriitor, filolog, lingvist, istoric şi jurist, corifeu al Şcolii Ardelene, Ioan Budai-Deleanu (Leonachi DIANEU) s-a născut la data de 6 ianuarie 1760 sau 1763, în localitatea Cigmău, comitatul Hunedoara Principatul Tr a n s i l v a n i e i , I m p e r i u l Austriac, astăzi România şi s-a stins din viaţă la data de 24 august 1820, Liov, Imperiul Austriac, astăzi Ucraina, la vârsta de 60 de ani. Ioan a fost primul dintre cei zece copii ai preotului greco-catolic Solomon Budai din Cigmău, sat pe valea Mureşului, din părţile Hunedoarei. Între 1780 până la 1856 parohia din Cigmău număra cinci preoţi Budai. Budai-Deleanu a avut un frate secretar tesaurisat în Sibiu, un alt frate impiegat la oficiul salinelor din Oradea Mare şi se

IUNIE 2014

Vorbe de duh şi de luare-aminte (XIV)

gânduri rele asupra noastră să fie osândiţi, spre pedeapsa lor, a citi dintr-un capăt până-ntraltul toată Precuvântarea la Manualul vânătorului românesc; dar totdeodată opreşte-i, Doamne, de a se folosi câtuşi de puţin de învăţăturile cuprinse chiar în corpul Manualului, căci fără de această a ta părintească ocrotire, va fi de acum înainte vai şi amar de neamul lupesc, în ţara binecuvântată a românilor, unde, de la descălecătoare, blajina localnică stăpânire ne-a îngăduit să trăim ca în sânul lui Avram, fără de a ne mai sastisi cu statistice iscodiri!” Nicolae Gane, în Ciubucul logofătului Manole Buhuş, vorbeşte şi el de belşug şi de îndestulare: „Mai avea apoi sub stăpânirea lui un taraf de lăutari care îi cântau de inimă albastră în zilele când avea musafiri la masă, ceea ce i se întâmpla foarte des, pentru că în casa lui, casă mare, încăpătoare, se trăia ca în sânul lui Avram, în mijlocul unui belşug unde totul era de-a gata, totul venea la timp şi unde nu întâlneai decât voie bună şi inimi deschise.” „a trăi ca un bimbaşă” În tinereţea mea am auzit

această expresie, dar azi mă tem că a cam ieşit din uz. Înseamnă „a trăi îmbelşugat, a trăi pe picior mare”. „Bimbaşă” este un turcism şi se referă la un comandant care avea, pe vremuri, o mie de soldaţi în subordine. Dimitrie Papazoglu ne spune că şi căpeteniile arnăuţilor se numeau bimbaşi, adică maiori. Expresia vine însă de la un patronim, de la Bimbaşa Sava, un arnăut de pe vremea zaverei, care se îmbogăţise prinzând hoţii de drumul mare. Sfârşitul acestuia a fost însă tragic: „Vizavi de Muzeul Naţional de Istorie a României (fostul Palat al Poştelor) şi în imediata vecinătate a Palatului CEC se află Blocul Prager, care a aparţinut Societăţii de Asigurări Agricola (construit în 1912). Pe aceste locuri s-au aflat odinioară casele lui Ienăchiţă Văcărescu, care au intrat, după moartea acestuia, în posesia logofătului Ştefan

Bellu. Aici, în aceste case, s-a consumat unul dintre cele mai sângeroase episoade din istoria Bucureştilor. Comandantul Bimbaşa Sava, alături de căpitanii Ghencea, Mihalea şi de alte 30 de căpetenii ale arnăuţilor, a fost ucis de turci într-o zi din august 1821.” Iată şi o altă relatare, culeasă tot de pe Internet: „La aproximativ 20 de ani de la moartea lui Ienăchiţă Văcărescu (survenită în 1797), soţia sa, Ecaterina Caragea, îi vinde casele logofătului Ştefan Bellu, în 1818. Trei ani mai târziu, acest loc va fi martorul unei teribile tragedii. În septembrie 1821, după uciderea lui Tudor Vladimirescu şi înăbuşirea revoluţiei, „Bimbaşa Sava şi ceilalţi căpitani de arnăuţi, care se alipiseră mişcării”, i-au trimis, de la Câmpulung, comandantului oştilor turceşti, Gingir Efendi Chehaia Bey, o scrisoare de supunere. Acesta le promite că-i iartă şi le spu-

presupune că un al frate a fost preotul Salamon Budai din Cigmău, în perioada 17801800, iar întâia şcoală din Cigmău se deschide în 1849 în casa învăţătorului Petru Budai. După şcoala primară în satul natal, urmează gimnaziul la Blaj în timpul Episcopului Petru Pavel Aron, întemeietorul primei şcoli în limba română, şi Facultatea de Teologie, inclusiv doctoratul, la Viena. Aici, pe lângă studiile teologice, audiază cursurile de filozofie şi drept, îşi formează o bogată cultură literară şi ajunge să stăpânească mai multe limbi: latina, italiana, franceza şi germana. Îl pasionează mai ales autorii marilor poeme: Homer, Virgiliu, Ariosto, Casti, Klopstock şi Milton, care îl fac să creadă că şi în limba română se pot crea opere asemănătoare. În acest timp, tot la Viena, va cunoaşte pe reprezentanţii „Şcolii Ardelene”, Samuil Micu, Gh. Şincai şi P. Maior, de prietenia cărora s-a bucurat şi le-a împărtăşit ideile. Asemenea lor, se va strădui „să umple diferitele goluri ale culturii române prin opere cu un caracter foarte variat”. La Viena a îndeplinit pentru un timp slujba de psalt la Biserica Sf. Barbara. Apoi a devenit profesor şi prefect de studii, pentru scurt timp, la seminarul de la Blaj (1787). A intrat în conflict cu episcopul Ioan Bob şi a renunţat la intenţia de a fi hirotonisit ca preot. Ioan Budai a optat pentru Liov, unde, prin concurs, obţine postul de secretar juridic la Tribunalul provincial, apoi va fi judecător la Curtea

de Apel. A rămas până la sfârşitul vieţii la Liov, unde, pe lângă obligaţiile profesionale, a scris lucrări – rămase în manuscris sau publicate – din diferite domenii. Notăm doar câteva titluri din lingvistică, istorie, pedagogie şi drept: „Temeiurile gramaticii româneşti” (manuscris), „Teoria ortografiei româneşti cu litere latineşti” (manuscris), „Lexicon românesco-nemţesc şi nemţesco-românesc”, Liov, 1812, „De originibus populorum Transylvaniae”, „Codul penal”, Liov, 1807, „Codul civil”, Liov, 1812, „Carte trebuincioasă pentru dascălii şcoalelor de jos”, Viena, 1786, dar s-a remarcat şi ca traducător. Literatura beletristică o începe cu poemul neterminat „Trei viteji”, rămas neterminat, valorifică motive din „Don Quijote” de Cervantes. Autorul primei epopei în limba română, „poemationul eroi-comic” „Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor”, a realizat prima ediţie într-o variantă, mai stufoasă şi a fost terminată la 1800, iar a doua, mai echilibrată şi armonioasă în anul 1812. Opera sa reprezentativă tratează un subiect alegoric cu tendinţe satirice antifeudale şi anticlericale. Publicarea operei s-a făcut însă târziu, în 1875 şi 1877, a primei variante, de către Th. Codrescu şi în 1925, a celei de a doua variante, de către G. Cardaş. În „Epistolie închinătoare (Cătră Mitru Perea, vestit cântăreţ!)” care deschide opera, I. Budai-Deleanu încredinţează cititorii de originalitatea poemului: „În urmă

trebue să şti, bade Pereo! cum că aceast’ operè (lucrare) nu este furată, nici împrumutată de la vreo altă limbă, ci chiar izvoditură noao şi orighinală romănească. Deci, bună sau rea cum este, aduce în limba aceasta un product nou. Soiul acestor feliu de alcătuiri să cheamă comicesc, adecă de râs, şi de-acest feliu să află şi într-alte limbi. Însuş’ Omer cel vestit, moşul tuturor poeţilor (cântăreţilor în stihuri), au alcătuit Bătălia şoarecelor cu broaştele. Deci Omer este, de bună samă, începătoriul, precum aceii înaltei neasămănate poesii ce s-află în Illiada şi Odiseea, aşa şi aceştii mai gioase, şuguitoare, a noastre. După dânsul, (în cât ştiu), au scris Tassòni italieneşte, un poemă La sèchìa rapìta, adecă Vadra răpită şi, precum înţălesăi, în ceste zile, un abate Càsti, acum pe vremile noastre, încă au alcătuit o asemene istorie, ce au numit-o Li animali parlanti, adecă Jivinele vor-

ne să vină la Bucureşti „ca săşi facă supunerea”. Bimbaşa Sava şi cortegiul lui au sosit la fostele case ale lui Ienăchiţă Văcărescu prin Uliţa Işlicarilor (azi, strada Franceză). Din ambuscada care a urmat (primul ucis a fost însuşi Bimbaşa) a scăpat un singur arnăut, care s-a refugiat de teama răzbunării turcilor, tocmai la Braşov. (Ziarul Ring, 11-05-2012) Expresia apare mai spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Duiliu Zamfirescu scria: „Ce uşor îi vine amicului să facă patriotism pe spinarea altora, instalat ca un Bimbaşa Sava!… Da’ du-te, domnule, de stai în noroi până la genunchi, să te ploaie de dimineaţa până seara, să mănânci pastramă ca talpa cizmei, şi atunci să-mi faci pe grozavul.” (În război) „braşoave” În realitate nu avem de-a face cu o expresie, ci cu un sens figurat.„Braşoavele” sunt palavre, minciuni, vorbe um-

11

flate: „Lasă-te de braşoave”, zicea mai deunăzi cineva pe stradă. Se spune că neguţătorii braşoveni îşi lăudau peste măsură marfa, aşa că vechile reclame de odinioară au părut altora exagerări şi neadevăruri. După socoteala noastră, expresia apare pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Ion Creangă scrie în Povestea lui Harap Alb: „- Ia tacă-ţi gura, măi Gerilă! ziseră ceilalţi. Acuşi se face ziuă, şi tu nu mai stincheşti cu braşoave de-ale tale.” Tot aşa şi Nicolae Gane, în Vânătoarea: „Nicolai, nu ne strica cheful cu braşoavele tale!” I.L. Caragiale găseşte echivalenţe cu franceza: „Canard în franţuzeşte este numele speţei raţă; aplicat apoi la gen, înseamnă răţoi. Pe lângă aceste înţelesuri proprii, cuvântul canard mai are şi un al treilea, figurat, când atunci înseamnă: o ştire de senzaţie născocită, o scornitură gogonată a unui jurnal. […] Cum se numeşte pe româneşte un canard? - Braşoave şi gogoşi.” (Varietăţi literare. Canard-răţoi)

IOAN BUDAI DELEANU bitoare. Numai cât povestea lui nu atârnă pe temeiu istoricesc ca a noastră. Iară, să fie alcătuit cineva ceva despre ţigani, n-am cetit nice întro limbă. Doară pentru că la alte neamuri europeşti puţin sunt cunoscuţi ţiganii, şi pentr’ aceasta o alcătuire ca aceasta la dânşii n-ar avea haz. Dară la oamenii din ţara noastră, care treesc cu ţiganii şi le cunosc firea, nu poate să nu fie primită o izvoditură ca aceasta, cu atâta mai vârtos, cu cât eu m-am silit, în cât era cu putinţă, a metahirisi multe cuvinte şi voroave după gustul ţigănesc, mai vârtos unde vorbesc ţiganii între sine. Cu toate aceste, dragul mieu Pereo! multe am scris acolo ce poate că la mulţi nu le va plăcea, însă toate adevărate.

Greu era a vicleni cronica şi a scrie într-alt chip, căci din fir în păr aşa găsii scris la cele doao mai sus numite cronice, iar celealalte am luat din gura Mârzii. Cea mai de pe urmă, să ştii că fiind eu ţigan ca şi tine, am socotit cuvios lucru de a scrie pentru ţiganii noştri, ca să să preceapă ce feliu de strămoşi au avut şi să să înveţe a nu face şi ei doară nebunii asemene, când s-ar tâmpla să vie cândva la o tâmplare ca aceasta. Adevărat că aş fi putut să bag multe minciuni lăudând pe ţigani şi scornind fapte care ei n-au făcut, cum fac astezi istoricii unor neamuri, care scriind de începutul norodului său, să suie pănă la Dumnezieu şi tot lucruri minunate bârfăsc. Dar’ eu iubesc adevărul.”


12

Interviu

IUNIE 2014

Istorie şi tradiţii Mărginit de judeţul Maramureş la nord, Suceava la est, Mureş la sud şi Cluj la vest, judeţul Bistriţa-Năsăud cuprinde pe o suprafaţă relativ restrânsă, numeroase frumuseţi peisagistice dispuse într-un vast amfiteatru, format de cele două trepte majore de relief: munţii şi dealurile. Natura a oferit condiţii populării acestor meleaguri încă din cele mai vechi timpuri. Vestigiile arheologice din neolotic, din epoca romană, dacică şi daco-romană descoperite în secolul IX-XI, constituie mărturii ale perenităţii şi continuităţii poporului român pe aceste locuri, iar documentele din secolul XIII-XV atestă existenţa voievodatului lui Gelu, formaţiune statală ce cuprindea o bună parte din teritoriul actual al judeţului şi a altor obşti săteşti româneşti precum Salva, Mocod, Maieru, Feldru sau Rebra. De aceste meleaguri se leagă numele unor figuri luminoase ale culturii româneşti, precum George Coşbuc, Liviu Rebreanu, Andrei Mureşanu, Veronica Micle, Ion Pop Reteganul, I a c o b M u re ş a n u , I o a n Marian, Vasile Petri, A.P. Alexi, Florian Porcius, Paul Tanco, Constantin Moisil, Iulian Marţian, Iuliu Prodan, proeminente personalităţi ştiinţifice sau precursori ai pedagogiei noastre moderne.

Straie populare tradiţionale din Ţara Năsăudului ajung la New York Tradiţiile şi folclorul Te z a u r u l f o l c l o r i c impresionează prin bogăţie şi diversitate. Se mai păstrează tiparele arhaice în arta poetică şi linia melodică. Bistriţa-Năsăud reprezintă o zonă etnografică de excepţie în spaţiul românesc prin valorile folclorice, ale artei populare de înaltă măiestrie şi rafinament care se moştenesc nealterat de milenii. Pe cuprinsul judeţului se întâlnesc o serie de datini, obiceiuri şi tradiţii care s-au păstrat aproape neschimbate din vremuri de care străbunii îşi amintesc cu mare drag. În prezent, formele de manifestare sunt ample, îmbinând vechile rituri cu acte ceremoniale şi cu manifestări spectaculoase. Dintre acestea se disting tradiţiile, folclorul şi confecţionarea pieselor de port şi a ţesăturilor de interior, prelucrarea pieilor şi confecţionarea uneltelor şi a vaselor de ceramică sau lemn, de uz casnic şi gospodăresc.

Silvia Floarea Tóth Costumele populare se remarcă prin originalitatea, frumuseţea şi eleganţa lor, decoraţia şi cromatica specifică deosebind portul de pe Valea Someşului de cel de pe Valea Bistriţei sau din Valea Bârgăului şi de la Şieu. Ţesăturile, cusăturile, pieptarele, realizate într-o mare varietate coloristică şi ornamentală, ilustrează arta populară specială şi autentică. Satul Mocod, vatra sufletului meu Kasandra Kalmann Năsăudean: V-aţi născut la Constanţa, aveţi 32 de ani şi sunteţi absolventă a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Ce legătură aveţi cu Ţara Năsăudului, cu satul Mocod, o localitate

unde, încă, se mai păstrează anumite tradiţii strămoşeşti? Silvia Floarea Tóth: Satul Mocod, sat de graniţă al Ţării Năsăudului, este satul unde am crescut iar familia mamei mele locuieşte de generaţii. Din păcate, tradiţiile se pierd încet, dar sigur, şi am fost martoră la uitarea valorilor. Dacă în copilărie vedeam mulţi oameni la biserică, duminica, spre exemplu, îmbrăcaţi în port popular, odată cu trecerea anilor acest obicei a dispărut aproape complet. Cei tineri nu găseau multe motive de mândrie legate de faptul că provin de la ţară şi simplul fapt de a îmbrăca hainele tradiţionale la biserică a devenit apanajul copiilor şi al bătrânelor sau, şi mai rău, o ruşine. Unul dintre cele mai frumoase şi deosebite obiceiuri specifice satului, Craii de la Mocod, a făcut o „pauză” de 15 ani până când, în 2007, a fost reluat. Atunci, pentru prima dată, am trăit pe viu tradiţia şi frumuseţea. Satul s-a umplut de lume îmbrăcată de sărbătoare, în costume care mai de care mai frumoase, o explozie de culoare, bună dispoziţie şi o mare surpriză plăcută pentru toţi cei care au participat la eveniment. A fost punctul de plecare pentru dorinţa mea de a fotografia hainele tradiţionale în toată splendoarea lor şi mai mult, de a pune în valoare comorile ascunse ale micului nostru colţ de lume. Satul Mocod, a fost şi rămâne, vatra sufletului meu... Kasandra Kalmann Năsăudean: Sunteţi pasionată de fotografie şi costume populare tradiţionale din zona Bistriţei şi a Năsăudului. Ce ne puteţi spune despre aceste două pasiuni care iată, se îmbină atât de armonios datorită priceperii şi dragostei dumneavoastră pentru frumos, autenticitate şi tradiţii româneşti? Silvia Floarea Tóth: Fotografia mă pasionează de multă vreme. Părinţii mei m-au învăţat să folosesc un aparat foto când aveam doar opt ani, iar cu meştesugul hainelor tradiţionale am crescut în casă, bunicul meu fiind un cojocar priceput. Apreciez costumele populare din toată ţara, dar mă simt apropiată

de cele pe care le cunosc cel mai bine, portul de pe Valea Someşului, mai precis de pe Valea Zăgrii. Trebuie să vă mărturisesc un lucru: iubesc moda, am fost dintotdeauna fascinată de haine frumoase şi exotice, de creativitatea marilor designeri. Am admirat fotografiile din revistele de modă şi am jinduit să am la dispoziţie asemenea opere de artă pe care să le fotografiez, dar evident că, aşa ceva nu era posibil. Mi-a trebuit mult timp să realizez că dorinţa mea era de fapt împlinită de multă vreme. Hainele frumoase şi exotice le aveam chiar în lada bunicii şi uitate acasă prin dulapuri, iar designerii fuseseră tot timpul lângă mine. Uneori cel mai greu lucru este să apreciem

ce comori extraordinare avem chiar în preajma noastră. Kasandra Kalmann Năsăudean: Astăzi, când mulţi tineri sunt preocupaţi să se îmbrace precum diverse VIP-uri ce fac parte din industria modei, a muzicii sau de pe scena politică... dumneavoastră încercaţi cu multă răbdare, pasiune şi drag, să scoateţi la lumină din lada de zestre, straiele tradiţionale populare, autentice, moştenite de la strămoşi şi să le prezentaţi într-un mod atât de special, celor care leau uitat sau poate nici nu au ştiut că există. Cum este posibil? Aveţi o motivaţie în acest sens? Silvia Floarea Tóth: Sunt puţin egoistă. De ani de zile îmbrac costumul popular când merg la biserică, chiar dacă mult timp am fost singura persoană care făcea acest lucru, din dorinţa de a mai păstra ceva din aerul magic al copilăriei. Nu am făcut acest


Interviu

gest pentru alţii, l-am făcut pentru mine şi nu mică mi-a fost mirarea când oamenii din sat au început să mă laude şi să-mi spună că „se luminează biserica” atunci cand sosesc gătită în costum, sau că, miau simţit lipsa când nu am fost prezentă. Am simţit o responsabilitate, să-i spun aşa... Bineînţeles că au fost şi priviri ciudate, dar e normal când cineva este diferit de restul. Apoi, am inceput să fac fotografii care datorită reţelelor de socializare, au devenit cunoscute şi solicitate de alţii. Mereu mi se reproşa că am prea puţine imagini în costum popular, că ar trebui să fac mai multe. Oamenii sunt însetaţi de cultură, de artă, chiar dacă ascultă manele. Pare paradoxal, dar e adevărat în multe cazuri. Dacă nu înţeleg prea bine arta lui Picasso sau dacă manifestările de cultură îi intimidează şi îi fac să se simtă daţi la o parte, ei bine, există o cultură şi o artă pe care ei o înţeleg „natural”: cultura populară, arta părinţilor şi strămoşilor lor. Eu încerc să o arăt lumii aşa cum o văd eu, înconjurată de mister şi de culoare. Kasandra Kalmann Năsăudean: În luna aprilie a acestui an, a avut loc la Ateneul Român din Bucureşti, prin grija Cristinei Liberis, un adevărat spectacol intitulat „Magia culorii în arta tradiţională românească”, un eveniment de care s-a ocupat Primăria Bucureştiului, prin ARCUB, alături de CabliFunart, eveniment la care aţi avut ocazia să expuneţi şi să prezentaţi toate costumele populare pe care le deţineţi şi le păstraţi cu atât

de multă grijă. Care a fost reacţia celor prezenţi, având în vedere faptul că printre privitori/admiratori au fost oameni de cultură, ambasadori ai diverselor ţări la Bucureşti, primarul general al capitalei, actori, profesori, muzicieni, oameni simpli - iubitori de frumos, politicieni şi nu numai? Silvia Floarea Tóth: Prezenţa noastră la Ateneul Român a fost doar o parte a vizitei efectuată la Bucureşti. Doamna Cristina Liberis, iniţiatoarea expoziţiilor şi cea care are grijă de bunul mers al lucrurilor, împreună cu ARCUB şi CabliFunart au organizat prima ieşire în lume a costumelor populare de la Năsăud, din foaierul ARCUB, care a avut loc între 1 şi 16 aprilie anul acesta. Vizitatorii şi organizatorii au fost încântaţi de costume, de frumuseţea lor în primul

rând şi de efortul depus pentru crearea şi păstrarea acestora. Şi-au amintit de copilărie, de bunici, de casă... şi, indiferent dacă a fost vorba de personalul care a ajutat la mutarea colecţiei, de notabilităţi ale Bucureştiului, de vedete de showbiz, politicieni, studenţi, scriitori sau jurnalişti, cu toţii, fără excepţie, în acele momente s-au pierdut în culorile, detaliile şi frumuseţea creată cu multă muncă, migală şi efort, de mâinile unor oameni modeşti. Am fost copleşită de reacţiile pozitive şi de primirea frumoasă, am avut parte de o experienţă unică şi de neuitat şi îmi place să cred că am oferit şi eu un motiv de a fi mândri că suntem români, indiferent în care parte a ţării sau a lumii trăim. Moştenire străveche Costumele tradiţionale ce fac parte din colecţia Silviei Floarea Tóth reprezintă un certificat de înaltă iscusinţă şi pricepere, un etalon de frumuseţe care posedă un limbaj de comunicare a unor tradiţii străvechi, o mărturie vie a unui proces de creaţie în masă. Costumele, cusute manual, cu mărgele, paiete, fir metalic şi fir textil, au fost realizate şi purtate între anii 1890... şi 2012. În acele îndepărtate vremuri, nu era acceptată copierea motivelor ornamentale de pe costumul altei persoane şi nici înstrăinarea de la tradiţiile comunitare. Fiecare fată trebuia să-şi creeze propriul costum de sărbătoare lăsând pe el amprenta tradiţiilor locale şi viziunii sale estetice. Costumul trebuia să corespundă firii omului, să

armonizeze cu ţinuta lui, cu nunaţa de culoare a ochilor şi a părului, cu vârsta şi locul său în societate, reprezentând astfel, o valoare unică şi irepetabilă. Pentru perioada trecutului, în colecţia Silviei Floarea Tóth, nu găsim două costume identice şi toate provin din zona Bistriţei şi a Năsăudului. Silvia a moştenit costumele de la mama, bunica, străbunica, de la mătuşi sau alte rude îndepărtate. În consecinţă, ea

IUNIE 2014

are acum o obligaţie sfăntă. Aceea de a păstra şi a transmite mai departe tradiţiile moştenite şi păstrate cu atât de multă dragoste şi respect. Proiecte de viitor După expoziţia de la Bucureşti care a fost un adevărat succes datorită Cristinei Liberis, un cunoscut profesionist în massmedia, Silvia Floarea Tóth a fost invitată de Muzeul de Preistorie şi Etnografie Pigorini din Roma, unde,

13

alături de Muzeul Satului Dimitrie Gusti, -care va expune obiecte din zona Năsăudului pentru a pune în valoare colecţia-, să ofere spre încântare, fotografiile şi colecţia sa de costume populare de o valoare inestimabilă. Şi tot în acest an, tânăra şi frumoasa colecţionară va răspunde altor invitaţii sosite din Viena/ Austria, Boston şi New York din Statele Unite ale Americii, pentru a-şi etala minunatele costume şi fotografiile unice şi atât de speciale. Nota redacţiei: ARCUB Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti cultivă identitatea culturală a Capitalei din 1996. De la teatru şi muzică, până la arhitectură, pictură şi carte, ARCUB reprezintă arta şi cultura Bucureştiului, colaborând cu organizaţii şi instituţii de profil şi sprijinind totodată proiecte iniţiate în parteneriat. ARCUB este organizatorul Festivalului Internaţional de Teatru de Stradă - B-FIT in the Street!, al singurului festival internaţional de jazz din Capitală, Bucharest International Jazz Festival, şi al festivalului de muzică clasică, Bucharest Music Film Festival. În fiecare an, ARCUB se implică în peste 150 de evenimente culturale, al căror public depăşeşte 2 milioane de participanţi. Primăria Municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti sunt principalii finanţatori ai Centrului Cultural ARCUB. *** Un material realizat de: Kasandra Kalmann Năsăudean Foto: Silvia Floarea Tóth


14

Politică

IUNIE 2014

REZULTATELE FINALE LA ALEGERILE EUROPARLAMENTARE 2014 Alianţa PSD-PC-UNPR a obţitut un scor de 37,6%, fiind urmat la mare distanţă de PNL cu 15%, PDL cu 12,23%, Mircea Diaconu cu 6,81%, UDMR cu 6,3%, şi PMP cu 6,21%. Surpriza scrutinului este că Mircea Diaconu, care a candidat ca independent, a obţinut mai multe voturi decât PMP-ul condus de Elena Udrea. După redistribuire, Alianţa PSD-PC-UNPR îşi adjudecă 16 mandate, PNL-6, PDL-5, UDMR şi PMP câte două, iar un mandat a fost câştigat de Mircea Diaconu, potrivit rezultatelor finale BEC la alegerile europarlamentare 2014. Cine sunt cei 32 de europarlamentari români: Alianţa PSD-PC-UNPR - 16 mandate 1. Corina Creţu - vicepreşedinte PSD, în Parlamentul European din 2005. Corina Creţu a fost purtător de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale în mandatul lui Ion Iliescu, 2000-2004, fiind aleasă senator la alegerile din 2004. În prezent este la al doilea mandat de europarlamentar. 2. Ecaterina Andronescu - vicepreşedinte PSD, fost ministru al Educaţiei, în parlament aleasă pentru a cincea legislatură consecutiv. Între 1996 -2008 a fost deputat, iar începând cu 2008 până în prezent este senator. 3. Cătălin Ivan - europarlamentar ales în 2009, este purtător de cuvânt al PSD şi preşedinte al organizaţiei PSD sector 1. În trecut a fost preşedinte al Organizaţiei Judeţene TSD Iaşi. 4. Dan Nica - deputat PSD la al cincilea mandat, a fost ministru al Comunicaţiilor în guvernele Ponta şi Năstase. Dan Nica a fost ministru de Interne în 2008. El a pierdut mandatul de la Interne după ce a declarat, înaintea alegerilor prezidenţiale din 2009 că „autocarele sunt pregătite”, referindu-se la fraudarea alegerilor de către PDL. Nica a fost cercetat pentru abuz în serviciu în dosarul Poşta Română, însă nu a fost pus sub urmărire penală. 5. Maria Grapini a fost al doilea lider PC care, alături de ministrul Agriculturii, a fost ministru IMM-urilor, Turismului şi Mediului de Afaceri în guvernul Ponta II. Grapini este în prezent deputat în colegiul 3, Timişoara, aleasă pe listele USL. 6. Damian Drăghici - senator UNPR, a fost în 2012 consilier de stat pe problemele romilor în aparatul de lucru al premierului Victor Ponta. Artistul de etnie romă este singurul muzician român care a câştigat un premiu Grammy. 7. Daciana Sârbu - soţia premierului Victor Ponta, este în Parlamentul European din 2005 când a fost desemnată observator din partea României. Între 2003 şi 2004 a fost secretar de Stat, Preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Tineret şi secretar de Stat, Direcţia Programe pentru Tineret,

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. 8. Ioan Mircea Paşcu - este europarlamentar la al doilea mandat din partea PSD. A fost deputat în Parlamentul României. În primii doi ani după Revoluţie a fost consilier prezidenţial al preşedintelui Ion Iliescu şi ulterior secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale. Între 2000 şi 2004 a fost ministru al apărării în Guvernul Năstase. 9. Viorica Dăncilă - europarlamentar la primul mandat, este în PSD din 1996. A fost preşedinta Organizaţiei de Femei PSD Videle şi consilier local în aceeaşi localitate. Din 2005 pâna în 2009 a fost preşedinta Organizaţiei Judeţene de Femei a PSD Teleorman şi membră în Consiliul Naţional al PSD. 10. Sorin Moisă - este şef de cabinet al comisarului european pentru agricultură, Dacian Cioloş. 11. Victor Boştinaru - europarlamentar la al doilea mandat. Între 1990 şi 2000 a fost deputat PD. În 2001 s-a înscris în PSD, fiind consilier pentru politică externă şi relaţii internaţionale al preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu (martie 2001- octombrie 2004 şi ianuarie 2005 – aprilie 2006). În ultimele luni ale lui 2004 a fost secretar de Stat, Ministerul Afacerilor Externe. 12. Ciprian Tănăsescu - este fiul fostului senator PRM Dan Claudiu Tănăsescu. Este la al doilea mandat de europarlamentar. Este de profesie medic. 13. Doru Frunzulică - fost deputat PSD, este secretar de stat la Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine. 14. Laurenţiu Rebega - preşedinte PC Prahova şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean. 15. Claudia Ţapardel - este vicepreşedinte al TSD. 16. Cristea Andi Lucian - consilier parlamentar. PNL - 6 mandate: 1. Norica Nicolai - a fost procuror, avocat şi lector universitar. A fost secretar de stat la Ministerul Muncii şi Solidarătăţii Sociale în perioada 1997 - 2000. Ulterior, a fost senator, în perioada 2004 - 2008, din partea PNL. La sfârşitul anului 2007 a fost desemnată de premierul Călin PopescuTăriceanu pentru funcţia de ministru al Justiţiei. Preşedintele Traian Băsescu a refuzat, însă, numirea invocând „mapa profesională” a Noricăi Nicolai de pe vremea când era procuror. Din 2009 este membru al Parlamentului European, din partea PNL. 2. A d i n a I o a n a V ă l e a n - este soţia liderul PNL, Crin Antonescu. A fost profesor de matematică, a lucrat ca director în mai multe ONG-uri, ai căror membri fondatori erau, printre alţii, Crin Antonescu şi Dinu Patriciu. A intrat în PNL în anul 1999, iar în anul

2004 a fost aleasă deputat în Parlamentul României. În 2009 a fost aleasă europarlamentar din partea PNL. De asemenea, ea este vice-preşedinte al grupului politic ALDE din Parlamentul European. În aprilie 2009, Parlamentul European a adoptat raportul Vălean privind serviciile de roaming, prin care tarifele în interiorul UE au scăzut mai intai cu 25%, apoi 50%. A fost implicată într-un scandal de lobby pentru RMCG. 3. Ramona Mănescu - are o vechime de 23 de ani în PNL, însă cariera sa politică se leagă, în mare parte, de cea a soţului său, Rareş Mănescu, primarul sectorului 6 şi omul de încredere a lui Crin Antonescu. Relaţia privilegiată a lui Rareş Mănescu cu liderul PNL a fost practic oficializată anul trecut la locale când şeful PNL l-a impus drept candidat la primăria sectorului 6, în ciuda opoziţiei aripii Tăriceanu-Chiliman. A fost europarlamentar ales în 2007 şi reconfirmat în 2009. A fost ministru al Transporturilor timp de şase luni, până la ieşirea PNL de la guvernare, la începutul lunii martie 2014. 4. Cristian Buşoi - fost medic şi notar, a intrat în politică în 1996, fiind până în 1998 vicepreşedinte fondator al Organizaţiei Tineretului Naţional Liberal (TNL). În perioada octombrie 2002 - mai 2004, a fost consilier al vicepreşedintelui PNL Călin Popescu-Tăriceanu, iar între decembrie 2004 şi aprilie 2007, deputat. În 2009 a fost ales, din partea PNL, europarlamentar. A ocupat funcţia până în iunie 2013, când a fost numit la conducerea Casei Naţionale a A sigurărilor de Sănătate (CNAS), funcţie din care a demisionat odată cu ieşirea PNL de la guvernare. 5. Renate Weber - de profesie jurist, s-a implicat activ în apărarea drepturilor omului. A fost avocat, lector universitar, preşedinte al Fundaţiei Soros România şi al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă din România, şi consilieră a lui Traian Băsescu (2004 - 2005). La alegerile pentru Parlamentul European din 2007, a fost aleasă eurodeputat din partea PNL, iar la alegerile din 2009 a câştigat un nou mandat de europarlamentar, pe lista aceluiaşi partid. 6. Eduard Hellvig - a fost consilier al ministrului de Interne Constantin Dudu Ionescu (1999 - 2000) şi deputat în Parlamentul României (2004 - 2008). Timp de un an, 2006 - 2007, a fost ales să facă parte dintre primii europarlamentari ai României. În 2009 a fost coordonatorul campaniei PNL pentru prezidenţiale. A făcut parte din Guvernul Ponta, ca Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, demisionând după un an din cauza unui scandal de incompatibilitate. În septembrie 2013 a demisionat din Camera Deputaţilor pentru

a prelua unul dintre posturile de europarlamentar rămase libere după demisiile Ramonei Mănescu şi a lui Cristian Buşoi. Este secretar general al PNL. PDL- 5 mandate: 1. Theodor Stolojan - în prezent europarlamentar PDL. A fost premier al României în perioada octombrie 1991-noiembrie 1992. Ulterior, a lucrat pentru Banca Mondială şi pentru Grupul Tofan. În 1996,a susţinut candidatura la Preşedinţie a candidatului PDSR, Ion Iliescu. În iulie 2000, Stolojan a reintrat în politică, candidând la Preşedinţie din partea Partidului Naţional Liberal, iar din august 2002 devine preşedintele PNL. În 2003 a pus bazele Alianţei Dreptate şi Adevăr, alături de Traian Băsescu, fiind anunţat candidat al acesteia la preşedinţie, însă s-a retras. A fost consilier prezidenţial până în octombrie 2006, pentru ca în decembrie să fondeze PLD care a fuzionat cu PD. A fost nominalizat de PDL candidat la funcţia de premier în 2008, însă s-a retras. 2. Monica Macovei - fost procuror şi avocat, este în prezent europarlamentar PDL. În perioada 2004-2007 a fost ministru al Justiţiei, iniţiind o serie de reforme în sistem şi eliminând steguleţele roşii puse de Comisia Europeană. Este considerată „mama” Agenţiei Naţionale de Integritate, militnd pentru transparentizarea funcţiei publice. Anterior poziţiei de ministru al justiţiei a condus Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului-Comitetul Helsinki. 3. Traian Ungureanu - publicist, este europarlamentar la primul mandat din partea PDL. Este membru în Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi în Delegaţia la Comisia parlamentară de cooperare UE-Moldova. 4. Marian Jean Marinescu membru PD din 1992, având o serie de funcţii de conducere în organizaţia Dolj, este europarlamentar PDL din 2007 până în prezent. Este vicepreşedintele Grupului PPE-DE din cadrul Parlamentului European. Este membru în Comisia pentru transport şi turism şi în Delegaţia pentru relaţiile cu Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia, Muntenegru şi Kosovo. Un raport întocmit de MarianJean Marinescu ce presupune ca programele de radionavigaţie prin satelit Galileo şi EGNOS să pună la dispoziţia cetăţenilor o alternativă europeană civilă la semnalul american GPS sau la cel rusesc Glonass, de care utilizatorii GNSS au depins până acum, a fost adoptat de Parlamentul European la sfârşitul lui 2013. 5. Daniel Buda - fost deputat, este liderul PDL Cluj şi a intrat pe lista de europarlamentare pe ultima sută de metri, decizia vizând securizarea voturilor din filiala patronată de Emil Boc,

care s-a implicat în susţinerea Mişcării Populare. UDMR - 2 mandate: 1. Iuliu Winkler - este la al doilea mandat de europarlamentar UDMR. A fost subprefect al judeţului Hunedoara, între 1999 şi 2000, şi ulterior deputat până în 2004. În perioada 2004 - 2007 a fost ministru delegat pentru Comerţ în Ministerul Economiei şi Comerţului, iar pentru o scurtă perioadă de timp, în 2007, a fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţie. 2. Csaba Sógor, pastor reformat, şi-a început activitatea politică în anul 1990. A fost ales ca senator din partea judeţului Harghita, pe listele partidului UDMR, în legislatura 2000-2004. A fost reales ca senator în aceeaşi circumcripţie electorală, pentru legislatura 2004-2008. În 2007 a fost ales eurodeputat din partea UDMR. Este un apropiat al lui Laszlo Tokes, despre care a dat şi trei declaraţii la Securitate. Este un militant activ al autonomiei Ţinutului Secuiesc. PMP - 2 mandate: 1. Cristian Preda - profesor universitar, este europarlamentar ales pe lista PDL în 2009. A făcut parte din grupul reformiştilor din PDL, alături de Monica Macovei şi Sever Voinescu, fiind ales prim-vicepreşedinte al partiduluiîn 2012. Declaraţiile sale critice la adresa conducerii PDL pe care a acuzat-o de „fesenism” i-au atras suspendarea din partid anul trecut. La începutul acestui an, s-a alăturat Partidului Mişcarea Populară. ‚ La sfârşitul anilor 90, a fost consilier al preşedintelui Emil Constantinescu. Între 2005 şi 2007 a fost secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe, iar ulterior consilier prezidenţial al preşedintelui Traian Băsescu. 2. Siegfried Mureşan - La 33 de ani are o carieră de tehnocrat. El este consilier principal la PPE. De asemenea, a fost consilier al preşedintelui Comisiei pentru Afaceri europene din Bundestag. Independent 1. Mircea Diaconu. Fost senator PNL, Mircea Diaconu a candidat ca independent după ce liberalii l-au scos de pe listă ca urmare a deciziei ANI de incompatibilitate, reconfirmată de Înalta Curte. Cu toate

acestea, Diaconu a reuşit să se înscrie în cursă după ce Curtea de Apel Bucureşti i-a dat undă verde în ciuda deciziei BEC şi a Tribunalului, în pimă instanţă. Cum au votat românii din străinătate la alegerile europarlamentare PMP s-a clasat pe primul loc în diaspora la europarlamentarele de duminică, obţinând 28,63%, urmat de PDL cu 15,71%, PSD cu 11,04% şi PNL cu 8,69%. Numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale care s-au prezentat la urne a fost de 30.248, numărul voturilor valabil exprimate - 29.633, iar voturile nule - 615. Astfel, PMP a primit 8.486 voturi, adică 28,63%, PDL a fost votat de 4.658 români din străinătate - 15,71%, iar Alianţa Electorală PSD-UNPR-PC are 3.274 de voturi - 11,04%, potrivit centralizării făcute de Biroul Electoral pentru secţiile de votare din străinătate. Liberalii au ocupat poziţia a patra, cu 2.576 (8,69%), urmaţi de Forţa Civică - 1.918 (6,47%) şi de candidatul independent Mircea Diaconu - 1.890 (6,37%). PPDD are 1.626 de (5,48%), Partidul Ecologist Român 1.144 (3,8%) şi PRM - 655 de voturi (2,21%). Au mai primit voturi Partidul Verde - 663 de voturi, UDMR - 364, PNŢCD - 248, Alianţa Naţională a Agricultorilor 204, Partidul Noua Republică 195, Partidul Dreptăţii Sociale - 94, Partidul Alternativa Socialistă - 40. Ceilalţi candidaţi independenţi au obţinut următoarele voturi: Corina Ungureanu - 266, Constantin Tiţian Filip - 33, Dănuţ Liga - 41, Paul Purea 96, Iulian-Pericle Capsali - 672, Peter Costea - 362 şi ValentinEugen Daeanu - 128. Cum au votat românii din Spania În Spania au votat un număr de 2.384 de români pentru listele candidaţilor din România la europarlamentare 2014, astfel că: la Madrid - 1.023, Zaragoza - 444, Castellón de la Plana 295 , Barcelona - 252, Almeria - 125, Ciudad Real - 90, Bilbao - 85, Sevilla - 70. 2.384 este un record de participare având în vedere că la alegerile europene din 2009 s-au prezentat la vot doar 1.125 de români.


Ştiri

Regele Mihai I: Regele Juan Carlos este unul dintre cei mai însemnaţi oameni de Stat ai Europei

Regele Mihai I a transmis, luni, un mesaj prin care împărtăşeşte societăţii româneşti ”emoţia şi admiraţia” pe care le simte pentru Regele Juan Carlos I al spaniolilor. „Prin aceste rânduri, doresc să împărtăşesc societăţii româneşti emoţia şi admiraţia pe care le simt în ceasul de faţă, pentru Regele Juan Carlos I al spaniolilor. Am fost martorul unei bune părţi din istoria contemporană a Spaniei, un timp al sacrificiului, al schimbării, al încercărilor şi al împlinirilor. Pot spune, deci, cu toată chibzuirea, că Regele Juan Carlos este unul dintre cei mai însemnaţi oameni de Stat ai Europei ultimei jumătăţi de secol”, se arată în mesajul Regelui Mihai I, potrivit unui comunicat transmis de Biroul de presă de la Palatul Elisabeta. „Prin darul de cârmuitor, prin devotamentul său şi prin forţa de a întruchipa democraţia, Majestatea Sa este astăzi o

valoare nepereche a familiei demne a naţiunilor libere. Mă uit cu afecţiune şi încredere către admirabilul meu văr şi, prin el, către întreaga ţară a spaniolilor, fraţii noştri întru latinitate”, mai spune Regele Mihai I în mesaj. Re ge l e Spa ni e i J uan Carlos a confirmat, într-un mesaj televizat transmis luni, că abdică în favoarea fiului său, prinţul Felipe, pentru a impulsiona „reînnoirea” monarhiei, după anunţul surpriză făcut în cursul dimineţii de Guvern. Vorbind despre setea „din noi pentru un elan de reînnoire, de depăşire, de corectare a greşelilor”, monarhul în vârstă de 76 de ani a declarat că fiul său „are maturitatea, pregătirea şi simţul responsabilităţii necesare pentru a prelua cu toate garanţiile conducerea statului şi pentru a deschide o nouă etapă de speranţă în care vor fi aliate experienţa dobândită şi entuziasmul unei noi generaţii”.

IUNIE 2014

15

Urmează o vară fierbinte şi încordată Câştigătorii alegerilor pentru Parlamentul European sunt gata să-şi ocupe locurile la Bruxelles şi Strasbourg. Următorul pas al guvernelor celor 28 de state membre ale UE este să-şi împartă principalele poziţii, mai ales preşedinţia Comisiei Europene, „braţul” executiv al uniunii. De obicei, aceasta este o mişcare dificilă: alegerea preşedintelui Comisiei face parte dintr-o „tranzacţie” mai mare, fiind incluse aici şi principalele portofolii economice ale Comisiei, preşedinţiile Eurogrupului şi ale Consiliului European, dar şi postul de Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe, conform The Economist. Numirile potrivite, care să asigure o reprezentare echitabilă a diferitelor zone din Europa, a ţărilor de diferite mărimi şi a grupurilor politice principale în acest proces seamănă puţin cu rezolvarea unui cub Rubik. Odată ce s-a ajuns la un consens, etapa finală este relativ simplă (sau cel puţin aşa a fost în trecut): alegerea Preşedintelui Comisiei va fi votată de parlamentari. De data aceasta, votul în faţa Parlamentului arată mai degrabă ca o piedică, decât ca o formalitate. Cum a devenit această adunare un ghimpe în coasta guvernelor europene? Cum sunt împărţite locurile din Parlamentul European Un răspuns evident este faptul că o mulţime de candi-

daţi anti-UE şi anti-stabilitate europeană au avut rezultate bune la alegerile de săptămâna trecută. Conform Open Europa, un „think-tank” londonez, aceştia deţin 229 de locuri în parlament, din 751 un record. Totuşi, ei nu deţin majoritatea şi sunt un amestec divers, de la neo-nazişti la extremişti de stânga, şi de la euroscepticii moderaţi, la adversarii clari ai UE. Împreună, cele patru mari grupuri (creştin-democraţii, social democraţii, liberalii şi verzii) au 588 de locuri; acestea sunt mai mult decât îndeajuns pentru a aproba sau bloca numirea unui candidat în funcţia de preşedinte al comisiei. În schimb, o altă tendinţă pe termen lung aduce o explicaţie: dezinteresul populaţiei faţă de UE a crescut, ca şi faţă de autorităţi. Cu cât mai puternică devine, afirmă optimiştii, cu atât mai uşor poate recâştiga UE încrederea alegătorilor. Cel mai recent pas în acest sens este Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare în decembrie 2009. Acesta cere guvernelor să ia în considerare voinţa Parlamentului atunci când selectează un preşedinte al Comisiei. Odată cu reducerea posibilităţii de a creşte influenţa aici, cele mai multe dintre principalele grupuri parlamentare au desemnat propriii candidaţi la această funcţie - „Spitzenkandidat”. Prin votul acordat unui mem-

bru al unui anumit grup, electorii vor putea acorda propriului candidat un mandat pe care guvernele nu-l pot refuza. La Bruxelles se pregătesc lupte puternice Deci, la Bruxelles se pregătesc lupte puternice. De-o parte sunt parlamentarii, împreună cu înşişi Spitzenkandidaten. Ignorând voinţa poporului, spun aceştia, ar fi o parodie a democraţiei europene. Nici Jean-Claude Juncker, al cărui Partid Popular European de centru-dreapta a fost preferatul alegătorilor acestui scrutin, nici Martin Schulz, omologul său de centru-stânga, nu au parte de o majoritate parlamentară. Dar ambii îşi susţin puternic pretenţiile la preşedinţie şi se gândesc la eventualele coaliţii în noul Parlament. Pe de altă parte sunt guvernele, în special cel britanic. David Cameron a găsit atât ideea „Spitzenkandidaten”, cât şi a celor doi favoriţi, neacceptabile din punct de vedere

federalist. Angela Markel, cancelarul Germaniei, l-a sprijinit pe Juncker, dar a lăsat deschisă şi uşa pentru o alternativă non-Spitzenkandidaten acceptabilă pentru Cameron. Merkel, Cameron şi alţi 26 de şefi de stat se vor întâlni pe 27 mai pentru a discuta paşii următori. Cum va răspunde acesta luptă la întrebările grele despre starea politicii europene contemporane? Câtă influenţă mai are Marea Britanie - apropiată de uşa de ieşire, mai ales acum după rezultatele alegerilor de la Bruxelles? Are acum Parlamentul puterea de a se impune în faţa guvernelor? Efectiv, poate fi încheiată o mare coaliţie centristă, capabilă să depăşească extremele dreapta şi stânga? Pot fi reconciliate divergenţele şi priorităţile din zona euro? Noua Comisie şi noul preşedinte îşi vor prelua îndatoririle la toamnă. Aşadar, este aşteptată o vară fierbinte şi încordată.

Zece oraşe din UE, între care şi Suceava, introduc transportul public ecologic Oslo, Frankfurt, Londra, Stockholm, Lisabona, Katowice, Beja, Madrid, Zograoufu şi Suceava, sunt oraşele care au iniţiat un proiect comun de introducere a transportului public ecologic cu autobuze electrice şi, vor cere Comisiei Europene să urgenteze alocarea fondurilor. Primarul Sucevei, Ion Lungu, a declarat într-o conferinţă de presă, că săptămâna viitoare va participa la Bruxelles, la o întâlnire cu ceilalţi reprezentanţi ai oraşelor care au iniţiat acest proiect cu finanţare europeană, precizând că se vor face demersuri pentru ca CE să aloce banii pentru implementarea proiectului, transmite mediafax.ro. Potrivit primarului, acest proiect-pilot al celor zece oraşe europene a fost inclus în finanţarea 2014-2020, dar că este nevoie de demersuri con-

certate pentru ca şi Comisia Europeană să aloce mai repede fondurile. El şi-a exprimat încrederea că anul viitor vor putea circula primele autobuze electrice în municipiul Suceava, achiziţionate prin acest proiect. Municipiul Suceava a semnat, în iunie 2011, la Lisabona, memorandumul de cooperare cu Oslo, Frankfurt, Londra, Stockholm, Lisabona, Katowice, Beja, Madrid şi Zograoufu pentru introducerea vehiculelor electrice atât pentru transportul public, cât şi în transportul autovehiculelor private care să fie finanţat în baza Strategiei 2020 a Uniunii Europene privind schimbările climatice şi energia. Proiectul-pilot prevede, în special, introducerea transportului electric în cele zece oraşe în scopul scăderii poluării urbane.


16

Părinţi şi copii

IUNIE 2014

Întăriţi imunitatea copiilor cu vitamina C Vitamina C reprezintă cel mai puternic antioxidant pentru organism. Necesarul copiilor este de 1,5-2 mg/kg-corp/zi, în funcţie de vârstă. Barieră contra îmbolnăvirii Vitamina C are următoarele proprietăţi: creşte rezistenţa organismului la infecţii, contribuie la formarea globulelor roşii, reglează glicemia şi colesterolul, elimină toxinele din organism şi favorizează asimilarea fierului. Datorită acestor proprietăţi, vitamina C este indicată în tratamentul unui număr mare de afecţiuni, cum ar fi: boli infecţioase acute şi febrile, stres fizic şi intelectual, anemii, anorexie, oboseală, diferite alergii, lipsa de calciu, răceală şi gripă, tulburări respiratorii, artrită şi diferite tulburări digestive. Hipovitaminoza poate duce la tulburări de creştere În sezonul rece se recomandă introducerea unor suplimente nutritive cu conţinut

crescut de vitamina C, pentru a ajuta la creşterea sistemului imunitar şi, implicit, la rezistenţa organismului în faţa virozelor. Un nivel scăzut al vitaminei C din organism se manifestă prin stări exagerate de oboseală, sângerări nazale, rezistenţă scăzută la infecţii şi chiar tulburări de creştere. Profilaxia hipovitaminozei C se poate realiza uşor, prin asigurarea unui aport zilnic corespunzător, fie prin alimentaţie, fie prin suplimente nutritive. Îmbogăţiţi alimentaţia cu alimente proaspete Un consum zilnic echilibrat de fructe şi legume proaspete poate asigura necesarul optim de vitamina C. Printre produsele recomandate în acest sens se numără: fructele şi legumele proaspete, în special legumele verzi (spanacul, broccoli, salata verde, urzicile şi varza). În caz contrar, puteţi apela la oferta producătorilor de suplimente nutritive, în care

vitamina C ocupă un loc important şi poate fi găsită sub diverse forme şi gusturi iubite de copii (drajeuri cu diverse arome, pastile efervescen-

te etc.). Chiar dacă depăşiţi doza zilnică recomandată de vitamina C, nu vă îngrijoraţi, pentru că surplusul se elimină rapid pe cale renală.

Ochelarii de soare la copii, o necesitate În ultimii ani, din ce în ce mai mulţi specialişti susţin necesitatea ochelarilor de soare la copii încă de la vârste fragede. Este important, susţin medicii oftalmologi, ca micuţul să aibă ochii feriţi de razele solare, mai ales în sezonul cald. Expunerea în faţa luminii ultraviolete se amplifică la altitudini mari şi în medii exterioare care reflectă razele solare, cum ar fi apa sau nisipul de pe plajă. Prin urmare, în afară de ochelarii de soare, este recomandat să protejaţi copilul şi cu o pălărie de soare cu boruri sau şepcuţă cu cozoroc. Pielea şi ochii sunt cei mai expuşi la soare Efectele razelor ultraviolete care intră în contact direct cu ochii copiilor pot avea efecte pe termen scurt sau lung asupra vederii. În special copiii sunt mai predispuşi consecinţelor negative ale soarelui decât adulţii, deoarece au pupila mai mare şi cristalinul mai clar,

absorbind cu până la 75% mai multă lumină în retină. Astfel, razele solare reflectate în apă, asfalt sau nisip produc daune imediate asupra corneei. Pe termen scurt şi mediu, radiaţiile ultraviolete pot provoca fotocheratita, o inflamaţie a corneei asemănătoare cu o arsură solară, apărută la nivelul ochilor, şi care se manifestă prin durere, senzaţie de corp străin în ochi, fotosensibilitate şi lăcrimare excesivă. În plus, medicii avertizează părinţii că ochii albaştri sunt mai expuşi pericolelor decât ochii închişi la culoare, mai ales în copilărie. Apelaţi la un specialist Este bine să ştiţi că nuanţa lentilei nu are nicio legătură cu nivelul de protecţie împotriva razelor de soare. Câtă vreme eticheta produsului certifică blocarea în proporţie de 100% a radiaţiilor ultraviolete, culoarea rămâne o opţiune personală, fără efecte pentru sănătate. Se recomandă solicitarea opini-

ei unui specialist pentru stabilirea dimensiunii şi a formei potrivite, în funcţie de fizionomia copilului. De regulă, medicii recomandă lentilele policarbonate pentru ochelarii copiilor, deoarece sunt rezistente la impact, se zgârie greu şi sunt foarte uşoare. Lanţurile pentru ochelari sunt ideale pentru copii, deoarece ajută prevenirea pier-

derii lor după ce sunt daţi jos de la ochi. Ochelarii de soare nu sunt necesari doar în zilele însorite de vară, ci şi iarna, când razele soarelui se reflectă pe zăpadă şi pot face mult rău ochilor neprotejaţi. • Ochii albaştri sunt mai expuşi pericolelor decât ochii închişi la culoare, mai ales în copilărie.

Parcurile de distracţie sunt atracţia verii Lumea copilăriei este fascinantă atât pentru cei mici, cât şi pentru cei mari. Nu este adult care să nu dorească sau care să nu se simtă bine întrun mediu dedicat celor mici. În întâmpinarea acestor dorinţe vin creatorii parcurilor de distracţii, care oferă senzaţii tari şi voie bună pentru toate categoriile de vârstă. Cu o destinaţie tematică sau cu atracţii inedite, fiecare parc este o provocare pentru întreaga familie. Celebrele parcuri din întreaga lume, cum ar fi Disne-

yland, Prater sau Europa Park, şi-au adjudecat deja numele şi atrag anual milioane de turişti. Aşa au luat naştere vacanţele cu destinaţie de distracţie în incinta parcurilor sau în zonele adiacente acestora. Oferta include cazare, mâncare şi un abonament pentru acces în parc. Tarifele nu sunt mici deloc, ci chiar ridicate comparativ cu alte destinaţii de vacanţă. Ofertele sunt pentru orice vârstă În ultimii ani, din ce în

ce mai mulţi investitori au fost interesaţi de cererea românilor pentru distracţie şi au demarat proiecte ample pentru astfel de parcuri. Aşa că, fără să plăteşti avionul sau cazarea în străinătate, poţi pleca în excursie într-un parc de distracţii din România. Oferta este variată în funcţie de preferinţele clienţilor şi include distracţii pentru orice vârstă. Iubitorii de apă şi de soare pot opta pentru o zi de relaxare la un Aqua Park, unde se pot

da pe tobogane întortocheate cu apă sau pot lenevi pe şezlong la piscină. Pentru cei dornici de aventură, există parcuri tematice în acest sens, amplasate în zonele împădurite, unde curajoşii se pot căţăra în copaci şi au şansa de a încerca senzaţii tari cu tiroliana. Aqua Park Alegerea unui parc de distracţii cu apă implică unele măsuri de siguranţă pentru toată familia. În primul rând trebuie să vă asiguraţi că aveţi pielea protejată de soare, că

Bicicleta stimulează sentimentul de independenţă Cu toţii ne amintim cu plăcere şi cu mândrie de prima noastră bicicletă. Fie că a fost mai mică sau mai mare, mai simplă sau sofisticată, prima bicicletă o ţii minte toată viaţa. Tocmai de aceea, trebuie să oferim copiilor noştri o amintire de neuitat. Pe cât de grea este alegerea unei biciclete, pe atât de important este momentul potrivit pentru un astfel de cadou. Recomandată după 2 ani Învăţarea mersului pe bicicletă nu implică deprinderea unor cunoştinţe noi, dar necesită o bună coordonare a capacităţilor psihomotorii dobândite până atunci. De aceea, până pe la 2 ani, pedalarea nu este posibilă, pentru că abia atunci mersul devine un automatism. Pentru a împinge pedalele, copilul are nevoie de forţă şi de o musculatură bine dezvoltată prin mers. Copilul trebuie să reuşească să sincronizeze: acţiunea celor două picioare, pentru a împinge o dată pe dreapta, o dată pe stânga; mişcarea braţelor şi a picioarelor pentru a menţine ghidonul în timp ce pedalează. Nu vă îngrijoraţi dacă nu reuşeşte de la început acest lucru. Înainte de 3 ani, pierderile de echilibru sunt frecvente. Ori copilul împinge în braţe dar nu coordonează bine mişcările picioarelor, ori este concentrat pe ce are de făcut şi uită să se uite în faţă. Dotările diferă în funcţie de vârstă În primul rând bicicleta trebuie să aibă menţiunea „CE”, care indică faptul că este produsă în conformitate cu normele europene de siguranţă în vigoare. La fel de important este ca bicicleta să fie adaptată înălţimii copilului, adică atunci când el este aşezat pe şa, să atingă bine pedalele şi să poată pune tălpile orizontal pe jos. Pentru cei de 2-3 ani, se recomandă un model de 10” sau 12” (diametrul roţilor în inchi, respectiv 25,40 cm sau 30,48 cm). Sistemul de frânare tre-

buie să fie adaptat. Pentru cei mici, care nu ştiu încă să acţioneze frânele manual, bicicleta trebuie să aibă un sistem de pinion fix sau un sistem de retropedalaj (frână la datul înapoi). Pentru cei mai mari, alegeţi un model cu frâne flexibile, suspensii şi chiar mai multe viteze de mers. Nu uitaţi de măsurile de protecţie! O căzătură sau instabilitatea bicicletei îl pot speria pe copilul dumneavoastră. Optaţi pentru rotiţe ajutătoare, pe care să le ridicaţi treptat, pe măsură ce copilul se obişnuieşte cu bicicleta, iar la primele încercări de a merge singur pe două roţi, ţineţi-l de talie la pornire şi alergaţi puţin pe lângă el. Prezenţa dumneavoastră îl va linişti şi va uita de teamă, concentrându-se mai bine la acţiunea picioarelor şi a braţelor. Nu uitaţi niciun moment să îi puneţi accesoriile de protecţie: genunchiere, cotiere şi cască de biciclist! • Ajunşi la mersul pe două roţi, casca de protecţie devine un accesoriu indispensabil pentru micuţii ciclişti.

aveţi capetele acoperite cu pălării sau şepcuţe şi că toată lumea este instruită corespunzător înainte de utilizarea accesoriilor din parc. Este absolut necesar să ţineţi cont de recomandările de siguranţă ale fiecărui tobogan în parte şi să nu-i expuneţi pe cei mici la senzaţii prea tari pentru vârsta lor. Sperieturile din copilărie pot declanşa dereglări psihice, ticuri şi îi vor ţine multă vreme la distanţă de acest gen de distracţii în viitor. Aventura Park Oricine visează, măcar în secret, să se caţere pe un co-

pac sau să zboare deasupra lacului fără să păţească ceva. Ancorat cu chingi şi dotat cu accesorii de protecţie, poţi escalada liniştit la înălţimi ameţitoare. Există trasee cu grade diferite de dificultate pentru orice vârstă. Astfel, sunt distracţii atât pentru cei mici (dar nu mai mici de 4 ani!), cât şi pentru cei mai mari, dar şi pentru părinţi amatori de distracţie şi chiar pentru adulţi dornici de senzaţii tari. • Preţurile nu sunt foarte mici, dar distracţia este maximă!

Pagină realizată de Irina Georgescu Şova - California / USA


Comunitate

IUNIE 2014

17

FEDROM: Costumul popular de ieri şi de astăzi

Sâmbătă, 31 mai, în Sala Bibliotecii Lucian Blaga din cadrul FEDROM, a avut loc o expoziţie de costume populare româneşti şi ţesături de interior, un eveniment ce face parte din proiectul „Se întâlneşte dor cu dor”, ce aparţine Asociaţiei România, cofinanţat de DPRRP. Evenimentul a fost deschis de către Miguel Fonda Ştefănescu, preşedintele asociaţiei, într-o autentică atmosferă de sărbătoare aparţinând satului românesc. Cei prezenţi, au avut posibilitatea să admire o colecţie deosebită de costume populare olteneşti ce aparţine Eugeniei Mateescu, precum şi piese de

interior, autentice, confecţionate manual în războiul de ţesut. „Costumul popular de ieri şi de astăzi” a fost subiectul evenimentului, o temă interesantă care a oferit invitaţilor prilejul de a desluşi mesajul social şi istoric al nemuritorului costum popular tradiţional românesc. Ica Tomi, coordonatorul proiectului a ţinut să menţioneze faptul că: „Se întâlneşte dor cu dor”, este un proiect ce aparţine Asociaţiei România, finanţat de Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni. Proiectul se adresează în primul rând românilor din comunita-

tea Madrid, din dorinţa de a se crea o punte de legătură între comunităţile româneşti şi a fi o carte de vizită atrăgătoare şi de interes pentru cei de altă naţionalitate. Toate comunităţile din afara graniţelor ţării doresc apropierea de valorile culturale naţionale, de tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti. Într-un fel sau altul, toţi românii din străinătate aparţin satului românesc şi oriunde ei trăiesc, au obligaţia morală de a duce mai departe generaţiilor viitoare, toată aceată comoară de nepreţuit. Aşadar, în cadrul proiectului „Se întâlneşte dor cu dor”, se vor desfăşura 11 ateliere în care, printre altele, cei interesaţi, vor avea posibilitatea, cu ajutorul materiei prime puse la dispoziţie, să cunoască arta de a confecţiona o ie românească.” Printre invitaţi, s-a remarcat prezenţa Cristinei Florea din cadrul Ambasadei României la Madrid, a Zelmirei Paredes care şi-a manifestat dorinţa de a cunoaşte îndeaproape secretul confecţionării unei ii româneşti (Zelmira Paredes, a studiat în urmă 30 de ani Facultatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti, vorbeşte bine ro-

mâneşte şi participă la toate evenimentele FEDROM). Printre cei care au contribuit la organizarea şi desfăşurarea evenimentului, se regă-

Vizita directorului general IEH în Spania cu ocazia evenimentelor organizate de Ziua Internaţională a Copilului În perioada 30 mai - 02 iunie 2014, directorul general al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, Zvetlana Ileana Preoteasa, a efectuat o vizită de lucru în Spania la invitaţia preşedintelui Federaţiei Asociaţiilor Româneşti din Europa (FADERE), Daniel Ţecu. Agenda a inclus vizite la şcoli în care învaţă copii români: Colegiul Timon, Colegiul Villalar, Colegiul din Puente de Vallecas, dar şi întâlniri cu profesori de limbă,

cultură şi civilizaţie românească din zona Madrid. Directorul general IEH a participat, de asemenea, la orele de limbă română organizate în cadrul Parohiei Ortodoxe Române „Sfinţii Mărturisitori Visarion, Sofronie şi Oprea” din Valdemoro şi în cadrul Bisericii Adventiste Eben-Ezer. Cu această ocazie, Zvetlana Preoteasa a avut întrevederi cu părintele Dorin Sas, preot paroh al Bisericii Ortodoxe din Valdemoro şi cu pastorul Sergiu Gavrilă din Coslada.

sesc: Dorina Toader - fotograf FEDROM, Mariana Vlad, Natalia Oprea, Lina Florea şi traducător Loredana Stan. Într-o atmosferă plăcută,

evenimentul s-a încheiat cu o scurtă reprezentaţie a grupului de dansuri folclorice ce aparţine Asociaţiei Muntenia, condus de Florica Chiriţă.

Sâmbătă, 31 mai 2014, la orele 20:00, directorul general IEH, Zveltana Ileana Preoteasa, împreună cu Primarul Cosladei, Raul Lopez Vaquero, au fost invitaţi de onoare ai concertului extraordinar CALESI, susţinut de corurile româneşti de copii: Arcoiris, Nissi, Alas de

Angeles, Mesagerii Junior, Campanillas şi Pantomima din parcul „La Rambla” din Coslada, concert care a deschis seria evenimentelor organizate de FADERE, în colaborare cu Primăria Municipiului Coslada, pentru a marca Ziua Internaţională a Copilului. ***


18

IUNIE 2014

Prof. Tiberiu Grădişteanu - Lugoj/Timiş

Odată ajunşi la Braşov trebuie să intraţi la Biserica Neagră, simbolul oraşului şi cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei. Biserica Neagră este celebră nu doar prin dimensiunile sale, ci şi prin faptul că aici se află cel mai mare clopot din România, un clopot din bronz care cântăreşte şase tone. La slujba din Biserica Neagră pot participa chiar şi 5.000 de persoane. Construcţia ei a început în anul 1383, când Braşovul se afla într-o perioadă de dezvoltare culturală şi economică puternică. Parohia braşoveană a primit hramul Sfintei Maria, fapt dovedit şi astăzi de fresca Mariei, aflată în hala porţii sudice. De-a lungul timpului biserica a fost afectată de mai multe cutremure, iar devastatorul incendiu din 21 aprilie 1689 a distrus-o aproape total. De atunci, ruina înnegrită de fum s-a numit Biserica Neagră. A fost nevoie de peste 50 de ani ca lăcaşul de cult să fie refăcut. Un bilet de intrare la Biserica Neagră costă 6 lei pentru adulţi şi 2 lei pentru copii. Se organizează şi tururi speciale cu ghid, iar biletul este 8 lei. Obiectivul turistic se poate vizita între orele 10:00 şi 19:00, iar duminică între 12:00 şi 15:00. Luni este închis. Casa Sfatului, cea mai vizitată clădire din Braşov La doar o aruncatură de băţ se află Casa Sfatului, cea mai vizitată clădire din Braşov şi o fostă temută închisoare. Începutul unei construcţii pe locul Casei Sfatului este atestat în documente în data de 23 decembrie 1420, când s-a semnat un acord între Breasla Blănarilor şi Adunarea Districtului Ţării Bârsei. Conducerii oraşului i s-a îngăduit atunci să construiască deasupra magazinului de desfacere al blănarilor o cameră pentru „acordarea dreptăţii” şi pentru şedinţele sfatului orăşenesc. „Construcţia a fost completată şi de aceea, se pot observa astăzi stiluri diferite de arhitectură. În partea de jos se observă stilul gotic, iar la etaj stilul renascentist şi baroc. În secolul al XVI-lea turnul era străjuit de patru turnuleţe, semn că oraşul avea dreptul de a pronunţa sentinţe capitale, «Jus Gladi»”, a explicat Radu Ştefănescu, directorul Muzeului Judeţean de Istorie. În timp, Casei Sfatului i s-au adăugat noi încăperi, iar turnul a fost prevăzut cu un ceas cu cadrane pe toate cele patru laturi. Din turnul ei, trompeţii

Redescoperă România anunţau evenimentele importante ale urbei, tradiţie care astăzi a fost reluată. Turiştii pot vedea trompeţii în fiecare zi la ora 18:00, iar în weekend şi de la ora 12:00. Asupra Casei Sfatului s-au abătut de-a lungul vremii cutremure, trăsnete şi incendii, a suferit modificări, dar, mai ales, clădirea a supravieţuit dorinţei de demolare a conducătorilor de la începutul secolului XX. Un tur al clădirii poate oferi o imagine mai amplă asupra oraşului medieval, inclusiv al sălii de tortură din Evul Mediu. Cea mai îngustă stradă din Europa de Est O plimbare prin centrul oraşului trebuie să includă şi Strada Sforii, cea mai îngustă în Europa de Est. Puţini ştiu că strada Sforii are o istorie de câteva secole. A fost atestată documentar în secolul XVII şi reflectă tendinţele de urbanizare ale Braşovului medieval. Mult timp a fost folosită doar ca şi cale de acces care face legătura între străzile Porta Schei şi Cerbului. Marea reabilitare a venit în anul 2003. A fost schimbat pavajul şi s-au refăcut pereţii clădirilor. Strada şi-a recăpătat farmecul de odinioară şi datorită felinarelor care arată exact ca cele de acum 100 de ani. Lămpaşele folosite acum au fost comandate după modelul celor existente la muzeu, singura diferenţă fiind aceea că azi nu mai funcţionează cu gaz. Strada are doar 83 cm lăţime. Arena luptătorilor Dacă nu aţi obosit, la doar o jumătate de oră de mers pe jos de centrul oraşului, puteţi descoperi Cetăţuia Braşovului, o construcţie în formă de stea care oferă o panoramă superbă asupra urbei. Iniţial, pe dealul Schlossberg, cel pe care azi se află construcţia, s-a ridicat, în anul 1524, un turn de veghe, din piatră şi cărămidă, în formă de potcoavă. Acesta avea trei niveluri, dotate cu ambrazuri la nivelurile inferioare şi guri de păcură la nivelul superior. Nucleul a fost completat în perioada următoare cu un bastion ce avea patru turnuri din lemn. În 1773 a funcţionat ca şi închisoare pentru prizonierii turci şi francezi, iar în timpul epidemiei de ciumă aici era o secţie pentru cei cu simptomele bolii. Cetăţuia Braşovului a devenit obiectiv turistic din anul 1982, când a fost preluată de Aro Palace. Aici funcţionează acum un restaurant şi o terasă. Cetatea a fost refăcută de Primărie şi iluminată pe timp de noapte. Muntele Tâmpa, un loc al legendelor Dacă sunteţi pasionat de legende atunci Muntele Tâmpa este exact ce aveţi nevoie. Cele mai cunoscute legende sunt cele care vorbesc despre existenţa unui mare lac subteran sau despre existenţa unor tuneluri ce străpung muntele. Dacă existenţa lacului nu a fost dovedită, existenţa a 3-4 tuneluri săpate în munte este reală. As-

FRUMUSEŢILE BRAŞOVULUI ATRAG MILIOANE DE TURIŞTI

tăzi numai unul dintre ele mai este practicabil şi leagă Casa Sfatului de unul dintre turnurile vechii cetăţi. Celelalte s-au surpat în timp şi toate sunt închise pentru a se evita accidentele. Astăzi muntele Tâmpa este un veritabil obiectiv turistic şi nu există vizitator care să nu facă o plimbare cu telecabina până în vârf. De pe Tâmpa, Braşovul se poate admira în toată splendoarea lui. Un drum cu telecabina costă 13 lei. Pe munte se poate ajunge şi pe jos, dar plimbarea poate fi una plină de peripeţii. Vă puteţi întâlni foarte uşor cu urşii. După o plimbare pe munte, puteţi merge pe aleea de după Ziduri, tot în centrul oraşului unde puteţi admira celebrele bastioane de apărare ale oraşului. Turnul Alb şi Turnul Negru au fost deschise pentru vizitare, iar un bilet de intrare costă 8 lei. Aveţi nevoie însă de puţină condiţie fizică pentru a urca cele 200 de trepte din piatră. Un regal culinar O excursie la Braşov înseamnă şi turism culinar. Zeci de restaurante vă aşteaptă cu preparate tradiţionale. Celebre deja sunt Ceasu Rău şi Roata Norocului. Dacă ajungeţi la unul dintre ele nu rataţi ciorba de burtă, coastele cu sos sau tocăniţele gătite ca la mama acasă. Clătitele braşovene vă vor îndulci cu siguranţă ziua. O masă la Braşov costă în jur de 50 de lei de persoană. Şi dacă vreţi să rămâneţi peste noapte, trebuie să ştiţi că o cameră la o pensiune costă 100 de lei, iar la unul dintre hoteluri, în centru între 200 şi 400 de lei. Poiana Braşov, o porţie bună de aer curat Poiana a fost din vechi timpuri destinaţia drumeţiilor şi a practicării sporturilor de iarnă. Localitatea este atestată documentar din 1427. Schiorii au urcat prima dată în Postăvarul în 1895, iar în 1906 în Poiană a avut loc primul concurs de schi. În 1951, la Poiana Braşov, au loc Jocurile Mondiale Universitare de iarnă. Atunci a

fost dat în folosinţă un modern hotel al sporturilor şi primul teleferic - Poiana-Postăvarul - pe o lungime de 2.150 metri. Dacă iarna Poiana Braşov este destinaţia favorită a turiştilor deoarece are cele mai bune pârtii din ţară, vara staţiunea este un adevărat paradis al aerului curat de munte şi al drumeţiilor. Cine ajunge în Poiana Braşov vara, nu trebuie să rateze o excursie cu telecabina în Postăvalul, locul unde eşti deasupra lumii şi printre nori. Dacă ajungi în vârful masivului Postăvaru este imposibil să nu faci un mic popas la Cabana Postăvaru, cea mai veche din România. Aceasta este situată la o altitudine de aproximativ 1604 metri şi a fost construită în anul 1883 de membrii Asociaţiei Carpatine Ardelene SKV (Siebenbürgische Karpaten Verein), care o administrează şi în prezent. O călătorie cu telecabina costă 20 de lei. Încet, dar sigur, Cabana Postăvaru a deveni un simbol al staţiunii şi a rămas un loc de întâlnire al montaniarzilor şi al schiorilor. „Cei mai mulţi vin aici, pentru că se păstrează acest farmec de cabană. În special turiştii străini care ne trec pragul sunt cei mai impresionaţi de ce văd şi spun că s-au săturat de gresie şi de faianţă şi vor să vadă lemnul. Să aibă parte de ceva rustic”, ne-a mai destăinuit CorneliaTeuche, care a pus şi bazele unui mic muzeu în cabană, unde a strâns, de la poze vechi cu clădirea şi schiuri, până la costume tradiţionale săseşti care au 130 de ani vechime. De pe belvederea din faţa cabanei ai o panoramă impresionantă şi vezi unele dintre cele mai înalte puncte ale Munţilor Carpaţi, precum şi întreaga Ţară a Bârsei. Tot de aici poţi avea parte şi de un fenomen atmosferic deosebit, numit „marea alpină”: norii coboară, înconjurând piscul muntelui, iar cei ce privesc au impresia că sunt deasupra lumii. De o privelişte deosebită ai parte şi de pe geamul camerelor cabanei.

Chiar în anul inaugurarii cabanei, a trecut pe acolo scriitorul Mihail Sebastian care câţiva ani mai târziu a publicat romanul „Accidentul” a cărui acţiune se petrece în cea mai mare parte în zona cabanei. Împrejurimile, cabana, potecile, pârtiile şi atmosfera vremii sunt descrise cu multă exactitate şi farmec, iar numele SKV este menţionat în cuprinsul cărţii de zeci de ori. Peştera Valea Cetăţii Odată coborâţi de la înălţime este timpul pentru o schimbare de décor, la adâncime. Peştera Valea Cetăţii este locul ideal pentru acest lucru. Peştera a fost scoasă la lumină la finele anului 2010, fiind una dintre cele mai moderne din Sud Estul Europei. De la poteci speciale din fibră de sticlă, până la iluminat pe bază de led, prietenos cu mediul, modernele dotări fac din peşteră un obiectiv turistic echipat la standarde occidentale. Zeci de specialişti au lucrat la modernizarea peşterii, care a costat 100.000 de euro. Aceasta face parte din Rezervaţia „Valea Cetăţii”, întinsă pe 18.000 de hectare. În anul 1949 peştera era închisă printr-un dop de argilă, care a fost corodat de apa acumulată care a invadat Valea Cetăţii şi Râşnovul. De aceea, poiana din zonă se mai numeşte şi „Vârtejul Dracului”. Peştera

are peste un kilometru, din care este amenajată o porţiune de 330 de metri, iar accesul se face pe nişte poteci speciale. Acestea sunt realizate din fibră de sticlă, un material care s-a folosit în trecut la construirea primelor avioane invizibile. Avantajul este că acest material nu îndepărtează biodiversitatea. Prin sistemul special de iluminare, cu leduri, lilicecii nu sunt deranjaţi în peşteră, de aceea se spune că acest tip de lumină este prietenos mediului. Cei care doresc să viziteze peştera o pot face zilnic între orele 10:00 şi 18:00, preţul unui bilet fiind de 10 lei, respectiv 5 lei pentru copii, sau de 8 lei pentru grupurile organizate de adulţi şi 4 lei, pentru grupurile de copii. Accesul se face pe DN 1 E Poiana Braşov - Râşnov, aflându-se la aproximativ 5 km de staţiune. Şi după atâta plimbare oricui i se face foame. În Poiana Braşov aveţi de unde alege între preparate tradiţionale sau vânătoreşti. O masă cu delicatese la restaurantele din staţiune costă în medie 100 de lei de persoană. Şi pentru că este păcat să petreceţi doar o zi în Poiană vă puteţi caza la pensiune sau la hotel. O cameră costă între 150 şi 500 de lei. Sunt însă şi variante mai ieftine cum ar fi vilele situate între Poiana Braşov şi Râşnov unde o cameră costă 100 de lei pe noapte.


Spania

IUNIE 2014

19

SPANIA SUBTERANĂ Printre puţinele informaţii legate definitiv de Spania, învăţate volens-nolens, musai pe derost, încă de pe vremea şcolii gimnaziale, se numără fără-ndoială numele sonor al peşterii Altamira şi certitudinea că Iberia este leagănul preistoric al culturii Europei. Însă, din păcate, ocupaţi fiind peste măsură cufiesta, siesta, tapas, coridă sau flamenco, uităm să mai scormonim prin cotloanele memoriei după uitatele semne care ne leagă cu veşnicia, conferind Spaniei rădăcinile adânci. Noroc că spaniolii par să cultive o manie obsesivă pentru dedesubturile scoarţei terestre, insistând, oriunde neam afla, să ne dezvăluie certitudinile îngropate sub aparenţele ”supra-terestre”. Aşa se face că suntem întâmpinaţi la tot pasul de invitaţia de a coborî într-o peşteră de prin apropiere, nu doar pe teritoriul peninsular, ci şi prin arhipelagurile care ţin de Spania, unde golurile subterane au cu totul alte caracteristici, uimind prin dimensiunile lor hiperbolice. În Baleare, de pildă, pe insula Mallorca, Cueva del Drach adăposteşte unul dintre cele mai mari lacuri subterane din lume. Nu există vizitator care să nu fi rămas mut de admiraţie la vederea misterioasei sale oglinzi lichide. Concertul pe care îl improvizează acolo o mână de muzicieni, plutind fantasmagoric într-o barcă teleportată parcă din poeziile eminesciene taie răsuflarea auditorilor, răsunând cu claritate cristalină în cupola grotei imense. Arhipelagul Canarelor nu se lasă mai prejos, excelând în cu totul alte extreme. În calitate de insule vulcanice, Canarele punctează cu masa lor terestră brută, lavă încremenită în forme şi poziţii aparent imposibile, care nu ţin seama

de legităţile fizicii. Compact plămădite dinglie chinuită, zugrăvită în culori puternice, cu luciu periculos, peşterile insulei Lanzarote sunt de fapt tuneluri subterane cu lungimi de mulţi kilometri, care traversează insula în lung şi-n lat, ca un fel de replică a lumii dela suprafaţă. Acum câteva sute de ani au servitlocuitorilor autohtoni drept refugiu ultimativ, ascunzătoare şi cale de evadare din calea piraţilor şi prădătorilor veniţi să-i captureze şi să-i vândă ca sclavi. Prin reţelele complicate de artere subterane se pitea acum câteva sute de ani suflarea câte unui sat întreg, la adăpost de bandiţii plătiţi cu schimbul de către coroanele învrăjbite ale regilor Europei, râvnind să subordoneze arhipelagul, considerat important punct strategic pe drumul spre America. Prin tunelurile acelea s-a scurs în repetate rânduri lava fierbinte a vulcanilor care erup la intervale destul de dese. Ca un sistem de circulaţie sanguin, reţeaua tubulară aminteşte de irigarea cu sânge a corpului uman. Arterele şi venele sunt goale în interior. Lava din afară, în schimb, s-a întărit la contactul cu aerul, formând o crustă, în timp ce masa fierbinte din interior a curs mai departe, revărsându-se în mare. Pe alocuri, unde magma s-a îngrămădit, formândbule supradimensionale, coaja a crăpat, permiţând luminii solare să pătrundă în profunzime. Aşa au apărut acele mirabile săli subterane naturale, construcţii perfecte din care nu arareori îşi înalţă vârful câte un smochin temerar. Cele mai luxoase locuinţe ale insulei Lanzarote nu sunt cele concepute pe planşeta vreunui arhitect genial, ci globurile supradimensionale de lavă neagră, cuibărite direct

sub scoarţa terestră complet insipidă şi aparent nevinovată, ca nişte decoraţiuni de Crăciun ale vreunei zeităţi megalomane. Izvorâte parcă direct din imaginaţia Creatorului, amenajate cu gust minimalist impecabil, interioarele acestor superbe minuni ale naturii se vizitează cu evlavie care duce cu gândul mai degrabă lao catedrală decât la un simplu muzeu. Sunt reşedinţecarstice care surprind, răsărite ca dintr- un vis, pe post de salut jucăuş din lumea lui Hades. Dealtfel, locuinţele subterane nu sunt deloc un fenomen rar nici pe teritoriul Spaniei continentale. Atracţia magnetică pe care o exercită terenul stâncos şi găunos din Extremadura sau din vecinătatea Granadei asupralocuitorilor cavernelor are ceva aproape visceral, patetic, ca o declaraţie de dragoste imposibilă între protagoniştii om şi natură. Dacă românul e frate cu codrul, ei bine mă încumet să zic că spaniolul e pui de stâncă. Locuitorii cavernelor spaniole, vestiţii troglodiţi, dispun de locuinţe departe de luxul celor din Lanzarote, dar dotate cu tot confortul necesar, comode şi igienice, nelipsindu-le apa, telefonul sau televiziunea prin satelit. De încălzire nu duc lipsă, temperatura din rărunchii pământului fiind aproape constantă, în jur de 20 de grade, ca-n pântecul unei mame supradimensionale, sau, dacă vreţi, în sânul lui Aavram. Cu ochi sclipitori şi cu gesturi largi, înviorat de un entuziasm molipsitor, chelnerul unui restaurant din apropiere, andaluz strămutat pe meleaguri valenciene, îmi povesteşte cât de binecuvântată şi de fericită i-a fost copilăria în sânul familiei sale de gitanos, crescut chiar în grota în care s-a născut, peşteră care serveşte în continuare clanului lor drept locuinţă. O înnoptare acolo poate fi organizată cât ai zice peşte, graţie programului turistic bine pus la punct de localnici. Grotă încolo şi încoace, viaţa troglodiţilor spanioli e totuşi departe de falsa viziune pe care am avut-o până acum, imaginându-ne-o sălbatică şi . . . grotescă. Cu totul alta trebuie să fi fost situaţia acum 40. 000 de ani, când îşi făceau apariţia pe pereţii peşterilor bătrânei Europe primele picturi rupestre. Spania subpământeană ne răsfaţă de-a dreptul cu abundenţa de descoperiri care continuă să apară an

de an, cum este peştera Nerja, cu desene vechi din vremea omului cro-magnon, una dintre cele mai vizitate destinaţii turistice spaniole. Renumele de adevărată ”Capelă Sixtină” a artei rupestre îi este însă rezervat pe Altamirei, exponată vie a celei mai avansate arte ieşite vreodată din mâna omului preistoric. Altamira îşi împarte paşnic, împreună cu grota franceză Lascaux, poziţia de lider mondial în materie de artă rupestră. Numeroase sunt mostrele de picturi din aceeaşi perioadă, inclusiv superbele desene de pe pereţii Peşterii Coliboaia, din Munţii Apuseni, descoperite deunăzi, în 2010. Dar, când e vorba să datezi exact ceva făptuit acum 40. 000 - 30. 000 de mii de ani este firesc să lipsească exactitatea! Lăsând la o parte aproximările de tot soiul şi eventualele dispute dintre specialişti, ceea ce au în comun picturile rupestre sunt: zona relativ clar delimitată în care au fost găsite (eurafricană); apariţia subită în istorie, foarte clar delimitată în paleoliticul superior (perioada artei parietale, cu circa treizeci de mii de ani în urmă) şi faptul că reprezentările sunt dedicate aproape exclusiv lumii animale (cai, bizoni, cerbi). Graţia şi acurateţea reprezentărilor din peştera Altamira este atât de frapantă încât la început s-a crezut că ar fi vorba de un fals, suspectând de fraudă vreun artist şugubăţ contemporan. Surprinşi de expresivitatea şi realismul imaginilor de animale zugrăvite pe pereţii peşterii, artişti de talia lui Miró şi Barceló nu s-au sfiit să se inspire din ele. De ce atâta tevatură pentru nişte desene aparent simple? Pentru că sunt proba unanim recunoscută a saltului mental pe care omul primitiv l-a făcut în acea perioadă, pornind pe drumul gândirii abstracte şi al efortului fără rezultat material direct, drum la capătul căruia ne aflăm noi astăzi, ca specie de om modern. În cazul Altamirei, atenţia specială care i se acordă se datorează nu doar vechimii, ci şi tehnicii cu care au fost re-

alizate picturile. Este singura peşteră de interes ştiinţific în care se regăsesc absolut toate tehnicile de reprezentare picturală rupestră, în toate stilurile şi cu toate materialele cunoscute până acum în domeniu, fiecare element fiind executat la nivel excepţional, neatins niciunde altundeva. Urma pe care o lăsăm pe lume este efemeră. Adevărul acesta incomod ni se aplică, aşa sofisticaţi şi moderni cum suntem. E mare minune că o mână de oameni din preistorie au reuşit cu mijloace simple, uzând de ceea ce natura le-a pus la dispoziţie, să lase un mesaj durabil, aproape indestructibil. Câţi dintre noi se pot lăuda cu o performanţă asemănătoare? Călătorul care-şi face drum prin localitatea cantabrică Santillana del Mar şi poposeşte pentru o clipă în muzeul complexului Altamira simte inevitabil fiorul trecerii noastre efemere prin lume, coborând nu doar în tenebrele pământului ci şi în propria sa fiinţă, acolo unde simbolurile rituale moştenite peste secole trezesc emoţii şi bănuieli demult uitate. Asemeni stâncilor şi bolovanilor rostogoliţi întâmplător în dreptul intrării în peşteri, carea scund privirii noastre învăţămintele locuitorilor preistorici, aşa ”beneficiile” civilizaţiei moderne, ca un bloc imaginar, din beton, ascund accesul nostru spre trăirile îngropate undeva departe, în memoria clectivă, atavică. Altamira este o poartă spre trecut, trezind nu doar curiozitatea, ci şi conşti-

inţa noastră intuitivă, care ne sugerează că suntem poate, totuşi, mai mult decât firmituri în vijelia timpului. Închisă publicului din motive de protecţie, peştera Altamira este accesibilă doar unui număr de 192 de vizitatori, traşi la sorţi o dată pe an în cadrul unui proiect-pilot care evaluază posibilitatea revenirii la regimul controlat de vizitare. Dar, chiar dacă poate nu avem norocul de a ieşi câştigători, muzeul amenajat într-o peşteră vecină a aceluiaşi complex este cel puţin la fel de interesant. La fel de captivante sunt şi replicile minuţios realizate, de care vizitatorii se pot apropia şi pe care le pot atinge în voie, expuse în variate muzee, cum este cazul muzeului arheologic alicantin MARQ, distins cu premiul pentru cel mai bun muzeu european în anul 2004. Hrană spirituală, vizita Spaniei subterane - indiferent dacă păşim pragul unei locuinţe subpământene, al unei peşteri cu picturi rupestre, unui canal subacvatic care duce spre un izvor subteran cu apă dulce sau al unui tunel vulcanic contorsionat - ne smulge pentru câteva clipe din încleştarea vieţii cotidiene de la suprafaţă, amintindu-ne acea senzaţie sacră şi consolatoare a scurgerii prin pâlnia timpului, în fluviul continuu al istoriei. Istorie care, aşa efemeri şi mici cum suntem, fără noi niciodată nu s-ar fi scris. Gabriela Căluţiu Sonnenberg, Spania


20

Tradiţii

IUNIE 2014

Înălţarea Domnului

Andra Mateescu Gutiérrez Benidorm/Alicante

Drăgaica sau Sânzienile În fiecare an bisericesc, pe data de 24 iunie se sărbătoresc Sânzienele. În credinţa populară, Sânzienele erau considerate a fi nişte femei foarte frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om. Conform spuselor bătrânilor, Sânzienele pluteau în aer sau umblau pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie. Spre deosebire de Rusalii, care sunt aducătoare de rău, Sânzienele sunt zâne bune. Ele pot deveni şi foarte dăunătoare. Persoanele păcătoase şi necredincioase erau prinse şi aspru pedepsite. Pot stârni din senin furtuni şi vijelii, pot să aducă grindina şi să lase câmpul fără roade. Sânzienele marchează mijlocul verii, mai sunt cunoscute şi sub denumirea de amuţitul cucului. Se spune că, dacă cucul încetează să cânte, înainte de Sânziene, vara va fi secetoasă. Oamenii se încingeau cu tulpini de cicoare la brâu pentru a fi sănătoşi tot anul. Pentru a avea păr frumos şi a fi plăcute feciorilor, fetele se spălau pe cap, în această zi cu fiertură de iarbă mare.

La 40 de zile după Sfintele Paşti se sărbătoreşte praznicul Înălţării Domnului cunoscut în popor şi sub numele de Ispas. Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească. Tradiţia spune că ziua de Ispas mai este numită şi Paştele Cailor, deoarece se crede că numai în această zi, şi doar pentru o singură oră, caii se satură pentru ca aşa ar fi fost blestemaţi de Maica

Domnului. Obiceiurile din această zi au o semnificaţie magică, specială. În unele regiuni, se ţin Moşii de Ispas. Fiecare credincios se pregăteşte să-şi împodobească casele şi mormintele cu crengi de paltin iar la fereastră să-şi pună frunze de leuştean. Se fac pomeni pentru sufletele celor morţi şi se împarte pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu. Tot în această zi se marchează vitele. Gospodarii îşi lovesc vitele cu leuştean ca să se îngraşe. Se taie vârful cozilor vitelor şi se îngroa-

pă într-un furnicar: „Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!” În Muntenia se poartă foi de nuci la brâu, pentru că şi Hristos şi-a pus când s-a înălţat. Bătrânii de la sate cred şi astăzi că cine moare în ziua de Ispas ajunge direct în ceruri. În Oltenia nu este bine să se dea foc şi sare din casă. Se spune că dacă dai foc vei avea tot anul inimă rea şi sare, pentru că vacile nu vor avea smântână. Cine seamănă după Ispas nu va răsări.

Rusaliile sau Pogorârea Sfântului Duh

Pe 23 iunie, creştinii ortodocşi sărbătoresc Rusaliile sau Pogorârea Sfântului Duh. Este una dintre cele mai importante sărbători creştine şi este prăznuită întotdeauna duminica, la 50 de zile după Paşti. E totodată şi sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine. De Rusalii, Sfântul Duh a coborât peste Sfinţii Apostoli. Tot în această zi s-au convertit la creştinism aproape 3000 de oameni care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim. În folclorul românesc, această sărbătoare mai este cunoscută şi sub numele de Ielele, Paraidele, Sfintele, Şoimanele

sau Zânele. Se spune că faţă de celelalte făpturi fermecate, ielele umblă pe pământ doar în Săptămâna Rusaliilor. Un obicei cunoscut în Muntenia este hora Ielelor, care este reprezentată de nişte făpturi înzestrate cu puteri magice care sălăşluiesc în văzduh, munţi, peşteri sau păduri. Noaptea, în lumina lunii, Rusaliile se scaldă goale în izvoare şi dansează hora ielelor. Se spune că dansul lor, hora ielelor este unul magic, bogat în taine şi simboluri de neînţeles pentru oameni, un ritual de temut. În replică la hora Ielelor este Jocul Căluşarilor, un dans

ritual care vine de la săritul peste foc. Acest dans se practică pentru a scăpa de blestemul ielelor şi este cunoscut ca fiind remediul pentru vindecarea unui suflet care a privit la „Dansul Ielelor’’ . Un alt obicei întâlnit în unele sate din judeţul Cluj este împănatul boului. Obiceiul se

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel În fiecare an, pe data de 29 iunie, creştinii merg la biserică şi cinstesc ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. E o sărbătoare cu profunde rezonanţe spirituale în sufletele oamenilor. Creştinii îi cinstesc pe cei doi Apostoli care şi-au închinat viaţa propovăduind Evanghelia lui Hristos. Ba mai mult, Sfântul Petru şi Sfântul Pavel au pecetluit Evenghelia cu propriu lor sânge pentru Hristos şi pentru Biserica Sa. Se spune că aceştia stau pe Lună, unul în dreapta şi unul

în stânga acesteia. Păstrătorul cheilor Împărăţiei Domnului este Sfântul Petru, mai este considerat şi mâna dreaptă a Domnului. Bătrânii ne povestesc ca Sfântul Petru este cel care patronează grindina, lucrările agrare şi plugurile. Sân-Petru cum i se mai zice prin unele zone este cel la care se roagă credincioşii când este secetă sau inundaţii. Superstiţia spune că Sfântul Petru pocneşte din bici de sar scântei, care se prefac în licurici, iar aceştia sunt blagosloviţi de sfânt să arate ca-

lea celor rătăciţi prin păduri. Conform tradiţiei din această zi cucul şi privighetoarea încetează să mai cânte. Dacă tună sau fulgeră nucile şi alunele nu vor avea miez sau vor fi viermănoase. Oamenii pistruiaţi se spală cu apă pe faţă la miezul nopţii, pentru a nu li se înmulţi pistruii. Nu este bine să mănânci mere înainte de ziua Sfinţilor Apostoli. Credincioşii dau de pomană pentru rudele trecute în nefiinţă. ***

Luna iunie

tradiţii şi obiceiuri

Conform tradiţiei populare româneşti, luna iunie mai este denumită şi „Cireşar” sau „luna cireşelor”. Denumirea provine de la zeiţa „Iuno”, protectoare a femeilor căsătorite. Astfel, se spune că este luna favorabilă pentru nunţi, deoarece, în decursul acestei perioade se vor lega cele mai trainice căsnicii. Vegetaţia şi timpul calendaristic ajung la maturitate în prima lună a verii, când

ziua este cea mai lungă de peste an. Totuşi, recoltele, oricât de promiţătoare s-ar arăta, nu pot fi sigure. În luna iunie, orice furtună, vijelie sau ploaie torenţială poate distruge lanul de grâu şi porumb, livezile sau viţa de vie. În calendarul popular, luna iunie este una dintre cele mai importante luni, având multe sărbători şi evenimente folclorice.

desfăşoară pe uliţele satului, având ca personaj principal un bou împodobit cu ghirlande de flori. Acest personaj se duce la biserică pentru a fi sfinţit de către preot după care oamenii care participă se cinstesc cu vin roşu. Boul este eliberat şi conform tradiţiei, o fecioară îl stăpâneşte. După ce acesta a fost liniştit se face de trei ori ocolul unei mese şi se spune că fata ce a liniştit boul se va mărita într-un an. Locuitorii judeţului Mureş

sărbătoresc în fiecare an, după Rusalii, obiceiul numit „udatul nevestelor’’. Femeile ce sunt udate în această zi vor fi mai sănătoase şi mai frumoase. Bărbaţii tineri îi colindă pe bătrâni, urându-le sănătate şi belşug. Tot în această zi sunt prezente şi superstiţiile, oamenii poartă pelin la brâu sau în sân pentru a se feri de mânia ielelor. Credincioşii nu merg la câmp în această zi ca să nu fie pedepsiţi cu boli.


Reţetele Anei

IUNIE 2014

21

Mâncăruri de primăvară Sezonul de primăvară este perioada în care numeroşi oameni simt nevoia să consume mâncăruri uşoare, salate sau fructe, deoarece acestea le oferă energie. Prin urmare, îţi recomandăm mâncarea de primăvară, o reţetă uşor de pregătit şi rapidă, care îţi va oferi energie pe parcursul zilei şi te va ajuta să-ţi menţii greutatea. Ingrediente necesare • 1 legătură de ceapă verde • 150 g de păstăi • două roşii • 500 g de piept de pui dezosat • 1 legătură de pătrunjel verde • 1 legătură de mărar verde • 250 g smântână Dacă vrei o supă plină de vitamine şi extraordinar de gustoasă, încearcă o supă de viţel cu tăieţei. Fie că îţi doreşti o cină uşoară sau un prânz delicios, această supă este alegerea perfectă pe placul tuturor. Ingrediente necesare pentru supa de viţel: • 350 gr carne de viţel • un morcov • 200 gr fasole verde • 2 cepe • 2 cartofi • o ţelină • o legătură de pătrunjel • sare • o linguriţă condiment de tip vegeta • 100 gr tăiţei Cum prepari supa de viţel? Carnea de viţel, o speli bine, o tai cubuleţe şi o pui la fiert în apă cu sare. O laşi cam 2 ore la fiert, timp în care o spumezi bine. Când carnea este aproape fiartă, adaugi legumele: ceapa, cartofii şi ţelina întregă, iar morcovul rondele. Când legumele sunt şi ele fier-

• sare • piper • 4 linguri de ulei de măsline Pentru a prepara această mâncare de primăvară trebuie să speli şi să cureţi ceapa, după care să o tai julien. Apoi curăţă păstăile şi fierbe-le timp de 5 minute în apă cu sare. Taie roşiile în sferturi şi toacă mărunt pătrunjelul şi mărarul. De asemenea, trebuie să speli pieptul de pui şi să-l tai sub formă de cubuleţe, după care îl căleşti într-o tigaie cu ulei încins. După ce ai pregătit pieptul de pui, căleşte ceapa şi păstăile timp de câteva minute, până capătă o culoare

aurie. Apoi adaugă smântână şi o ceaşcă cu apă, condimentează cu sare şi piper şi lasă-le să fiarbă timp de 5-7 minute. Adaugă carnea şi roşiile şi mai lasă-le la fiert timp de două minute. Presară mărar şi pătrunjel. Mâncarea de primăvară se serveşte caldă. Dacă vrei să te bucuri de zilele însorite şi să ai energie debordantă, valorifică legumele de sezon pe care le poţi include cu uşurinţă în mâncarea de primăvară. Este o reţetă delicioasă, care te va ajuta să-ţi menţii greutatea ideală. Poftă bună!

Supă de viţel cu tăieţei Tartă cu brânză şi verdeţuri de primăvară

te, le scoţi din supă, cu exepţia morcovului. Tot atunci scoţi şi bucăţelele de carne. Acum trebuie să pui tăieţeii şi să condimentezi cu sare şi vegeta.

Supa se mai fierbe cam 10 minute. La sfârşit adaugi pătrunjel tocat. Supa de viţel se serveşte caldă. Legumele se pot servi separat,

Chec cu vişine

cu bucăţelele de carne. Totuşi, mie îmi place să adaug câteva cubuleţe de carne în fiecare farfurie pentru că astfel supa devine mai săţioasă. Ingrediente: 6 ouă, 6 linguri zahăr, 6 linguri făină, 3 linguri ulei, 1 linguriţă praf de copt, esenţă de vanilie, vişine cca 500 g Mod de preparare: Albuşurile se bat spumă cu un praf de sare. Se adaugă zahărul şi se mixează până se obţine o spumă tare. Gălbenuşurile se freacă cu uleiul, se adaugă peste albuşuri, se toarnă şi esenţa de vanilie şi se amestecă uşor, apoi se pune făina amestecată cu praful de copt şi se omogenizează uşor cu o spatulă cu mişcări de jos în sus. Se toarnă compoziţia în 2 tavi mici de chec (sau una mai mare) tapetate cu hârtie de copt, se pun vişinele fără sâmburi şi se coace la foc mic în cuptorul preâncalzit până devine aurie deasupra. Pentru siguranţă se face testul cu scobitoarea. Se lasă să se răcească checul în tavă după care se taie felii, dacă se poate pe vişine, astfel arată mai frumos.

Ingrediente Pentru aluat: • 450 gr făină • 150 ml apă călduţă • 1 ou • 25 gr drojdie • 3 linguri ulei • 1 linguriţă cu sare Pentru umplutură: • 500 gr brânză proaspătă de vaci, bine scursă • 150 gr caşcaval ras • 150 ml smântână groasă • 1/2 legătură mărar verde • 5 frunze de mentă proaspătă • 200 gr telemea de oi, rasă • 50 gr unt • 4 ouă • 1/2 legătură pătrunjel verde • piper măcinat • sare • salvie pentru decor Cum se prepară?

Din ingredientele pentru aluat se frământă un aluat omogen, elastic, care se lasă apoi la dospit 30 de minute. Separat, se mixează cele trei feluri de brânză cu untul, smântâna şi ouăle. Apoi se amestecă cu mărarul, pătrunjelul şi menta tocate fin, condimentând cu sare şi piper, după gust. Se frământă din nou aluatul, se întinde o foaie, cu care se căptuşeşte o formă de tartă. Se înţeapă în mai multe locuri cu furculiţa, apoi se umple cu compoziţia de brânză. Se introduce tarta în cuptorul bine încins şi se coace 50 de minute, la foc moderat. Tarta cu brânză şi verdeţuri se serveşte caldă sau rece decorată cu frunze de salvie.


22

Terapia verde

IUNIE 2014

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/Anglia Foto: Dan Gherman

Afecţiunile şi bolile de primăvară apar mai ales când sistemul imunitar este slăbit, iar în momentul în care schimbările de temperaturi au loc foarte des, posibilitatea apariţiei problemelor de sănătate este foarte mare, din acest motiv fiind necesară contracararea acestora printr-o alimentaţie bogată în vitamine şi substanţe nutritive. Primăvara este considerată anotimpul schimbărilor, atât în jurul nostru prin fluctuaţiile de temperatură, cât şi în propriul organism. Astfel, alimentaţia este extrem de importantă pentru a asigura un sistem imunitar care să facă faţă provocărilor. Vă propun trei fructe bune pentru această perioadă de sfârşit de primăvară şi început de vară. Cireşele Dincolo de faptul că sunt foarte gustoase datorită conţinutului de săruri de potasiu, saponine, flavonoide, tanin, cireşele au acţiune detoxifiantă şi diuretică, remineralizantă şi depurativă, de normalizare a tranzitului intestinal, favorizând digestia. Datorită proprietăţilor curative, cireşele sunt recomandate reumaticilor, persoanelor care suferă de gută sau constipaţie, artriticilor, celor cu litiaze renale şi biliare. De asemenea, consumul lor este indicat în caz de edeme şi persoanelor cu insuficienţă cardiacă şi renală uşoară, având acţiune diuretică datorită conţinutului bogat în vitamina K. Cireşele sunt o sursă foarte bună de vitamine: provitamina A, vitaminele C, B şi K, minerale precum Ca şi Mg stimulând imunitatea naturală a organismului. Acestea sunt utile în prevenirea infecţiilor respiratorii care pot apărea în perioada de tranzit primăvară-vară. Indicaţii terapeutice Cura de cireşe se recomandă

persoanelor cu afecţiuni hepatobiliare, pentru că reglează funcţionarea ficatului şi favorizează eliminarea bilei. Sucul de cireşe favorizează eliminarea resturilor alimentare şi a toxinelor din organism şi reglarea fermentatiei naturale intestinale, fiind recomandat persoanelor ce suferă de reumatism şi gută. Sucul poate fi consumat cu moderaţie şi de diabetici, zahărul predominant fiind levuloza, perfect asimilabilă de către aceştia. Alte indicaţii: persoanele anemice, astenice, copiii cu deficienţe de creştere, cei cu afecţiuni nervoase, pentru că medicina modernă recunoaşte efectul sedativ al acestui fruct remarcabil. Pentru că au o valoare calorică scăzută, cireşele pot fi consumate şi de cei care ţin cură de slăbire, dar nu în cantităţi mari. Se poate urma o cură cu cireşe în scopul detoxifierii şi purificării organismului. Atenţie! Oricare ar fi fructul ales, o cură exclusivă reclamă întotdeauna la începerea ei o anumită prudenţă, cu creşterea progresivă a cantităţii, pentru a nu risca anumite tulburări digestive. Cura cu cireşe Există două moduri de a urma un tratament fitoterapeutic cu cireşe: minicura şi cura exclusivă. Minicura: dimineaţa, pe stomacul gol, se începe cu o doză minimă de 100 g. Se creşte progresiv doza pentru a ajunge la sfârşitul celei de-a treia săptămâni la 500 g. De la doza de 300 g, se împarte cantitatea în trei prize până la prânz şi nu se mai consumă niciun alt aliment. În timpul curei nu este recomandat abuzul de grăsimi animale, zahăr rafinat sau alcool. Prânzurile şi cinele vor fi uşoare şi vor conţine alimente uşor digerabile. Cura exclusivă - se face timp de trei sau patru zile, perioadă în care se mănâncă doar cireşe; această cură se poate relua în fiecare lună. Între o priză şi alta este recomandat să se bea apă minerală. Cantitatea de cireşe este cuprinsă între două şi trei kilograme pe zi. Această cantitate de fructe se consumă în mai multe prize în timpul zilei. Cireaşa este excelentă în cazul tenurilor uscate şi obosite: o mâna de cireşe curăţate de samburi se

Alimentaţie de primăvară Trei fructe pentru întărirea sistemului imunitar dau prin mixer; aplicaţi această pastă pe faţă şi relaxaţi-va întins la orizontală. Masca are efect dacă este lăsată să acţioneze circa 20 de minute. Se clăteşte faţa cu apă minerală sau necalcaroasa). Cozile de cireşe, efect diuretic recunoscut Cozile de cireşe conţin săruri de potasiu, saponine, flavonoide, tanin, uleiuri volatile. Ceaiul din cozi de cireşe are o excelentă acţiune antiinflamatorie şi diuretică, acţionând favorabil, prin îndepărtarea excesului de lichide din organism. Se recomandă: în caz de infecţii urinare (cistite, pielite) şi litiază urinară prin creşterea diurezei; afecţiuni ale aparatului cardiovascular: insuficientă cardiacă, HTA, edeme - prin scăderea volumului sangvin. Coacăzele Cu gust acrişor şi diferite culori, albe, roşii şi negre, coacăzele sunt o sursă excelentă de vitamina C: 80-100% se păstrează în produsele obţinute (suc, sirop, vin). De asemenea, coacăzele se folosesc cu succes în sfera terapeutică: hipertensiune, afecţiuni renale, tulburări specifice menopauzei, anemie, probleme digestive. Coacăzele conţin apă, zaharuri, acizi, substanţe proteice, celuloză, săruri minerale, provitamina A, vitaminele B1, B2, B6, vitamina C, vitamina PP, antocian. Graţie acestor antociani, coacăzele menţin vitamina C în stare stabilă şi în forma activă biologic. Coacăzele sunt totodată foarte bogate în magneziu şi fier, care le imprimă acţiune hematopoietică, deci antianemică. Coacăzele albe şi roşii se pot consuma în stare proaspătă, sub formă de suc pur sau diluat cu apă (100-500 ml pe zi, în 3-4 reprize), precum şi ca jeleu. Ele au efect remineralizant, laxativ, diuretic, depurativ şi hemostatic. Sunt recomandate în caz de inapetenţă, dispepsii, inflamaţii digestive şi urinare, insuficienţă hepatică, reumatism, gută, constipaţie, afecţiuni febrile. Coacăzele negre au cel mai mare conţinut de vitamina C dintre toate fructele, stimulând secreţia sucului gastric. Eliberează organismul de toxine şi contribuie la scăderea acidului uric şi a colesterolului. Coacăzele negre au acţiune antialergică (alergii respiratorii, urticarie). Studiile ştiinţifice au demonstrat rolul deosebit de benefic al coacăzelor negre în afecţiunile cardiace, precum şi pentru prevenirea accidentelor vasculare cerebrale. Cura cu aceste fructe este recomandată persoanelor hipertensive şi femeilor care suferă de tulburări ale circulaţiei cauzate de menopauză. Coacăzele negre au acţiune cardioprotectoare, prin reducerea considerabilă a colestero-

lului. Activitatea antioxidantă a coacăzelor ar putea explica potenţialul lor cardioprotector. Într-un studiu asupra capacităţii antioxidante a alimentelor, utilizând un test numit ORAC (Oxygen Radical Absorbing Capacity), coacăzele au obţinut unul dintre punctajele cele mai mari. Componenta principală ce imprimă acţiunea antioxidantă o constituie polifenolii, în special flavonoidele, care ar putea acţiona că antioxidanţi pentru a inhiba oxidarea LDL (colesterolul „rău”), reducând şi inflamarea vasculară prezentă în ateroscleroză. Infuzie de coacăze negre, împotriva hipertensiunii arteriale Infuzia din frunze de coacăz negru are acţiune calmantă, hipotensivă şi diuretică şi se foloseşte în urticarie, hipertensiune arterială, alcoolism sau periartrită scapulo-humerală. Se beau câte 100 ml, de două ori pe zi (dimineaţa şi seara). Decoctul din frunze de coacăz negru se prepară dintr-o lingură de frunze uscate la 200 ml apă rece. Este indicat în tratarea înţepăturilor de insecte, deoarece are acţiune calmantă. Împotriva hipertensiunii arteriale se pun 100 g de frunze de coacăz negru într-un litru de apă clocotită. Se lasă să infuzeze 15 minute. Se beau 5 ceşti pe zi. În caz de colici nefritice se lasă să infuzeze 40 g de frunze de coacăz negru într-un litru de apă clocotită, timp de 15 minute. Se bea câte o ceaşcă după fiecare masă. Recent, cercetătorii au descoperit că uleiul de sâmburi de coacăze negre ar putea îmbunătăţi activitatea neuronilor, prin doi compuşi: acidul alfa-linolenic şi acidul stearidonic. Uz extern Pelteaua de coacăze negre, amestecată cu puţină apă caldă este indicată în faringitele granulomatoase. Se face gargară de câteva ori pe zi. Împotriva durerilor de gât sau amigdalelor inflamate se face gargară cu suc de coacăze negre, de mai multe ori pe zi. Merele, sursă naturală de sănătate Cunoscut încă din Antichitate ca un fruct divin, mărul a fost introdus în cultul adorării unor zeităţi. Pe parcursul timpului, el a ajuns să fie unul dintre cele mai

comune fructe, fiind prezent pe masa fiecăruia dintre noi. Mărul este înzestrat cu o multitudine de însuşiri: gust bun, aspect plăcut şi substanţe nutritive foarte sănătoase. Conţinutul redus de calorii şi numeroasele fibre pe care le conţine, fac ca mărul să reprezinte un adevărat izvor de sănătate şi vitalitate. Datorită proprietăţilor sale, acesta are un rol important în prevenirea unor probleme de sănătate şi ajută la prevenirea unor boli cauzate de scăderea imunităţii organismului. Proprietăţile nutritive ale merelor Fibrele ce intră în componenţa mărului ajută la reducerea colesterolului şi la prevenirea unor boli cancerigene. Potasiul, un alt element conţinut de acest fruct, este un adjuvant în reglarea tensiunii arteriale, iar substanţele nutritive antioxidante reduc riscurile apariţiei cancerului de colon şi ficat. De asemenea, persoanele care consumă mere în mod regulat prezintă un risc mai scăzut de îmbolnăvire de cancer la plămâni. Sursă importantă de flavonoizi (alături de ceapă şi ceai verde), mărul are acţiune antioxidantă, reuşind să reducă afecţiunile cronice sau degenerative. Substanţele conţinute de coajă ajută la amplificarea acţiunii vitaminei C asupra întregului organism. Beneficiile consumului de mere Bogate în vitaminele A, B1, B2 şi C, dar şi în substanţe nutritive, precum magneziu, fosfor, fier şi potasiu, merele au numeroase beneficii asupra sănătăţii noastre. Astfel că: • reduc colesterolul; • asigură un bun tranzit intestinal; • previn bolile cardiovasculare; • întăresc oasele; • previn ateroscleroza; • ajută organismul să înlăture efectele poluării şi ale fumului de ţigară din plămâni; • conferă elasticitate şi fermitate pielii; • au efect exfoliant pentru ten; • previn accidentele vasculare cerebrale; • menţin glicemia la nivel normal; • previn osteoporoza; • scad riscul formării calculilor

urinari; • înlătură obosela şi starea de nervozitate; • protejează împotriva radiaţiilor ultraviolete; • previn diareea şi constipaţia. Atenţie! Spălaţi bine merele înainte de consum şi aveţi grijă de unde le cumpăraţi! Alegeţi doar mere cultivate organic, deoarece, dacă au fost stropite, ele pot reţine pesticide. Aceste îngrăşăminte pot afecta funcţiile ficatului şi celulele sistemului nervos. Indicaţii terapeutice privind consumul merelor Merele pot fi servite ca atare, coapte, fie sub formă de compot, jeleu sau sos. Pulpa sau sucul de mere au un efect antioxidant mai scăzut decât fructul ca atare, deoarece substanţele responsabile cu acest efect se găsesc mai ales în coaja fructului. Bine cunoscut este şi oţetul de mere. Acesta ajută la menţinerea sănătăţii, însă are rol important şi în tratarea anumitor afecţiuni: Oţet de mere pentru combatere reumatismului - se ia câte o lingură de oţet de mere cu miere de trei ori pe zi, timp de trei luni (are efect antiinflamator asupra articulaţiilor şi cartilagiilor). Ajută în curele de slăbire dimineaţa, pe stomacul gol, se bea un pahar de apă în care s-au dizolvat două linguriţe de oţet de mere (stimulează pierderea în greutate). Înlătură anemia - înainte de fiecare masă se ia o linguriţă de oţet de mere amestecat cu puţină miere (stimulează pofta de mâncare şi ajută la asimilarea fierului şi a substanţelor hrănitoare din mâncare). Combate migrenele - se masează fruntea şi ceafa cu puţin oţet de mere sau se face o infuzie uşoară. Înlătură efectele indigestiei se bea înainte şi după masă câte un sfert de pahar de apă în care s-a diluat puţin oţet de mere. Consumul unui măr pe zi ajută la scăderea nivelului de colesterol şi reduce riscul îmbolnăvirii de cancer la plămâni. Pectina din coaja mărului inlatutră mirosul neplăcut de ceapă sau usturoi.


Mica publicitate Important pentru cititori! • Vă rugăm să verificaţi textul anunţului şi numărul de telefon înainte de a fi trimis spre publicare redacţiei noastre! • Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă răspunderea pentru numerele de telefon greşite sau conţinutul anunţurilor de la mica publicitate! MUNCĂ - CERERI  Tânăr, 33 de ani, caut urgent de muncă în orice domeniu: agricultură, construcţii, fabrică de pâine. Pot fi contatat la telefon: 667 879 460.  Tânăr serios, 24 de ani, caut de lucru în construcţii sau orice alt domeniu.Locuiesc în Alcalá de Henares şi am toate drepturile legale de şedere şi muncă. Telefon: 642 686 018.  Tânără, 36 de ani, caut de muncă în comunitatea Madrid ca internă sau externă, pentru a îngiji copii sau persoane în vârstă. Am experienţă. Sunt serioasă şi responsabilă. Mai multe detalii la telefon: 642 623 934. MUNCĂ - OFERTE  Caut un meseríaş universal (albăñîl de I-a) cu experienţă de nivel profesional în reforme de interior:yeso, faianţă, gresie, pladur, zidărie orice nivel - arcade, rustic, restaurări (fontanerie y electricidad) etc., serios, responsabil şi onest . Telefon de contact: 600 721 808.  Avem nevoie urgentă de o internă pentru a avea grijă de casă şi copii, în Madrid. Pentru detalii suplimentare sunaţi la telefon: 626 330 943.  Căutăm internă cu experienţă în îngrijirea persoanelor în vârstă pentru a avea grijă de o doamnă de 82 de ani în Mataró/ Barcelona. Mai multe informaţii la telefon: 605 537 053.  Oferim locuinţă, masă asigurată zilnic, la schimb, în Ibiza/ Baleare, unei persoane cu vârsta între 40 şi 55 de ani care nu îşi poate achita chiria, pentru călcat şi curăţenie în casă şi îngrijit grădina, cu posibilitate şi timp să meargă şi la muncă. Detalii suplimentare la telefon: 605 428 771.  Avem nevoie pentru luna august, de o persoană cu experienţă în îngrijirea copiilor, în Madrid, pentru a avea grijă de casă şi 2 copii, de 4 şi 7 ani. Condiţii: re-

comandări, seriozitate, responsabilitate, documente legale. Telefon: 645 878 811, 692 950 866.  Selecţionăm personal cu experienţă, recomandări şi rezidenţă în Spania, pentru următoarele servicii: internă, externă, matrimonio, îngrijire copii sau persoane în vârstă. Detalii, la telefon: 645 878 811, 692 950 866/Maria.  Avem nevoie de bucătar cu experienţă pentru un hotel din La Iruela/Jaén. Informaţii la telefon: 953 727 300.  Căutăm bucătar pentru un hotel de 4 stele în Madrid. Condiţii: experienţă, recomandări, flexibilitate pentru orarul de muncă. Telefon: 912 535 035.  Caut personal cu studii şi experienţă în masaj profesional medical, în Sevilla. Mai multe informaţii la telefon: 661 151 574, 711 771 145. ÎNCHIRIERI  Închiriez cameră pentru o persoană, în Moratalaz/Madrid, linia 9, posibilităţi multiple de transport: autobuz 100, 20, 30, 32, 71, 8. Persoane puţine în apartament, ambient familiar. Mai multe informaţii la telefon: 662 625 110.  Închiriez apartament cu 3 camere în Puerto de Sagunt/ Valencia, 15 minute pe jos până la plajă, una dintre cele mai bune plaje de Spania. 180 euro/ săptămână pentru 2 persoane. În total, apartamentul dispune de 4 locuri. Mai multe informaţii la telefon: 608 603 643, 918 585 371. VÂNZĂRI CASE ŞI TERENURI  Vând apartament cu 3 camere în Beclean/Bistriţa-Nasaud, zonă foarte bună, etaj 1, cu 2 balcoane, 2 băi, utilat cu parchet, termopan şi centrală proprie. Preţ informativ, 43.000 euro. Telefon: 663 621 612, 642 511 574.  Vând 10 ari de teren intravilan în oraşul Beclean, judeţul Bistriţa-Nasaud, zona Parc, pentru construcţie de casă, dotat cu toate utilităţile: apă, gaz, canalizare, curent electric. Preţ, 22.000 euro. Mai multe informaţii, la telefon: 663 621 612, 642 511 574.  Vând teren intravilan bun pentru construcţii, casă/vilă la ieşirea din oraşul NegreştiVaslui, spre Siliştea pe partea dreapta (DN 15), cu suprafaţa de 3200 mp. Deschiderea la strada asfaltată este de 20 m. Preţ, 7 euro/mp. Telefon: 642 960 470.  Vând casă în Cugir, zonă

centrală, compusă din 2 apartamente: 5 camere, 2 băi, 2 bucătării, pivniţă, garaj, curte şi grădină, 700 mp. Mai multe informaţii la telefon: 0040/748 766 041. DIVERSE  Schimb/vând bilet avion pentru: • 4 persoane, pe ruta MadridBucureşti, dus-întors, pentru perioada: 5-25 August; • 4 persoane, perioada 26 iulie – 17 august 2014 pe ruta Madrid – orice alt oraş din România, dus-întors; • 1 persoană, perioada 25 august, pe ruta Bucureşti-Madrid; • 1 persoană, perioada 18-19 august, pe ruta Madrid – orice alt oraş din România. Mai multe informaţii la telefon: 667 324 848.  Vând mobilă second-handîn Alcalá de Henares. Preţ convenabil. Detalii, la telefon: 673 734 787. MATRIMONIALE  Doamnă, 52 de ani, 177/75, şatenă, cu rezidenţă în Bebidorm/ Alicante, caut un domn de etnie rromă, cu vârsta între 50 – 55 de ani, educat, cu simţul unorului, sefletist, de religie ortodoxă, înalt şi frumos, elegant, din Benidorm sau împrejurimi, pentru o relaţie serioasă/căsătorie. Nu sunaţi inutil! Doar cei care vă încadraţi în tiparul de mai sus. Telefon: 632 147 821-Lica.  Domn serios, divorţat, prezentabil, nefumător, fără alte vicii, din Comunitatea Valencia, doresc să cunosc o doamnă necăsătorită sau divorţată, cu vârsta între 40 – 50 de ani, harnică, iubitoare, sinceră, pentru o relaţie serioasă bazată pe respect reciproc, înţelegere şi iubire. Telefon: 642 050 375.

Anunţurile de mică publicitate sunt

GRATUITE! E-mail: redactia@ occidentul-romanesc.com Telefon: 637 998 036 - Vodafone 617 080 531 - Orange 642 298 948 - DIGI (de luni până vineri: 09:00–20:00)

Historia y tradiciones Bistrita Nasaud representa una zona etnográfica excepcional en el espacio rumano por sus valores folclóricas, el arte popular de gran maestría y refinamiento, que se heredan sin alteración desde hace milenios. En el municipio se encuentra una serie de costumbres y tradiciones que se han conservado casi sin alterarse desde tiempos a los que los mayores recuerdan con gran cariño. En el presente, las formas de manifestación son bastantes amplias, juntando los viejos ritos con actos ceremoniales y manifestaciones espectaculares. De estos, se distinguen las tradiciones, el folclore, la confección de los trajes específicos y a las telas de interior, el tratamiento de las pieles, la confección de herramientas, a los recipientes de cerámica o madera, para el uso en el hogar. Los trajes populares se distinguen por su originalidad, su belleza y su elegancia, la decoración y los colores, que distinguen los trajes del Valle del Somes, con los del Valle de Bistrita, el Valle de Bargau o de Sieu. Las texturas, las costuras, las pecheras, realizadas con una gran variedad de colores y ornamentos, ilustran el arte popular especial y autentico. El pueblo Mocod, el hogar de mi alma Kasandra Kalmann Năsăudean: Hoy, cuando la mayoría de los jóvenesestán preocupados en vestirse como la mayoría de los famosos, que pertenecen al mundo de la moda, de la música o de la escena política, usted intenta con paciencia, pasión y mucho cariño, sacar a la luz del baúl de la dote los trajes tradicionalesauténticos, heredados de los ancestros y presentarlos de una manera tan especial a los que los olvidaron o ni siquiera supieron de que existen. ¿Cómo es posible? ¿Tenéis una motivación en este sentido? Silvia Floarea Tóth: Soy

IUNIE 2014

un poco egoísta. Desde hace años me pongo el traje popular cuando voy a la iglesia, aunque durante mucho tiempo fui la únicapersona que hacia esto, por el deseo de guardar algo del aire mágico de la niñez. No hice este gesto por otros, sino por mí, y me extrañé mucho cuando la gente del pueblo empezó a decir que „se ilumina la iglesia” cuando llego vestida con el traje y que me han echado de menos cuando no he estado. Sentí una responsabilidad, por así decirlo... Claro que hubotambién miradas raras, pero es algo normal cuando hay algo distinto del resto. Empecé a hacer fotos, y gracias a las redes sociales empezaron a ser conocidos y solicitados por otros también. Siempre me reprochaban que tengo pocas imágenes con traje popular, que tendría que hacer más. La gente está sedienta de arte y cultura, aunque no escuchen música culta. Pareceparadójico, pero es verdad en muchos casos. Si no entienden muy bien el arte de Picasso, o si las manifestaciones culturales les intimidan y les hacen sentirse rechazados, pues bien, existe un arte al que ellos entienden de manera „natural”: la cultura popular, la de sus padres y sus antepasados. Yo intento enseñarla al mundo tal como yo la veo, rodeada de misterio y color. Kasandra Kalmann Năsăudean: En el mes de abril de este año, tuvo lugar en el Ateneo Rumano de Bucarest, por el cuidado de Cristina Liberis, un verdadero espectáculo intitulado „La magia del color en el arte tradicional rumano”, un evento del que se ocupó la Alcaldía de Bucarest a través de ARCUB, junto a CabliFunart, evento en el cual tuvo ocasión de exponer y presentar todos los trajes populares que posee y cuida con tanto esmero. ¿Cuál fue la reacción de los presentes, teniendo en cuenta el hecho que entre los espectadores/admiradores se encontraba gente de cultura,

23

embajadores de distintos países en Bucarest, el alcalde de la capital, actores, profesores, músicos, gente sencilla-amante de lo bello, políticos y no solamente? Silvia Floarea Tóth: Nuestra presencia en el Ateneo Rumano fue solo una parte de nuestra visita a Bucarest. La señora Cristina Liberis, la promotora de las exposiciones y la que supervisa la buena marcha delas cosas, junto con ARCUB y CabliFunart, organizaron la primera salida al mundo de los trajes populares de Nasaud, del vestíbulo de ARCUB, que tuvo lugar entre 1-16 de abril de este año. Los visitantes y los organizadores estuvieron encantados con los trajes, con su belleza en primer lugar y del esfuerzo depuesto a la hora de crearlos y conservarlos. Recordaron su infancia, a los abuelos, sus casas...y desde los mozos de carga, a los altos cargos, los famosos, políticos, los escritores, los estudiantes, hasta los periodistas, todos, sin excepción, en esos momentos se perdieron entre los colores, los detalles y la belleza, creados con mucho trabajo y esfuerzo, con las manos de gente sencilla. Fui abrumada por las reacciones positivas y por el bonito recibimiento, tuve una experiencia hermosa e inolvidable y me gusta pensar que yo tambiénofrecí un motivo para sentirnos orgullosos de ser rumanos, da igual en que lado del país o del mundo vivimos. *** Después del gran éxito tenido en la exposición del Ateneo Rumano de Bucarest, la joven profesora Silvia Floarea Tóth estáinvitada en el verano de este año a presentar su colección de trajes populares rumanos en Roma/Italia, Viena/ Austria, Boston y Nueva York de Estados Unidos. Traducción: Oana Moşniagu


Occidentul romanesc nr 40  

Publicatia Occidentul Romanesc este adresata in special comunitatii de romani din Spania. Continutul editorial, de o foarte buna calitate, e...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you